Professional Documents
Culture Documents
sunt organe de masini cu miscare de rotatie destinate sa sustina alte organe de masini (roti dintate, roti de lant, roti de curea, semicuplaje etc.) n miscare de rotatie si sa transmita momente de torsiune n lungul axei lor. sunt organe de masini cu miscare de rotatie sau fixe destinate numai sustinerii unor organe de masini n miscare de rotatie. Osiile nu transmit momente de torsiune. Arborii si osiile au si rolul de a prelua fortele de la organele de masini montate pe acestea si de a le transmite reazemelor (lagare cu rostogolire sau cu alunecare). Partile componente ale unui arbore sunt (fig. 5.1): corpul arborelui (a); portiunile de calare (b); portiunile de reazem (c) numite si fusurile arborelui. Portiunile de calare sunt zonele pe care se monteaza organele de masini sustinute de arbore. Acestea se pot executa cu suprafete cilindrice sau conice. Cele mai utilizate sunt portiunile de calare cu suprafata cilindrica, mai usor de prelucrat. Suprafetele conice se utilizeaza pentru portiunile de calare pe care au loc montari si demontari frecvente ale organele de masini sustinute de arbore (roti de schimb etc.) si cnd se impune o centrare foarte precisa a acestora.
Arborii Osiile
Criteriul de clasificare Forma axei geometrice Destinatia Sectiunea arborelui pe lungime Forma sectiunii transversale Forma suprafetei exterioare Rigiditatea Numarul reazemelor Pozitia axei geometrice Criteriul de clasificare Natura miscarii Forma axei geometrice Forma sectiunii transversale Numarul reazemelor
Tipul arborilor Arbori drepti Arbori cotiti Arbori flexibili Arbori de transmisie Arbori principali ai masinilor unelte Arbori cu sectiuneconstanta Arbori cu sectiune variabila n trepte Arbori cu sectiune plina Arbori cu sectiune tubulara Arbori netezi Arbori canelati Arbori rigizi Arbori elastici Arbori static determinati Arbori static nedeterminati (cu doua reazeme) (cu mai mult de doua reazeme) Arbori orizontali Arbori nclinati Arbori verticali Tipul osiilor Osii fixe Osii rotitoare Osii drepte Osii curbate Osii cu sectiunea plina Osii cu sectiunea tubulara Osii static determinate Osii static nedeterminate
(cu doua reazeme) (cu mai mult de doua reazeme) Osii orizontale Pozitia axei geometrice Osii nclinate sau verticale Observatie: Cu caractere aldine s-au notat arborii si osiile care vor fi tratate n acest curs
Arborii drepti sunt frecvent utilizati n transmisiile mecanice, sectiunea transversala a acestora, pe lungime, putnd fi constanta (fig.5.2, a) sau variabila (fig. 5.2, b.e), depinznd de repartitia sarcinilor (momente de torsiune, momente de ncovoiere, forte axiale etc.) n lungul axei lor si de tehnologia de executie si de montaj aleasa. Arborii cu sectiune constanta se utilizeaza cnd sunt solicitati numai la torsiune, momentul de torsiune fiind constant pe ntreaga lungime a arborelui. Cnd arborii sunt solicitati la torsiune si ncovoiere, se utilizeaza sectiunea variabila n trepte, aceasta asigurnd urmatoarele avantaje: apropierea arborelui de o grinda de egala rezistenta la ncovoiere, prezenta unor umeri de sprijin pentru fixarea axiala a organelor de masini sustinute, montajul usor al acestor organe de masini fara deteriorarea altor suprafete ale arborelui. n cazul arborilor de dimensiuni mari, unele trepte de trecere se executa conice, arborele apropiinduse si mai mult de o grinda de egala rezistenta la ncovoiere, Arborii netezi (fig. 5.2, b) se folosesc n constructia reductoarelor, iar arborii canelati (fig. 5.2, c) se folosesc n constructia cutiilor de viteze, a cutiilor de distributie, a diferentialelor autovehiculelor etc. Arborii tubulari (fig. 5.2, d) se folosesc cnd se impun conditii severe de greutate (cnd diametrul interior al arborelui tubular este jumatate din cel exterior, greutatea acestuia se micsoreaza cu 25%, iar rezistenta la ncovoiere cu numai 