You are on page 1of 144

Suflet candriu

de papugiu
Radu Anton Roman
Suflet candriu
de papugiu
Cuprins



Pe dreapta! 6 • Ma[ina de p~ine 7 • Un lic`r mai lung
8 • V~lve noi 9 • Chis`li]a de pe uli]a mare 10 • Mofturi
industrialice[ti 13 • „C`ldur` mare, mon cher!“ 14 • çn
ograda lui P~rlea Vod` 15 • Leap[a pe ouate 17 • „Hai
s` ne-nt~lnim s~mb`t` sear`!“ 19 • Urma[ii ciobanului
Bucur 21 • Sc`ld`toare cu s~c 22 • „B`iete, una mare!“
23 • Jerbe v`ratice 26 • Pe mal 28 • T~rgul de curve 30 •
Departe de lumea \nl`n]uit` 34 • Apele S~mbetei 35 •
Ora[ul care [i-a pierdut umbra 36 • Barcazul unor zbur`tori
37 • Serb`ri pentru tot poporul 38 • Iute ca g~ndul! 44 •
„Am, n-am treab`“... 50 • „Mon Jardin” 52 • Dare
de seam` 54 • Ai spart oalele! 59 • Vecinicia, dom’le, s-a
n`scut la ]ear`! 60 • S~rba pe furate 62 • „Parc` ieri te-
am v`zut...“ 63 • De l`sata vremii 66 • Voiajuri de toamn`






66 • La masa ciob`na[ului Bucur 68 • Usturoi n-a m~ncat,
gura nu-i miroase! 70 • E nunt`-n mahala! 72 • Pastel de
S~mendru 75 • Leli]` c~rcium`reas` 76 • „Privitor ca la
teatru...“ 85 • Muncile Daliei... 86 • Au ce [tim` ni se-
arat`! 86 • Ia-]i mireas`, ziua bun`... 88 • „ßi ce fat`
frumu[ic` are mama“ 91 • Comedie mare! 95 • Fe]e-fe]e
98 • A venit asear` iarna 100 • Mezatul din urm` 102 •
Ghea]` la mal 106 • Strigarea din urm` 108 • Raiul din
iarn` 110 • „Neaua ninge, nu-l atinge“ 111 • Cale b`tut`!
113 • „Sonuri de decembre“ 115 • Steaua sus r`sare! 118 •
Alb`-neagr`... 120 • Troc [i troace! 121 • La pomul
l`udat 124 • Icoane vechi 130 • Dilema veche 132 •
Pia]a de purici 133 • Botezul de-al doilea 137 • Ortul de
ie[ire 138 • Unde-s z`pezile de an]`r]?... 139



Pe dreapta!
Î n Bucure[tii dintre r~zboaie,
[oferul care se vâra ca mucea prin
greve nevolnice ori mergea prea iute
cu automobilul prin târg, dep~[ind
m~sura [i primejduind vie]i, d~dea de
dracu! N-ajungea c~-l puneau la
popreal~, ca pe un pricina[ sadea, c~
pl~tea gloabe la prim~rie [i i se
puneau \n cârc~ stric~ciuni pe care nu
le f~cuse: \l [i oc~rau!
Odat~ arestuit, jandarmul \l ducea
prin urbe, cu mâinile cetluite [i
baioneta la arm~, ca pe un nelegiuit,
s~-l vaz~ to]i. Ca s~ se [tie c~-i o
dosad~ pentru lume, \l ponoseau
temeinic, atârnându-i de gât t~bli]~
scris~ mare, cu vorb~ de ru[ine,
„[ofer“. Ba, la câte o r~scruce,
c~tana, jart o palm~! Uite a[a, de
pricinoas~! Bine c~ nu-l tr~geau \n
]eap~, nenorocitul (de[i, mult nu mai
lipsea)!

6
Ma[ina de p~ine
S ~ fim cinsti]i: nu lumina politichiei, ci morile de grâu [i de ulei, mai \ntâi,
m~l]~riile [i spirt~riile mai pe urm~ au deschis drum larg prin Bucure[ti inven]iilor [i
mecanismelor apusene de tot felul! De foame [i de sete s-a \nt~rit [i \nnoit târgul!
La moara lui Assan, de dup~ r~spântia Liseanului, pe uli]a numit~ [i azi (cum
altfel?) Ma[ina de Pâine, s-a \nvârtit, \n 1853, cilindrul primei nem]~rii cu abur
adus~ de la Viena \n ]ar~ româneasc~. Rotea ca pe nimica presele grele de ulei [i
pietrele de m~cinat. „Vr~jitorie!“ se cruceau gemând bie]ii lucr~tori, privind n~uci
cum le fur~ fierul pâinea (a naibii potrivire!), „Posada necuratului!“ scuipau \n sân
babele, ascultând de pe treptele bisericii Sfântu` Dumitru [uieratul gros al
hornurilor de font~.
Cu alte cuvinte, nu din silin]a guvernului, ci din
pospaiul \nec~cios [i exploziv al m~cini[ului, ce
p~trundea \n bojoci mai r~u ca pulberea de c~rbuni,
surpând s~n~tatea lucr~torilor [i pe a mahalalei
\ntregi, se \nt~rea modernitatea urbei (scornise un
poznatec c~ mor]ii de la „Re\nvierea“, \mbâcsi]i de
pr~f~raie, se vor lipsi de Judecata de Apoi spre a
merge la scald~).
Asta pentru c~, zic eu, [i s~ nu fie cu sup~rare,
dar Bucure[tii sunt ora[ de câmp, iar bucure[tenii
m~nânc~, azi ca [i ieri, pâine cu orice.

7
Un lic`r mai lung
L a l~sata serii, pe str~zile
sclifosite dintre Calea Victoriei [i parcul
Ioanid ap~rea un om ciudat, \narmat cu
un ciomag. Nu era \ns~ vreun
h~ndr~l~u, ie[it la p~ruial~ [i nici vreun
haid~u \n lotrie, [i nici m~car vreun
uli]arnic oarecare. Avea mundir [i [apc~
cu cozoroc. Pocia lui cu canaf la vârf
era un pre]ios obiect tehnic, un
palimargiu, iar omul nostru era un
falnic slujba[ al statului.
De când prim~ria se strofocase de
b~gase gaz prin fanale, meseria brutal~
de masalagiu se stinsese – de unde
r~dvane cu arg~]ime alerg~toare [i
tor]e \nainta[e pe podurile noi ale
Bucure[tilor? Fusese \nlocuit~ cu o alta,
mai curat~ [i mai pu]in fumegoas~:
lampagiu al târgului. Tot fanaragiu,
vezi bine!
Minunile progresului tehnic luminau
de-acum ora[ul sear~ de sear~, felinarele cele moderne ceruser~ om cu carte,
d~sc~lit la [coal~ \nalt~ de arte [i meserii.
Umbrele nop]ii se opreau pe aracul cu fitil [i amnar, mânuite cu dox~ mare
de „omul nou“, facle vii tremurau pe „chipul de mâine al lucr~torului român“.
„Tr~im \n lumina viitorului“, mai scriau gazetele, inflamate de bun~ seam~ de

8
marea noutate, „Europa \[i a]inte[te privirea pe galaxiile str~lucitoare aprinse de
\nv~]a]ii no[tri“.
Omul cu chipiu [i stem~ de la Regia Statului \[i urma \ncrez~tor rondul de
vrednic culucciu, reaprinzând „luminile viitorului“ sear~ de sear~... Nici m~car
sergentul de strad~, el, membru al familiei [i dr~gu] al servitoarei, nu stârnea
atâta simpatie [i atât respect!
çn zori, acela[i „om nou“, tehui de somn, venea de stingea felinarele, cu
acela[i mangealâc, pe rând, singur cu be]ivii [i cu \mpu[c~-n lun~, cu pod~resele
[i cu sechere[ii, cu dandys dec~zu]i [i cu to]i descreiera]ii nop]ii bucure[tene.

V~lve noi
A lt~ meserie nou~: canalagiul! Gata cu bocciii. Harabaua [i [an]urile
scurgându-se \n haznaua spurcat~ a Gârli]ei nu mai aveau c~utare! Dup~ cum
arat~ me[terii \ncopcia]i – cu „[oldare“ [i chipie pricopsite, cu felinar „rece“,
inven]iune american~ – dar [i fortifica]ia de beton ce-i \nconjoar~, ai zice
\ncrez~tor c~ scursurile Bucure[tilor s-au distilat, de-acum se vor pierde,
limpezi [i salubrizate, \ntr-un modern viitor industrial.

9
Chis`li]a de pe uli]a mare

D e la o vreme, le-a c~[unat primarilor pe cobili]ari: se flendurea


târgul de r~ul lor! Atâta rap~n strângeau, atâta de urduroas~ le era
trecerea zilnic~ prin pie]e [i prin urbe, \ncât hot~râser~ s~-i opreasc~ pe
olteni de la nego].
Mare nenorocire c~zuse pe capul zarzavagiilor [i livezarilor, nu zic, dar
dreptate aveau pârgarii! Zi de zi, de pe urma precupe]ilor r~mâneau numai
putreziciuni. Duhnea raza de soare de noianul de pârgi trezite, dospea
caldarâmul de storceli [i de r~scopturi cor~slite! Mâl, zamparalâc \ntins pe
tot ora[ul! Nicicum nu
mai era chip de tr~it:
pu]eau Bucure[tii
numai a varz~ clocit~ [i
a dovleci bor[i]i, a
cartoafe stricate [i a
mere stroflocite, de-]i
cârneau nasul.
Popreala a c~zut ca
o stânc~. De-acum,
c~p~tuiala, [i a[a
ferfeni]~, a oltenilor se
ducea de râp~.
Jardarmii \i \ntorceau la
bariere, erau opri]i cu
baioneta de a mai
plimba p~tl~geaua prin
Bucure[ti. ßi nu era

10
vreun pâr]ag de duminic~, s~ se-ntoarc~ toate cum au fost luni. Nuuu! Era
ucaz lipit pe stâlpi, porunc~ stra[nic~, militar~. Dac~ nu se sucea primarele,
r~mâneau cobili]arii calici.
ßi atunci a venit de i-a-nv~]at chichi]~ un advocat, din cei cu apuc~turi
urâte, socialiste, avea numele scris cu ro[u \n condicu]~, la sec]ia doi. Dar
\nv~]~tura a fost bun~.
S-au sp~lat oltenii \ntre de[tele de la picere, s-au \mbr~cat de duminic~,
cu c~me[oaiele cele bune [i brâiele \nflorate, [i s-au dus la poli]ie, s~ cear~
\nvoire. Au grijit cobili]e noi, le-au mitocosit, au ales [i au pus \n ele ce-
aveau mai bun, tarapangele una [i una, praji must~cio[i, pere pergamute,
ridichi de lun~, rumeioare s~ zici c~-s date prin cârmâz, prune bistri]e, atunci
culese, \ncai [i flori. ßi a[a, t~rca]i de s~rb~toare, cu p~l~riile-n cap, au c~lcat
]~ranii urbea, pe unde era ea mai ferchezuit~ [i mai fandosit~!
Au fost cu miile! S~ zici c~ jucau ro[iorii b~rbuncul, a[a mergeau to]i
\ntr-un pas, a[a se leg~nau to]i odat~ sub cobili]e! Defilarea a pl~cut, chit
c~ batjocura [i vorbele-n r~sp~r ale bucure[tenilor au curs ca Jiul [i ca
Dun~rea. Dar când n-au luat bucure[tenii lumea-n râs, [i \nc~ din perdaf,
vorba ceea?
S-a muiat inima pârg~riei. I-a mai probozit o dat~, [i i-a iertat,
\ng~duindu-i din nou pe uli]ele [i stradelele ora[ului. Asta, pân~ [i-or da
din nou \n petic! Ca oltenii, de!...

11
Mofturi industrialice[ti
A m desprins aceste poze dintr-un context
n~ucitor de amplu deoarece sunt deosebite:
marcheaz~ revolu]ia tehnic~ \n nego]ul ambulant.
Dup~ 1920, \n târgurile [i pe str~zile bucure[tene,
al~turi de tarabagii fanario]i [i m~run]i[ medieval, apar
[i ace[ti soli ai apusului.
P~trund repede [i profund \n peisaj, devenind noile
statui de serviciu. Adio boscari, adio ursari! O lume
b~trân~ de [apte-opt secole dispare abrupt \n trecut,
f~r~ mu[terii, f~r~ [ans~. F~r~ regrete. çn câteva luni,
Mo[ii [i Ci[migiul vor fi una cu noile sale simboluri:
omul cu baloane, fotograful la minut, cântarul de la
intrare. Dac~ sunt acolo, nu-i vezi, dac~ nu sunt,
nenorocire, s-a z~rghit lumea! Li se dedic~ [lag~re,
roman]e, sunt da]i la gazet~ [i-n almanah.
Se dovedesc longevivi, \i po]i \ntâlni [i azi, cu mici
corec]ii tehnice: cântar electronic, aparat polaroid,
chio[c, heliu \n loc de gaz metan. Dar e aceea[i M~rie cu alt~ p~l~rie, care,
dup~ ce [i-a jucat cu discre]ie momentul istoric, a r~mas \n scen~ ca simpl~
figurant~.
çi ]ine minte cineva pe actorii interbelici? ßi o fi oare sentimentalismul o
r~pciug~, o sclifoseal~ de pubere provinciale?

13
„C`ldur` mare, mon cher!“

S calda, pentru bucure[teni, era precum


oaza pentru berberi: dezvelea fete (Morgana),
salva vie]i. De cum se sorea cerul de iunie, pe
Dâmbovi]a se pr~v~lea, grea ca plumbul topit,
vipia. N-aveai unde s~ te ascunzi: dogoreala te
g~sea [i-n cea mai afund~ [i r~coroas~ odaie.
Te-n[faca, cât era vara de lung~! Singura
sc~pare erau lacurile [i b~l]ile, ce \nverzeau [i
vârstau urbea unde te a[teptai mai pu]in.
ßi Dâmbovi]a! Mai ales Dâmbovi]a, mereu proasp~t~, mereu rece!
Sc~ld~torile lui 1920 erau toate \n sus de ora[; \n jos, z~u, se cam slinosiser~,
de scârna târgului. Dar, la Cocioc, dincolo de fabrica de muni]iuni, era cle[tar!
La Moara Ciurel, cel pu]in, unde se f~cea bulboan~, venea s~ se-mb~ieze
tot norodul, cu mic cu mare. Care avea costum de baie [trenc~nit din fir de
mar]elin~, ca din revist~, [i-l punea, s~ vaz~ lumea c~ nu-i un fitecine. Care
n-avea decât izmene [i c~m~[oaie, bune [i acelea,
\ncai se mai cojeau de rap~n... Care n-avea nici de
unele, se [tiobâlc~ia cum \l f~cuse m~-sa, cine ce
treab~ avea cu el?!
Se b~l~ceau to]i, la gr~mad~, mai cerneau,
n~du[i]ii, din z~duf...

14
çn ograda lui P~rlea Vod`

C ~ vrem, c~ nu vrem, vara, Bucure[tii sunt f~g~dui]i ar[i]ei. Iar acum un


veac se usca, se pr~p~dea biata lume de sete de-a-n picioarelea! ¥â[nitori ioc,
n-avea bani prim~ria de ci[mele... çn schimb vipie, ca de la Vod~ Ghica! „Aparii“
erau la putere!
Pe dogoarea lui august, aduceau sacagii apa chioar~ de unde puteau [i mai
curgea, din Dâmbovi]a ori de la izvoarele Bucure[tioarei. D~deau polobocul cu
un leu bun (\nsetatul lua [i cu de-am~nuntul, de la canea, pe gologani, dar nu
ie[ea bine la socoteal~).
Apoi, ap~ruser~ regii noi, printre care [i a apelor. Se umpluse târgul de
]u]uroaie. Suiulgii se muiaser~, sacalele putreziser~, nemaiavând c~utare.
L~saser~ ceva mai mult loc altora, salepgii, bragagii, limonagii. Salepul \ns~, las~
c~ era o le[in~tur~ dulce, ca pentru mamzele, dar era [i peste poate de scump.
P~i cum s~ nu fie, dac~ d~deai bani pe r~d~cini de flori, pe tahân, ba pl~teai
\nc~ [i balgi-ba[lâc! Braga, [i ea tot cu miere, era prea groas~, nu ]inea de sete
dar te c~pia. Cum ar fi s~ bei olovin~ de mei [i s~ nu te-apuce pandaliile?!
Rahatul cu ap~ rece [i pecmezul ar fi fost s~ fie.
Dar n-a vrut s~ ias~ din case, rahatul, s-a ascuns \n
camera bun~, de musafiri. Limonada a r~mas s~
duc~ greul pe uli]~. Siropul, musturile sc~zute se
f~ceau din orice, l~mâi, naramze, caise, casalni]e,
miez de caun [i de harbuz, agri[~ [i agud~, piersici
pufoase, cocargele de var~, prea siropoase pentru a
le face vin, ba chiar [i zmeur~ de munte. Apoi, ap~
rece s~ fie, s~ ai cu ce le dedulci! Umblau feciorii cu
cobili]ele \n spate [i unde d~deau de-un \nsetat,
acolo se l~sau, ca vulturii!

15
De la o vreme ap~ruser~ [i sticle cu chi]ibu[, s~ zici c~-i
fran]uzie, la putin~ cu ghea]~!
Iarna \ns~, când se stingea t~ciunele de ger, din crâ[me
plecau, cu t~mb~l~u pe m~sur~, c~rucioare \nc~rcate,
purtând damijoane cu vin [i ]uic~ fiart~, drese cu mu[cadin,
piper [i scor]i[oar~, \nvelite-n p~turi [i \n paie. Nu le opreau
feciorii decât la r~spântii, unde era \nv~lm~[eala mai mare,
târgovi[tea mai m~noas~ [i lumea mai \nfrigurat~. Atunci s~
te ]ii sete pe cet~]eni!

