N

evoia de a avea taxe poate fi demonstrat# simplu [i rapid: acestea

sunt sume pe care statul le colecteaz# pentru necesit#]ile cet#]enilor
s#i. Din aceste sume ce intr# \n trezoreria statului sunt finan]ate
gr#dini]ele, [colile, spitalele, teatrele, muzeele. Dar aceast# explica]ie simplist# este
bun# numai pentru copii. Voi, ca tineri ce \n cur@nd v# ve]i \ncepe via]a adult#, trebuie
s# ave]i o bun# \n]elegere. Pentru a se sim]i sigur# \n via]a adult#, o persoan# trebuie s#
cunoasc# adev#rurile simple [i inteligibile, adev#ruri ce stau la baza func]ion#rii
statului [i a rela]iilor \ntre cet#]enii acestuia.
Retrospectiva noastr# istoric# va fi scurt#. Vrem s# v# concentra]i aten]ia numai
pe cele mai interesante [i pitore[ti fapte. Privi]i o clip# aceste instantanee istorice cu
interes [i chiar cuunz@mbet.
Deci, sper#m c# informa]iile de aici v# vor convinge: taxele \n natur# sunt
necesare [i bl@nde.
NEOBI{NUITELE AVENTURI
ALE OBI{NUITELOR TAXE
3 3
_
n perioada preistoric#, nimeni nu [tia nimic despre impozite [i taxe. Nu
exista diviziunea responsabilit#]ilor, nimeni nu administra pe nimeni [i to]i
oamenii f#ceau totul \mpreun#: v@nau \mpreun# [i \mp#r]eau prada
\mpreun#. Acel sistem non-fiscal putea s# mai existe mult [i bine (probabil chiar p@n#
\n ziua de azi), dac# societatea primitiv#, ca orice alt# societate, nu s-ar fi divizat.
Num#rul de guri din cadrul unui trib a crescut treptat, \n timp ce prada [i hrana
vegetal# s-a diminuat. Cineva trebuia s# se ocupe [i de alte activit#]i: s# aib# grij# de
cas#, s# domesticeasc# animalele, s# semene p#m@ntul [i s# culeag# recoltele. Pe scurt, a
\nceput un proces care a fost impulsionat de c@teva persoane, cele mai talentate.
Ace[tia erau respecta]i, ceilal]i aveau \ncredere \n ei [i s-au obi[nuit s# se supun# voin]ei
lor f#r# a pune \ntreb#ri. A[a au ap#rut primii lideri [efi, conduc#tori. Primii dintre
ace[tia, dup# spusele istoricilor, erau umili, dar pu]ini au putut rezista tenta]iei de a
transmite mai departe copiilor lor drepturile pe care le aveau. Lumea a fost \mp#r]it#
\n st#p@ni [i sclavi, \n [efi [i subalterni. Acesta era deja un stat organizat care nu putea
exista f#r# propriile sale active (ca s# nu mai vorbim de o armat# care s# \l sus]in#!). {i
nu are nici unsens s# v# mai explic lucrurile elementare de care v-a]i lovit voi \n[iv#, f#r#
\ndoial#. Cel mai important este s# \n]elege]i c# nu exist# [i nu poate exista egalitate
absolut# (mai ales \ntr-o societate primitiv#!), [i c# fiecare cet#]ean trebuie s# dea o
anumit# parte din veniturile sale trezoreriei statului. Dar acest lucru se poate realiza \n
diverse moduri.
VIA}A F~R~ TAXE
Prima
poveste
Z
eciuiala a existat \nc# de pe vremea Egiptului Antic p@n# \n timpurile
Evului Mediu, o perioad# istoric# destul de lung#. Exist# o legend#
biblic# ce spune c# Moise, un profet evreu, sf#tuit de Dumnezeu, a
introdus zeciuiala! De la apari]ia statului, pe l@ng# zeciuiala ecleziastic#, a existat [i o
DE UNDE VINE ZECIUIALA
4 4
A doua
poveste
5 5
6
6 6
7
7 7
zeciuial# de stat, care era prelevat# \nbeneficiul conduc#torilor [i principilor.
Moise este cunoscut datorit# faptelor sale glorioase. Moise a introdus nu numai
zeciuiala, ci [i un num#r important de legi. Odat# ce au fost stabilite cuantumurile
impozitelor au \nceput s# apar# legi care se ocupau de alte norme de via]#. Existen]a
unor impozite [i taxe imperfecte este mai bun# dec@t inexisten]a lor. Este mult mai u[or
dac# oamenii \nteleg clar ceea ce le este permis [i ce le este interzis, care sunt faptele
pentrucare sunt pasibili de pedeaps#.
