IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

„Sufletul nu are vacanþã”

avem nevoie de rugãciune

Îmi aduc aminte de lungul ºir de credincioºi care, nu demult, aºteptau

ore întregi sã ajungã la relicva Sfântului Anton adusã-n Catedrala noastrã.
Unii mai discutau între ei, alþii înaintau în tãcere, nu puþini erau cei
care-ºi priveau ceasul, probabil întrebându-se cât va mai dura sã ajungã
în fine la relicva Sfântului. M-a impresionat lungimea ºirului de oameni
în aºteptare ºi mã gândeam cã fiecare aºteaptã un moment anume,
acela al rugãciunii intime, spusã-n preajma Sfântului ºi încredinþatã lui, spre a fi ascultatã de Dumnezeu.
Dacã înainte erau discuþii, gesturi de nerãbdare, priviri împrejur, în momentul când fiecare se apropia de
relicva Sfântului Anton, toþi erau transfiguraþi ºi concentraþi; sosea clima contactului, a rugãciunii secrete,
a gândului încredinþat fãcãtorului de minuni.
Ca atunci, ºi acum mã gândesc cã avem nevoie neîntreruptã de asemenea momente de rugãciune
intensã, de trãiri interioare care depãºesc spaþiul ºi timpul; avem nevoie de rugãciune care sã restabileascã
echilibrul speranþei, ne este foame ºi sete de intimitate cu Dumnezeu ºi cu sfinþii mijlocitori. Fãrã asemenea
clipe privilegiate de dialog cu cei din cer ne simþim neîmpliniþi. Oricât am vorbi cu cei din jur ºi le-am
încredinþa cele mai intime gânduri, preocupãri, speranþe ºi aºteptãri, dacã nu le întrecem pe acestea
prin rugãciune ºi încredinþare lui Dumnezeu, recurgând ºi la mijlocirea sfinþilor sãi, rãmânem pe marginea
drumului tristeþii, a singurãtãþii, a nemulþumirii fãrã chip.
Avem nevoie fãrã încetare de clipe intime de rugãciune. Simt acest lucru din toatã fiinþa mea, ºi de
aceea îl ºi mãrturisesc acum, mai ales cã ºtiu cã se apropie pentru mulþi timpul vacanþelor ºi al concediilor.
Îmi amintesc de spusa directorului spiritual din seminar: „sufletul nu are vacanþã”, Sfinþia Sa
îndemnându-ne sã nu neglijãm rugãciunea, meditaþia zilnicã, rozariul, lectura spiritualã etc. pe timpul
de vacanþã. Peste comentariile copilãreºti pe care le fãceam pe atunci la insistenþele pãrintelui spiritual,
îmi rãmâne convingerea mãrturisitã ºi mai sus, cã fãrã dialogul de rugãciune cu Dumnezeu ºi cu sfinþii
sãi mijlocitori, suntem prea sãraci, prea însinguraþi, prea neîmpliniþi ºi nemulþumiþi.
De aceea, vã îndemn pe toþi, în vacanþã, în concediu sau nu, sã luaþi aminte la ceea ce ne face întregi
în conºtiinþa noastrã ºi-n statura noastrã de oameni credincioºi: la dialogul nostru zilnic cu Dumnezeu, la
rugãciunea de fiecare zi, la clipele de intimitate ale credinþei iubitoare ºi încrezãtoare. În fond, rugãciunea
completeazã ºi împlineºte în mulþumire vacanþa, concediul ºi orice timp. Dacã ºtim sã gãsim clipe de
rugãciune în fiecare zi, înseamnã cã am înþeles ce înseamnã sã fim întregi în faþa lui Dumnezeu ºi-n faþa
conºtiinþei proprii.
Astfel, rugãciunile fiecãruia dintre noi ne vor aduna pe toþi zilnic într-un ºir invizibil de oameni care „în
aºteptare” îºi pregãtesc gândul pentru clipa mare a întâlnirii sufleteºti cu Cel Sfânt ºi Îndurãtor. Vor fi fost
înainte vorbe, gesturi, preocupãri de o clipã, strãine mai mult sau mai puþin gândului intim de vorbire cu
Dumnezeu, dar toate dispar când îi spui Stãpânului timpului ºi al istoriei, cã tu eºti al lui ºi cã aºtepþi totul
de la El. În fiecare zi. ªi iarãºi în fiecare zi! Sufletul nu are vacanþã.

La 29 iunie vor fi sfinþiþi trei preoþi noi pentru arhidiecezã. Îi cer cu încredere Domnului, prin mijlocirea Sfinþilor
Apostoli Petru ºi Paul, ca ei sã fie exemple de rugãciune ºi încredinþare lui Dumnezeu; sã cheme poporul
credincios ºi sã-l conducã pe calea intimitãþii zilnice cu Dumnezeu, prin rugãciune, încredere ºi speranþã. Sunt
sigur cã ºtiu ºi ei: creºtem ca oameni dialogând cu oamenii, dar nu creºtem îndeajuns dacã nu vorbim ºi cu
Dumnezeu: prin rugãciune. Spunându-le noilor preoþi un bun venit în seceriºul Arhidiecezei, vã îndemn pe voi
toþi: nu uitaþi cã avem neîntreruptã nevoie de rugãciune ca sã fim împliniþi, ca oameni botezaþi.