16
N u mai [tiau bucure[tenii de ]urc~, de oin~, de
puia-gaia... Cât despre încuratu` cailor nici c~ mai putea fi
vorba! La vremi noi, temeiuri noi. Nu se mai \ntreceau
a[adar la trânt~ fecioreasc~, la cine arunc~ piatra mai
departe ori \[i ]ine mai mult r~suflarea, \n inima bulboanei.
Leap[a pe ouate
Ce s~ mai spun de mândria de a fi primul la arat [i
sem~nat?
Virtute fl~c~iasc~ era acum s~ fii cl~dit zdrav~n, cu
mu[chii gogona]i degeaba, doar a[a, de dragul de a-i avea.
Obicei nou era, ca [i azi, s~ te sco]i \n târg, ca pe arm~sarii cei
buni de pr~sil~, [i s~ te ar~]i prin s~li [i prin arene, sucindu-te
pe toate p~r]ile, luând ochii demoazelelor. V~zând ce [i cum,
pe dat~ s-au despuiat junii mahalalelor de c~me[oaiele cu
alti]~, ba chiar [i de izmene, [i s-au gr~bit s~ stea pieligo[i \n
v~zul lumii, neru[ina]ii, la match-uri de foot-ball [i de boxing,
spre ciuda mo[ilor [i \n scuip~tura babelor. Ce deocheal~!
Alt~ [otie abia \nceput~ era statul cu bucile goale \n
n~miezi, s~ te bat~ soarele-n ]east~, s~ te biruie fierbin]eala
[i boala lui \ndesoare, s~ te arz~ tuci, s~ nu mai [tie lumea
de e[ti om vrednic, c~suliu ori, ptiu, cortur~reas~ mo]~ind
pe pirostrii.
„Hai s` ne-nt~lnim
s~mb`t` sear`!“
ß i mai era ceva de iubit \n Bucure[ti: cârciumioara, din mahala ori „de la
[osea”! „La leul [i cârnatu`”, „La cucurigu-gagu”, „La tanti Elvira”, „Bolta
Rece”, „ßapte fra]i”... Ceva tare ciudat: cârciumioar~-cârciumioar~, dar cu
ighemonicon! Nici pe departe spelunc~, bomb~ de janghino[i [i mocofani ori
tractir de [u]i sau, mai r~u, [corlit de t~l~ni]e lovite de fren]ie. Locand~
m~rgina[~, dar cu muzic~ [i antren! Osp~t~rie, \ns~ cu ifose, iar, dup~ o
anumit~ or~, [antan, feti]e, l~utari, tot tacâmul.
Locul, iubit de to]i cei cât de cât chivernisi]i (sau care f~ceau eforturi s~
par~), era dichisit [i cur~]el: puteai veni oricând cu dame, nu era rost de
zavistie (sergentul de strad~ era n~imit cu anul, iar câ]iva haidamaci beau
tutun pe-aproape, ca din \ntâmplare). Fiind n~r~vit~ la cin [i pl~ceri sub]iratice,
cârciumioara bucure[tean~ avea mezelicuri cu [taif, brânzeturi puturoase, de [ic
fran]uzesc, ori vutci de la Paris [i Viena.
Nu era rost de h~b~tic~, de chilimoa]e. Dac~ nu-]i pl~cea mâncarea, puteai
face zâmbre: doar ce [opteai c~-i carnea plenchi]~ [i-]i [i frigea stolnicioaia alt~
ciozvârt~! Ba[ca câte o zumarical~ la sfâr[it, ca din partea casei. Veniser~
dinspre apus vorbe noi, ciudate, bun~oar~: „Clientul nostru, st~pânul nostru!“
Sigur c~ nu lipseau pelinul de mai, nici ]uiculi]a (nimeni mai \ncremenit, mai
neschimb~tor \n obiceiuri ca bucure[teanul, dac~ n-o]i fi observat deja)! Doar c~
nu se mai beau la ulcic~ [i la ]oi, ci la p~h~rel. Nu lipseau ele nici [pri]ul [i nici
berea la ]ap: 10 lei crighelul de Luther. Via]a bun~ n-o dai u[or din mân~, cum
o s~ se lipseasc~ bucure[teanul de ce-i al lui?!
La Fanfon, de pild~, \n Tei, era magope]ie mare: tarac de batal dat \n unt
s~rat, cu carfiol murat \n o]et de prune! Ori câte o ciopat~ \ntreag~ de vi]el,
fr~gezit~ \n uleiuri [i vin dulce de Pietroasele, [i coapt~ \ntreag~, pe pat de
leu[tean, \n cameni]a \ncins~ cu lemn dulce de fag.

19
Dac~ mâncai – [i nu puteai s~ nu m~nânci – erai tratat [i cu ceva numere de
varieteu. Când nu le a[tepta nimeni la ie[ire, mamzelele de la revist~ fugeau spre
mahalale, câte cinci-[ase la o bri[c~, s~ mai ciupeasc~ de-o chirie, de-un taiora[...
Nu conteaz~ c~ nu-s to]i mini[tri ori industria[i, mangafale s~ fie...
La ad~postul nop]ii ie[eau din cotloane, ca strigoii, l~utarii oache[i – doar \n
Bucure[ti suntem! – [i s~ vezi benchetuial~! F~ceau românii din noapte zi.
Zaiafetul se termina \n zori, tr~sura plin~ ducea chefliii la „c~[ile” lor, urma]i de
dro[ca cu ]igani l~l~ind de mama focului, sub amenin]are – „Zi, cioar~, c~-]i fac
scripca gâtleg~u!” – cântece deocheate.
Probabil c~ „Suflet candriu de papugiu” ar suna azi cam a[a „Suflet na[pa`
de mi[toca`”.

20
Urma[ii ciobanului Bucur
S trada Bucure[tilor \[i alegea singur~ eroii, pentru a
le face loc \n legend~ sau chiar \n limba român~.
Celebritatea fiicei de sp~l~toreas~ din Moreni, uns~ pe
rând târf~ de rege, amant~ de vizitii, so]ie de general,
având peste toate [i bucuria inocent~ a pedal~rii cu
bicicleta la [osea, a creat picanta [i voioasa amintire a
Mi]ei Biciclista.
Figura acidulat~ a lui T~nase, staroste peste calici, crai
al cer[etorilor, furilor [i t~l~ni]elor a iscat vorbe ce par s~ fi
nemurit. „A r~mâne de lemn T~nase” (\ntr-un picior de
lemn se bizuia „regele” mi[eilor!) sau „a umbla teleleu
T~nase” sunt ziceri ce duhului s~u „imortel“ le dator~m!
çn atâta rum a apucat de-a fiert boier Marghiloman
cahfelele dumisale, \ncât umbla zvon c~ la Cap[a, P~storel
[i-ar fi sf~dit vecinul ab]iguit: „Nu-mi mai sufla, coane, \n
cafea, c-o faci marghiloman!”
Gogea Mitu, o matahal~ de doi metri [i jum~tate, a
tr~it, câte zile a avut, numai printre mogâlde]e. Atâta
l-au plimbat, l-au pozat [i l-au ar~tat prin lumea toat~,
\ncât s-a v~zut... co[cogogeamite vocabula (umbl~…
vorb~ c-ar fi totu[i voroav~ sârbeasc~, ori chiar
bulg~reasc~, tot g~man \nsemnând, dar mie-mi place mai
mult ideea c~ s-au luat ei „dupe” noi)!
N-am reu[it s~ aflu de unde vine „Hop [i eu cu ]a]a
Lina!”. Mai caut...

21
Sc`ld`toare cu s~c
D e fierbin]eal~, b~nc~rimea f~cuse stabiliment sportiv pân~ [i-n preajma
caz~rmilor [i [coalelor de r~zboi! Lâng~ pârloaga de la Elefterie ap~ruse ca din
senin chiar [i un [trand mai mititel, un fel de b~lt~u ascuns \ntre c~soaie. Loc
strâmt, fl~c~i mul]i, don[oare numai de s~mân]~. Mde, ca la regiment!
N~bu[eala r~mânea mare, pojarul tot a[a. ç[i mai ogoiau feciorii prep~tul \n apa
rece... Decât nimic?...
„B`iete, una mare!“
I ar dac~ venea o zi vara, se porneau ber~riile, mon cher! C~ era martie,
c~ venea mai, la primul conac de la bunul Dumnezeu \n care se-nst~rea soarele,
m~l]~riile rev~rsau peste urbe o Dun~re de bere! Plecau de cu noapte camioane
[i c~ru]e de la fabricile Grivi]a-Luther, Gib-Opler [i Bragadiru (reu[it a[ezate
câte[trei: \n dosul g~rii, lâng~ [coala de ofi]eri [i la seminar!), pline cu bere rece,
spumoas~, aurie, atunci tras~ din cazanele de aram~. Uruiau butoaiele de sculau
câinii din Giurgiu!
Fiecare mahala, oricât de m~rgina[~, fiecare enorie avea ber~ria ei „de
la col]ul str~zii”. Cele cu [taif, umblate numai de d~sc~lime [i fan]i de târg,
erau bijuterii, le luai acas~ de frumoase: Carul cu bere, Gambrinus. Le
]ineau firosco[ii ora[ului, \n pagub~, s~ aib~ cu cine lipi o vorb~. Mâncau
to]i ma]e-fripte la ei, beau [var]uri cu g~leata, pe veresie, c~ altfel \l \njuri pe
fraier cu burta plin~!
çn toat~ ziua, bucure[teanul \nfierbântat de vipia nemiloas~ se oprea „la
una mic~”, cerând ]alului: „B~iete, una mare!”
Pe mas~ a[teptau „mizilicurile”. Fiind vreme de var~, erau de la jupân,
\nlesnire tic~loas~, cu schepsis:
brânz~ murat~ ocn~, ]âri
usca]i, m~sline la slatin~, batog
adev~rat, din spinare de
morun, taramale de crap ori
chiar butarg~ de chefal, t~iat~
feliu]e, pe coltuc de pâine
neagr~. Luai s~r~tur~, oftai [i
beai, pân~ curgeau apele pe
tine. F~cea berarul vânzare!

23
Era [i ghe]~rie mare, \n viile Floreasca, c~rau coti[ii sloiuri cu harabalele,
noaptea, umplea fiecare crâ[m~ câte trei putini, s~ fie. Sc~ldau feciorii
butoaiele-n zai, f~cea berea ]ur]uri \n faptul lui august, când \]i cocleau creierii
de dogoreal~... Cum s~ nu bei m~car o halb~?
Dar se cuvine anume descâlcire: \n urbea noastr~, nimeni nu bea bere
pân~ se sc~pa-n izmene, ca al]ii, s~ put~ locul ca hârdaiele bocciilor dup~ ce-au
golit umbl~toarele de la dou~ spitale! Ber~ria nu era loc de flenduro[i, de
r~p~no[i pu[i pe vi]iu. Nuu, nici pomeneal~ de exagera]iuni, de zavragii!
Bucure[teanul era om blând, uli]arnic [i vorb~re], vântur~-lume cu sufletul
flu[turatic. El legumea b~utura rece, atingând-o numai cu buzele, lip~ind doar
spuma. Un ]ap, doi pe zi \i erau prea de-ajuns. çn nici un caz nu bea ca
nem]~l~ul, un metru de halbe!
„La o bere” ie[eau hâr]ogarii, negustorii, slujba[ii, rentierii, proprietarii.
Minto[ii târgului (]opârca [i râtanii o d~duser~ pe albitur~, le lua min]ile mai
iute). Cea mai mare amenin]are, [i violen]~ totodat~, a sfadelor ne\nchipuit de
g~l~gioase era trasul de palme. ßart, pleosc, [i atât. Treab~ rar~ [i buiac~, to]i
priveau ului]i, to]i se f~ceau a n-o vedea. Lucrul urât peste poate \ncheia f~r~
urm~ri o discu]ie, spre a \ncepe o alta.
„Olovina” era doar [treng~rie a]â]~toare [i \nte]itoare de dihonii aprige, de

24
jerbe oratorice. Erup]iuni verbale, gâlceav~, concluzii,
n~b~d~i, focuri de artificii. Era doar pricin~, pretext. Ber~ria se
nimerise locul de \ntâlnire al bucure[tenilor, de ciorov~ial~, de
baliverne, de taifas. Unde s~ mergi s~ te cer]i, fericit [i r~corit,
vara?
Statul la ber~rie nu era zaiafet, era adunare politic~. La
ber~rie veneai s~-]i faci dreptate cu vorba, s~ \ndrep]i relele
din ]ar~, s~-l pui la punct pe pezevenchi, pe rege, pe
Dumnezeu. S~-l batjocore[ti pe ageamiu, s~-l sl~ve[ti pe
de[tept [i pe f~ptuitor, s~-i sile[ti pe al]ii a-]i ]ine hangul, spre binele [i
prop~[irea na]iunii.
C~ci, \n Bucure[ti, politica se f~cea la Cap[a, se vota \n Camer~ [i se tr~ia,
furtunos, interminabil, multicolor, la ber~rie. La o bere, Mitic~ nu chefuia, nu
cânta bruderschaft: salva neamul.
Jerbe v`ratice

C e ar fi putut face mai bun prim~ria din maidanele de lâng~ ßosea decât
loc de scald~? Dar nu s-a-ncurcat cu o c~pistere (\n Bucure[ti, nu exist~ proiect
mai mic decât scara planetar~)! S-a scociorât de bani [i a pus \n buza târgului
ditamai [trandul, o sc~ld~toare mai ac~t~rii decât b~ile de la Amara. Cu o plaj~
\ntins~ pe tot câmpul (un an au c~rat harabagii nisip din Neajlov [i Ciorogârla),
cu birturi, pr~v~lii [i cabine urcate pe dou~ niveluri (cubism, building american
curat!), cu trambulin~, stadion, du[uri [i ]inut~ obligatorie, iar eram cei mai tari
din Europa!
çnc~pea târgul tot, venea poporime... gârl~, ca la sta]iune. Gazetele
proguvernamentale scriau despre „Constan]a de la Bucure[ti”, cele ale opozi]iei
jucau crunt, din vârful buzelor, tâlcul alunecos al vorbelor „hazna public~”.

26
Pe mal

ç ntre muscelele Bucure[tilor se-ntindeau mai cu seam~ mla[tini [i b~l]i.


Ba, printre cele [apte delu[oare curgeau anapoda [i vreo câteva gârle! Vara-i
omora seceta pe to]i \n muncile setei, dar prim~vara [i toamna viiturile \necau
mahalalele. Pân~ spre 1900 se mergea \nc~ cu barca, pe apa Bucure[tioarei,
de la Bati[te la Curtea Veche, pe lâng~ a[ez~mintele Brâncoveanu. çntre Gara
de Nord [i Pia]a Presei de azi erau smârcuri, „gropi” \ngrozitoare, s~la[uri
lacustre, taini]e de lotri: groapa lui Ouatu, mahalaua Cu]arida. De la [oseaua
Crânga[ilor, din Ciurel, [i pân~ la calea Plevnei [i Groz~ve[ti erau iazuri,
privaluri [erpuind printre ostroave. Care nu se f~cuse cheferist r~mânea
pescar. Dude[tii erau tot o bahn~, iar de la Gara Filaret te l~sai spre Cu]itul de
Argint cu luntrea, prin sahale [i hele[teie cu nenufari.
De abia dup~ r~zboiul cel mare au \nceput primarii s~-[i fac~ curat \n
curte, s~ sece mâliturile, s~ acopere turb~riile. Au dereticat [i b~l]ile, le-au
f~cut lacuri „de agrement”. Dar afurisi]ii [i-au dat \n petic: au f~cut lucrarea
parc~ peste noapte (de parc~ n-ar fi fost bucure[teni)!
ßi s~ vezi pozn~: se culca omul ofticos, cu mitorlanii pe podea jilav~,
mustind [i bolborosind de n~mol, [i se scula r~pus de sete, pe m~gurea sleit~,
pe sec~tur~!

28
29
T~rgul de curve
A dat \n numai câteva ceasuri o haraba \ntreag~ de pepeni,
olteanul venit \n ali[-veri[ tocmai de la D~buleni! Primii z~mo[i ai anului
1927, trufandale scumpe, s-au vândut imediat, ca pâinea cald~! Cu
te[chereaua plin~, a hot~rât s~-[i fac~, \nainte de a \mb~trâni de tot, un
chef ciudat, de nebun.
Un vis vechi – acela de a petrece, m~car o dat~ \n via]~, ca domnii! – o
\nchipuire blestemat~, de ]~ran apucând prin g~ri petice din Diminea]a [i
Realitatea ilustrat~ lep~date de c~l~tori, a devenit aievea.
Nu s-a uitat la bani, de data asta avea berechet. F~r~ s~-i pese c~ era
\mbr~cat \n giurumele, s-a dus \ntins la „Crucea de piatr~”, locul acela celebru
[i periculos, pentru a tr~i rafinamentele ora[ului, pentru a afla ce-s p~catul [i
luxul, ce-i voluptatea absolut~.
Locul era a[a cum [i-l \nchipuise: un palat cu oglinzi uria[e, cu pianin~, cu
teracot~. Femei singure, misterioase, \mbr~cate \n rochii de m~tase lucitoare,
mirosind a parfum, cu p~rul buclat [i unghiile l~cuite. Totul respira bun~stare,
perfec]iune aristocrat~. N-a luat \n seam~, n-avea cum, pre[urile \ntinse prin
toat~ odaia, ori [tergarele ]~r~ne[ti de la tablouri, scaunele de duzin~...
De[i a fost primit \n doi peri, dac~ nu chiar batjocorit, de[i a fost „servit”
cu indiferen]~ profesional~ – de, ca la bordel! – n-a observat: era \ntr-un
templu al pl~cerii boiere[ti, un cuib al dorin]elor \mplinite, al elegan]ei, al
eliber~rii! A aruncat cu banii \n stânga [i-n dreapta, pe bere „Luther” [i pe
dame de consuma]ie, s-a l~sat \n voia pervers~ [i vinovat~ a deliciilor. N-a mai
jucat sârba, ci, pentru prima oar~ \n via]~, a dansat.
A plecat, la fel de descul] precum venise, dar mai bogat cu o noapte. O
noapte a c~rei str~lucire, al c~rui gust exaltat [i necunoscut nu le va uita niciodat~.

30
32
33
Departe de lumea \nl`n]uit`
P oate c~ nu numai de tr~sni]i [i de excentrici dejunau ace[tia doi pe
lac, \n Parcul Regele Carol, \n v~zul târgului... S~ fi fost provoca]iune? Pl~cere
venit~ din pl~pânzenia [i totu[i afunzimea clipei \nsingurate? Vreo joac~
exaltat~ de-a amorului, mai lesne de retirat din vuietul mul]imii decât orice alt
r~sf~]?... S~ fi fost oare voluptatea acelei adieri sub]iri, dar binef~c~toare \n
ar[i]a amiezii de august, o dezvinuire?... Ori satisfac]iunea n~r~va[~ de a
\ntoarce lumii pricinoase, [i dosul, [i obrazul cel~lalt?...

34
Apele S~mbetei
D e la un timp nu le-au mai ajuns bucure[tenilor lacurile
Colentinei [i nici unda Dâmbovi]ei. Nevoi]i de secet~ [i vipie ori
din pl~cerea imita]iunii, arhitec]i [i ingineri umbla]i prin lume
osânzuit~ [i de nou pl~smuitoare au f~cut a[a fel de curgea
sulin~ vijelioas~ pe câte-o margine de bloc, sp~imântând
familioane \ntregi, târând luntri fragile cu iu]eal~ primejdioas~ printre
jardiniere [i tufane de roze. Vai, ce aventur~!
Ciudat: nu pare nimeni s~-[i mai aminteasc~ de pâraiele artificiale ce
\nconjurau arenele Colosseum. Nici o carte, nici un almanah nu le pomene[te!
Dac~ n-ar fi aceast~ poz~ perfect~ – prova r~sucit~, de gondol~ vene]ian~,
mult prea masiv~ fa]~ de biat~ b~rcu]~, continuând cu flea[ca de p~l~rioar~
asuprindu-l pe bietul Goe [i sfâr[ind \n canotiera \n]epat~ a lui tat-su! – n-a[ fi
aflat nicicând de „torentul” din miezul târgului!
ßi nimeni nu-[i mai aminte[te nici de artezienele de prin pie]e, ce
\mprosp~tau usc~ciunea [i b~l~c~reau n~duful, \n~l]ând horbot~ de ape \n
slava \ncins~. Tr~iesc de patru veacuri \n
Bucure[ti, dar e prima dat~ când v~d
strop de cle[tar urcând mai sus de-un
stat de om. ßi asta \ntr-o fotografie de
acum o sut~ de ani!