6,25% [16]) sau atunci cnd este necesara trecerea prin arbore a unui alt arbore (exemple: arborii coaxiali ai unor cutii de viteze planetare; arborii cutiilor de viteze cu axe fixe ale unor tractoare prin interiorul carora trece arborele prizei de putere). Principalele domenii de folosire a arborilor drepti sunt: reductoarele de turatii cu axe fixe, transmisiile automobilelor, tractoarelor, masinilor agricole, utilaje tehnologice, masinilor unelte, toate transmisiile cu angrenaje etc. Osiile fixe pot fi cu axa geometrica dreapta (fig. 5.3, a) sau curbata si se ntlnesc la masini de ridicat, la sustinerea rotilor intermediare, respectiv la puntile nemotoare ale autovehiculelor. Osiile rotitoare (fig. 5.3, b) au, de regula, axa geometrica dreapta si sectiunea aproape constanta pe toata lungimea si se rotesc mpreuna cu organele de masini sustinute. Se ntlnesc, cu precadere, la vagoanele de cale ferata.
b
MATERIALE SI TEHNOLOGIE
la turatii de functionare foarte ridicate, n cazul arborilor puternic solicitati si cu restrictii de gabarit, la osiile autovehiculelor etc. Pentru arborii drepti si osii, se recomanda: . oteluri de uz general pentru constructii (OL 42, OL 50, OL 60 STAS 500/2), pentru arborii care nu necesita tratament termic; oteluri carbon de caliate de mbunatatire (OLC 45, OLC 60 STAS 880) sau oteluri aliate de mbunatatire (40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc. STAS 791), pentru arbori puternic solicitati si/sau durata mare de functionare impusa lagarelor sau canelurilor; oteluri carbon de calitate de cementare (OLC 10, OLC 15 STAS 880) sau oteluri aliate de cementare (13 CrNi 30, 28 TiMnCr 12 etc. STAS 791), pentru arbori puternic solicitati si pentru arbori care functioneaza la turatii ridicate.
Semifabricatele pentru arbori si osii pot fi: bare laminate, pentru diametre sub 140 mm; bare laminate cu forjare ulterioara; bare laminate cu matritare ulterioara, n cazul productiei de de serie mare; semifabricate turnate, n cazul arborilor si osiilor de dimensiuni foarte mari. Executia arborilor din bare laminate cu forjare sau matritare ulterioara conduce la obtinerea unui semifabricat apropiat de forma finala a arborelui - cu importante economii de material, manopera si energie si la realizarea unui fibraj continuu care urmareste forma arborelui, cu efect direct asupra maririi rezistentei acestuia. Tehnologia de fabricatie a arborilor si osiilor consta n: strunjirea suprafetelor cilindrice sau conice si a filetelor, frezarea canalelor de pana sau a canelurilor - operatii executate nainte de tratamentul termic - rectificarea fusurilor, a portiunilor de calare, a suprafetelor canelurilor - operatii executate dupa tratamentul termic. Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din care se executa arborii, putnd fi: mbunatatire sau mbunatatire si calire superficiala a fusurilor, canelurilor, portiunilor de calare etc.; cementare urmata de calire a fusurilor, portiunilor de calare si a canelurilor; nitrurare etc. STABILIREA PUNCTELOR DE APLICAIE ALE FORELOR EXTERIOARE sI ALE REACIUNILOR DIN LAGRE
Fortele exterioare se transmit acestuia prin presiuni de contact, cu distributie neuniforma, ntre arbore si organele de masini sustinute de acesta. Pentru simplificarea calculelor, aceste presiuni se nlocuiesc cu forte concentrate, care sunt chiar fortele exterioare. Modul de stabilire a punctelor de aplicatie a sarcinilor exterioare, pentru calcule uzuale, este prezentat n [23]: fig.5.5, pentru o roata de curea sau de lant; fig. 5.6, pentru roti dintate cilindrice cu dantura dreapta (a) sau nclinata (b); fig. 5.7, pentru o roata cu dantura conica. Pentru calcule mai precise, fortele exterioare normale pe axa arborelui se pot modela prin doua sarcini concentrate, de marime egala cu 0,5 din valoarea fortei exterioare, dispuse fiecare la distanta (0,2.0,3) din latimea rotii fata de lagare.