nr. 7/2004 1
 Arta peisajului
UNIVERSUL FFAMILIEI
AMILIEI
Titlul acestor gânduri aºternute la început de vacanþã ar
trimite, desigur, spre o expoziþie de picturã sau, de ce nu,
spre una de grãdinãrit ! Popasuri în expoziþii, muzee, parcuri
ºi grãdini sunt sugestii de timp liber, deci în egalã mãsurã
recomandabile pentru episoade ale vacanþei.
Pentru majoritatea familiilor
vacanþa trece mai întâi
examenul financiar
Nu întotdeauna cea mai costisitoare
vacanþã este ºi cea mai fericitã ! Pot afirma
acest lucru chiar ºi “veteranii” într-ale
petrecerilor. Cu alte cuvinte nu tot ce este mai
scump materialmente pentru „mobilarea”
spaþiului vacanþelor este ºi mai preþios, adicã
folositor . Nu pledãm pentru sãrãcie, pentru
acea sãrãcie care împiedicã drepturile
elementare, printre care ºi cel al odihnei. Ci
pentru o privire mai simplã, mai autenticã, mai
personalã, care descoperã valoarea unor
lucruri simple ºi de multe ori uitate, precum
tainica liniºte a pãdurii, cerul înstelat al nopþilor
senine de pe înãlþimile munþilor, proiectele de
vis cu familii de prieteni, la malul mãrii,
drumurile de pelerinaj spre locuri încãrcate de
semnificaþii spirituale…doar câteva repere
dintr-un lung ºir de opþiuni pentru vacanþã.
Popas spiritual:
miez de varã împreunã
cu „familia“ carmelitanã
Cine preþuieºte urcuºul muntelui ºi bucuria inegalabilã a
peisajului cu care îi este rãsplãtit efortul, dar ºi sentimentul
de apropiere ºi solidaritate cu „echipa” de drum, nu poate
sã nu perceapã semnele mai înalte – nu doar la propriu, ci ºi
în sens spiritual – ale acestei frumuseþi. Peisajul muntelui a
rãmas întipãrit pentru totdeauna ca „fundal” al Fericirilor (Mt
5, In 6) împãrtãºite nouã de Isus : „Fericiþi cei sãraci cu spiritul,
cãci a lor este Împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei întristaþi, cãci ei
vor fi mângâiaþi. Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor moºteni
pãmântul…” Sau ca loc al transfigurãrii, al schimbãrii la faþã,
al întâlnirii prin excelenþã cu „chipul” spiritual – pe înãlþimea
Taborului.
Dintre Munþii celebri ai Vechiului Testament am ales
culmea Carmelului, pentru cã este legatã de sãrbãtori ºi
personaje ale lunii iulie: ziua de 16 ne îndreaptã privirea spre
Sfânta Fecioarã Maria de pe Muntele Carmel, iar pe data de
20 a aceleiaºi luni, îl sãrbãtorim pe Sfântul Ilie.
Sã ne lãsãm însoþiþi în acest drum imaginar, de familia
carmelitanã, prezentã în toatã lumea. Ea este înruditã cu
anahoreþii primelor veacuri de creºtinism, ce o contemplau
pe Muntele Carmel pe Fecioara Maria, „prefiguratã” în norul
2 nr. 7/2004
pe care, cum ne descrie Cartea a III-a a Regilor, profetul Ilie
l-a zãrit înãlþându-se în apele Mediteranei. Era norul aºteptat
de profet, pentru ca sã învingã seceta ºi sã pecetluiascã astfel
mãrturisirea dreptei credinþe, prin minunea sãvârºitã.
În 1195, Fraþii cruciaþi au construit în Þara Sfântã, pe muntele
Carmel, un schit, lângã “Fântâna lui Ilie”. Dupã ce sarazinii
au cucerit aceste locuri, cãlugãrii Carmelului s-au retras în
Europa (mai întâi în Sicilia ºi în Anglia). Pe la jumãtatea
secolului al XIII-lea, Sfântul Simon Stock, ascet ºi predicator
popular, a transformat carmelul în ordin cerºetor, prezent în
oraºe, cu predica ºi cu devoþiunea scapularului – obiect din
pânzã sau o medalie – care simbolizeazã protecþia Sfintei
Fecioare , în situaþiile cele mai grele.
Ordinul a fost din nou reformat, în secolul al XVI-lea, în
spirit contemplativ ºi severitate asceticã, în mãnãstirile
carmelitelor ºi carmeliþilor desculþi, întemeiate în Spania
Reformei catolice de Sfânta Tereza din Avila ºi de Sfântul Ioan
al Crucii.
Au existat ºi alte rãspunsuri spirituale carmelitane la
diferitele “sfidãri” ale vremurilor: Sfânta Tereza a Pruncului Isus
– devenitã doctor ecclesiae ºi patroanã a drumurilor de viaþã
misionare – revela, în secolul al XIX-lea, “Calea copilãriei
spirituale”. În secolul urmãtor, Tereza Benedicta a Crucii (Edith
Stein, doctor în filozofie, evreicã devenitã creºtinã catolicã,
carmelitã ucisã la Auschwitz) mãrturisea, prin statura personalã
ºi în opera sa, libertatea interioarã ca libertate autenticã.
Carmelul dãinuie în mijlocul lumii, ca un spaþiu fericit al
grãdinii spirituale.
Îl avem deja ºi în România, în diferite locuri, dintre care
menþionãm comunitãþile de fraþi ºi de surori din Bucureºti ºi
carmelul feminin de la Stânceni (Topliþa), a cãrui carismã este
rugãciunea ecumenicã.
Suiºul muntelui – ecou al Carmelului, prin cuvintele
Sfântului Ioan al Crucii, dãinuie, strãlucitor ºi neclintit simbol
al perfecþiunii interioare.
Inspiratorul acestui simbol, muntele real, aºteaptã sã-l
redescoperim ºi sã-l parcurgem, în permanenta lui noutate
ºi bogãþie de sensuri – adresã predilectã a vacanþelor familiei.
MARINA FARA
 Vizitã de studiu ºi...de neuitat
În luna mai, treizeci de elevi de la Liceul Catolic Sfântul Iosif din Bucureºti au vizitat, pentru douã sãptãmâni, legendara
Irlandã, invitaþi fiind de Laurel Hill FCJ School din Limerick. Sora Mary Murphy, din congregaþia Slujitoarele Credincioase ale
lui Isus (F.C.J.), ne povesteºte cã cele douã licee catolice sunt înfrãþite de acum cinci ani, când a început corespondenþa
dintre elevii români ºi cei irlandezi. Proiectatã în urmã cu doi ani, vizita a fost posibilã anul acesta, graþie pãrinþilor elevilor
irlandezi care au decis sã-i gãzduiascã pe liceenii români, asumându-ºi astfel cea mai mare parte a cheltuielilor. Cu
drumul s-au descurcat pãrinþii români, iar de experienþa de neuitat s-au bucurat copiii lor, care au fost însoþiþi de cinci
dintre profesorii liceului catolic bucureºtean: Ana Maria Bejan, Pr. Leonard Ciobanu, Sr. Mary Murphy (F.C.J.), Flavia Cochior
ºi Claudia Roban.
Despre ce au vãzut ºi învãþat, ºtiu sã spunã cel mai bine cei care au fost acolo, de aceea sã le dãm cuvântul câtorva
A.M.
dintre ei. (A.M.
A.M.)
„Aceastã excursie a reprezentat pentru mine o experienþã incredibilã. A fost ceva inedit ºi minunat; am întâlnit acolo
oameni excepþionali care ne-au primit cu braþele deschise ºi care, din bunãtate ºi prietenie, ne-au acceptat în familiile lor.
Cât despre ºcoala catolicã din Limerick, aº rezuma impresia în câteva cuvinte: ordine, disciplinã, uniformã, o clãdire imensã
cu grãdinã ºi terenuri destinate orelor de sport, cu profesori care erau mai degrabã prieteni ai elevilor. Oamenii pe care
i-am întâlnit acolo erau plini de încredere ºi speranþã ºi cu credinþã în Dumnezeu. De când m-am întors, închei fiecare
searã cu o rugãciune de mulþumire pentru cei care au fãcut
posibilã aceastã minunatã excursie.” (DALMA DALMA FLOROIU
FLOROIU, clasa
a VIII-a). La revedere, dragã Sister Mar
Maryy
„Irlanda m-a cucerit! Am învãþat multe din aceastã Fragment dintr -un inter
dintr-un viu cu Sr
interviu Sr.. Mar
Maryy Murphy
Murphy,,
experienþã care mi-a arãtat cum învaþã ºi cum îºi trãiesc viaþa din congregaþia Slujitoarele credincioase ale lui Isus
de zi cu zi elevii dintr-un liceu catolic irlandez. Am fost gãzduit
de o familie minunatã, cu trei copii, ºi, în fiecare zi, am avut Rep.: - Cum consideraþi timpul petrecut în România?
parte de câte o surprizã încântãtoare: oameni buni, primitori Sr. Mary: - Am venit în
ºi generoºi, priveliºti de neuitat, prietenii, o grãmadã de România în 1995 ºi de atunci
informaþii culturale noi ºi, mai ales, exerciþiul limbii engleze. predau engleza la Institutul
Ne-am întâlnit ºi cu primarul oraºului Limerick ºi cu locuitorii Teologic Romano-Catolic Sfânta
acestui oraº care s-au arãtat foarte interesaþi de istoria ºi de Tereza din Bucureºti. Cei nouã ani
cultura românilor. Ei au avut, de altfel, ocazia sã cunoascã petrecuþi în România mi-au plãcut
câteva din obiceiurile noastre, sã guste sãrmãluþe, sã ne vadã foarte mult ºi chiar le spuneam
îmbrãcaþi în costume tradiþionale româneºti, sã ne asculte prietenilor mei cã îmi va fi foarte
muzica popularã ºi sã ne vadã dansând Hora, Braºoveanca greu sã plec din România, dat
ºi alte dansuri din bãtrâni. Au fost încântaþi, aºa cum ºi noi fiind cã anul academic urmãtor îl
eram fascinaþi de muzica ºi obiceiurile lor. voi petrece în Anglia. Îmi vor lipsi
Dacã sosirea în Irlanda a fost plinã de emoþii, iar ºederea elevii ºi studenþii de aici, pe care
încântãtoare, plecarea a fost cea mai grea pentru mine. Cele îi gãsesc entuziaºti, cooperanþi ºi receptivi. A fost o
douã sãptãmâni au fost un adevãrat dar, pentru care îi experienþã magicã sã lucrez cu ei.
mulþumesc lui Dumnezeu, pãrinþilor mei care m-au finanþat, Rep: - Care sunt diferenþele dintre ºcolile catolice din
profesorilor care au dus greul organizãrii ºi care au avut grijã Marea Britanie ºi cele de aici?
de noi ºi, mai ales, familiei O’ Kelly care m-a gãzduit ºi care Sr. Mary: - Prima ºcoalã catolicã a fost inauguratã la
ANDREI MARCU
m-a tratat ca pe un fiu al lor.” (ANDREI MARCU, clasa a VII-a) Londra în 1830, în Marea Britanie existând o tradiþie a ºcolilor
„Am avut ºansa sã vizitez o þarã plãcutã, cu priveliºti catolice, chiar dacã, procentual, catolicii numãrã doar 10%
frumoase, cu aer curat ºi cu ieºire la oceanul Atlantic. Am vizitat din populaþie. În aceste ºcoli, 95% ºi chiar 100% dintre
locuri interesante ºi am cunoscut oameni deosebiþi. Le profesori ºi elevi sunt catolici, în timp ce în România doar
mulþumesc celor care au fãcut posibilã aceastã minunatã 60% dintre profesorii ºi elevii ºcolilor catolice sunt de
RUXANDRA NIMARÃ
excursie”. (RUXANDRA NIMARÃ) confesiune catolicã. O altã deosebire ar fi cã în ºcolile
catolice din România se fac doar rugãciuni zilnice, iar în
cele britanice existã adunãri religioase zilnice, în care se
pune accentul pe educarea sentimentelor de dreptate ºi
grijã faþã de pãstrarea frumuseþilor naturii.
Rep.: - Sunteþi un profesor iubit de studenþi. Care este
secretul reuºitei dumneavoastrã?
Sr. Mary: - Nu-i nici o tainã la mijloc. Îmi place sã predau,
îi iubesc pe studenþii mei ºi le vreau binele. Încerc sã-mi
îndeplinesc menirea de dascãl cât mai bine cu putinþã ºi
cred cu adevãrat în respectul reciproc dintre profesor ºi
student.
Rep. ADRIANA MACSUT

