Sfera

Politicii
REVIST LUNAR DE STIINTE POLITICE EDITAT DE INSTITUTUL DE
CERCETRI POLITICE SI ECONOMICE SI EUNDATIA 'SOCIETATEA CIVIL
EXTREMISMUL POLITIC
Anul VIII, 2000
82
Pret 10.000 lei
Cuprins
1 S.P. nr. 82/2000
Editorial
Extremismul
politic
Arhiv
Politic intern
Politic extern
IdeoSfera
Crti i autori
Semnale
Cristian Prvulescu
Mihai Chioveanu
Constantin Iordachi
Sabin Drgulin
Dan Pavel
Gabriel Svulescu
Diana Marian
George Voicu
Mirela Chioveanu
Roxana Mitru-
Blican
Raluca Ene
ntre nostalgia centrului si tentatia
periIeriei
Natura Eascismului
Ortodocsi mpotriva greco-catolicilor
Romnia ntre trecut si viitor
Ceausescu si justitia
PDSR n opozitie (II)
Extremismul politic n Germania
Haider si Noua Dreapt
Teme antisemite n discursul public (III)
Pledoarie
Dreapta si stnga
O lectie de istorie
2.
6.
14.
22.
26.
30.
36.
40.
46.
56.
59.
60.
63.
2
Editorial
S.P. nr. 82/2000
ntre nostalgia centrului yi tenta(ia periferiei
CRISTIAN PRVULESCU
Analiza tendintelor ce maximizeaz
nationalismul ca principal resurs n viata politic
european a ultimelor decenii relev strategiile si
tacticile unor partide mici de a proIita de zonele
neacoperite de conIruntarea dintre marile partide
ale momentului speculnd noile dimensiuni ale
conIlictului politic induse de procesele de lrgire a
democratiei si integrare european din perspectiva
clivajului centru-periIerie. Exacerbarea nationalis-
mului nu poate Ii explicat recurgnd doar la
ambiguittile raportrii traditionale de tip stnga-
dreapta si cu att mai putin Icnd apel la att de
cunoscuta clasiIicare jurnalistic (extrem stng,
comunisti, socialisti, crestin-democrati, liberali,
conservatori, extrem dreapt) care, crend 'iluzia
cunoasterii imediate, amestec criterii unidimen-
sionale cu caracteristici doctrinare. Cele sapte
Iamilii politice amintite nu sunt reprezentative pentru
sistemele de partide actuale excluznd ecologismul
si regionalismul, ultimul Iiind strns legat de noile
dimensiuni ale nationalismului.
Tentatia de a utiliza clivajul stnga-dreapta
n explicarea Ienomenului nationalist se cere ponde-
rat. Eolosirea acestui clivaj nu trebuie absolutizat
ct vreme implic un numr mare de exceptii.
1
Analiza unidimensional a conIlictului politic mai
ales n privinta raporturilor dintre centru si periIerie
este exclusivist si punctat de ambiguitti. Stnga
si dreapta nu pot explica numeroasele exceptii
datorate unor Iactori culturali, sociali si economici
particulari. Sub eticheta vag de extrem dreapt
se pot ascunde partide cu orientri diIerite, pe care
talia lor redus si accentul pus pe probleme identi-
ttii politice si culturale le marginalizeaz. De aceea
clivajul stnga-dreapta se cere completat urmrind
conIigurarea Iortelor politice pornind de la struc-
turile sociale ilustrat de Stein Rokkan. Pentru
Rokkan partidul este o Iorm de organizare univer-
sal n strns legtur cu diviziunile sociale ce
caracterizeaz o societate n momentul demarrii
procesului de structurare a sistemului de partide.
Spre deosebire de Duverger, care deducea conIi-
guratia sistemelor de partide plecnd de la cadrul
institutional
2
, la Rokkan aparitia si dezvoltarea
partidelor corespunde perioadelor de modernizare
din istoria european legate de aparitia statului-
natiune si de revolutia industrial. Eormarea
partidelor politice, n sensul modern al termenului,
se produce din momentul n care concurenta
politic se orienteaz n Iunctie de clivaje. ntre
acestea clivajul centru-periIerie exprim structu-
rarea partidelor si orientrilor politice n raport cu
constructia si deconstructia statului-natiune
3
.
Eamilia politic a partidelor nationaliste se
nscrie, n tipologia clivajelor rokkaniene, n cadrul
clivajului centru-periIerie, pe cellalt versant al
clivajului aIlndu-se partidele autonomiste. Corela-
tive, nationalismul si autonomismul exprim reactii
sociale diIerite n raport cu aceleasi Ienomene. Actul
de constientizare a identittii regionale, ce a dus la
rezistenta periIeriei n raport cu tentativele de
centralizare ale statului, a luat trei Iorme succesive.
Ca reactie legitimist la procesul de ediIicare a
statului-natiune se maniIest prin opozitia la
schimbrile comandate de la centru. Politica
centrului de a trece peste obstacole, privilegiile si
cutumele societtilor locale vizeaz impunerea unei
limbi si a unei religii comune Iacilitnd conIlictul.
Toate reactiile legitimiste au esuat, iar represiunea
a Icut ca miscarea autonomist s-si revin greu.
Al doilea tip de mobilizare a periIeriei n raport cu
centrul a Iost nationalismul populist. Acesta se
Editorial
3 S.P. nr. 82/2000
dezvolt ntr-un context impus de centru: nationa-
lismul. Nationalismul, prin identiIicarea unui ideal
n viitor, constituie o ruptur cu Iaza legitimist
orientat preponderent spre trecut. Aceast Iaz
a produs partide politice ce au contribuit la aparitia
unor state noi precum Norvegia, Irlanda sau Islanda
sau a contribuit la reconIigurarea altora precum
Romnia. Pe de alt parte nationalismul nu a Iost
capabil s Irneze imperialismul cultural sau s
depseasc dependenta economic Iat de centru.
Esecul nationalismului populist si actiunea Iactorilor
economici au avut drept consecint nasterea celei
de-a treia Iorme de constientizare: regionalismul-
nationalitar. Negnd nationalismul clasic al
populistilor regionalitii-nationalitari si descoper
traditiile culturale, limba sau speciIicul modului de
viat
4
.

Constiinta apartenentei la o comunitate cu
caracteristici culturale distincte conduce la aparitia
partidelor regionale dar, ca reactie, si a noilor
partide nationaliste. Dac partide regionaliste exist
n Italia, Spania, Belgia sau Marea Britanie acolo
unde diIerentele economice si culturale (n primul
rnd lingvistice) sunt puternice si unde existenta
statului-natiune este vzut ca un obstacol n calea
realizrii depline a regiunilor, n statele cu traditie
national puternic (Eranta) sau cu o identitate si o
istorie nc neclare reactia la dinamica demograIic
si tendinta de integrare a unor minoritti culturale
din ultimele decenii ntreste curentele si partidele
nationaliste cu tendinte rasiste.
Partidele nationaliste ale ultimului sIert al
secolului al XX-lea sunt mostenitoarele directe ale
traditiei nationalismului populist sau ale variantei
adaptate de unele regimuri comuniste n tentativa
lor de a se legitima si de a se concilia cu traditiile
politice speciIice perioadei de Iormare a statului.
Retorica si simbolica acestor partide continu linia
nationalist interbelic pe care o adapteaz la noile
caracteristici ale conIlictului politic inIluentat de
integrarea european si tendintele de integrare
social a minorittilor culturale n occident sau de
diIiculttile tranzitiei n est.
Depsind complexul generat de nIrngerea
nazismului si a Iascismului italian n al doilea rzboi
mondial, dar mai ales punnd n discutie Iaptele ce
incriminau acele regimuri totalitare, ncepnd cu
1980 partidele nationaliste cunosc o crestere sem-
niIicativ. Mussoliniana Miscare Social Italian
devine n contextul crizei sistemului de partide al
primei republici italiene un partid conservator si
guvernamental trecnd de la 5,6 din voturi n
1992 la 12,5 n 1994 sub noua etichet Alianta
National, iar n Spania Ialangista Aliant Popular
se transIorm n Partidul Popular miznd pe crestin-
democratie si conservatorism ca vectori ai onora-
bilittii trecnd de la 9 n 1977 la 39 n 1996,
ambele partide Iolosind ntre altele si contextul
aparitiei si cresterii autonomismului.
Traditia republican Irancez
5
si ostilitatea
gaullistilor Iat de orice Iorm de nationalism
Iascistoid a inIluentat trzia aparitie a Erontul
National Erancez ce reprezint o alt traiectorie
nationalist. Aprut n 1972, la ctiva ani dup
moartea lui de Gaulle, Erontul National a ncercat
s proIite de criza gaullismului dar odat ce acesta
a Iost resuscitat de Jacques Chirac prin Adunarea
pentru Republic (RPR) nationalismul Irancez s-a
pliat pe noua conjunctur si a pornit o oIensiv
rasist mpotriva minorittilor magrebiene ce dup
esuata experient colonial Irancez se gseau n
Eranta. Cresterea semniIicativ nregistrat dup
1985 s-a datorat politicilor nondiscriminatorii pe
care Partidul Socialist Erancez, odat ajuns la
guvernare n 1981, le-a aplicat n directia 'exclu-
silor. ProIitnd de nemultumirile provocate de
aceste msuri aIirmative, Erontul National a crescut
de la 1,32 n 1973 la 9,8 n 1986, la 12,4 n
1988 sau 1993 pentru a ajunge la 14,9 n 1997
diversiIicndu-si mesajul si identiIicndu-si cu
precizie grupurile tint. Izolarea Erontului National
n peisajul politic Irancez rmne ns semniIicativ
iar permeabilizarea structurilor dirigente ale parti-
dului ctre persoane cu diplome importante (B.
Megre, J.-C. Martinez)
6
a indus pe termen mediu
o criz ce a scindat n Iinal miscarea n 1998 ntre
moderati si extremisti, ntr-o ncercare de a oIeri
4
Editorial
S.P. nr. 82/2000
onorabilitate liniei moderate ce ar trebui s proIite
de criza dreptei parlamentare traditionale.
Cazul partidelor nationaliste din Centrul si
Estul Europei este ilustrativ ct vreme acestea
proIit de ambiguittile si costurile sociale ale
tranzitiei dar si de contextul creat deja n occident
de existenta si experienta partidelor nationaliste.
n multe cazuri nationalismul postcomunist nu este
altceva dect o adaptare la un nou context a
national-comunismului ce l-a precedat. Caracte-
ristic ctorva state comuniste apartinnd unor zone
culturale diIerite (Albania, Coreea de Nord, Cuba,
Romnia sau Vietnam) national-comunismul
presupune totusi un element comun: existenta unei
amenintri la adresa conducerii sau a regimului, Iie
c vine din interiorul sistemului, din partea sovieti-
cilor ca n cazul Romniei, Iie c sunt reprezentate
de amenintrile externe de ordin politic si militar
7
.
Inspiratia central este totusi maoismul chinez si
titoismul ce au nIruntat cu succes stalinismul la
jumtatea secolului. Traditia titoist a Iost probabil
mai important dect inIluenta chinez n cazul lui
Ceausescu, iar n cazul lui Milosevici ea este recon-
ditionat pentru a aIirma nationalismul srb.
Reconvertirea unor Ioste partide comuniste la
nationalism este o strategie de mentinere la putere.
n general nationalismul este o tentatie pentru toate
partidele n conditiile unei tranzitii diIicile n care
retorica reIormei nu are o audient important la
public. Dar particularizarea unor partide cu un
mesaj nationalist, rasist si antiminoritar este legat
de un cumul de Iactori ce privesc modul de Iondare
a noilor regimuri si structurarea sistemelor de
partide n strns legtur cu sistemele electorale.
Partide antisistem ce speculeaz conjunc-
turile Iavorabile noilor organizatii nationaliste
sIideaz cu dezinvoltur clivajele unidimensionale
traditionale ce le-ar exclude din viata politic. Dac
Jean Marie Le Pen declara n 1995 'Nici la stnga,
nici la dreapta. Trebuie s ne pregtim pentru
alternanta sistemului
8
, Partidul Romnia Mare se
aIirm partid de centru stnga de orientare
national
9
neglijnd clasiIicarea la dreapta a oricrei
miscri nationaliste n Occident de o sut de ani.
Etichetele sunt Iolosite doar pentru c ele par s
indice ceva n legtur cu publicul vizat care n cazul
PRM este Iormat din cei ce cred c au Iost
deIavorizati grav de tranzitie (vezi proIilul electoral
al simpatizantului PRM si Corneliu Vadim Tudor n
Barometru de Opinie Public din mai 2000).
Tendinta de personalizare a acestor partide
este evidentiat de cultul personalittii liderului ce
devine principala reIerint a partidului si de care
depinde perIormanta sa electoral. Puse n Iata
participrii la guvernare unele partide nationaliste
sunt dispuse cel putin la o schimbare de retoric,
dac nu la o veritabil transIormare. Altele preIer
s se rmn pe aliniamentele antisitem n speranta
esecului partidelor mai mari. Acesta este cazul EN
n Eranta si al PRM n Romnia. ntlnirea dintre
Jean Marie Le Pen si Corneliu Vadim Tudor este
semniIicativ pentru c dezvluie legturile dintre
nationalismele ultimului deceniu dincolo de originile
si mediul lor de maniIestare diIerit. Actiunea lor
este concentrat mpotriva tendintelor de extindere
si consolidare a Uniunii Europene ca nou model
politic (deci si etatic), economic si social. Urmrind
s proIite de conjuncturi (avatarurile euroscepticis-
mului si degringolada dreptei n Eranta sau rzboiul
din Kosovo si problemele economice din Romnia)
nationalismul extremist rmne tributar modelului
partidului personalizat neIcnd Iat criteriilor
sociologice de deIinire a partidului, n special celui
al duratei ce presupune consolidarea structurilor si
institutionalizarea partidului. Cu o asemenea
structur partidele nationaliste rmn marginale.
Strategii electorale si politice le izoleaz n cadrul
vietii politice stabile. Cu toate c obtin scoruri
importante reprezentantii EN nu au reusit n ultimii
12 ani s ocupe locuri n Adunarea National din
Eranta deoarece scrutinul majoritar uninominal n
dou tururi i exclud. Doar instabilitatea sistemului
politic si un context de criz poate Iavoriza
nationalismele, dar capacitatea lor de a oIeri
autentice strategii de guvernare este inexistent ct
vreme ntreaga lor existent este centrat pe
Editorial
5 S.P. nr. 82/2000
CRISTIAN R. PRVULESCU Absolvent al Eaculttii
de EilosoIie, Universitatea Bucuresti. Lector la
Scoala National de Studii Politice si Administra-
tive.
excluderea periIeriei si a minorittilor ntr-o lume
n care globalizarea si integrarea reprezint noile
sIidri.
NOTE
1
Daniel Louis Seiler, Les partis politiques, Armand Colin,
Paris, 1996, p. 86.
2
Maurise Duverger, 'Caucus and Branch, Cadre Parties
and Mass Parties n Peter Mair , The West European
partv Svstem OxIord University Press, 1990, pp. 40-45.
3
Stein Rokkan, Citi:ens, Elections, Parties, David McKay
Company/UniversitertsIorlaget, New York/Oslo, 1970, pp.
132-136.
4
Daniel Louis Seiler, Les partis autonomistes, PUE, Paris,
1994, pp. 20-22.
5
Prin traditie republican sunt vizate valorile democratiei
parlamentare si drepturile omului ce sunt contrapuse
tendintelor bonapartiste. Vezi Irontul republican realizat
de stnga si dreapta parlamentar mpotriva Erontului
National.
6
Jean-Philippe Roy, 'Grandir: le Eront National, n Annie
Laurent, Bruno Villalba, Les Petits Partis, L`Harmattan,
Paris, 1997, p. 162.
7
Jean-Eranoise Soulet, Istoria comparat a statelor
comuniste, Polirom, Iasi, 1998, p. 158.
8
Pascal Perrineau, Le svmptome Le Pen, Eayard, Paris,
1996, p. 105.
9
Statutul PRM, 1997
CINE NE CITE$TE:
ntr-o vreme cnd oportunismul si
impostura ne invadeaz, cnd peste
noapte au aprut o multime de 'analisti
politici care cred c un comentariu politic
este un Iel de 'Procesul Etapei si l aduc
la acest nivel, Sfera Politicii rmne un
loc n care ntotdeauna vei gsi
proIesionalism si consistent, un Iar pe o
mare nvolburat.
Mircea Criste
Procuror General al Romniei
6
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
Natura Fascismului
MIHAI CHIOVEANU
n mod curent, mediile academice deIinesc
Eascismul drept: unul dintre 'ismele radicale ale
secolului XX, un Ienomen unic prin nssi natura
sa, distinct de dreapta radical, emblematic pentru
extremismul de dreapta european interbelic.
Aceast primar, aparent concis, deIinitie ascunde
ns surprinztor de multe probleme de interpretare
si puncte de vedere extrem de divergente. n Iond,
exceptnd originea termenului, nu se poate vorbi
despre ajungerea la un consens n ce priveste
deIinirea Iascismului.
Eascismul si pstreaz pn astzi, n linii
generale, aura` de cel mai discreditat Ienomen
politic al secolului XX. Cel putin din perspectiva
Occidentului si a discursului su hegemonic, acest
lucru pare de netgduit. Comunismului, 'geamnul
heterozigot (Pierre Chaunu) al nazismului, al
variantei celei mai aberante si atipice de Iascism, i
se reIuz n continuare un statut asemntor.
1
Pentru omul de stiint` Eascismul
reprezint n primul rnd un subiect incomod`,
paradoxal, extrem de atrgtor prin esuarea sa
lamentabil si brusc la sIrsitul celei de a doua
conIlagratii mondiale, prin numeroasele sale
enigme` si puncte de suspensie lsate n ntelegerea
sa ca Ienomen metapolitic`. Timp de mai bine de
jumtate de secol, aria de studiu a Iascismului a
reprezentat mai curnd un labirint cu numeroase
intrri si cu iesiri diIerite`. Deloc monolitic, viziunea
istoricilor asupra Iascismului a preluat involuntar
una din trsturile esentiale ale obiectului su de
studiu
2
.
'Pot s spun c nu voi reusi s uit strlucirea uluitoare
a Iascismului universal din timpul tineretii mele,
Iascismul, acel mal du siecle al nostru.
Robert Brasillach
Putini istorici se mai ncumet s vorbeasc
astzi despre un Iascism generic si, si mai putini se
mai raporteaz la Iascism ca la un Ienomen general
european sau international. La cealalt extrem`,
nominalistii insist asupra necesittii Iolosirii unei
terminologii distincte n Iiecare caz si neag
existenta unui Iascism generic. O atitudine asem-
ntoare celei a majorittii liderilor Iascisti din anii
1930, bazat ns pe ratiuni de alt natur n cazul
celor din urm se poate vorbi de temerea de a nu
minimaliza importanta, autenticitatea si ratiunea`
de a Ii a miscrilor lor, Iie si numai datorit planrii
suspiciunii de mimetism cu Ienomenul italian, desi
n mod evident acesta a reprezentat n anii 1920 o
surs de inspiratie deloc neglijabil. O a treia parte,
cea mai nsemnat chiar dac nu automat si cea
mai reprezentativ n aceast brans, a cercet-
torilor, pune n discutie Iascismul, Ioloseste n mod
aproape conventional termenul generic, dar preIer
s rmn n aIara oricrei deIinitii, lsnd totodat
concluziile la ndemna cititorilor. Aceast ultim
rezolvare pare a Ii cea mai comod` ntruct reuses-
te s evite luarea n discutie si emiterea de judecti
de valoare asupra ideologiei Iasciste, extrem de
ambigue, cu rdcini greu identiIicabile, ct si asupra
relatiei conceptuale dintre Iascism, respectiv
capitalism, conservatorism, populism, socialism,
modernizare, nationalism, totalitarism.
Pe de o parte existenta, utilizarea unui
weberian 'ideal type al Eascismului scoaterea
n evident, ngrosarea exagerat a unui singur
aspect, chiar dac reprezentativ sau a unei deIinitii
Extremismul politic
7 S.P. nr. 82/2000
minimale a acestuia, pot oIeri cel mult o prim
evaluare a obiectului de studiu, nu ntotdeauna cea
mai corect cea de a doua este Iolositoare n
studiile comparative datorit valorii sale euristice.
Ele par ns a-si gsi astzi tot mai greu justiIicarea
n conditiile n care, tendinta, cel putin n istorio-
graIia ultimelor dou decenii, este dat de
reorientarea masiv a studiilor preocupate de
Iascism spre cazurile marginale, pn nu demult
ignorate sau abordate doar n msura n care
reprezentau exceptii menite s conIirme regula cazu-
rilor clasice
3
. Dominate de empirism, de ideea de
a scoate n evident elementele distinctive, ct mai
atipice chiar, ale diIeritelor variante de Iascism` si
mai putin de abstractizare si traducerea n limbaj
universal a acestora, studiile actuale se pot dispensa
lesne de cadrul teoretic si paradigmele clasice din
trecut.
Pe de alt parte, extrapolarea discutiei
despre Iascism dincolo de limitele spatio-temporale
ale Europei interbelice lucru devenit posibil n
urma disparitiei monopolului istoricilor asupra
Iascismului ca obiect de studiu si conIiscrii acestuia
de ctre politologie, IilosoIie, sociologie, studiile
Ieministe , mutatie cu eIecte n general beneIice
ntr-o lume dominat de interdisciplinaritate Iace
imposibil renuntarea la tipologii. Aceasta Iie si
pentru simplul motiv c valoarea taxonomic a
acestora Iace posibil diIerentierea Iascismului de
alte categorii ale dreptei non-Iasciste sau Iorme de
populism revolutionar prin diagnosticarea corect
a Ienomenului si a naturii sale
4
.
Se poate vorbi de Iascism n Rusia, Japo-
nia, America Latin, AIrica de Sud, Orientul
Apropiat? Ce nteles au astzi neo-Iascismul si
stalino-Iascismul? Ce legtur exist, dincolo de
ceea ce Umberto Eco numea UrFascism, ntre
actuala dreapt European si Iantomele trecutu-
lui`?
5
AstIel de ntrebri sunt cu att mai ndrepttite
astzi cu ct iesirea din categoriile clasice de
dreapt si stng sau mai exact suprapunerea
acestora, mai ales a extremelor,
6
a modiIicat radical
perceptia asupra Iascismului. Clasica deja viziune
a lui Seymour M. Lipset asupra Iascismului ca
extrem a centrului` a ajuns s Iie pus sub semnul
ntrebrii de deIinitia lui Stanislaw Andrewski, cea
a Iascismul ca centru al extremelor`.
DiIicultatea elaborrii unei deIinitii unice a
Eascismului s-ar datora n primul rnd existentei
diIeritelor curente si scoli istoriograIice si perspec-
tivelor propuse de acestea
7
. La asta se adaug
Iaptul c discursul proIan a reusit, n acest caz
particular mai mult dect n altele, s elimine
monopolul discursului stiintiIic si pe al celui savant
si s-si impun oarecum propriul 'punct de
vedere.
Supus n perioada post-belic unui perma-
nent 'proces inIlationist (Johan Huizinga), victim,
ca si nationalismul de altIel, a propriului succes,
Iascismul reprezint astzi, n absenta unor reIerinte
politice abstracte si explicite precum n cazul comu-
nismului, liberalismului, democratiei etc., cel mai
vag si totodat suprancrcat de sensuri termen
politic al secolului XX. Golit n multe cazuri de
speciIicitate, preluat si Ietisizat de discursul proIan,
el pare a juca astzi, nu de putine ori, rolul de virus
semantic`.
8
Eaptul c, n urma reprimrii demon-
stratiei din Piata Tienanmen, guvernul chinez este
etichetat de ctre presa occidental drept Iascist,
c Ion Iliescu, presedintele proaspt ales al Rom-
niei n 1990 i stigmatizeaz pe opozantii si din
Piata Universittii denumindu-i Iascisti si legionari
dac n primul caz avem de a Iace cu un tip clasic
de conIuzie popular, exploatat de media, ntre
cele dou totalitarisme, n cel de al doilea putem
vorbi de o obsesie caracteristic tuturor comunistilor
si o ncercare depsit de exploatare a unui mani-
heism elaborat de Kremlin , c multe din reIerin-
tele gsite pe internet catalogheaz ligile antiIumat
sau unele miscri ecologiste radicale Iolosind acelasi
termen, nu Iac dect s demonstreze cele aIirmate
mai sus.
mprumutat initial de la miscarea de succes
a lui Benito Mussolini din anii 1920 acesta l preia
la rndul su de la organizatiile politice si sociale
radicale italiene, n general de stnga, ce Iolosesc
8
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
termenul de fascio nc din 1870, si l impune n
limbajul politic doar pentru a scoate n evident
Iaptul c miscarea sa constituie o Iorta esential nou ,
termenul ajunge s Iie curnd aplicat unui ntreg
gen de miscri nationaliste, nu neaprat ultrana-
tionaliste, si dictaturi aprute n Europa de dup
Primul Rzboi Mondial. Onorabil initial, cel putin
pentru cei ce vedeau n miscarea italian maniIes-
tarea unor noi Iorte pozitive aprute n politica
modern mprumutul mimetic si rapid din prima
Iaz creeaz impresia existentei unei conceptii
general europene, a unui epoci a Iascismului`
supra-national
9
, denumirea de Iascist se bucur`
de o depreciere continu dup preluarea si utilizarea
sa masiv de ctre opozanti, mai ales de ctre comunisti.
n Iapt, comunistilor le revine responsabili-
tatea generalizrii si internationalizrii dup 1923 a
termenului, tot ei Iiind cei ce oIer n 1935, prin
Gheorghi DimitroI, o prim deIinitie a Iascismului
'dictatura Itis a celor mai reactionare, sovine
si mai imperialiste elemente ale capitalismului
Iinanciar. O deIinitie pe ct de inexact, simplist
si unilateral pe att de eIicient n servirea scopu-
rilor politice ale Moscovei dup Rzboiul civil
din Spania din 1936 Kominternul o export` cu
oarecare succes, iar dup 1945 reuseste s o impun
deIinitiv n Europa de Est
10
.
n Iond sovieticii nu erau nici pe departe
interesati n ntelegerea Ienomenului politic Iascist,
ci doar de prezentarea acestuia, alturi de
colonialism, imperialism si Primul Rzboi Mondial,
drept semn iminent al prbusirii capitalismului.
Marcat de ideea conIiscrii revolutiei, extrema
stng va Ii preocupat n primul rnd de
prezentarea celorlalte Iorte politice drept contra-
revolutionare si a concurentului Iascist` drept o
miscare esential reactionar, adus artiIicial la viat
n replic la miscrile proletare din Europa anilor
1919-1920
11
. Este adevrat ns Iaptul c sovieticii
au ncurajat extrem de mult diIuzarea imaginii unui
Iascism monstruos pentru a putea ulterior, de pe
pozitia asumat de campioni ai antiIascismului, s
se prezinte drept democrati si astIel s cstige
capital politic n interiorul si n aIara granitelor
U.R.S.S.
Cu toate acestea, pentru conIundarea
Iascismului cu alte regimuri represive si Iorme de
politici autoritare si conservatoare de dreapta, ce
pot Ii deIinite eventual drept protoIasciste, ct si
pentru sensurile exclusiv peiorative si traducerea
Iascismului, n limbajul uzual, n termenii rasismului,
violentei, anarhiei, dictaturii etc., responsabil nu
este doar perspectiva marxist-leninist. Ororile
rzboiului si memoria europenilor au avut aici un
cuvnt la Iel de greu de spus.
Prima deIinitie dat Iascismului de ctre
promotorii si elaborat de Mussolini cu ajutorul
lui Giovanni Gentile , aprut n Enciclopedia
italian din 1932, aceasta nu spune prea multe
despre proiectul` acestor 'latecomers (Juan Lintz)
n politica european, suIiciente ns pentru a putea
sustine imaginea unei 'revolutii permanente, lipsite
ns de Iorme clare. Ea oIer mai curnd imaginea
unui anti-Ienomen, structurat n primul rnd pe
negatii, identiIicabil mai degrab prin ceea ce
respinge dect prin obiectivele propuse. Anti-
paciIist, anti-marxist, anti-democratic, anti-liberal,
si anti-conservator, Iascismul lui Mussolini las s
se bnuiasc cte ceva din ceea ce astzi este n
general acceptat drept component esential a sa:
IilosoIia vitalist, bazat pe ideea de lupt, pe
exaltarea masculinitti si a rzboiului, imperialismul
ca semn al vitalittii si expansiunii unei natiuni, opus
decadentei, respingerea socialismului marxist si a
conceptiei materialiste despre istorie a acestuia,
elitismul ce domin practica si teoria sa, hotrrea
de a distruge mitul egalittii politice a indivizilor.
Cu alte cuvinte, aceiasi viziune pragmatic` si
program` emotional din anii 1920, bazate pe
actiune si nu teorie, anti-ideologice, lipsite de orice
dimensiune milenarist si pretentia de a se constitui
n rspuns sau solutie ultim aceast din urm
trstur constituie una din marile diIerente dintre
Iascismul italian si nazism.
Restul textului se constituie ntr-o extrem
de vag pledoarie pentru un secol XX al Iascis-
Extremismul politic
9 S.P. nr. 82/2000
mului si autoritarismului, al colectivismului si anti-
individualismului, pentru o ruptur deIinitiv cu secol
XIX liberal, socialist, democrat. Un secol bazat
pe o conceptie aparte despre stat, despre caracterul,
datoria, scopul acestuia, un stat absolut mai trziu
Mussolini l va numi totalitar, desi la Il Duce
totalitarismul
12
este menit doar a sublinia vointa
puternic a liderului de a transIorma radical socie-
tatea si viata politic (primatul politicii ca nou
principiu), Ir a avea aceiasi ncrctur cu cea
pe care o va primi ulterior, ca o consecint a rzboiului
rece, acest concept, capabil s controleze evolutia
material si spiritual a colectivittii, un stat etic cu
constiint, voint, personalitate. n Iond, aceast
prim deIinitie a Iascistilor despre Iascism nu spune
prea multe despre conceptia lor politic si nimic
despre Iascism ca miscare, adevrata cheie` n
ntelegerea Ienomenului. Ea pare mai curnd o
transpunere elaborat a trinittilor pe care se baza
conceptia despre stat a lui Mussolini: Crede
Supune-te Lupt si Ordine Autoritate
Dreptate. n ce priveste Eascismul generic ea spune
si mai putine
13
. Pe de o parte dimensiunea totalitar,
represiv, violent, ce intr la Iel de bine n deIinitia
regimurilor comuniste, duce mai curnd la conIuzii
si limiteaz discutia la cazurile n care Iascismul a
reusit s accead la putere. Pe de alt parte
imperialismul italian, ca si rasismul monomaniacal
al nazistilor, nu pare a reprezenta o caracteristic
comun tuturor miscrilor Iasciste mai mult,
imperialismul n general nu reprezint un element
speciIic Iascismului.
IdentiIicarea Matricei de baz a Iascismu-
lui, la care s se poat aduga ulterior un ntreg
inventar, set de elemente distincte, proprii Iiecrei
miscri n parte, l va conduce n anii 1960 pe Ernst
Nolte la elaborarea unei deIinitii n 6 puncte, a unui
Iascism minimal`.
14
Modelul propus de Nolte
introduce n discutie ca obligatorii existenta unei
armate de partid si a Fuhrerprint:ip dar ignor,
nc odat, obiectivele sociale si economice ale
Iascismului. Mai mult, analiza lui Nolte greseste`
prin Iaptul c se raporteaz excesiv la cazul
nazismului. Or, diagnosticarea Iascismului prin
intermediul cazului italian sau a celui german pare a
suIeri de imprecizie att timp ct acestea pot Ii privite
mai curnd drept atipice dac ar Ii s riscm o
paralela Iortat cu un alt caz celebru n istoriograIie,
am putea spune c Atena si Sparta, desi sunt cele
mai putin reprezentative pentru ideea de cetate
greac antic, rmn n continuare cele mai studiate,
citate, cunoscute. DealtIel, pn n ultimul deceniu
al secolului, deIinitia Iascismului continu s scape
din vedere numeroase elemente dar cstig acuratete
prin luarea n calcul a miscrilor marginale si
introducerea dimensiunii comparative n analizarea
Iascismului. Iat cum structureaz Stanley Payne,
unul dintre cei mai cunoscuti cercettori n domeniu,
o posibil deIinitie tipologic a Eascismului
15
:
A. Ideologie yi Obiective:
Expunerea unei IilosoIii idealiste, vitaliste si
voluntariste, ce implic n mod normal ncer-
carea de implementare a unei culturi noi,
moderne, auto-determinate si seculare.
Crearea unui nou stat nationalist autoritar n
aIara Iundamentului oIerit de principiile si
modelele traditionale.
Organizarea unei structuri economice inte-
grative extrem de riguroase, numit Iie
national corporatist, Iie national socialist,
Iie national sindicalist.
O evaluare pozitiv a Iolosirii rzboiului si
violentei, sau a vointei de a le Iolosi pe
acestea n politic.
Obiectivul crerii unui imperiu, al expan-
sionismului, sau al schimbrii radicale a
relatiilor natiunii cu celelalte puteri.
B. Nega(iile:
Antiliberalism.
Anticomunism.
Anticonservatorism (tinnd ns cont de
Iaptul c grupurile Iasciste au acceptat n
general aliantele cu o parte din Iactiunile
conservatoare).
C. Stil yi Organizare:
ncercri de mobilizare a maselor cu
10
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
militarizarea relatiilor si a stilului politic, avnd
ca obiectiv crearea unei militii politice de mas.
Insistenta asupra structurii estetice a
ntrunirilor, Iolosirea simbolurilor, scoaterea
n evident a aspectelor emotional-mistice.
Sublinierea principiului masculin si a
dominatiei masculine, nsotit de o viziune
organic asupra societtii.
Exaltarea tineretii, a conIlictului dintre
generatii, pentru a evidentia transIormarea
politic adus de Iascism.
