Majoritatea organismelor, cu exceptia celor autotrofe , traiesc unele pe seama altora, fiind consumatori , dar in acelasi timp sunt

si hrana pentru alte organisme. In ecosistem , hrana circula de la producatori-consumatori fitofagiconsuamtorii zoofagi.

Asezand organismele in linie, in ordinea in care sunt mancate unele de altele. se obtine un lant in care hrana circula intr-un singur sens

Calea de circulatie a materiei si energiei intre nivelurile trofice succesive se numeste lant trofic. El este consecinta relatilor trofice care se stabilesc intre indivizii nivelurilor trofice succesive.

Lanul trofic este un sir de verigi care se succed de la producatori pana la ultimul
consumator. Fiecare veriga reprezinta o specie. Dup tipul de ecosistem, lanturile trofice pot fi terestre si acvatice.

FRUNZE AFIDE COCCINELLIDAE (buburuze) PIIGOI BUFNI

Dupa timpul de activitate al diferitelor specii, lanturile trofice sunt diurne si nocturne.

In unele lanturi trofice, prima veriga o constituie materialul organic mort, de origine vegetala sau animala, urmata de verigile animalelor saprofage si zoofage. (exemplu: frunze moarte rm crti).

Numarul verigilor intr-un lant trofic este variabil; frecvent sunt 3-5 verigi, rareori

ajungand la un numar mai mare. Acest numar este limitat datorita mai multor factori dintre care amintim: Nu toata hrana (substanta) dintr-o veriga trofica este transferata la veriga urmatoare; o parte este neutilizabila, alta parte neasimilata, iar alta parte se pierde prin respiratie;

Volumul limitat al cantitatii de substante minerale care patrund in veriga intiala si care

depind de resursele minerale din sol; Dimensiunea hranei (de exemplu, o balena sau elefant nu pot fi inghitite de alte animale);

Cresterea consumului de energie spre capatul lantului trofic (animalele zoofage consuma mai multa energie pentru a obtine prada decat animalele fitofage, iar acestea, consum mai mult energie decat producatorii). Intr-un lant trofic se constata cresterea,dimensiunilor consumatorilor spre capatul lor.

In mai multe lanturi trofice intra si omul, care poate fi: Consumator din ultima veriga (de exemplu plante animale domestice- om, sau prin consumul de peste, omul incheie unele lanturi trofice) Consumator dintr-o veriga intermediara, urmatoarea veriga fiind constituita din diferiti paraziti la om (viermi paraziti, tantari etc)

In ecosistemele antropizate, datorita

interventiei omului, lanturile trofice sunt mult mai scurte decat cele naturale, deoarece dispar o serie de verigi (insecte daunatoare, pasari care se
hranesc cu acestea, animale care nu-si mai gasesc un adapost prin distrugerea unor plante).

lanturile trofice nu sunt izolate unele de altele. Ele se intretaie in anumite puncte de contact sau noduri. In aceste noduri se gasesc specii care consuma hrana diferita si de aceea pot functiona in doua sau mai multe lanturi trofice (de exemplu, o planta de grau este consumata de
Intr-un ecosistem, insecte, dar si de diferite mamifere; bufnita se hrneste cu pasari, dar si cu mamifere mici).

Datorit intretaierii lanturilor trofice, biocenoza se prezinta ca o retea. Ea se numeste retea trofica. Intr-o retea trofica sunt lanturile trofice principale, alctuite din specii dominante ca numar si lanturi trofice secundare, conectate intre ele prin diferite verigi.

Intr-o retea trofica circulatita substantei nu este liniar ca intrun lant trofic, ci descrie un ciclu trofic, in care toate lanturile trofice se inchid si se reunesc prin descompunatori dupa schema:

trofice dintr-un ecosistem vin in contact si cu ecosistemele vecine (de exemplu

reteaua trofica a unei pajisti de campie si cea a unei monoculturi). In zona de contact se constata un numar mare de specii care sunt active in ambele retele (de exemplu pe malul unui lac cuibresc numeroase pasari care se hranesc cu peste).

Retelele