35
Ora[ul care
[i-a pierdut umbra
C ând spuneai Lido, spuneai
nebunia luxului, ultima treapt~ pe care
puteau urca, ]inându-se de mân~, deliciul
[i paraua. ßtrandul cu valuri, mai ales,
f~cea din cunoscutul hotel un fel de mit,
un loc unde doar zeii ([i zei]ele!)...
Mahalaua jinduia [i visa,
protipendada se r~corea, str~inii se
minunau. Nous sommes tous aux
portes...

36
Barcazul unor zbur`tori
C raii Bucure[tilor celor vechi, n~r~vi]i la
singur~t~]i, la f~ptuiri netulburate, n-au suferit
dârdora cea nou~ a urbei. S-au tras c~tre dep~rt~ri,
\n locuri unde domneau doar pacea urâtului [i ei. çn
zilele lor bune – c~ci multe zile rele mai au
sc~p~ta]ii! – petrec~re]ii cei mai vârlavi ai târgului,
ro[i de patimi vechi, blestemate, se ascundeau pe
barcaze, plutind ne[tiu]i \n susul [i josul Dâmbovi]ei,
\ntre b~r~gane.
S~r~ci]i, mânca]i de vicii subtile, fanariote, cu
sângele putrezit \nc~ de la corcirea nefast~ a str~mo[ilor lor – amestec~tur~
cumplit~ de exarhi bizantini [i cadâne fugite, beizadele de mazili sc~pate din
juv~] [i roabe circaziene – dispu[i la nebunii pe care mintea nu le poate
\nchipui f~r~ durere, craii se d~duser~ pe mâna c~z~turilor. Balamu]ii le
c~puiser~ tot, aruncându-le \n schimb pe puntea arc~i ce era mai mâr[av:
otrepe din Rahova [i Cu]arida, numai bune s~-i stoarc~ de puteri [i de ultimul
taler, cel de-ngrop~ciune.
Dar lor, asta le pl~cea, s~ cad~! Se duceau, parc~ nemuritori, [i mai jos,
tot mai jos, acolo unde pl~cerea [i nesa]iul fac cu ochiul perfec]iunii, scrântelii
[i diavolului. Colindau Dâmbovi]a, provocând cerul, sub privirile indiferente ale
luntra[ilor [i samsarilor de carne vie.
O, câte ar mai fi vorbit ora[ul, [i câte ar mai fi scornit pe seama lor, peste
orice putin]~ de fapt~, de-ar fi [tiut m~car un zvâc din ce f~ceau ei acolo!

37
Serb`ri pentru tot poporul
D ou~ muzici dou~! A[a scria pe invita]iunile ori pe afiptele care
\n[tiin]au lumea de petrecerile publice: chermeze câmpene[ti, serb~ri de
binefacere, baluri cu tax~ (cine-ar fi ratat „Lemn [i fier” de la sala Pomul Verde
din Bar~]iei [i „Mina [i p~durea” de pe uli]a francez~?) Asta ca s~ fie
târgove]imea \ncredin]at~ c~ n-o co]c~re[te nimeni, c~ n-o s~-i stea pingelele [i
o s~-i ]iuie urechile cât va ]ine noaptea! Muzici, mai c~p~tau bucure[tenii [i-n
toat~ duminica, geaba [i la ceas statornic, ca pe doftorii.
Fanfarele unite ale taberei de infanterie, manutan]ei, arsenalului [i
regimentului de gr~niceri se puneau pe cântat \nainte de prânzi[or. Se
strângea spuzeal~ de popor \n fa]a Cercului Militar, se opreau automobilele pe
toat~ Calea Victoriei. D~dea lumea buluc, s~ auz~ [i mai ales s~ vaz~ c~tanele
cum sârguiesc la tromboane, echipate ca de r~zboi. La \nceput nu puteau lipsi
„De[teapt~-te române” [i „Trece]i batalioane române Carpa]ii”. Mul]imea
plângea [i izbucnea \n urale. A[a-s bucure[tenii, au „naturelu` sim]itor”: le
crescuse ]~ri[oara, de-abia ce se f~cuse Românie mare...
Abia apoi treceau r~canii la
cântecele lor ost~[e[ti, de mar[:
„Dac~ vrei s~ ai gagic~
Trebe s~ [tii cum!
S-o sco]i seara la plimbare
Pe strada ßtefan cel Mare
S~-i dai s~ bea rum!”
Mul]imea r~cnea iar~[i [i
hohotea de râs, uitând
instantaneu de cele patriotice...
Ce le faci, bucure[teni!

38
La sc~p~tat, \n fa]a Cercului Militar, se
punea lunet~, s~-[i vaz~ românii cerul mai de
aproape. Muzica se muta \n gr~dini [i la ateneuri,
venise timpul dulcelui cânt clasic. Veterani
inimo[i, strân[i \n orchestre ca s~-[i treac~
vremea, concertau discret, pe \nserate, delectând
din pl~cere onor publicul trec~tor. Nu se c~dea,
dac~ [tia cineva mânui vioara, s~ nu interpreteze,
cel pu]in o dat~ [i cu sim]ire, Balada. Din public
se auzea, negre[it, o voce mul]umit~,
atot[tiutoare: „E Balada, de Ciprian
Porumbescu!” „Ce auz d~[tept, mon cher!” se
minuna Mitic~, mereu al~turi.
Taraful se a]inea – unde altundeva? – pe
lâng~ hanuri [i cârciumi. Cu l~utarii pu]ului]i de
s~rb~toare – atâta ]oal~ primenit~ ce mai aveau [i
ei, s~racii! – \ncepea [i se termina o noapte de
inim~ albastr~. Când se lega chindie, de nu se
mai auzea om de om, ]iganii treceau la ureche de
mesean, unde le era locul, zicând amar, de ocn~,
„Spune, spune mo[ b~trân” ori „S~-mi cân]i,
cobzar”. Le tot repetau, „balaorii”, de câte
chefuri [i cheflii erau.
Roman]e [i tangouri cântau Zavaidoc, la
[osea, la Hanu` Galben [i Bordei, ori Jean
Moscopol, prin locande din centru, posp~ite, cu
lume bun~, curve de lux [i aventuri uimitoare...

41
Ehehe, câte guverne n-au c~zut din pulpana unor mofturi de la Cina [i
câte tr~d~ri eroice [i adulteruri virtuoase n-a t~inuit Continentalul! Câte averi
nu s-au sleit, neputincioase, pe jache]ica verde, f~r~ mâneci, a don[oarei Zozo
de la Mon Jardin... ßi dac-a]i [ti, oameni buni, cât~ istorie au f~cut cheln~rii
trecu]i prin ciur [i prin dârmon de la Athenée Palace... Ce zeflemea [i ce
spoial~ anapoda au p~timit aici, pe albia seac~ a Bucure[tioarei, toate lucrurile
serioase, adânci, f~c~toare [i desf~c~toare de lume...
Tare m~ mai tem c~ asta-i muzica ce le place `mnealor, bucure[tenilor!

42
43
Iute ca g~ndul!
P e la 1920 viteza era o mod~, motoarele, un hobby, iar campionii eroi
na]ionali sau semizei.
çn cucoane, mai ales, cine s-ar fi gândit, d~duse strechea ma[in~riilor!
B~ie]oase foc, româncu]ele de familie bun~ se b~gaser~ cu de-a sila \n
trebile b~rba]ilor, taman cele mai primejduitoare, mai ceva ca sufragetele!
Era [ic s~-]i frângi gâtul \n damf de naft~, nimic mai nurliu [i de bon ton
decât ni[te mânu]e jegoase de ulei! Dudui]ele le-ncercau pe toate, pe rând
sau deodat~, care cum era de candrie: aeroplan, yacht, motociclet~,
para[ut~, automobil! Urlau gazetele: pe uscatul, pe apa [i \n aerul lumii
erau numai damicele din România!
Dar nici cu dân[ii nu mi-era ru[ine! Bugatti \l luase pilot pe Jean
Calcianu, iar echipagiul Petre Cristea câ[tiga tot, raliul Monte Carlo ca [i
Nurburgring. Nu mai puteau europenii de r~ul lui! Nu era marc~ de
automobil care s~ nu fi fost adus~ [i \ncercat~ \n Bucure[ti. Alte]a sa, prin]ul
Bibescu (nebun om, [i doar ma[inile i-au luat min]ile!) \nfiin]ase al treilea
club de automobili[ti din lume, atelierele Leonida reparau Studebacker [i
Daimler Benz-uri (\ntr-o vreme când nimeni nu cuteza s-o fac~), Ford
prinsese cheag pe Br~tianu [i acareturi lâng~ viile Floreasca, nu departe de
moar~. Curgeau \n târg, ca ploaia, nout~]ile occidentului, dar mai ales
pârâiau, scoteau fum, alergau, ridicau nori de praf pe uli]e, speriind caii [i
mahalagii cinsti]i.
Se-ntâmpla, ca [i azi, c~ un automobil nou, limuzin~ de nababi, \nc~
nepatentat~, lua mai \ntâi ochii puzderiei de gur~-casc~ de pe Calea
Victoriei, [i abia apoi pe ai celor de pe Berliner Strasse sau Seven Street! P~i
cum s~ te [tie [i s~ te pizmuiasc~ lumea c~ ai bani, dac~ n-ai ~l mai prima
Bentley, de nu-l are nimeni?!

44
45
Vedeai de toate \n urbe. Automobile de
serie, zise de pia]~, ori coupé-uri, breack-uri,
berline. M~rci de peste tot, Fiat, Dodge,
Mathis, Renault, Lincoln, Buick, dar [i
limuzine, Rolls Royce, lucru de lux, ce s~ zic...
Duminica, când nu erau curse de trap,
bucure[tenii \nseta]i de distrac]ii mondene,
apusene[ti, d~deau fuga s~ priveasc~
mitingul aviatic ori \ntrecerea de automobile
sport de pe [oseaua Jianu, dintre Pia]a
Victoriei [i hipodromul B~neasa. Iar la marea
curs~ Bucure[ti-Bra[ov, cu legenda ei de cale
lung~ [i plin~ de primejdii, n~v~leau nebunii
din toat~ larga [i din ce \n ce mai rapida
lume, ca mu[tele la miere!
çn Bucure[ti, automobilul a fost parc~
din totdeauna a[teptat. A c~zut din cer lâng~
cotig~, s~ zici c-a fost acolo [i ieri, [i acum
trei ani, [i-n vecii vecilor! A tras – \n râsul
lumii – pe dreapta m~garului, ca la el acas~.
Dar mai ales, a intrat \n familie, ca
membru deplin, pe u[a din fa]~. Un fel de
unchi sau de m~tu[~ din America. Obligat te
pozai cu Packard-ul, cum te pozai cu consoarta
la nunt~: o datorie moral~, un certificat de
uniune, o m~rturie de amor ve[nic.

46
47
48
49
„Am, n-am treab`“...

D e nu te vedea lumea dou~ zile pe Calea Victoriei, ling~veai ori


murise[i. Nu era cu putin]~ s~ fi fost bucure[tean [i s~ nu fi ie[it \n toat~
ziua pe singura strad~ din ora[.
Aici b~tea inima urbei! S~ fi disp~rut tot târgul: dac~ r~mânea Calea
Victoriei, r~mâneau [i Bucure[tii!
ßi de erai negustor cu stare [i de erai advocat ori b~rbat din fruntea
]~rii, dac~ nu te preumblai – hai, nu de la Pia]a Victoriei, c~ doar nu-ncepea
lumea cu Ministerul de Externe, dar de la Ateneu la Cercul Militar – nu
existai! Spune]i-i forum, spune]i-i agora, c~l~torie sacr~, pelerinaj ini]iatic,
spune]i-i cum vre]i: pe Calea Victoriei se \ncredin]a bucure[teanul, zilnic,
c~-i \n via]~, \ntr-o lume \n care toate sunt la locul lor, cum trebuie s~ fie!
Putea s~-]i putrezeasc~ b~netul \n cinci saltele, ori s~-]i fi ]inut
mo[iile de la Crânga[i la Tisa, s~ fi avut zece fabrici \n Dude[ti [i dou~
pu]uri de naft~ la Ploie[ti! Dac~ nu treceai pe cale, prin fa]a Cap[ei, \n
rând cu ceilal]i, tacticos, mar[andând cu ochii-n toate p~r]ile, s~ nu ratezi
vreo salutare (Doamne p~ze[te!), nu te lua nimeni \n seam~. Te
condamnai singur la uitare...

50
¥ine]i minte, nu-i a[a, \ntrebarea pus~ de un poporan politicianului:
„Da` la Cap[a mergi?”
Nu venea nimeni \n haine ponosite [i te[menite, de cioflingar neobr~zat.
Tot omul se \n]olea cuviincios. Ce era el – s~r~can, hâr]ogar, student, lefegiu
– tot g~sea 3000 de lei de-un costum [i-o p~l~rie (var~-iarn~, bucure[teanul
interbelic nu umbla pe Calea Victoriei cu capul gol!)
Promenada ]inea pân~ târziu, \n fapt de noapte. Mai o remarc~
crudel~, mai un flirt, mai o ochead~ piezi[~ de fante, complimenturi,
]âfne, ma[ina]iuni, parapoane, comeragiuri, mai un ifos de cochet~... Dar
nu ridica nimeni glasul, nu se strop[ea nimeni. Puteai l~sa fat~ mare de
m~ritat la drum de sear~, se-ntorcea cum plecase. P~i se preumbla vod~
singur prin mul]ime, curtând demoazele-n v~zul lumii, [i nu s-ar fi sume]it
o copil~?!
A da o rait~ pe Calea Victoriei era [i cea mai ieftin~ [i cea mai dorit~
distrac]ie a bucure[tenilor. Atâta bucurie aveau: s~ se vad~ unii pe al]ii, s~
se simt~ aproape. Sigur, nimic nu-i \mpiedica s~ se urasc~, s~ se toace-n
[antagii, bârfe [i machiaverlâcuri sângeroase. Pe cale aflau to]i \n ce
dandana era fiecare, ce „fran]uzoaic~” nou~ \i pap~ banii unuia, cu cât a
pr~d~lit prefectul fondul orfanilor. A[a cum afla fiecare ce can-can-uri
maloneste erau de [tiut despre to]i ceilal]i.
Mersul ~sta agale prin [uvoiul de plimb~re]i nu-i oprea s~ se venereze
ori s~ se pizmuiasc~ de moarte, s~ se caute, s~ se despart~, s~ se
\mpreune! Dar \n]elegerea, contractul dintre ei era s~ fie al~turi \n vremea
~stor fapte, s~ fac~ toate astea ochi \n ochi, [i s~ r~mân~ astfel.
Nimic mai democratic ca marea preumblare! Zi de zi, se desfundau
mahalalele [i se goleau palatele, ca s~ se umple o singur~ strad~. Calea
Victoriei nu era un obicei, era o lege a ora[ului.

51
„Mon Jardin”
C um de-ntoarce bucure[teanul, într-o clipit~, ca-n boscoan~, pojarul,
ucig~tura verii, spre un bine ne]~rmurit ? Cum de poate el s~ se desfac~ n~pristan
din buclucuri [i griji, taman când e pus de fa]~ cu doi mici ? V~-ntreb, cum a ajuns
el de a ridicat - acum atâta amar de ani - nu stavil~, ci masc~ nou~, râz~cioas~,
vipiei îngrozitoare? Ce ornic orbete [i zvânturatic i-a f~cut lui farmazonie, de a
putut înturna r~imea vipiei în bun~tate a firii ?
Da, da, gr~dina de var~ era t~râmul fermecat unde z~duful plumbiu al lui
cuptor [i mai cu seam~ gustar - în august e prigoana ap~s~toare, pârjolul
Bucure[tilor! - f~cea, ce bosc~rie, parte din fericirea scurt~ a omului, din
bucuriile mustoase numite mititei [i vin rece, chef [i haraiman, l~utari [i umbr~
de aca]ie boiereasc~.
Otr~vit de dogoare prin od~i, scârbit pe str~zi de cazna ar[i]ei, bucure[teanul -
chiar el, cârtitorul [i prepuelnicul ! - avea un loc[or în care negre[it credea. De cum
p~[ea, nu neap~rat în umbra m~t~soas~ a plopilor de la „Bolta rece”, ci chiar [i
numai între mescioarele mu[cate de pârjolul crudel al apusului - dar sc~ldate în
spuma berii - de la „Monte Carlo” [i „Bufet”, gata, uita de vadeaua p~surilor,
intrând parc~ în vraja unui lesnicios paradis. „La buturug~” hot~râse lumea nume
frunzarelor unui platan b~trân, înt~rind sadul popular al cârciumioarei de pe locul
vechii br~h~rii din Ci[migiu !
Adio r~p[tiri [i pizme! Uitate-s matofirile [i co[toroabele cr~pate de
usc~ciune... Îi ajungea n~cl~itului oblojul, stacana cu bere pe mas~ ? Techer-
mecher se mântuia din strânsorile vie]ii! Soarele, pân~ atunci vr~jma[ [i nepriitor, i
se sucea prieten. De unde pân~ acum blestema z~pu[eala, deodat~ n~du[ea cu
bucurie, se sorea cu deliciu. Îl luminau, ca un nimb, jarul gr~tarelor [i briantul
[pri]ului. Nu mânca, se împ~rt~[ea, râvnaci, din fleicile fripte, hartane uria[e [i
zemoase ce f~cuser~ faim~ Bucure[tilor pân~ h~t, în str~in~t~]uri...

52
Prin[i în jeg~raia verii de câmpie ca în pântecul muruit al
unei dih~nii, bucure[tenii î[i petreceau zilele jinduind,
asuda]i [i înseta]i, la ie[irea de sear~. A merge la gr~din~
însemna a p~r~si osânda turbat~ - fierbin]elile teribile,
caldarâmul încins, asudul cleios, tot ce avea urbea mai
pr~p~stuit - spre a trece într-o alt~ lume. P~[eai, [i [tiai c~-i
fermec~tur~, într-o nesfâr[it~ s~rb~toare, f~r~ m~sur~, lege
ori timp. Aceea[i c~ldur~ smintit~ de pân~ atunci ]i se
întorcea, târla-mârla, binefacere...
Fie ea cuprins~ în miezul târgului, ca „Otetele[anu”
(vestita „academie de la teras~“,„afum~toarea de vorbe“,
arena de pietri[ a paschinadelor [i furlandiseala firosco[ilor
cu lavalier~ [i verb~ înfl~c~rat~), fie mal de lac cu mese
n~p~dite muchelef de s~lcii [i glasuri de filomel~ ca
„Bordei”, fie [i-o încropeal~ de trei sc~unece ocupând
abuziv trotuarul, ca „Leul [i cârnatul” ori „La ochiul lui
Dumnezeu”, gr~dina de var~ era vlasta, izbava marelui
ora[. Cea mai des pomenit~ - de toat~ madea [i suflarea ! -
institu]ie, prin lunga, co[covita var~ bucure[tean~, înecat~ în canicule [i tempeste...
C~ci gr~dina nu era, ca ber~ria, loc b~rb~tesc. Ci agor~ de iboste rânduit~,
temei al înso]irii familiale. S~-]i sco]i consoarta la gr~din~ era ceremonie sanct~,
declara]ie de stabilitate, leg~mânt [i strigare în obrazul lumii [i al cerului.
Trei datorii sfinte avea b~rbatul bucure[tean c~tre femeia lui: s~-[i puie pirostriile la
biseric~ în fa]a oamenilor [i a lui Dumnezeu, s~-i dea numele [i trupul s~u [i s-o
scoa]~ vara, m~car [i-o dat~ pe s~pt~mân~, la gr~din~. Bine, nu-i iei vizon, n-o duci
la b~i, la C~ciulata, n-o mai învrednice[ti cu musaadele [i br~]ea cu nestemat de la
Papazian... Dar nici la gr~din~ s~ n-o sco]i, m~i frate?!...