Legile lui Moise erau destul de aspre de vreme ce principiul lor de baz# era ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte. Asta \nsemna c# o persoan# ce a f#cut r#u alteia
trebuia s# fie pedepsit# \n acela[i mod. Nu este surprinz#tor deci c#, av@nd asemenea
legi, oamenii \ncercaus# tr#iasc# corect [i s# nufac# r#u altora.
Nu se poate s# nu men]ion#m aici un alt mare legiuitor Hammurapi, rege
babilonian al unui mare stat antic. Acesta le cerea supu[ilor s#i s# \l asimileze unui zeu.
Acest rege a avut grij# s# fac# nemuritoare amintirea sa mai bine dec@t Moise care a scris
legile pe papirusuri. Cele 282 de legi introduse de Hammurapi sunt \ncrustate \n
piatr#!
_n Rom@nia, taxele cuantificate au fost introduse \n vremuri str#vechi, c@nd acest
teritoriu a fost cucerit de Imperiul Roman condus de \mp#ratul Traian. Trimisul
\mp#ratului \n Dacia (numele din vechime al teritoriului rom@nesc) era ajutat de trei
administratori financiari, numi]i procuratores. Ei str@ngeau d#rile [i supravegheau
cheltuielile. Existau mai multe impozite: censul, un impozit asupra p#m@ntului, era
pl#tit de to]i cei care aveau un lot, cu excep]ia veteranilor care participaser# la
r#zboaiele lui Traian cu Decebal; censul varia dup# natura terenului [i reprezenta circa
1% din valoarea lui. Mai exista apoi un impozit personal, pe cap de locuitor, anume
capita]ia. Asupra mo[tenirilor se punea o dare \n valoare de 5%: de aceea se [i numea
vicesima hereditatum, adic# a dou#zecea parte a mo[tenirilor. La eliberarea sclavilor se
pl#tea, de asemenea, odare numit# vicesima libertatis.
8 8
SISTEMUL FISCAL AL ELADEI
C
iviliza]ia Eladei sau Greciei Antice este una dintre cele mai celebre [i
mai legendare civiliza]ii din istoria omenirii. Pe continentul european
activitatea de natura fiscal# este legat# de Grecia Antic#. Exact aici, cu
2000 de ani \nainte de Christos, \n insula Cipru, a fost creat primul sistem fiscal
cunoscut de istorici. La acel moment, \n Cipru ap#reau primele state. Centrele acestor
state eraucomplexe [i aveaupropriile lor sisteme de conducere (economie proprie).
Acolo au ap#rut primele activit#]i de colectare de impozite [i taxe. De exemplu,
unele surse men]ioneaz# un impozit pe [ase tipuri de produse, printre care se reg#seau
pielea de capr# [i textilele. Aceste impozite se pl#teau \n natur#: \n gr@ne, mei, ulei de
m#sline, vin, unnum#r mare de berbeci, oi, boi [i vite.
_n acele timpuri existau anumite categorii de oameni care erau scuti]i de taxe.
Ace[tia erau fierarii, t@mplarii, v@n#torii [i militarii, cei care jucau un rol important \n
asigurarea unei flote puternice \ntr-unstat insular.
_n secolele 5-4 \.Ch. comer]ul Greciei s-a dezvoltat foarte puternic. _n acest
domeniu, \n Atena se putea distinge un comer] maritim. P@n# pe la mijlocul secolului 5
\.Ch., Pireul, un paradis atenian, s-a transformat \n cel mai mare centru comercial al
lumii antice. _n Pireu se importau din toata lumea cereale, pe[te s#rat, miere, cear#,
vite, piel#rie, l@n#, \nc#l]#minte, cherestea, diverse mirodenii, uleiuri aromatice etc.
Atenienii consumau, bine\n]eles, o mic# parte din aceste produse. O parte
semnificativ# din aceste produse era imediat rev@ndut#, \nc#rcat# pe vase [i expediat#
\n diferite ]#ri [i ora[e. Comer]ul intermediar era extrem de profitabil pentru statul
atenian care colecta o tax# de 2%din toate m#rfurile importate [i exportate [i alte taxe
comerciale. Veniturile brute ale Pireului au atins uria[a sum# (la vremea aceea) de 2 mii
de talan]i (un talant unitate de calcul a sumelor mari; 1 talant era format din 600 de
drahme).
Statele grece[ti acordau mult# aten]ie reglement#rii comer]ului. Existau
persoane cu func]ii speciale numite agoranomi care men]ineau ordinea \n pie]e,
colectautaxele etc.
Dezvoltarea comer]ului a fost \nso]it# de o cre[tere a rulajului monezii [i a
9 9
A treia
poveste
10 10
tranzac]iilor cu credit [i moned#. Fiecare ora[ grecesc dorea s# aib# propria sa moned#.