O tendint aparte de orientare spre un stil
de comand autoritar, carismatic, personal,
chiar dac n unele cazuri n Iaza initial
principiul este oarecum electiv.
DeIinitia de mai sus este totusi pe ct de tehnic si
precis pe att de usor atacabil n cele mai multe
dintre aspectele tratate. Bunoar, bunstarea
natiunii ca scop politic si interventionismul de stat
n vederea modernizrii si industrializrii spun prea
putin despre Iascism att timp ct ideea de dicta-
tur modernizatoare` (Avraham Barkai), sustinut
de politici economice noi si radicale` (George
Mosse) nu constituie apanajul exclusiv al acestuia.
Violenta Iolosit n politic WolIgang Schieder
vedea esenta Iascismului tocmai n vointa acestuia
de lichidare a adversarului politic este speciIic
Iascismului, valoarea ei terapeutic Iiind ns
acceptat de toti cei inspirati de scrierile lui Sorel
sau de darwinismul social, si nu numai. Situatia se
prezint la Iel si n ceea ce priveste cultul liderului
unde un Lenin sau Stalin, Mao etc. ajung la
perIormante net superioare, si rolul jucat de
carisma acestuia n succesul miscrii Sir Oswald
Mosley era un lider mult mai carismatic dect Hitler
sau Mussolini si cu toate acestea Iascismul a rmas
n Marea Britanie o miscare mai curnd marginal.
Ct priveste mesianismul ...
'Eascismul reprezint acel gen al ideologiei
politice al crei nucleu mitic n diIeritele sale
permutri rezid ntr-o Iorm palingenetic de
Ultranationalism populist
16
. Extrem de elegant,
chiar pretioas, si concis, deIinitia lui GriIIin nu
spune nici ea prea multe despre Iascism n particular
si nici nu elimin conIuzia, acea blurry image` ce
Iace imposibil distinctia ntre dreapta radical,
conservatorismul autoritar si Iascism. Ideea unei
renasteri spirituale a natiunii, a culturii si societtii,
reprezint o rdcina comun, proprie tuturor
nationalismelor de tip european modern, marcate
de aIirmarea superiorittii propriei colectivitti
nici mcar natura ultra (radical sau extremist) a
acestuia nu reprezint un element distinctiv n ceea
ce priveste Iascismul si, mai mult, chiar si stnga
moderat a cochetat de multe ori cu aceast idee.
Nici mcar articularea pe populism nu d mai mult
speciIicitate Iascismului si nici nu restrnge cadrul
teoretic al articulrii deIinitiei acestuia.
Chiar dac am accepta Iaptul c din punct
de vedere strict al ideologiei deIinitia lui GriIIin pare
suIicient de explicit, este greu de spus dac o astIel
de perspectiv poate Ii extins asupra tuturor
vrstelor Ienomenului Iascist. Mai curnd ea pare
deIinitorie pentru Iaza de nceput, de Iormare, ce
include ralierea la o parte din valorile trecutului si
pentru cea a miscrilor n Iaza maxim, a coborrii
n istorie a celor mai revolutionari dintre conserva-
tori` si conservatori dintre revolutionari`. n ce
priveste regimurile Iasciste, marcate dac nu de
oportunism si compromis nazismul si pstreaz
n mare natura idealist-criminal n orice caz de
osiIicare ideologic si rabat de la programul
revolutionar radical initial
17
, ea pare Iezabil dar
nu mai are nimic s ne spun despre Iascism n
starea sa pur.
Ideologia Iascist a Iost tratat de cele mai
multe ori drept ambigu, incoerent, contradictorie
si non-rational n cele mai multe din aspectele ei.
Ceea ce i s-a reprosat permanent, n urma compa-
rrii cu comunismul, a Iost lipsa unui canon, a unei
singure surse seminale. ntr-adevr, ideologia
Iascist reprezint mai curnd o sintez de concepte
din diIerite surse, un melting pot de credinte si
valori preluate din surse extrem de diverse
18
.
Secular
19
, vitalist, idealist, n msura n care
respinge orice determinism, Iascismul ca ideologie
Extremismul politic
11 S.P. nr. 82/2000
nu este n orice caz nici nihilist si nici anarhic. n
cutarea mai curnd a unei noi viziuni asupra lumii,
Iascismul poate Ii tradus drept o metaIizic a vointei
de a redescoperi natura uman, de a crea Omul
Nou si o nou cultur. Elitist dar nu conservator,
Iascismul nu poate Ii nteles prin raportare exclusiv
la un Joseph de Maistre si nici ca o ntoarcere la
valorile lui XVIII. El pare mai curnd o revolutie
(national) antidecadent, bazat pe Iormulri
moderne, un produs direct al lui 1789, chiar dac,
paradoxal, este totodat si o reactie mpotriva
acestuia, mbibat de aceiasi conceptie prometeic
din care elimin rationalismul, materialismul si
egalitarismul ca mit politic
20
.
Dincolo de compozitia de idei pe care o
aIiseaz, succesul de care se bucur ideologia
Iascist si gseste o explicatie, cel putin n cazul
Europei interbelice, n existenta acelor spatii politice
criza economic si social marcheaz ntreaga
Europ si nu poate explica dect partial succesul
Iascismului ce-i permit s se prezinte drept o
holistic, a Treia Cale national radical. Sincretis-
mul nu vine astIel dect s-i oIere legitimitate si sansa
(de a-si demonstra abilitatea) de a se prezenta drept
un continuator, unul eIicace ns din punct de
vedere politic si economic. Aceast libertate de
miscare l-a Icut s Iie extrem de interpretabil dar
si s reuseasc s articuleze simultan mesaje
distincte, capabile s atrag indivizi, segmente
sociale nu clase, cci Iascismul se adresa unui
ntreg national, comunittii, respingnd orice
sciziune si n orice caz s nu Iie vzut drept o
simpl reactie la marxism-leninism si capitalism, ci
o alternativ la acestea.
Ce se poate aIirma cu sigurant astzi este
c Eascismul a reprezentat n Europa o Iort
proeminent dar niciodat dominant. Pentru a
ntelege dac a reprezentat o alternativ si la ce
anume, ar trebui s depsim bariera impus de tipul
diIerit de analize si necesitatea de a aplica
metodologii distincte n Iiecare caz
21
. Din pcate,
conIruntarea permanent cu soarta/Iinalitatea si
contextul intern n care evolueaz Iascismele
europene, ambele extrem de diIerite, nu poate Ii
evitat. Nici mcar a cui maniIestare politic este
Iascismul nu se poate spune exact. Imaginea unui
Ienomen dominat de middle-class este o iluzie iar
cea a unui catch all partv rmne o simpl
speculatie att timp ct, exceptnd cazul Germaniei
naziste, cu greu se poate spune pe cine si prin ce
atrage Iascismul si nici nu se poate opera o distinctie
clar ntre militanti si cei ce acord doar votul lor
partidelor Iasciste chiar si aici este greu de spus
dac elementul atractiv l reprezint ideologia
politic sau partidul n sine, atitudinile, actiunile,
politica ca teatru
22
.
Pentru Eugen Weber Iascismul reprezint
'un produs al dezintegrrii democratiei liberale
tez preluat la noi de Sorin Alexandrescu care
vede n Legionarism turnesolul statului si al societtii
romnesti (Paradoxul Romn, p. 195) , desi
explicatia nu pare a Ii Iunctional n toate cazurile.
Pentru Benedeto Croce si Meinechen succesul
Iascismului const n criza politic si moral a
societtilor n care acesta reuseste s se impun,
desi nici aceast explicatie nu spune prea multe
despre Iascism, ci mai curnd despre premizele
aparitiei sale. Multi alti autori insist pe Criza
Economic din anii 1930 si pe subdezvoltarea din
unele state dar ignor Iaptul c Iascismul nu a reusit
s se impun nici n toate statele lovite de criz si
nici n cele care se conIrunt cu un grad ridicat de
subdezvoltare, sau mai exact n economiile
eminamente agrare.
Un Iundal general, un ground basis al
Iascismului european ar putea cuprinde acele
societti conIruntate n secolul XIX sau prima
jumtate a lui XX cu o industrializare masiv si
rapid, ceea ce implic diIerente ntre nivelul
structurilor politice si sistemul de valori societti
n care vechile elite joac nc un rol major si n
care se poate vorbi de Ieudalizarea burgheziei,
ostracizarea socialistilor, absenta traditiilor liberale
si a valorilor autentic liberale nainte de 1918,
societti n care masiIicarea brusc a vietii politice
a avut ca prim eIect disparitia respectului Iat de
12
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
autoritti. La toate acestea se adaug deziluzia
rzboiului, Iaptul c n locul natiunii politice avem
de a Iace cu o populatie divizat, cu o masiv
nencrede n vechiul stat, n acel ancient regime`
incapabil de a coagula energii si duce la capt
constructia natiunii, ale crui politici integratoare
esueaz n aceiasi msura n care esueaz
modernizarea ct si Ienomenul de socializare
multi dintre cei atrasi ulterior de Iascism par a Ii
ratat ajustarea psihologic si social la modernitate.
Eascismul poate Ii vzut drept un copil al
Iricii si al prbusirii unei lumi` pe care el nsusi si
propune s o distrug pentru a ridica n loc una
nou. Ceea ce atrage n cazul Iascismului nu este
doar mitul politic si atitudinea Iat de trecut sau
prezent ct promisiunea ntr-un altIel de mine,
speranta, ideea de schimbare, aceea c destinul
poate Ii Iortat de ctre Om. Eascismul le apare
multora n epoc drept purttor al revolutiei
nationale, o alternativ si o solutie n rezolvarea
problemelor si nu doar o Iorm de protest, o criz
a modernittii ntr-o societate modern imperIect.
Radicalismul social explic doar n parte succesul
de mas al miscrilor, cealalt parte datorndu-se
spiritului su inovativ`, ideii c aceast a Treia Cale
poate integra grupuri sociale eterogene.
DeIinitia Eascismului nu va reusi niciodat
s scape de imprecizie si Iluiditate. Ceea ce ne
poate oIeri o astIel de abordare pur teoretic este,
eventual, rspunsul la ntrebarea: ce nu este
Eascismul, si sugera cine nu sunt Iascistii. n ce-i
priveste pe cercettori, multi dintre acestia vor
continua s cad n capcana interpretrilor,
grbindu-se s identiIice n trecut existenta unui
Ienomen de Iascizare generalizat n Europa interbe-
lic sau existenta n prezent a unor neoIascisme. O
alt solutie, oIerit de unul dintre cei mai buni
cunosctori ai acestui mal du siecle ar Ii limitarea
studiilor la reconstructia pur istoric a acestuia.
Extrem de Iolositoare n teoria politic sau
istoria ideilor politice, dezbaterea asupra Eascismul
generic, a naturii acestuia prezint marele dezavantaj
de a distrage atentia de la evenimente concrete n
care rezid natura real a Iascismului. Mai mult,
natura fascismului pare a Ii un euIemism dac ne
gndim la realittile sociale si politice propuse de
Iascism si la realizrile acestuia.
NOTE
1
Alain Besancon, Nenorocirea Secolului. Despre
Comunism, Na:ism i unicitatea 'Soah`-ului,
(Humanitas, 1999). Volumul reprezint printre altele un
rspuns admirabil la amnezia intelectualilor Iat de crimele
comunismului, la negarea memoriei bolsevismului.
Punctul de plecare al demersului lui Besancon l constituie
ecourile vagi ale Crtii negre a comunismului n Eranta.
2
Istvan Deak, 'What was Eascism, in The New York
Review of Books, XXX. 3 (3 Mar. 1983), p. 13-16
3
Stein Ugelvik Larsen et. al., The Social Roots of
European Fascism, (Columbia University Press, 1983),
este una dintre cele mai reprezentative colectii de studii
n acest sens.
4
Arno J. Mayer, Dvnamics of Counterrevolution in
Europe, 1870-1956 (New York, 1971)
5
Vladimir Tismneanu, Fantasmele Salvrii.
Democratie, nationalism i mit in Europa post-
comunist., (Polirom, Iasi, 1999), p. 42-45 si Terence Ball
&Richard Dagerr, Ideologii Politice i Idealul
Democratic (Polirom, Iasi, 2000), p 197-198
6
Norberto Bobbio, Dreapta i Stnga, (Humanitas, 1999),
p. 62-64. Autorul si ntemeiaz aIirmatia pe spiritul
antidemocratic al celor dou, pe revendicarea de ctre
dreapta a unor autori de stnga si invers, pe natura
catastroIic a celor dou, ntemeiat pe ideea de salt calitativ
si ruptur n istorie, interventia intelighentiei, etc.
7
Pentru o analiz pertinent a schimbrilor produse n
ultimele decenii n studiul Iascismului, abandonarea
vechilor paradigme nainte de epuizarea complet a
subiectului, istoricizarea si deci provincializarea studiilor
despre Iascism, Iixatia unor istorici asupra unor elemente
precum rasismul si antisemitismul nazistilor, nu tocmai
reprezentative pentru Iascismul generic, si reorintare
Iortata a discutiei spre alte zone de interes n Iunctie de
subiecte de dat mult mai recent precum Ieminismul vezi
Tim W. Mason 'Whatever Happened to Eascis?.
Na:ism, Fascism and the Working Class. Essavs bv Tim
Mason, Jane Caplan edit., (Cambridge University Press, 1995)
8
Roger GriIIen, The Nature of Fascism, (New York:
St`Martin`s Press, 1991), p. 2
9
Aceast imagine de ansamblu` a Iost exploatat prima
oar de Ernst Nolte , ce vedea n Iascism produsul unei
epoci europene` modelat de trauma rzboiului si
impactul revolutiei bolsevice, hrnit de neonationalisme
si romantismul rzboinic al elitelor dezamgite, vz. Ernst
Nolte, Three Faces of Fascism: Action Francaise, Italian
fascism, National Socialism, (Holt Rhinehart& Winston,
New York, 1965). Astzi aceiasi imagine permite unor
Extremismul politic
13 S.P. nr. 82/2000
istorici punerea sub semnul ntrebrii a legturii
indisolubile dintre Iascism si nationalism, vz. Alexander
Motyl, Sovietologv, Rationalitv, Nationalitv. Coming
to Grips with Nationalism in the USSR, (New York, 1990),
p48-49. Autorul dezvolt n Iavoarea sa o tez sustinut
anterior de Anthony D. Smith, aceea c Iascismul nu
trebuie privit ca o Iorm de nationalism, pentru a putea
ulterior s o sustin pe a sa n cazul nationalismului post-
comunist.
10
Dincolo de Cortina de Eier, aceast deIinitie a Iascis-
mului ca si cea a natiunii dat de Stalin domin istoriograIia
rigid din statele comuniste, preocupat doar de ideea de
a elimina din ecuatia Iascismului pe proletari, eventual
prezentat drept principal Iort anti-Iascist. Teoriile
marxiste dezvoltate de Bauer si Thalheimer n baza
modelului Bonapartist al lui Marx sau al celui gramscian
Iundamentat pe conceptul de hegemonie ideologic, teorii
extrem de soIisticate, ce ajung s inIluenteze deopotriv
pe neo si non marxisti, nu reusesc prin urmare s
penetreze spatiul academic estic pn n 1990. Cu att
mai interesant din acest punct de vedere este readaptarea
masiv a istoriograIiei din est din ultimul deceniu, ce
plaseaz pe multi dintre marxistii occidentali pe pozitii
acum considerate drept reactionare. Pentru o trecere n
revist a teoriilor marxiste despre Iascism vezi Ian
Kershaw, The Na:i Dictatorship, (Edward Alton,
London, 1985) p. 24-26, 43-50.
11
Amprenta lsat de aceast prim deIinitie este att de
puternic nct pn si un neo-marxist cu raIinamentul lui
Hobsbawm cu greu reuseste s ias din schema rigid si
extrem de simplist. E.J. Hobsbawm, Natiuni i nationa-
lism din 1789 pn in pre:ent. Program, mit, realitate,
(CEU Press, 1997), p. 128. Pentru acest autor matricea,
Central european prin excelent, a Iascismului este dat
de mobilizarea ex-oIiterilor si civililor din clasa de mijloc
mpotriva unui proletariat ostil si rebel, Iascismul neIiind
altceva dect o contrarevolutie a Europei wilsoniene n care
nationalismul a jucat rolul de substitut al revolutiei sociale.
12
Mai interesant si lmuritoare pentru noi este perspec-
tiva lui Gentile asupra Iascismului ca Ienomen totalitar,
ca sistem capabil s aduc pe oameni laolalt, .s elimine
barierele create ntre lideri si mase`. Regimurile Iasciste
nu vor reusi dealtIel niciodat s egalizeze pe cel comunist
n implementarea unui centralism de stat absolut, bazat
pe o birocratie capabil s controleze absolut orice aspect
al vietii n stat. Pentru o paradigm a statului totalitar vezi
deIinitia dat de J Eriedrich si Z.K. Brzezinscki,
Totalitarian Dictatorship and Autocracv, (Cambridge
Mass, 1956). Pe lng ideologia totalitar, existenta
partidului unic si a politiei secrete, deIinitia include mono-
polul statului asupra armelor operationale si comunica-
tiilor de mas si o economie centralizat si planiIicat.
13
DeIinitia dat de Emilio Gentile, inclus n Enciclopedia
italiana din 1992, este ns una aproape perIect. Aceasta
nu doar aduce n discutie elemente pe care cea din 1932 le
trece cu vederea: miscarea de mas ce include membrii
din toate clasele dar cu precdere elemente din clasa de
mijloc, o ideologie pragmatic si 'anti-ideologic expri-
mat mai curnd n termeni estetici dect teoretici, o cultur
bazat pe gndire mistic si sensul activist-tragic al vietii,
o organizare corporativ a economiei ce acord un rol
primordial interventionismului de stat, etc., dar reuseste
s mbine perIect elementele deIinitorii ale miscrii si regimului
Iascist, chiar dac perspectiva sa se limiteaz la cazul italian.
14
Ernst Nolte, Die Krise des liberalen Svstem und die
Faschistichen Bewegungen, (Munich, 1968), p. 385
15
Stanley Payne, A Historv of Fascism 1914-1945.
(Madison: University oI Wisconsin Press), p. 7
16
Roger GriIIin, The Nature of Fascism (London, 1993), p. 14
17
Roger Eatwell, Fascism. A Historv (Vintage, London
1996) p. 46. Att Mussolini ct si Hitler au reusit s ia
puterea abia atunci cnd au convins elitele politice c nu
reprezint dect o Iort politic conventional, nu o ruptur
cu trecutul ci o completare a procesului de constructie a
natiunii. Codreanu a esuat si prin Iaptul c s-a opus inclusiv
unei astIel de imagini, a compromisului cu trecutul.
18
Roger Eatwell, 'Eascism in Contemporarv Political
Ideologies, R.Eatwell si A. Wright edit., (London, 1993),
p. 169-191.
19
Bernt Hagtvet si Reinhard Kuhnl, 'Contemporary
Approaches to Eascism. A survey oI Paradigms. Who
were the Fascists. Social Roots of European Fascism.
Stein U. Larson (UniversitetsIorlaget, 1980),p. 30-32.
Autorii insist asupra Iaptului c nu se poate vorbi despre
Iascism ca despre o religie politic si nici mcar insista pe
dimensiunea religioas a acestuia att timp ct Iascismul
este blasIemic n spirit si eretic n esent.
20
n Iond 1789 s-a Iolosit de ideea Iolosirii violentei pentru
impunerea unei noi ordini politice, a inventat politica pe
suportul maselor si invocarea vointei poporului` si a oIerit
prin Rousseau alternativa dictaturii elitelor. n ce priveste
irationalismul Iascismului trebuie amintit Iaptul c pentru
cei mai multi dintre intelectualii perioadei interbelice atrasi
de Iascism, a Ii modern echivala cu trecerea dincolo de
barierele rationalului. Succesul Miturilor politice capabile
s dea o ncrctur special miscrilor si s .scoat pe
individ de sub teroarea istoriei. poate Ii explicat astIel.
21
John Breuilly, Nationalism and the State (Manchester
University Press, 1993), p. 288-291
22
Vezi analizele ntreprinse de Peter Merkl, Political Jiolence
under the Swastica. 581 earlv Na:is (New Jersey, 1975)
pentru a surprinde ce anume din programul nazist a atras pe
membrii obisnuiti ai partidului n anii de nceput ai acestuia
si Thomas Childers, 'The Social Bases oI the National
Socialist Vote. International Fascism. New Thoughts and
New Approaches, George Mosse ed. (London 1979), p.
161-188, una din putinele analize ce au reusit s surprind
distributia votului acordat nazistilor pe diIerite segmente
sociale. Germania reprezint din pcate singurul caz n care,
gratie datelor existente, se pot opera astIel de analize.
MIHAI CHIOVEANU Absolvent al Eaculttii de
Istorie, Universitatea Bucuresti. Master oI Arts la
Central European University. n prezent Coordo-
nator de Programe n cadrul Institutului de Cercetri
Economice si Politice (I.P.E.R.).
14
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
Ortodocyi mpotriva greco-catolicilor
CONSTANTIN IORDACHI
ntr-un mod asemntor nationalismului
etnocultural ce caracterizeaz miscrile nationale
din Europa central si de est, ideologia national
romneasc deIineste natiunea n primul rnd ca pe
o comunitate de limb si origine comun. Ideologia
national contine ns si o important dimensiune
religioas, cu dou componente Iundamentale:
ortodoxia si greco-catolicismul. Chiar dac cu
exceptia notabil a nationalismului integral din
perioada interbelic aceste componente
religioase ale ideologiei nationale romnesti nu sunt
valorizate drept elemente exclusiv-deIinitorii ale
romnittii, ele asigur totusi o inIluent
considerabil liderilor ecleziastici. Acestia sunt astIel
capabili, n perioade de criz institutional a
bisericii, s mobilizeze loialitti etnoreligioase pentru
a obtine avantaje politice strategice.
Articolul de Iat analizeaz conIlictul
interconIesional dintre Biserica Ortodox Romn
(n continuare B.O.R.) si Biserica Greco-Catolic
(numit alternativ si Biserica Romn Unit,
B.R.U.) dup 1989, si impactul su asupra
redeIinirii ideologiei nationale romnesti si asupra
relatiei dintre stat si biseric. O atentie deosebit
se acord modului n care reprezentantii celor dou
biserici au invocat legtura simbolic dintre religie
si identitatea national pentru a-si legitima interesele
speciIice si modului n care ei au ncercat apoi s-
si converteasc capitalul simbolic astIel obtinut n
resurse materiale. Din punct de vedere teoretic,
utilizez o perspectiv neo-Weberian asupra
bisericii, vzut ca o institutie cu un dublu caracter,
hierocratic si administrativ-teritorial. Pentru Max
Weber, biserica este, concomitent, att o 'asociatie
de constrngere hierocratic, care detine mono-
polul asupra modalittii n care credinciosii pot
obtine salvarea, ct si o 'organizatie teritorial si
parohial, care si exercit autoritatea asupra unei
zone administrative ce serveste drept baz de
recrutare a taxelor eclesiastice.
1
Aceast perspec-
tiv teoretic explic evolutia institutional a bisericii
n perioada modern, cnd procesele generalizate
de rationalizare si birocratizare au accentuat
caracterul su administrativ. ConIruntat cu o
presiune secular din ce n ce mai puternic,
biserica s-a transIormat ntr-un 'grup corporativ
de interese si a negociat un compromis cu puterea
politic: n schimbul unei protectii materiale si
legislative, ea a asistat statul n 'domesticarea
supusilor, nationaliznd comunitatea religioas si
promovnd, prin mijloacele sale speciIice, ideologia
national.
Aceast perspectiv teoretic 'institutio-
nal este util pentru analiza conIlictului intercon-
Iesional dintre bisericile greco-catolic si ortodox
dup 1989. Argumentez c, n conditiile unei bruste
liberalizri a vietii religioase, si datorit inabilittii
puterii politice de a oIeri un cadru legislativ adecvat
pentru retrocedarea propriettilor conIiscate sub
regimul comunist, Biserica Ortodox si Biserica
Greco-Catolic s-au conIruntat cu o intens
rivalitate pentru preeminent spiritual si resurse
materiale. n acest context, B.O.R. a reIuzat s
considere orice concesie semniIicativ de patrimo-
niu ctre Biserica Greco-Catolic, a ignorat verdicte
juridice si a lansat o veritabil oIensiv politic
menit s rediscute relatia sa cu statul. Aceste
actiuni au condus inevitabil la controverse deschise
ntre prelatii greco-catolici si cei ortodocsi, si la
crize succesive n relatiile lor interconIesionale. n
Extremismul politic
15 S.P. nr. 82/2000
timpul conIlictului, ambele biserici au ncercat s-
si consolideze proIilul politic si s-si extind
privilegiile prin aIirmarea unei hegemonii simbolic-
ideologice asupra societtii, menit s redeIineasc
identitatea national romneasc si s inIluenteze
calea de dezvoltare a Romniei.
2
Teologia a prsit
astIel turnul de Iildes al controverselor pur
eclesiastice, devenind n schimb o aren important
de conIruntri ideologice din societatea
romneasc.
Rivalitate confesional yi colaborare
na(ional: Antecedente istorice
Creatie speciIic a politicii conIesionale
habsburgice, Biserica Greco-Catolic a Iost
puternic inIluentat de politica reIormatoare a
mpratului IosiI al doilea: importul institutiei
Otomane a milletului n Imperiul Habsburgic a
Iavorizat aparitia unui nationalism etnoconIesional
la romnii transilvneni. n secolul al optspreze-
celea, Biserica Greco-Catolic a catalizat miscarea
de emancipare politic a romnilor, contribuind la
aparitia si dezvoltarea ideologiei nationale rom-
nesti. Ctre jumtatea secolului al nouspreze-
celea, reorganizarea Mitropoliei Ortodoxe din
Transilvania de ctre Andrei Saguna a ridicat ns
problema imperioas a relatiilor interconIesionale
din cadrul comunittii nationale romnesti, cu att
mai mult cu ct optiunile teologice si politice ale
celor dou biserici erau puternic polarizate. n timp
ce clericii greco-catolici valorizau legtura dintre
identitatea national romneasc si latinitate si
militau pentru puternice contacte cu biserica
catolic apusean, clericii ortodocsi subliniau
unitatea simbolic dintre identitatea national
romneasc si ortodoxie si promovau legturile
istorice traditionale cu Patriarhia Ortodox Ecume-
nic din Constantinopol. n timpul revolutiei de la
1848, conIruntati cu rivalitatea dintre celor dou
biserici, liderii intelectualittii romnesti din Transil-
vania au ncercat s subordoneze interesele speci-
Iice ale bisericii unei noi religii seculare, nationa-
lismul. n timp ce bisericile ortodox si greco-
catolic concepeau uniIicarea religioas a romnilor
numai sub Iorma absorbtiei comunittii rivale, liderii
miscrii nationale au avansat planuri de unire
religioas a romnilor ntr-o nou biseric, unitar
si autoceIal. Aceste planuri au Iost sortite esecului:
primul deceniu de dup revolutie avea s Iie unul
de acute divergente interconIesionale. Dup unirea
Transilvaniei cu Romnia n 1918, Biserica Greco-
Catolic a Iost nevoit s-si adapteze structura
institutional la noul context politic al statului
national romn. ncercnd s asocieze bisericile
romnesti la campania diIicil de omogenizare
legislativ si integrare administrativ din Romnia
Mare, Constitutia din 1923 deIinea bisericile
greco-catolic si ortodox drept biserici nationale,
si le acorda reprezentare parlamentar. Relatiile
dintre cele dou 'biserici surori, cum adesea erau
numite, au rmas ns deosebit de tensionate, ele
Iiind caracterizate de o acut competitie pentru
resurse materiale si preeminent spiritual. n Iapt,
Biserica Ortodox nu a acceptat niciodat secesi-
unea greco-catolicilor din rndurile sale. De aceea,
proIitnd de oIensiva regimului comunist mpotriva
Bisericii Greco-Catolice, considerat drept un
centru de inIluent occidental si rezistent
anticomunist, n octombrie 1948 conducerea
bisericii ortodoxe a organizat, prin Iort si constrn-
gere, un sinod religios menit s proclame reuniIi-
carea religioas a romnilor n cadrul bisericii
ortodoxe. La scurt timp, Decretul nr. 358 al guver-
nului Petru Groza din 1 decembrie 1948 desIiinta
Biserica Greco-Catolic si transIera lcasurile sale
de cult Bisericii Ortodoxe.
Politic yi conflict interconfesional n
Romnia dup 1989
Dup o ndelungat existent ilegal,
Biserica Greco-Catolic a Iost renIiintat la 30
Decembrie 1989, printr-un decret al Erontului
Salvrii Nationale. Imediat dup nIiintare, B.U.R.
a declansat o campanie sustinut pentru retroce-
16
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
darea in integrum a Iostelor sale proprietti. La
traditionala rivalitate teologic si institutional dintre
greco-catolici si ortodocsi s-a adugat astIel o nou
surs de tensiune: problema acut a retrocedrii
ediIiciilor religioase greco-catolice aIlate n posesia
bisericii ortodoxe. Cele dou biserici au abordat
acest conIlict de pe pozitii radical diIerite. Mai nti,
cererile Bisericii Greco-Catolice preau Iavorizate
de noul context politic: restituirea propriettilor
conIiscate de regimul comunist era considerat
aproape unanim drept o parte integrant n
procesul de democratizare a trii de dup 1989.
Apoi, invocnd prigoana autorittilor comuniste
mpotriva clerului greco-catolic, B.R.U. se putea
prezenta ca un dizident colectiv anticomunist,
capabil, prin apartenenta sa la SIntul Scaun, s
contribuie la procesul de integrare a Romniei n
structurile politice si de securitate occidentale. n
consecint, B.R.U. s-a bucurat de simpatia a nume-
rosi intelectuali si asociatii civile. La nivel local,
renIiintarea B.R.U. a avut ns, cel putin ntr-o
prim etap, un succes limitat. Dac n 1930
B.R.U. numra circa 1.500.000 de credinciosi,
reprezentnd 7,9 din populatia Romniei,
recensmntul din ianuarie 1992 nregistra doar
228.377 de credinciosi greco-catolici, reprezentnd
1 din populatia trii si concentrati mai ales n
mediul urban din Transilvania. Lipsit de o baz
de mase comparabil cu cea a Bisericii Ortodoxe,
campania B.R.U. a Iost animat de Ioste grupuri
de interese greco-catolice si s-a concentrat n
special pe actiuni juridice si politice. Datorit
acestor trsturi, ea avea s Iie caracterizat mai
apoi de propaganda ortodox drept un 'complot
elitist si partizan.
n contrast, Biserica Ortodox Romn s-
a conIruntat, dup 1989, cu o acut criz institu-
tional. n timpul regimului comunist, conducerea
ortodox a negociat de timpuriu un compromis cu
puterea politic: n schimbul desIiintrii Bisericii
Greco-Catolice, a protectiei legislative si a asistentei
materiale din partea statului, B.O.R. s-a asociat
propagandei oIiciale a regimului comunist,
ndemnnd la supunere si conIormism. Desigur,
biserica ortodox a suIerit inevitabil de pe urma
secularizrii brutale a vietii sociale; dar conducerea
bisericii si-a putut pstra n toat aceast perioad
importante privilegii politice si materiale. Dup
1989, B.O.R. a trebuit astIel s poarte stigma unei
biserici colaborationiste. ConIruntat cu numeroase
presiuni de reIorm venite din rndurile sale sau din
societatea civil, conducerea bisericii ortodoxe a
demonstrat Irustrare si imobilism, aliennd astIel o
parte important a intelectualittii romnesti. Mai
mult, n ciuda unui sustinut lobby ortodox si spre
deosebire de perioada interbelic Constitutia
Romniei din 1991 nu a acordat reprezentare
parlamentar institutiilor religioase si nu a deIinit
biserica ortodox majoritar drept biseric natio-
nal, ci a proclamat n schimb egalitatea cultelor
religioase. n reactie, n 1994 SIntul Sinod a
proclamat unilateral B.O.R. drept 'biseric
national, autoceIal si unitar (art. 2). Asumarea
unei superioritti simbolice n relatia sa cu celelalte
culte religioase era menit s contrabalanseze
resursele materiale superioare ale bisericilor
catolice, protestante si neo-protestante din
Romnia, resurse Iolosite, n opinia B.O.R., ntr-o
campanie premeditat de prozelitism printre
credinciosii ortodocsi. Liberalizarea vietii religioase
si pierderea privilegiilor politice au aruncat astIel
biserica ortodox ntr-o competitie acerb 'pe
piata post-comunist a suIletelor
3
. n reactie, n
litigiul su cu Biserica Greco-Catolic, conducerea
ortodox a respins orice interventie legislativ a
statului si a opus campaniei greco-catolice de
retrocesiune un ortodoxism populist, cu puternice
accente nationaliste si anti-democratice.
Parte integrant a procesului general de
retrocesiune a propriettii conIiscate de regimul
comunist, conIlictul dintre greco-catolici si orto-
docsi se plasa n sIera secular. Cu toate acestea,
puterea politic si-a declinat competenta: n aprilie
1990, decretul nr.126 al Erontului Salvrii Nationale
retroceda Bisericii Greco-Catolice doar proprie-
ttile aIlate n posesia statului romn. Desi
Extremismul politic
17 S.P. nr. 82/2000
recunostea importanta si urgenta retrocedrii
Iostelor lcasuri eclesiastice greco-catolice aIlate
n proprietatea bisericii ortodoxe, decretul reco-
manda ns numai o ntelegere amiabil ntre cele
dou prti. SatisIacerea cererilor justiIicate ale
greco-catolicilor devenea astIel dependent de
bunele intentii si de dorinta de colaborare a B.O.R.,
precum si de alegerea credinciosilor la nivel local.