53
Dare de seam`
D ac~ nu erai v~zut pe Calea Victoriei erai mort, dac~ nu te f~ceai
v~zut la hipodrom, erai falit. A nu veni la hipodrom era totuna cu a striga-n
gura mare c~ ai dat de fundul sacului.
Iar dac~ veneai [i erai dam~, atunci c~dea cerul pe tine: trebuia s~ fii
\mbr~cat~ \n spuma m~rii! B~rba]ii? çi doare undeva, pardona]i: p~l~ria pe
cap, pantofii \n picioare [i-s sco[i ca din cutie!
Cuconetul, \ns~? Vai de mine [i de mine, ce bucluc!
Hipodromul, cândva loc sacru, turnir stra[nic
b~rb~tesc, devenise domeniu prin excelen]~ feminist,
aren~ de \nfruntare a elegantelor. Nu telegarii tr~puiau
acolo, cine se uit~ la o r~pciug~? Cucoanele! Sexul
frumos! Crema de parte femeiasc~ a societ~]ii
mondene se-ntrecea la B~neasa! Se b~teau \n rochii,
volane, paruri, \[i puneau \n joc reputa]iunea de dive
bine \mbr~cate... Un duel f~r~ \ndurare pentru \nvinse.
Ce s~ pui pe tine duminica asta? O ]inut~ cochet~? Mda, dar ar fi ni]ic~
exagera]iune, dumnealui a zis c~ vrea iar s~ candideze... Ceva nou-nou],
sclivisit, abia venit de la Paris? Lucrul nou e pentru ]oape [i not~ri]e. O
rochie ampl~, somptuoas~, ca un roman]? Da, dar cum s~ te faci deosebit~
de o amant~, sau mai r~u, de o ]iitoare de babalâc?
çnnebuneai, nu alta! Nu mergeai la modist~, mânai bri[ca dup~ ea, c~ci
totul trebuia s~ r~mân~ secret.
çndat~ ce sosea, \ncepeai travaliul cel nenorocit: cereai, r~cneai, implorai,
pretindeai, plângeai, pl~teai! Puneai biata croitoreas~ la cazne, o stârneai la
n~scociri, o cople[eai \n ardoarea promisiunilor, \n bahna amenin]~rilor, doar
doar – i-o veni vreo idee [i s-o-ndura s~-]i coas~ ceva deosebit. Adic~telea ceva

54
perfect, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici scump, dar s~ nu par~ ieftin, nici
nou, \ns~ s~ zici c-atunci e purtat prima oar~. Ceva de bun gust, unic, f~r~
cusur de elegant [i de discret, dar original [i str~lucitor, s~ te remarce to]i [i s~
te dea la gazet~.
A te \mbr~ca pentru
hipodrom era o uneltire
\mpotriva tuturor. ßtiai c~ puteai
pierde. çns~ nu asta ar fi fost
zamparaua. Alta era grija, mai
rea ca spaima mor]ii: s~ fereasc~
Dumnezeu s~ te fi potrivit la
culoarea nasturilor ori la
broderia mânecii cu alta!
Nu era mai mare suferin]~ [i
ru[inare pe lume. Pe cus~toreas~
o spânzurai cu benti]a de la
decolteu, o be[teleai, \i scoteai
ochii, m~ rog, sc~pa u[or. Pe
rival~ \ns~, o urai de moarte tot
restul vie]ii: [tia, du[manca, ce
r~u \]i pricinuise!

56
57
Ai spart oalele!

D e Sâmb~ta Rusaliilor, când venea timpul Mo[ilor cei de var~,


bucure[tenii de pe margini apucau de d~ruiau. A[a f~cuser~ la vremea lui
1200 – zic unii z~p~ci]i c-ar fi oarece semne – a[a fac [i-acum. Dar nu
pomana de lapte [i vin, nu g~telile u[oare de var~ (tot felul de ghivecele, de
sorbeli din dovlecei \n floare [i v~rzuc~ nou~), nu m~t~niile de bogdaproste
ale babelor bisericoase erau chi]ibu[ul acelor danii. Ci oalele! V~lm~[agul de
oale de Horezu, Pucheni, Muntenii Buz~ului, ba chiar [i Bihor [i Corond, de
la un timp...
Se-ntindea târg \n coasta Halelor Obor, \nc~ de cu mai. ßuvoi t~rcat de
p~mânt ars, c~pi]e de ulcele, blide, c~uce, ceanace, toate \mpestri]ate [i
lustruite. Ieftine ca braga! Pre]~luite cu leg~tura, nu cu bucata, m~surate nu la
num~r, ci la ochi [i la gr~mad~. Luau mahalagii câte o c~ru]~ odat~, [i nu
socoteau cât au luat [i cât au dat. Veneau Rusaliile!
D~ruiai tuturor, primeai de la to]i! Plocon de s~ n-ai unde-l pune! Peste
an, oricâte ai fi spart, nu-]i mai trebuiau oale [i str~chini noi.

59
A

Vecinicia, dom’le, s-a n`scut la ]ear`!


lta acum: nu mai putea
lipsi omul nici de la petrecerea
câmpeneasc~! Ba, spre a fi verde,
de-ai no[tri, se cuvenea s~ [tii juca
„C~lu[ul“!
Lacom~ de dragoste mai era [i
glia str~bunilor! Pân~ mai ieri, a fi
patriot cerea, vezi bine, a-]i ar~ta sim]~mintele la bun~ vedere, a l~crima
bun~oar~, la vederea tricolorului \n~l]at pe bolta azurie sau pro]~pit pe mijlocul
mesei \ntinse, \ntre talgere [i oale pline. Tot a[a, a blestema neao[, gros, ca
surugii de pe apa Gârli]ei. Dragostea de mo[ie mai cuprindea [i alte semne,
ne\ndoielnice: a te cruci gros, str~mo[e[te, la biseric~, la [tos, la pa]achine [i cu
orice alt~ ocaziune, a rosti pretutindeni c~ poporul e suveranul na]iunii [i c~
suntem to]i datori a-l sluji f~r~ preget (aici se cuvenea o ap~sare a vocii).
Nu trebuia uitat a certa tuturor c~ de ce au l~sat o mie de ani str~inii s~
fure bog~]ia ]~rii [i Ardealul pe mâna ungurilor, apoi a l~uda, cu glas podidit
de turburare, tot ce-i românesc, prin urmare nepieritor [i des~vâr[it. A te jura
fiu din doi mari b~rba]i ai anticilor, Decebal [i Traian, era, f~r~ \ndoial~, lucrare
de adev~rat om al p~mântului. Dar aci se cerea, f~r~ ezitare sau temere,
ad~ugire despre superioritatea civiliza]iunii romane, care a nevoit asupra
dacilor, formând stirpea cea mai nobil~: poporul nostru de gint~ latin~.
Iac~t~ \ns~ c-a ap~rut [i alt~ asemenea mare, adev~rat~ [i adânc~ dovad~
de iubire fa]~ de neam [i de ]~râna mam~: a participa, \n rândul dintâi dac~ se
putea, al~turi de guvern [i de majest~]ile lor, la serb~rile folclorice. De când
d~sc~limea lui Dimitrie Gusti adunase la Bucure[ti case, scule [i ve[minte
s~te[ti, ba chiar [i ]~rani [i me[teri din tot locul, ne mersese veste \n lume.

60
Venea tot str~inul, chiar [i de la Paris, s~ vad~ Muzeul Satului, nu mai prididea
târgul de bog~]ia [i grija altora.
Cum s~ treac~ bucure[tencele pe lâng~ a[a ocaziune?! Iute ie[ise mod~
nou~: n~frama, iia, alti]a, opincu]ele ajunseser~ la putere.
Aflaser~ dumnealor, damele bine, neveste de mini[tri [i doamne de la
curte, bun mijloc de-a [i ar~ta nurii, dar [i amorul patriotic: se-mpodobeau \n
strai popular. Ba chiar [i la Camer~ s-au ales suflete cu afund~ sim]ire
româneasc~, ale[i ai na]iei de-au venit la consilii \n bundi]a [i cioarecii
p~rinte[ti.

61
S~rba pe furate

D e pe scenele cu stare [i evghenie din Parcul Carol [i Muzeul Satului [i


de pe scândurile tocite de zburd~ciunea circ~reasc~ de la Mo[i, folclorul a
coborât \n uli]~, r~spândindu-se neastâmp~rat peste tot: pe stadioane, \n pie]e,
pe bulevarde... S-a apucat \ns~ de politic~, urcând iute [i nest~vilit \n cin: din
port s~tesc ajunsu-s-a strai popular, ba chiar [i costum na]ional...

62
„Parc` ieri te-am v`zut...“
S -au \nv~]at repede bucure[tenii cu dancing-ul ziua-n amiaza mare!
Mai ceva ca francezii! Ei, care d~n]uiau numai seara, la pâlpâirea vinovat~
[i a]â]~toare a faclelor, [i-au g~sit pl~ceri de prânzi[or, taman când \]i
mije[te lumina ochii [i te turte[te mai tare soarele-n cap. Ce-nseamn~ zece
ani de pace!
Nu dansai pe daiboj, f~ceai consuma]ie, la mese, un macmahon
demoazelele (apa de Seltz o aduceau ni[te or~deni, luau jupânii cu ridicata
de la alde Otetele[anu), o baterie de vin la frapier~ domnii. Printre fox-trot-
uri \nfierbântate mai cereai b~iatului ceva ajutor [i r~coreal~, o citronad~ cu
o lacrim~ de liqueur de l~mâie, ba [i
un mazagran. Sau, dac~ erai jun~
fraged~ [i ne\nv~]at~ la rele, un
capu]iner, s~ aib~ lumea de ce s~-[i
dea coate, \nveselit~. Domni[orii
preferau cafeaua tare, p~h~ru]ul de
cognac [i ceva ron]~ieli, simi]i [i
s~r~]ele, s~ prinz~ puteri.
O mod~ era cea a dansului lasciv,
apropiat, „Iubesc femeia de dor
nebun~” suna versul unui [lag~r,
„blond~ sau brun~” sim]ea berbantul
nevoie de preciziuni eliberatoare (\n
romanele zise „roz“ ori de 15 lei \nc~
nu \ncepuse nimeni a vorbi de ro[cate
sau de [atene, iar cinematograful era
[i el doar, tran[ant, alb-negru). Band-ul

63
cânta neobosit, r~scolitor (cel pu]in!), saxophonul [i trompeta cu surdin~
stingeau ziua \n alb~streli (blues-uri?) nostalgice.
De bon ton, prietene, era s~ miro[i delicat [i b~rb~tesc, ca-n foiletoanele
de la gazet~, a paciuli, s~ ai privirea fierbinte, umbrit~ misterios de un p~r
perfect piept~nat, str~lucind de briantilin~. Trebuia s~ te ]ii drept, \n]epat.
Perfec]iunea cupei, cuta costumului de grenadin~ bleumarin sau de casha \n
culoarea untului \]i hot~rau, pare-se, via]a.
Tu, domni[oar~, ai fi avut o rochie alb~ de in, cu funde de marchizat, [i o
tunsoare scurt~, obraznic~, à la Mary Picford. Ai fi fost prea tân~r~ pentru
ardoarea argentinian~, senzualitatea dansului cel mult te-ar fi stânjenit, nici pe
departe tulburat. Sor~-ta ar fi fost [i ea pe ring, purtând p~l~rioar~ – de
comand~, de la modist~, nu de la pr~v~lie. De, e mai mare! Cea mic~, cu
ceilal]i doi fra]i, ar fi stat \n priveal~, la mas~, pe de l~turi.
Bunicii mai lipsesc, s~ m~ firitiseasc~: „Aferim, a[a s-ar fi-ntâmplat!” Ce s~
le zici, dr~gu]ii? Halal s~ v~ fi fost, boieri dumneavoastr~!

64
De l`sata vremii

ç n Bucure[ti, toamna venea când se luau scaunele din gr~dina


Ci[migiului [i de la ßosea, s~ le ad~posteasc~ prin hambare.
De le strângeau la prânz, pe soare brum~rel, c~lâu da` \nc~ \n
putere, la c~derea nop]ii negre[it ploua.

Voiajuri de toamn`
R upt de frigul nop]ii, b~trânul rudar \[i \ncepe a[teptarea unei dimine]i de
octombrie. O fi tocmai din s~la[ele de la Pietro[i]a [i a venit cu trenul toat~
noaptea, la clasa a III-a? Sau e de mai aproape, de la Bulbucata [i Tei[ori, unde-s
c~suliile cele noi de lingurari, [i s-a aciuat \n vreo cotig~? Ori s-o fi culcu[it, bietul,
de cu sear~, \nvelit \n jarcal~u-i peticit [i \nflorit, pe vreo tarab~, \n pia]~, s~ prind~
vad?
Cui \i pas~? E Pia]a Mare, vine borcaniada de toamn~, cuconi]ele prosperului
an 1928 nu vor lipsi. Dac~ \[i laud~ marfa cum trebuie, mo[ul va fi adunat c~tre
prânz destul cât s~-i ajung~ de-o ]uic~ fiart~, o strachin~ cu zeam~ cald~ de
m~runtaie la birtul pie]ii [i câ]iva b~nu]i pentru alte, multele nevoi.
Ce f~c~le]e, umera[e ori cioc~na[e de [ni]el n-a vândut la târg, le va pr~p~di
mai ieftin prin ora[, strigându-[i marfa pe str~zile pustii. Va ajunge acas~ – \l
a[teapt~ ai s~i ca puii, cu ciocurile deschise de foame – la noapte, mâine, ori când
o fi, numai dup~ ce va fi dat tot ce a cioplit peste var~.
Pierzi, câ[tigi, negustor te nume[ti!

66
67
La masa ciob`na[ului Bucur
Î n Bucure[ti, toamna venea ca o
întoarcere spre trecut. Î]i era în sfâr[it îng~duit
s~ te scalzi la vedere în flac~ra l~cr~moas~ a
obâr[iilor, în pl~cerile groase, str~mo[e[ti.
Urbea înnebunit~ de poft~ tr~ia o ocupa]ie
frenetic~, z~p~cit~ : se deschideau must~riile!
Primeai potârnog c~tre bunii cei zbârci]i [i
c~su]a lor de la ]ar~. Î]i reg~seai sortita veche,
înfulecând acelea[i pastrame teorisite temeinic
de mii de ani, aceea[i m~m~lig~ t~tâneasc~
(doar c~ nu mai era de mei), bând însetat din
ulcic~ nou~ acela[i must asprit, teslimarisit de
la însu[i p~rintele na]iunii, riga Decebal.
Într-o singur~ zi, la mijloc de vini]el, ora[ul
înverzea misterios, îl n~p~deau mald~re de stuf
[i papur~. V~leleu, duhlea urbea a damf de
butoaie, a fum [i s~r~tur~ fript~, se-nvârto[a
de glas vesel [i r~gorit de podgorean, se
cl~tina sub treap~d de chervane ! Pastrama
înc~ zemuind [i poama dulce [i gras~ de
razachie coborau împreun~ de la munte [i de
la deal, spre a se înfr~]i cu târgul, în datina
desc~tu[at~ [i glogozit~ a bel[ugului.
ßi închipui]i-v~ o sear~ de septembrie târziu,
numai ce-a fost Cârstovul viilor, ieri au intrat în
ora[ dr~g~[enenii, coco]a]i în vârful carelor

68
înc~rcate cu struguri de Crâmpo[ie [i Braghin~. Pe t~p[anul de la ßosea,
înconjurat cu ostre]e de stuf, boii rumeg~ lini[tit, priponi]i larg de teascurile grele
de stejar. Printre floacele spicelor de trestie se întrevede ploaia de stele. Ai zice c~
se [i aude: fo[nesc doar, frunzele castanilor... Se deslu[e[te [i un alt zvon ciudat,
un fel de ]ârâit înfundat. E mustul, fierbe, r~suflând greoi, în butoaiele învelite în
trestii, devenind n~praznic tulburel. M~m~ligi fierbin]i [i pastrame duhnind ca
iadul, spin~ri [i pulpe de noaten abia atinse de sare [i de dogoarea jarului, cârlani
întregi, adu[i de ciobanii din Muscel, de pe valea Arge[elului, fumeg~ pe
m~soaiele de lemn. L~utarii au început o geampara, sunt porni]i pe chef, vor
cânta pîn~ la pierderea puterilor! Cânt~ [i mesenii, în cor n~zdr~van, [chiop ca
huietul lui aghiu]~, azi suntem nemuritori.