lagarele acestuia. Pentru simplificarea calculelor, aceste presiuni se nlocuiesc cu forte concentrate (reactiuni n lagare). Determinarea marimii reactiunilor din reazeme se face functie de schema de ncarcare a arborelui cu forte exterioare si de distantele dintre fortele exterioare si dintre acestea si reactiunile din lagare. Stabilirea distantelor se face functi e de punctele de aplicatie ale fortelor exterioare, dar si de punctele de aplicatie ale reactiunilor din cuple, care sunt functie de tipul lagarului. Modul de stabilire a punctelor de aplicatie ale reactiunilor n functie de tipul lagarului - cu rostogolire sau cu alunecare - este prezentat n: fig. 5.8, pentru rulmenti radiali cu bile sau cu role cilindrice, dispuse pe un rnd; fig. 5.9, pentru rulmenti radial-axiali cu bile sau cu role conice dispuse pe un rnd; fig. 5.10, pentru doi rulmenti radiali cu bile montati n acelasi lagar; fig. 5.11, pentru doi rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role conice, dispusi n "X" (aranjament DF, spate n spate), n "O" (aranjament DB, fata n fata) sau n tandem (aranjament DT); fig. 5.12, pentru un lagar cu alunecare. Latimile rulmentilor B (v. fig. 5.10) si distanta de la marginea rulmentului la punctul de aplicatie a reactiunii a (v. fig. 5.9 si 5.11) se iau din catalogul de rulmenti, iar distanta a2 (v. fig. 5.11) se determina constructiv functie de distanta a si de latimea inelelor distantiere dintre rulmenti. Distanta a1 (v. fig. 5.11), care stabileste deplasarea axiala a punctului de aplicatie a reactiunii, n cazul montarii rulmentilor radial-axiali cu bile sau cu role conice dispusi n O (aranjament DB, fata n fata), se determina, pe baza figurii 5.13, dupa indicatiile date n continuare. . Se ntocmeste schema de calcul considernd ca punctul de aplicatie este la mijlocul distantei dintre rulmenti (punctul B' din fig.
. Se ntocmeste schema de calcul prin ncarcarea arborelui cu fortele exterioare n cele doua plane, orizontal (H) si vertical (V).
S e d e t e r m i n a m a r i m i l e r e a c t i u n i l o r
Se determina forta axiala suplimentara , Yfiind factorul axial care se ia din catalogul de rulmenti. n functie de tipul rulmentilor radial-axiali, cu bile sau cu role conice, si de raportul , din fig. 5.13 [110] se
determina raportul
Se determina distanta stabilindu-se pozitia punctului de aplicatie al reactiunii RB. Cu distanta dintre reactiuni l se recalculeaza reactiunile RAsi RB.