B.O.R. s-a dovedit ns Ioarte reIractar la cererile
greco-catolicilor. Aceast atitudine a dus la
dezbateri acute ntre prelati si la crize succesive n
relatiile conIesionale dintre cele dou biserici. n
1992, Biserica Unit poseda doar 212 biserici:
dintre acestea, numai 25 erau returnate de ctre
B.O.R., n timp ce 42 erau biserici nou cldite, iar
63 erau capele improvizate n diverse locuri
publice. Datorit relatiilor bilaterale Ioarte tense,
clericii ortodocsi si cei greco-catolicii au acceptat
s Ioloseasc n comun numai 19 biserici. Chiar si
aceast retrocedare limitat s-a produs dup
aprinse polemici juridice si eclesiatice. n timp ce
Catedrala din Lugoj a Iost retrocedat prin bun-
voint mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu,
retrocedarea Catedralei din Blaj, centrul istoric al
greco-catolicismului, a prilejuit polemici dure. Dup
ce preotul local a anuntat convertirea sa la greco-
catolicism si a transIerat catedrala Bisericii Greco-
Catolice, Patriarhul Teoctist a denuntat vehement
aceast 'agresiune catolic si a anuntat intentia sa
de a rupe toate legturile ecumenice cu Vaticanul.
4
Aceast atitudine a provocat Irustrare printre
ierarhii greco-catolici: n septembrie 1993, cardi-
nalul Alexandru Todea declara c 'Biserica Unit
se simte persecutat n Romnia de ctre alti
romni (Viata crestin, 2, 1993, 18, p.3).
Venirea la putere a Conventiei Democra-
tice (C.D.) n noiembrie 1996 a adugat noi valente
politice conIlictului dintre ortodocsi si greco-catolici.
Principalul partid al noii coalitii de guvernmnt,
P.N.T.C.D., deIinea moralitatea crestin drept
baza doctrinei sale politice si opunea secularizarea
societtii romnesti din timpul regimului comunist.
Biserica a putut astIel obtine importante concesii
n consolidarea proIilului su politic: spre exemplu,
Romnia a devenit una dintre putinele tri din
Europa n care religia este obligatorie n
nvtmntul primar. B.U.R. si-a sporit n mod
semniIicativ inIluenta ei politic, cci P.N.T.C.D.
continea o puternic component istoric greco-
catolic (n Iapt, chiar Iuliu Maniu, liderul istoric
venerat al partidului, era un greco-catolic din Blaj).
Apoi, restituirea propriettilor nationalizate de ctre
regimul comunist Iusese o prevedere important a
programului electoral al C.D.. n consecint, greco-
catolicii si-au intensiIicat campania pentru restituirea
propriettilor, ntr-un moment n care biserica
ortodox era chiar mai Ierm n hotrrea sa de a
nu colabora. Rezultatul a Iost agravarea conIlictului
dintre ierarhiile celor dou biserici, exprimat printr-
un adevrat rzboi al declaratiilor. Devenise
imperios ca puterea politic s intervin si s oIere
o solutie politic la disputa religioas. Legea Boil-
Turianu, adoptat de Senat n iunie 1997, stipula
obligatia bisericii ortodoxe de a returna greco-
catolicilor, la cererea acestora, biserici n acele
localitti unde exist mai multe lcasuri de cult
ortodoxe. Legea a provocat un imens scandal
public, cu reactii incendiare din partea ierarhilor
ortodocsi. Patriarhul Teoctist caracteriza legea ca
pe un 'dictat cu 'urmri imprevizibile pentru pacea
Transilvaniei, iar Justinian, Episcopul Maramu-
resului si Satmarului, avertiza c noua lege poate
transIorma Transilvania 'ntr-un BelIast sau a doua
Iugoslavie. B.O.R. declansa astIel o campanie
virulent mpotriva proiectului legislativ, obtinnd
respingerea acestuia de ctre Camera Deputatilor.
Relatiile dintre cele dou biserici se aIlau
astIel ntr-un punct mort. Puterea politic se
dovedise incapabil s impun o solutie de
compromis la litigiul asupra propriettii religioase.
Procesul de negocieri, care ar Ii trebuit s devin
modalitatea principal de solutionare a conIlictului,
stagna. Comisia central de dialog propus de
SIntul Sinod al B.O.R. n Iebruarie 1998 nu a putut
impulsiona negociatiile bilaterale. Devenise astIel
clar c cele dou biserici abandonau dialogul si
18
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
operau schimbri semniIicative de strategie. Dac
Biserica Greco-Catolic ncerca s-si ating
obiectivele prin inIluentarea opiniei publice si a
Iactorilor politici, B.O.R. decidea s-si mobilizeze
preotii si credinciosii n maniIestatii publice. n acest
Iel, conIlictul atingea un nou stagiu, acela al
conIruntrilor deschise de strad ntre adeptii celor
dou culte. Pe 13 martie 1998, conIruntarea
violent dintre credinciosii ortodocsi si cei greco-
catolici din Biserica 'Schimbarea la Eat din Cluj
a provocat consternare n ntreaga tar. Cu toate
acestea, n reactie la ocuparea bisericii de ctre
greco-catolici, clericii ortodocsi au decis s escala-
deze conIlictul. Pe 20 martie 1998, Bartolomeu
Anania, Arhiepiscop al Vadului, Clujului si
Eeleacului, a condus un mars impresionant al 2.500
de preoti si studenti ortodocsi n Cluj. B.O.R. a
lansat de asemenea o adevrat oIensiv politic
menit s chestioneze relatia dintre stat si biseric.
n aprilie 1998, Arhiepiscopul Anania declara
intentia sa de a propune SIntului Sinod al B.O.R.
o mai mare implicare a bisericii n viata politic.
Propunerea lui Anania era vehement respins de
renumiti intelectuali si asociatii civice. Ea era ns
entuziast sustinut de numerosi clerici ortodocsi,
precum si de partide politice nationaliste.
AstIel, Corneliu Vadim-Tudor, liderul Partidului
Romnia Mare, considera 'imperios necesar ca
Biserica s intre n vltoarea btliei pentru
supravietuirea neamului romnesc, iar Gheorghe
Eunar, liderul Aliantei pentru Unitatea Romnilor,
propunea reprezentarea bisericii n parlament.
Aceste luri de pozitie atrgeau atentia asupra
unei potentiale aliante dintre biseric si partidele
nationaliste. Ele exprimau ns si dilema
politicienilor nationalisti de a lua o pozitie
partizan deschis n litigiul dintre greco-catolici
si ortodocsi. Deoarece ambele culte sunt
componente Iundamentale ale ideologiei
nationale romnesti, Gheorghe Eunar Iolosea
Iormula ambigu a 'Bisericii Nationale Romne,
care s cuprind ambele 'biserici surori.
Religie yi identitate na(ional: o
dilem inerent modernit(ii
n timpul conIlictului interconIesional,
aspectele teologice ale rivalittii dintre catolici si
ortodocsi au Iost putin invocate. Au prevalat n
schimb argumentele juridice. Reprezentantii B.R.U.
au argumentat c sinodul de reuniIicare din
octombrie 1948 nu a Iost canonic, cci el nu a
exprimat vointa clerului si a credinciosilor greco-
catolici, ci a Iost initiat prin Iort de ctre
conducerea Bisericii Ortodoxe Romne, dup
vizita la Bucuresti a patriarhului Bisericii Ortodoxe
Ruse. Responsabilitatea desIiintrii Bisericii Greco-
Catolice revine n consecint statului romn, care,
prin decretul din decembrie 1948, a interzis B.R.U.
si a transIerat propriettile acesteia bisericii
ortodoxe. Statul romn are deci acum obligatia s
restituie, in integrum, patrimoniul greco-catolic.
Dimpotriv, reprezentantii B.O.R. consider
sinodul eclesiastic din 1948 drept 'sIntul act al
reuniIicrii Bisericii-Mam, la initiativa clerului si a
credinciosilor greco-catolici, prin care acestia s-
au rentors la Biserica Ortodox 'mpreun cu
bisericile, casele parohiale si ntregul lor patrimoniu
religios. Ei argumenteaz c, prin abrogarea
Concordatului dintre Vatican si Romnia de ctre
guvernul Petru Groza n iulie 1948, proprietatea
greco-catolic a intrat sub jurisdictia noii legi a
cultelor adoptat n august 1948. Aceasta stipula
c proprietatea parohiilor religioase apartine
congregatiilor locale. Prin urmare, patrimoniul
greco-catolic a Iost transIerat legal bisericii
ortodoxe prin unirea credinciosilor greco-catolici.
Decretul guvernamental din decembrie 1948 nu a
Icut dect s recunoasc aceast situatie de Iapt.
napoierea propriettii greco-catolice ar trebui astIel
s aib loc n Iunctie de proportia numeric la nivel
local dintre credinciosii celor dou biserici. De
vreme ce, potrivit surselor B.O.R., n 1997 n Tran-
silvania, erau 3.662.308 de ortodocsi (95,14),
si doar 186.823 de uniti (4,85,), greco-catolicii
ar avea dreptul numai la o parte a Iostelor lor
Extremismul politic
19 S.P. nr. 82/2000
lcasuri de cult.
5
Recentul conIlict dintre catolici si ortodocsi
reediteaz, ntr-un context politic diIerit, criza
institutional a bisericii din perioada interbelic. n
1928, o propunere legislativ privind Legea
cultelor, menit s pregteasc ratiIicarea
Concordatului semnat n 1927 ntre Romnia si
Vatican, a Iost vehement opus de ctre greco-
catolici. Ei au protestat mpotriva prevederii c
averea unei parohii ar putea Ii transIerat unei alte
biserici odat cu convertirea n mas a credin-
ciosilor din acea parohie (n biserica catolic, pro-
prietatea unei parohii este prerogativa episcopului,
si nu a credinciosilor). Dup mari demonstratii de
strad ale greco-catolicilor si aprinse polemici
parlamentare, articolul controversat a Iost n cele
din urm omis din textul Iinal al Legii Cultelor,
adoptat n 1928. n anul urmtor, ns, patriarhul
ortodox Miron Cristea si mitropolitului
Transilvaniei, Nicolae Blan, s-au opus vehement
ratiIicrii Concordatului cu Vaticanul, motivnd c
el acord o pozitie privilegiat Bisericii Catolice n
Romnia. Pentru a contrabalansa 'privilegiile
greco-catolice, biserica ortodox s-a aliat cu Iorte
politice anti-democratice; n perioada 1938-1940,
ea a Iost unul din pilonii dictaturii regale instaurate
de Carol al II-lea. Teologii ortodocsi din perioada
interbelic au participat si ei la redeIinirea rolului
bisericii n societate, lund parte activ la dezbaterile
asupra identittii nationale romnesti. Ortodoxia a
Iost transIormat n Ortodoxism, o ideologie
politic militant. Asa s-a nscut si Iormula exclusi-
vist a lui Nae Ionescu, potrivit creia pentru a Ii
romn, trebuie s Ii ortodox. Acest sincretism
simbolic dintre religie si identitatea national vzut
ca un atribut metaIizic, si nu ca o calitate dezvoltat
istoric excludea o important parte a romnilor
din comunitatea national.
Similar cu dezbaterile din perioada
interbelic, dup 1989 prelatii ortodocsi si cei
greco-catolici au depsit cadrul ngust al controver-
selor juridice si s-au implicat activ n polemicile
intelectuale asupra identittii nationale romnesti.
Propaganda ortodox a reactivat multe din
argumentele nationalismului integral din perioada
interbelic, cu ntreg continutul lor nationalist, anti-
democratic si xenoIob. n repetate rnduri,
reprezentantii B.O.R. au descris unirea religioas
cu Roma din 1700 ca pe o ndeprtare de la
identitatea national romneasc, care a mprtit
romnii n dou conIesiuni diIerite si a deschis calea
certurilor interconIesionale. Ei au sugerat astIel o
comparatie ntre evenimentele de dup 1989 si
perioada anilor 1692-1700, identiIicnd biserica
ortodox cu poporul romn, si greco-catolicii cu
strinii. Mitropolitul Transilvaniei, Antonie, descria
campania greco-catolicilor de retrocesiune a
lcasurilor de cult drept 'un atentat la viata Bisericii
Ortodoxe Romne si a neamului nostru, si
atentiona politicienii s nu reediteze 'evenimentele
de la 1700, cnd strinii de neamul nostru au Irnt
inima neamului si au Icut rni si suIerinte. n
acelasi spirit, Arhiepiscopul Anania aprecia, ntr-
un discurs rostit n timpul procesiunii din 20 martie
1998 la Cluj, c 'valuri de inamici se ridic
mpotriva Bisericii Ortodoxe Romne, si prin ea,
impotriva poporului romn.

La rndul su,
Biserica Unit a ncercat s contracareze aceast
excludere printr-un contra-discurs simbolic, care
s reconcilieze caracterul national al bisericii greco-
catolice cu vocatia universal a bisericii catolice, si
s evidentieze rolul Iundamental al greco-catoli-
cismului n perpetuarea legturilor politice si de
civilizatie dintre Romnia si Europa occidental:
'Biserica Romn Unit este institutia latinittii
poporului romn |.|o institutie religioas dar si
national. Deoarece este catolic, ea iubeste n
primul rnd poporul su, dar, i se adreseaz, prin
catolicismul su, ntr-un spirit european si
universalist.
6
Concluzii
Dup incidentul violent din Cluj, relatiile
dintre cele dou biserici s-au detensionat gradual.
n octombrie 1998 a Iost initiat un nou proces de
20
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
negocieri bilaterale, la initiativa Bisericii Ortodoxe
si cu participarea unui mediator din partea Vatica-
nului. Reconcilierea religioas s-a dovedit ns
deosebit de lent. Dup ani de conIruntri deschise,
reIlexele antagoniste nc persist. AstIel, paralel
cu declansarea procesului de reconciliere dintre cele
dou biserici, B.O.R. a decis s comemoreze, n
octombrie 1998, 50 de ani de la sinodul de
reuniIicare` din 1948. n cele din urm, n ianuarie
1999, ierarhii bisericii greco-catolice si ai celei
ortodoxe au semnat un acord menit s pun capt
unei perioade de nou ani de acute polemici si
conIruntri violente. Desi nu a solutionat toate
problemele n litigiu, documentul salutat de mass-
media drept 'Pacea de la Blaj a restabilit dialogul
ca modalitate principal de solutionare a
conIlictelor interconIesionale. Biserica Greco-
Catolic a acceptat s retrag toate actiunile juri-
dice si initiativele legislative n problema retrocedrii
bisericilor, s renunte la ocuparea Iortat a ediIiciilor
religioase si la orice actiune de prozelitism printre
ortodocsi. n schimb, B.O.R. a recunoscut posesia
de facto a greco-catolicilor asupra a aproximativ
100 de ediIicii religioase, indiIerent de cile prin
care au Iost obtinute; si a acceptat constituirea de
comisii mixte de dialog la nivel local pentru negocie-
rea unor noi retrocedri n localitti rurale unde
exist mai multe bisericii ortodoxe, cu acceptul
preotilor si a credinciosilor ortodocsi din localitate.
Prtile nu au putut conveni nc asupra retrocedrii
de biserici n localitti urbane, ori n localitti cu un
singur ediIiciu de cult.
Reconcilierea dintre cele dou biserici a
Icut posibil vizita Papei Ioan Paul al II-lea n
Romnia, n mai 1999. Itinerarul vizitei a prilejuit
ns o nou competitie pentru capital simbolic ntre
cele dou biserici. Prin negocieri abile, B.O.R. a
reusit s mpiedice vizita papei la Blaj, reducnd
astIel semniIicatia religioas a evenimentului, dar
exploatnd din plin beneIiciile sale politice. Prima
vizit a suveranului pontiI ntr-o tar preponderent
ortodox a Iost astIel un succes politic major al
Bisericii Ortodoxe Romne, semnalnd o epoc de
rennoit dialog conIesional ntre ortodoxie si
catolicism.

n acelasi timp, ea a simbolizat eman-
ciparea decisiv a Bisericii Ortodoxe Romne de
sub inIluenta Moscovei, sporind prestigiul su
domestic si international. n Iine, vizita papei a
consacrat reconcilierea dintre cele dou biserici
romnesti: n ntlnirea de la Rmet din iunie 1999,
Biserica Unit abandona principiul de restitutio
in integrum a lcasurilor de cult, limitndu-si
cererile la 160 biserici si 70 de ediIicii religioase.
Recentul conIlict interconIesional prileju-
ieste astIel o discutie mai ampl a relatiei dintre
religie si nationalism. Din punct de vedere istoric,
'comunitatea imaginat
7
a bisericii a Iost ntotdea-
una mult mai larg dect comunitatea national, Iiind,
n acest sens, multinational. Odat cu aparitia si
dezvoltarea nationalismului, comunitatea religioas
a Iost ns nationalizat. n Romnia, cucerirea
independentei de stat n 1878 a Iost urmat la scurt
timp de dobndirea autoceIaliei Bisericii Ortodoxe
Romne (1881). Privit ca un simbol al identittii
nationale romnesti, B.O.R. a Iost mai trziu ridicat
la rangul de patriarhie (1925). Si n Transilvania,
dezvoltarea miscrii nationale romnesti a Iortat
bisericile ortodox si greco-catolic s-si subordo-
neze interesele speciIice si s colaboreze n apra-
rea cauzei nationale romnesti. Recentul conIlict
interconIesional este ns un exemplu relevant al
modului n care, n loc s Iavorizeze cooperarea
reciproc, liderii ortodocsi si cei greco-catolici au
ncercat s monopolizeze deIinitia identittii
nationale romnesti. Aceast strategie era menit
s exclud simbolic conIesiunea rival din cadrul
comunittii nationale si s reduc astIel competitia
pentru preeminent spiritual si resurse materiale.
n cele din urm, asocierea litigiului interconIesional
dezbaterilor asupra identittii nationale romnesti
s-a dovedit a Ii atuul cstigtor al conducerii eclesi-
astice: ca urmare a conIlictului, capitalul simbolic
al celor dou biserici a sporit considerabil. n mai
1999, invocnd contributia lor la nIptuirea reconci-
lierii religioase, presedintele Emil Constantinescu
i-a decorat pe liderii celor dou biserici patriarhul
Extremismul politic
21 S.P. nr. 82/2000
ortodox Teoctist si cardinalul greco-catolic
Alexandru Todea ntr-un gest menit s simbo-
lizeze o colaborare rennoit ntre biseric si puterea
politic n Romnia.
NOTE
1
Vezi Max Weber, Basic Concepts in Sociologv (New
York: The Citadel Press, 1963), pp. 122-3; Si Economv
and Societv. An Outline of Interpretive Sociologv
(Berkeley: CaliIornia Press, 1978), Vol. II, capitolul XV
'Political and Hierocratic Domination.
2
Utilizez aici terminologia si perspectiva teoretic
autoritativ asupra ideologiei nationale romnesti
dezvoltat de Katherine Verdery n National Ideologv
Under Socialism. Identitv and Cultural Politics in
Ceausescus Romania, (Berkeley: University oI CaliIornia
Press, 1991).
3
Katherine Verdery, The Political Lives of Dead Bodies
. Reburial and Postsocialist Change (New York: Columbia
University Press, 1999), p.80.
4
Vezi Dan Ionescu, 'The Orthodox-Uniate ConIlict in
REE/RL Research Institute, Report on Eastern Europe,
2, August 2, 31, 1991, pp. 29-34.
5
Scrisoare adresat parlamentului de Membrii Sinodului
CONSTANTIN IORDACHI absolvent al Eaculttii
de Istorie a Universittii din Bucuresti si al
Institutului de studii internationale de la
Universitatea din Leeds, Marea Britanie. n prezent
este student doctoral n istorie comparat la
Universitatea Central-European din Budapesta.
Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, de la Mnstirea
Rmet, 12 septembrie 1997.
6
Declaratie public din 8 ianuarie 1990`, apud James
Niessen 'The Greek-Catholic Church and the Romanian
Nation in Transylvania, n Niessen (ed.), Religious
Compromise, Political Salvation. The Greek Catholic
Church and Nation-building in Eastern Europe
(Pittsburgh: University oI Pittsburgh, 1992), p. 61.
7
Benedict Anderson, Imagined Communities (Verso,
London, 1983).
22
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
Romnia ntre trecut yi viitor
SABIN DRGULIN
Anul 1848 a reprezentat pentru multe din
popoarele situate n centrul si estul Europei
nceputul unui proces prin care elitele nationale au
ncercat s modernizeze institutiile speciIice Iiecrei
societti cu scopul de a conecta acest spatiu
european la valorile si spiritul Europei occidentale.
Timp de un secol acest demers modernizator si-a
urmat drumul su n Iunctie de speciIicitatea Iiecrui
popor. Elementul comun este dat de modalitatea
n care s-a ncercat modernizarea acestor societti.
Elitele nationale au introdus principiile burgheze ce
au stat la baza aparitiei societtilor capitaliste care
le-au servit drept model. Ca o ironie a istoriei, un
secol mai trziu aceste state cunosc un nou model
de modernizare: modelul comunist. Este important
s Iacem urmtoarea observatie: comunismul n
spatiul bolsevic de expresie s-a dorit a Ii o nou
modalitate de modernizare opus modelului
capitalist. Desigur 'Iormele erau asemntoare:
urbanizare, laicizare, industrializare, ns 'Iondul
era diIerit: lipsa propriettii private, a liberttii de
expresie si a democratiei. EIortul de comunizare a
noilor societti implic o deplasare dramatic a
orizonturilor, din zona anglo-Iranco-german spre
cea rus. Pentru o perioad de timp s-a creat
impresia c aceste state s-au omogenizat n procesul
lor de modernizare. Nimic mai Ials. Realitatea este
c, cu toate eIorturile depuse de partidele comuniste
dup anii `50 care au aplicat acelasi model de a
comuniza societatea, rezultatele au Iost diIerite.
Aceast disonant apare pregnant n anii `70 cnd
esecul modernizrii ncepe s devin vizibil. Cu
trecerea timpului decalajele nu mai pot Ii trecute
cu vederea de nimeni. Este un paradox. Din
moment ce 'tiparul comunizrii a Iost acelasi, cum
este posibil s apar aceste diIerente? Mesajul
comunist leninist spunea clar c odat cu introdu-
cerea sistemului comunist la ncheierea procesului
vor dispare diIerentele dintre popoare si state.
Experienta introducerii acestui model n statele din
Europa, Asia, AIrica sau America nu demonstreaz
c exist diIerente importante. Rspunsul se
regseste n realittile interne ale Iiecrui popor.
SIrsitul celui de-al doilea rzboi mondial le gseste
pe statele europene din centrul si estul Europei n
stadii diIerite de modernizare care au 'pervertit
modelul comunist. Cehoslovacia, Ungaria, Polonia
parcurseser mai multe etape pe drumul conectrii
europene dect Romnia.
n urma elementelor expuse mai sus se
poate da un rspuns privitor la ntrebarea: De ce
Cehia, Ungaria, Polonia au Iost integrate ntr-un
timp relativ scurt n timp ce Romnia trebuie s
mai astepte? n aceast analiz ncerc s aduc n
discutie numai dou elemente: stadiile diIerite de
modernizare si societatea civil. Lund n discutie
problema decalajelor, n procesul modernizrii se
observ c Cehia este statul cel mai dezvoltat din
punct de vedere industrial cu eIect n procesul de
urbanizare. Ungaria si Polonia sunt state
preponderent agrare, ns n perioada comunist
Iiecare dintre ele au introdus un element al
societtilor capitaliste. Ungaria introduce n timpul
lui Janos Kadar n urma revolutiei din 1956 un
program de reIorm intitulat 'Noul Mecanism
Economic(NEM). Este o reIorm de sus n jos,
gradual, prudent, n care se creeaz posibilitatea
aparitiei micilor ntreprinderi private, asociatii
Iamiliale sau cooperative. EIectul se vede la
nceputul anilor `80 cnd nivelul de trai al populatiei
Extremismul politic
23 S.P. nr. 82/2000
se modiIicase n bine Iat de anii `60
1
. n Polonia,
dup introducerea propriettii de stat n agricultur
(colhozul), au urmat mai multe crize alimentare ceea
ce a impus retrocedarea pmnturilor ctre trani
crendu-se astIel mica proprietate trneasc. n
opozitie, Romnia nu realizeaz nimic n comparatie
cu cele trei state. Industrializarea se axeaz pe
industria grea, energoIag, proprietatea privat este
aproape inexistent, iar agricultura se aIl n
totalitate n mna statului prin intermediul Coopera-
tivelor Agricole de Productie (C.A.P.) si a ntreprin-
derilor Agricole de Stat (I.A.S.). Aceste realitti
diIerite vor mri decalajele ntre Romnia si celelalte
trei state.
Aceste modele diIerite au la baz regimuri
politice comuniste diIerite n Iunctie de gradul de
libertate pe care guvernele acestor state le acord
propriilor popoare. De aceea si modalittile de
trecere de la comunism la capitalism sunt diIerite:
n Cehoslovacia, Ungaria si Polonia este o Iorm
negociat, iar n cazul Romniei prin revolutie.
Este desigur una din cauzele care au condus
la o atitudine de abordare diIerit a Iostelor state
din blocul sovietic din Uniunea European (U.E)
si Statele Unite ale Americii. (S.U.A.).
Al doilea element de analiz este societatea
civil. n acest domeniu putem aIirma c diIerentele
ntre Cehia, Ungaria, Polonia si Romnia sunt mai
mari dect diIerentele n planul modernizrii
institutionale. Pentru Cehoslovacia anul de rscruce
este 1968. Dup 20 de ani de dictatur stalinist
societatea civil cehoslovac nltur regimul lui
Antonin Novotny declansnd interventia tancurilor
Armatei Rosii si a patru tri care Iceau parte a
pactului de la Varsovia pe 21/22 august 1968.
Acest eveniment va avea o important deosebit
n articularea unei societti civile cehoslovace. Pe
data de 1 ianuarie 1977 apare 'Charta `77, n
1979 350 de persoane trimit o scrisoare de protest
Papei reIeritor la abuzurile regimului comunist n
domeniul practicii religioase, pentru ca n anul 1988
o petitie n Iavoarea respectrii drepturilor religioase
s numere semnturile a circa o jumtate de milion
de oameni. Aceasta este societatea civil cehoslo-
vac. Ungaria se revolt n anul 1956, este o
revolutie care a marcat istoria postbelic a comunis-
mului. Acei mii de morti si zeci de mii de reIugiati
n Occident si arestati n tar dau msura opozitiei
societtii civile Iat de comunism. EIectul va Ii o
relaxare ideologic si o slbire a controlului statului
n raport cu societatea. Noul Mecanism Economic
(N.E.M.) nu este dect expresia acestei realitti.
Viata intelectual si cultural este mult mai putin
supravegheat si controlat dect n Romnia. De
aceea n anii `70 zeci de intelectuali se raliaz
Chartei `77. Ca eIect, spre sIrsitul comunismului
apar expresii ale societtii civile, 'Erontul Democrat
Maghiar (sept. 1987) si 'Alianta Liberilor
Democrati recunoscute ca partide.
2
Polonia este
cazul cel mai cunoscut si luat n discutie n problema
societtii civile.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea (de origine
polonez) n iunie 1979 va avea un impact major
asupra societtii poloneze. Prezenta Papei n
Polonia, tar catolic proIund credincioas, d acel
sentiment de sigurant societtii poloneze.
Modalitatea de expresie a societtii civile poloneze
sunt grevele. Primul val de greve este n anul 1956,
al doilea n 1970. Ambele valuri de greve sunt
cauzate de cresterea preturilor si angreneaz
muncitori si intelectuali. n 1976 are loc un alt val
de greve la uzinele Vassovic. n toate cele trei cazuri
regimul comunist le-a stopat prin arestri, morti sau
concedieri. Dac n 1956, 1970 si 1976 muncitori
au protestat n aIara ntreprinderilor, n luna august
1980 izbucneste la santierele navale din Gdansk o
nou grev purtat n interiorul atelierelor. Acum
se consacr Lech Walesa, un electrician, vechi
militant activist sindical. Aceast grev este
martorul coagulrii societtii civile poloneze.
Muncitorii, biserica si intelectualii vor lupta pentru
spargerea monopolului puterii detinut de partidul
comunist polonez. Aparitia acestei miscri intitulat
Solidarnosc va 'institutionaliza societatea civil.
Cu toate c n iarna anului 1981-1982 n Polonia
se va institui o dictatur militar care a 'nghetat
24
Extremismul politic
S.P. nr. 82/2000
spatiul politic societatea civil exist, trieste.
n contrast identiIicm situatia n Romnia.
n anul 1965 Nicolae Ceausescu preia Iriele
puterii. Regimul comunist realizeaz investitii n
marea industrie ncercnd o modernizare trzie.
Excesele regimului sunt cunoscute, politia secret
este omnipotent, partidul conduce discretionar,
iar idolatrizarea lui Ceausescu capt expresii
jenante. Dar unde este societatea civil rom-
neasc? n anul 1977 scriitorul Paul Goma se
altur Chartei `77 si scrie o scrisoare de protest
lui Nicolae Ceausescu. Situatia este rezolvat rapid
de regim, Paul Goma este arestat, anchetat si
ulterior expulzat din tar. Un alt moment este greva
minerilor din august 1977 din Valea Jiului. Armata
intervine, apar dislocrile de populatii sau colo-
nizri; o alt criz este rezolvat. Apar dizidentele,
Mihai Botez, Doina Cornea, Gabriel Andreescu,
Radu Eilipescu si altii. Acestia sunt imediat izolati,
pusi sub supraveghere, si nu au posibilitatea s
inIluenteze populatia. Realittile externe din
Cehoslovacia, Ungaria, Polonia si ulterior U.R.S.S.,
ca si realittile interne, lipsa alimentelor, a cldurii
din apartamente sau a abuzurilor structurilor statului
nu aduc Romniei o relaxare a regimului.
Dimpotriv, Nicolae Ceausescu mpinge tara n
izolare pe plan extern, iar pe plan intern regimul se
radicalizeaz. Rezultatul este c societtii civile n
Romnia nu i se simte prezenta.
Toate aceste realitti interne si externe si-au
avut rolul lor n demersul Romniei pentru a se
integra n U.E. si N.A.T.O. Dup 1989 n
Cehoslovacia (ulterior Cehia prin divizare de
Slovacia), Ungaria si Polonia sunt instaurate
regimuri reIormiste n timp ce n Romnia se
instaureaz un regim 'conservator, ca expresie a
existentei Iragile a societtii civile. Practic anii `90
n ochii oricrui spectator avizat implic o
identiIicare ntre regimul politic si reIorm n cazul
Iostelor state comuniste. Cehia, Ungaria si Polonia
se vor structura prin constituirea 'grupului de la
Visegrad. Pe plan intern aceste state au accelerat
reIorma economic, au introdus mecanismele
pietei, au sincronizat legislatia intern cu cea
european. n planul politicii externe aceste state
au dus o politic consecvent de a realiza tratate
cu vecinii si de a ncheia vechile animozitti cu Rusia,
acceptnd chiar s treac pe planul secund
problema 'reparatiilor istorice. Putem identiIica
ca politic de integrare n structurile occidentale a
trilor grupului de la Visegrad o organicitate ntre
politica intern si politica extern. Romnia a
prezentat o partitur diIerit: n cazul reIormei
economice am introdus o politic gradual, n
privinta investitiilor strine am pstrat o 'rceal
consacrndu-se expresia 'nu ne vindem tara; n
raporturile cu minorittile etnice am avut episodul
Trgu-Mures si, n Iine, n spatiul societtii civile
am avut 'Mineriada din 1991. Urmrind n mod
logic Iirul explicatiilor putem observa c Romnia
nu putea emite pretentii s Iie integrat n primul
val de integrare euro-atlantic. Pentru ca Romnia
s-si urmeze cursul normal n cazul n care dorim
n mod onest s ne integrm n structurile euro-
atlantice, trebuie s parcurgem mai multe etape.
Romnia trebuie s aduc o oIert de
imagine pentru crearea unui capital de ncredere n
relatia cu U.E. si N.A.T.O. Pentru aceasta Iiecare
plan pro- N.A.T.O. sau U.E. trebuie s aib n
mod obligatoriu sustinere intern, pentru a exista o
stabilitate intern. n cadrul 'jocului democratic
trebuie s existe o alternant lipsit de contradictii
la putere conIorm votului popular. U.D.M.R.
trebuie luat n considerare ca Iactor politic si
mediatic indiIerent de natura regimului care vine la
putere n Romnia. Legislatia trebuie armonizat
cu legislatia U.E. indiIerent de tabuu-rile sociale
sau opozitia Bisericii Ortodoxe Romne. n plan
extern statul romn trebuie s ncheie tratate de
bun vecintate cu toti vecinii, aici incluznd
Republica Moldoveneasc si Rusia. n relatia
raporturilor cu Rusia trebuie s existe o normalizare
a relatiilor si s nu promovm o politic anti-
ruseasc deoarece S.U.A. si N.A.T.O. nu agreeaz
o astIel de politic.
3
Romnia trebuie s participe
la diIerite programe internationale de securitate
Extremismul politic
25 S.P. nr. 82/2000
pentru a se da substant oIertei de imagine.
Rzboiul din Kosovo a creat o Iereastr de
oportunitate Iiind adus n atentia comunittii
internationale Iragilitatea Balcanilor.
4
Se cristali-
zeaz o nou politic n acest spatiu geograIic care
se bazeaz pe consolidarea institutiilor politice, a
stabilittii militare si sociale. Dac elita politic
romneasc doreste n mod real integrarea
Romniei n structurile occidentale asa cum a dorit
elita modernizatoare de la 1848, ar Ii bine s uite
pentru o perioad de limbajul etnicist, nationalist,
traditionalist.
NOTE:
1
Stelian Tnase, Miracolul revolu(iei, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1999, p. 120, 121.
2
Ibidem, p. 132.
3
Valentin Stan, Romnia yi eyecul campaniei pentru
vest, Bucuresti, Editura Universittii, 1999, p. 105.
4
XXX, N.A.T.O.: Ce este. Ce va fi, Noua Europ yi
securitatea statelor mici, Bucuresti, R.A. Monitorul
OIicial, 1996, p. 43.