Cele mai r#sp@ndite \n secolul 5 \.Ch. erau monezile ateniene ce purtau imaginea unei
bufni]e. Cu toate sistemele monetare existente \n Grecia la acel moment era necesar#
organizarea schimbului de la o moned# la alta. Existau persoane speciale, denumite
trapezi[ti (\n limba greac#, trapez# \nsemna mas#) care erau responsabile de aceste
schimburi. Treptat, ace[ti trapezi[ti s-au transformat din persoane care schimbau bani
\n intermediari de comer], \ncep@nd s# accepte bani sub form# de depozite, s# acorde
\mprumuturi cu dob@nd# [i s# p#streze conturile clien]ilor lor. Ratele dob@nzilor
erau, bine\n]eles \n jur de 12-18% pe an. Cu toate acestea, datorit# riscului de
naviga]ie, ratele dob@nzii la \mprumuturi navale erau mult mai mari, p@n# la 100%.
Sursele pe care le avem ne informeaz# despre taxe pe v@nz#rile de bunuri
imobiliare. _n toate aceste cazuri, statul percepea \ntre 0,5 si 5% pentru folosin]a sa.
Taxele judec#tore[ti, amenzile, banii proveni]i din propriet#]i confiscate ajungeau, de
asemenea la trezoreria statului. _n Atena existau liturgii taxe speciale care erau impuse
numai celor boga]i care construiau vase militare, organizau spectacole de teatru etc.,
dinsurse proprii.
Cele mai semnificative impozite erau cele referitoare la organizarea s#rb#torilor
khoregia [i gimnasiarkhia. Persoana denumit# khoreg trebuia s# adune un cor care s#
concerteze pe parcursul s#rb#torilor [i competi]iilor teatrale, s# asigure costumele
participan]ilor, s# le asigure mesele pe parcursul preg#tirii [i a s#rb#torii.
Gimnasiarkhia \nsemna organizarea de competi]ii sportive, de exemplu, o curs# cu
tor]e care avea loc de 5 ori pe an. Cheltuielile de organizare a spectacolelor teatrale [i a
evenimentelor sportive erau destul de semnificative, a[a c# aceste s#rb#tori puteau fi
organizate numai cu ajutorul liturgilor. Atenienii s#raci primeau pl#]i speciale de la
trezoreria statului denumite theorikones pentrua putea s# mearg# la teatru.
Un alt tip de liturgie era trierarkhia. Persoana denumit# trierarkh era
responsabil# cu p#strarea st#rii unei cor#bii trirema [i a echipamentului acesteia.
Atenienii boga]i pl#teau o tax# special# eusphora pentru construirea [i sus]inerea
flotei.
Deci, cu c@t un stat era mai bogat, cu c@t avea mai mul]i oameni boga]i, cu at@t
mai mul]i bani se cheltuiaupe nevoile sociale ale cet#]enilor s#i.
11 11
ROMA ANTIC~
R
oma de ast#zi este unul dintre cele mai mari ora[e ale Occidentului
European, capitala Italiei. Cu toate acestea, \n timpurile str#vechi,
denumirea Roma era asociat# unui stat puternic, un imperiu
gigantic amplasat pe coasta Mediteranei, teritoriile din Vestul [i Sud-Vestul Europei,
Sudul Africii [i Orientul Apropiat.
Dac# ne uit#m la Imperiul Roman \n perioada sa de prosperitate [i putere, se
poate eviden]ia regula \mp#ratului Octavian Augustus. Octavian Augustus a fost cel
care a creat un tezaur special (fix), care includea banii s#i [i toate bunurile care \i
apar]ineau lui, \n calitate de [ef al statului. Acest tezaur al \mp#ratului se umplea pe
seama veniturilor din provinciile imperiului, prin confiscarea bunurilor [i prin pr#zi
militare. _mp#ratul dispunea de activele din tezaurul statului care erau aprobate de
Senat, unde se b#tea moneda, av@nd astfel la \ndem@n# toate finan]ele Imperiului
Roman.
Dar Augustus aspira la sus]inerea regulii sale nu numai cu ajutorul puterii el a
reconstruit multe temple, a reintrodus unele s#rb#tori vechi, de exemplu, jocurile
seculare. _n vecin#tatea lui existau persoane, mai ales prietenul s#u apropiat Caius
Cilnius Mecena care a sus]inut financiar [i a protejat poe]i [i arti[ti romani. De
exemplu, din clubul lui Mecena f#ceau parte poe]i celebri precum Hora]iu, Lucre]iu,
Publius Vergiliu Maro, Publius Ovidiu Naso, etc.
