You are on page 1of 1

Rezumat Partea I

Archip Bianca Bogdana- Eul si religia


www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com

„Cogito, ergo sum”: o perspectivă de reconstrucŃie

Rezumat
Eul (ca „ego”) este primordial în filosofia lui Descartes,
remarcabil fiind faptul că certitudinea existenŃei lui este cu
necesitate anterioară certitudinii existenŃei lui Dumnezeu. Pornind
de la remarcile lui Wittgenstein, s-a sugerat, însă, o reconstrucŃie a
Cogito-ului în care se propune înlocuirea formulei „(eu) gândesc”
cu „există un gând”. În mod evident, o asemenea certitudine
primară nu mai poate susŃine întregul edificiu pe care îşi propune
să îl fundamenteze. În această lucrare îmi propun să reconstruiesc
argumentul cartesian până la stabilirea tuturor elementelor pe care
o reformulare alternativă trebuie să le cuprindă, pentru a da seama
de coerenŃa argumentativă pe care Cogito-ul încearcă să o prezinte.
Astfel, în prima secŃiune a lucrării argumentez că nu ne
putem dispensa în Cogito-ul cartesian de valoarea argumentativă a
persoanei întâi şi că îndoiala este cea care ni-l oferă pe ego din
„cogito, ergo sum”. Prin urmare, reformularea „există un gând”
propusă de Wittgenstein trebuie amendată cu introducerea
persoanei întâi, devenind astfel „gândul meu există”.
În cea de a doua secŃiune încerc să arăt că „există un gând”
trebuie amendat până la „conştiinŃa (unică a) unuia sau mai
multor gânduri există” şi că, conform lui Descartes, ceea ce
observ când spun „cogito” e un act mental dublat de conştiinŃa lui.
Se poate conchide, pe de o parte, că, dintre cele două
componente ale lui „sum” – persoana întâi şi existenŃa –, prima
este obŃinută (circumscrisă) ca urmare a îndoielii, iar a doua este
asigurată chiar prin „cogito” ca act mental autoreflexiv şi, pe de altă
parte, că „există un gând” trebuie amendat până la „conştiinŃa
mea unică a unuia sau mai multor gânduri ale mele există”, ceea
ce este mai mult decât suficient pentru recuperarea Cogito-ului
cartesian.