DRGULIN SABIN absolvent al Eaculttii de
Istorie, Universitatea Bucuresti, Doctorand n
cadrul 'Institutului de Istorie A. D. Xenopol,
Iasi, ProIesor, Student an II, Stiinte Politice, n
cadrul Eaculttii de Stiinte Politice si
Administrative, Universitatea Bucuresti
CINE NE CITE$TE:
Sunt deosebit de multumit de cte ori
deschid 'SIera Politicii. Tinuta revistei,
sobrietatea si proIesionalismul ei, numele
prestigioase ale colaboratorilor, tematicile
actuale, reprezint adevrate
ndemnuri la o lectur interesant.
Andrei Chiric
Preyedintele S.C. MobilRom S.A.
26
Arhiv
S.P. nr. 82/2000
Ceauyescu yi 1usti(ia
Redm ultima parte a cuvntrii lui Nicolae Ceauescu, sustinut la o edint a
C.C. al P.C.R. Cuvntarea se refer la activitatea fustitiei, care, in conceptia P.C.R., trebuia
s fie un instrument al luptei de clas, nu s slufeasc la aflarea adevrului.
Este cazul s punem capt acestor stri
de lucruri. S tragem nvtminte Iat de lipsurile
pe care le avem si s lum msuri Iat de cei ce
nu-si ndeplinesc ndatoririle. Trebuie lichidat cu
aceast atitudine liberalist a judecrii cauzelor,
aceast atitudine lipsit de exigent si plin de
blndete n Ielul cum s-a desIsurat nssi aceast
consItuire. Eat de numrul membrilor de partid
care snt n sal, puteau s se trag mai multe
nvtminte si concluzii care s dea de gndit n
activitatea de viitor, pentru ca asemena lipsuri
s nu se mai repete si la asemenea sedinte s
Iacem o analiz mai serioas ptruns de mai
mult simt de critic si autocritic. Spiritul acesta
liberalist si lipsa de exigent si de combativitate
s-au maniIestat si n cursul acestei consItuiri.
Este un lucru grav care trebuie s Iie lichidat n
viitor. Va Ii necesar s reIlectm serios asupra
acestei probleme si n dezbaterile care se vor
Iace la regiuni cu toti judectorii trebuie s
obtinem o mbunttire din acest punct de
vedere.
Este cazul s renuntm la atitudinea de
a ncerca s justiIicm ascunzndu-ne dup
diIeritele texte de lege, pozitia aceasta inadmi-
sibil pe care au avut-o multe tribunale Iat de
delapidatori, de hoti, Iat de dusmanii poporului
nostru.
Avem de-a Iace cu organe ale dictaturii
proletariatului. Justitia este unul din organele
importante ale statului democrat popular chemat,
ca organ de represiune, mpotriva dusmanilor
R.P.R., mpotriva celor ce lovesc n interesele
oamenilor muncii. Nu au ce cuta n justitie nici
blndetea si nici ngduinta Iat de dusmanii
poporului nostru. Problema care trebuie s ne
preocupe este n ce msur cel judecat a dunat
sau n-a dunat intereselor oamenilor muncii,
intereselor conastructiei socialiste.
Din Ielul n care au actionat o serie de
judectori, din Ielul n care au ncercat s justiIice
atitudinea aceasta de ngduint Iat de
elementele dusmnoase, Iat de hoti si delapi-
datori, dovedeste c mai avem n justitie oameni
care n-au nteles sau nu vor s nteleag c ei
snt pusi acolo de puterea clasei muncitoare si a
trnimii muncitoare, pentru a apra interesele
acestei puteri, oameni care ncearc la adpostul
diIeritelor teorii burgheze s justiIice pozitia lor
nejust.
Mai snt judectori care vorbesc de
asazisa 'independent a justitiei, de Iaptul c
judec 'dup intima lor convingere. Cred c
este timpul s ne ntrebm despre ce Iel de
independent este vorba?
Justitia nu poate sta deasupra puterii
oamenilor muncii. Ea este un organ si o parte
integrant a statului democrat popular care
trebuie s trateze Ir mil pe cei ce lovesc n
interesele constructiei socialiste indiIerent cine
snt acestia. Justitia este controlat de clasa
rnuncitoare. Ea trebuie s serveasc interesele
statului democrat-popular. Trebuie s lichidm
aceste conceptii la adpostul crora o serie de
judectori de Iapt si ascund pozitia lor
dusmnoas si, din pcate, inIluenteaz si pe altii
care snt membri de partid. Trebuie s existe o
singur convingere: aceea de a lovi Ir crutare
Arhiv
27 S.P. nr. 82/2000
n inIractori. Intima convingere trebuie s
corespund cu aceea c Iiecare judector trebuie
s aplice convingerea clasei muncitoare, s
priveasc lucrurile prinprizma intereselor clasei
muncitoare. Judectorii trebuie s aplice pedepse
n raport cu dauna adus intereselor constructiei
socialiste si intereselor oamenilor muncii. Cine
gndeste altIel nu are ce cuta n justitie.
Trebuie s avem n vedere c noi sntem
n etapa n care construim socialismul n conditiile
existentei unor rmsite a claselor dusmnoase
exploatatoare cum snt chiaburii si alte elemente
dubioase. Mai exist o lupt de clas si elemente
dusmnoase, clasele exploatatoare nlaturate de
la putere, chiaburii, elementele legionare care au
servit interesele Iabricantilor si mosierilor, astzi
snt agentura deschis a imperialistilor americani.
Toate aceste elemente ncearc si Iolosesc toate
posibilittile pe care le au prin lipsa noastr de
vigilent, pentru a lovi n interesele constructiei
socialiste. Trebuie s ntelegem c lupta de clas
si are legile ei bine determinate si c Iat de
dusmanul de clas trebuie s actionm Ierm, Ir
nici un Iel de mil.
At i vzut cum acest e el ement e
dusmnoase n Ungaria, dac Iat de ele nu s-a
dovedit Iermitate, au mers pn la organizarea
contrarevolutiei si nu s-au dat napoi de la cele
mai odioase crime, actionnd ntr-un mod cu totul
bestial.
Lipsa justitiei const n aceea c n-a s
vad c n dosul jeIuirii avutului stau atitudini
contrarevolutionare. Este o lips serioas cu
care trebuie s lichidm n viitor.
Problema aprrii avutului obstesc si a
bunurilor oamenilor muncii trebuie privit ca o
problem politic de prim ordin. Trebuie s
ntelegem c avem de-a Iace cu o Iorm de
maniIestare a luptei de clas si trebuie s actionati
Iat de inIractori ca Iat de niste dusmani de
clas. Nu trebuie s uitm c posturile de radio
imperialiste Iac apel deschis ca aceste slugi ale
lor s Iure, s delapideze pentru ca, pe aceast
cale, s mpiedice constructia socialist. Este
deci necesar ca organele noastre de justitie s
tin seama de toate acestea atunci cnd snt
chemate s administreze justitia si s hotrasc
asupra pedepselor care trebuie date n numele
poporului muncitor.
Pe lng activitatea organului de justitie
snt necesare si alte msuri. Plenara Comitetului
Central s-a oprit si asupra msurilor pe care
trebuie luate de ministere, de organele econo-
mice, pentru a mpiedica si a nu da posibilitatea
acestor elemente s mai poat delapida.
n ce priveste msurile pe care trebuie
s le ia organele de justitie pentru a-si ndeplini
menirea lor de organ al dictaturii proletariatului,
pe baza hotrrilor Plenarei Comitetului Central
au si Iost adoptate o serie de legi care s dea si
cadrul necesar pentru a actiona cu mai mult
Iermitate inclusiv problema aplicrii pedepsei cu
moartea pentru elementele care lovesc n avutul
obstesc.
Este necesar ca n lumina acestor legi
care vor da un cadru organizatoric aplicrii n
viat a hotrrilor Comitetului Central, justitia
noastr s actioneze cu toat Iermitatea, cu toat
hotrrea, pentru a pune capt acestor stri de
lucruri, pentru a da o lovitur puternic acestei
activitti contrarevolutionare.
Este necesar s Iie lichidate acele
atitudini de ngduint, de mpciuitorism Iat de
cei ce lovesc n avutul obstesc.
Este necesar s lichidm strile de
indisciplin care se mai semnaleaz n rndul
judectorilor. S Iie organizat un control temeinic
si s Iie trasi la rspundere n mod Ioarte serios
toti cei ce nu-si ndeplinisc ndatoririle n mod
Ierm si hotrt.
n acest directie un rol deosebit l are
Ministerul Justitiei, Corpul de inspectori, Iiecare
presedinte de tribunal regional care trebuie s
actioneze hotrt si Ierm n executarea sarcinilor
trasate de partid si guvern.
n acelas timp trebuie s dm o atentie
28
Arhiv
S.P. nr. 82/2000
deosebit asesorilor populari. Ne-am ocupat n
slab msur de ncadrarea asesorilor printre
care s-au strecurat multe elemente necorespun-
ztoare. Va Ii necesar s vedem cine snt acesti
asesori populari si s Iie selectionati numai cei
care nteleg s judece prin prisma intereselor
clasei muncitoare, a trnimii muncitoare, a
statului democrat popular.
Exist la multi judectori tendinta de a
se sustrage controlului organelor de partid.
Pornind de la ntelegerea gresit a problemei asa
zisei 'independente a justitiei, multi judectori,
presedinti de tribunale, chiar membri de partid,
au nteles gresit problema rspunderii pe care ei
o au Iat de partid, necesitatea de a da socoteal
pentru activitatea lor n Iata organelor de partid.
Aici este si lipsa organelor respective de partid
care au tolerat asemenea stri de lucruri si n-au
luat msuri s trag la rspundere, pn la
excluderea din partid, sau pn la ndeprtarea
din justitie, a celor care au asemenea maniIestri.
Toate organele de justitie de sus pn jos snt
supuse organelor de partid. Comitetul regional
sau raional de partid are obligatia de a controla,
de a trage la rspundere, de a ndruma activitatea
organelor respective, de a veghea ca ele s aplice
Ierm legile statului nostru democrat-popular, de
a Ii instrumentul puterii n lupta mpotriva
dusmanilor constructiei socialiste. Er ndoial
c controlul de partid asupra organelor de
justitie va aduce o mbunttire considerabil n
activitatea acestor organe si va constitui un
ajutor si pentru Ministerul Justitiei care va trebui
s aib o legtur mai strns cu comitetele de
partid, pentru a cunoaste prerea organelor de
partid asupra organelor de justitie din raionul sau
din regiunea respectiv, pentru ca astIel s poat
lua msurile cele mai bune si cele mai eIicace de
ndreptarea unor lipsuri.
De asemenea Plenara Comitetului
Central al partidului a atras n mod deosebit
atentia asupra problemei pregtirii politice a
judectorilor. Pentru a desIasura o bun
activitate, pentru a putea s se orienteze mai bine
n aplicarea justitiei, judectorii trebuie s aib
o constiint nalt socialist, trebuie s-si nsu-
seasc nvttura marxist-leninist. O conceptie
socialist Ierm, de a gndi si de a ntelege
problemele nu se poate dobndi dect prin
nsusirea politicii partidului si guvernului de
constructie socialist, astIel un judector poate
s-si ndeplineasc constiincios ndatoririle sale.
Nu numai c nu se poate spune c
judectorii au o conceptie marxist-leninist n
activitatea lor, dar multi dintre acestia nu nteleg
s participe sub nici o Iorm la cursurile de
nvtmnt politic, nu studiaz si nu Iac nimic
pentru a-si nsusi ideologia marxist-leninist Iapt
care a inIluentat negativ asupra Ielului lor de a
vedea si de a ntelege problemele. De aceea
Comitetul Central a luat hotrrea de a obliga
pe toti judectorii s ia parte nemijlocit n
nvtmntul politic, care s Iie organizat la
regiune sau la raion de ctre organul de partid si
s Iie obligati de a studia si de a-si nsusi
marxism-leninismul. Pentru a putea avea o
ntelegere just despre rolul justitiei n statul
democrat popular, trebuie s avem judectori
care s priveasc lucrurile nu numai din punctul
de vedere al textului sau al altor legi, dar s
priveasc lucrurile din punct de vedere politic,
pornind de la ideologia marxist-leninist.
Ministerul Justitiei va trebui de asemenea
s dea o mai mare atentie controlului modului
cum este organizat si cum nvat judectorii,
inclusiv n ce priveste cursurile organizate de
Minister care au din acest punct de vedere lipsuri
Ioarte serioase. La aceste cursuri se d mult
atentie textelor si legilor, se neglijeaz si nu se
ntelege c Ir o legtur strns si Ir a privi
lucrurile prin prisma marxism-leninismului nu se
poate asigura o bun activitate juridic. Si n ce
priveste organizarea ntregului nvtmnt,
Ministerul Justitiei si presedintii de tribunale vor
trebui s dea o atentie deosebit si s ia msuri
concrete pentru traducerea n viat a sarcinilor
Arhiv
29 S.P. nr. 82/2000
trasate de partid si guvem.
Eat de lipsurile maniIestate n
activitatea organelor de justitie, Ministerul
Justitiei trebuie s actioneze Ierm, pentru nltu-
rarea tuturor acelora care mai sunt legati si
ncearc s Iavorizeze elementele dusmnoase
intereselor clasei muncitoare. Trebuie s se
termine si cu acea ngduint Iat de avocatii care
si permit s ia aprarea unor elemente
dusmnoase. Trebuie creiat o asemenea opinie
n rndul judectorilor si avocatilor nct acestia,
mpreun, prin pozitia lor s poat asigura
aprarea intereselor constructiei socialiste.
Trebuie s creiem o justitie popular
care s Iie o mndrie pentru clasa noastr munci-
toare.
Sntem convinsi c marea majoritate a
tribunalelor vor ntelege just hotrrea partidului
si guvernului si si vor aduce contributia lor la
zdrobirea acestei actiuni dusmnoase contra-
revolutionare n ce priveste Iurturile si delapi-
drile, c pe viitor vor lovi Ir mil n jeIuitorii
avutului obstesc, dovedind c merit ntr-adevr
ncrederea acordat de clasa muncitoare.
Sntem convinsi c marea majoritate a
judectorilor vor trage nvtminte din hotrrea
partidului si vor ndeplini cu cinste sarcinile
ncredintate, dovedind n Ielul acesta c merit
posturile ncredintate de clasa muncitoare n
Irontul constructiei socialiste n patria noastr.
CINE NE CITE$TE:
Apreciez 'SIera Politicii ca o revist
de avangard a societtii romnesti.
Doresc s Ielicit editorii si redactorii
acestei reviste pentru c au reusit, n toti
acesti ani, s pstreze o abordare
serioas a unor subiecte multiple
ancorate n realitatea tranzitiei sau n
trecutul nc nedeslusit pe deplin.
Mult succes si viat lung revistei 'SIera
Politicii!
Theodor Stolojan
Economist, fost Prim Ministru al
Romniei
30
Politic intern
S.P. nr. 82/2000
PDSR n Opozi(ie (II)
studiu asupra functionrii puterii in societatea postcomunist
DAN PAVEL
Situatia initiativei legislative parlamentare
a PDSR este semniIicativ pentru o orientare
preponderent constructiv. n perioada 18
decembrie 1996 1 iulie 1999, din cele 325 de
propuneri legislative primite de Guvern din partea
parlamentului pentru Iormularea punctului de vedere
si la un total general pe partide de 549 de propuneri
(mai mare dect cel de 325 pentru c unele
propuneri legislative au avut initiatori din partide
diIerite), contributia PDSR este diIerentiat. Dac
la Senat conduc PNTCD (cu 23 de propuneri) si
UDMR (cu 14), urmate de PDSR (cu 12), la
Camera Deputatilor n Irunte se aIl PDSR (cu 99
de propuneri), urmat de PNTCD (cu 74). Pot Ii
citate aici propunerea legislativ a senatorului Virgil
Popa privind constituirea si utilizarea Eondului
Special pentru Dezvoltarea si Modernizarea
nvtmntului de toate gradele sau propunerea
unui grup de deputati PDSR privind completarea
Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii Iiscale.
Remarcabil este Iaptul c o serie de senatori sau
deputati PDSR se aIl printre initiatori, alturi de
colegii lor de la PNTCD, PNL, PD, UDMR,
PRM, etc. n propuneri legislative cum ar Ii msurile
pentru protectia capitalului autohton si sprijinirea
dezvoltrii lui n procesul de privatizare sau n cel
de reducere a Iiscalittii si relansarea activittii
economice, sau cum ar Ii cele de sprijinire a
ntreprinderilor mici si mijlocii. Exemplele pot Ii
nmultite, iar cresterea Irecventei lor semnaleaz
tendinte de maturizare politic a reprezentantilor
partidelor politice, inclusiv a celor din PDSR,
capacitatea de a trece peste sursele de dezacord
pentru a lucra n interesul public sau chiar n interesul
national, pentru a ncuraja reIorma sau a sprijini
cresterea bunstrii populatiei. Initiativa legislativ
a opozitiei, iar n particular a PDSR, are la baz n
mult mai mare msur dect orice alte actiuni
parlamentare un calcul rational bazat pe presupo-
zitia c exist sanse mari ca respectivele actiuni s
Iie acceptate de ctre adversarii politici, mai ales
dac porneste de la o constructie util, valoroas.
n multe cazuri, mai ales acelea n care este vorba
despre initiative comune cu reprezentanti ai
partidelor aIlate la putere, respectivele actiuni au
sanse mari de a Ii acceptate, pentru c ceilalti
senatori sau deputati particip n calitate de colegi,
nu de adversari politici.
Un capitol special al activittii parlamen-
tare, dar care necesit o cercetare care l-ar Ii nde-
prtat prea mult pe autorul acestui studiu de obiec-
tivul initial, este modul n care opozitia, n particular
PDSR, a participat sau sustinut prin vot anumite
initiative ale partidelor din coalitia majoritar. Este
vorba Iie despre actiuni n care se poate recunoaste
mai usor interesul general, Iie de negocieri ntre
partidele de la putere si cele din opozitie. Unele
dintre acestea au Iost prilejuite de existenta n cadrul
coalitiei majoritare a unor divergente de interese
sau chiar a unor conIlicte, ceea ce a Icut ca s Iie
nevoie n anumite cazuri de ntelegeri cu PDSR-ul.
Adesea, comportamentul PD a Iost ambiguu si
contrar intereselor PNTCD, PNL sau UDMR. De
aceea, obtinerea unui sprijin din partea PDSR a
Iost de interes strategic. Chiar n legtur cu
initiativele coalitiei cele mai contestate de ctre
opozitie cum ar Ii amendamentele la legea
nvtmntului sau legea privatizrii I.A.S.-urilor
PDSR a dovedit c poate negocia n mod
constructiv. Unele dintre aceste ntelegeri au vizat
Politic intern
31 S.P. nr. 82/2000
transarea unor dispute legate de obtinerea unor
posturi cheie n Parlament. AstIel, dup nlocuirea
lui Radu Vasile din postul de prim-ministru, cnd
ministrul de Externe Andrei Plesu a Iost nlocuit de
Petre Roman, Iostul presedinte al Senatului, s-a
pus problema unui nlocuitor. PD si-a prezentat
propriul candidat. PNL l-a propus n calitate de
presedinte al Senatului pe propriul presedinte de
partid. PDSR a sprijinit candidatul liberal. S-a spus
atunci c a Iost una dintre puntile construite pentru
o eventual colaborare, dac nu chiar aliant, dup
alegerile generale din anul 2000. Ideea este c de
pozitiile adoptate de un partid n opozitie, de
atitudinile si de capacitatea de a negocia si Iace
compromisuri politice depind Ioarte multe lucruri
n viitor, inclusiv legate de schimbarea statutului,
de trecerea din opozitie la putere sau invers. Dar
aplicarea jocului de sum pozitiv n viata noastr
politic se aIl abia la nceput.
Un capitol relevant pentru activitatea de
opozitie a PDSR a Iost acela al motiunilor simple
si de cenzur. n perioada 18 decembrie 1996
1 iulie 1999, opozitia a depus la Parlament 17
motiuni (simple si de cenzur). Principalul partid al
opozitiei a participat la conceperea si sustinerea
tuturor. Unele dintre motiuni apartin n exclusivitate
PDSR-ului. La Senat au Iost depuse 4 motiuni
simple:
situatia grav a agriculturii romnesti (6 noiembrie
1997);
situatia chiriasilor din imobilele locuinte aIlate n
proprietatea statului (23 decembrie 1997);
legalitatea procesului de privatizare pentru
Societatea National de Telecomunicatii
ROMTELECOM (24 martie 1998);
'statul de drept (care nu a Iost dezbtut).
La Camera Deputatilor, au Iost depuse 4
motiuni de cenzur:
incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna
tara (6 iunie 1997);
angajarea rspunderii Guvernului (9 iunie 1997);
probleme privind 'incapacitatea de guvernare
(21 decembrie 1998);
angajarea rspunderii Guvernului (20 mai 1999).
Au Iost depuse tot la Camera Deputatilor
9 motiuni simple:
politica agrar a Guvernului (6 martie 1997,
motiune n exclusivitate a deputatilor PDSR);
Ordonanta nr. 11/1997 privind modiIicarea si
completarea Legii nr. 118/1996 (13 mai 1997,
motiune n exclusivitate a deputatilor PDSR);
reIuzul Primului Ministru de a demisiona din
Iunctia de Primar General al capitalei (20 mai
1997);
disponibilizarea personalului din nvtmnt,
sntate, justitie si agricultur (27 mai 1997);
lipsa unei strategii a Guvernului n domeniul
industriei (11 noiembrie 1997);
situatia din judetele Harghita si Covasna (18
noiembrie 1997);
scderea nivelului de trai al populatiei (16
decembrie 1997);
problemele pensionarilor, medicamentele
compensate (12 noiembrie 1998);
situatia Iortei de munc (4 Iebruarie 1999,
motiune depus n exclusivitate de deputatii
PDSR).
Toate motiunile au Iost respinse. n ciuda
acestui rezultat, cele mai multe dintre actiunile
politice de depunere a motiunilor au Iost larg
mediatizate, iar opinia public a putut s vad cum
reprezentantii puterii si cei ai opozitiei si-au sustinut
Iiecare punctele de vedere. Chiar dac multe dintre
aceste motiuni au Iost doar pretexte pentru
hrtuirea adversarilor politici, ele au continut
ntotdeauna o doz mai mic sau mai mare de
adevr, de argumente rationale, de bune intentii.
n orice caz, motiunile (ca si interpelrile si
interventiile opozitiei) i-au pus pe reprezentantii
puterii de a da socoteal de actele lor politice, de
actiunile guvernamentale. Ideea de a da seama
pentru actiunea politic, existenta unui cadru legal,
procedural, i-a Icut pe reprezentantii PDSR s
acorde o mai mare atentie dect atunci cnd se
aIlau la putere argumentelor de ordin democratic,
s uzeze mai mult de instrumentele statului de drept
32
Politic intern
S.P. nr. 82/2000
si de prerogativele lor parlamentare. Pe de alt
parte, cei care se aIl la putere din noiembrie 1996
ncoace au Iost mult mai sensibili dect predecesorii
lor la argumentele opozitiei. Chiar dac de cele
mai multe ori au Iost siguri de Iaptul c vor respinge
motiunile simple si de cenzur, reprezentantii puterii
au Iost ntotdeauna mult mai atenti la actele lor, la
modul n care le-au justiIicat n Iata opiniei publice,
a presei si mai ales a opozitiei politice. Capitolul
motiunilor merit ns o atentie special, un studiu
separat si aproIundat. Multe dintre datele legate
de dezbaterile legate de motiuni sunt publice. Ele
nu asteapt dect interesul cercettorilor, precum
si o analiz ct mai aplicat.
Cel mai consistent atac mpotriva coalitiei
CDRUSDUDMR a Iost Iormulat de ctre
PDSR n cadrul ConIerintei sale Nationale din
octombrie 1999. Acolo, presedintele pedeserist
Ion Iliescu a prezentat un raport care sintetiza cele
patru cauze proIunde ale esecului guvernrii:
1. 'multiplicarea, dincolo de prevederile
Constitutiei si a legilor trii, a centrelor de putere,
de decizie, ca si Iunctionarea lor ocult, dincolo
de orice Iel de control democratic;
2. 'renuntarea la utilizarea prghiilor de inIluentare
pozitiv a economiei, n Iavoarea presupuselor
actiuni reglatoare ale mecanismelor de piat,
precum si a deciziilor arbitrare si discretionare ale
organismelor Iinanciare internationale;
3. 'prelungirea neIireasc a viziunilor si lozincilor
primitive promovate de opozitia agresiv dinainte
de anul 1996, lansate n primii ani postrevolutionari,
privind presupusa conIruntare dintre
anticomunisti si comunisti, conIruntare artiIicial
pe care PNTCD si PNL, doresc s-si constru-
iasc, n lipsa de altceva mai bun, si viitoarea
campanie electoral;
4. 'incoerenta echipei si actiunii guvernamentale,
ca si a Iunctionrii coalitiei, att la nivel national,
ct si local.
Pentru a explica prima cauz, Iliescu
pornea de la exemple concrete (privatizarea, acor-
darea de Iacilitti Iiscale si vamale, scutirea de plat
a unor datorii), dar a ajuns la interpretri dintre
cele mai discutabile. Lipsa de echilibru ntre critica
aplicat a guvernrii de coalitie si interpretrile total
aberante ale Iunctionrii puterii, mai ales c Iat de
perioada cnd PDSR si Iliescu se aIlau la putere
s-au nregistrat pasi nainte, lipseste n cele din urm
retorica pedeserist de consistent.
n mod periodic, n activitatea politic de
opozitie a PDSR-ului se maniIest atitudini,
mentalitti si chiar actiuni care sunt contrare spiritului
democratiei liberale, statului de drept sau chiar
optiunilor clare ale clasei politice romnesti pentru
integrarea n NATO si UE. n momente grele, de
cumpn pentru democratie si pentru soarta
geopolitic a Romniei, chiar si acum cnd se aIl
n opozitie, PDSR se maniIest exact precum
nainte de noiembrie 1996. Orict de mult ar
ncerca anumiti lideri s imprime un spirit de
modernizare sau democratizare, orict de cons-
tructiv s-ar maniIesta acest partid n anumite
privinte, actiunile sale ambigue pun sub semnul
ntrebrii nu numai partidul n sine, dar chiar si soarta
democratiei si a statului de drept n Romnia.
Vehicularea Irecvent a ideii alegerilor anticipate,
sustinerea (cel putin simbolic) a miscrilor sociale,
grevelor, a oricror actiuni destabilizatoare, critica
lipsit de argumente a initiativelor reIormiste ale
adversarilor, discursul populist si provocrile
nationaliste, atitudinile antioccidentale si pro-
moscovite, pro-chineze sau pro-Milosevici, toate
acestea mpiedic acceptarea necritic a ideii c
PDSR s-ar Ii desprtit de trecutul nedemocratic.
Una dintre cele mai complexe deIinitii ale
partidelor politice a Iost dat de ctre Joseph
LaPalombara si Myron Weiner, n studiul 'The
Origin and Development oI Political Parties
(publicat n celebrul volum editat de cei doi,
Political Parties and Political Development).
Nu am s citez aici deIinitia, ci numai una dintre
cele patru conditii pe care autorii le consider
obligatorii pentru a admite c o organizatie politic
este un partid politic, anume cea legat de 'conti-
nuitatea n organizare. Aceasta nseamn c este
Politic intern
33 S.P. nr. 82/2000
vorba despre o organizatie al crei ciclu de viat
nu depinde de acela al liderilor care o conduc n
mod curent. Alti autori consider c un partid politic
nu poate Ii considerat ca relevant dect dac a
trecut de trei ori consecutiv de testul alegerilor
generale, n mod individual, ca partid de sine
stttor, cu acelasi nume, Ir a Iace parte din vreo
coalitie sau aliant electoral. n acest sens, n
Parlamentul Romniei un singur partid politic a intrat
de trei ori consecutiv (1990, 1992, 1996)
Uniunea Democrat a Maghiarilor din Romnia.
n rest, partidul cu cele mai multe voturi din 1990
(65), anume ESN, a disprut, n timp ce partidul
istoric cel mai important (PNTCD) a intrat de dou
ori sub umbrela CDR. Dac ne reIerim la cellalt
criteriu, majoritatea partidelor din Romnia sunt
nc sub conducerea liderilor istorici, ale
Iondatorilor partidului. PDSR, ca si PD, ApR,
UED, PRM, ANCD, PPR se aIl nc sub
conducerea personalittilor care au Iost de la bun
nceput n Iruntea partidului Ion Iliescu, Petre
Roman, Teodor Melescanu, Varujan Vosganian,
Corneliu Vadim Tudor, Victor Ciorbea, Radu
Vasile. Spre deosebire de PNTCD, PNL sau
UDMR, care deja au supravietuit nlocuirii prin noi
alegeri, demitere sau deces a liderilor (Corneliu
Coposu, Radu Cmpeanu), nu exist nc certitu-
dinea c toate celelalte partide sunt altceva dect
partide ale unei singure personalitti. Rmne de
vzut dac ele vor supravietui disparitiei Iizice,
retragerii sau alegerii unui alt lider.
n ceea ce-l priveste pe Ion Iliescu, el a
Iost mereu 'locomotiva partidului. Eostul prese-
dinte al Romniei a tras ani de zile dup el partidul,
obtinnd constant mai multe procente. n alegerile
din 1990, presedintele (autodesemnat de atunci) a
obtinut 85 din voturile exprimate, n timp ce ESN
obtinea 'doar 66 si 67 din voturi n cele dou
Camere ale Parlamentului. n 1992, presedintele
(ales) Iliescu obtinea n primul tur de scrutin 47,3,
iar EDSN numai 27,7. n 1996, cu toate c urma
s piard postul de presedinte, Iliescu obtinea n
primul tur 32,2, iar PDSR (care deja optase
pentru a treia denumire ca Iormatiune politic) avea
mult mai putin, 21,5 din voturi la Camera
Deputatilor si 23,5 la Senat. Aceast tendint s-a
mentinut mult vreme, chiar si cnd partidul s-a
aIlat n opozitie. ns, de mai mult de o jumtate
de an ncoace, sondajele de opinie indic o scdere
a candidatului prezidential sub nivelul PDSR. n
noiembrie 1999, momentul de maxim pentru
principalul partid al opozitiei, PDSR avea 46 din
preIerinte, iar Ion Iliescu 44 (sondaj CURS). n
ianuarie 2000, PDSR nc mai avea 40, dar
Iliescu scdea la 37 (sondaj IMAS). n Iebruarie
2000, PDSR scdea la 36,5, iar Iliescu la 35,7
(sondaj BCS). Nu este vorba despre o tendint
Iix, pentru c n alte sondaje Iliescu se aIl cu
cteva procente peste partid, dar schimbarea este
semniIicativ. n alegerile din 1990 si 1992, Iliescu
avea cu 20 mai mult dect partidul, n 1996 cu
10 mai mult, iar acum nu mai reuseste adesea s
rmn nici mcar la nivelul partidului. Este vorba
despre o personalitate politic cu prestigiul tot mai
erodat, iar recentele scandaluri politice ('Iirul rosu,
datul 'peste bot ca reactie la criticile unor
congressmeni americani) nu vor ntrzia s i scad
si mai mult din simpatia public. Am emis ntr-un
editorial recent teza c PDSR are nevoie de o nou
'locomotiv politic, precum si ipoteza c Adrian
Nstase ar Ii personalitatea pedeserist care ar
putea s obtin chiar mai mult de 50 din voturi
nc din primul tur de scrutin. Motivatia unei
asemenea ipoteze trebuie cutat n scderea
spectaculoas n sondajele de opinie a CDR si a
presedintelui Emil Constantinescu. Ea nu ia n calcul
Iaptul c att Conventia Democratic din Romnia,
ct si alesul acesteia la Presedintie au dat dovada
unor calitti remarcabile n campania electoral.
Chiar dac mult vreme a persistat ndoiala
cu privire la viabilitatea sa, exist toate datele ca
PDSR s supravietuiasc disparitiei sau retragerii
liderului istoric Iliescu. Eostul partid de guvernmnt
a supravietuit cu bine socului pierderii puterii si
trecerii n opozitie, iar antipatia pe care si-au atras-o
unele partide aIlate la guvernare pare a Ii un capital
34
Politic intern
S.P. nr. 82/2000
masiv. Presedintele pedeserist a urcat din nou n
sondaje ct vreme nu a Icut nimic. Acum, de
cnd cu scandalurile (majoritatea aprute n anul
electoral) si cu maniIestrile publice tot mai
Irecvente, Iliescu Iace o multime de greseli. Cea
mai mare eroare a Iost de a nu recunoaste, n prim
instant, Iaptul c pe vremea cnd era presedinte
au avut loc consultri si negocieri cu puterea de la
Moscova n legtur cu instalarea unui 'Iir rosu,
ca pe vremea regimului comunist. Dup ce au
aprut documentele care probau ceea ce el negase,
dup ce o serie de nalti Iunctionari prezidentiali
(inclusiv principalul su consilier, generalul V.Ionel)
din acea vreme au recunoscut c nu era vorba de
speculatii de pres, ci de Iapte politice reale, Iliescu
a retractat, 'acum, mi aduc aminte.
Unul dintre cele mai amuzante momente
din istoria postdecembrist a Iost legat de declaratia
PDSR-ului si a liderului acestuia cu privire la un
complot al actualei puteri de a-l asasina pe Iostul
presedinte Iliescu. Credulitatea dovedit de Iostul
presedinte atunci cnd a aprut un document
absolut ndoielnic cu privire la existenta unui plan
de asasinare a sa, este o reminiscent de pe vremea
cnd la Palatul Cotroceni se puneau la cale tot Ielul
de scenarii antidemocratice. Chiar dac perspec-
tiva revenirii PDSR la putere Iace parte din jocul
democratic, eventuala revenire a lui Iliescu la putere
reprezint un risc pentru consolidarea democratiei.
n general, prin calitatea interventiilor sale
publice, Adrian Nstase d dovada nu numai a
unui intelect superior si a unui nivel de cultur
general incomparabil mai ridicat dect al seIului
su de partid, dar si de un simt diplomatic mai subtil.