Dinacele timpuri, cei care sus]inarti[tii aufost denumi]i mecena (sponsori).
_mp#ratul Vespasian, care a domnit \ntre 69 [i 79, a instituit o tax# pe toaletele
din ora[. Acest lucru a fost f#cut \ntr-o manier# perfect legal#, dar un fiu [i mo[tenitor
al \mp#ratului, Titus, l-a acuzat pe tat#l s#u pentru ca a adunat bani p@n# [i din toaletele
publice. C@nd au fost aduna]i primii bani provenind din aceast# tax#, Vespasian i-a
\ntins fiului s#u o moned# \ntreb@ndu-l dac# simte mirosul. Nu, nu-l simt, a r#spuns
Titus. De la aceast# \nt@mplare a ap#rut zicala banii nu au miros. Este p#cat, \ns#, c#
aceast# expresie este preferat# \n r@ndul ho]ilor, bandi]ilor [i escrocilor. Vespasian nu a
avut nimic de-a face cu ace[tia: taxele legale provenind din utilizarea toaletelor au fost
cheltuite pentrubun#starea ora[ului.
Apropo, nu \nt@mpl#tor am insistat \n utilizarea termenului legal, atunci c@nd
discut#m despre Vespasian. Romanii au fost mari legiuitori, ei controlau totul. _n
lumea antic# nu mai exista o alt# ]ar# care s# aib# legi at@t de numeroase, precise [i bine
g@ndite, ca Roma Antic#. Aproape toate ]#rile au \mprumutat sistemul fiscal roman
f#r# modific#ri majore. De la romani avemno]iuni precumaccize, fiscalitate, perceptor
A patra
poveste
12 12
13 13
Vikingii s-au a[ezat pe teritoriul care este acum ocupat de ]#rile scandinave:
Norvegia, Suedia [i Danemarca. Ei erau lupt#tori ne\nfrica]i, \narma]i cu s#bii [i securi
grele, pe care le m@nuiau cu mare \ndem@nare. Vikingii puteau ap#rea brusc oriunde,
pentru c# de]ineau ni[te vase f#r# pun]i, foarte rapide, unice la acea vreme, cu care
puteau naviga \mpotriva curentului. Ei jefuiau cor#bii, a[ez#ri, m#n#stiri, ora[e [i chiar
]#ri \ntregi.
Din 787, vikingii au atacat Anglia cu regularitate. _n 886 au capturat chiar
Parisul, dar regele Carol al II-lea a reu[it s# rezolve conflictul. Secolele 9-11 sunt
considerate a fi Vremea Vikingilor, deoarece toat# Europa a avut de suferit de pe urma
lor \ntimpurile acelea.
La un moment dat, odat#, vikingii fie c# au obosit, fie au devenit mai \n]elep]i, au
decis astfel: de ce s# atac#m ]#rile, dac# este posibil s# le percepem o tax# ca s# nu le
atac#m? Conduc#torii ]#rilor care sufereau de pe urma atacurilor vikingilor au fost
imediat de acord s# pl#teasc# danegeld (moneda danez#). {i au \nceput s# se
semneze acordurile. Vikingul lacom percepea o tax#, iar un conduc#tor iste] punea o
condi]ie: V# pl#tim taxa, dar voi ne p#zi]i astfel \nc@t s# ne proteja]i [i de al]i
cuceritori. Batem palma? O batem. A[a s-a r#sp@ndit danegeld \n Europa: v# d#m
banii, dar voi ne p#zi]i grani]ele.
Nimeni nu avea de pierdut \n aceast# afacere. Conduc#torii erau mul]umi]i at@ta
vreme c@t era pace [i armonie \n ]ara lor. Vikingii aveau bani [i erau implica]i \n afaceri,
f#r# s# le fie prea greu, pentru c# nu erau mul]i cei care \ndr#zneau s# for]eze ni[te
grani]e p#zite. Deci, se p#rea c# acordurile existente erau reciproc avantajoase. Putem
vedea \n acest caz cum o tax# a \ndeplinit o misiune de men]inere a p#cii, d@nd
posibilitatea multor oameni s# tr#iasc# \npace [i armonie mult# vreme.
DANEGELD MONEDA DANEZ~
A cincea
poveste
14 14
etc.