Fig. 5.14 Schema de calcul a reactiunilor din lagare, pentru un montaj care cuprinde rulmenti radial-axiali n aranjament DB CALCULUL ARBORILOR
Ca urmare a acestor solicitari, n interiorul arborelui apar tensiuni interne - normale sau tangentiale - si tensiuni de suprafata - de strivire - ntre arbore si organele de masini sustinute. Principalele solicitari sunt solicitarea de torsiune si cea de ncovoiere. Aceste solicitari pot duce la ruperea statica a arborilor, iar variatia acestora dupa cicluri de solicitare diferite pot duce la ruperea arborelui prin oboseala materialului, n zonele cu concentratori de tensiune. C ele mai uzu ale situa tii de func tion are Fig. 5.15 Variatia tensiunilor de ncovoiere datorita rotatiei arborelui a arbo rilor sunt cnd directia sarcinii este constanta, caz n care, la o rotatie completa a arborelui, fiecare fibra a materialului trece odata prin dreptuldirectiei sarcinii. n acest mod functioneaza arborii reductoarelor de turatie, cutiilor de viteze, de distributie si transmisiile centrale ale autovehiculelor, transmisiilor masinilor unelte etc. Ca urmare a acestui mod de functionare, tensiunea de ncovoiere variaza dupa un ciclu alternant simetric (fig. 5.15). Fibrele arborelui sunt supuse alternativ la compresiune (fibra A) sau la tractiune (fibra B), iar dupa o rotire a arborelui cu 180, la compresiune (fibra B) si la tractiune (fibra A). Tensiunile de torsiune pot fi constante (exemplu: arborii transmisiilor de actionare a ventilatoarelor si pompelor de debit si presiune constante, cu rare ntreruperi n functionare) sau variabile, dupa un ciclu pulsator (exemplu: arborii transmisiilor care functioneaza cu ncarcari si descarcari frecvente sau cu opriri dese) sau alternant simetric (exemplu: arborii amplasati dupa cutia de viteze din transmisiile tractoarelor industriale sau de mbunatatiri funciare, tractoare care functioneaza cu schimburi frecvente ale sensului de deplasare, nainte si napoi). Schitele ciclurilor de variatie a tensiunilor de ncovoiere si de torsiune si caracteristicile acestor cicluri sunt prezentate n tabelul 5.2. Tabelul 5.2
Alternant simetric
Constant
Tensiunea medie m, m
Amplitudinea ciclului v, v
Calculul de predimensionare
Predimensionarea are drept scop determinarea preliminara a diametrului arborelui, necesar la ntocmirea schemei subansamblului arbore - organe de masini sustinute si de rezemare si la ntocmirea schemei de calcul la solicitari compuse. Predimensionarea se face din conditia de rezistenta la solicitarea de torsiune, utiliznd o rezistenta admisibila conventionala, care prin valorile reduse acceptate evidentiaza faptul ca arborele este solicitat si la ncovoiere. n cazul arborilor plini, diametrul se determina cu relatia
(5.1)
(5.2)
alegndu-se, initial, raportul dintre diametrul interior d1 si cel exterior d al arborelui din intervalul Diametrele obtinute se rotunjesc la valori ntregi.
[16].
Tensiunea admisibila conventionala se alege din intervalul MPa, valorile mai mari se recomanda n cazul arborilor scurti, iar valorile mai mici n cazul arborilor lungi. n cazul unor arbori foarte rigizi si la care deformatiile de ncovoiere nu conduc la functionari incorecte ale ansamblului respectiv (de exemplu, arborele de iesire din reductoarele cu doua sau trei trepte), se pot lua si valori mai mari pentru rezistenta admisibila conventionala la torsiune, MPa. Pentru arborii reductoarelor cu doua trepte, se recomanda urmatoarele valori pentru MPa, pentru arborele de intrare; MPa,
Fig. 5.16 Schita subansamblului arborilor de intrare si intermediar ai unui reductor cilindric cu doua trepte
diametrul obtinut la predimensionare este diametrul portiunii de calare a rotii, pentru arborele intermediar si cel de iesire, si diametrul de lnga pinion pentru arborele de intrare; la stabilirea diametrelor treptelor arborelui se tine seama de marimea umerilor de sprijin pentru organele de masini sustinute (roti dintate, roti de curea, roti de lant, semicuplaje etc.), de diametrul impus de sistemul de etansare (ales din standardul etansarii respective), de diametrele interioare ale rulmentilor (alese din catalogul de rulmenti); lungimile diferitelor portiuni ale arborelui se stabilesc tinnd seama de latimile rotilor dintate (stabilite din calculul de rezistenta al angrenajelor celor doua trepte), latimile sistemului de etansare si ale rulmentilor, precum si distantele dintre roti sau dintre roti si marginile carcasei etc.