Cu toate acestea, el nu poate s depseasc
anumite obsesii conspirationiste cu privire la
riscurile si amenintrile de securitate la adresa
Romniei. Unul dintre scenariile pe care le
debiteaz periodic este legat de intentiile
maghiarilor, ale comunittii internationale sau ale
unor anumite cercuri de interese, ba chiar ale unor
romni transilvneni 'trdtori de a rupe Transil-
vania de Romnia. Chiar si dup ce Ungaria a intrat
n NATO, promovarea unui discurs public
antirevizionist este de natur s ntretin cele mai
irationale temeri ale populatiei cu privire la intentiile
si interesele strinilor de a atenta la suveranitatea
si granitele Romniei.
Cea mai serioas surs de ngrijorare cu
privire la o posibil rentoarcere a PDSR-ului la
putere vine din repetatele declaratii ale liderilor
acestei Iormatiuni politice cu privire la posibilitatea
de a vota din nou mpotriva reIormelor si legilor
actualei coalitii. Unul dintre campionii declaratiilor
antidemocratice si antireIormiste este Iostul lider
sindical Miron Mitrea, care si-a cldit cariera
politic pe trdarea intereselor sindicale n Iavoarea
Iostului partid de guvernmnt, drept pentru care
a Iost rspltit cu o important Iunctie. Complet
lipsit de cultur general, politete, simt diplomatic,
bun simt, capacitate de a ntelege politica si chiar
simt moral, Iostul lider sindical i-a amenintat chiar
pe actualii lideri politici cu nchisoarea. Declaratiile
au Iost considerate de cei mai multi comentatori
politici ca Iiind cu att mai abominabile si mai cinice
cu ct se reIereau la lideri ai partidelor istorice,
care au Icut multi ani de nchisoare politic pe
vremea totalitarismului comunist.
Istoria PDSR este diIerit, n Iunctie de
perioada n care Iormatiunea condus de Ion Iliescu
s-a aIlat la putere sau n opozitie. Ct vreme a
Iost la putere, cel mai mare partid politic din
Romnia a avut un comportament preponderent
antidemocratic sau nedemocratic. El a preIerat s
ignore majoritatea criticilor care i s-au adus vreme
de ani de zile. Gestul cel mai democratic Icut de
PDSR n 1996 a Iost acceptarea nIrngerii n
alegeri, abtinerea rational Iat de initiativa proIund
antidemocratic de a scoate armata n strada. Lipsit
de putere, PDSR a trebuit s nvete s o
recucereasc prin mijloacele luptei din opozitie.
Cum majoritatea instrumentelor la dispozitie erau
de natur procedural, legal, constitutional,
partidul condus de Iostul presedinte a trebuit s
nvete mai nti s joace, iar apoi s obtin puncte
jucnd acest joc. Dar PDSR a continuat s joace
Politic intern
35 S.P. nr. 82/2000
n acelasi timp si jocul nedemocratic pe care l-a
practicat cnd era la putere. Amestecul de compor-
tament democratic si nedemocratic, ba chiar
antidemocratic Iace din aceast Iormatiune politic
de opozitie una extrem de ambigu. Ea se poate
ndrepta Iie ntr-o directie, Iie ntr-alta, n cazul
recuceririi puterii. n mod cert, lectia opozitiei
democratice si a alternantei la putere nu va putea Ii
uitat . Pedeseristii nu vor uita niciodat ct de usor
se pot schimba ipostazele si cum se pot ntoarce
mpotriva ta cnd esti n opozitie greselile Icute
la guvernare. Lectia opozitiei democratice, precum
si proasta reputatie dobndit pe vremea cnd
acest partid era aliat la putere cu Partidul Romnia
Mare si cu Partidul Unittii Nationale a Romnilor,
i Iace astzi pe liderii acestui partid s exclud orice
aliant viitoare cu Iostii prieteni. Deschiderea
pedeseristilor ctre Iortele stngii democratice sau
ctre liberali, Iaptul c se merge pe ipoteze
postelectorale de deschidere reIormist, arat ct
de mult s-a schimbat partidul.
n acelasi timp ns, amenintrile unor lideri
pedeseristi cu privire la anularea reIormelor Icute
de actuala coalitie, mentine PDSR n zona partidelor
cu un potential democratic nc redus. Dac ns
asemenea declaratii nu reprezint dect 'Iocuri de
artiIicii, atunci situatia se schimb. Se vor mai
ntmpla multe n acest an electoral nainte de a sti
dac PDSR va mai rmne n opozitie sau va reveni
la putere.
DAN PAVEL Absolvent al Eaculttii de EilosoIie,
Universitatea Bucuresti.Doctor n IilosoIie. A Iost
director de cercetare la Institutul de Studii Politice
de Aprare si Istorie Militar. A Iost redactor-seI
adjunct la revistele 22 si Polis. Autor al lucrrilor
Bibliopolis si Etica lui Adam. Sau de ce scriem
istoria. Recent a publicat Cine i de ce? Interviuri
despre politic i alte tabuuri.
CINE NE CITE$TE:
'SIera Politicii este o revist de tinut,
care reIlect cu maturitate procesele
tranzitiei, reIorma economiei si a
societtii romnesti declansate n urm
cu zece ani, prin demolarea sistemului
totalitar comunist. Am speranta c
revista nu va Iace abstractie de sIera
ideilor si experientei social-democratilor
romni, n care cettenii si pun
sperantele de viitor.
Ion Iliescu
Preyedintele P.D.S.R.,
fost preyedinte al Romniei
36
Politic extern
S.P. nr. 82/2000
Extremismul politic n Germania
GABRIEL SVULESCU
Privit n ansamblu, sistemul de partide din
Germania este catalogat politologic drept deosebit
de stabil. Timp de 30 de ani, curentele doctrinare
dominante: liberalism, crestin-democratie, social-
democratie dominau viata parlamentar. n urma
revoltei studentesti a anilor 68-69, dar si a implo-
ziei 'real-socialismului, s-au etalat noi Iormatiuni,
att n coridorul neparlamentar, ct si n cel parla-
metar. La Stnga predomin gruprile marxiste, iar la
Dreapta domin Iormatiunile xenoIobe si neonaziste.
Extrema Stng. Marxism,
neomaoism, celule teroriste
Implozia 'real-socialismului nu a extirpat
Iormatiunile de sorginte marxist. Cea mai impor-
tant Iormatiune de sorginte marxist persist s
rmn Iormatiunea 'Deutsche Kommunistische
Partei DKP, Partidul Comunist German. nIintat
n 1972, Partidul Comunist German numr n
rndurile sale cca. 15.000 de membri si simpati-
zanti. Doctrina Partidului Comunist German se
orienteaz strict la ideile marxism-leninismului
ortodox, repugnnd att ideile neo-socialiste reIor-
matoare, dar si experimentele cubanez si chinez
de 'socialism al mileniului trei. n ultimii doi ani
comunistii germani si-au centralizat campaniile
politice n jurul srbtorii de 1 Mai, participnd
att n comitetele de organizare dar si n Iunctia
capitalist de 'sponsor politic, Iinantnd astIel
maniIestatiile si mitingurile de 1 Mai. Al doilea pivot
politic al 'Partidul Comunist German l constitituie
colaborarea politic cu 'PlatIorma Comunist, nucleu
doctrinar ultramarxist al 'Partidului Socialismului
Democratic, colaborare care a nlesnit candidatura
unor membri de vrI comunisti pe listele electorale
ale PDS n alegerile pentru Parlamentul European
din iunie 99 si n cadrul alegerilor locale din Landul
Renania de Nord-WestIalia din septembrie 99.
Pe plan international 'Partidul Comunist
German ntretine relatii politice cu 'Partidul
Comunist Austriac (KP), 'Partidul Comunist
Japonez (JPK) si 'Partidul Comunist Columbian
(PCC). Perspectivele comunistilor germani rmn
limitate la capacitatea de campanie care o oIer
srbtoarea zilei de 1 Mai. n sectorul marxist-
leninist au aprut n perioada Perestroiki sovietice
o serie de disidente marxist-revizioniste. Cea mai
activ disident este 'Kommunistische Partiei
Deutschlands KPD, Partidul Comunist al Germaniei.
Eormatiunea comunist KPD propag un marxism
militant, neparticipnd n sistemul competitional al
alegerilor parlamentare, regionale si locale.
Eormatiunea 'KPD s-a nIiintat n 1993 activnd
n spiritul 'marxism-leninismului revolutionar si
militant. KPD repugna cultul personalittii, criti-
cnd orientarea real-socialismului n jurul unor lideri
si conductori (Stalin, Ceausescu, Castro). Activi-
tatea militant a Iormatiunii KPD se orienteaz pe
plan intern n colectarea de noi membri si prozeliti
si n sprijinul logistic si Iinanciar al altor Iormatiuni
cu caracter militant-revolutionar. Printre acestea se
numr: gherila urban marxist anti-european
'Revolusjoo din Norvegia, celula marxist anti-
euroepean 'Oktober din Danemarca si Iormati-
unea militant kurd 'TDKP. n prezent activittile
politice internationale ale KPD se concentreaz n
campanii propagandistice mass-media, desIsurate
n sprijinul eliberrii unor 'tovarsi de lupt din
Ecuador, Tunisia, Mexic si Columbia.
n acelasi spectru politic activeaz Iormati-
unea 'Marxistisch-Leninistische Partei Deutschlands
Politic extern
37 S.P. nr. 82/2000
MLPD, Partidul Marxist-Leninist al Germaniei.
ConIorm propriilor inIormatii 'MLPD s-a nIintat
n 1982, drept partid marxist-leninist de tip nou,
negnd cultul personalittii propagat de Stalin si
Mao-Tse-Dung. Doctrina MLPD Iuzioneaz ideile
clasice ale marxism-leninismului cu maoismul. Spre
deosebire de alte Iormatiuni, MLPD particip n
Iunctie de gradul organizatoric local la alegeri parla-
mentare, regionale si locale. n ultimii doi ani MLPD
a participat att la alegerile europene din iunie 99,
dar si la alegerile regionale din Landul Renania de
Nord-WestIalia din mai 2000. n ambele scrutinuri
MLPD a obtinut scorul de 0,5. Activitatea poli-
tic a MPLD se orienteaz n Iunctie de agenda
politic. Activisti ai MLPD sunt prezenti att la
actiuni protestatare organizate de ctre sindicatele
germane, dar si la demonstratii anti-NATO sau
maniIestatii 'anti-imperialiste organizate de diIerite
grupri n sprijinul unor actiuni militante desIsurate
n preponderent n Lumea a III-a. MLPD ntretine
relatii strnse cu Iormatiuni si celule cu proIil doctri-
nar asemntor, n majoritatea lor din Uniunea
European si America Latin.
n spectrul politic militant trotzkist activeaz
Iormatiunea 'Partei Ir Soziale Gerechtigkeit PSG,
Partidul Drepttii Sociale. Eormatiunea PSG se
pozitioneaz drept 'Iormatiunea trotzkist istoric,
anti-stalinist si anti-social-democrat. ConIorm
propriilor date, PSG cuprinde 15.000 de membri
cotizanti. n 1998 PSG a participat la alegerile parla-
mentare, obtinnd 0,25. Activitatea PSG se
concentreaz n organizarea de seminarii si conIe-
rinte axate pe evantaiul temelor trotzkiste. n an-
samblu Iormatiunea PSG este asemntoare unui
club de discutii, neetalndu-si membrii n campanii
doctrinare cu caracter public. Pe plan international
'PSG ntretine relatii cu Iormatiuni asemntoare.
n culoarul trotzkist activeaz celula trotzkist
'Linksruck, 'Stnga Revolutionar. Eormatiunea
'Linksruck propag un trotzkism militant si un
actionism omniprezent. Celula trotzkist s-a nIintat
la Iinele anilor 80, avnd la baz ideile si experienta
de la campania desIsurat de ctre celulele
trotzkiste participante la grevele minerilor britanici
din perioada 1982-1983. SemniIicativ pentru
activitatea celulei 'Linksruck este neparticiparea
n alegeri si omniprezenta activistilor neotrotzkisti la toate
maniIestatiile desIsurate n culoarul politic de Stnga
din Germania. Gruparea 'Linksruck si concentreaz
actiunile militante n centrele tradi-tionale stundentesti,
cu preponderent n Berlin, ErankIurt, Ereiburg,
Hamburg, Hanovra si Kln. n spectrul Iormatiunilor
militant-radicale se numr si Iormatiunea 'Jungdemo-
kraten/Junge Linke JD/JL, 'Tinerii Democrati/
Stnga Tnr. Eormatiunea 'JD/JL a parcurs o
istorie si o genealogie deosebit de interesante.
'JD s-au nIintat n 1920, drept organizatie
de tineret de orientare liberal. 'JD a activat pn
n 1982 drept organizatie de tineret a Partidului
Liberal Democrat, desprinzndu-se de acest partid
n urma schimbrii guvernamentale din toamna
anului 1982. n perioada 1982-1990 Iormatiunea
'JD a colaborat pe plan politic cu Miscarea Eco-
logist, pstrndu-si n mod juridic independenta
organizatoric. Implozia real-socialismului n
perioada 1990-1991 va balansa aceast organizatie
n spectrul militant de stnga. n 1993 Iormatiunea
'JD Iuzioneaz cu 'Marxistische Jugend,
Iormatiunea militant desprins din 'Partidul
Socialismului Democratic, Iuzionnd sub noua
denumire 'Tinerii Democrati/Stnga Tnr. n
cadrul 'JD/JL activeaz cca. 5.000 de membri
cotizanti. Activittiile politice se axeaz n organizarea
de seminarii cu proIil militant si activitti militante.
Evantaiul acestor activitti cuprinde: blocarea de sine
de cale Ierat, blocarea unor centre de traIic urban,
blocarea unor autostrzi, perturbarea traIicului n
comun. Activisti ai 'JD/JL particip n mod curent
la 'mineriadele de strad din Berlin desIsurate n
Iinalul maniIestatiilor de 1 Mai si n cadrul 'Zilelor
Haosului, event cu proIil militant care se desIsoar
anual la Hanovra. ConIorm materialelor publicate
de Serviciul Intern de Securitate din Germania
(VerIassungsschutz) Iormatiunea 'JD/JL este
considerat drept 'un nucleu militant de stnga, care
activeaz n mod agresiv mpotriva sistemului
38
Politic extern
S.P. nr. 82/2000
capitalist. n acest an, 'JD/JL si-a propus o serie
de activitti de sabotaj si perturbare a activittii publice
n cadrul complexului expozitional 'EXPO si
'perturbarea activittilor taberelor de var organizate
de ctre celule si gherile neonaziste. n culoarul de
stnga mai activeaz o serie de gherile urbane cu proIil
radical de stnga, care ns nu sunt organizate n mod
ierarhic si si desIsoar activitatea n mod ad-hoc.
Extrema Dreapt: ~Nazism, neofascism,
na(ional-socialism, socialism cu caracter
na(ional
Culoarul politic de Dreapta este caracterizat
de Iormatiuni cu tren neonazist, sau populist-
xenoIob. Cea mai important Iormatiune este 'Die
Republikaner, 'Republicanii REP. Eormatiunea s-a
nIiintat n august 1982 drept disident crestin-
democrat. n perioada 1982-1988, 'Republicanii
nu au participat n mod curent la viata politic, concen-
trndu-se n schimb la organizarea n teritoriu. Ascen-
siunea politic a Iormatiunii REP va cunoaste ns n
anii 1989-1990 o carier Ir precedent n Germania.
Participarea la sapte alegeri regionale si locale, precum
si n cadrul alegerilor pentru Parla-mentul European
din iunie 1989, va propulsa Iormatiunea condus de
ex-oIiterul SS Schnhuber n jurul marjei de 7.
Ascensiunea se datoreaz doctrinei xenoIobe si popu-
liste propagat de ctre Iormatiunea condus de
Schnhuber. Ajunsi n consilii locale, parlamente
regionale si n Parlamentul European, Republicanii, n
lipsa unei traditii politice si vor concentra Iortele n
lupte Iratricide, soldate cu diIerite sciziuni, demisii si
disparitia subit de pe scena politic. n urma acestei
evolutii, Iormatiunea si va mentine un nucleu organiza-
toric puternic numai n Landul Baden-Wrtenberg,
unde la alegerile regionale din 1992 si 1996 'Republ-
icanii cuceresc concomitent scorul de 12. La nivel
Iederal 'Republicanii au obtinut n alegerile Iederale
parlamentare din 1990, 1994 si 1998 scorul de 2.
n ultimii doi ani, 'Republicanii si-au
concentrat activittiile n cadrul stabilizrii si dezvoltrii
activittii politice n cadrul reprezentantelor locale si
regionale din Landurile Hessa, Renania-Palatinat,
Bavaria si Baden-Wrtemberg. Deasemenea 'Repu-
blicanii sunt reprezentati n consiliile locale din
Hanovra, Kln si ErankIurt am Main. Cu toate aceste
succese la nivel local, 'Republicanii nu si-au cizelat
un lider charismatic cu acces la mass-media de gen
'Haider si neavnd traditia istoric a unei 'Drepte
Republicane cicatrizate de ctre 'Eront National,
Iormatiunea 'Republicanii persist s rmn o
Iormatiune xenoIob-populist cu o oarecare impor-
tant politic la nivel regional.
O alt Iormatiune de sorginte xenoIob este
'Deutsche Volksunion DVU, 'Uniunea Poporului
German. Eormatiunea 'DVU s-a nIiintat n 1987
si cuprinde cca. 15.000 de membri cotizanti.
Eormatiunea 'DVU rmne un paradox al sistemului
de partide din Germania. 'DVU este structurat politic
si organizatoric n jurul imperiului si a charismei omului
de aIaceri si multimilionarului Gerhard Erey. Erey, care
pn la lansarea pe scena politic a Iigurat drept editor
al unor ziare cu proIil nationalist si revizionist, si-a
structurat Iormatiunea conIorm unei Iirme de distributii
de publicatii mass-media. Marea majoritate a
membrilor cotizanti ai 'DVU sunt abonati sau cititori
ai sptmnalului 'Deutsche Nationalzeitung.
Doctrina politic este structurat pe calapodul unui
xenoIobism, sovinism si antisemitism primitiv, uneori
atingnd gradul de pamIlet politic. Ascensiunea politic
a DVU a cunoscut dou decade. Prima decad
cuprinde anii 1991-1992. n cadrul acesteia DVU
obtine n alegerile regionale si locale din Landul
Bremen si Schleswig-Holstein 5,2 respectiv 5,4,
cucerind astIel n ambele parlamente statutul de
Iractiune parlamentar. Asemntor traiectoriei
'Republicanilor, cucerirea posturilor de parlamentari
a declansat seria scandalurilor interne, a sciziunilor,
Iinalizndu-se prin disparitia de pe esichierul politic.
'DVU nu a candidat la alegerile
parlamentare Iederale din 1990 si 1994. DVU
cunoaste ns n 1998 si 1999 o revenire spectaculoas
pe scena politic. n mai 1998 DVU n cadrul
alegerilor regionale din Landul Sachsen-Anhalt
cucereste 12,8, Iractiunea parlamentar cuprinznd
Politic extern
39 S.P. nr. 82/2000
16 deputati. Succesul din mai 1998 se va repeta n
iunie 1999 n cadrul alegerilor locale din Landul Bremen
si n cadrul alegerilor regionale din Landul Brandenburg
unde DVU va obtine 5,5. Datorit Iaptului c partidul
este practic o sucursal politic a casei de edituri
conduse de Gerhard Erey, DVU este lipsit de o viat
politic intern activ, o mare parte din Iunctionarii si
demnitarii alesi au prsit partidul, o mare parte nIiintnd
la rndul lor alte Iormatiuni sau Iigurnd drept deputati
sau consilieri independenti. n alegerile parlamentare
din septembrie 1998, DVU a obtinut 1. n ansamblul
Iortelor de extrem dreapta, DVU rmne un Ienomen
politic, un Iuruncul al absurdului si al xenoIobiei primitive.
Spectrul politic al extremei dreapta militante
este ns concentrat de 'Nationaldemokratische Partei
Deutschlands, Partidul National-Democrat al
Germaniei. Eormatiunea 'NPD s-a nIiintat n 1962 si
se autodeIineste drept 'Iormatiune politic militant cu
orientare national-democrat si 'singura Iormatiune
de rezistent national a poporului German. nc de
la nIiintarea sa, 'Partidul National-Democrat din
Germania este perceput drept partid neoIascist. n
perioada 1962-1966, pe Iundalul nemultumirilor
spectrului social rural, 'NPD cunoaste o ascensiune
politic brusc. Din zece Landuri, 'NPD va cuceri n
numai trei ani sapte, iar la alegerile parlamentare Iederale
din septembrie 1969 neoIascistii germani vor obtine
4,3. Acest scurt apogeu va Ii urmat de lupte intestine,
sciziuni si bascularea acestei Iormatiuni sub cota statistic
electoral de 0,5. Renasterea politic a 'Partidului
National-Democrat din Germania se va petrece ns
la mijocul anilor 90, perioad n care partidul va
cunoaste o inIuzie de cadre provenite din Iostul partid
stalinist guvernamental al deIunctei RDG. n urma acestei
evolutii neoIascistii germani se vor ntineri la nivel de
cadre, si vor adopta doctrina 'revolutiei socialismului
cu caracter national. n cadrului ultimului congres NPD
a abordat strategia politic de 'rezistent national
mpotriva sistemului parlamentar.
Actualul program al 'NPD cumuleaz ideile
nationalismului cu cele ale socialismului. Sistemul
capitalist este caracterizat drept 'un sistem economic
strin poporului German. Drept strategie national
NPD si propune 'nationalizarea tuturor ramurilor eco-
nomice si retrocedarea patrimoniului economic popo-
rului german. n consecint NPD se opune att
monedei unice EURO, dar si tuturor colaborrilor eco-
nomice internationale. n viziunea sa geopolitic emisIera
vestic este caracterizat drept 'vatra rasei albe. n
viziunea 'NPD rasa alb cuprinde ramura european,
unde predomin cultura national ariano-german si
ramura rusoIil, care cuprinde spatiul politic al CSI.
Alturi de aceste dou 'Igase culturale omogene
se aIl 'civilizatia chinez creia i se atribuie 'dreptul
de hegemonie cultural si spatiul national n Asia.
Subsumnd doctrina 'Partidului National-
Democrat din Germania, politica international a
mileniului trei va Ii dominat de trei natiuni: Germania,
Rusia si China. Perioada dictaturii national-socialiste
1933-1945 este caracterizat drept 'un esec al revolutiei
nationale. n Iinalul doctrinei NPD sunt conIigurate
ideile strategiei 'Revolutiei Nationale si Socialiste.
NPD se pozitioneaz n direct opozitie Iat de sistemul
parlamentar si si propune 'mobilizarea tineretului
german n actiuni de rezistent politic Iat de sistemul
politic parlamentar.
n urma acestei radicalizri, 'Partidul National-
Democrat din Germania cunoaste trsturile unei trupe
paramilitare, membrii activi purtnd uniIorme, activnd
subordonati unei ierarhii interne. Celulele organizatorice
cuprind un numr de participanti mediu, etalate unui
etaj organizatoric superior care, de la caz la caz,
mobilizeaz membrii si simpatizantii n cadrul
maniIestatiilor de partid. Evenimentul major al activittii
politice a 'Partidului National-Democrat din Germania
l constituie maniIestatiile zilei de 1 Mai, 'ziua rezistentei
socialismului national. Drept urmare celulele de partid
organizeaz la nivel Iederal marsuri si maniIestatii n
public, care n mare majoritate ori sunt interzise pe cale
administrativ sau se Iinalizeaz n lupte corp la corp cu
Iortele de ordine.
GABRIEL SVULESCU Consultant politic liber-
proIesionist. Rezident n Germania. Proprietar si
manager al propriei Iirme de consultant politic si
strategie mass-media GS PUBLIC RELATIONS.
40
Politic extern
S.P. nr. 82/2000
Haider yi Noua Dreapt
DIANA MARIAN
Dac comunismul pstreaz si astzi n
trile vest-europene o aur de utopie raIinat,
sortit prin nssi natura ei esecului,
1
Iascismul si
nazismul, la Iel de europene ca si originile
marxismului, au devenit dup procesele de la
Nrnberg teme tabu n politica european, astIel
c noile generatii ale extremei drepte, adesea
descendenti directi ai esaloanelor inIerioare ale
regimurilor naziste, au Iost nevoite s se adapteze
si s si exerseze inventivitatea si capacitatea de
disimulare dac doreau s poat avea acces la
scena politic, deci s rmn n cadrul legal. Pentru
c Iat de comunism, ale crui simboluri se mai
gsesc si astzi la vedere, de vnzare pe pietele
europene ale colectionarilor de curiozitti, orice
ncercare de reactivare sau arborare de simboluri
Iasciste este aspru pedepsit de lege. Se poate
spune c practic partidele extremei drepte s-au
orientat din necesitate ctre un stil eminamente
postmodern, al camuIlrii si al ncetosrii, al unei
pozitii duplicitare ntre sugestie si declaratie
neatacabil juridic. Istoria post-Iascismului are deja
peste 50 de ani, si n acest timp ea a trecut prin
diIerite Iaze. Noii Iascisti s-au perIectionat n
cameleonizare, astIel c astzi e imposibil, adesea,
s Iie identiIicati n mod univoc. Conceptul de 'noua
dreapt e poate cel mai potrivit instrument de analiz
a noilor tendinte n cadrul dreptei. Acest concept
demonstreaz cum se poate aplica o relativizare unor
concepte modern-extremiste, astIel nct s Iie
transIormate, ca ntr-un proces de splare a banilor,
n concepte postmodern-populiste 'neptate.
Noua dreapt e un curent intelectual
consacrat n anii saizeci n Eranta sub numele de
Nouvelle Droite care ncearc s stearg diIerentele
dintre gruprile si Ienomenele conservatoare si cele
de extrem dreapta. Aprut si ca o reactie la o
tendint evident de stnga a societatii din acea
perioad, acest curent intelectual studiaz gnditori
clasici ai extremei drepte ca Julius Evola, de exemplu,
si ridic pretentia de a Ii singurul reprezentant legitim
al valorilor conservatoare de dreapta, puse mult n
discutie ntr-un climat public dominat de idei liberale
si socialiste. 'Din punct de vedere social-politic,
noua dreapt este doar vrIul aisbergului, a crui
baz este Iormat pe de o parte de gruprile clasice
de extrem dreapta, pe de alta ns si de o reactie
la senzatia diIuz rspndit n societate ncepnd
cu anii saptezeci, dup care societatea noastr tinde
s cad ntr-un cretinism intelectual, ntr-un
mimetism si o uniIormizare totale.
2
n mass-media vestic se propag prerea
c 'noua dreapt nu este altceva dect o Ioarte
mic parte a tineretului care, lsndu-se Iascinat
de paseisti, se mbrac n diverse uniIorme militare
si practic violenta pe strzi, deci Ir o structur
politic organizat, dnd astIel conceptului o nuant
de marginal.
3
n aceast zon a unei drepte redimen-
sionate si ocultate se poate situa si Ienomenul
austriac EP-Jrg Haider. MistiIicri, relativizarea
unor valori europene deja traditionale, o pozitie
politic ce nclin s conIiste ct mai multe din
tendintele societtii dup principii de marketing
(atragerea de clienti din varii zone sociale si econo-
mice), toate acestea Iac parte din comportamentul
politic al acestui partid si n special al liderului lui.
nssi conIiscarea liberalismului austriac (Freiheitliche
Partei ar nsemna la origine Partid Liberal, ntr-o
traducere mai germanic, deci poate si cu o nuant
Politic extern
41 S.P. nr. 82/2000
mai nationalist, a termenului de Liberalismus) pare
s Iac si ea parte din aceast mistiIicare continu. n
anii nouzeci, Heide Schmidt, n acea vreme una
din politicienele cele mai importante ale partidului,
membr a parlamentului, se desparte de Haider,
Iondnd 'Liberales Eorum, n dorinta de a restabili
o traditie liberal austriac real, n aIara EP. n
aceste zile, partidul ei, care nu a mai reusit s intre
n parlament la alegerile din octombrie 99, este
zguduit de scandaluri si nentelegeri la vrI, iar
Heide Schmidt s-a resemnat, conducnd acum un
talk-show TV. Eaptul c liberalismul autentic nu
cunoaste un suport substantial n Austria se poate
explica si prin mentalitatea social preponderent
traditionalist si succesul contrareIormei catolice.
Condus din anii cincizeci, cu mici ntreru-
peri, de o coalitie socialist-conservatoare, Austria
e o tar obosit de un sistem politic si economic
care a esuat n mare parte n ineIicient si n incapa-
citatea de regenerare. Sturat de o elit politic
transIormat ntr-o oligarhie autentic ce-si mprtea
pozitiile inIluente pe criteriul apartenentei la unul
din cele dou partide aIlate la guvernare, o mare
parte a electoratului austriac a cutat s se redirec-
tioneze si s caute promisiuni n alte directii ale
spectrului politic. Att incapacitatea vechilor elite
de a gsi noi modalitti de legitimare ct si aIecti-
unea sczut a austriacului de rnd pentru valori
liberale, pentru economia de piat si deschidere
4
a Icut din Austria o piat electoral n care dimen-
siunile discursului lui Haider s Iie dac nu apre-
ciate, cel putin privite ca Iiind singura alternativ
viabil la guvernarea 'corupt si incapabil de
reIorm a socialist-conservatorilor. ConIorm exit
poll-ului care a urmat alegerilor din octombrie
1999
5
, 65 din alegatorii EP si-au maniIestat
optiunea pentru acest partid pentru c 'EP-ul
scoate la iveal abuzuri grave si scandaluri iar 63
dintre aceeasi alegtori considerau c acest partid
'aduce un suIlu nou si schimbare. Atitudinea oIensiv
si necruttoare a lui Jrg Haider si a partidului lui
la adresa coalitiei de la guvernare, considerat 'un
circ de purici (EPD, 20.04.95), o 'adunare de
mincinosi(EPD, 26.09.1987) sau un 'cotet de
gini n care toate cotcodcesc si niciuna nu Iace
vreun ou (Die Presse, 17.09.1987) prea s rs-
pund la sentimentele conservator-paseist revoltate
ale austriecilor si s reuseasc s le transIorme ntr-
un capital electoral urias. Si totusi, 40 din aleg-
torii EP au votat acest partid datorit 'personali-
ttii lui Jrg Haider Ir s stie, asa cum spunea
Eranz Eischler, comisarul EU din partea Austriei,
'ce tabu au nclcat si Ir s realizeze gravitatea
acestui Iapt. ntr-adevr, marea majoritate a opiniei
publice austriece s-a artat proIund surprins de
atitudinea aspr si indignat a Uniunii Europene ca
urmare a rezultatului alegerilor din octombrie. E oare
o treime din electoratul austriac 'orb si extremist
sau e Jrg Haider att de capabil de disimulare si
att de carismatic-convingtor nct s devin 'solutia
optim' pentru o bun parte a electoratului austriac?
Pentru un rspuns la aceast ntrebare e
nevoie de o ncercare de interpretare si de evaluare
a discursului politic a lui Haider, o ncercare de
evidentiere a conceptelor cu care acesta jongleaz
n manevrele lui populiste si, mai ales, o tentativ de
'demitizare' a jocului politic pe care acesta continu
s l Iac de aproximativ 16 ani. Desi discursul
haiderian, postmodern n esent, e lipsit de coerent
intern si e proIund situational, exist totusi o serie
de termeni si 'concepte' de dreapta sau pur si simplu
populiste care apar Irecvent, ca un lait-motiv, n
discursul lui. Haider Ioloseste o serie de atribute n
anumite contexte, atribute cu o anumit relevant
ideologic. Termenii haiderieni aduc o delimitare clar
bine-ru, o delimitare modern n esent, o
absolutizare a unor teme populiste care ascund n
Iapt lipsa de valori si de scrupule. Haider 'lupt'
alaturi de 'austriecii autentici, harnici si cinstiti'
impotriva strinilor, lenesilor si mincinosilor.
Austrieci autentici vs. strini yi azilan(i
Desi nu i se poate imputa Iaptul c nu este
Iamiliarizat cu principiile tolerantei si ale asa-numitei
'political corectness', principii cu care ncearc
42
Politic extern
S.P. nr. 82/2000
sistematic s conving opinia public international
si s demonstreze c de Iapt ideile democratice
primeaz, Haider cade Irecvent n capcana
xenoIobiei si a intolerantei. Eolosind sintagme ca
'nstrinare' (berIremdung), 'epurare etnic'
(Umvolkung) mprumutate din arsenalul nazist,
Haider a avertizat asupra pericolului pe care-l
reprezint politica permisiv a guvernului la adresa
imigrantilor si a azilantilor. 'Suntem amenintati de
posibilitatea unei continue nstrinri prin natura-
lizare(.) si prin extinderea n est. Recomand
guvernului s si creeze un nou electorat, Iiindc pe
cel vechi nu mai poate Ii deloc sigur'. (Die Presse,
10. 07.1998). Miscarea xenoIob a EP-ului din
1993 condus sub titlul 'Austria pe primul loc!'
nu a avut eIectul scontat, n schimb a dus la
desprinderea de partid a Iactiunii liberale conduse
de Haide Schmidt. Exprimnd necesitatea unei
'solutii Iinale' (Endlsung) n privinta strinilor,
campania electoral a EP-ului din Viena n
septembrie 1999 expunea aIise electorale care
ndemnau la ncetarea 'nstrinrii Austriei' si
'abuzului de acordare a azilului politic'. Brosura
electoral a partidului n septembrie 1999 continea
sub titlul 'Stiati c.' o serie de 'revelatii' la adresa
comportamentului strinilor, asociat n principal cu
traIicul de droguri si criminalitate. Campania era n
principal directionat mpotriva 'traIicantilor de
droguri' din trile aIricane care, conIorm unei
reprezentante EP n Parlament 'nu doar c arat
altIel, ci se si comport altIel, deosebit de agresiv.