Dar chiar \n acest cel mai legal stat s-au \nf#ptuit miracole. De exemplu,
Licinius, un guvernator roman din Galia, a \mp#r]it anul \n 14 luni pentru a colecta
impozitele [i taxele mai des. El nu a putut fi pedepsit \ntruc@t exista o lege care
prevedea plata taxelor o dat# pe lun#, dar nu exista nici o lege care s# fi interzis
15 15
A
[ezarea geografic# prielnic# a spa]iului rom@nesc str#b#tut de marile
drumuri comerciale ce legau centrul Europei de str@mtorile Bosfor [i
Dardanele a favorizat, de timpuriu, dezvoltarea unui nego]
\nfloritor \n aceast# regiune. Astfel, chiar \nainte de \ntemeierea statelor rom@ne[ti,
comer]ul fiind foarte activ, avem informa]ii despre existen]a unei taxe pe produsele
exportate, \n special pe[tele, taxa numit# p@rp#r, deoarece se pl#tea de obicei cu
moneda bizantin# de aur hiperperon. Totodat# v#mile pentru produsele [i m#rfurile
importate [i exportate reprezentausume \nsemnate.
Ca [i \n foarte multe alte regiuni europene, apari]ia impozitului permanent \n
}#rile Rom@ne trebuie pus# \n leg#tur# cu nevoile de ap#rare a teritoriului [i, deci, cu
\nfiin]area armatei permanente, legate la r@ndul ei de r#zboaiele de ap#rare din prima
jum#tate a secolului al XV-lea.
A[adar, \n condi]iile necesit#]ii de ap#rare a teritoriului }#rilor Rom@ne, la
\nceputul secolului XVapare o nou# obliga]ie \n bani a locuitorilor, numit# bir \n }ara
Rom@neasc#, [i dare, \n Moldova. Cur@nd, aceast# obliga]ie se va generaliza [i va
c#p#ta un caracter permanent. Importan]a deosebit# a necesit#]ilor de ap#rare a ]#rii a
impus domniei ca, aproape niciodat# atunci c@nd acord# imunit#]i, privilegii sau
scutiri de d#ri [i slujbe, s# nu renun]e la bir [i la oaste \n favoarea privilegia]ilor, cum a
f#cut cualte obliga]ii \nnatur# [i munc#.
{i \n Transilvania, principala obliga]ie fiscal# a ]#r#nimii c#tre Stat venitul
c#m#rii (lucrum camarae) se va transforma \n aceea[i perioad# \ntr-o dare \n bani
pl#tit# permanent.
16 16
IMPOZITELE {I TAXELE
_N }~RILE ROM^NE
A [asea
poveste
17 17
18 18
A [aptea
poveste
IMPOZITELE MEDIEVALE
_
n Europa Evului Mediu, feudalismul a \nflorit. Denumirea de feudal
deriv# de la cuv@ntul feud# care \nseamn# p#m@nturi. Marii seniori
\mp#r]eaufeude lupt#torilor prefera]i pentrumeritele lor.
Sistemul fiscal medieval a fost \mbun#t#]it, au fost ad#ugate noi taxe. De
exemplu, dac# un ]#ran trebuia s# treac# un pod , trebuia s# pl#teasc# taxa de pod,
dac# trecea peste proprietatea unui senior cu barca, trebuia s# pl#teasc# o tax# de
banc, dac# trecea pe l@ng# castelul unui senior cu o tr#sur#, nu trebuia s# pl#teasc#
dec@t praful.
{erbul era considerat o parte a averii unui feudal, conform legii. Legile ce
prevedeau drepturile feudale erau extrem de cuprinz#toare. Acestea enumerau o
seam# de variante: Are dreptul s# \l bage la \nchisoare [i s# \l ]in# acolo ani de zile, s# \l
tortureze. Dar exista o limitare: legea nu permitea unui feudal s# ucid# un ]#ran
f#r# motiv. _n ceea ce prive[te taxele, pe l@ng# munca obligatorie pe proprietatea
feudalului, un]#rantrebuia s# pl#teasc# otax# anual# \nproduse seniorului s#u.
Un alt lucru interesant: clerul a venit cu urm#toarea idee pentru a-[i m#ri
veniturile: cump#rai o h@rtie denumit# indulgen]# [i ]i se iertau toate p#catele.
C#lug#rii ce vindeau indulgen]e erau at@t de dibaci, \nc@t era imposibil s# scapi de ei.
Deci, un ]#ran trebuia s# \[i ia adio de la ultimul lui b#nu] [i s# se \ntoarc# acas# cu o
astfel de h@rtie.
CE POT FACE IMPOZITELE
R
egele Fran]ei, Ludovic al XIV-lea, a venit la putere \n 1643, c@nd avea
aproape 5 ani. Deci, adev#ratul conduc#tor al Fran]ei era favoritul
mamei sale, Anna de Austria, cardinalul Mazarin. C@nd Mazarin a
murit Ludovic avea 22 de ani. T@n#rul conduc#tor al Fran]ei s-a autoproclamat prim
ministru. Atunci a \nceput perioada ce se nume[te, \n istoria Fran]ei, Epoca lui
Ludovic al XIV-lea.