69
Usturoi n-a m~ncat, gura nu-i miroase!

U sturoi, nu f~ceau mul]i... Teleorm~nenii, dac~ e s~-i socotim dintâi pe cei


de pe lâng~ cas~, [i jienii de jos, pân~ spre Cetate. Era un usturoi zis ]ipoc, m~runt
[i vârlav, l~tr~u de iute, \]i s~rea c~ciula de la primul c~]el! Gr~dinarii, chiaburi sadea
– erau ani \n care cine avea usturoi avea nestemate – \l legau \n funii de trei ar[ini [i
\l c~r~u[eau pe tot la ora[, la pia]a numit~ de flori de iarn~. çl stivuiau ori \l purtau
prin târg, a[teptându-[i r~bd~tori clipa.
ßi ea venea! Cu pu]in \nainte de Sfântu` Andrei, când se ar~tau n~lucile iernii
[i, obicinuit, treceau primele pale reci, ]ipa peste urbe o vântoas~ \nghe]at~ ca o
suflare de moroi. V~leu, ce spaim~! D~dea stenahoria-n bucure[teni! Cump~rau
\nfrico[a]i usturoiul ca pe pâine, uscau pia]a \n câteva zile. Ungeau cu el, pe
\ntrecute, tocurile u[ilor, piteau c~]ei sub pern~, sub limb~, \l ascundeau \n sân, \l
storceau sub buci ori \ntre pulpe. Dulci [i \nmiresmate trebuie s~
mai fi fost nop]ile acelea de amor!
çn noaptea de Sântandrei p~zeau usturoiul. Se adunau pe la vreo
gazd~ [i, treji pân-la ziu~, chefuiau, gel~peau [i risipeau bezmetic
vr~ji. Bezna se-ntina de farmece de dragoste. Dev~lm~[ie mare,
nu mai [tiai – [i nici c~-]i p~sa! – care-i fat~ mare [i care-i nevast~
la casa ei, care-i becher r~mas fl~c~u unguresc, [i care-i om
\nsurat, enoria[, vorba aia! Nu pot s~ v~ spun ce se \ntâmpla, de
fapt, \n acea noapte, \n ce blestem~]ii [i \n ce necur~]ii intrau
s~rmanii români spre a goni strigoii [i iazmele subp~mântului...
Diminea]a \i prindea mahmuri, \mpu]i]i de damf de
usturoaie, p~c~to[i ca talpa iadului, dar, of, salva]i, \nc~ o dat~!
Se \ntorceau spre biseric~, cerând iertare [i milostenie Domnului,
sp~[i]i pentru \nc~ un an. çn Bucure[ti, zic unii, eternitatea se
m~soar~, iar zeii lumii se convoac~ cu ora.
E nunt`-n mahala!
M i-a pl~cut la nebunie poza asta! Ce for]~ \ncrez~toare, ce hot~râre
nestr~mutat~ [i totu[i ce sfiiciune la cei patru mahalagii, \n parte ]~rani, \n
parte...
„çn parte” \nc~ nu [tiu ce ar putea fi. Mi-i \nchipui me[te[ugari c~p~tui]i,
jupâni cu calfe [i ucenici, au reu[it de-au cump~rat pe bani pe[in atelierul cel
mare de tâmpl~rie [i dulgherie din Dristor, de la Gura Lupului, au deja
contracte cu statul de cercevele, binale [i l~zi ferecate pentru muni]iuni. Ori
poate sunt altceva, negustori, ]in cu folos pe ßoseaua Viilor o pricopseal~, o
pr~v~lie de unelte agricole, sunt \n vorbe s~ mai ia [i magazie de cereale la
barier~, pe 13 septembrie, lâng~ Poligonul de trageri, ba chiar [i un mic obor
la Chiristigii... Oricum, au pornit-o pe un drum sigur, de acum \ncolo tot ce vor
face va fi solid, daraver~ serioas~, \n care s~ cread~ ne[tirbit.
Potrivi]i de stat [i gro[i la trup, na[ii sunt doi butuci solemni, au \nlemnit
otova, cu pumnii strân[i. Hainele sunt de gata, ieftine, abia se ]in de ei. Prea
mici, auzi cum se \ntind pe la cus~turi. Stofe proaste, lân~ cu bogasiu,
cârpeturi, par nec~lcate. S~rb~toarea vine mai degrab~ din lumân~rile
b~trâne[ti, \mpodobite \mbel[ugat cu flori de gr~din~ [i ieder~. E toamn~,
daliile dar mai ales crizantemele au \nceput s~ se ofileasc~. Mirii au \nc~ gra]ia
tinere]ii, unduiesc \nc~. Nunta asta i-a legat definitiv, de-acum sunt to]i patru
uni]i de un jur~mânt, vor r~zbi \mpreun~.

72
73
Pastel de S~medru

ç n ajunul lui noiembrie, iar dac~ se zbor[ea vremea


chiar [i mai devreme, la \nceputul lui octombrie,
bucure[tenii aprindeau \n toate pie]ele marele „foc al lui
Sâmedru”. ßi la Bibescu Vod~, [i la Hala Ghica, [i la Pia]a
Mare se ardeau, la gr~mad~ – [i ce gr~mad~! – toate
co[urile vechi, desfundate, mucezite, \mpu]ite de vipia [i
zemurile verii. Era un fel de „ziua recoltei”, nu se intra \n
meremetiselile [i iure[ul toamnei, \n bel[ugul ei, f~r~ acest
rug purificator.
Abia apoi se puteau apropia damele de grijile c~m~rii! Abia atunci
\ncepea, \ntemeiat, forfota cobili]arilor [i gavanoaselor pentru iarn~, a
berbân]elor [i burdu[elelor pline cu brânzeturi de Câmpulung [i Penteleu, a
beciurilor ticsite de ceap~, morcovi [i cartofi, a poli]elor \mbâcsite de t~rt~cu]e
ori bostani pl~cintari. Atunci se dezlega dârdora putinilor \nfundate cu
telemea moc~neasc~, de Sibiu, [i machidoneasc~, de Dobrogea, atunci se
ridicau peste Dâmbovi]a miroaznele de magiun, de mur~turi la
slatin~, de o]eturi, de bulioane, de ghiveciuri la borcan, de fum
de pastrame, de struguri tescui]i [i drojdii proaspete. Atunci
curgeau peste târg poloboacele de vin de la Valea C~lug~reasc~
[i Vânju Mare, b~rdacele cu tulburel de la Dr~g~[ani, tâlvurile de
]uic~ de V~leni de Munte...
çngeri s~ fi trecut peste Dâmbovi]a, ar fi le[inat de poft~!
Leli]` c~rcium`reas`
A h, crâ[muli]ele de prin pie]e! A[a numitele birturi populare! Ce
nebunie, ce halima, ce dev~lm~[ie! Erau nu unul, nu [apte, ci zeci [i zeci!...
Fiecare pie]uic~ era \nconjurat~ de bodegu]e, ca o mân~stire de chilii (iart~,
Doamne, hula proast~!).
Mihamelele (bine s~ zicem?) mirositoare nu \nchideau nicicând: le
dereticau chivu]ele doar o dat~ \n zi, \n grab~, dis-de-diminea]~, tulburând
somnul cobzarilor tuciurii n~rui]i de istov pe câte-o mas~, dup~ ce cântaser~
pân~-n cr~pat de ziu~ unui ultim, zurliu mu[teriu. Apoi re\ncepea dârdora,
n~v~leau cobili]arii s~ lip~ie o ciorb~ de cioc~nele, feciorii cu ochii cârpi]i de
somn \[i treceau prin barb~ p~r~lu]a de saftea a zorilor.
Trei mescioare \n~untru [i dou~ afar~. „La burta lu` nea Nae”... „La trei
ciorbe”... „Pia]a de floci” ... Sau chiar... „La moartea-n vacan]~”!
Cârciumioarele sem~nau ca dou~ pic~turi de ap~. Doar umbrarul, de pre]
\n vipia verii ori la vreme bor[it~, mai d~dea har]i câte uneia, pricopsind-o cu
câ]iva mu[terii ceva mai r~sf~]a]i. çn rest, gemene toate, o ap~ [i-un p~mânt.
Dac~ nu erai de-al casei, nu le osebeai. Te-a[ezai, ageamiu, unde vedeai cu
ochii, \]i b~gai burta-n draci cu ce era prin ceanacuri [i te duceai mirat acas~,
c~ de ce atâta zarv~ pentru o crical~!
Dar, dac~ erai om umblat, ehe, se schimba calimera! P~i cine aflase rostul
osp~t~riilor de prin pie]ele bucure[tene, halal s~-i fie, era om firoscos, putea
l~sa diat~ cu ce [tia! Tr~ia ca bimba[a, nimeni nu \nfuleca mai din gros [i mai
degeaba ca el!
Nici un birta[ nu lucra la fel. To]i aveau cuhnia plin~ de acelea[i
zahanale: zemuri acre, ostropele, ghiveciuri m~cel~re[ti. Dar fiecare le
mitocosea diferit. Avea fiecare meremeturile lui: la tuslama venea c-un
schepsis, la potroace cu altul... Ce mai tura-vura, care-i jupânul care s~ nu

76
78
[tie chichirezuri când \[i las~ berbecele
sorbeala prin ceaune? Câ[tigul era s~ fi
aflat care era dibaci [i care doar sârguincios,
c~ci \n bucate, z~u, râvna n-ajunge...
Pre]urile, ca la comând! Trei gologani [i-o
poman~! Ba, la unii g~seai mai dihai
eftin~tate: „jumate-burt~”! Cum ar veni
por]ia jum~tate, pentru cei cu paralele
socotite la sânge. Iar crâ[marii cu frica lui
Dumnezeu scoteau \n uli]~, o dat~ pe
s~pt~mân~, [i cazanele cu „supa s~racului”,
cheschet pentru cei cu parale ioc. Nu c-ar fi
fost vreun jupân filotim! ¥i-ai g~sit! Chiar [i dac~ nu-s zgârciobi, cârciumarii
buni tot nu zvârl francu` pe fereastr~! Dar st~teau \n coasta a pricopsit~ a
pie]ii, lipi]i de c~s~pie [i de co[urile zarzavagiilor: tot ce nu lua lumea plin~ de
mofturi [i \nchipuiri le r~mânea lor, chilipir.
C~z~turile de toat~ mâna ce nu le vindea peste zi m~celarul –
m~runtaie, gr~simioare, momi]e [i pizdulice, m~duvioare, uger ori fudulii –
taman la birt c~deau, \n ceaunele lor afumate [i unsuroase! ßi \nc~ geaba!
Nici m~car cel mai hapsân dintre birta[i nu era nevoit a ciorp~i bor[urile,
atâta c~rnoseal~ era...
Tarapangele, tot a[a! Era pia]a plin~ de r~m~[i]e, mai ales \n faptul
toamnei, numai de haram: tot felul de verzituri zemoase, dar f~r~ dever.
Adic~telea ce d~duser~ deoparte servitoarele unguroaice, mânate de doamna
s~ fac~ pia]a: r~scopturile pu]in \nmuiate, ce fac miezul toc~ni]elor [i
bun~tatea fierturilor. P~tl~gele ro[ii [i ardei de la bulgarii din Giurgiu,
castrave]i, achiu [i pip~ru[~ de la Aduna]ii Cop~ceni, p~tl~gele vinete de la

79
Movili]a [i Co[ereni, cartofi [i ciorf~ alb~ ori ro[ie de la Lungule]u... ßi o armie
de olteni c~rându-[i \n trap alunecat, de gebea, cobili]ele cu bost~nei, pangele,
leg~turi de ceap~ [i funii de c~ciulii de usturoaie. D~deai ]~ranului o strachin~
de zeam~ mai \mp~nat~ [i un clifan de pâine neagr~ de la Assan (jimbla lui
Herdan era pentru ma]e-fripte!), s~ aib~ ce s~-ntind~ prin unsori, [i-]i umplea
trei panere! Numai s~ trimi]i cufta s~ adune!
Erau mânc~ruri simple, de hr~naci. Nu treceau ei, birta[ii, prea des pe la
bacalba[a: nu din coloniale, icre moiu [i condite fine \[i duce cârciuma zilele. La
birt nu umbli cu [ah~r-mah~r! Fleici, taic~, g~tite gros, cu m~duv~, cu
usturoaie [i ceap~ de Buz~u, s~ fie! Cu ]irimoc de Pite[ti [i must asprit din
Vrancea, doi poli burta (cum vine c~ se chema pe atunci burduful)... Ba[ca
azima cald~ de la brut~ria din col]! P~zeli grase, \ndesate, de purcel, cu
rânta[uri [i tagrin, ciorbe sc~zute de st~ lingura drep]i [i recit~ Tata`l nost!
Astea au c~utare, astea-s chez~[ia crâ[mei [i bucuria p~p~ului!
Când f~cea tuslama Mache Dragomiroiu, la Hala Traian, \nnebunea târgul,
plângeau de poft~ urbea [i de draci dom` primar, c-avea consiliu! La Matache
M~celaru, primul abur de pârg~luial~ se ridica pe la prânzi[or: burt~ umplut~
de purcel pe varz~ murat~, socotit~ cu cimbru [i pip~ru[i. F~cea s~-i vezi cum
vin n~pristan domnii [i vântur~-lume, cum se strâng ca la moa[te g~ugio[ii [i
sclifosi]ii, cum se n~pustesc [i se amestec~ ca la f~c~toare de minuni
mocâr]anii [i ciocoimea! Toat~ bolbotina [i fala lumii, dimpreun~, alerga s~
ling~ ceaunele! Nu se uita nimeni c~ unu` era ]ârfolit de-l fluierau dancii [i altu`
calic cum l-a f~cut m~-sa. ßomârla \i aduna lâng~ cazan pe to]i.
C~tre amurg, ie[eau de prin unghere necunoscute, ca lib~rcile, ]ambalagii
umbro[i [i slu]i, baragladine geniale de prin Bolintin [i Clejani. Atunci d~dea
birtul cinstea pe ru[ine [i tingirea pe clondir! Cr~pelni]a se sleia, uitat~
deoparte, se-ncingea bairamul! T~mb~l~u \n toat~ f~r~delegea, cu ulcele [i

80
n~strape golite dintr-o suflare [i sparte
de caldarâm, cu poloboace r~sturnate, cu
furie de ticni]i [i buim~ceal~
de[ucheat~... Mai ales dac~ birta[ul era
mi[elnic [i ad~uga \n [ipuri, pe lâng~
cinstita [i inevitabila ap~ de botez, [i
po[irc~, zemurca f~r~ leac a lumii! Atunci
era pr~p~d, le lua tr~sc~ul min]ile: la
omul mustit, orice holerc~-i ]uic~ de
Câmpulung [i orice samahoanc~ rachiu
de cire[e de la Baia de Aram~!
ßi mai era [i câte o birt~[i]~
gingirlie, cu teta arzoaie, prea rea de
musc~ ca s~-i treac~ ceva dinainte
b~rbatului... Ie[eau vorbe pidosnice,
b~[c~lie crunt~, nu \n doi peri, ci
bucure[tean~, grea ca plumbul topit.
„Trece lelea pe colnic [i papucii lip, lip, lip”...
„Mimi cur de fier” i se spunea f~r~ ocoli[uri uneia, „Floarea f~r~ din]i”
zicea lumea pi[icher despre o flu[turatic~ de prin Dude[ti, „Zizi flea[c~”
strigau derbedeii dup~ madam Zamfira, mireasa tuturor de la „Te-ncurci”, din
Pia]a Antonie cel Mare.
Teleleica \[i lua des bumb~ceal~: de[i moale, torc~l~u, tot o stroflocea
nebunul \n b~taie, o t~rb~cea (prea era de toat~ batjocura!). Dar degeaba,
nu-[i putea, s~raca, schimba n~ravul...
ç[i tr~gea, bietul \ncornorat, parigorie din vad, se-mbog~]ea \n râsul [i
ciuda celorlal]i. Din om vesel [i hazap se f~cea zgârie-brânz~. Apuca ahotnic

81
de-[i lua cas~ cu dou~ caturi [i ]iitoare, \ncai [i automobil, cu [ofer neam] cu
[apc~, ba[ca alte sclifoseli de \n~crit, s~ uite de mironosi]~... Dar nu se
t~m~duia, am~râtul, tot de coada curvei r~mânea, coclit de amor [i sup~rare.
Deh, via]~, cine n-o [tie?...
Mai târziu cu un r~zboi, birturile populare aveau s~ dispar~... Dar ce
diferen]~ \ntre unicul bufet sau, mai r~u, \ntre fast-food-ul pie]elor de azi [i
nesfâr[itul, de[ucheatul chiloman de acum un veac de la Dude[ti [i Pia]a Mare,
de la Halele Traian [i Obor, de la Ghica, Vod~ Bibescu [i Matache M~celaru, zis
[i „parlagiul de suflete”! Z~u, m-apuc~ lehamitea... Carnax\!

82
83
„Privitor ca la teatru...“
S e cerea toat~ lumea la expozi]iunea numit~ „Luna Bucure[tilor“.
Chiar [i poli]ia, care \[i oprise un pavilion numai al ei, spre a ar~ta
publicului, cu onoare, noile sale uniforme. Me[terul p~pu[ar se canonise [i
f~cuse manechine \n m~rime natur, din cele mai moderne materiale:
celuloid, mucava, cleiuri de Rin [i v~psele Farben. Poza ce vede]i arat~
lucrarea neispr~vit~, urmând firesc a se pune haine cuviincioase celor afla]i
cu dinapoia goal~.
Vrând a \ntruchipa de-adev~ratelea pe cei ce ne p~zeau avutul [i lini[tea
vie]ii, me[terul le \nchipuise must~]i falnice sergen]ilor de strad~, chelii
chestorilor, ori fe]e tinerele subinspectorilor cu ca[ la gur~. La cererea
maimarilor, le potrivise [i chipie vardi[tilor, \i a[ezase picior peste picior pe cei
cu func]ii [i r~spunderi grele, pusese la uniform~ de gal~, cu sabie [i
ceaprazuri, pe subcomisar.
În centrul pavilionului urma a sta temelia poli]iei [i n~dejdea ordinii
publice: un sergent cu bastonul
ridicat, gata de trosneal~ (\n
pozi]iune de lucru, ca s~ zic a[a!)

85
D
Muncile Daliei... up~ filmul de ieri, de la „Trocadero“, cu Greta Garbo, [i dup~ ce a
g~sit \n jiletca consortului un bile]el parfumat insinuant cu Opoponax, doamna
a cerut cupeul [i, aruncându-se hot~rât~ \ntre pernele moi, s-a r~stit: „La
bulevard, Ionele, la Beer!“
A intrat \n noile ateliere de coafur~ f~r~ nici o ezitare. ßoptind un trist dar
ferm „parapanghelos!“, [i-a tuns, \nl~crimat~ \ns~ neclintit~, cosi]ele neatinse
de patruzeci de ani, ondulându-[i [i c~nindu-[i p~rul dup~ moda cea nou~ a lui
1926.
Apoi, \ntrucâtva jenat~, [i-a depilat [i musta]a, la sfatul aferat al
„maestrului“ \mpopo]onat ca un profesor de igien~ de la a[ez~mintele
brâncovene[ti.
Intimidat~ de aparatura ultramodern~ [i de atmosfera de laborator, a l~sat
un bac[i[ colosal, \ndrept~]ind a[tept~rile b~rbierilor deveni]i, peste noapte,
coafori de dam~ (peste [aptezeci de ani se vor numi [i mai pompos, stili[ti).

Au ce [tim` ni se-arat`?
C inematograful a b~gat lumea-n acela[i \ntuneric nivelator, f~r~ st~ri
[i avere. Acelea[i filme de amor [i aventuri \nsp~imânt~toare rulau [i pe
Bulevardul Elisabeta [i \n mahala. De-acum, [i sub]irimea [i ]opimea vedeau
la fel lumea, sorbeau acelea[i cuvinte, umblau la acelea[i „[coli“, americane,
vezi bine!
Dac~ stau s~ m~ gândesc, \n Bucure[ti, democra]ia n-a \nceput ca la al]ii,
cu Magna Carta, cu constitu]ii liberale [i cu guvern~ri socialiste, ci cu cinemaul,
cu Rudolf Valentino, soro!