Acest lucru se datoreaz naturii acestor oameni.
Majoritatea stau ilegal n Austria, majoritatea sunt
traIicanti de droguri si sunt excesiv de agresivi'.
(StenograIie dup discursul n Parlament, 10.05.1999)
Aceast opinie despre inIerioritatea nativ a
persoanelor de culoare provenind din trile aIricane
a Iost apoi conIirmat de Haider nsusi: 'Am Iost
n Namibia cu Iamilia mea pentru c am vrut s
constat cum este s triesti mpreun cu negrii acolo
unde ei sunt majoritari. Cu negrii exist o problem.
Nici mcar acolo unde detin majoritatea nu reusesc
s Iac nimic. Nu are rost nici mcar s ti bati
capul cu ei.' (ZiB, 1.03.1995) Campania mistiIicarii
si acerbei exagerri a culminat cu teoria explicativ
a presedintele Parlamentului, Thomas Prinzhorn,
membru marcant al EP, teorie reIeritoare la
numrul mare de strini din Austria. 'Azilantii si
strinii au o serie de avantaje. Ei primesc de la
asistentii sociali medicamente pe baz de hormoni
pentru cresterea Iertilittii lor. Austriecii rar primesc
asa ceva.' (Stuttgarter Nachrichten, 19.09.1999)
Austrieci cinsti(i
Grija si respectul lui Haider pentru genera-
tia celor care au luptat n rzboi este probabil cea
mai autentic parte a identitatii lui.
6
Mostenind
psihologic (printii lui au Iost simpatizanti convinsi
ai regimului nazist) si material
7
generatia nazist,
Haider se las adesea controlat de aIectiunea
pentru cei care 'au caracter si care au rmas Iideli
convingerilor lor pn n ziua de azi, n poIida
opozitiei pe care au trebuit s-o nIrunte' (Discurs
n Iata unor oIiteri SS, KrumpendorI/Carintia
1995). n categoria austriecilor 'cinstiti' intr si
Walter Reder, oIiter SS ntors n Austria n 1985
dup o condamnare pentru masacrul a mai mult
de 1000 de oameni n Marzabotto. El nu este dect
'un soldat ca alte sute de mii de soldati. El si-a
Iacut doar datoria, asa cum i-o cerea jurmntul
militar'. (Krtner Nachrichten, 14.02.1985) Mai
mult, soldatii SS nu doar c nu sunt vinovati, ci au
Iost oameni care au luptat pentru cauza dreapt a
democratiei:
'Haider: Am spus c soldatii Eortelor Armate
Germane au Iacut posibil democratia, asa cum
exist ea astzi. Dac nu ar Ii opus rezistent, dac
nu ar Ii Iost n est, dac nu ar Ii luat msuri, atunci.
Profil: Sintagma a opune rezistent a Iost Iolosit
ca modalitate de justiIicare de ctre Eortele Armate
Germane.
Haider: Atunci trebuie s ne ntrebm astzi cum
au stat lucrurile ntr-adevr.'
Conceptele vagi si gratuit-neproblematice
aplicate Holocaustului si ororilor nazismului
8
Politic extern
43 S.P. nr. 82/2000
culmineaz chiar n 'scpri' terminologice care
par s evidentieze tipul de convingeri crora Haider
le este tributar. Lagrele de concentrare au Iost n
Iapt 'lagre de pedepsire' iar Austria este supus
'nstrinrii' si 'epurrii etnice'.
Austrieci harnici vs. parazi(i sociali
Campania mpotriva politicii sociale a
guvernului social-conservator dus de EP a
mprtit poporul austriac n dou tabere: austriecii
harnici si eIicienti, care particip la progresul
economic al Austriei si tabra 'parazitilor sociali'
care proIit de pe urma muncii oamenilor harnici.
'Parazitii sociali' includeau, pe lng tinerii care,
obisnuiti s triasc ntr-un sistem economic
asistential, triau de pe urma asigurrilor si
subventiilor de la stat, categoria social a artistilor,
vzut ca Iiind parazitar, ineIicient si primejdioas
si binenteles cea a strinilor, vzuti ca proIitnd de
sistemul economic socialist care subventiona toate
categoriile sociale care nu se puteau ntretine.
Politica propus de EP includea o restructurare
drastic a sistemului economic si minimizarea
pierderilor datorate acestor categorii pguboase
de cetteni. Avertismentul lansat de Haider suna
clar: 'Cine nu munceste, trebuie s se reobisnuiasc
cu munca. (.)Acesta este un semnal pentru tineri
(.)si pentru toti parazitii sociali care trebuie s
stie: Carnavalul s-a terminat, e timpul s ne apucm
de lucru'. (EPD, 29.10.1998) sau, cu ocazia unei
greve, 'Cei care strig n Iundal vor avea nevoie
de aerul pe care-l consum strignd. Pentru a
munci.' ('Der Standard', 5.10.1994)
POZELE yI MyTILE LUI 1RG HAIDER
Talentul redutabil a lui Haider de a 'pune
n scen o pies perIect, este un Iapt mult
dezbtut n Austria. Chiar dac problemele EP
din ultima perioad au Iost numeroase, mai multi
membri din vrIul EP Iiind Iie nchisi, Iie judecati
pentru delicte Iinanciare grave, iar doi acoliti
apropiati au plecat din partid pentru a se ntoarce
mai trziu (azi unul dintre ei e ministru de Iinante
Karl Heiz Grasser, iar cellalt presedinte al
Parlamentului Thomas Prinzhorn), imaginea lui
Jrg Haider pare s nu Ii suIerit de pe urma acestor
scandaluri. Pare evident Iaptul c EP-ul e asociat
cu nssi imaginea lui Haider. De aceea, orice
scandal din partid ntreste prestigiul seIului
acestuia, privit ca o victim la vrI, ca un condu-
ctor cruia unii sau altii dintre subordonati nu i-au
Iost Iideli si care este astIel mpiedicat s si pun
n aplicare planurile. Ceea ce l Iace pe Haider att
de periculos este tocmai capacitatea lui de disi-
mulare, jocul lui multiplu, bazat pe cel putin trei
msti distincte.
9
Haider yi politica revoltei
Prima astIel de masc este cea de Robin
Hood, identitate pe care si-a asumat-o singur de
nenumrate ori. Eort a binelui care lupt mpotriva
celor 'bogati si puternici', n particular mpotriva
sistemului de guvernare, Robin Hood-ul austriac
s-a angajat ntr-o vntoare a nedrepttilor care i
se Iac acelui 'om simplu' (kleine Mann), n numele
cruia el lupt. 'Nu exist sezon n care vntoarea
slbticiunilor rosii si negre s Iie interzis' (reIerire
la culorile partidelor la guvernare). Eolosind imagini
ale luptei mpotriva maIiei si sintagme ca 'Viena nu
trebuie s devin un Chicago', Jrg Haider si
sustintorii lui s-au lansat ntr-o campanie de
discreditare a clasei politice oponente: 'Nu membrii
EP sunt duntorii democratiei. Noi suntem
pesticidul mpotriva lor. La noi rosii si negrii conduc,
n loc s Iie nchisi n rezervatii asa cum ar trebui.
(Die Presse, 10.09.1990) Dar un astIel de erou
nu-si poate pstra atributiile dac Iace parte din
categoria celor 'puternici si bogati. Cum poate
Iace parte Robin Hood dintr-un guvern mpotriva
cruia trebuie s lupte, pentru a demonstra omului
simplu c l reprezint n continuare? Se pare deci
c plecarea de la guvernare a lui Haider poate s
44
Politic extern
S.P. nr. 82/2000
aib si o alt motivatie dect presiunea sactiunilor
Uniunii Europene. Dndu-si demisia de la
guvernarea partidului, el rmne totusi seIul din
umbr Iiindc, asa cum spunea Susanne Riess-
Passer, actuala presedint a partidului, 'EP este
Jrg Haider. AstIel Jrg Haider si poate relua si
rolul de Robin Hood. Ultimele actiuni ale lui Jrg
Haider demonstreaz c ncercrile conservatorilor
de a-l 'neutraliza cooptndu-l la guvernare
esueaz. Robin Hood-ul din persoana lui Jrg
Haider gseste mereu modalitti de a 'lovi n
opozanti.
Haider yi erotizarea politicii
A doua imagine pe care Haider a reusit s
o exploateze cu succes e cea a sportivului plin de
Iort si brbtie. Haider personiIic pentru multi
austrieci brbatul care, pe lng inteligenta si Iorta
intelectual, are si atuurile Iizice ale omului puternic
si sntos. Participnd la cte un maraton n
Carintia sau New York, Icnd alpinism si bungee-
jumping, Haider consider aceste activitti ca
'dovezi de brbtie si 'autodisciplin care
servesc ca exemplu generatiei tinere. Multe din
campaniiile lui electorale exploateaz acest concept
de Iort Iizic si disciplin.
10
Acest cult al corpului ca parte a unui
program populist nu e att de nou pe ct ar putea
prea. Conceptul supravietuirii celui mai puternic,
legat de cultul masculinittii si Ieminittii este o
conceptie social-darwinist exploatat si de misca-
rea nazist. Imaginea conductorului carismatic si
a Iortei masculine a Iacut parte si din campania
purtat de Hitler. Eascinatia pe care acesta o avea
asupra celorlalti e un Iapt bine cunoscut astzi.
ntr-un mod similar, Haider a exploatat si
el avantajele unei astIel de abordri. Succesul lui
Haider la electoratul Ieminin si aprecierea de care
se bucura n rndul brbatilor care l percep ca pe
un 'exemplu de brbtie e un Iapt constatat n
sondajele de opinie.
Haider yi umanizarea politicii
A treia imagine de care se Ioloseste cu
succes Jrg Haider exploateaz principiul 'priete-
nului mereu aproape. Jrg Haider si-a creat
imaginea de politician care este mereu n contact
cu oamenii crora le ntelege problemele si le
mprtseste bucuriile. AIisele electorale din 1999
l reprezentau pe acesta mpreun cu echipa lui
mbrcati n haine de muncitori, Ir pretentii de
superioritate si mereu comunicnd cu 'oamenii
simpli pe limba lor. Aceast imagine de politician
care se identiIic cu problemele oamenilor, care
lupt s reprezinte 'oamenii simpli, harnici si cinstiti
a reprezentat un urias capital electoral pentru Jrg
Haider. Asa cum relateaz sptmnalul 'ProIil
n urma alegerilor locale Jrg Haider a avut
dreptate cu motto-ul su Noi nu cstigm n
sondaje, noi cstigm n alegeri. nc o dat a
avut dreptate si nc o dat a atras alegtori rosii.
Si asta cu o lupt electoral clasic. Prezenta
mediatic a Iost Ioarte redus, n schimb mult mai
multe strngeri de mini si halbe de bere gratuite
mprtite n corturile Iestive. Motivele reusitei sunt
multiple. n jur de 400 de sate au Iost vizitate de
Haider n aceast campanie. Unde se ducea, era
asteptat o audient de dou ori mai mare dect
cea de acum cinci ani.(.) n birturi asculta
plngerile oamenilor si povestea si el mici istorioare
despre nedrepttile mrunte de zi cu zi. (ProIil,
6.03.1999) Miznd pe Iorta lui de convingere si
pe Iarmecul lui, aplicnd principiul 'nou ne pas,
Haider a reusit s si apropie alegatorii si s le
cstige ncrederea ntr-o msur n care opozantii
lui nu au reusit.
n acest context, succesul electoral al lui
Jrg Haider nu mai trebuie s surprind. Haider a
dus la ndeplinire toate premizele succesului jocului
electoral, si chiar a gsit tactici proprii de 'momire
a electoratului. Tendintele lui de dreapta sunt privite
doar ca o coordonat a personalittii lui, aparent
nu destul de semniIicativ pentru a Ii sanctionat
de alegtori. n schimb ceea ce surprinde este Iaptul
Politic extern
45 S.P. nr. 82/2000
c un astIel de joc este posibil ntr-un sistem
considerat democratic, ntr-o ordine bazat pe
tolerant si deschidere. Succesul lui Haider n
Austria nu Iace dect s avertizeze asupra Iaptului
c principiile democratiei pot Ii subminate din chiar
interiorul ei. 'Critica complice a postmoder-
nismului, pendularea continu ntre aIirmare si
negare si populismul sunt premizele care Iac posibil
ascensiunea politic a unui Jrg Haider.
BIBLIOGRAFIE:
1. Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Show-
ul Haider), Drava Verlag, KlagenIurt, 2000.
2. Hans Henning Scharsach, Haider, Osterreich
und die Rechte Jersuchung (Haider, Austria i
Tentatia Dreptei), Rowohlt Taschenbuch Verlag,
2000.
3. Neue Zricher Zeitung, 27/28 Mai 2000.
4. Wiener Bltter 6/1994.
5. ProIil 6.03.1999, 21.08.1995.
6. Die Presse 17.04.1987, 18.07.1998, 10.09.1990.
7. Der Standard 5.10.1994
8. EPD 29.10.1998, 20.04.1995, 26.09.1987.
9. Krtner Nachrichten 14.02.1985.
10. ZiB 1.03.1995
NOTE
1
n 'Ungleiche west-stliche Ellen ('n est si vest se
msoar cu msuri diIerite) din Neue Zricher Zeitung,
27/28 Mai, sunt puse Iat n Iat dou atitudini
contradictorii ale politicii europene: pe de o parte
sanctionarea hotrt a guvernului austriac Iormat cu
un partid de orientare extrem dreapta pe de alta
existenta n coalitii guvernamentale a unor partide
comuniste. 'Comunistii Irancezi tin nc la realitatea vie
a luptei de clas, ns pentru Iaptul c si privesc acum
critic lunga servilitate Iat de lumea sovietic, sunt
considerati curajosi. Dac PCE declar c nu comunismul,
ci doar aplicarea sa a suIerit un esec, partidul poate conta
pe un partial acord al cercurilor intelectuale Iranceze.
Simple greseli nesemniIicative, deci? Dar cum ar Ii dac
n Europa de astzi un partid ar declara c nu doctrina
national-socialist, ci doar stilul n care a Iost aplicat a
Iost un esec?
2
JoseI Niewiadomski - Die Banalitt des Starken, n
Wiener Bltter 6/1994
3
Ibidem.
4
Hans Rauscher, Eine geschlosene Verdrngungskette
(Lantul nchis al reIulrilor) n Haider, Osterreich und
die Rechte Jersuchung, Rowohlt Taschenbuch Verlag,
2000.
5
Eessel-GIk, Exit Poll, n Eritz Plasser si Peter A. Ulram,
Analyse der Nationalratswahl 1999. Muster, Trends, und
Entscheidungsmotive (Analiza alegerilor nationale din
1999. Tipar, trend-uri si motivatii.), Zentrum Ir
Angewandte PolitikIorschung. Eorschungbericht, Wien,
1999.
6
Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Show-ul Haider),
Drava Verlag, KlagenIurt, 2000.
7
Jrg Haider a mostenit o proprietate ntins n Carintia
de la unchiul su, un simpatizant nazist recunoscut, care
a ajuns s detin aceast proprietate n urma unor
proceduri ilegale prin care o deposedase pe posesoarea
de drept (o evreic) a acestui teren.
8
Profil: A Iost dictatura nazist ca toate celelalte
dictaturi?
Haider: Eu cred c nu trebuie s Iacem diIerentieri ntre
sistemele totalitare. Sunt toate de condamnat. A existat o
er n care au trit printii nostri si n care s-a ajuns la
msuri rzboinice. n acelasi timp, au existat n cadrul
regimului national-socialist proceduri care nu pot Ii
acceptate. Nici unul din membri Iamiliei mele nu a Iost
implicat n astIel de proceduri.
Profil: Aud bine? Proceduri. Ce numiti proceduri?
Haider: Da, au existat activitti si msuri mpotriva unor
grupe de populatie care au reprezentat nclcri Ilagrante
ale drepturilor omului.
Profil: Aveti greutti n a pronunta cuvinte ca gazare si
ucidere n mas?
Haider: Dac vreti, putem s le numim ucideri n mas.'
(ProIil, 21.08.1995)
9
Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Show-ul Haider),
Drava Verlag, KlagenIurt, 2000.
10
n vara lui 1999, EP-ul rspndea aIise cu Haider si cu
alti membri ai partidului care surprindeau alura sportiv a
acestora. Motto-ul acestei imagini era 'Numai ntr-un corp
sntos e o minte sntoas. E oare ntampltor Iaptul
c acest motto tradus din latina lui Juvenal apare exact n
aceast Iorm gresit tradus si n 'Mein KampI a lui
Hitler?
DIANA MARIAN Student la Eacultatea de Stiinte
Politice si Economice n cadrul Universittii din
Bucuresti si student la Eacultatea de Stiinte Politice
din Viena.
46
IdeoSfera
S.P. nr. 82/2000
Teme antisemite n discursul public (III)
GEORGE VOICU
III. TEME ANTISEMITE N DISCURSUL PUBLIC
Discursul antisemit 'pur, adic acela
construit exclusiv pe teme antisemite, este relativ
rar n spatiul public romnesc de dup 1989.
Antisemitismul apare de cele mai multe ori ca o
component, strns legat de altele, indisociabil
la rigoare, ntr-o constructie discursiv mai
complicat tematic: discursul ultranationalist. Este
vorba de un discurs care grosso modo mbin dou
categorii de atitudini: una 'pozitiv/aIirmativ,
constnd n exaltarea calittilor nationale si a
atasamentului total la 'neam, si alta 'negativ,
constnd n respingerea, adesea brutal, a 'intru-
silor, adic a minoritarilor si strinilor. Se ntelege
c temele antisemite apar n cadrul acestui ultim tip
de atitudini.
Totusi, numai aparent ele snt usor
disociabile. Temele antisemite n discursul
ultranationalist snt asemenea crmizilor care
alctuiesc un zid: nu pot Ii extrase Ir ca prin
aceasta constructia s nu suIere. Temele antisemite
nu snt deci reductibile la un numr de cuvinte (desi
snt si asa ceva) izolabile si Ir eIecte asupra
restului discursului. Dimpotriv, cuvintele antisemite
penetreaz ntregul discursului si au consecinte
decisive asupra acestuia. Chiar dac, n unele
cazuri, conotatiile antisemite par la prima vedere
simple ingrediente stilistice, lund doar Iorma unor
motive pasagere, ironice sau aluzive (gen 'ovreiasul
nostru sau gen 'Iuda celor 'treizeci de arginti
etc.), nu a unor teme (care presupun o idee), si n
multe texte asa se ntmpl, 'sensul acestora se
transmite asupra ntregului. Analiza mai atent a
acestor texte extrem-nationaliste pune n lumin
asa cum vom vedea mai departe c, pentru multe
din acestea, miza lor real, Iundamental este
tocmai antisemitismul, conjunctura Iiind menit
doar s nsele, s creeze o perdea de Ium napoia
creia loviturile se pot aplica cu mai mult trie.
Cam acelasi rol l joac si codul nu ntotdeauna
acelasi n care este transmis mesajul antisemit.
Toate acestea nu nseamn c nu snt si texte pentru
care antisemitismul constituie nssi structura lor de
rezistent sau chiar unica materie din care snt Icute.
Articolele si crtile lui Radu Theodoru snt exemple
de netgduit de antisemitism s-i zicem asa
'pur, de discurs public antisemit.
Temele
Prin teme ale unui discurs, oricare ar Ii
acesta, nteleg acele unitti ideatice simple,
considerate de regul axiomatice sau inatacabile,
Iolosite, cel mai adesea, ca argumente destinate s
sustin o sanctiune, pozitiv sau negativ, explicit
sau implicit, ori o judecat de valoare. Temele
snt deci enunturi sau asertiuni, reductibile la ceea
ce putem numi premise logice, presupuse valide
prin uzant sau prin consens, dar adesea n aIara
deplinului control logic sau istoric. 'Uzanta sau
'consensul nu exclud ns ca, n unele cazuri, s
Iie prezent si o evident operatie de 'rationalizare.
Concret, n cazul temelor antisemite vehiculate de
discursul public se ntlnesc adesea tot Ielul de
'argumente ('Iapte, 'ntmplri, 'autoritatea
unor nume, consideratii 'metaIizice sau 'teologice
etc. etc.), acestea prezentndu-se ca Iiind, chipurile,
o 'constructie logic riguroas, derivat irezistibil
din 'premise.
Se ntelege c o tem are n general statutul
unei alegatii, ea Iiind invocat pentru a sprijini un
IdeoSfera
47 S.P. nr. 82/2000
mesaj nc mai radical. De cele mai multe ori, temele
snt elemente analitice (de continut) ale constructiei
discursive, dar nu de putine ori se ntmpl ca
ntregul esaIodaj discursiv s se reduc la o singur
tem; dar si ntr-o asemenea situatie, 'morala
discursului este mai larg dect tema atacat. Eorta
persuasiv a temelor este direct proportional cu
'validitatea lor subnteleas, derivarea concluziei
ntrind si mai mult convingerea/credinta n sensul
initial detectat al probelor. Ceea ce arat c un
discurs de acest tip pleac de obicei, dar Ir s o
recunoasc, de la concluzie, n tiparul si n sprijinul
acesteia Iiind apoi modelate/turnate premisele,
'argumentele, 'probele. Mai simplu spus, avem
de-a Iace mai nti cu 'credinta n ceva, si abia
dup aceea se produce nu ns ntotdeauna, ci
numai atunci cnd se petrece saltul de la stereotip
la ideologie 'rationalizarea credintei.
La rigoare, nici un discurs nu scap
complet acestui cerc vicios: el pare s trag o
concluzie din argumente 'independente si 'obiec-
tive, truvabile ca atare n realitate, dar acestea snt
ele nsesi consecinta unei constructii 'epistemo-
logice si, asadar, ncrcate aprioric de sensul
concluziei, initial latente sau ascunse, uneori chiar
si inconstiente. Nici un discurs nu este deci ntru-
totul liber de credintele si valorile autorului su. Cu
alte cuvinte, orice discurs poart o pecete ideolo-
gic, mai mult sau mai putin vizibil, mai mult sau
mai putin detectabil, mai mult sau mai putin consti-
ent, dar niciodat inexistent. Dac acest viciu
este detectabil, la limit, n orice discurs public, n
discursul animat de teme antisemite el devine o
regul izbitoare.
Discursul public cu teme antisemite se
construieste mai ntotdeauna din acest Iel de idei
'de-a gata, de ponciIe, de prejudecti, de stereoti-
puri, pe care niciodat nu le supune examenului
critic (sau, dac pare s o Iac, totul este doar un
exercitiu de simulare, cci const doar n inventa-
rierea si retinerea, Irecvent deIormat, a acelor
probe ce par Iavorabile temei). Caracterul su
ideologic l priveaz de buna credint si l Iace s
sIideze chiar si evidentele. Bunoar, o carte
precum Protocoalele inteleptilor Sionului este
luat ca atare, ad litteram de retorul antisemit,
devenind argument ireIutabil al convingerii
antisemite, desi atentionrile si argumentele asupra
Ialsului grosolan pe care-l constituie aceast carte
snt de notorietate public. ntr-un asemenea caz,
concluzia antisemit, chiar dac nu este tras n
mod explicit (si, de cele mai multe ori, asa se
ntmpl), rmne ntotdeauna la ndemna recepto-
rilor. Chiar latent, ea are aceeasi valoare depistat
mai nainte: de a augmenta sensul detectat initial al
'probelor, de a ntri convingerea c interpretarea
dat (antisemit) este cea 'corect, ntr-un cuvnt,
de a IalsiIica 'probele. Antisemitii nu snt antisemiti
ca urmare a unui rationament, adic a posteriori
acestuia, ci rationamentul n cauz este urmarea
antisemitismului lor aprioric. Desi ei snt produsul
unei ideologii, de care dealtIel se servesc din plin,
pe baza creia si construiesc reprezentrile, per-
ceptiile, sentimentele, credintele si ideile, aceast
Iiliatie este pare-se prea putin constientizat
(nu n sensul c nu utilizeaz o ntreag bibliograIie,
mereu selectiv, menit s sustin credinta antise-
mit, dimpotriv, adesea o Iac, ci n sensul c nu
realizeaz capcanele acesteia).
Cele dou directii ultranationaliste majore
depistate anterior, cea traditionalist si cea national-
comunist, nu se deosebesc prea mult sub aspectul
temelor antisemite. Si una si cealalt conIigureaz
Irecvent acelasi antisemitism militant sau activ.
Acesta se caracterizeaz n primul rnd prin aceea
c uzeaz de o multitudine de teme care iau Iorma
Iie si numai din pricina repetitiei exasperante a
cliseelor izbitoare, n ciuda Iaptului c credintele
antisemite snt Irecvent 'rationalizate. Chiar dac
snt cazuri n care juxtapunerea stereotipurilor
antisemite nu este total, n sensul c unele teme
snt cultivate de un autor si ignorate sau chiar
respinse de un altul, suprapunerea este ns mai
ntotdeauna larg. DealtIel, ntre multe din aceste
teme exist o legtur 'logic puternic, una
antrennd de regul o alta. Este motivul pentru care
48
IdeoSfera
S.P. nr. 82/2000
nu de putine ori multe teme antisemite snt
exprimate nediIerentiat, identiIicarea lor putnd Ii
Icut, n aceste cazuri, doar prin analiza de continut
a discursului. Agregarea acestor teme ntr-un tot,
interdependenta lor, existenta unei derivri 'logice
dau de altIel msura agresivittii antisemite a
discursului n cauz. ntre numrul de teme sustinute,
exprimate Iie distinct Iie nediIerentiat, si antisemitism
exist o proportionalitate direct.
Desigur, snt cazuri n care antisemitismul
se construieste pe o singur tem, si acest Iapt nu
Iace automat discursul respectiv mai putin antise-
mit. Conteaz adesea la Iel de mult si stilul discursiv,
care este o marc precis a intensittii 'credintei
antisemite. Cnd acesta rezid n violent verbal,
cnd 'trirea unei teme e mare, atingnd Ianatismul,
atunci alte teme, desi pot rmne neatacate explicit,
snt prezente ntr-o Iorm implicit, semne ale
acestora Iiind totusi detectabile ca pe un palimp-
sest n constructia discursiv. Alteori avem de-a
Iace cu texte cu un grad mai mare de codiIicare,
cu o nciIrare a mesajului antisemit, nu cu o absent
sau o respingere, greutatea antisemit neIiind astIel
micsorat; mai mult, ntr-o nou situatie discursiv
a unui asemenea autor, acest potential antisemit
poate deveni maniIest. Aceasta e totusi o situatie
relativ rar, un discurs de aceast Iactur Iiind de
regul militant si construindu-se de obicei pe mai
multe teme (chiar dac nu pe toate). Iat de ce se
poate vorbi, tematic, de un nucleu dur al acestui
discurs. Forma discursului este, apoi, dependent
ntr-o anumit msur de continutul acestuia.
Desigur, din perspectiva analizei comunicrii
politice, a eIicientei cu care mesajul antisemit ajunge
de la emittor la receptor, codul este adeseori mai
important dect continutul (temele). Cnd codul
cultural este mai soIisticat, mai intelectual (trimitnd,
de pild, la Talmud, la hassidism, la scrierile lui
Isral Shahak, ale lui M. Zimmermann, NichiIor
Crainic sau Roger Garaudy), mesajul antisemit
devine mult mai criptic si, din punct de vedere
social, sansa lui persuasiv este sensibil redus.
Cnd, dimpotriv, codul cultural este simplu, vulgar,
'pe ntelesul poporului, sansa mesajului de a Ii
receptat este considerabil mai mare.
Cu toate acestea, natura discursului este
dat de teme, de continut. Dincolo de stilurile, de
codurile diferite pe care le Iolosesc, discursurile
publice radicale cu continut antisemit transmit
receptorului acelai mesaf: deprecierea, major
sau semniIicativ, a comunittii evreiesti sau a
evreilor ca indivizi. Este motivul pentru care mai
nti voi inventaria aceste teme si le voi analiza n
'logica lor intern, exempliIicndu-le de Iiecare
dat. Ele snt, potrivit analizei de continut pe care
am Icut-o pe periodice si pe crtile antisemite
aprute n Romnia dup 1990, ntr-un numr
nsemnat, nu ns nelimitat.
(1) Prima dintre acestea, nu numai n
cronologia post-comunist, ci si ca Irecvent si
intensitate, este cea reIeritoare la ~contribu(ia
decisiv a evreilor la instaurarea regimului
comunist n Romnia (si, rareori se omite acest
lucru, n celelalte tri din estul si centrul Europei).
'Evreii au adus comunismul n Romnia este
propozitia-laitmotiv, propozitia-titlu
1
, din care
decurg grave acuzatii uneori constiente, alteori
inconstiente la adresa, n general, a ntregii
comunitti evreiesti. Lipsite, de regul, de orice
nuant, prin Iolosirea cu predilectie a pluralului cu
articol hotrt ('evreii) sau mai rar a sintagmei
'unii evrei (avnd ns ntelesul de 'numai evrei
sau de 'eminamente evreiesc), aceste discursuri
opereaz cu o imagine standard, cu un portret-
robot al evreului, pe scurt, cu 'evreul imaginar.
'Evreii au adus comunismul sau 'unii evrei au adus
comunismul snt, n cele din urm, identice. Eie
ntr-o Iorm, Iie n cealalt, aceast idee este un
Iel de vulgat istoric, de care uzeaz, cnd explicit,
cnd implicit, o multime de intelectuali, lideri de
opinie, oameni politici. Ea nu caracterizeaz deci
numai discursul net antisemit, ci, cteodat, se
insinueaz si n discursuri cultural-politice a cror
tint nu pare a Ii ctusi de putin antisemitismul. Este,
una peste alta, cea mai curent si, poate, mai adnc
si mai greu de eradicat prejudecat a opiniei
IdeoSfera
49 S.P. nr. 82/2000
intelectuale si publice din Romnia.
Cei se sustin c 'evreii au adus comu-
nismul generalizeaz deci, adesea Ir nici o
retinere, atribuind astIel cnd ntregii populatii evre-
iesti din Romnia cnd unei prti semniIicative a ei,
deIinit sau subnteleas ca majoritar sau reprezen-
tativ, responsabilitatea pentru destinul politic
comunist al trii. Ideea 'metaIizic a 'comunismului
iudaic, a unui Iel de tropism evreiesc spre comu-
nism se crede adesea veriIicat empiric, evreii Iiind
acuzati cum o Iace Rzvan Codrescu c, desi
'au Iost mai pretutindeni principalii artizani ai
revolutiilor marxiste, ei totusi 'nu snt dispusi s-
si recunoasc nici mcar o minim responsa-
bilitate
2
. Enuntarea si sustinerea acestei teme este
de obicei nsotit de culpabilizarea global a
evreilor, gsiti responsabili pentru soarta politic
tragic pe care Romnia a cunoscut-o dup cel
de-al doilea rzboi mondial. Comunismul este vzut
adesea Iie ca o 'aIacere evreiasc pur, Iie, mai
rar, ca o 'aIacere esential evreiasc, la care au
luat parte si reprezentanti notorii ai capitalismului
occidental. Exprimarea acestei teme capt n
unele publicatii nu numai un caracter programatic,
ci si pornograIic, menit s intoxice opinia public.
Europa, Romnia Mare, Politica au consacrat
acestui subiect rubrici permanente sau articole
serializate ntr-un lung sir de numere
3
, n care
'argumentul istoric este ntrit cu expresia licen-
tioas (bunoar, Iolosirea notiunii de 'jidan si a
celor derivate din ea era un procedeu Irecvent n
Europa sau n Atac la persoan).
Reprosul adresat evreilor prin aceast tem
pleac Irecvent de la ideea 'evreului revolutionar,
cel mai Irecvent imaginat n ipostaza 'evreului
comunist. Este o idee care are o traditie venera-
bil, si nu numai n cultura romneasc. A invoca,
paradigmatic, 'marxismul iudaic, asa cum Iace
Rzvan Codrescu
4
, tine ntr-un Iel de o IilosoIie
politic deopotriv traditional si rspndit. Este
o IilosoIie care pune n centru, ca agent determinant
al politicii si al istoriei (moderne), un 'evreu mitic
inIailibil si maleIic, pus pe rsturnarea ordinii lumii.
Potrivit unei asemenea imagini, evreul ar avea o
propensiune spre extreme, ndeosebi spre extrema
stng, ceea ce ar Iace din el sinonimul revolutio-
narului si, mai ales, al comunistului. AltIel spus, Ir
evrei, omenirea n-ar Ii avut nici revolutii si nici
comunism, ambele Iiind produse intelectuale si
politico-istorice Iunciar evreiesti. 'Originile iudaice
ale comunismului, preponderenta evreilor n toate
revolutiile comuniste europene, structura evreiasc
notorie a attor guverne rosii
5
, toate acestea
'tulbur bunul simt si, astIel, se poate deduce,
oIer cheia veritabil a istoriei.
Consideratiile de acest tip snt de regul n
direct Iiliatie cu reIlectia politic de extrem
dreapt din Romnia interbelic. Ideea c ideologia
comunist avea sorginte si sustinere eminamente
evreiesti, cultivat atunci ndeosebi (dar nu numai)
de legionari, este astzi resuscitat ca atare, iar
autorii ei idolatrizati. Bunoar, Traian Brileanu
sau Traian Herseni, avocati ai acestei idei n
perioada interbelic, snt invocati ca surse de
reIerint, ca autoritti ale antisemitismului motivat
de considerente anticomuniste, scrieri ale acestora
Iiind republicate sau comentate apologetic n
periodice ca Micarea
6
sau n crti precum cele
semnate de Grigore Traian Pop, unde 'lupta
mpotriva comunismului jidovesc
7
este conside-
rat deIinitorie pentru Miscarea Legionar, consti-
tuind esenta sa ideologic si, pe cale de consecint,
legitimnd-o.