nr. 7/2004 3
 În solemnitatea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, din 29 iunie, la Iaºi au fost hirotoniþi douãzeci ºi unu de
tineri. ªaisprezece dintre ei vor lucra în Dieceza de Iaºi, unul în cadrul ordinului Carmelitan, unul în rândul
Fraþilor minori Capucini ºi trei în Arhidieceza de Bucureºti. Iatã cum vãd viaþa de preot colegii lor mai mari.
Preoþia vãzutã cu ochii lui...
TARCIZIU ªERBAN
ªERBAN,, 15 ani de preoþie
Omul de la frontierele dumnezeirii
Epoca de tranziþie în care ne aflãm, aduce cu sine o serie
de modificãri la nivel social, modificãri care se constituie în noi
paradigme de viaþã : o mobilitate crescândã a populaþiei, fie
în cãutare de locuri de muncã, fie în cãutarea de noi orizonturi
de cunoaºtere ori de petrecere a vacanþelor; utilizarea pe o
scarã lãrgitã a mijloacelor de comunicare (telefon mobil,
internet etc.), noi modalitãþi de difuzare a ideilor (dezbaterile
de fond sunt înlocuite tot mai mult cu clipuri publicitare) etc.
Astfel de mutaþii nu pot sã nu cearã preotului de a-ºi regândi
discursul ori atitudinile. Biserica a anicipat ºi a angajat, în acest
sens, o reflecþie profundã cu ocazia Conciliului al II-lea din
Vatican, a diferitelor sinoade ale episcopilor ori a sinoadelor
diecezane. Preotul se vede acum solicitat sã vesteascã
Evanghelia încercând sã vorbeascã “în limbile” noilor
paradigme despre faptele minunate ale lui Dumnezeu (Fapte
2,11). El îºi pãstreazã, însã, identitatea câtã vreme va rãmâne
prin rugãciunea sa, prin meditaþia ºi reflecþia sa inspiratã de
Cuvântul lui Dumnezeu, prin celebrarea constantã a
sacramentelor, omul de la frontierele dumnezeirii. Prin Cristos,
cu Cristos ºi în Cristos, el va putea revela în Biserica ºi în lumea
de astãzi un sens spre cãlãuzire ºi o binecuvânare spre
rodnicie, ºi va prezenta spre rãscumpãrare durerile ºi nevoile
omului, mereu încercat de vicisitudinile timpului. Hirotonirea
preoþilor pentru arhidieceza noastrã, hirotonire care are loc în
aceste zile, este un prilej de adevãratã bucurie pentru fiecare
dintre noi. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ni-i oferã ºi îi
întâmpinãm pe noii preoþi cu aceste simþãminte de recunoºtinþã
pentru dãruirea lor ºi cu aºteptarea unei slujiri autentice.
Fie ca angajamentul lor sã le fie prilej de împlinire umanã
ºi preoþeascã, iar pentru poporul lui Dumnezeu, mijlocire cãtre
Pãrintele îndurãrilor.
MIHAI MÃRTINA
MÃRTINAªª, 11 ani de preoþie
Sunt fericit cã sunt preot!
În cei 11 ani de preoþie pe care-i împlinesc astãzi, 29 iunie,
nu a existat nici un moment în care sã-mi parã rãu pentru
DA-ul spus. Privind retrospectiv ºi gândindu-mã la experienþele
de preot de pânã acum, experienþe plãcute sau mai puþin
plãcute, spun cu aceeaºi convingere: sunt fericit cã sunt preot!
La începutul preoþiei mele mi-am ales ca devizã cuvintele:
„M-ai iubit, m-ai chemat ºi ai fãcut sã devin preotul tãu! Nu-mi
va ajunge viaþa pentru a-þi mulþumi ºi a te face cunoscut lumii
întregi!” Tot timpul m-am strãduit sã respect acest motto ºi sunt
sigur cã acesta este motivul fericirii mele. Dumnezeu îºi alege
slujitorii fãrã sã se uite la meritele lor. Dar, odatã aleºi, aceºtia
trebuie sã rãspundã ºi sã corespundã misiunii primite, trebuie
sã-ºi urmeze modelul, pe Cristos, Marele Preot.
Tuturor preoþilor, dar în mod deosebit “bobocilor” care care
au fost hirotoniþi, le doresc sã fie fideli chemãrii lor ºi sã lupte
pentru a-l face cunoscut pe Cristos lumii întregi!
ALOIS ARCANA
ARCANA,, 18 ani de preoþie
Noi, preoþii, suntem rãsfãþaþii Domnului. Ceea ce jertfim este
infim în comparaþie cu ceea ce primim de la Dumnezeu.
4 nr. 7/2004
DOMINIC CAROL HÎRJA
15 ani de preoþie
Spunând aceste cuvinte, m-au
inundat o mulþime de amintiri. Mi-au
apãrut în faþa inimii seminarul,
catedrala mãreaþã, dar în acelaºi
timp caldã ºi mângâietoare,
imaginea Episcopului care m-a
hirotonit, imaginea pãrinþilor care de
multe ori mã chemau la rugãciune,
imaginea preoþilor care, slujindu-l pe
Dumnezeu, mi-au sãdit în suflet dragostea faþã de cele sfinte,
dorinþa de a lucra pentru ca tot mai mulþi oameni sã fie mai
sfinþi, ºi, mai ales, bucuria de a-l sluji pe Dumnezeu. Imagini
ce se împletesc cu lacrimi, zâmbete, dificultãþi ºi speranþe. Sunt
preot, dar aceasta numai datoritã lui Dumnezeu. Lui îi datorez
toate ºi ºtiu cã numai cu ajutorul Lui sunt ceea ce sunt. Si mai
ºtiu cã, prin preoþi, Domnul continuã sã-i caute pe oameni,
sã-i îngrijeascã, sã le dea luminã prin cuvintele Bibliei, sã-i
spovedeascã ºi sã vinã la ei, prin mâinile preotului, la Sfânta
Împãrtãºanie.
Da, preotule, oamenii au nevoie de tine!
IOSIF IMBRI
IMBRIªªCÃ
CÃ,, 18 ani de preoþie
Trei gânduri despre preoþie
Preotul este un om pe care Isus Cristos îl cheamã sã-L
urmeze în drumul spre Ierusalim. Trãieºte mergând ºi simþind
cu Biserica, despre care Sfântul Augustin spune cã „îºi continuã
peregrinarea între prigoana lumii ºi mângâierile lui Dumnezeu”.
Se roagã, lucreazã ºi aºteaptã „ceruri noi ºi un pãmânt nou”,
cum spune Sfântul Petru.
Dumnezeu a revãrsat în inima preotului iubirea. Ea îi cere
totul, rãmânând ascunsã, îl face liber ºi-l pregãteºte pentru
jertfã. Aceastã iubire îl purificã, îi dã forþã ºi curaj sã dea mãrturie
bunã despre Rãscumpãrãtorul sãu. Cu pasiunea Apostolului,
preotul spune: „Trãiesc, dar nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte
în mine”.
Preotul, pãstorul comunitãþii, face parte din numãrul celor
pe care îi priveºte în mod direct întrebarea lui Isus: „Dar voi,
cine ziceþi cã sunt eu?” În jurul rãspunsului pe care-l dã, prin
cuvânt ºi faptã, se deruleazã existenþa sa de preot. Existenþã
care, alimentatã de harul lui Dumnezeu, poate aduce lumii de
azi viaþã, bucurie ºi speranþã.
MARTIN CABALAª, 29 de ani de preoþie
Ce este preoþia?
Aceastã întrebare era în timpul seminarului o temã de
reflecþie, azi a devenit realitate, la anul împlinind 30 de ani de
preoþie. Pentru mine este importantã preoþia ca atitudine ºi,
în acest sens, caut sã mã adaptez fiecãrei persoane în parte,
sã dau rãspunsuri în funcþie de realitatea concretã. Preoþia
este dinamicã ºi, paradoxal, existã un model unic de preot
care trebuie sã se adapteze diversitãþii.
 Contemplaþia,
o „soluþie” uitatã ((IIIIII))
Recunoaºterea superioritãþii contemplãrii între toate
activitãþile umane se însoþeºte de o imagine care îl
singularizeazã pe om prin capacitatea de a alege.
În condiþiile în care el este o fiinþã activã, înzestrat
pentru a desfãºura activitãþi practice aducãtoare de
avantaje mai mari sau mai mici, exterioare activitãþii în
sine, omul poate alege în unele cazuri contemplarea
„care singurã este .. pentru ea însãºi”, pentru cã nu
poate produce nimic în afara actului pur al contemplãrii. Dolmen (Irlanda)
Cu toate acestea, contemplarea singurã asigurã omului
posibilitatea fericirii desãvârºite.
„Activitatea intelectului, care este o activitate
contemplativã, se distinge prin seriozitate, nu vizeazã
Scrisori între(deschise)
nici un scop în afarã de ea însãºi, implicând o plãcere
desãvârºitã care îi este proprie”... ºi „dacã Dragã redacþie,
independenþa, rãgazul, continuitatea (atât cât permite Timpul de pregãtire al fetiþei mele pentru sacramentul
natura umanã) ºi toate celelalte trãsãturi ce i se atribuie Spovezii ºi al Împãrtãºaniei ºi celebrarea Primei Sfinte
omului cu desãvârºire fericit caracterizeazã aceastã Împãrtãºanii de la Biserica Adormirea Maicii Domnului mi-au
activitate, rezultã cã ea constituie fericirea perfectã a redat curajul ºi speranþa de a mã apropia ºi eu de cele sfinte.
omului, cu condiþia sã dureze atât încât viaþa întreagã Da, Domnul lucreazã mereu în viaþa noastrã, iar Sfânta
sã poatã fi consideratã desãvârºitã (pentru cã nimic Împãrtãºanie ne ajutã sã fim, la orice vârstã, copii ai lui
din ceea ce aparþine fericirii nu poate fi imperfect)” Dumnezeu.
(Aristotel, Etica nicomahicã, Editura IRI, Bucureºti, 1998, Eu ºi fetiþa mea am fost botezate în altã confesiune, dar
p. 220). n-am reuºit parcã niciodatã sã mã apropii atât de mult de
De aici încolo, argumentele Stagiritului descriu o Dumnezeu, aºa cum s-a întâmplat la Prima Sfântã
perspectivã impresionantã pentru demnitatea de care Împãrtãºanie.
ar putea sã se bucure oamenii conºtientizând Eu, de exemplu, nu mã confesasem de zece ani, iar acum,
elementul divin, originar, în fiecare om. deºi cu teamã ºi emoþie, am reuºit sã-mi deschid sufletul,
Înþelegând deplin modestia condiþiei noastre, spovedindu-mã ºi împãrtãºindu-mã. Acum, Isus m-a umplut
filosoful atrage atenþia: „Dar poate cã o astfel de viaþã din nou cu viaþa divinã ºi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã fie
(contemplativã n.n.) ar depãºi condiþia umanã, cãci nu mereu aºa.
ca om va putea omul sã trãiascã astfel, ci în mãsura în Rãtãcitã am fost, dar El m-a gãsit, m-a curãþat de pãcate ºi
care este prezent în el elementul divin. ªi cu cât acest m-a fãcut copil al Lui. Este atât de bine sã ºtii cã El te iubeºte, te
element divin este superior compusului uman, cu atât aºteaptã ºi nu te refuzã niciodatã. Nu-l lãsa sã te aºtepte!
activitatea sa va fi superioarã celei conform cu alte Cautã-l!
virtuþi” ºi, cu toate acestea, „... nu trebuie sã-i urmãm Am fãcut aceastã mãrturisire sincerã pentru cã am simþit
pe cei ce îndeamnã omul, pentru cã este un om, sã-ºi nevoia sã o spun la cât mai mulþi.
mãrgineascã gândirea la lucruri omeneºti ºi, pentru cã MIHAELA BURDEA
este muritor, la lucruri trecãtoare. Omul trebuie,
dimpotrivã, în mãsura în care-i stã în putinþã, sã se
Stimatã doamnã
imortalizeze pe sine, fãcând totul pentru a trãi în
Burdea,
conformitate cu elementul cel mai elevat din el”.
Ne bucurãm tare
Rãspunsul explicit la întrebarea oricãruia dintre noi:
mult pentru
„Cum aº putea sã fiu fericit?”, este deci acesta: „ceea
victoria
ce este propriu fiecãrei fiinþe este prin naturã pentru ea
dumneavoastrã în
lucrul cel mai înalt ºi cel mai plãcut. Pentru om, acest
plan spiritual ºi vã
lucru este viaþa în conformitate cu intelectul, dacã este
mulþumim cã v-aþi
adevãrat cã intelectul este, în gradul cel mai înalt, omul
deschis sufletul
însuºi. Acest mod de viaþã este deci ºi cel mai fericit”.
cititorilor revistei
(Aristotel, Etica nicomahicã, Editura IRI, Bucureºti, 1998,
noastre care,
p. 221).
sperãm, vã vor
Rãmâne sã învãþãm din nou aceastã soluþie de
asculta îndemnul.
viaþã, sã ne regãsim în exerciþii spirituale, sã ne
A.M.
(A.M.
A.M.)
antrenãm nobleþea contemplând.
ELENA BECA