Pe baza schemei din fig. 5.16, rezulta distantele dintre punctele de aplicatie ale fortelor exterioare si dintre acestea si punctele de aplicatie ale reactiunilor din lagare, pentru arborele intermediar:
(5.3)
, n care T si a sunt dimensiuni ale rulmentilor, alese din catalogul de rulmenti, functie de tipodimensiunea rulmentilor; x = 0.5 mm, distanta dintre marginea interioara a carcasei si rulmenti; y = 5.10 mm, distanta dintre roti si marginea interioara a carcasei; z = 10.15 mm, respectiv z = 40.50 mm, distanta dintre doua roti, pentru un reductor obisnuit, respectiv pentru un reductor coaxial. Rezulta lungimea dintre punctele de aplicatie ale reactiunilor din lagare, egala cu lungimea de calcul a arborelui .
Schema de calcul la solicitari compuse se obtine prin ncarcarea grinzii cu fortele exterioare si cele din reazeme (reactiuni). Pentru un arbore dintr-o transmisie cu roti dintate, fortele din angrenaje actioneaza n doua plane, orizontal si vertical, rezultnd doua scheme de calcul. Pentru arborele intermediar al unui reductor cu doua trepte, cilindric orizontal, schema de calcul este prezentata n fig. 5.17 (grinzile ncarcate cu fortele exterioare care actioneaza asupra rotii conduse a treptei I (indice 2), respectiv fortele exterioare care actioneaza asupra pinionului treptei a II-a (indice 3), schemele de calcul cu reactiunile din lagare (indice H, pentru planul orizontal,respectiv indice V, pentru planul vertical), diagramele de momente ncovoietoare n cele doua plane). Fortele axiale din lagare produc momente ncovoietoare concentrate, determinate cu relatiile
(5.4)
n cazul n care asupra capetelor arborilor de intrare sau de iesire actioneaza forte provenite din transmisii prin curele sau prin lant, arborii trebuie ncarcati si cu aceste forte, corespunzator planului si sensului de actionare a fortei respective. Dupa ntocmirea schemei de calcul, se trece la determinarea reactiunilor. Initial, se determina reactiunile din cele doua plane, orizontal si vertical, prin scrierea ecuatiilor de momente n cele doua lagare.
Fig. 5.17 Schema de calcul la solicitari compuse pentru arborele intermediar al unui reductor cu doua trepte, cilindric obisnuit Ecuatia de momente n punctul D, pentru planul orizontal, este
(5.5)
(5.6)
(5.7)
(5.8)
(5.9) Reactiunile totale din lagarele C si D se obtin prin nsumarea geometrica a reactiunilor din cele doua plane, orizontal si vertical, rezultnd
. Acestea sunt fortele radiale cu care se vor calcula rulmentii din cele doua lagare. Din echilibrul axial al arborelui, rezulta reactiunea axiala care actioneaza n lagarul D
(5.10)
(5.11)
n continuare, se traseaza diagrama fortelor axiale si diagrama de momente ncovoietoare - n planul orizontal diagrama de momente de torsiune si diagrama de momente ncovoietoare - n planul vertical (v. fig. 5.17) si se stabilesc sectiunile periculoase ( sectiunile 2 si 3 ale arborelui intermediar reprezentat n fig. 5.17). Solicitarile din cele doua sectiuni periculoase 2 si 3 sunt: . compresiune data de forta Fa3, tensiunile produse fiind
(5.12)
; .