A opta
poveste
19 19
20 20
Consilierul financiar [i economic al regelui era [i ministrul finan]elor, Jean
Baptiste Colbert. Fiu al unui comerciant \nst#rit, specialist \n b#nci, Colbert era
devotat intereselor monarhiei feudale. Toate activit#]ile sale erau \ndreptate spre
sporirea veniturilor statului. Intenden]ii agen]ii de colectare a impozitelor l-au
informat despre majorarea impozitelor [i taxelor colectate de seniori de la ]#rani.
Colbert a redus taxele regale prelevate de la ]#rani. Talia (un impozit direct,) care a
adus statului 50 de milioane de lire la sf@r[itul anilor 1650, a fost redus# de 3 ori. _n
schimb, o chirie a seniorilor a fost majorat# \nc# \nainte de reducerea taxelor regale.
Aceast# \mp#r]ire a taxelor a fost un dar pre]ios primit de aristocra]ii francezi de la
Ludovic al XIV-lea [i de la fidelul s#u asistent, JeanBaptiste Colbert.
Pentru a umple vistieria regal# cu venituri din surse noi, Colbert a deplasat o
parte din impozite asupra comer]ului [i industriei. A \ncurajat produc]ia de m#rfuri
noi, cumar fi oglinzile [i dantela vene]ian#, ciorapii engleze[ti [i textilele germane. S-a
f#cut foarte mult pentru dezvoltarea comer]ului intern: nu mai existau v#mi interne, s-
au redus tarifele la transport, s-a \mbun#t#]it starea drumurilor [i a c#ilor de naviga]ie.
_n 1666-1681 s-a s#pat canalul Langedon, care leag# Marea Mediteran# de Oceanul
Atlantic. Cump#rarea de m#rfuri importate a devenit imposibil#. Existau legi speciale
care interziceau importul de produse de lux, iar taxele vamale extrem de ridicate au
f#cut ca importul altor m#rfuri s# numai fie profitabil.
Pentru a sus]ine [i dezvolta exportul de m#rfuri \n afara Fran]ei, Colbert a ini]iat
companii comerciale (Indiile de Est, Indiile de Vest [i Levantul), care au contribuit la
formarea Marii Flote Comerciale [i Flotei Militare pe care Fran]a nu le avusese p@n#
atunci. Colbert este considerat, [i nu f#r# motiv, \ntemeietorul imperiului colonial
francez.
Colbert a contribuit la dezvoltarea industriei franceze. A acordat mult# aten]ie
\ntreprinderilor mari. De exemplu, \n vestita manufactur# ce apar]inea lui Van Robe,
\n Abville, manufactur# ce producea confec]ii, lucrau peste 6 mii de muncitori. Marile
manufacturi au jucat un rol important \n asigurarea cu cele necesare unei armate regale
mari \ntimpuri de r#zboi, la sf@r[itul secolului XVII [i \nceputul secolului XVIII.
Pe timpul lui Colbert s-a realizat centralizarea puterii statului. Ora[ele [i-au
pierdut treptat auto-administrarea, institu]iile municipale s-au transformat din
organisme alese \n organisme administrative. Provinciile erau conduse de guvernatori.
_n aceste func]ii erau numi]i reprezentan]i ai claselor superioare [i chiar prin]i. _n
provinciile lor, ace[tia ac]ionau ca [i vice-regi, dar func]iile lor erau mai degrab#
21 21
22 22
formale. Administrarea era realizat# de intenden]i (reprezentan]ii claselor superioare
nu erau numi]i \n astfel de func]ii). Cei mai mul]i dintre ace[tia erau burghezi care
dob@ndeau aceste func]ii datorit# supunerii lor. Intenden]ii erau responsabili de
colectarea [i \mp#r]irea impozitelor [i taxelor, de recrutare, de administrarea
tribunalelor, a poli]iei, etc. Cel ce controla finan]ele (ministrul finan]elor) lucra \n
str@ns# colaborare cuintenden]ii.
Toate aceste nout#]i au fost sus]inute de Ludovic al XIV-lea, el fiind cel ce
controla aceste reforme.
Impozitele [i taxele, prin natura lor, trebuie s# serveasc# statul, trebuie s#
ac]ioneze pentru bun#starea \ntregii societ#]i. Impozitele trebuie s# ne aduc#
\ntotdeauna aminte de noi \n[ine: este o pl#cere s# prive[ti o gar# reconstruit#, care
r#spunde tuturor cerin]elor de modernizare, o strad# renovat#, etc. Fiecare cet#]ean \[i
aminte[te cum@ndrie c# toate aceste lucruri bune auceva \ncomun.