Aceast idee si atinge paroxismul n
perioada rzboiului mondial ultim, cnd propaganda
legionar si antonescian a intoxicat opinia public
romneasc cu 'stiri privind colaborationismul
populatiei evreiesti cu armata bolsevic, 'stiri
redescoperite astzi cu voluptate si reutilizate de
multi ad litteram. Antisemitismul 'rationalizat
astIel (pe ratiuni anticomuniste) cpt automat
greutate, ntruct aceste 'stiri pretind a descrie
Iapte, evenimente, ntmplri, realitti. Ealsitatea
acestor 'stiri este astzi notorie, ceea ce nu-i
mpiedic ns pe unii s le acorde nc un credit
nealterat.
50
IdeoSfera
S.P. nr. 82/2000
'Evreii st scris ntr-un numr din
Romnia Mare trebuie s recunoasc un adevr:
vina cea mai mare pentru psihoza antisemit care
s-a creat o dat cu agresarea Romniei n 1940, li
se datoreaz lor. n timpul retragerii Armatei
Romne din Basarabia, evreii au insultat si au umilit
Armata Romn.
8
Spus direct: antisemitismul de
atunci a Iost ceva justiIicat, evreii avnd parte de
tratamentul pe care l meritau.
Cum ns puteau niste civili s atace o
armat? se poate ntreba pe bun dreptate cititorul.
Discursul care cultiv tema 'evreilor (care) au adus
comunismul nu are de obicei un rspuns la aceast
chestiune. ntrebarea, dealtIel, de cele mai multe
ori nici mcar nu este pus. Cnd ns se ntmpl
s Iie Iormulat, rspunsul se dovedeste 'ingenios,
cci el rezid n a aIirma c la mijloc ar Ii Iost un
siretlic al evreilor: 'Rostul evreilor nu era acela de
a ataca unittile Armatei Romne, rostul lor era
acela de a provoca o ripost din partea romn,
pentru ca s poat interveni sovieticii. Sovieticii au
cutat cu lumnarea pretextul ca s declanseze un
conIlict militar, deoarece scopul urmrit de ei era
acela de a trece Prutul si de a ajunge la Carpati.
9
S-ar zice c sovieticii aveau scrupulul superior,
s-ar putea ntelege de a-si legitima umanitar atacul
mpotriva Romniei, evreii oIerindu-le ajutorul prin
acte deliberat sinucigase. Iar pe Iiecare din acesti
hrtuitori ai armatei romne scria, pesemne, cu litere
de-o schioap 'EVREU, pentru ca nu cumva s
Iie conIundati.
Logica violentei anti-romnesti, sustine
acelasi autor, nu se putea opri la armata romn.
'n aIar de agresarea si de insultarea soldatilor
romni care se retrgeau, evreii au comis crime
mpotriva populatiei romnesti aIlat sub ocupatia
sovietic. Au Iost ucisi nvttori, preoti, Iruntasi ai
romnilor, se cunosc numele lor, ca si numele
evreilor care i-au mcelrit, uneori n chip slba-
tic.
10
Alegatiile acestea amenint cu darea n vileag
a numelor criminalilor, dar, din pricini evidente,
discursul n cauz nu aduce nici o identiIicare.
Scopul lui e doar acela de a arta c rzbunarea
romnilor pe 'tortionarii si clii lor era, cum s-ar
zice, 'logic.
Cu toate acestea, dup alti sustintori ai
ideii potrivit creia 'evreii au adus comunismul,
rIuielile nu s-ar Ii produs totusi, si aceasta gratie
maresalului Antonescu, care, sustin aceste voci,
Iiind animat de umanism, a evitat acest lucru prin
decizia de a-i interna pe evrei n lagrele din
Transnistria. Ion Coja, de pild, Ioloseste cu perse-
verent acest ponciI n mai multe scrieri. Si chiar
dac ncearc, uneori, s-si nuanteze ntructva
pozitia, admitnd c nu toti evreii din Romnia pot
Ii nvinovtiti de colaborationism cu Armata Rosie,
proIesorul de lingvistic de la Universitatea din
Bucuresti nu rezist totusi tentatiei de a justiIica
practicile antisemite din timpul rzboiului tocmai prin
existenta acestor 'stiri. Pornind de la Iaptul,
considerat mereu incontestabil, c 'au Iost mpuscati
soldati romni aIlati n retragere, altii au Iost umiliti
n diverse Ieluri (de ctre acesti 'evrei), c 'au
existat evrei printre partizanii sovietici care au
actionat n spatele Irontului, n zona ocupat de
armata romn, acest autor conchide: 'Este n
Iirea lucrurilor ca, n replic justiIicat la aceste
atacuri ne-loiale, armata romn s nu-i Ii atins
pedepsitor doar pe cei propriu zis vinovati! A la
guerre comme r la guerre totusi
11
.
Acuza 'evreii au adus comunismul se
bazeaz n general, cel putin ca Irecvent a aparitiei
n discursurile publice, pe constatarea empiric-
istoric a suprarepre:entrii minorittii evreieti
n structura etnic a celor care compuneau Partidul
Comunist din Romnia n perioada dintre cele dou
rzboaie mondiale si, mai ales, n perioada n care
tara a Iost comunizat. n acest ultim caz, prezenta
n structurile de comand ale partidului si ale politiei
politice (Securitatea) a mai multor persoane de
origine evreiasc devine obsesiv si, prin derivare,
un cap de acuzare irezistibil.
Suprareprezentarea n cauz este, dup
datele istorice, de netgduit, numai c ea este n
mod evident ru evaluat si interpretat. 'Regimul
comunist din Romnia se sustine ntr-un lung serial
IdeoSfera
51 S.P. nr. 82/2000
publicat de Romnia Mare a Iost, nc de la
aparitia lui, n totalitate opera evreilor si a
masoneriei. n 1944, cnd trupele sovietice, cu
sprijinul aviatiei anglo-americane, au bombardat zi
si noapte Tara |sic!|, au invadat Romnia, Partidul
Comunist avea circa 400 de membri, toti aIlati n
nchisori, cu exceptia evreilor, care reusiser s
ascund cu dibcie secretul c Iormau, de Iapt,
adevrata mas comunist a Trii. n cteva luni,
Partidul Comunist a atins ciIra de 200.000 de
membri activi, n marea lor majoritate evrei, care
au luat, astIel, n minile lor destinele Romniei dup
interventia violent a lui Vsinski din 6 martie
1945.
12
Instaurarea regimului comunist n Romnia
capt astIel o consistent 'explicatie: 'Partidul
Comunist Romn era instrumentul comunittii
evreiesti locale. Membrii guvernului, evrei, si cei
din celelalte Iunctii ale statului erau, toti, la ordinele
Kahal-ului evreiesc, adevratul stpn al
Romniei.
13
La Iel ar Ii stat lucrurile si n privinta
compozitiei etnice a organelor de represiune ale
noului regim: 'Politia comunist din Bucuresti era
Iormat din evrei, de la portarul narmat pn la
directorii si seIii Securittii.
14
Ct despre institutia
din urm, Securitatea, se aIirm Ir echivoc c
'membrii acestui trust terorist erau n totalitate
evrei
15
.
Mai mult, n opinia colaboratorului de la
Romnia Mare, evreii care Iceau parte din
structurile de putere comuniste si pstraser religia,
n timp ce 'comunistilor crestini (sic!) li s-ar Ii
interzis identitatea religioas. 'n Ielul acesta evreii
Iormau un stat separat n interiorul Statului
Romn, prin intermediul Partidului Comunist. Pe
sclavia, teroarea, Ioametea si mizeria general a
crestinilor romni se cldeau Iericirea si viata
national a unei minoritti evreiesti, care
ntotdeauna a dus o existent parazitar pe spinarea
societtii noastre.
16
Autorul acestor idei maimut-
reste obiectivitatea la acest capitol, lund n
considerare si structura ne-evreiasc a noii puteri
comuniste, creia i aplic ns o solutie caracte-
rizat de consecventa antisemit: 'Binenteles c
erau si multi ne-evrei n cadrul camarilei comuniste
de la Bucuresti, dar acestia nu erau dect niste
oameni de paie n minile evreilor. De cte ori un
crestin se aIla ntr-o Iunctie important, pentru a
arta poporului c si crestinii ocup posturi-cheie,
acest mameluc era sItuit de un secretar sau
consilier evreu, care detinea, de Iapt, adevrata
putere.
17
'Dominatia total a evreilor n primii ani
de dup cel de-al doilea rzboi mondial, nu numai
n Romnia ci n ntregul bloc comunist est-
european
18
, nu poate Ii 'nteleas, ns, dup cum
deja se poate ntrevedea, n absenta convingerilor
conspirationiste. Autorul citat invoc un Iel de cauz
prim sau Iundamental a 'dominatiei evreiesti,
care lmureste singur de ce s-au petrecut
evenimentele astIel: 'Superguvernul Mondial
Iudaic. Acesta, se aIirm n acelasi loc, dar si n
multe altele, ar exista de mult vreme n istorie, el
Iiind responsabil de tot ceea ce s-a ntmplat semni-
Iicativ n acest secol (si nu numai) pe ntreg
mapamondul. Evreii ar Ii provocat, bunoar, criza
economic din 1929, ei avnd n mn prghiile de a
genera oricnd asa ceva, dac le va Ii lor convenabil.
Originea blocului sovietic este 'explicat la Iel:
'Roosevelt si Churchill au cedat Trile |sic!| noastre
tiraniei rosii din ordinul direct al lui Bernard Baruch,
seIul evreu al Consiliului Imperial al Marii Masonerii
Universale.
19
Tema cunoaste cteodat complicatii
teoretico-istorice care iau Iorma paroxistic a ceea
ce se poate numi, cu un termen din psiho-patologie,
delir sistematizat. Radu Theodoru este un 'campi-
on n acest sens, avnd n vedere multimea de texte
prin care ncearc s acrediteze ideea 'culpei
jidanilor nu numai n istoria Romniei, ci si n istoria
mondial. Toate revolutiile pe care le-a cunoscut
modernitatea, de la cea Irancez de la 1789 la cea
bolsevic, snt, dup el, cauzate de evrei. 'Revolutia
Irancez a Iost opera evreimii Iranc-masonice
20
,
scrie acest autor, desi astzi e de notorietate c
participarea evreiasc la acest eveniment istoric a
52
IdeoSfera
S.P. nr. 82/2000
Iost cvasi-nul. 'Demn de remarcat scria Leon
Poliakov, un istoric reputat al antisemitismului este
cine nu a Iost nvinuit pentru Revolutia Irancez, la
epoca respectiv, anume evreii.
21
AstIel stnd
lucrurile, este de nteles de ce, n epoc, nimnui
nu i-a trecut prin minte s-i acuze pe evrei c ar Ii
Iost autori(i) ai Revolutiei Eranceze. Atunci, aseme-
nea acuze ar Ii Iost complet neviabile, de vreme ce
evreii erau complet marginalizati si, politic, exclusi
din societatea Irancez a timpului; mai mult, pot Ii
gsite mai multe motive care s indice c o
asemenea rsturnare nu era dorit la sIrsitul
secolului al XVIII-lea de evrei. Abia dup un
veac, n 1889, Liga Antisemit din Eranta i 'acuz
pe evrei c au acaparat puterea n tara lor prin
intermediul revolutiei Iranceze
22
. Acuzatia astIel
Iormulat va Iace carier n secolul XX, ajungnd,
iat, si la Radu Theodoru.
Ciudtenia este ns c pn si revolutia
national-socialist german are o aceeasi determi-
nare dup acelasi autor: 'Doctrina hitlerist n-a Iost
dect o adaptare germanic a doctrinei rasiale
evreiesti si, de Iapt, benign, ntruct 'rasismul
german a actionat ntr-o perioad istoric limitat
la un deceniu, |n vreme ce n.m.| rasismul iudeu
actioneaz perseverent din zorii istoriei umane
23
.
Texte de acest gen, literalmente incomprehensibile,
se gsesc ns si n alte prti. Iat un extras dintr-o
revist: 'Evreii au luat puterea n Rusia n 1917.
Toate posturile de conducere ale revolutiei erau
ocupate de evrei, de sionisti, de nazisti evrei. Cel
mai important: ceea ce-i unea era ideologia Iascis-
mului si a nazismului.
24
ntr-un asemenea scenariu, Romnia nu
putea Ii altceva dect o 'prad politic pentru evrei.
'Teroarea iudeo-kominternist
25
si 'Evreii, asasinii
conductorilor Romniei
26
snt titlurile unor
capitole dintr-o carte care spun singure totul, Icnd
citatele de prisos.
Or, dac evreii domin lumea de atta
vreme, inclusiv prin intermediul instrumentului
comunist, cum ar Ii putut Romnia s scape acestei
Iatalitti? InIiltrarea evreilor n structurile de
comand ale partidului comunist si ale politiei
politice de la Bucuresti tinea, s-ar zice, de un Iel
de legitate a istoriei.
*
Se ntelege c animatorii ideii c evreii
aveau o irezistibil propensiune comunist ignor
cu desvrsire Iaptul c n rndul lor erau destui aceia
(dup toate indiciile, majoritari) care aveau evidente
interese si idei politice de a prezerva o ordine
politic liberal-burghez, de a Ii partizani ai
economiei libere de piat, ai propriettii private, ai
liberttii cuvntului etc., pe scurt, ai unor valori
diametral opuse celor comuniste.
Dac s-ar avea n vedere un alt Iapt istoric
netgduit (nici mcar de autorii unor asemenea
discursuri), anume dimensiunile reduse ale PCR n
momentul n care acesta ncepe operatia de
comunizare a Romniei (cvasi-totalitatea istoricilor
apreciaz c numrul celor nscrisi n partid nu
depsea nicicum ciIra de 1000 de persoane n
momentul n care trupele sovietice au ptruns pe
teritoriul Romniei), atunci ar Ii mai mult dect
evident c populatia evreiasc era n zdrobitoare
majoritate necomunist. Admitnd, pentru
necesittile demonstratiei, ipoteza, vdit absurd,
c toti cei 1000 de comunisti ar Ii Iost evrei, si
raportndu-i la cei 400.000 evrei care supravie-
tuiser rzboiului, rezult c ponderea evreilor
comunisti era de 0,25! Nimeni ns din cei care
propag ideea c 'evreii au adus comunismul nu
Iace aceast elementar, dar ediIicatoare, operatie
aritmetic. Motivul este simplu: micimea acestui
procentaj ar demola unul din 'argumentele consi-
derate Iorte ale acestui tip de discurs. Iat de ce
toate publicatiile extremiste reiau incontinent
aceast acuzatie, devenit un Iel de litanie a discur-
sului public care clameaz c 'evreii au adus
comunismul. Ea este de regul sprijinit de invo-
carea ctorva nume de evrei plasati la vrIul partidului
comunist sau al politiei politice dup 23 august
1944, n Irunte cu Ana Pauker, Leonte Rutu, IosiI
Chisinevschi, SteIan Voicu, Mihail Roller,
Alexandru Nikolski s.a. Eaptul c 'e vorba de evrei
IdeoSfera
53 S.P. nr. 82/2000
care nu si recunosteau originile, apartenenta religioas;
de aceia care si negaser provenienta social spre a
avea un dosar ct mai curat ori si renegaser Iamilia,
printii, sotii si copiii
27
, dup cum arat un istoric, nu
are nici un Iel de important pentru cei ptrunsi de
'adevrul propozitiei 'evreii au adus comunismul.
Ei strig mai departe: 'n cadrul genocidului comunist
contra neamului romnesc, s-au remarcat prin
slbticie, cruzime si sete de snge romnesc, o serie
de Iiguri precum Hannah Robinsohn-Pauker, Burah
Tescovici alias Teohari Georgescu |sic!|, Nikolski alias
Grmberg, Zeller, Dlberger si alti romni mai romni
dect SteIan cel Mare si Mihai Viteazu la un loc.
28
Or, optiunea ideologic a unor evrei pentru
comunism nu a Iost Icut n numele evreittii lor,
ci, mai degrab, impotriva acesteia. n asemenea
situatie, stigmatizarea evreittii este o operatie lipsit
de sens. Conditia trans-national pe care viziunea
comunist o presupune e ea singur ndeajuns de
lmuritoare. Dar nu e numai att. Pus ntr-o
paradigm mai larg, adoptarea viziunii comuniste
de ctre unii evrei poate revela si altceva. Meditatia
unui intelectual evreu din Romnia ca Arnold
SchweIelberg asupra optiunii comuniste a celor doi
copii ai si (poeta Veronica Porumbacu Iiind unul
din acestia) merit retinut: 'Aceasta |optiunea
comunist a copiilor n.m.| desigur datorit si
Iaptului c primiser o educatie universal-uman,
iar nu una evreiasc, astIel c nu activaser pe teren
national evreiesc, necum sionist.
29
DealtIel, potrivit studiilor istorice ntreprinse,
ponderea evreilor n PCR n perioada interbelic nu
era majoritar, chiar dac era semniIicativ, impor-
tant. Dup Dinu C. Giurescu, n 1933 evreii alctuiau
18,2 din totalul membrilor PCR, romnii Iiind n
proportie de 22,7; majoritari n PCR erau, atunci,
minoritarii luati mpreun (ungurii, evreii, rusii si
ucrainenii)
30
. Compozitia aceasta avea ns s se
schimbe rapid dup 23 august 1944, cnd PCR resimte
nevoia de a Ii reprezentant al majoritarilor, drept pentru
care duce o 'politic de cadre pe msur, ncercnd
s se romnizeze rapid. Nici compozitia etnic a
Securittii n prima Iaz a existentei sale nu probeaz
gravele acuzatii aduse evreilor. Dup Marius Oprea,
care a studiat arhivele Securittii si a descoperit statistici
ediIicatoare Icute de Directia General a Securittii
dup nIiintare, mai precis n august 1948, 'din 60 de
oIiteri superiori (de la maior n sus) aIlati n structurile
de comand ale Directiei Generale, 38 erau romni,
15 evrei, 3 unguri, 2 ucraineni, un ceh si un armean.
31
.
Cteva luni mai trziu, mai precis n Iebruarie 1949, un
raport conIidential ntocmit la vrIul Securittii arta
de asemenea compozitia etnic a ntregului personal
al Securittii, compozitie deja 'mbunttit din pers-
pectiv etnic: '83 romni, 10 evrei, 6 maghiari,
iar restul de 1 alte nationalitti
32
. Proportia evreilor
continua s Iie important, mai mult dect dubl n raport
cu ponderea minorittii evreiesti n ansamblul populatiei
Romniei, dar era totusi Ioarte departe de ceea ce
clameaz Radu Theodoru sau George Dnescu.
n perioada instaurrii regimului comunist
n Romnia (si, n general, n trile Europei de Est),
evreii, dup cum arat si aceste date, erau ntr-adevr
suprareprezentati n partidul comunist si n politia
politic. Dar aceast suprareprezentare, dup cum
se poate vedea din aceleasi date, nu era nici la
nivelul pe care-l aIirm unii si nici nu avea sensul
pe care-l pretind altii (deseori aceiasi)
33
. Cum bine
scrie Andrei Roth: 'Sociologic vorbind, aceast
supraprocentualitate |a evreilor n structurile de
putere comuniste n.m.| nu inseamn ins nici
c maforitatea evreilor ar fi fost comuniti, nici
c maforitatea comunitilor ar fi fost evrei, ci
c printre comuniti evreii se gseau intr-un
procent mai mare decit era ponderea lor in
ansamblul populatiei trii |.|.
34
Suprarepre-
zentarea aceasta nu era nici mcar o noutate, cum
bine remarc acelasi sociolog: evreii Iuseser de
mult timp acuzati de dominare a unor domenii
(pres, stiint, art, economie etc.). Eenomenul pe
care-l constituiau aceste supradimensionri ale
evreilor n unele domenii nu e ns deloc misterios,
ci are cauze istorice precise (excluderea politic a
evreilor din multe domenii s-a corelat cu o 'aglome-
rare relativ a lor n altele, aceasta pe Iondul unei
culturi evreiesti caracterizate, ntre altele, din
54
IdeoSfera
S.P. nr. 82/2000
pricini religioase, de cvasi-absenta analIabetismului
care i-a ajutat sensibil s obtin perIormante
competitive n unele proIesiuni liberale). DealtIel,
aceste suprareprezentri erau rspunsuri adaptative
ale evreilor n cauz la societtile n care triau,
date Iiind attea subreprezentri la care erau con-
damnati politic.
Exist si alte aspecte complet ignorate de
discursul antisemit, cum ar Ii, de pild, Iaptul c,
imediat dup al doilea rzboi mondial, s-a petrecut o
puternic vi:ibili:are a evreilor n conducerea politic
a Romniei n primul rnd prin contrast cu situatia
dinainte
35
. n practica politic romneasc de pn
atunci nu existase nici o traditie a prezentei evreilor
printre guvernanti. Noutatea aceasta este considerat
si astzi n discursul public cu orientare antisemit
ca un Iel de imixtiune n viata politic romneasc sau,
si mai ru, ca un Iel de cucerire maleIic a trii, desi
evreii aveau n acel moment toate drepturile politice,
inclusiv pe acelea de a se aIla printre cei ce guverneaz
Romnia. Ideologia etnocratic acuz ns o asemenea
situatie care, principial, este absolut normal. Dar ea
ignor si realitatea social a timpului, trecnd cu vederea
persecutiile suIerite de multi evrei n acea perioad,
suIerinte care au culminat cu numeroase ntemnitri
(n general sub acuzatia de sionism, dar nu numai). n
aceste circumstante, care este suportul acuzatiei c
'evreii au adus comunismul? Discursul n cauz tace
la acest capitol.
O Iormulare de genul 'dictatura comunist
adus de evrei pe tancurile sovietice
36
nu satisIace
ns pe deplin antisemitismul Ianatic, ea cernd imediat
o completare lmuritoare: pentru ca 'Romnia s
cad sub dictatura sionist
37
. Or, sionistii, atunci,
plecau n mas din Romnia. Dac evreii ar Ii Iost att
de atasati de regimul comunist si dac ei ar Ii Iost
beneIiciarii lui, asa cum sustine acest discurs, atunci
emigrarea lor n mas din Romnia n Israel dup cel
de-al doilea rzboi mondial apare ca un Ienomen
absurd, complet incomprehensibil. Or, Ienomenul nu
numai c a existat, si nu numai c a avut o amploare
considerabil, dar a avut si o rationalitate sociologic
transparent, la ndemna oricui doreste s nteleag
ceea ce s-a petrecut cu multi evrei romni dup rzboi.
Bunoar, numai ntre 15 mai 1948 si 1951, adic
imediat dup ce 'evreii nu-i asa? s-au instalat la
putere n Romnia, nu mai putin de 116.500 de evrei
romni sosesc n Israel n cadrul a ceea ce se numeste
'aliaua n mas ('aalia hamonit n ebraic); tocmai
proportiile acestui exod deter-min autorittile de la
Bucuresti s stopeze, ncepnd cu 1951, emigrarea.
Alti 106.200 de evrei prsesc Romnia si se stabilesc
n Israel ntre 1958 (cnd autorittile comuniste permit
din nou emigrarea n Israel) si 1966
38
. Dac antisemitii
reIuz s ia n seam aceste date, omisiunea lor e,
desigur, cu tlc, cci datele acestea singure submineaz
ntregul esaIodaj antisemit.
ntr-un asemenea context, acuza 'evreii au
adus comunismul n Romnia devine cumva benign,
inconsistent, chiar superIlu, dac avem n vedere
c, n general, autorii cu asemenea convingeri au
ndeajuns de multe aprecieri superlative pentru
comunismul 'valah. Dar cu aceasta trecem deja la
cea de-a doua tem a discursului public antisemit din
Romnia post-comunist.
(va urma)
NOTE
1
A se vedea, de pild, lungul ciclu de articole intitulat
'Evreii au adus comunismul n Romnia, semnat Traian
Romanescu, Romnia Mare n perioada 1999-2000.
2
Rzvan Codrescu, Spiritul dreptei (Ed. Anastasia,
1997), p.144.
3
A se vedea, de exemplu, serialul 'Romnia sub ocupa-
tie, semnat Dr. Cristian Negureanu, nceput n 1997 si
continund pn la mijlocul anului 1998 (peste 40 de
Ioiletoane), care a aprut n Romnia Mare. Sau, n aceeasi
publicatie, dar mai recent, serialul 'Evreii au adus
comunismul n Romnia, semnat Traian Romanescu. Tot
n aceast revist exist o rubric episodic, dar creia i
se consacr mai multe pagini, intitulat 'Problema evre-
iasc, pro si contra, unde pot Ii gsite articole al cror
titlu este el nsusi ediIicator (de pild: 'Nu a Iost pogrom,
a Iost rzboi! n numrul din 27 august 1993). n Politica,
pentru a da un alt exemplu, un serial intitulat 'Kominternul
si activitatea sa n Romnia, de Mircea Musat, s-a ntins
pe mai bine de 120 de numere. Romnia Mare a publicat
n decursul anilor si alte seriale de acest gen, cum ar Ii
'Comunismul conspiratie mondial evreiasc (n cursul
IdeoSfera
55 S.P. nr. 82/2000
anilor 1993-1994).
4
Rzvan Codrescu, Exercitii de reactionarism (Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1999), p. 70.
5
AdolI Vasilescu, 'Iarba verde de acas., Puncte cardi-
nale, nr. 5/77, mai 1997.
6
A se vedea, de exemplu, Dan Dungaciu, 'Traian
Brileanu si teoria elitelor, n Micarea, nr. 5 (10), mai
1993.
7
Grigore Traian Pop, Garda, Cpitanul i arhanghelul
din cer, vol. I (Ed. EURASIA, 1995), p. 64; apologia
acestor idei poate Ii gsit, abundent, si n celelalte dou
volume care i-au urmat acestuia, ca si n Micarea legio-
nar. Idealul i:bvirii i realitatea de:astrului
(Bucuresti, Editura Ion Cristoiu, 1999).
8
Manole Neagoe, 'Patimi antisemite (2), Romnia Mare,
nr. 492, 17 decembrie 1999).
9
Ibid.
10
Manole Neagoe, 'Patimi antisemite (3), Romnia
Mare, nr. 493, 24 decembrie 1999.
11
Ion Coja, Legionarii notri (Ed. KOGAION, 1997), pp.
71-72.
12
Traian Romanescu, 'Evreii au adus comunismul n
Romnia (1), Romnia Mare, nr. 483, 15 octombrie 1999.
13
Traian Romanescu, 'Evreii au adus comunismul n
Romnia (3), Romnia Mare, nr. 485, 29 octombrie 1999.
14
Ibid.
15
Ibid.
16
Ibid.
17
Traian Romanescu, 'Evreii au adus comunismul n
Romnia (2), Romnia Mare, nr. 484, 22 octombrie 1999.
18
n serialul citat e vorba la un moment dat de 'dominatia
total a evreilor n Germania de Est. V. Traian Romanescu,
'Evreii au adus comunismul n Romnia (18), Romnia
Mare, nr. 500, 11 Iebruarie 2000.
19
Traian Romanescu, 'Evreii au adus comunismul n
Romnia (17), Romnia Mare, nr. 4999, 4 Iebruarie 2000.
20
Radu Theodoru, Romnia ca o prad (Editura Alma,
1997), p.30.
21
Leon Poliakov, Histoire de lantisemitisme (Paris,
Calmann-Levy, 1991) vol. 2, p. 103.
22
Ibid., p. 106.
23
Radu Theodoru, op. cit., p. 17.
24
Mireille Astrid Popa, 'Cine produce antisemitismul?,
n revista Romnia Mare, , 27 august 1993.
25
Radu Theodoru, op. cit.., p. 300.
26
Ibid., p. 313.
27
Victor Neumann, Istoria evreilor din Romnia
(Timisoara, Ed. Amarcord, 1996), p. 245.
28
George Dnescu, 'PostIat la Roger Garaudy, Miturile
fondatoare ale politicii israeliene (Bucuresti, Editura
ALMA TIP, 1998), p. 248.
29
Arnold SchweIelberg, Memoriile unui intelectual
evreu din Romnia (Editura HaseIer, Bucuresti, 2000),
p.143.
30
Dinu C. Giurescu, 'Evreii romni. 1939-1944,
Realitatea evreiasc, nr. 51, 16-31 mai 1997.
31
Marius Oprea, 'Pagini din copilria Securittii
romne, Dosarele istoriei, nr. 5, 1996, p.36.
32
Ibid.
33
S-au Icut n acest sens studii sociologice si psiho-
sociologice temeinice, menite s estimeze ponderea
evreilor n cadrul miscrilor radicale si revolutionare.
AstIel, un psiholog social olandez, Ernest van der Haag,
a sustinut c 'abia 5 din 100 de evrei au Iost radicali, dar
5 din 10 revolutionari au Iost evrei. Apud Laszlo Karsai,
'Evreii si comunismul: stpni sau sclavi?, I, 22, nr. 2,
12-18 ianuarie 1994, p. 2.
34
Andrei Roth, Nationalism sau democratism? (Editura
Pro Europa, Trgu Mures, 1999), p. 184.
35
Acelasi proces de vi:ibili:are a evreilor s-a petrecut si
n alte tri care au cunoscut experienta comunist. n
Ungaria, de pild, potrivit lui Victor Karady, n 1945-1946,
'10 din conducerea armatei si politiei comuniste era
evreiasc, Iat de perioada de dinainte de 1945 cnd nu
exista nici un evreu n aceste Iunctii. (II). Dup 1945, are
loc 'o spectaculoas expansiune a evreilor Nrnberg
n viata politic a Ungariei. V. Laszlo Karsai, 'Evreii si
comunismul: stpni sau sclavi? (II), 22, nr. 3, 19-25
ianuarie 1994, p.14.
36
Europa, nr. 124, 4-11 mai 1993.
37
Idem.
38
Carol Bines, Din istoria imigrrilor in Israel
(Bucuresti, Ed. HaseIer, 1998), p. 94.
GEORGE VOICU Doctor n EilosoIie, conIerentiar
universitar si Decan al Eaculttii de Stiinte Politice
si Administrative a Universittii Bucuresti. Este
autorul volumului Pluripartidismul. O teorie a
democratiei.
CINE NE CITE$TE:
Citesc cu mare plcere 'SIera Politicii
Iiindc de multe ori, prin analizele sale
'eretice si 'iconoclaste mi contrazice
multe idei primite necritic si-mi lumineaz
cotloanele spirituale unde se strng
platitudinile auzite sau citite n grab n
alte prti.
Bogdan Baltazar
Preyedintele
Bncii Romne pentru Dezvoltare,
Groupe Socit Gnrale
56
Crji yi autori
S.P. nr. 82/2000
PLEDOARIE *
*Victor Neumann, Istoria
evreilor din Banat, Ed. Atlas,
Bucuresti, 1999, 271p.
Cel putin trei argumente
pledeaz n Iavoarea lucrrii de
Iat. Cartea reprezint o aparitie
oarecum inedit` n peisajul
publicistic romnesc dac avem
n vedere Iaptul c istoria evreilor
din Romnia, Europa Central si
de Est sau de aiurea nu a Icut
niciodat interesul istoriograIiei
de la noi. Mai mult, lucrarea se
constituie ntr-o prim recuperare
global a trecutului evreilor
bnteni si a regiunii n sine, a
spiritului tolerant, interconIesio-
nalittii si multiculturalismului
speciIice Europei Centrale. Nu
n ultimul rnd trebuie mentionat
aici scoaterea la lumin a unor
surse documentare necunoscute
pn acum, ca de exemplu:
Arhivele Comunittii Evreieti
din Timioara i Arad sau
Arhivele Statului Ungar din
Budapesta, surse ce pot contri-
bui la eliminarea unor puncte de
suspensie` din istoria evreilor si
nu doar.
Cteva cuvinte despre
autor. Personalitate cunoscut a
vietii culturale din Romnia,
conIerentiar la Universitatea de
Vest din Timisoara, titularul
cursului de Istorie Modern
Universal, Victor Neumann s-a
impus atentiei marelui public prin
cele cteva zeci de studii si lucrri
de istorie, istorie cultural si isto-
ria gndirii politice n secolele
XVIII-XX, multe dintre ele ap-
rute la edituri de prestigiu din tar
si strintate.
Cuprinznd istoria a 270
de ani de convietuire a evreilor
n Banat, lucrarea lui Victor
Neumann 'intentioneaz s supli-
neasc un gol de inIormatie
(p.7). Structurat n 8 capitole,
ce urmresc evolutia istoric a
comunittilor evreiesti Ir a
neglija contextul n care aceasta
se desIsoar mai exact istoria
statelor n cadrul crora acestia
au ncercat, si chiar reusit, atunci
cnd acest lucru le-a Iost permis,
s se integreze , cartea de Iat
realizeaz, ntr-o manier obiec-
tiv, o analiz a organizrii, a
statutului juridic si politic al comu-
nittilor evreiesti, a problemelor
de cult, nvtmnt si cultur ale
acestora.
Er s ncercm s
tragem concluzii premature si
pripite, un element care se eviden-
tiaz de la sine este Iaptul c,
indiIerent de perioada istoric
sau regimul politic pe care l-au
traversat, evreii au Iost priviti n
majoritatea cazurilor mai degrab
ca surse` si resurse`, att de
ctre Imperiul Habsburgic ct si
de ctre statul romn, Ir a reusi
ns ntotdeauna s scape de
statutul de minoritari, si nu de putine
ori de cel de cetteni de rangul II.
nc de la asezarea lor
n cadrul Imperiului Habsburgic
primii sephardini s-au stabilit n
Banat n sec. XVII, iar ashkena-
zinii la nceputul sec. XVIII
statutul evreilor avea s Iie regle-
mentat prin ordonante imperiale
(1776, 1783, 1787). Ordonante
ce urmreau, uneori Itis, alteori
voalat, acelasi lucru: asimilarea
evreilor n structurile imperiului n
vederea Iolosirii potentialului
economic si nu numai al acestora
n interesul Vienei. De altIel, acest
tip de msuri nu-i vizau doar pe
evrei. Ele Iceau parte dintr-un
amplu sistem mercantil austriac
dornic s schimbe mentalittile
regiunii, s creeze un nou tip de
solidaritate, s integreze social si
economic grupurile de care impe-
riul avea mare nevoie n desIsu-
rarea politicilor sale, a 'Aufkla-
rung-ului germano-austriac n
primul rnd. Una dintre aceste
ordonante, emis de JoseI al II-
lea n 1783 pe Iundalul militantis-
mului iluminist, cuta chiar s
impun, sub masca scolilor natio-
nale evreiesti, supravegherea si
educarea copiilor evrei n
atasamentul Iat de valorile laice
si religioase imperiale.