nr. 7/2004 5
 Pustnicu 2004
CORESPONDENÞE

Forumul pentru tineri ºi tinere familii

„Iatã, Eu stau la uºa ta ºi bat“ (Ap.3,20)
Între 22 – 25 iulie 2004, Comunitatea Emanuel din cadrul
Bisericii Romano-Catolice te invitã la forumul de la Pustnicu,
la doar 14 km de Bucureºti. Este o ocazie de a trãi experienþa
fraternitãþii, a bucuriei, a entuziasmului de a fi discipoli ai lui
Cristos. V ei avea astfel posibilitatea de a-þi aprofunda credinþa
Vei
ºi de a privi frontal problemele pe care le implicã viaþa în
societatea de azi.
Prin învãþãturile care îþi vor fi propuse, vei
descoperi ce are El de spus în vieþile noastre ºi
cum ne îndeamnã sã le trãim; El se intereseazã
de tine, de viaþa ta. Vei putea alege apoi sã
participi la unul din grupurile (ateliere) care vor
detalia un aspect sau altul al învãþãturilor, în
funcþie de interesul tãu.
În cazul în care simþi nevoia de a cere iertare
lui Dumnezeu, un preot (catolic sau ortodox) îþi
va sta la dispoziþie pentru spovadã sau doar
pentru o discuþie.
Alãturi de tine vor fi tineri din toatã þara,
aparþinând tuturor stãrilor de viaþã, care te vor
ajuta sã înþelegi, ºi pe care, la rândul tãu, îi vei
putea face sã înþeleagã cã în Bisericã suntem ca
într-o familie în care trebuie sã ne susþinem ºi sã ne ajutãm
unii pe alþii.
Tocmai datoritã acestei exigenþe pe care o implicã
apartenenþa la Bisericã, dacã þi se va pãrea cã, ajuns la faþa
locului, te simþi dezorientat ºi nu ºtii ce sã alegi, mici echipe te
vor asculta ºi te vor îndruma.
ªi pentru cã suntem tineri, ne caracterizeazã veselia ºi ne
place sã ne pãstrãm zâmbetul pe buze, existã ºi Fun Forumul.
Diferiþi tineri vor prezenta scenete, pantomime sau cântece,
care vor îmbina hazliul cu seriosul, prezentându-l pe
Dumnezeu într-o nouã luminã, mai apropiat ca niciodatã de
sufletul nostru.
O zi la Pustnicu :
- Rugãciune ºi cântece de laudã;
- Învãþãturi ºi mãrturii ale experienþelor personale;
- Fun Forum;
- Sfânta Liturghie cu participarea mai multor preoþi, urmatã
de rugãciune personalã;
- Ateliere pe diferite teme unde vei gãsi
rãspunsuri la întrebãrile tale;
- Veghi de searã cu mãrturii personale;
- Oricând, ocazii de a vorbi cu un preot.
Tineri ca ºi tine dau mãrturie despre modul
în care Dumnezeu a acþionat :
„A fost prima oarã când l-am întâlnit cu
adevãrat pe Isus ºi am învãþat cã Dumnezeu este
Iubire ºi Milostivire. Azi ISUS E VIU în viaþa mea.“
(Florin Soare, 35 de ani)
„Dumnezeu vã poate face fericiþi. Veþi
descoperi ce înseamnã sã fii copil al lui
Dumnezeu ºi sã trãieºti în dragostea lui infinitã.“
(Pr. Daniel Marþiu, 33 de ani)
„…am invãþat cã nu trebuie doar sã primesc, ci ºi sã
dãruiesc.“ (Ana-Maria Filip, 19 ani)
Persoanele pe care le poþi contacta dacã vrei sã participi :
Andreea Mãnescu – tel: (021) 324 15 77 ; e-mail :
adrian_iosif@yahoo.fr
Karla Balla – tel: (021) 627 55 93/ 0722242812 ; e-mail :
karla_izabella@yahoo.com
Grãbeºte-te, locurile sunt limitate! Te aºteptãm!
Pr
Pr.. IOSIF TIBA

Prima promoþie la gimnaziu – primele rezultate

Elevii ªcolii Sfântul Iacob din
Câmpulung-Muscel, dupã ce au parcurs
rând pe rând, grãdiniþa, ciclul primar ºi
cel gimnazial au susþinut zilele acestea,
împreunã cu toþii ceilalþi elevi Testul
Naþional. Fiind prima promoþie a ciclului
gimnazial al ºcolii noastre, emoþiile s-au
împãrþit în egalã mãsurã asupra copiilor,
pãrinþilor ºi profesorilor.
Cu sufletul la gurã, toþi am aºteptat
sã vedem, ce vor face copiii noºtri.
Deoarece conform devizei ºcolii (,, ªcoala
Sfântul Iacob este o familie iubitoare,
dedicatã educaþiei prin credinþa creºtinã,
ajutându-ne pe fiecare dintre noi sã ne
descoperim drumul în viaþã,,) formãm o
adevãratã familie ºi rezultatul fiecãruia
se rãsfrânge asupra tuturor.
Statistica se prezintã în felul urmãtor:
16 elevi între 9,00 – 9,90 ; 16 elevi între mod cu totul deosebit, mulþumirile
8,00 - 8,99 ; elevi între 7,00 – 7,99 ºi 4 noastre se îndreaptã cãtre Surorilor de
elevi între 6,00 – 6,99. Din cei 49 copii ai Caritate ale Sfântului Apostol Paul în
ºcolii doar unul nu a promovat. frunte cu Sr. Murphy Kathleen, Manager
Mediile de la testare adunate cu General al ºcolii ºi le dorim tuturor
mediile de la cei patru ani de gimnaziu succese pe mai departe.
i-au clasat pe elevi astfel : 28 elevi între Pr
Pr.. PETRU PÃULEÞ
9,00 - 9,93 ; 9 elevi între 8,00
– 8,99, iar 11 între 7.00 – 7,99.
Având în vedere cã ºcoala
noastrã nu a fãcut niciodatã o
selecþie intelectualã, rezultatele
reflectã grija pe care corpul
profesoral a avut-o pentru
fiecare copil al familiei ºcolare.
Adresãm felicitãri tuturor
celor care formeazã familia
ºcolarã (copii, pãrinþi, profesori)
pentru munca depusã ºi într-un

6 nr. 7/2004
 Parada modei în liturgie, sau nu?
Grija pentru vestimentaþia
zilnicã izvorãºte atât din
propriul gust pentru îmbrã-
cãminte, cât ºi din exigenþele
modei, mereu schimbãtoare,
dar care se impune ºi dicteazã
aproape cu tiranie «bunul
gust», pentru fiecare. Dacã este
sau nu de bun gust ceea ce ne
propun Casele de Modã,
rãmâne la aprecierea fiecãruia,
în funcþie de capacitatea de a
face o evaluare criticã ºi de a
lua o decizie liberã în a
îmbrãþiºa sau nu moda
curentã.
Cât priveºte vestimentaþia folositã în liturgie, - tema noastrã
pentru luna iulie în cadrul tematicilor dedicate Anului Pastoral,
- ea nu se conformeazã schimbãrilor dictate de interesele