Ce demonstreaz# acest exemplu?
A noua
poveste
PARTIDA DE CEAI DIN BOSTON
L
a \nceputul secolului XVII au ap#rut primele persoane care s-au stabilit
din Anglia pe coasta Atlanticului a Americii de Nord. A[a s-au format
coloniile engleze, teritorii indigene subordonate Angliei.
Astfel, oamenii din Anglia au mers acolo. Cei care au ajuns acolo erau puritani
care \ncercau s# scape de acuza]ii; cer[etori care sperau s# se \mbog#]easc# \n colonii [i
s# ia via]a de la cap#t. Un lucru este clar: numai cei care erau foarte curajo[i, entuzia[ti
[i energici au putut s# \[i schimbe via]a \n mod radical. {i acest lucru s-a demonstrat
foarte repede: primele treisprezece colonii Nord Americane au \nceput s# se
\mbog#]easc#.
Anglia a decis, \n mod \n]elept, s# \mpiedice coloniile s# concureze cu ea \n ceea
ce prive[te comer]ul [i s# \[i demonstreze independen]a. Negustorii americani aveau
23 23
24 24
voie s# v@nd# m#rfuri numai \n Anglia. _n colonii era interzis# producerea m#rfurilor
dinfier.
_n 1765 Anglia a \nceput un r#zboi fiscal global cu coloniile. Americanii trebuiau
s# pl#teasc# trezoreriei Angliei pentrutranzac]iile lor financiare.
Se [tie c# acolo a existat \ntotdeauna rezisten]#. Primii coloni[ti erau oameni de
caracter. Ei au pl#tit taxele, dar au \nceput s# ignore m#rfurile engleze[ti. Au \nceput s#
foloseasc# m#rfuri produse pe teritoriile lor. _mbr#c#mintea englezeasc#, celelalte
produse engleze[ti s-au acoperit de praf. Au \nlocuit chiar [i ceaiul cu o b#utur# din
zmeur#.
Anglia a suferit mari pierderi, deci nu mai avea nimic de f#cut dec@t s# renun]e la
taxe. Dar guvernul englez a continuat s# spere c# \i va obliga pe americani s# pl#teasc#
taxele din nou. Cu acest scop, \n 1773, \n portul Boston au ancorat trei vase engleze[ti
\nc#rcate cu ceai. _n primul r@nd era vorba de ceai, ceai care trebuie s# le fi lipsit
americanilor foarte mult. _n al doilea r@nd, era un ceai extrem de ieftin. _n al treilea
r@nd, acel pre] mic includea o mic# tax# \n beneficiul Angliei. Aici este nevoie de o
explica]ie: conformlegilor existente la acel moment, dac# americanii cump#rau ceaiul,
ei acceptau implicit dreptul autorit#]ilor engleze de a le impune taxe.
Dar pre]ul prea mic al ceaiului i-a alertat pe cei din Boston. _n cele din urm#,
[iretlicul englezilor a fost descoperit. Americanii au r#spuns \ntr-un mod mult mai
viclean. Noaptea, deghiza]i \n amerindieni, au urcat pe vase [i au aruncat tot ceaiul \n
mare. Acest eveniment a r#mas \nistorie ca Partida de ceai dinBoston.
Acest r#zboi stupid al taxelor s-a sf@r[it printr-un r#zboi adev#rat. Marea Britanie
[i-a trimis for]ele sale obi[nuite [i, \n aprilie 1775, \n Lexington Massachusetts a avut
loc prima confruntare armat# \ntre coloni[ti [i for]ele britanice. A[a a \nceput r#zboiul
de independen]# care s-a \ncheiat cu venirea lui George Washington ca primpre[edinte
al Statelor Unite.
De ce nu au ]inut cont guvernan]ii englezi? Taxele [i impozitele sunt prin natura
lor pacifiste. Utilizarea lor pentru a efectua presiuni politice nu se justific#. Dac# aveau
rela]ii cordiale cutoat# lumea, coloni[tii nus-ar fi g@ndit niciodat# la independen]#!
A zecea
poveste
NUMAI S~ NU DERANJEZE?
NU, S~ AJUTE!
S
co]ianul Adam Smith a r#mas \n istoria economic# datorit# c#r]ii sale
Bog#]ia na]iunilor, \n care \ncerca s# explice rela]iile economice din
punctul de vedere al naturii umane.
Haide]i s# vedemdac# un \ntreprinz#tor poate s# aib# \n vedere numai c@[tigarea
unor sume c@t se poate de mari. Corect, o astfel de persoan# nu ar trebui s# intre \n
afaceri. Dac# cineva vinde m#rfuri, trebuie s# ia \n considerare interesele clien]ilor.