86
87
Ia-]i mireas`, ziua bun`...
ç n Bucure[ti, nun]ile de lume bun~ se-mp~r]iser~ \n dou~. Cele mai
multe se \nf~]au cu voalurile [i jerbele frumoasei epoci de dinainte de r~zboiul
cel mare. Altele, \nc~ pu]ine, explodau \n stilul libertin – de ce s~ n-o spunem?
– al anilor nebuni.
Cine s~ fi fost cei ce l~sau m~riti[urile \n voia undei cele dulci, a sonului
gâlgâind roman]ios ca [-alt~dat~? Protipendada, sigur, c~ci nu putea face
altfel, prea ar fi fost mare scandalul vreunei dep~rt~ri de la f~loasele obiceiuri.
Apoi, locotenen]ii ce luau pe fata colonelului – „Uff, am urnit piatra din
cas~!“, se-auzea icnind din suflet soacra mic~ \n urma automobilului
\ndreptându-i pe \nsur~]ei la cheul G~rii de Nord. Tot a[a domni[oarele sensibile,
de bun~ seam~, s~r~cu]e [i de familie bun~, ce erau date dup~ fl~c~i tomnatici, cu
loc \n Camer~ [i mo[ie la Ciolpani. ßi \n general, amorezii vis~tori, cutremura]i de
lecturi a]â]~toare, romane de iubire cu coperte roz [i titluri din dou~ cuvinte:
Castelana pasiunii, Noaptea pl~cerii, Sclava pierzaniei.
Chiar [i mariajele ce uneau pompos o lume nou~, intelighen]ia ]~rii –
familia doctor X \ncuscrindu-se, de-o pild~, cu familia profesor universitar Y –
pân~ [i acestea se abandonau plutirii pe dantele str~vezii [i poem~ crepuscular~.
Duduile, ele, mai abitir ca nimeni, \[i doreau cununia \nce]o[at~ de museline
nostalgice, visau cosi]e despletite \n miez de noapte, cascade de flori tropicale,
[oapte neterminate, v~luri [i penumbr~ languroas~ ascunzând taine, aluzii,
singur~t~]i misterioase...
Avangarda, \ns~, se lep~da de toate cele ce \mpodobesc via]a. Cu rochiile
lipsite de zorzoanele cele feminine, cu p~rul scurtat \n teribila mod~ garÇon, o
genera]iune de r~zvr~ti]i f~cea din nunt~ un dancing. Nu tu flori, nu tu v~luri, nu
tu son de filomel~, nu tu cunun~ de mireas~ ne\ntinat~, nu tu pere]i tapeta]i cu
mindire, plini de secret [i frumuse]e, nu tu mobilier de eben lucrat adânc,

88
insinuant, nu tu mire falnic [i \nstemat. To]i o ap~ [i-un p~mânt! Nunta[ii
st~teau cu straiele pe du[umele, damele, s~ m~ ierta]i, ziceai c~-s \n
combinezoane de scald~!
Nu-i a[a c~ prinde]i a auzi tobele primitive [i necuviincioase ale jazz-ului?
¥op~ielile acelea de s~lbatici, le vede]i, nu-i a[a? M~ \ntreb, [i-or fi preg~tit mirii
ace[tia, pierdu]i printre oaspe]i, cele de trebuin]~ pentru voiajul cel de nunt~?
C~ma[a vaporoas~, numai brucseluri [i falduri, menit~ vertijului primei nop]i,
noaptea cea mare, o fi printr-o valijoar~?... Sau, v~leu, s-o fi [i \ntâmplat
pocinogul? M~i, cum se mai stric~ lumea!
„ßi ce fat` frumu[ic`
are mama“
N imic din z~p~ceala pestri]~, luxoas~ [i lacrimogen~,
din explozia str~lucitoare de paiete [i celuloid a unei Miss
America! Ci poza de sfâr[it de an a clasei a [aptea de fete,
sec]iunea umanioare. Tabloul acela \n care [tii c~ sunte]i
toate, dar nu recuno[ti pe nimeni.
În Bucure[tii „anilor nebuni“, acest bal \ncheie solemn
o lung~ [i obositoare ceremonie: „Miss România“.
Miss România? Bal? A[ zice mai degrab~ serbarea de
absolvire a internelor merituoase de la pension. Mânu]ele
corecte \n poal~, fustele trase corespunz~tor peste genunchi.
E[arfa pare s~ fie parte din uniform~. Magistrul (primul
ministru Alexandru Vaida-Voievod!) troneaz~ mo]-coco] \n
mijlocul turmei de studioase, promi]ând m~sur~ [i bun~
cuviin]~. Ce plictiseal~ o s~ fie! Din spate r~zbat totu[i ni[te
mutre mai pozna[e, o band~ studen]easc~ a for]at pare-mi-se
por]ile sanctuarului. Se va dansa pân~ la urm~, un cotilion
dus \ndr~zne] pân~-n strad~ ori un charleston nu stric~
reputa]ia nim~nui.
Diminea]a, pe r~coare, cu mintea limpezit~, vorba ceea,
Miss Romana]i sau Miss Muscel, ba chiar [i Miss România,
se-ntorceau de unde plecaser~. Nu urma nimic, Hollywood-ul
era departe. Nici tu film cu Ramon Novarro partener, nici tu
contract de publicitate, nici tu voiaj mondial. Doar un bilet
la accelerat, clasa a doua.

91
Odat~ ajuns~ la curtea p~rinteasc~, pe regina frumuse]ii
carpatine o a[teptau pu]ine lucruri: invidii atroce [i bârfe nesfâr[ite,
un album cu poze, suveniruri ce \mb~trâneau \mpreun~ cu ea.
Eventual, un mariaj avantajos. Care mariaj, dac~ e s-o spunem pe a
dreapt~, nu pe marea \ntrecere a nurilor se-ntemeia, ci pe multe,
multe altele, apar]in~toare vremurilor.
Se merita oare, pentru o clip~ de triumf, s~ stârne[ti atâta
pizm~? F~tucile din poz~, atât de numeroase, par a zice \n cor, da.

92
93
94
Comedie mare!
D ac~ f~ceai parte din elite, nu puteai sc~pa de jour-urile [i
ospe]ele oficiale. Erau o sumedenie, \n toat~ s~pt~mâna se g~sea prilej
[i motiva]iune pentru vreun banchet, [edin]~, dejun, conferin]~, dineu,
bal, supeu, conciliu, coctail ori recep]ie. Care la Palat, care pe la
minister, care prin case, cluburi [i hoteluri cu nume bun.
Nu se cuvenea s~ nu te duci. Era o obliga]ie, chiar dac~ ucig~tor de
plicticoas~. Dintâi, \ndurai ca pe molima lui Caragea discursuri lungi [i
sfor~itoare. Mai apoi, când s~ zici c-ai sc~pat, te strivea \n jil]ul
neprimitor vreun scâr] de viol~ ori \[i stuchea pi]ig~iat bojocii un tenor
f~t~l~u. S~ dai s~ ca[ti, nu se c~dea, te vedea lumea. Te ]ineai [i
te-ncordai de-]i cr~pa lingurica, damblageai. Partea asta se termina
taman când te lua pe tine lehamitea [i nimic nu ]i-ar mai fi trebuit,
m~car c~ urma mas~.
Da` [i când era s~ fie bine, tot r~u era: mâncai prost, stingher. Unul
te c~l~rea cu coatele din stânga, altul te-nghiontea mi[ele[te din
dreapta, [opoc~indu-]i dafii de an]~r]. Buc~tarul era fran]uz, bucatele
tot a[a, nu te s~turai. ßi dac~ s-ar fi pus pe mas~ ceva mai ca lumea,
tot nu te puteai ghiftui: eticheta! Piguleai [i tu, ciocoie[te, din vârful
furculi]ei, cu gândul la c~mara burdu[it~ de-acas~.
„Le plan de table“ era cel mai adesea nereu[it: puneau, de[tep]ii,
fran]uz lâng~ neam] [i bancher lâng~ mofluz. Vorbeai singur, ascultai
surd. Se-ntindeau la vorb~, snovelnici, ca râia c~preasc~, ceasuri \ntregi,
numai sfor~rii, plec~ciuni, polite]uri de doi franci.
Dac~ mai venea [i regele, apoi s~ te ]ii comedie! Nu mai pridideau
chelnerii s~ dea la mas~ de panarama de discu]iuni, temenele, [u[oteli!
To]i cu interesu` pe lâng~ maiestatea sa!

95
Mureai de sil~ [i oboseal~. Da` nu se c~dea s~ pleci, gazda ]inea
strâns [i zgârcit cheia raiului. P~i ce-o s~ spun~ lumea, frate, dac~ festinul
domniei sale s-ar fi spart mai devreme decât cel de la...? St~teai, n-aveai
ce face, petreceai ca la altul. Nici c~ s-ar fi putut necaz mai mare decât s~
fii invitat la vreo ceremonie simandicoas~.
Ba nu, era ceva [i mai r~u: s~ nu te cheme!

96
Fe]e-fe]e
A [a se ar~ta puterea-n Bucure[tii dintre cele dou~ r~zboaie: regele,
guvernul, armata [i popii. Uniforme berechet, decora]ii, ceaprazuri, camilafce,
solemnit~]i [i discursuri, tot a[a. C~ se scoteau prin târg moa[tele Sfântului Dumitru,
c~ m~r[~luiau sau se sf~tuiau b~rba]i de stat [i conduc~tori de o[ti, ierarhii bisericii nu
lipseau, expunând toat~ mo[tenirea [i str~lucirea bizantin~: od~jdii trase-n fir de aur,
patrafire, t~mâieri.
Clerul aflase ce era evident: dup~ r~zboi, bucure[tenii se \ncredin]aser~ lui
Dumnezeu. Primiser~, [i o [tiau, doar câ]iva ani de pace, [i, \n acest scurt r~gaz, \[i
f~ceau rug~ciunile. Preo]imea nu l~sase s~ treac~ pe lâng~ ea asemenea prilej
dumnezeiesc, anteriile sârguiau cu folos al~turi de credincio[i. Coborâser~ din amvon,
ocupând centrele strategice: strada [i sc~rile.

98
99
A venit asear` iarna

Î n Bucure[ti [tiai c~ gata, a venit iarna


dac~-[i puneau damele man[on! Atunci se
pornea zloata, vântul n~praznic, ud [i \nghe]at,
când mâinile \nm~nu[ate c~utaser~ [i aflaser~,
de-acum, ad~post dulce \n culcu[ul elegant de
blan~ târguit la Dudu.
O s~ vi se par~ cum c~ a[ fi lesne \ncrez~tor [i
c~ m~ las [i eu, ca atâ]ia al]ii, dus de n~luciri pe
lunecoas~ cale, c~ m-am l~sat am~git de
n~zdr~vana \ns~ atât de \ndr~gita aplecare a
bucure[tenilor c~tre cele vr~jitore[ti, dar curat v~
spun: mânu]ele acelea de duduci se purtau [i cum
ar fi avut o glagorie a lor. Ca [i cum ar fi [tiut, ca
ni[te viet~]i c~tând spre paradis din dojana [i
n~z~rirea negrului infern, ce vâj vine.
ßi s~ vezi pocinog: de \ndat~ ce-[i vârau
domni]ele p~lmu]a \n fierbin]eala cuibului de
blan~, se [i pr~bu[ea pal~ de vânt [i moin~ peste
târg!... P~i cum s~ nu te clatini, cum s~ nu crezi \n
atât de ginga[e supersti]iuni?

100
Mezatul din urm`
D e toate se g~seau \nainte de marea criz~! Ai fi zis c~ a[a-[i veste[te
Dumnezeu nenorocirile, prin r~sf~], \nce]o[ând s~rmana lume \n prea mult~
bun~stare. Pr~p~d adev~rat se ascundea \n abunden]a asta fericit~. În puterea ei,
mai m~noas~ ca oricând, era pitit~ vestea s~r~cirii lumii...
Z~u, nim~nui nu i-ar fi trecut, nici batâr pe la poarta min]ii, ce netrebnicie [i ce
sminteal~ vor \ndura bie]ii oameni! Din contr~, trantie curat~, ziua ar~ta doar snaga
firii, milosârdia bunei pronii!

102
Cârn~]arii, cel pu]in, umpluser~ pie]ele! çncaite dup~ Ignat, inundaser~
Bucure[tii cu toate porc~riile v~zute [i nemaiv~zute. Puhoi de mezelicuri! Pentru
toate gusturile [i pentru toat~ uli]a! Noian de trufandale ale iernii blânde, menite
s~ ]in~ hangul tuturor marghiolelilor, gata s~ \nfrunte fasoleli de cioclovine ori
tabietlâcuri de beizadele putrede de pofte piezi[e! Ba, chiar [i prostimea [i
s~r~cimea ora[ului se puteau \mbulzi la caimac: ce-i dintotdeauna al lor era, vai,
pus deoparte!
Pe tarabele \nc~rcate de nu se mai vedeau decât ochii tejghetarului se
adunase toat~ bun~tatea ]~rii. Nu-s mul]i ani de la venirea Transilvaniei \n matca
reg~]ean~, bucure[tenii \nc~ descoper~, ului]i, refeneaua gras~ de dincolo de
mun]i... Table de slan~, groas~ de-o palm~, inconfundabil ardeleneasc~, s~rat~ [i
afumat~ \n pod, la gâtni]a hornului, cu o dung~ rozalie pe mijloc, ca un ultim
semn al vie]ii jertfite \ntru prinosul Cr~ciunului... Gu[i mari, de gr~suni de Bazna,

103
\mp~nate cum se cuvine, fierte \n moare iute, de varz~ ro[ie, [i t~v~lite secuie[te,
prin papric~! Vir[li aurii de Ha]eg [i de capr~ neagr~, cartaboa[e afumate de trei
ori, de la Sibiu, [i m~ietic r~sfiert de pe valea L~pu[ului! Tobe – c~[~l~u de cap le
spun linge-blide de prin târg – \nfundate \n ma] de bivol f~g~r~[an... Cârn~]~rie
groas~, puturos de afumat~ de [vabii din Tomnatic, [i ursari ro[ietici, de Bârgaie,
\nc~ mustind de mirosul fiarei... Haplea s~ fi fost, [i tot nu dovedeai!
Nici cu cele muntene[ti [i moldovene[ti nu mi-e ru[ine: e plin~ poli]a de buc~]i
sub]irele de [unc~ de pe burt~ – tot un fel de sl~nin~, da’ ialomi]ean~ – [i clis~ de
Orhei, uitat~-n slatin~ pân~ i se f~cea [oriciul piersic~ de fraged. Puzderie de cârna]i
sub]irei de bou, aspri]i cu ciu[c~, de la Ple[coi, ori din cei gro[i, arzoi, din c~rn~raie
de vi]el amestecat~ cu vânat, ciut~ [i mistre], de la Hotin, trandafiri oltene[ti de
godac, tr~snind a usturoaie, ori iu]ei de noaten de la Malu Spart.
Necum pl~cerile vechi, de pe vremea lui Caragea [i a lui Manuc bei, nu zac de
vreo lingoare: harabalele chirigiilor din Colentina aduseser~ babic de la Basarabi,
uscat pe stuf, \ntre pietre de marn~. Pare f~cut
numai din carne de vit~ t~t~rasc~, costeliv~
(ehehe, nu to]i [tiau c~ e \ncuscrit~ cu ceva crup~
de bahmet [i de m~gar). C~rv~narii negricio[i [i
m~run]i de la Constan]a l~saser~ [i ei \n Obor, pe
apucate, „b~lc~nia“ lor: brânz~ murat~ la
putinic~, kefir de Cadrilater, la ]anc, gros s~-l tai
cu cu]itul, pastrame moi, \nc~ mustind de
proaspete, ro[ite prin boia iute – se vindeau cu
jum~tatea de berbecu] – [i sugiucuri [i ghiudemuri
turce[ti adunate din ]irc~d~urile dobrogene –
c~s~pie cinstit~, numai din miei gra[i,
machidone[ti, [i iezi de la bulgarii din Cavarna.

104
Culmea, la a[a c~p~tuial~ pre]u-i de colea! Chiar s~ zici c~ totu-i de haram:
[irurile nesfâr[ite de jandarmi de Corabia, b~tu]i pe patru p~r]i, se duc cât ai zice
pe[te! E de \n]eles: cârn~ciorii scur]i, tari ca piatra, plac mahalalei! S~r~cu]ii rod
mult, p~rându-li-se c~ [i m~nânc~ mult! Ce panama!
Cei mai ceru]i erau \ns~ patricienii, cârna]ii gro[i [i zemo[i ai bucure[tenilor.
Nu \i cump~rau \ns~ oamenii, ci birta[ii, cu toptanul. N-ar fi fost nici un [afarlâc s~
m~nânci patricieni acas~, cu famelia: buni erau ei doar la fa]a lumii, la ber~rie.
Acolo, \n zarv~, la dârdora [i horbota vorbelor, c~p~tau patricienii, nu-i a[a, glan]!
Mai vin \n Bucure[ti [i alte lucruri grase, mai ales \n pia]a lui Vod~ Bibescu:
salamuri s~se[ti, \ncruzite, cu damf de chimen, kaiser \mp~nat ca la carte, cu cinci
dâre de carne, ghiulele de salam torpedo – vede]i? bra[ovenii destule! – precum [i
rude arzoaie de chi[c~ moldoveneasc~. Pentru obrazele sub]iri au adus negustorii
bocluc de [unculi]e bihorene, ro[ite-n papric~ de Oradia Mare, ori salam [arg,
muceg~it domne[te, de Sibiu, [i jamboane de Giarmata. Dar, pe acelea[i rafturi
unsuroase – ce pezevenche democra]ie! – se n~pustesc [i ciolane, copite [i costi]e,
ori berechet de sc~ricic~ desc~rnat~: meserni]~ calic~, de-o b~ncu]~, numai bun~
pentru alde p~tr~[cani, zgârie-brânz~ [i pierde-var~.
Ce mai, era ieftineal~, era chilipir, curgea ravac pricopseala! ßi-a venit criza,
mon cher, mai avan ca ciuma. ßi-au \nchis b~ncile pungile cu bani, s-au sleit
regiile statului, de au ajuns oamenii netrebnici. Ca de obicei, tarapanaua a
trebuit s~ bat~ mul]ime de hârtii goale, capulzane, bani mici pentru angarale
mari. ßi iute au fost duse toate pe apa Sâmbetii, mamonia alb~strimii ca [i
f~râmitura gloatei. Lumea neputincioas~ s-a \ntors iar – cum altfel? – c~tre
nebuni [i r~zboi, care nici c-au \ntârziat...