economice ale caselor de modã, ºi nu putem vorbi, câtuºi de
puþin, de o paradã a modei în plan liturgic. Este adevãrat cã,
rãsfoind cataloagele publicitare ale producãtorilor de veºminte
sacre, ar putea sã se nascã ideea unei parade a modei ºi în
acest domeniu al vestimentaþiei folosite în liturgie, însã realitatea
este cu totul alta. Regulile pe care le observã aceºti producãtori
de veºminte sunt bine precizate de normele liturgice: simplitatea
ºi decenþa sunt notele constante, care caracterizeazã
vestimentaþia sacrã.
Diversitatea veºmintelor
La numãrul 297 din Liturghierul Roman citim: “În Bisericã,
Trupul lui Cristos, nu toate mãdularele au aceeaºi menire.
Aceastã diversitate a slujirilor în cadrul cultului sacru se
manifestã în exterior prin diversitatea veºmintelor sacre, care
trebuie sã constituie un semn al rolului propriu fiecãrui slujitor.
În acelaºi timp, veºmintele sacre trebuie sã contribuie la
frumuseþea acþiunii sacre”. Aºadar, douã principii:
1) diversitatea veºmintelor, motivatã de rolul ºi misiunea
slujitorilor care participã la celebrare (preot, diacon, ministanþi,
fiecare cu veºmintele specifice); 2) nota unitarã a veºmintelor,
adicã, ele trebuie “sã contribuie la frumuseþea acþiunii sacre”.
Veºmântul comun tuturor slujitorilor este alba, stabilesc
aceleaºi norme. Ea aminteºte de haina albã “spãlatã în
sângele Mielului”; cu ea sunt înveºmântaþi “cei rãscumpãraþi”,
care “acum participã la Ospãþul Mielului” (cf. Ap 7,14-17); mai
aminteºte de haina de nuntã cu care trebuie sã fie îmbrãcaþi
cei invitaþi la ospãþ, dupã cum reiese din parabola «Invitaþilor
la nuntã» (cf. Mt 22,1-14). Cãmaºa albã aminteºte, apoi, de
haina cu care a fost îmbãcat Isus de cãtre Irod, când era la
judecatã în casa acestuia, iar din punct de vedere simbolic,
sugereazã starea de curãþie, purificare spiritualã, cu care
trebuie sã ne prezentãm la celebrarea Sfintei Liturghii ºi la
primirea Sfintei Împãrtãºanii. Linia modernã de astãzi, care
face ca alba sã se încheie pe gât ºi sã cadã bine pe lângã
corp, fac ca amictul
amictul, acea bucatã de pânzã, care acoperã
gâtul ºi umerii, purtat sub albã (care aminteºte de “nãframa
Veronicãi”) ºi cingolul
cingolul, folosit drept cingãtoare (care aminteºte
ANUL P
de funiile cu care a fost legat Isus în grãdina Mãslinilor), sã
PASTORAL
nu mai fie astãzi utilizate.
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
Stola
Stola, însemnul celor trei trepte ierarhice, este piesa
specificã diaconului, preotului ºi episcopului. Episcopul ºi
preotul o poartã cu cele douã capete paralele atârnând în
faþã, în timp ce diaconul o poartã pe umãrul stâng în
diagonalã ºi legatã sub braþul drept. Dacã, iniþial, stola era
un ºtergar purtat în jurul gâtului, care apãra iarna de frig ºi
vara era folosit pentru îndepãrtarea transpiraþiei, cu timpul,
de la aceastã întrebuinþare pur practicã, ea desemneazã doar
puterea preoþeascã, are înfãþiºarea unei bande lungi ºi
aminteºte de lanþurile ce le-a purtat Isus dupã ce a fost
condamnat la moarte.
Stil ºi culoare
Croiala albei, a stolei ºi a dalmaticii sau planetei vorbesc
despre stilul veºmintelor liturgice. Pânã la reforma liturgicã
realizatã de Conciliul al II-lea din Vatican, cu unele excepþii,
stilul veºmintelor sacre a fost cel roman. Planeta sau casula
(cãsuþã) avea forma rotundã ºi acoperea trupul în întregime.
Cu timpul, pentru a fi mai practicã, aceastã hainã s-a despicat
în dreptul mâinilor ºi s-a mai scurtat. În a doua jumãtate a
secolului trecut, din iniþiativa cãlugãrilor benedictini germani ºi
englezi, s-a impus treptat planeta goticã, mai apropiatã ca
formã de cea iniþialã ºi care aminteºte de veºmântul de purpurã
cu care soldaþii romani l-au înveºmântat pe Isus înainte de
a-l prezenta în faþa lui Pilat.
Culoarea planetei vorbeºte de timpul liturgic în care ne
aflãm sau de evenimentul pe care îl celebrãm. Luând-o în
ordine cronologicã, la începerea Anului liturgic, prima culoare
folositã în celebrãrile liturgice este violetul . Ea exprimã
seriozitatea, dispunerea la convertire ºi este culoarea
Adventului, a Postului Mare ºi a celebrãrilor funebre, înlocuind
astãzi negrul , care se folosea în trecut. Culoarea albã
simbolizeazã puritatea, perfecþiunea, frumuseþea interioarã ºi
este culoarea Timpului Crãciunului, a Timpului Pascal ºi a
sãrbãtorilor dedicate lui Cristos, Sf. Fecioarã ºi ale sfinþilor care
nu sunt martiri. Verdele este culoarea Timpului de peste An ºi
simbolizeazã prospeþimea, tinereþea ºi speranþa. Roºul este
culoarea sângelui ºi a focului. Este folosit în solemnitãþile
Pãtimirii Domnului, la sãrbãtorile martirilor ºi la Rusalii, amintind
de Duhul Sfânt coborât asupra Apostolilor sub formã de limbi
de foc.
Stare de spirit
Cele patru culori liturgice, luate împreunã, ne sugereazã
care trebuie sã fie starea noastrã de spirit în momentul în care
participãm la celebrãrile liturgice. Astfel, trebuie sã avem: o
inimã cãitã ºi smeritã (cf. Ps 50,19 – violetul), o inimã curatã
(Fericiþi cei cu inima curatã… [Mt 5,8] – albul), o inimã plinã de
speranþã (…gata oricând sã daþi rãspuns oricui vã cere cont
de speranþa voastrã [1 Pt 3,15] – verdele), o inimã dispusã în a
împãrtãºi cu Cristos jertfa (Acum mã bucur în suferinþele mele
pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos
[Col 1,24] – roºul).
Pr
Pr.. VENIAMIN AENêOAEI
nr. 7/2004 7
 Se apropie
SUFLET TÂNÃR