Altfel, m#rfurile sale nu se vor cump#ra. Acesta este modul normal \n care apar rela]iile
economice, atunci c@nd interesele personale ale unei persoane ce dore[te s# realizeze
profit \l fac s# respecte interesele persoanei cu care are de-a face. Acesta este modul \n
care apare o pia]# s#n#toas# [i echitabil#, atunci c@nd schimbul de m#rfuri are loc doar
dac# este profitabil pentru to]i participan]ii la schimb. Totul este reglementat [i aranjat
de la sine, iar Smith consider# c# statul nutrebuie s# intervin#.
Smith i-a l#sat Statului ce? Bine\n]eles taxele [i impozitele. Statul trebuie s#
controleze dac# aceste taxe sunt juste. Nu este profitabil pentru un om de afaceri s#
pl#teasc# ni[te impozite [i taxe foarte mari.
Adam Smith a judecat corect, dar nu a luat \n considerare toate aspectele. Unul
dintre criticii lui Smith este considerat [i el un mare economist. Este vorba de un
englez pe nume JohnMaynard Keynes.
Keynes nu era de acord cu ideea lui Smith c# Statul ar trebui s# fie doar un
spectator. Dimpotriv#, el ar trebui s# intervin# \n procesele de pia]#, nu doar pentru a
supraveghea dac# taxele sunt juste sau nu, ci [i pentru a reglementa aceste taxe, prin
modificarea lor din c@nd \n c@nd, prin g#sirea celor mai bune op]iuni \n fiecare nou#
etap#.
Totul se \nva]# cel mai bine dinexemplele de via]#.
Vomdiscuta despre criza economic# din 1929-1933, denumit# Marea Depresie.
Aceasta a \nceput \n Statele Unite dar s-a r#sp@ndit rapid \n toate ]#rile, \n primul r@nd
\n Marea Britanie [i Germania care erau str@ns legate prin diferite obliga]ii economice
de Statele Unite.
25 25
26 26
27 27
28 28
B#ncile [i \ntreprinderile au \nceput s# se \nchid# peste tot, s-a \nregistrat un
num#r de mai multe milioane de [omeri. Conform datelor, mai mult de un sfert din
popula]ia Statelor Unite nuavea alte surse de venit \nafara cer[itului.
V# ve]i \ntreba de ce criza a atins toate ]#rile, dac# a ap#rut \n Statele Unite?
R#spunsul este c# America cea bogat# d#dea \mprumuturi tuturor ]#rilor, iar c@nd a
avut probleme s-a a[teptat ca aceste ]#ri s# \[i pl#teasc# datoriile fa]# de ea. Nici una din
aceste ]#ri nu era \ns# preg#tit# s# fac# acest lucru. {i apropos, economi[ti de mare
valoare nu au luat \n considerare astfel de rela]ii reciproce \ntre diferite state, atunci
c@nd[i-auelaborat teoriile.
_n anul 1932, \n plin# criz#, a devenit pre[edinte Franklin Roosevelt care a ap#rut
ca unsalvator \nacea situa]ie.
El a utilizat rezervele statului pentru a acorda sprijin financiar fermierilor [i
[omerilor. Roosevelt a fost, probabil, singurul care a avut aceast# idee. Cine ar fi
anticipat efectul stabilizator uria[ pe care \l va avea adoptarea legisla]iei muncii [i
protec]iei sociale? Punctul de maximal acestei activit#]i a fost introducerea unui sistem
flexibil de impozite [i taxe care permitea ajustarea la o anumit# situa]ie. Era o
impozitare rezonabil# care permitea crearea de noi locuri de munc# [i lichidarea
[omajului pe operioad# scurt# de timp.
S# ne amintim de un alt reformator, Ludwig Erhard care a scos Germania din
criz# [i a transformat Germania Occidental# \ntr-una din]#rile cele mai avansate.
Erhard a mo[tenit o economie paralizat#: cozi de oameni \nfometa]i, cre[teri
de pre]uri \n fiecare zi. El [i-a fixat un scop: s# stimuleze interesul oamenilor pentru
produc]ie. Sistemul diferitelor scutiri flexibile de taxe [i impozite pe care l-a inventat a
f#cut miracole. Fabricile [i uzinele au \nceput s# func]ioneze, s-au creat noi locuri de
munc#. Timp de 10 ani (1947-1957), volumul produc]iei germane a crescut de dou#
ori. La acel moment \n ziarele din toat# lumea puteai vedea titluri de tipul Miracolul
economic al lui Ludwig Erhard.
Tip#rit la
CN. IMPRIMERIA NA}IONAL~ S.A.
copyright SARTADAES 2003