(5.13)
ncovoiere data de momentele ncovoietoare maxime, obtinute prin nsumarea geometrica a momentelor ncovoietoare maxime din cele doua plane, orizontal si vertical; rezultnd
(5.14)
(5.15)
Actionnd simultan cele doua tensiuni, normale si tangentiale, calculul la solicitari compuse consta n determinarea unei tensiuni echivalente
(5.16)
unde este un coeficient prin care ciclul de variatie al tensiunii de torsiune t (constant, pulsator sau alternant simetric) este echivalat cu ciclul de variatie alternant simetric, caracteristic tensiunii de ncovoiere i. Valorile coeficientului se determina cu relatia
(5.17)
n care reprezinta rezistenta admisibila la ncovoiere a materialului arborelui dupa ciclul constant (I), pulsator (II) sau alternant simetric (III). Valori orientative pentru rezistentele admisibile la ncovoiere, pentru arbori din otel, pentru cele trei cicluri de solicitare, se dau n lucrarile [6, 14, 23]. Cu tensiunile stabilite, se poate verifica arborele la solicitari compue sau se poate redimensiona arborele. . Pentru verificarea arborelui la solicitari compuse, n sectiunile periculoase, trebuie sa se ndeplineasca conditia
(5.18)
Daca nu se ndeplineste aceasta conditie sau daca diferenta dintre aceste tensiuni este prea mare, se recomanda dimensionarea arborelui la solicitari compuse.
Pentru dimensionarea arborelui la solicitari compuse, se impune conditia ca si considernd tc = 0, se obtine modulul de rezistenta necesar la ncovoiere
si tinnd seama
(5.19)
(5.20)
(5.21)
(5.22)
(5.23)
pentru sectiunile solicitate simultan la ncovoiere si torsiune, c si c determinndu-se cu relatiile (5.21) si (5.22). Semnificatiile termenilor utilizati n relatiile (5.21) si (5.22) sunt prezentate n continuare.
Tensiunile -1, 0, -1 si 0 reprezinta tensiunile de rupere prin oboseala pentru solicitarea de ncovoiere () sau pentru cea de torsiune () corespunzatoare ciclului de solicitare alternant simetric (-1) sau pulsator (0), determinate n functie de materialul arborelui [7, 23]. Tensiunile v, m, v si m (v. tabelul 5.2) sunt determinate de marimea solicitarii efective si de caracteristica ciclului de variatie a acesteia. Coeficientii k, si , respectiv k, si [7, 16, 23], sunt coeficienti de corectie care tin seama de faptul ca tensiunile de oboseala, determinate pe epruvete standard, trebuie corectate n functie de formele concrete ale arborelui tipuri de concentratori, dimensiuni, calitate a suprafetei si tratament termic diferite fata de cele ale epruvetei. Coeficientii de concentrare a tensiunii k si k se aleg n functie de tipul si dimensiunile concentratorului de tensiuni (canal de pana, trecere de sectiune, filet etc) si de materialul arborelui. Coeficientii dimensionali si tin seama de diametrul arborelui si de materialul acesuia. Coeficientii de calitate a suprafetei si depind de modul de prelucrare a suprafetei si de tratamentul termic aplicat.
Rezistenta la oboseala a arborilor este data de marimea coeficientului de siguranta determinat cu una din relatiile (5.21), (5.22) sau (5.23). Umarind aceste relatii se poate observa ca marirea rezistentei la oboseala poate fi realizata prin: alegerea unui material cu caracteristici mecanice mai bune (prin cresterea tensiunilor -1, 0, -1, 0) sau prin micsorarea concentratorilor de tensiuni (modificarea coeficientilor k, si , respectiv k, si ). Cel mai ntlnit procedeu utilizat pentru marirea rezistentei la oboseala este micsorarea concentratorului de tensiuni prin masuri constructive. n cazul trecerilor de diametre care nu sunt utilizate ca umeri de sprijin pentru organele de masini montate pe arbore, se recomanda [14, 23, 32, 33] urmatoarele solutii (fig.5.18):
raza de racordare ct mai mare (fig. 5.18, a), doua raze de racordare diferite (fig. 5.18, b), racordare de forma eliptica (fig. 5.18, c) n cazul arborilor foarte solicitati; tesirea capatului de diametru mai mare (fig. 5.18, d), tesire urmata de racordare (fig. 5.18, e) la salturi mari de diametre;
raza de racordare combinata cu canal de descarcare (fig. 5.18, f); gaura interioara n portiunea de arbore cu diametru mai mare (fig. 5.18, g).