ÎNTÂLNIREA DIECEZANÃ A TINERILOR

Popeºti Leordeni, 15-18 iulie 2004
În timp ce ne pregãtim cu toate forþele pentru ca Întâlnirea
tineretului din anul acesta sã-ºi atingã toate obiectivele
propuse, sã nu uitãm cã tema generalã este CÃUTAREA…
„Dragi tineri, vã invit ºi pe voi sã îi imitaþi pe acei “greci”
care i s-au adresat lui Filip, împinºi de dorinþa de a-l “vedea
pe Isus”. Cãutarea voastrã sã nu fie motivatã doar de o
curiozitate intelectualã, care este oricum o valoare, ci sã fie
stimulatã mai ales de o exigenþã interioarã de a afla rãspuns
la întrebarea asupra sensului vieþii voastre. Asemenea
tânãrului bogat din evanghelie, cãutaþi-l ºi voi pe Isus pentru
a-i pune întrebarea: “Ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa
veºnicã?” (Mc 10,17)”.
PAP
PAPAA IOAN PAUL AL II-LEA
Dragi tineri ai Arhidiecezei,
În fiecare an, în Duminica Floriilor, când sãrbãtorim ºi
Ziua Mondialã a Tineretului, în timpul procesiunii pe care o
facem pe strãzile Bucureºtiului, admir numãrul mare de tineri
care sunt de faþã ºi privesc, prin ei, cu încredere la viitorul
Bisericii noastre locale. Anul acesta am dorit sã fiþi împreunã
trei zile într-o parohie a Arhidiecezei unde sã vã cunoaºteþi
mai bine, unde sã cântaþi ºi sã vã rugaþi, unde sã vã întâlnesc
ºi sã stãm de vorbã. Vã invit, atât în timpul acestei întâlniri,
cât ºi dupã aceea, în familiile ºi parohiile voastre, la ºcoalã
sau la locul de muncã, sã-L cãutaþi cu sinceritate pe Isus ºi
sã vã lãsaþi inima „cuceritã” de El.
Arhiepiscop IOAN ROBU

„Te-am cãutat, Doamne, în cãrþi! Te-am cãutat peste tot în jurul meu!
Te-am cãutat în muzica cea mai frumoasã! Dar ºtiu, Tu erai înainte de toate în mine!
Te-am cãutat în picturile lãsate ca moºtenire de înaintaºi! Priveai ºi vegheai cu mine!

Te-am cãutat în ochii nevinovaþi ai unui copil! Sunt atâtea flori lângã mine!
Te-am cãutat într-o conversaþie cu un bãtrân! Sunt atâþia care-mi doresc numai binele!
Te-am cãutat în gingãºia mamei mele! Sunt atâþia care-mi dau un sfat, o povaþã ºi un exemplu!

Te-am cãutat într-un prieten sincer! Sunt atâþia care se roagã pentru mine!
Te-am cãutat într-un cerºetor sãrac! Sunt atâþia care mã privesc ºi mã vegheazã!
Te-am cãutat în preajma unui bogat! Sunt atâþia care se sacrificã pentru mine!

Te-am cãutat la întâlnirile cu tineri! Tot ce-mi trebuie este aproape de mine!
Te-am cãutat la Bucureºti, la Cluj ºi la Timiºoara! Eu consider cã totul este normal!
Te-am cãutat la Paris, la Roma ºi la Toronto! Doamne, Tu eºti în mine ºi cu mine în orice secundã!

Te-am cãutat în rãsãritul de pe întinsul mãrii! Tu îþi construieºti zilnic locul în inima mea!
Te-am cãutat pe vârful munþilor! Tu te ascunzi în frãmântãrile mele ca sã te adãposteºti bine!
Te-am cãutat în izvorul limpede! Tu þii la scânteia sfântã pusã în mine ºi ceri sã fac voinþa ta.

Te-am cãutat în sufletul amabil al unui doctor! Tu mã cunoºti, mã luminezi ºi-mi cãlãuzeºti paºii.
Te-am cãutat pe faþa celor cu responsabilitate! Prin Cuvântul Tãu ºi prin Sacramente tu creºti în mine!
Te-am cãutat când eram implicat în activitãþi pastorale! Ce minune! Tu, Doamne, îmi vrei numai binele!”