Secolul al XIX-lea nu
avea s aduc mari modiIicri n
politica oIicial a Vienei vis-a-vis
de minoritti. Acolo unde asimi-
larea total a acestora esua, se
ncerca, de cele mai multe ori cu
mari sanse de reusit, subordo-
narea Iat de interesele statului a
Crji yi autori
57 S.P. nr. 82/2000
tuturor comunittilor etnice si
proIesionale prin 'educarea
tinerelor generatii n spiritul
atasamentului Iat de stat. Or,
acest lucru presupunea ntre alte-
le ruperea de traditii. De aceea,
n cazul comunittii evreiesti 'din
Banat si Ungaria aceast politic
imperial avea s produc scizi-
unea ntre adeptii asimilrii si cei
care doreau s-si pstreze identi-
tatea, ruptur dus la ultimele ei
consecinte de o lege a Imperiului
dualist din 1868.
Din perspectiva adep-
tilor integrrii, perceput ca sin-
gur sans onorabil de supra-
vietuire, aceast perioad de
aproape un secol a reprezentat
o etap de initiative venite n
ntmpinarea politicii oIicialilor.
nc din 1827 n sinagogi se citesc
rugciuni dedicate mpratului, se
nregistreaz reactii pozitive Iat
de nvtmntul evreiesc enci-
clopedic. Evreii caut s se impli-
ce n viata cettii` pentru a gsi
solutii la problemele cu care se
conIrunta comunitatea n general.
Si, pentru c modernizarea se aIla
nc la nceput, Ienomenul avea
s ridice o serie de probleme
inclusiv comunittii evreiesti din
Banat. Pe de o parte Evreul avea
de solutionat dobndirea de
drepturi egale cu ceilalti locuitori
ai Imperiului dualist, statut care l
plasa n cele din urm n rndul
cettenilor. Pe de alt parte
acesta trebuia s-si adapteze la
conduita european propria-i
spiritualitate. Avnd n vedere un
astIel de Iundal ntrebarea care
se impune este cum au reusit
evreii s Iac Iat unor presiuni
ce se Iceau simtite att din interi-
orul comunittii ct si din aIar.
Evolutia politic a
Imperiului Austro-Ungar, nce-
pnd cu a doua jumtate a seco-
lului al XIX-lea, a adus alte
schimbri si rsturnri de situatie
pentru evreii din spatiul bntean.
Chiar dac, n conditiile diIicul-
ttilor generate de emanciparea
national si statal, s-a alunecat
destul de usor spre xenoIobie si
antisemitism 'datorit neputintei
intelectualilor att maghiari ct
si romni de a construi o ideo-
logie national Ir a nega alteri-
ttile, au existat si momente
cnd s-a vehiculat ideea constru-
irii unui stat maghiar modern si,
prin cultivarea particularittilor de
limb, traditie si obiceiuri ale
Iiecrui popor n parte (J.
Eotvos), Banatul plurietnic a gsit
permanent suIiciente resurse
interne pentru un comportament
echilibrat. Aceast zon multi-
conIesional, ce a reprezentat
'una din putinele experiente
culturale si politice reusite ale
Habsburgilor (p.94), s-a dove-
dit un spatiu al convergentelor, al
interculturalittii si nu doar al unei
singulare culturi etnice ori religi-
oase. Tocmai de aceea Banatul
a si reusit s Iac Iat intensiIicrii
antisemitismului de la sIrsitul
sec. XIX.
Trecerea provinciei sub
autoritatea guvernului de la Bucu-
resti, dup 1918, a nsemnat pentru
comunitatea evreilor bnteni
nlocuirea politicii de maghiarizare
cu cea de romnizare, de o Iactur
cu totul diIerit (Irina Livezeanu).
Dac n cazul celei dinti se
urmrea integrarea evreului n
rndul cettenilor maghiari prin
modelarea lui dup tiparul natio-
nalismului civic (ce presupunea
nvtarea limbii maghiare, res-
pectarea si aplicarea legislatiei,
etc.), politica de romnizare
bazat pe criterii etno-lingvistice
a acceptat cu greu integrarea`
evreilor.
Orientarea politicii antise-
mite a autorittilor romnesti era
deja o traditie n viata cultural si
politic a Vechiului Regat si, n
ciuda contributiei nsemnate a
evreilor la dezvoltarea economic
a Romniei interbelice, guvernul
de la Bucuresti va alimenta si mai
apoi ntretine o stare de suspi-
ciune a romnilor Iat de evreii
din noile provincii. O suspiciune
ce va duce ulterior, printre altele,
la devasterea magazinelor
evreiesti, a templelor, arderea
crtilor de rugciune si eliminarea
studentilor din Universitti. La
aceasta se adaug aplicarea unui
program de romnizare traduc-
tibil Iie n termenii asimilrii
Iortate, Iie n cei ai emigrrii pro-
vocate. Acest program, ce neglija
complet aspectul plurietnic si
plurilingvistic al Banatului,
Transilvaniei sau Bucovinei, avea
s Iie aplicat de aproape toate
partidele politice ale Romniei
interbelice care, n ciuda diIeren-
telor de ideologii sau programe,
aveau totusi un Iundament
58
Crji yi autori
S.P. nr. 82/2000
comun: nationalismul.
Deceniul lui Carol al II-
lea, avea s aduc odat cu
subminarea normelor si valorilor
vietii democratice, o serie de legi
antisemite ce veneau de Iapt n
ntmpinarea unei stri de spirit
tradus si printr-o accentuare a
atitudinilor xenoIobe vezi mr-
turiile lsate de Mihail Sebastian
care, chiar dac poate Ii suspec-
tat de subiectivism, surprinde
totusi destul de bine atitudinea
societtii romnesti Iat de pro-
blema evreiasc. S nu uitm
Iaptul c o parte semniIicativ a
intelectualittii ce avea acces si
succes imediat la public s-a dovedit
promotoarea unui antisemitism
virulent n anii 1930 (Leon Volovici).
Regimul antonescian
avea s aplice la rndul su
politici antisemite, e adevrat mult
mai radicale, si asta datorit si
noilor realitti politice si militare
ale Europei celui de-al doilea
rzboi mondial. Struind n
directia romnizrii, initiat nc
din primul deceniu de dup Unire,
mpins la Iorme demente de
guvernarea legionar, Antonescu
va urmri n realitate nlturarea
evreilor din viata social si
economic a Romniei, trans-
Iormarea lor n 'moned de schimb
cu Germania, n conditiile n care
Romnia era oricum subordo-
nat economic si militar celui de-al
treilea Reich. Er s ncercm s
emitem acum o judecat de
valoare asupra regimului Mare-
salului, o concluzie o putem
exprima prin chiar cuvintele
autorului: '...este adevrat c
Antonescu a dictat legile
antievreiesti, a subscris la ideolo-
gia nazist, a organizat lagrele
din Transnistria... a organizat
masacrul evreilor de la Odesa,
dar nu este mai putin real c 57
din evreii romni au supravietuit
rzboiului, ceea ce a reprezentat
cel mai mare procentaj de supra-
vietuitori din trile Europei
centrale si de est. ( p.159)
Constientiznd n mare
opresiunile la care a Iost supus
populatia evreiasc din Romnia
de ctre regimurile politice ale
primelor patru decenii ale
secolului XX, se pune ntrebarea
de ce o parte a acesteia a aderat
dup 1945 la ideologia comu-
nist, asta cu att mai mult cu ct
publicistica est-european
actual nregistreaz recrudes-
centa unui mai vechi mit: cel al
iudeo-comunismului. Rspunsul,
Ir s ncerce s acopere toate
nuantele, poate Ii cutat n starea
de conIuzie pe care au trit-o
multi membri ai acestei comunitti
imediat dup rzboi chiar dac
trezirea la realitate` a Iost destul
de crunt si n speranta stergerii
diIerentelor nationale si
religioase, a recunoasterii drep-
tului la existent aidoma seme-
nilor, Ir conditionri sau presi-
uni. Altii, e drept mai putin nume-
rosi si asta si pe Iundalul inIluen-
telor dinspre trile Europei
Centrale , s-au integrat ct se
poate de bine structurilor comu-
niste, n cadrul crora au activat
decenii la rnd. Un caz deIinitoriu
aici este cel al lui Moses Rosen,
care Iusese preIerat de autorit-
tile comuniste n locul rabinului-
seI Alexandru SaIran, ca urmare
a veriIicrii convingerilor sale si
care s-a erijat n singura voce`
autorizat de statul comunist s
vorbeasc n numele evreilor. De
Iapt, rabinul Moses a Icut jocul
celuilalt` totalitarism comunismul
tocmai prin pozitia sa de insider`.
Aceast atitudine din partea
ctorva membri avea s duc la
o dubl interzicere a liberttii de
expresie a ntregii comunittii
evreiesti, att pe linie politic ct
mai ales pe linie de Iederatie.
Rezultatele` nu s-au lsat mult
asteptate. Spre deosebire de
Ungaria, unde evreii au rmas n
numr aproape identic cu acela
din anii `45-50 (n jur de
100.000), n Romnia regimul
comunist a provocat direct si
indirect plecarea acestora.
Er s ne Ii propus s
atingem toate punctele majore
ale lucrrii lui V. Neumann,
credem ns c aceast scurt
prezentare a reusit s contureze
imaginea unei crti complexe
despre Banatul tolerantei si
multiculturalismului, despre rolul
jucat de evrei n crearea si
prezervarea acestui spirit,
imagine n Iavoarea creia
pledeaz alte nume de marc ale
culturii romnesti, precum Virgil
Nemoianu si Mircea Mihies.
Mirela CHIOVEANU
Crji yi autori
59 S.P. nr. 82/2000
~Dreapta yi stnga `
*Norberto Bobbio, Dreapta i
stnga, Humanitas 1999, 137
pagini. Traducere de Michaela
Schiopu.
'Dreapta si stnga este
un eseu, completat de ctre
autor, n mod magistral, cu exem-
ple extrase din realitatea cotidi-
an si din scrisorile prietenilor sau
ale cititorilor ziarului la care
colaboreaz.
Tinnd seama de
prerile celor de mai sus si inIlu-
entat de gndirea marilor IilosoIi
politici: Hobbes, J.J.Rousseau,
J.Locke, K.Marx, Kant, Max
Weber etc., Norberto Bobbio
realizeaz un adevrat roman
socio-politic, care are ca tem un
subiect amplu dezbtut, respectiv
diIerentierea dintre dreapta si
stnga, precum si actualitatea
necesittii pstrrii distinctiei
celor doi termeni.
ncercarea de a separa
dreapta de stnga, a Iost o inspi-
ratie binevenit din partea
autorului, mai ales astzi, cnd se
simte nevoia operrii unei distinc-
tii clare ntre cele dou notiuni,
ntruct realitatea ne pune n Iata
situatiei de a nu mai putea Iace
diIerenta ntre ceea ce este de
dreapta si ceea ce este de stnga,
conceptele parnd a Ii destul de
ambiguu deIinite si greu de
aplicat n practic.
n ipoteza de lucru a
autorului, dinamica social a
condus la o schimbare radical,
ntre ceea ce se considera a Ii de
stnga sau de dreapta, la un
moment dat, observndu-se clar
c att una ct si cealalt sunt
astzi centrate pe ideea de
libertate. Numai c stnga
ncearc s introduc n sistemul
social si conceptul egalitarismului.
Punerea n practic a
'liberttii egale, reprezint o
utopie (vezi sistemul comunist),
dar, binenteles c att dreapta
ct si stnga de astzi discut la
nivel teoretic principiile care stau
la baza ideologiilor promovate
de Iiecare parte. Pe scena poli-
tic international este greu de
gsit un partid strict de dreapta
sau de stnga, notiunile Iiind doar
abstractizate din nevoia de a
diIerentia cele dou orientri.
A da o deIinitie concret
si a sustine c cineva sau ceva
este de stnga sau de dreapta,
Ir s suporte nici un Iel de
abatere de la aceast clasiIicare,
este o operatie imposibil deoa-
rece tine de nsusi cel care Iace
diIerentierea si ncadrarea, deci
un rol important l detine
paradigma, implicarea aIectiv a
persoanei respective.
Practic, indiIerent de ct
de mult se asemn stnga cu
dreapta, individul, pus n situatia
de a alege ce este de stnga si
ce-i de dreapta, o va Iace n
Iunctie de Iactorul aIectiv, de
semniIicatia emotional atribuit
la un moment dat unei grupri
politice.
Dreapta sustine Ioarte
mult ideea de libertate, stnga nu
neag aceast idee, dar este axat
mai mult pe egalitate si militantii
stngii au ncercat s absolutizeze
acest concept nct si libertatea
devenea egal. Au Icut acest
lucru Ir s-si deIineasc punc-
tele Iorte la care se raporteaz,
respectiv egal n comparatie cu
ce anume? Iar a sustine egalitatea
distribuirii liberttii. e imposibil
de comentat.
A sustine si a ncerca s
adaptezi la realitatea cotidian
cele dou concepte n stare pur
este imposibil, de aceea ceea ce
exist de Iapt n viata politic
actual este o mixtur. Grupurile
politice au o orientare de centru
dar n Iunctie de interesul urmrit,
devin de orientare stnga sau
dreapta.
Este normal s Iie asa
deoarece, a ncerca s aplici
ideea de libertate absolut ntr-
un stat este imposibil Ir a deIini
si o anumit ordine public,
libertatea, n Iorma ei absolut
genernd anarhie, unde primeaz
'dreptul celui mai puternic, iar
odat cu aceast stare de Iapt,
libertatea celorlalti, implicit, ar Ii
nclcat, deci, plecnd de la
libertatea absolut se ajunge la
un sistem totalitar.
Stnga nu neag con-
ceptul de libertate, dar ncercnd
60
Crji yi autori
S.P. nr. 82/2000
s egalizeze libertatea si s mai
si pun n practic aceast idee,
asa cum au Icut comunistii, s-au
izbit treptat de o mare rezistent
din partea societtii. Eaptul c
acea societate care se dorea a Ii
bazat pe egalitate dus la
extrem a respins un astIel de
regim, ne dovedeste clar c
Iormele extreme sunt greu se
aplicat si c societatea, n
procesul ei dinamic, creeaz ceva
relativ, care s devin la Iel de
dinamic, astIel nct s se
adapteze nevoilor sociale.
AstIel, ceea ce este de
centru poate Ii diIerentiat doar
caliIicndu-se ca Iiind de
orientare pregnant de dreapta sau
de stnga, n Iunctie de interesul
politico-social maniIestat de
societate la un moment dat.
Pe lng aceast stare
de lucruri, opera lui Bobbio ne
arat o Iat decent a stngii,
lsnd deoparte Iaptul c stnga
a Iost compromis de adeziunea
Uniunii Sovietice la aceste
principii, care au Iost rstlmcite
de conductorii comunisti. S-a
ajuns pn la a identiIica stnga
cu Uniunea Sovietic, iar la
cderea acesteia s-a spus c si
stnga a disprut aproape de tot
din viata social-politic, susti-
nndu-se chiar existenta unei
crize ideologice. Spun acest lucru
ntruct, ntotdeauna, s-a
considerat a exista o lupt pe
plan social, economic si politic
ntre stnga, reprezentat de
socialism si identiIicat n Cortina
de Eier cu centrul la Moscova si
dreapta, reprezentat prin socie-
tatea capitalist.
Lucrarea lui Norberto
Bobbio nu aduce neaprat o
diIerentiere clar ntre dreapta si
stnga, dar e un pas nainte spre
acest obiectiv att de necesar si
solicitat de populatie, ca dovad
si vnzarea de care s-a bucurat
aceast carte.
Pornit tocmai pentru a
stvili setea opiniei publice de a
cunoaste diIerenta dintre cele
dou notiuni antonimice, cartea
reprezint o ncercare de a
lmuri, pe lng aceste concepte
si necesitatea mentinerii diIeren-
O lec(ie de istorie `
*
* *
tierii, sau de a considera desuet
aceast distinctie. Acest Iapt a
generat, practic, succesul imens
de care s-a bucurat aceast
lucrare, succes care l-a surprins
pn si pe autor. Este de
remarcat si momentul n care a
aprut pe piat respectiva oper,
Iiind vorba de campania electo-
ral, moment n care, electoratul
ncerca s aIle cui si pentru ce
urmeaz s-si dea votul.
Roxana
MITRU-BLICAN
*Dinu C. Giurescu, Romnia in
al doilea r:boi mondial,
Editura All, 1999, 310 p.
Marcat de iluzia
'adevrului istoric absolut, a
acelui adevr care s Iie
realmente puriIicat de inIluente
ideologice si deIormri, Romnia
postdecembrist s-a dovedit a Ii
o piat satisIctor de bun
pentru cartea de specialitate, cea
de istorie. Lucrarea de Iat,
circumscris contextului actual,
este cu att mai avizat, cu ct
autorul ei, prea bine cunoscutul
istoric Dinu C. Giurescu, este
adevrat, aIlat atunci la vrsta
primei tinereti, a trit din plin
evenimentele petrecute n
Romnia n timpul celui de-al
doilea rzboi mondial, iar tatl
su, om politic si istoric de
marc, a Iost participant direct
la viata politic din acea
perioad. Asadar, avem de-a
Iace nu numai cu o lucrare
istoric, ci si cu un document cu
valoare memorialistic semniIi-
cativ cel putin n ceea ce
priveste evenimentele petrecute
pe teritoriul Romniei. De altIel,
n 'Cuvntul nainte al volumului,
autorul enumer, printre elemen-
tele care au compus reconsti-
tuirea evenimentelor, si
'perceptiile si experienta gene-
ratiei creia i apartine (p. 5).
Volumul, alctuit din
Crji yi autori
61 S.P. nr. 82/2000
zece capitole, structurate n Iunctie
de evenimentele majore care au
marcat att perioada de
neutralitate, ct si participarea
eIectiv a Romniei la cel de-al
doilea rzboi mondial, urmeaz
Iirul cronologic al evenimentelor.
ntr-un stil concis, aproape
matematic, autorul discut
separat Iiecare aspect al
problemelor abordate, iar
delimitarea Ioarte clar a acestor
prti permite cititorului un acces
direct si la obiect la evenimentul
sau evenimentele descrise.
Dinu C. Giurescu abor-
deaz cu detasare unele aspecte
incomode legate de politicile
guvernelor care au condus tara
n perioada rzboiului. AstIel,
autorul ia n calcul pentru prima
oar perioada 6 septembrie
1939 26 iunie 1940 ca Iiind un
interval n care Romnia si-a
pstrat neutralitatea pguboas
Iat de prtile beligerante si Iat
de evenimentele care se petre-
ceau n Europa.
Autorul Iace reIerire, pe
larg, si la situatia evreilor din
Romnia, dar si la participarea
armatelor noastre la campania
german de pe Erontul de Est.
Ceea ce este caracteristic viziunii
istorice a lui Dinu C. Giurescu n
ce priveste soarta evreilor, este
Iaptul c, laolalt cu prezentarea
de date exacte asupra numrului
de persoane aIectate de politica
antisemit a guvernului
Antonescu victime, rniti,
evacuati , istoricul alege o
pozitie neutr Iat de tratamentul
aplicat acestora. Autorul nu
neag existenta unei politici de
exterminare a acestora pe
teritoriul romnesc si nici nu o
banalizeaz prin introducerea n
discutie a holocaustului rou,
dar accentueaz Iaptul c, dac
aceste crime sunt de imputat
cuiva, cel 'artat cu degetul nu
trebuie s Iie poporul romn, ci
acela care a emis ordinul de
represiune n spet maresalul
Ion Antonescu. Asadar,
Giurescu se declar Ierm
mpotriva tezei antisemitismului
romnesc 'ancestral, punnd
totodat n vedere generatiilor
actuale si viitoare c politica
antisemit a guvernului Anto-
nescu se cere a Ii cunoscut si
luat drept pild, 'spre
cunoastere si condamnare, si c
'a le uita (crimele) este de
neiertat (pagina 166).
n ceea ce priveste
campania din Est, 'amnunt
neglijat de vulgata comunist si
national-comunist care a scris
istoria n Iunctie de 'idealurile
mrete ale regimului politic
cruia i era subordonat, Dinu
C. Giurescu prezint diverse
ipoteze privind motivele de
Iactur militar si politic ale lui
Ion Antonescu ce au determinat
continuarea naintrii pe teritoriul
URSS, desIsurarea operatiu-
nilor pe Iront, ca si statistici
exacte ale pierderilor suIerite de
romni n urma naintrii Armatei
dincolo de Nistru, spre
Stalingrad. Remarcabil aici este
pozitia neutr a autorului,
analizarea situatiei militar-politice
a Romniei, a raporturilor cu
prtile beligerante la acea dat,
exclusiv n baza documentelor.
Dinu Giurescu iese astIel din
capcana mitologiilor, a viziunilor
istorice preIabricate si justiIi-
catoare si m reIer aici la cea a
lui Gheorghe Buzatu, consem-
nat n volumul 'Istoria romnilor
n secolul XX, ce explic
campania armatelor noastre n
Est, naintarea spre inima Rusiei,
alturi de armata Reichului, prin
necesitatea anihilrii pericolului
comunist, din ce n ce mai ame-
ninttor. Aceast tez pare a
rspunde exclusiv nevoii acute de
legitimare prin intermediul unei
veritabile 'vendeta mpotriva a
tot ceea ce poart marca regimu-
lui comunist.
Aceasta este, ns, numai
o parte din problematica com-
plex a implicrii Romniei n
rzboi. Celelalte capitole se
reIer, n ordine, la pierderile
teritoriale suIerite de tara noastr
n anul 1940, la perioada de
guvernare legionar precedat
de abdicarea regelui Carol al II-
lea si de preluarea prerogativelor
monarhice de ctre Mihai I,
precum si de numirea lui Ion
Antonescu la conducerea guver-
nului Romniei , apoi la regimul
politic autoritar antonescian din
perioada 27 ianuarie 1941 23
august 1944. Dinu C. Giurescu
abordeaz subiectul regimului
impus de maresal strict din
perspectiva evenimentelor si a
documentelor detinute reIeri-
62
Crji yi autori
S.P. nr. 82/2000
toare la acestea, precum si prin
prisma celor declarate n primul
rnd de maresal si n al doilea
rnd de cei care au stat n
preajma acestuia apologeti si
detractori, sau doar membri ai
Opozitiei Iormal interzise.
Istoricul discut
chestiunea raporturilor Romniei
cu al treilea Reich, precum si
actul de la 23 august 1944
premisele politice si militare
interne si internationale, situatia
de Iapt, precum si abordrile
'istoriograIice din anii dictaturii
comuniste ale momentului
ntoarcerii armelor si trecerii de
partea Aliatilor. ReIeritor la acest
subiect, este demn de mentionat,
pe lng pleiada de date si
documente prezentate de autor
n sustinerea diverselor ipoteze
pe care le-a abordat, si Iaptul c
autorul permanent se raporteaz
la imaginea pe care o au
evenimentele din 1944 n zilele
noastre. Dinu C. Giurescu i
condamn pe aceia care, astzi,
mnati de oarecari interese,
ignor o parte a mrturiilor
reIeritoare la acest eveniment
existente n arhive; el spune: 'cu
ipoteze si presupuneri se poate
aIirma orice |.|. Rescrierea
istoriei pentru teluri politice
continu pentru unii si n
prezent. (p. 234).
Dup discutarea campa-
niei armatei romne pe Irontul de
Vest, n anii 1944-1945, ca si
epurarea acesteia n perioada 23
august 1944 august 1947, n
capitolul Iinal, autorul ne oIer o
trecere n revist a problemelor
supuse atentiei cititorilor pe
parcursul volumului, nsotit de
expunerea propriilor concluzii
reIeritoare la evolutia eveni-
mentelor, la implicarea Romniei
si la comportamentul la nivel
decizional al guvernelor care au
condus tara ntre anii 1939 si
1945. Atitudinea si reactiile
celorlalte tri implicate n acest
conIlict sunt de asemenea
surprinse, aceast punere n
context oIerind cititorului o
imagine de ansamblu asupra
evenimentelor, privite dintr-o
perspectiv mai larg.
Ultima parte a lucrrii se
constituie ntr-o expunere de
ctre autor a propriei viziuni
istorice, venit n urma unui volum
Ioarte bine documentat si n
permanent probat de ciIre
exacte. Dinu C. Giurescu aduce
n prezent evenimentele petrecute
n timpul celui de-al doilea rzboi
mondial n Romnia si pe plan
mondial, precum si urmrile
acestuia, si le rencadreaz n
timpul contemporan. Mai mult,
Iace un apel de remarcat stilul
elegant de abordare a
problemelor la 'respect pentru
adevr si la o minim moralitate
(pagina 286), atitudini pe care le
asteapt din partea 'nving-
torilor din 1945 ca pe 'un gest
de reparatie moral Iat de trile
din Europa de Centru Est si de
Sud-Est.
Dup o lectur atent a
acestui volum dedicat unuia
dintre momentele deosebit de
importante din evolutia statului
romnesc, cititorul va rmne nu
numai cu o imagine limpede
asupra evenimentelor si a
atitudinilor oamenilor-cheie din
aceast perioad, dar va privi n
urm, stnd strmb si judecnd
drept, cu ochii unui mai bun
cunosctor. Si, poate, cu mai
putin mnie si cu mai mult
consideratie Iat de varianta
oIerit singura cu adevrat
viabil n opinia autorului de
ctre documente, mrturii,
nregistrri. Cu alte cuvinte,
cartea trebuie privit drept o
lectie de istorie binevenit ntr-
un moment n care identitatea
istoric si adevrul acela absolut
pe care natiunea romn l caut
cu disperarea nsetatului care a
mers 45 de ani prin desert sunt
deosebit de importante, poate
vitale, pentru a putea merge
nainte, iesind din trecut.
Raluca ENE
Semnale
63 S.P. nr. 82/2000
Paul $tefnescu
Asasinatele politice in istoria
Romniei
Editura Vestala, Bucuresti, 2000,
237 pagini, pret neprecizat.
Cartea se nscrie pe linia eIortului
de a oIeri o nou interpretare a
istoriei Romniei si o redare ct
mai Iidel a adevrului istoric. Pe
lng prezentarea general a unor
asasinate n mas sau a unor
modalitti speciIice de asasinat,
sunt prezentate modurile n care
a avut loc eliminarea Iizic a unui
numr de 19 personalitti ale
istoriei romnesti (Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu,
Barbu Catargiu, I.G. Duca, Nicolae
Iorga, Nicolae Titulescu, Armand
Clinescu, Virgil Madgearu, Gheor-
ghe Brtianu si Ioan Petru Culianu).
Anne-Marie Thiesse
Crearea identittilor nationale
in Europa. Secolele XJIII XX
Editura Polirom, Iasi, 2000, 220
pagini, pret neprecizat. Traducere
de Andrei-Paul Corescu, Camelia
Capverde si Giuliano SIichi.
Potrivit autoarei, 'Natiunile moder-
ne s-au cldit altIel dect o spun
istoriile oIiciale. Istoria natiunilor
noastre demonstreaz c o identi-
tate colectiv se construieste printr-o
munc de asemenea colectiv. Ea
ne nvat nc o lectie, mai impor-
tant : natiunea a Iost elaborat n
strns legtur cu dou idei, pe
atunci noi n Europa: Iericirea si
democratia. Uniunea European
nu poate Ii un spatiu al identittii,
deoarece i lipseste patrimoniul
simbolic pe care natiunile l-au
nItisat indivizilor.
Terence Ball, Richard
Dagger
Ideologii politice i idealul
democratic
Editura Polirom, Iasi, 2000, 270
pagini, pret neprecizat. Traducere
de Romana Careja, Adriana Cioti,
Cornel Eerenczi, Monica Marchis,
Olivia Rusu-Toderean si Cristian
Urziceanu.
Primul obiectiv al crtii este de a
oIeri o privire avizat si inIormat
a tuturor ideologiilor majore care
au existat si nc exist n panorama
politic. Al doilea obiectiv este de
a explica modalittile prin care au
aprut si s-au transIormat aceste
ideologii. Structura are 10 capitole
(Ideologie si ideologii, Idealul
democratic, Liberalismul, Conser-
vatorismul, Socialism si comunism,
Socialism si comunism dup Marx,
Eascismul, Ideologiile eliberrii,
Ecologia ca ideologie si Viitorul
ideologiilor).
Ian V. Hogg
Dictionarul marilor btlii
Editura Artemis, Bucuresti,
2000, 240 pagini, 70.000 lei.
Traducere de Ligia CaranIil.
Autorul si John Keegan sunt cei
mai cunoscuti si cei mari istorici
militari n viat n prezent,
continund traditia istoricilor militari
britanici, inaugurat cu strlucire de
Sir Basil Lidell-Hart, cel mai mare
istoric militar al tuturor timpurilor.
Btliile nItisate se ntind de la cele
ale lui Alexandru cel Mare si pn
la Rzboiul din GolI. Sunt redate
biograIiile a 31 de comandanti
(conductori) militari, tot de la
Alexandru Macedon ncoace.
Roger Faligot, Remi
Kauffer
Istoria mondial a serviciilor
secrete
Editura Nemira, Bucuresti,
2000, 546 pagini, 175.000 lei.
Traducere de Gheorghe Pienescu.
Aparitia prezentat reprezint
primele 2 volume din lucrarea
autorilor, volumele 3 si 4 urmnd
s Iie editate ulterior. Volumul I
analizeaz aparitia si dezvoltarea
serviciilor secrete ntre 1870-
1939. Dac la nceput serviciile
secrete cuprindeau numai mici
grupuri ale elitei (nu degeaba se
spune si acum c 'este o meserie
de seniori), n prezent sunt niste
masinrii imense. n perioada
1870-1939 s-au conturat 5 mari
'Iamilii ale serviciilor secrete
(britanic, german, Irancez, rus
si chino-japonez). Al doilea
volum analizeaz unele cazuri
particulare.
Tratatul de la Amsterdam
Editura Lucretius, Bucuresti, 1999,
200 pagini, pret neprecizat.
Traducere de Theodor Tudoroiu.
Lucrarea se nscrie n seria de
publicri ale documentelor de baz
ale Uniunii Europene. Sunt incluse
traducerea Tratatului de la Amster-
dam, a Tratatului asupra Uniunii
Europene (Maastricht), cu
completrile intervenite la
Amsterdam si a Tratatului instituind
Comunitatea European (Tratatul
de la Roma), cu modiIicrile
survenite la Maastricht si
Amsterdam. Pe lng toate
acestea, mai sunt redate si alte
documente comunitare.
64 S.P. nr. 82/2000
TALON DE ABONAMENT LA REVISTA ~SFERA POLITICII
(v rugm completati cu majuscule)
DA, doresc un abonament la revista 'SEERA POLITICII , ncepnd cu numrul...........,
pe perioada de:
3 luni (30.000 lei) , 6 luni (60.000 lei) , un an (120.000 lei)
Am achitat contravaloarea abonamentului, n sum de ...................lei, cu mandat
postal nr. ...................... sau ordin de plat nr. ......................., n contul Eundatia Societatea Civil,
nr. 251100922013126 (lei) sau 251100222013126 (valut) deschis la BRD - SMB.
DA, doresc Iactur Iiscal pentru abonamentul achitat.
Nume ......................................,Prenume....................................,Vrsta........................................
Compania....................................................................,Cod Iiscal..................................................
ProIesia ........................................................., Eunctia .................................................................
Adresa la care doriti s primiti abonamentul:
Strada....................................,Nr........................, Bl. ....................., Sc..................., Et.................
Ap.............., Localitatea ............................., Cod postal............., Judet/Sector............................
TeleIon ..................., Eax ......................, E-mail ..........................................................................
V rugm completati n ntregime acest talon si, mpreun cu copia chitantei, sau a ordinului de plat al
abonamentului, expediati-l n acelasi plic, pe adresa : Eundatia Societatea Civil - SIera Politicii, Piata Amzei, nr.13,
et. 1, sect. 1, Bucuresti, cu mentiunea 'Talon abonament, sau prin Iax la 40-1-312.84.96. Abonamentele se pot
contracta si la sediul Iundatiei, la adresa mai sus mentionat. Relatii suplimentare la tel. 659.57.90. Cresterile
ulterioare ale pretului de vnzare al revistei nu vor aIecta valoarea abonamentului contractat.
n pretul abonamentului sunt incluse taxele postale.
Revista este editat de Institutul de Cercetri Politice yi Economice yi
Funda(ia Societatea Civil
EDITORIAL BOARD: Clin Anastasiu Daniel Chirot Dennis Deletant Gail Kligman Dan
Oprescu Vladimir Tismneanu G. M. Tamas REDACTIE: Redactor yef: Stelian Tnase
Secretar de redac(ie: Ovidiu Horia Maican Colectivul redac(ional: Adrian Cioroianu
Laurentiu SteIan Scalat Valentin Stan Mihai Chioveanu Publicitate yi distribu(ie: Claudiu
Boboc Coperta yi tehnoredactarea: Liviu Stoica
'SIera Politicii`` este nregistrat n Catalogul Publicatiilor din Romnia la numrul 4165. Reproducerea
articolelor aprute n publicatia noastr se Iace numai cu acordul scris al redactiei. Tiparul executat
la RH PRINTING Bucuresti
Adresa Redactiei: Str. Piata Amzei, nr. 13, Et. 1. CP 212, OP 22, Bucuresti, Tel/Eax: 01 312 84 96,
01 659 57 90 (Attn Oana Manolache); E-mail: sIeratotalnet.ro.