105
Ghea]` la mal
M ai \ntâi, bucure[tenii temeau iarna, de undeva din r~runchi, de unde
viseaz~ omul lupi [i h~ule[te prin somn. Apoi, odat~ venit~ ninsoarea, se bucurau
de ea. Mai ales copchiii – cum altfel?! – [i cei cu stare, care nu [tiau ce-nseamn~
vorba grea „a ie[i din iarn~“. Ace[tia duceau Cr~ciunul, h~t, cât ]inea om~tul!
De cum d~dea neaua [i \nghe]au de o palm~ gârli]ele [i lacurile, ]u[ti, \n
gr~dina Ci[migiului ori \n Parcul Carol, la bulg~real~! În zilele-nsorite [i din]oase
ie[eau [i domni la preumblare, s~ se \ncredin]eze c-a venit cum~tra. Ori, [tiut e,
iarna nu vine niciodat~ pe str~zi, ci doar pe câmpuri [i-n z~voaie! A[a c~, de la o
vreme, luaser~ bucure[tenii obicei de mergeau [i \n locurile mai s~lbatice, care \n
p~duricea [i mla[tinile de la Bordeiu, de lâng~ [oseaua Her~str~u, care mai
aproape, \n Parcul Filipescu [i \n crângul de la Bufet, cel prin care se-ncumetase,
cu primejdie, Aleea Kiseleff.
Lâng~ zobeala [i larma ]âncilor se-ntâmpla câteodat~ ca pe ghe]u[c~ s~
descind~, parc~ din alt~ lume, [i câte un patinator. Pas~re rar~, se ruga-l~sa privit.
F~cea dou~ trei figuri, gra]ios [i spilcuit taman dup~ cum cerea moda. Iar moda,
lacom~, \nv~]at~ prin Elve]ia ori Austria, cerea multe: botine moi, \nalte, din jam[~
[i iuft, dar cu talpa tare, de toval, s~ poat~ ]ine cheutorile patinei, pantaloni
bufan]i, [osete tiroleze, trei sferturi, casc~ de aviator, [al de mahut alb, dublu-
mpletit, strâns \n centiron peste pulov~rul gros, din lân~ de Angora, din care s~ se
iveasc~, \nfoiat cuviincios, nodul cravatei.
Numai \n]olit a[a se chema c~ e[ti patinator! Moda, ca biletul de intrare:
nu-l ai, nu e[ti primit.

106
107
Strigarea din urm`
ç n 1928, f~bricu]ele, morile [i atelierele de prin Bucure[ti apucaser~
bini[or la cheag, intrând \n socoteala evropeneasc~. Se adunaser~ [i ceva
b~ni[ori str~ini, se \nfiin]aser~ societ~]i cu starea \n afar~, româno-americane,
româno-germane, româno-anonime. Nego], se f~cea cu lumea larg~.
Pricopseala na]ional~ p~rea prea \ndeajuns ca s~ punem de o pia]~. Dar \nc~
nu destul~ ca s-o fac~ s~ se pr~bu[easc~ \n vestita, amarnica criz~ din joia
neagr~. Chiar dac~ a]intit~ cu ochii pe Londra [i New-York, bursa
bucure[tean~ era tot atât de ne\nsemnat~ (sau de important~) precum e cea
de azi. Ceea ce-o f~cea, \ntr-un fel ciudat [i-ntr-o m~sur~ dâmbovi]ean~,
independent~.
La cump~na teribil~ a lui 1930, uli]ele Doamnei, Smârdan [i Ion Ghica s-au
ar~tat a fi destul de departe de Wall Street ca s~ n-ajung~ b~ncile [i ]ara-n
falimente r~v~[itoare, dar totu[i prea aproape ca s~ nu r~mâie românii, pentru
totdeauna, f~r~ bani pe[in.
ßi s-a-ntâmplat ca-nainte de zaver~: ce era venit de haram, de haram s-a
[i dus. Mofluzia [i-a f~cut hatârurile pe-ntrecute, sco]ând la mezat pu]inul ce
era de scos. S-au umplut sacnasiele zarafilor de datornici [i buzun~rile
perceptorilor de ru[feturi (a[a \nve]i turce[te, când te zgând~re sorocul)! În
vreme ce unii au dat \n darul s~rbeziu al habotniciei, l~sându-se-n grija
Domnului [i-a mân~stirii cu avut cu tot, ceilal]i, ageri, au chivernisit averi,
nemaiprididind s~ potcoveasc~ neto]ia altora. Al]ii – flaimuc s~ fii, zevzec s~
ajungi, c~ fandacsia-i gata! – [i-au spulberat via]a departe, prin pulberea lumii,
m~tr~[indu-[i, sminti]ii, strânsura pe pl~ceri [i tinere]ea pe sotize.

108
Raiul din iarn`
U n fel de feti]a cu chibrituri. Nu [tiu cine se uit~ mai cu jind, cine-i mai
p~lit de leuca neputin]ei, mama sau pruncul. Locul de dincolo de vitrin~ se
nume[te, bine\n]eles, „Paradisul copiilor“.

110
„Neaua ninge, nu-l atinge“
D e se punea pe ninsoare [i nu se mai muta [i hurduc~ia nimenea prin
gropi, dârvarii [i chirigii tot aveau c~utare. Îi lua st~pânirea \n n~imeal~, cu
simbrie [i tain de fân pentru gloabe. De cum \ncurcau n~me]ii drumurile [i
poceau urbea, sute de c~ru]e se-ntindeau rând, c~r~u[ind lemnele la case [i
om~tul la gârl~, unde-i era locul, adic~telea spre Pope[ti [i spre gr~dinile de
zarzavat, \n jos de fabrica de nasturi.
N-ai fi v~zut, dup~ viscol, troiene-n Bucure[ti. Ar fi fost lucru de ru[ine [i
obid~ mare, pr~p~denie sigur~ pentru primar. C~ci ce pild~ mai de neurmat
decât aceast~ nepricepere [i acest nep~s ocarnic fa]~ de trebile grabnice ale
târgului?

111
Cale b`tut`!
O m aprig, nu las~ de la el! Cum ar putea \nfrunta altfel potopenia
s~r~ciei din mahala? A [i pus scris~ limpede, chiar \n fa]a tejghelei: „De
prieten, prieten s~-mi fii, dar f~r~ bani la mine s~ nu-mi vii“. Se mut~-n plin~
iarn~, chiar \n preajma Cr~ciunului, pierzând tot deverul [i forfota s~rb~torii!
Brav b~rbat! Dar ce va lua cu el?
Cecmegeaua? Sufl~ vântul, n-a vândut nimic de trei zile! Poli]ele?
Ni[te hârburi, hodorogite [i descioc~late. ßi ca s~ ]i le ia cineva trei` s~
pl~te[ti... Ei [i? Cu ce altceva s~ te ]ii prin v~g~unile astea?
Productele? Vai de capul ei de negustorie! O vitrin~ pr~p~dit~ cu
mezelicuri vechi, cârmoaje uscate [i mucede. Sticle \ncepute, cu uleiul râncezit.
S-a \nt~rit praful pe ele, a f~cut ]ur]uri. Borcane [i cutii de toate m~rimile,
colb~ite, de pe vremea lui Pazvante Chioru. Tipsii murdare, pline cu resturi. Un
codru de jimbl~, muceg~it. Acadele c~cate de mu[te, ro[cove, icre tescuite de
p~strug~, ciu[c~ murat~, gavanoase goale. Te de[al~ mirosul greu, de dohot,
al podelelor, amestecat cu damful de vin acru, telvea, sec~ric~, fum, salam
r~ntuit, o]et, bere bor[it~. Miros de margine, c~-i târg, c~-i sat. Îmi pot
\nchipui co[toroabele de chirpici din jur, magherni]e co[covite [i tep[ite. O
parte din Bucure[ti pare c~ s-a târât pân~ la barier~...
Ia te uit~! Butelci de b~utur~, berechet. Dou~ poli]e pline. O mas~ de
brad, acoperit~ cu mu[ama, trei scaune simple, desperecheate. Aici e starea!
E cre[tin, a-nzorzonat b~c~nia cu o ramur~ de brad verde. A prins \n
cetin~ [i un fel de podoab~, un salam, \nf~[urat \n ]ipl~, ca o bomboan~.

113
„Sonuri de decembre“
D ar s~ fi v~zut Bucure[tii odat~ intra]i \n iarn~! Ehe, ce panaram~ [i ce
h~rm~laie! Nu mai \nc~pea frigul pe uli]e de r~ul ur~torilor! Se umpleau
str~zile, tramvaiele [i parcurile de o plod~rime teribil~, se co[coveau pere]ii
crâ[melor, holurile g~rilor [i ale blocurilor de irozi, de larm~t, de cântec spart,
de gl~suial~ sub]iratec~.
Dac~ prin satele megie[e, zgâmboii se mul]umeau s~ colinde o dat~ de Ajun
[i \nc-o dat~ de An Nou, pi]ig~ind singuratici din poart~-n poart~, \n ora[ era
potop nesfâr[it, era invazie. Sute de n~pârstoci – dar [i cete de b~ie]andri ori
chiar fl~c~i cu tuielele pornite – veneau [uvoi de prin mahalale, s~-]i bat~ \n
poart~, s~-]i cânte sub fereastr~, s~ te firitiseasc~ la u[~, la târguieli, la ber~rie [i
ori[iunde mai umblai. Râie, nu copii! Ca s~-[i burdu[easc~ tr~istu]ele pric~jite cu
colaci, nuci [i mere, ori ca s~ apuce la câte o p~r~lu]~, ]i se-mpleteau printre
picioare, te apucau de turul n~dragilor, te tr~geau de pulpana vestei, gata s~-]i
aduc~ cerul la picioare [i s~ te \mpace cu sfin]ii!
Vânzoleala \ncepea o dat~ cu apropierea zilelor lui „ning~u“, cu mult \nainte
de Sfântu` Nicolae, [i ]inea pân~ dup~ Boboteaz~, stingându-se \ncet, scheunat,
cu am~r~ciune [i p~rere de r~u. Dintâi, to]i picii târgului „din afar~“ – dar to]i,
doar betegii ori pruncii de ]â]~ s~ fi lipsit! – tuciurii ori numai s~r~cani, se puneau
pe \mpletit bice, ciordit tal~ngi [i \nv~]at ur~ri. Sorcovele se vindeau la pia]~, ca
ceapa [i varza, m~car c~ erau de hârtie creponat~.
Habar n-avea pr~sila [atrei ori a calicimii de vreo colind~ b~trâneasc~. Le
\ncropea starostele tuturor acela[i stih, o v~it~tur~ „de Domnul Doamne“, cu un
deslu[it vers final: „s~-[i câ[tige b~ni[oru`“.
O dat~ f~cute \mp~r]elile pe cârduri, mahalale, vârste [i altminteri de
rânduieli, pu[timea lacom~ [i ner~bd~toare se n~pustea buluc spre bulevarde [i
c~soaie, spre mana boiereasc~ din centru. Unde vedeau bog~tate, acolo se

115
opreau. Care-l chiteau mai taxidit, mai podidit de
bl~nuri [i scumpeturi, \l [i c~puiau! Asumându-[i un
rol unic, de misi]i la surda Celui de Sus, s~reau pe
ciocoi s~-l ajute, s~-l urce spre fericiri \ngere[ti! Se
speteau, ca ni[te misionari prea zelo[i, s~-l
mântuiasc~ pe burt~-verde cu de-a sila, \n~l]ând de
dragul lui ora]ii [i rugi arhaice, puse pe versuri
strâmbe, muzic~ s~lt~rea]~ [i dans [amanesc.
Ie[eai cu consoarta \n Gr~dina Botanic~, la
preumblare? Din scorburi de copaci [i din tulpini de
cactus uria[ ]â[neau ]âng~i oache[i, cu mâna
\ntins~, convingându-te c~ larma lor e auzit~ \n
ceruri, c~ pot pogor\ asupra-]i privirile unor for]e
superioare. Te duceai pe Academiei, \n pasagiu, la
un mezelic la Comedia, sau pe Victoriei, la cafenea?
Un câl] de prichindei ]i se-ncle[ta de picioare,
\ndârjit s~-]i fie reazim [i fu[tei de scar~ spre
b~t~tura Atotputernicului. Cereai o bri[c~, s~ mergi
la prim~rie, cu daraveli? Plozii \]i a]ineau negre[it
calea, s~rind pe scara tr~surii, rupându-[i gâtul –
d~n~naie, nu alta! – \n hot~rârea lor de a cere
Domnului s~ te fericeasc~!
De s~rb~tori, dezl~n]ui]i, puradeii Bucure[tilor
urlau, gemeau, cântau, ]ipau direct \n urechea lui
Dumnezeu. O pitoreasc~ cruciad~ a copiilor venit~ s~
salveze lumea, s~-i pun~ o vorb~ bun~ la Doamne-
Doamne, contra câ]iva gologani pe[in.

116
117
Steaua sus r`sare!

D e Cr~ciun, urbea f~cea carnaval. Întâi [i-ntâi,


bucure[tenii \[i preg~teau [i târguiau stelele. Dup~ Sfântu` Nicolae nu mai pridideau
me[terii: o stea era o poem~ de sclipiciuri, iconi]e [i horbot~, o infinit~ de
m~rgelu[e, o b~smuire de ciucuri, crepsatinuri [i crepde[inuri! Meserie mare, o stea
costa cât un rând de haine bune. Nu fiecare era putincios. Strângeau bani fl~c~ii de
pe o uli]~ \ntreag~, s~ aib~ ceata cu ce colinda! ßi pe bun~ dreptate: las~ c~ la
steaua f~]oas~ [i darul trage mai abitir, dar [i Dumnezeu vede osteneala,
\ncuviin]ând [i sprijinind pe omul grijuliu.
M~[ti, dac~ nu luau de gata, particolere, ori nu \nchiriau, \[i f~cea fiecare cum
\l t~ia capul. Numai bazaconii, mai mare râsul! B~rbi din fuioare \ntregi de câl]i
lipite alandala cu pap, coroane cât turnul Col]ei, \nsc~unând \mp~ra]i din visele cele
mai rele, ]oale aurite [i obr~zare argintate de la cur]i \nchipuite, personagii z~rghite,
[ozenii pl~smuite din vedeniile nop]ii. Pestri]~raie de pe alt~ lume, ce nu-i bun~ [i
nici c-o s~ fie... N-ar fi fost cu putin]~ b~snire mai sanchie \n ziua Na[terii!
De Ajun, bucure[tenii se \nghesuiau pe Dealul Mitropoliei. Care m~sc~rit \n
bâzdâg~nii, care-n hainele de s~rb~toare. Care arhon rostuit de iarn~ cu toate cele
cuvenite, palton de postav, guler \mbl~nit cu pielicele de astrahan, [al alb, care
golan deznodat la piept [i la buzun~ri. Veni]i to]i s~ se bucure de ve[nicie,
\mbulzindu-se \n fa]a s~rb~torii \nnoitoare de speran]~.
Totul se petrecea sub ochiul sever al unor sergen]i cu experien]~ [i must~]i, ce
luau aminte s~ nu se calce mul]imea \n picioare [i s~ nu \nghionteasc~ pe
Preafericitul, când o fi s~ slujeasc~ vestea cea mare.

118
Alb`-neagr`...
P e cât se despodobeau ei,
l~sând toate bibilurile deoparte, pe atât
se-mpov~rniceau [i se garniseau
dumnealor, duduile! Moda vremii
poruncea m~sur~ domnilor din ce \n ce
mai apropia]i de r~zbel, l~sând
doamnelor pl~cerea juc~u[~ a
\mpopo]on~rii, a zorzoanelor, a
n~scocelilor [i farafastâcurilor.
Ei se uscau, plini de luare aminte
la nobila clasicitate, ferecându-se,
s~racii, cu asprime [i gr~bire \n
uniforme de comândare, zicând c~
totu-i astâmp~rul.
Ele, cuconi]ele, v~leleu, se
v~pseau, se muchilipseau cu vrute [i
ne[tiute, \[i f~ceau toate toancele,
dibuiau podoabe unde nu te-ai fi dus
cu gândul, darmite cu fapta. S~ te fi
\mbr~cat simplu, sfiincios, n-ar fi fost o
paraxenie de don[oar~ cu marafeturi, ci
o mârl~nie \n toat~ regula. Din
mojicoas~ [i mari]~ nu te-ar fi scos!
Nebuni ani!

120
C
Troc [i troace!

riz~ teribil~, mon cher! Râde lumea de leu ca de m~sc~rile lui Ionescu!
Ieri, 3 lei chila de cartofi, mâine 2 lei o gutuie! N-auzi pe un’ te duci decât de
chesat ori curbe de sacrificiu! Care nu-s mofluji \s fali]i [i care nu-s pe drumuri \s
suprima]i! Nu-i tei-belei, ci belei-tei! Nici nu mai [tii pe ce lume s~ tr~ie[ti... Se
duce omul la lucru diminea]a, asud~ de se \neac~ cu simbrioara lui, iar la
prânzi[or, târla-mârla, afl~ c~-i pe uscat. ßef la [omerie! S~ \nnebune[ti nu alta!
O vreme caut~, sper~, bate târgul... Împrumut~, ia pe veresie, se miloge[te...
Apoi, dup~ ce \[i pierde de tot lefteria, nenorocitul n-are \ncotro, \ncepe s~ dea
din cas~...
Asta e, când n-ai ce-]i trebuie, te duci pe cheiul gârlei, cu ce ai! Doar n-o s~
stai s~ mori de foame! S-a-ntins talcioc de caraca[icuri [i ]or]oboa]e pe toat~
Dâmbovi]a, de la Elefterie, ehehei, pân~ la Pia]a Mare, dincolo de Podu Izvor,
taman lâng~ fosta pr~v~lie de ]oale vechi, botezat~ Taica Laz~r!

121
Acolo, \n calamandros, orice are valoare. Orice, \n afar~ de leu.
O rud~ de salam negru, de soi armenesc, de la b~c~nia lui Dragomir
Niculescu, face cât un sacou de velur tras dublu, zis [i piele de drac, de la
lipsc~nia lui nenea Gherase. De o cus~tur~ de Muscel ori un lepedeu de
F~g~ra[, numa` ]igaie [i ]urcan~, prime[ti ~l pu]in o gazorni]~ plin~ [i un
s~cotei de ro[cove, molcu]e \nc~. Iar cu o litru]~ de mastic~, din aia
adev~rat~, verdi[or de la Leonida, iei o pereche de papuci cu ibri[in ro[u,
str~lucitor (nu ori[ice borangic, ci din cel r~sucit [i boit cinstit la Vopsitoriile
Statului!).
Chiar [i cu o balercu]~ de oto[c~ puturoas~ faci dever: din ]uica proast~
\ncai apuci la doi licurini [i o poal~ de [oharici fura]i de la intenden]a g~rzii civice,
c-acolo ce nu se [parle[te se ia cu \mprumut [i nu se mai d~ \napoi.
Cizmele de iuft sunt scumpe (]in o via]~ la t~v~leal~, nu ca gioarsele cu talp~
de carton, zise de mort, de la fra]ii Surdu!). Nu te-ntinzi la o pereche, oricât
de folosit~, cu mai pu]in de o oca de icre moiu ori o putinic~ nou~, din lemn
bun de tis~, cu brânz~ \mpistrit~ cu piper [i cernu[c~ de Br~ila.
În schimb, tablourile cu ]ig~nci focoase [i, slav~ Domnului, ]â]oase, ori
baiaderele de gips lustruit n-au c~utare. La vreme de criz~, arta \[i pierde
valoarea!
Tocmelile sunt scurte, f~r~ arvune, ald~ma[e sau zapise – vai de capul
lui de nego]!. „Hareci!“ strig~ batjocoritor mul]imea oprit~ \n priveal~,
trecând iute de la un cabazlâc la altul, râzând de târguiala lui târâie-brâu [i
negustoria lui terchea-berchea.
V~ da]i seama cât o fi „costat“ \n s~r~cia din talciocul dâmbovi]ean o
minune a tehnicii moderne, un felinar din acela de[tept, zis petromax, ce se
folosea la teatrul de revist~, la T~nase, parol?!