Pr.. DANIEL BULAI (din cartea DINCOLO DE BÃTÃILE INIMII)

Pr

Din Drumul TTaberei

aberei la Schönbrun
Douãzeci de tineri ai parohiei Adormirea Maicii Domnului
au vizitat parohia Sfântul Anton de Padova din Viena, cu ocazia
hramului acesteia. Aceastã vizitã a deschis parteneriatul dintre
cele douã parohii care s-au înfrãþit în primãvara anului trecut,
cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan Robu. La Viena, grupul
de români condus de preotul Dominic Hârja a fost aºteptat de
preotul paroh Franz Herz ºi de capelanul Vasile Ciobanu.
Au fost zile excepþionale, de neuitat. S-a vizitat zona centralã
a oraºului, Schönbrun-ul, Prater ºi nu au lipsit agapele frãþeºti
ºi întrecerile sportive.
PATRICIA MAREª

8 nr. 7/2004
 PAGINA MICULUI PRINÞ
Pietre jucãrii
Copile dragã,
Mã gândesc la vacanþa ta. Poate vei merge la mare, la
munte, la bunici sau poate cã vei rãmâne acasã. Mi-ar plãcea
sã cred cã vei ºti sã-þi petreci vacanþa altfel decât în faþa
televizorului sau a computerului. Sunt atâtea lucruri minunate
pe care le poþi face cu puþinã fantezie! Uite, am aflat de curând
cã pietrele de care te împiedici uneori pe stradã ºi care-þi par
fãrã nici un folos ºi fãrã pic de valoare pot deveni jucãrii
minunate ºi obiecte decorative care ar impresiona pe oricine
le-ar primi cadou. Pictate, pietrele pot deveni cãsuþe, maºini,
insecte, fructe, prãjituri, ursuleþi, flori, peºti ºi o grãmadã de
alte minunãþii.
Ce trebuie sã faci?
X Mai întâi, îþi alegi o piatrã a cãrei formã sã
corespundã cu ceea ce vrei tu sã creezi. De exemplu,
pentru o cãsuþã, vei alege o piatrã triunghiularã, care
sã aibã baza ºi partea frontalã plate.
Y Cureþi bine piatra, de preferat spãlând-o, ºi o laºi sã
se usuce puþin.
Z Desenezi pe piatrã, cu creionul, ceea ce vrei sã
reprezinþi.
[ Pictezi piatra în funcþie de desen, folosind culori
variate ºi pensule de diferite mãrimi, dupã trebuinþã.
Sã-þi mai spun un secret, pe care l-am aflat ºi eu de ceva
timp încoace: când lucrezi în echipã este mult mai interesant
ºi mai distractiv decât atunci când faci ceva de unul singur.
Cã vorba aceea, mai multe creiere la un loc reuºesc
întotdeauna mai mult decât unul singur. Aºa cã antrenea-
zã-i ºi pe fraþii, pãrinþii ºi prietenii tãi în joc.
ªi nu uita! Pietrele n-au fost create pentru a lovi cu ele, ci
pentru a fi întrebuinþate cu folos ºi, de ce nu, pentru a
înfrumuseþa lumea ºi a fi înfrumuseþate.
ANCA MÃRTINAª
i bambini ( A picta pietre pentru copii ),
Imagini din: Dipingere sui sassi per

de LIN WELLFORD, Ed. Fabbri, 2003

nr. 7/2004 9
 Parohia Sfântul Apostol Iacob –
Câmpulung Muscel
Scurt istoric
Biserica romano-catolicã din Câmpulung este cunoscutã ºi sub numele
de Bãrãþia Câmpulungului, deoarece, prin secolul al XVII-lea, au trãit aici
cãlugãri din Ordinul minoriþilor baraþi (în limba maghiarã cuvântul barát
înseamnã frate).
Unii cercetãtori afirmã cã biserica Sfântul Iacob este clãditã în secolul al
XVII-lea, dar arhitectura bisericii dovedeºte cã este cu mult mai veche: „forma
ei actualã, lipsitã de proporþii”, aratã cã avem de-a face cu „o parte dintr-o mai
veche bisericã, conceputã pe un plan mai vast”, dupã cum spune Emil
Lãzãrescu. Alte douã argumente aduse tot de Lãzãrescu, ºi care atestã existenþa
bisericii înainte de 1300, sunt: o inscripþie de pe un mormânt care se gãseºte la
intrare, în partea stângã a bisericii, inscripþie pe care se pot citi în limba latinã
urmãtoarele cuvinte: „aici odihneºte în pace nobilul domn Ioan P... pãzitorul
acestei biserici sãseºti, care a încetat din viaþã în 1373” ºi lespedea de piatrã
de pe mormântul comitelui (adicã mai marele saºilor), Laurencius de Longo
Campo. Aceastã piatrã, azi tocitã ºi aºezatã ca treaptã la altarul bisericii Sfântul
Iacob, are inscripþionate urmãtoarele cuvinte în latineºte: „aici s-a îngropat
comitele Laurenþiu de Câmpulung, de pioasã pomenire Anul Domnului 1300”.
Concluzia lui Emil Lãzãrescu este cã biserica Sfântul Iacob din Câmpulung este
o clãdire din secolul al XIII-lea, dupã cum confirmã ºi arhitectura ei.
Petru Bogdan Baksici, episcop de Galipoli ºi apoi de Sofia, a fost la
Câmpulung întâia oarã în 29/30 august 1640 ºi a revenit în 24/25 februarie
1653. În darea sa de seamã cãtre Curia Cardinalilor de la Roma scria,
referindu-se la catolicii din Câmpulung, cã: „aºezaþi din vechime, sunt de neam
sãsesc, dar nu mai ºtiu limba sãseascã, ci pe cea româneascã (...)”. Dupã ce
au fost pradã „ereziei lui Luther”, credincioºii din Câmpulung au fost readuºi, în
anul 1639, la catolicism, de cãtre misionarii minoriþi, sprijiniþi de cãtre domnul
þãrii, Matei Basarab. „Acum toþi sunt catolici ºi buni creºtini”, spunea episcopul
Baksici.
Actuala clopotniþã a fost clãditã de cãtre Nicolaus Wolf în 1730 ºi se pare cã
a fost arsã de turci în secolul al XVIII-lea. Nicolae Iorga scria cã la intrarea
clopotniþei era zugrãvit Sfântul Nicolae, în odãjdii de episcop catolic, având
însã o inscripþie în slavonã. Pe vremea comunismului, Sfatul Popular a silit
parohia sã vãruiascã aceastã clopotniþã.
Actualul paroh este pãrintele Petru Pãuleþ, pe care l-am putea numi, în
opinia unei colege, atlet al caritãþii.

Istoric încã nescris

Doamna Olga Pavoni este italiancã ºi locuieºte, din 1918, la parterul casei
parohiale, când pãrintele Marcalli l-a adus pe tatãl sãu Luigi, împreunã cu
toatã familia, ca sã-l ajute la restaurarea ºi îngrijirea bisericii care fusese
transformatã, de cãtre turci, în magazie de alimente. Dupã spusele doamnei
Pavoni, în acele timpuri, biserica era plinã de italieni ºi nemþi care veniserã sã
lucreze la fabrica de hârtie. „Când s-a desfiinþat fabrica, mulþi au plecat, acum
noi, catolicii, ne-am înmulþit ºi biserica a devenit neîncãpãtoare”, spune
interlocutoarea noastrã. „Este mai credincioasã lumea de astãzi?”, o întreb eu.
„În parte”, îmi rãspunde, amintindu-ºi: „când trecea pãrintele Cervencu cu Sfânta
Ostie, trebuia sã îngenunchezi. Acum nu mai existã aºa ceva. Eram mai cu
fricã de Dumnezeu. Era credinþã mai multã”.
O altã credincioasã din Câmpulung, doamna Medy (Ana Butuc) a venit în
oraº în anul 1946, pe vremea preotului polonez Koslowski, îºi aminteºte cã era
dupã rãzboi ºi începuserã sã vinã primele ajutoare din America. „Credincioºii
erau puþini ºi bãtrâni. Mulþi emigraserã din Italia. Nu exista marþi în care sã nu
mergem la sfântul Anton, iar duminica, absolut obligatoriu. Nu se mergea,
pãrinte, fãrã batic. Ce frumos se cânta! Dar e bine ºi acum, pãrinte. Primesc
multe ajutoare ºi pãrintele Pãuleþ ne pune pe toþi din casã la socotealã, chiar
dacã numai eu sunt catolicã”.
10 nr. 7/2004
Atlet al caritãþii Înainte de a intra în Postul Mare, am participat la un atelier cu
tematicã socialã. Eram prezenþi cinci preoþi ºi câþiva laici. Dupã ce