Fig. 5.18 Masuri constructive pentru reducerea concentratorului de tensiuni la trecere de diametru fara rezemare Daca trecerea de diametru este utilizata pentru rezemarea axiala a unor organe de masini sau daca treapta de diametru mai mic trebuie rectificata, se recomanda una din urmatoarele solutii:
cu canal de trecere executat la capatul treptei cu diametru mai mic (fig. 5.19, a), dimensiunile acestuia fiind b = 2,5.3 mm si t = 0,25.0,5 mm, pentru d 50 mm, respectiv, b = 4.5 mm si t = 0,5.1 mm, pentru d > 50 mm, marirea latimii b (fig. 5.19, b) reducnd concentratorul de tensiuni; cu degajare interioara n umarul de sprijin (fig. 5.19, c), mai greu de executat dar fara sa reduca diametrul treptei mici; cu canal de trecere combinat cu degajare interioara (fig. 5.19, d); cu raza de racordare cat mai mare (fig. 5.19, e si f), caz n care alezajul piesei sprijinita axial necesita o tesire sau o raza de racordare marita, uneori utilizndu-se piese intermediare (fig. 5.19, f).
d e f Fig. 5.19 Masuri constructive pentru reducerea concentratorului de tensiuni la trecere de diametru, pentru umar de sprijin
canalele de pana sa fie executate cu freza deget - cu capetele rotunjite (fig. 5.20, a), deoarece reprezinta un concentrator de tensiuni mai redus dect canalele de pana executate cu freza disc rotunjite (fig. 5.20, b); diametrul exterior al portiunii canelate sa fie egal cu diametrul arborelui (fig. 5.20, c), iar trecerea de la partea canelata la cea necanelata sa se faca prin raze mari de racordare.
Fig. 5.20 Forme constructive pentru canale de pana sau caneluri practicate n arbore La marginile portiunilor de sprijin al organelor de masini, pe arbori apar concentrari de tensiuni care pot fi diminuate prin urmatoarele masuri constructive:
marirea diametrului portiunii de sprijin (fig. 5.21, a); rotunjirea sau tesirea alezajului din butuc (fig. 5.21, b); executarea unor canale de degajare n arbore (fig. 5.21, c); marirea elasticitatii butucului prin formele constructive prezentate n fig. 5.21, d sau e; combinarea unor solutii prezentate anterior (fig. 5.21, f).
Toate masurile prezentate anterior mbunatatesc rezistenta la oboseala a arborilor prin micsorarea coeficientilor k si k. Pentru marirea rezistentei la oboseala se mai poate actiona, prin tratamente mecanice, termice sau termochimice sau prin micsorarea rugozitatii suprafetelor, pentru marirea coeficientilor de calitate a suprafetei si .
Fig. 5.21 Masuri constructive pentru reducerea concentratorului de tensiuni de la marginile portiunilor de sprijin, pe arbore
(5.24)
Deformatiile efective de ncovoiere ale arborilor trebuie sa fie mai mici dect deformatiile admisibile ( a; a), care depind de conditiile de functionare ale ansamblului din care face parte arborele. Pentru evitarea modificarii exagerate a jocurilor din angrenaje, sagetile n dreptul rotilor dintate se limiteaza la valori admisibile a= (0,01.0,03)m, unde m este modulul danturii. Pentru functionarea corespunzatoare a lagarelor, unghiurile de rotire din lagare se limiteaza la valorile admisibile dependente de tipul lagarului (lagar cu alunecare, lagar cu rulmenti radiali cu bile sau role cilindrice, lagar cu rulmenti oscilanti etc.).