122
123
La pomul l`udat
E i, a[, pr~v~lii de lux! Nici tu magazin cu vitrin~ cât peretele, nici tu
dughean~. Or fi fost ele \n centru (cine s-ar g~si nevoia[ de joben, \n
mahalaua Grivi]ei, la Câmpu` lu` Cr~ciun?), da` nu erau la bulevard. Se
aciuaser~ pe stradele l~turalnice ori \n lipsc~nia de la Curtea Veche, trebuia
s~ fi fost [tiutor ca s~ le dibuie[ti.
Marf~, nu zic, bun~, de la furnizori cunoscu]i. Cine catadicsea s~-[i ia
]ilindru tocmit la atelierul lui Torc~toru-¥icu, de pe V~c~re[ti, ori la Casa

124
Bayer, din Sibiu, putea fi sigur pe ce-a dat banii! Ap~i, gândi]i [i
dumneavoastr~: era miezul din camohas \nt~rit? Era! F~cea ape-ape pe
deasupra, fiind numai atlaz? F~cea! Panglica, ce s~ mai zic, era sangulie
din cea mai fin~? Era! ßi \nc~ mai pute]i fi siguri: ipochimenul din
fotografie e un cunosc~tor! P~i nu [i-a potrivit el la vesta de alagea
baston de bambus „refendu“, batist~ de m~tase [i n~dragi \n culoarea
oului de ra]~? Ba [i-a! P~i n-a ales el cravat~ cu dungi piezi[, \ncai mai
deschis~ la boi ca siniliul vestei? Ba a! P~i vede]i? De, pre]u-i pre], nu
intra oricine.
Tejghetarii, tot a[a, cur~]ei, tun[i-ra[i-freza]i... De drag s~ târguie[ti
lucru bun, s~ fii dus pân` la u[~ cu temenele [i t~mâieli...
Da` nu era ca la Fr~cea! Ehehe, la Fr~cea... Sau la ... Cine dorea lux
adev~rat, s~ fi mânat birjarul la Cadeca [i la Negrescu, ori la „bulivar“
Elisabeta, la Cehoslovaca! La Papazian! La Sabego!
S~ vezi acolo minune de vitrine! ßurluiau chivu]ele câte o zi la una,
s~ o spele! Meremetuite de domni[oare de la Belle Arte cu flori de
hârtie creponat~, cu voaluri [i bibiluri, [i-mpopo]onate cu p~pu[i de

125
126
mucava, luminat~ seara ca [i ziua, vitrinele zise „metropolitane“ te b~gau în
boal~: \]i topeau lumina ochilor [i-]i z~logeau sufletul...
În~untru, mai r~u, te lua cu sfâr[eal~! ßicul de pe lume! Jil]uri
damaschinate [i cucoane aferate, oglinzi de jur \mprejur, draperii de
[ahmarand, miroazne pariziene, besactele cu nestemate, separeuri...
Aici era r~sf~]ul [i pl~cerea târguitului: petreceai, nu cump~rai!
De cum suna clopo]elul de la intrare, te [i \ntâmpina feciorul c-o cafea
gingirlie [i un pocal de [ampanie, ]inând sticla de Mumm la vedere, s~ nu
creaz~ careva ceva... Dac~ te vedea domn mai \n etate, tabietliu, \]i punea
\n fa]~, cât putea el de mieros, un [echerlic, cu caimacul gros de-un de[t,
[i un mi[ma[ cu vin dulce de Segarcea. Pentru coni]e lua din chisea
dulcea]~ de cire[i amare [i rodozahar, [i punea ap~ de la r~citor. Fasoane
[i fasoane...
Dup~ ce te tratariseau [i te n~deau, trimiteau dup~ dudui. ßi-ncepea
m~celul! Î]i ar~tau, madama ori ma\tre, ce era mai scump: rochii de malteh,
cu falbalale, brizbrizuri [i sclipici, m~nu[i bucovinene, de erh~, [i mitene de
Praga, paltoane de stof~ de c~mil~, botine de cordovan, jupe drepte,
charleston, de milino, taioare de camgarn... S~ nu zici c~ nu ]i-au f~cut
parada modei! Sulimanuri [i parfumuri de la Paris, \n cutioare de baga,
pantofi de lac, Guban, de la Timi[oara, dantele de la Bruges, port]igarete
de ivoriu...
Dac~ se \ntrevedea nevoie, d~deau feciorii fuga [i mai c~utau prin
safe-uri [i printre naftaline [i altele, pietre scumpe [i diamanticale de la
Amsterdam, inele de blancaur, cu adamant, bl~nuri de [in[ila [i vulpe
polar~ de la Moscova [i Quebec. Î]i scoteau pân~ [i covoare scumpe,
persiene[ti [i armene[ti (le aducea, culmea, un turc, Curgioglu, putred de
rafinat)... La ce sim]eau ei c~ ai sl~biciune mai mare, aia-]i treceau mai

127
dihai pe sub nas. Te-mbrobodeau [i te v~csuiau c-un dichis, of, of, of, mai
mare dragul s~ te la[i ciopâr]it!
De erai un \n~crit, aveau leac, vai de mine, te tratau cu menajarisiri: te-ndulceau
cu ]igarete de la Ada-Kaleh, de bectimis, iar cât~ vreme te cafeleai \]i
defilau copilele, „modelele“, prin poal~... Când te sim]eau ferche[iu, un fel
de pup~-oglind~, nu te scoteau din crai frumos, ce bine
c-ai venit pe lumea asta hâd~. Iar dac~ te amiroaseau
craidon ve[tejit da` levent, pus pe vreo prosp~tur~, al lor
erai: o stârneau pe pâr]otin~, o-ndemnau chiar ei la
marghioleli [i la bâzdâci! Z~u, ajungea nebuna de
pu[toaic~ de m~tura cu ei tot magazinul! Ei [i? N-o
]istuia nime, puneau totul la not~: pe dumneata, nene
drag~, te costa!
Luai, n-aveai ce face, luai [i tot luai! N-aveai altcum, \[i
d~duser~ prea mult~ osteneal~. Cum ar fi fost, dup-atâta
strofocare, s~ te ridici [i s~ pleci frige-linte, zicând c~ nu
]i-a pl~cut nimic?!... Era f~r~ cusur panamaua, te
cotorosise[i. Afieroseai o avere.
La sfâr[itul carnagiului \]i f~ceau socoteala... Banco, \]i
striga ursita, Doamne ap~r~ [i p~ze[te! Erai afif! Câte un
provincial venit s~-[i ia amant~ vreo mastroac~ de Bucure[ti
– de parc~ ]iitoarele de la mo[ie nu i-ar fi fost de ajuns! – [i
pornit s~-i fac~, vorba ceea, trusoul, d~dea \n boala lui
Calache: dârdâia [i spumega pe covoarele persiene, tot
citind pre]~luiala [i nevenindu-i s~-[i cread~ ochilor!

128
129
Icoane vechi

P oate c-ar fi clipa s~ recit~m, orândui]i [i noi pe tronul cel cu scoar]e [i


p~nuri, cu l~crimile-n ochi, „Cad fulgii mari \ncet zburând [i-n cas~ arde focul,
Iar noi pe lâng~ mama stând demult uitar~m jocul“. Dar cum p~catele mele
s~-l ui]i când poza-i f~c~tur~ toat~? Înduio[~toare \ncercare: cenu[iul pruncilor
tun[i scurt [i \n straie de orfelini câte[trei, pu[i de fa]~ cu frumuse]ea \niernat~
a b~bu]ei, cu ging~[ia chilimurilor, a pernelor brodate [i a [tergarelor
b~trâne[ti!
Aici, zic eu, e r~d~cina spectacolului folcloric de la teve, de la m’nealui
pozarul ni se trage...

130
131
Dilema veche
T iparni]a mân~stireasc~ [i rotativa gazet~reasc~. Nu-s a[a de multe de
spus. Doar c~ ar fi vorb~ de conjunc]iuni [i disjunc]iuni deopotriv~. Au
convie]uit de curând pân~ târziu, fiecare \n legea [i pe c~rarea ei, f~cându-se
a nu avea [tire una de cealalt~. Drept care fiecare ne-am potrivit ornicele [i
pasul cum ne-am priceput, ajungând te miri ce [i te \nchini unde. O fi de
bine, o fi de r~u? ßi, s-o \ncumeta vreodat~ cineva s~ afle [i s~ ne spun~
cât, [i cum?

132
Pia]a de purici
N u trecuse criza, dar adusese
r~zboiul, tocmai zgâriau ru[ii [i nem]ii la
u[~... Din lac \n pu]! Apelpisit~ [i n~uc~,
dup~ 1939, lumea o luase razna: vindea [i
cump~ra tot. A[a, nitam-nisam! Aiurea-n
tramvai! Pre]uri mici, bibiluri f~r~ num~r,
m~rfuri cu c~utare ioc. Avanie, \n schimb,
nem~surat~.
Nemai\nc~pându-[i \n piele, talciocul se
mutase de pe cheiul gârlei pe maidanul de
lâng~ Pia]a Mare. ßi se l~]ise, of, ca neamu`
prost pe divan...
S~ te ]ii m~mul~rie! C~ra omul toat~ strânsa de acas~... D~dea pe[che[
cui lua, de banii ~[tia primea [i tarab~ (m~car atât!), se punea pe a[teptat.
Ceva mai puchinos nici c~ s-ar fi putut!
Se c~r~b~nea [i se m~rita iute orice. Iadul anevoin]elor [i raiul ple[carilor!
Pe doi sfan]i pr~duia s~racul om agoniseala de-o via]~. ßi când spui orice,
parc~ spui totul. Pe lâng~ potopul de bagatele [i m~rchit~nii, se duceau de
haram [i lucruri bune, scumpe la o vreme mai a lor: ca]aveici cu guler de
vulpe, servicii de cafea de la Sevres [i Hanovra, testemeluri [i n~frame de
muselin~, policandre [i sfe[nice de argentan, n~dragi de che]~lvan de
Englitera [i zof de Angora, sâne]e de panoplie, pline de colb, lep~date cu
parapon de boieri sc~p~ta]i, macferlanuri noi-nou]e, de la Liverpool [i
malotele cu bl~ni]~ pentru dudui, de pe Volga, de la Astrahan.
Junii \[i vindeau ar[icele, iar mo[ii târlicii. Veneau unii [i cu c~r]i, dasc~li
afanisi]i [i studen]i cu morbul repeten]iei... Dar cine ar fi negu]at terfeloage,

133
134
când pe lume pogora spaima foametei [i a atâtor altor lipsuri?
Lipsc~nie mult~, bala[icuri [i jecm~neal~ tot a[a, peste poate.
Te[chereaua plin~ s-o fi avut! Î]i lua p~l~ria ori bari[ul din cap, panglicarul, ca
pe o bodroan]~! Te viclenea [i de rochi]a de pe tine – o frumuse]e
nepre]~luit~, ca[mir vopsit mândr~m~rie, mai ceva ca siniliul nop]ii de var~ –
cu trei firfirici, zicând, niznai, c~-]i face hatâr [i c~ pierde! Î]i c~puiau f~]~rnicii
pân~ [i din]ii de vipl~, te pingeleau de \nc~l]~ri, de batiste, de monoclu.
R~mâneai gola[, nedumerit \n vântul cel r~u al sor]ii [i al desfacerii lumii.
Tic~lo[ia, ca la ea acas~, de ce vindeai, de-aia pierdeai: când s~ ie[i din
pia]~, la \nghesuial~, punga[ii \]i sfeteriseau banii din sân, iar [u]ii verigheta de
pe de[t! Vai de capul lor de vremi!
Cu ce sc~pau din strânsoare, \n[ela]ii [i silnici]ii d~deau fuga de umpleau
beciurile [i c~m~rile. Nu strângeau decât bucate de p~strare [i restri[te:
pruti[ori de cazarm~ [i licof bine uscat, cici ardelene[ti, saci \ntregi de f~in~
picluit~ [i bulgur, bidoane cu z~ltin, cante cu unsoare [i povidl~, [unc~rie cât
cuprinde. Ajungeau de puneau \n sipetele de zestre, r~mase goale, borcane
mari de cece – bun [i n~utul când n-o mai fi cafea! – ba chiar [i zaharicale de
pr~v~lie: gogoroane secuie[ti, stafide, rahat [i halva de la Mangalia [i Carmen
Silva. Nu v~ mai spun cât s~pun Stella s-a vândut atunci!
Chilipirgiul deschidea u[a la lumea a „bun~“, de m~tase proasp~t~, \nc~
[i la zarafi, s~-[i dea plea[ca cu folos. Dar s~ vezi n~zbâtie, n-avea cui vinde pe
cât cerea! Alb~strimea nu se l~sa dus~ cu z~h~relul. Aflase – ei s~ nu afle? –
mersul trebii, rostul, strâmba din nas: „E scump, mârlane!“ Ce s~ fac~
\ng~latul? Trebuia s~ lase ceva jos, s~ poat~ apuca iar~! Lua cât \i d~deau
ciocoii, oricum de cinci ori cât pl~tise el. Fugea iar la ciubuc cu coate-goale.
G~inarii atâta drum [tiu: de la cote] la troac~!
La talcioc se f~ceau [i alte blestem~]ii. Samsarii de chi]imii, ei, dr~gu]ii,

135
b~teau toat~ ziulica pia]a de vechituri – a[a-i spunea statul \n catastife – dup~
proprietari [i clironomi afla]i la aliman. Dac~-i aflau, d~-i curc~nii [i baliverne,
pân~ f~cea mangafaua sinet. Degeaba se a]ineau r~canii cu pu[ca pe lâng~
tarabe! Japi]ele nu furau, nu amenin]au, nu umblau cu m~sluieli. Tertipurile
erau simple, cum au fost dintotdeauna \n Balcani (de mirare câte mazete pot fi
\n groapa cu aspide a lumii!)
„D~-mi-o mie, c~ ]i-o vând eu cu de trei ori pre]ul!“ se jura mieros
palavragiul, „M~ treci \n acte, eu te grijesc, te-ngrop [i-]i fac trei parastase“ \l
aburea el pe mangosit. Aici se muiau am~râ]ii de babalâci, la comândare, [i se
d~deau pe mâna otrepei. Aceasta, suflet balcâz, dar cu patalamaua \n palm~, \l
d~dea pe zevzec afar~ din hardughia lui. Iar dac~ putea, \i lua [i locul cel de
veci.
P~guba[ul r~mas f~r~ bagdadie deasupra capului [i f~r~ mormânt pe lume
se ]icnea. Îl adunau c~ru]ele cu z~brele de la M~rcu]a, ori \[i lua cuminte zilele,
s~ nu mai sufere... Ce s-a[tep]i de la asemenea vremuri?

136
Botezul de-al doilea

O biceiul dun~rean al scoaterii crucii din unda \nghe]at~ era la Bucure[ti


un ritual de mahalagii cu stare [i credin]~. Nu se sc~ldau \n izmene, ca ni[te
b~ietani z~p~ci]i, terchea-berchea la gârl~. Erau oameni la casa lor. Stâlpi ai
societ~]ii, de Boboteaz~ se a[terneau \n fa]a Domnului \mbr~ca]i cuviincios \n
c~me[oaie groase de in, cusute cu arnici.
De-ar fi fost s~ piar~, [i tot ar fi sc~pat de la \nec sfânta cruce!

137
Ortul de ie[ire
ß i totul se ispr~vea \n ceasul [i \n geruiala Bobotezii. Bradul Cr~ciunului,
despuiat [i netrebnic, era lep~dat \n uli]~, de te-ntrebai, deun~zi ca [i azi, la ce l-au
mai t~iat...
Fiece pr~v~lia[ se-ngrijea ca popa s~-i slujeasc~, s~-l asiguripseasc~ de tihna casei
[i a socotelilor. Purtat~ din poart~-n poart~, cu chiraleisa, doni]a [i g~leata, apa
sfin]it~ sp~la negre[it p~catele [i dezm~]ul câ[legilor. ßi uite a[a r~suflau to]i, u[ura]i,
c~ci sc~paser~ din sminteala s~rb~torilor [i le rânduiser~ pe toate cum se cuvine.

138
Unde-s z`pezile de an]`r]?...
G reu \ng~duie bucure[tenii lui Dumnezeu, cu mult~ mârâial~ [i
cârcot~, c-ar fi oameni de patru anotimpuri [i \n patru z~ri! Dar asta nu-i
\mpiedic~ s~ tr~iasc~, cu patim~, cu bucurie [i nevinov~]ie copil~reasc~,
mereu alt~ var~ [i alt~ iarn~, \n alt~ miaz~noapte [i \n alt r~s~rit. Sunt
pr~p~stio[i [i necugeta]i. În luna lui gerar ei nu cred c-o s~ mai vin~
vreodat~ prim~vara [i c~ apusu-i singura \nf~]i[are a cerului f~r~ sfâr[it, iar
\n vini]el, printre cof~iele de tulburel abia asprit [i pastrame afumate,

139
b~nuie – zadarnic~ \nchipuire! – c~ toamna [i lumina ce-o zore[te sunt
ve[nice...
Oameni anapoda, preget~ \ndoi]i, cu groaza mor]ii \n suflet, \ntunericul,
gerul câinos al iernii, dar se bucur~ ca nimeni al]ii de fulgii de nea, de
om~tul ce lumineaz~ ora[ul peste noapte. Se jur~ ]ig~ne[te tot februarie,
dovedi]i de viscole, c~ „al dracu` s~ fie ~la de-o mai sta vreodat~ la
umbr~!“, \ns~ vara, cople[i]i, cârâie de n~duf [i dogoare, se t~v~le prin
beciuri de cram~ [i pe sub frunzare de nuc, c~inându-[i, cu bere [i [pri]
rece, soarta.
Nemul]umi]i de ce le d~ clipa, ceart~ \ng~duitoarea pronie c~ nu-s toate
cum trebuie s~ fie. În mintea lor, negre[it ce-i azi e mai pu]in, mai r~u [i
mai stricat decât a fost ieri, când toate erau bune [i la locul lor.
Î[i sortesc \ns~ singuri ceva mai ac~t~rii, o prim~var~ f~r~ cusur, care o
s~ vin~ nu mai departe de mâine. ßi uite a[a tr~iesc ei, veseli [i neferici]i,
bodog~nind [i bucurându-se g~l~gios de via]~, \n~l]ând, prin toate cele ce
fac [i spun, un imn de slav~ firii, de[ert~ciunii [i puterii cere[ti.

140
141
142
Sfâr[it
143
Imagini de arhiv~
Funda]ia ARTEXPO
NOI Media Print
Colec]ii private

Concep]ie grafic~
TANIT DESIGN srl. – Mihaela Dulea
MECENA Consult srl. – Adrian Sorin Georgescu

Copert~
Adrian Sorin Georgescu

DTP
Gabriel Nicula

Documentare
Irina Spirescu

Redactare
Laura Pamfil

Coordonator proiect / Project co-ordinator


Ovidiu Morar
Arpad Harangozo

© NOI MEDIA PRINT


B-dul. Nicolae B~lcescu nr. 18
Bloc Dalles, Bucure[ti
Tel.: 021 222 79 72
Fax: 021 202 91 82
e-mail: nmp@nmp.ro

You might also like