DIN VIAÞA P
le-am descris activitatea pe care o desfãºor în parohie ºi în mass-media catolice, unul dintre laici
m-a întrebat: „ªi..., pe plan social, ce lucraþi?” Întrebarea, în sine, nu era rea, dar tonul, cãci ºtim
„tonul face muzica”, m-a contrariat. „Adicã ce, ceea ce fac eu, nu este tot un bun social?”, mã întrebam.
Dar, dupã un timp de reflecþie, i-am dat dreptate. Trebuie ºi putem sã facem mai mult pe plan social.
Parohia Câmpulung, având la cârma ei pe pãrintele Petru Pãuleþ, este un exemplu pentru noi, preoþii,

PAROHIEI
AROHIEI
deoarece ne aratã cât de bine se îmbinã munca pastoralã cu cea socialã, fiind în acelaºi timp ºi un
exemplu pentru credincioºi. Pãrintele nu lucreazã singur, are o echipã de oameni entuziaºti în jurul
sãu.
Emilia Tudosie, membrã a asociaþiei Sfântului Vincenþiu de Paul ( SVP) ºi directoare a
departamentului gimnazial al ºcolii Sfântul Iacob, îºi aminteºte cum cineva îi spunea cã marele
talent al pãrintelui Pãuleþ este acela cã „reuºeºte sã umple biserica de lume”. Doamna Tudosie îºi
aminteºte: „Pãrintele a venit la Câmpulung în anul 1986. Nu am fost lângã dânsul de la început, ºtiu
doar cã, pe vremea aceea, parohia noastrã era foarte sãracã ºi pãrintele a fãcut chiar ºi goblenuri,
împreunã cu alþi enoriaºi, ca sã obþinã fonduri pentru bisericã. Într-adevãr, dupã 1989, viaþa parohiei
a devenit alta, pentru cã, în general, lumea s-a apropiat mai mult de bisericã, datoritã libertãþii
religioase. Dupã 1992, ºi mai ales dupã 1994, parohia noastrã a fost foarte activã din punct de
vedere social. S-au înfiinþat multe asociaþii ale cãror finalitãþi se întrepãtrund”. Despre aceste asociaþii
vrem sã vorbim în cele ce urmeazã.
Asociaþia Sfântului Vincenþiu de Paul - conferinþa Sfântul Iacob (SVP). Este formatã dintr-un grup
de laici voluntari, care ajutã spiritual ºi material pe cei aflaþi în dificultate. Din rândul acestor voluntari
am stat de vorbã cu Silvia Miloºan care ne-a spus cã, de la sosirea ei în parohia catolicã din
Câmpulung, adicã din anul 1991, parohia se aflã într-un continuu progres, existând acum: grãdiniþã,
ºcoalã ºi casã de reculegere. Marioara Moroe, membrã a aceleiaºi asociaþii, mãrturiseºte cã a
început sã se implice odatã cu înfiinþarea SVP ºi de atunci a participat la toate evenimentele importante
din parohie.
Rodica Babeu (SVP), profesoarã la ºcoala Sfântul Iacob, ne împãrtãºeºte cã, intrând în comunitatea
din Câmpulung, a rãmas impresionatã ºi a admirat respectul pentru om ºi deschiderea cãtre
persoanele aflate în dificultate pe care le-a gãsit în Biserica Catolicã. „Ortodocºii sunt primiþi ca ºi
celelalte persoane - declarã ea - de aceea mã implic în toate activitãþile ºi sunt impresionatã de
modelul pãrintelui Pãuleþ ºi de modelul bisericii, care este un exemplu pentru acest oraº”.
O altã mãrturie vine de la sora Jackie Smith (din congregaþia Surorile de Caritate ale Sfântului Paul
ºi membrã a SVP, sositã la Câmpulung în urmã cu cinci ani, care îºi aminteºte cã a rãmas impresionatã
de trei lucruri: cãldura din interiorul acestei mici comunitãþi, în care toatã lumea se cunoaºte; corul,
deoarece a auzit cântece pe patru voci, ºi predica pãrintelui, care este mereu plinã de energie. „La
început nu înþelegeam nimic, dar mi-a plãcut vivacitatea cu care predica”, spune ea râzând.
La Câmpulung activeazã ºi Asociaþia Inimã deschisã care îºi are sediul în casa Surorilor de
Caritate ale Sfântului Paul, (venite din Birmingham, Anglia, ºi stabilite din 1994 în aceastã comunitate
având în frunte pe sora Agnes), surori care lucreazã la ºcoala Sfântul Iacob ºi în proiectul Coºul de
pâine. Acesta din urmã oferã supã ºi pâine pentru ºapte sute de sãraci ºi pâine pentru o sutã cinzeci
de persoane, în fiecare luni, miercuri ºi vineri.
ªcoala Sfântul Iacob îºi deschide în fiecare an porþile copiilor, indiferent dacã sunt catolici sau
ortodocºi, contribuind astfel la apropierea dintre cele douã Biserici surori ºi promovând unitatea.
Anul acesta emoþiile sunt foarte mari pentru cã prima generaþie terminã clasa a opta ºi sunt aºteptate
roadele. În preajma acestui eveniment am vorbit cu sora Murphy Kathleen care ne-a mãrturisit cã la
plecarea acestor copii din ºcoalã va simþi un gol în inimã. Sora îºi aminteºte cã la început a fost greu,
pentru cã limba românã este dificilã ºi mai ales pentru cã legea se schimbã foarte des, dar atât ea
cât ºi celelalte surori au venit cu inima deschisã ºi cu o dorinþã puternicã de colaborare. Privind în
urmã, parcã nici nu au existat aceste necazuri: „fiecare zi este o nouã zi”, încheie ea.
ªi Asociaþia Caritas-Muscel, prin proiectul Împreunã, urmãreºte integrarea socialã a tinerilor din
Centrele de Plasament ºi prevenirea abandonului copiilor. Existã, de asemenea, un adãpost de
noapte pentru bãrbaþi, (urmând ca în curând sã se deschidã unul ºi pentru femei), un centru de
alfabetizare pentru copiii care au abandonat ºcoala ºi un alt centru - O razã de speranþã - format
dintr-un centru de zi pentru copii ºi din apartamente sociale pentru mamele singure.
În concluzie, „dacã vrei într-adevãr sã faci lucruri importante, trebuie sã le încredinþezi Domnului,
pentru cã restul vine de la sine. Cu cât este mai mare credinþa, cu atât sunt mai mari faptele”. Acesta
este crezul pãrintelui Petru Pãuleþ, declarat cetãþean de onoare al oraºului Câmpulung. Pentru omul
sãrac, cãruia acest preot i-a îmbunãtãþit viaþa, pãrintele Pãuleþ este personificarea samariteanului
milostiv.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 7/2004 11
 Flagelul traficului de fiinþe umane
SOCIAL

Dragi Colegi,
Cu siguranþã cã v-a ajuns la ureche amploarea pe care a
luat-o flagelul “traficul de fiinþe umane”. În faþa acestui fenomen,
nimeni ºi, cu atât mai puþin Biserica, nu poate rãmâne indiferent.
Sunt fiii ºi fiicele lui Dumnezeu, sunt fraþii ºi surorile noastre.
Aºa cum se aratã într-un îndrumar pastoral elaborat de
Patriarhia românã, “traficul de persoane este un pãcat grav,
care atenteazã la integritatea chipului lui Dumnezeu în om.
Traficantul priveazã victima de darul divin al libertãþii deciziei, îi
lezeazã demnitatea de persoanã, îi striveºte puterea de a
raþiona ºi îi siluieºte voinþa, batjocorindu-i sentimentele. El îl
uzurpã pe însuºi Dumnezeu Creatorul din sufletele oamenilor
pe care îi vinde” (Prevenirea ºi combaterea traficului de fiinþe
umane. Îndrumãtor pastoral – Patriarhia Românã Românã).).
Sfânta Scripturã vorbeºte despre pedepsirea gravã a furtului
de persoane: “De se va afla cã cineva a furat pe vreunul din
fraþii sãi, din fiii lui Israel ºi, fãcându-l rob, l-a vândut, sã fie
omorât tâlharul acela ºi sã stârpeºti rãul” (Deut 24,7). Iar
oamenii se rugau pentru ca fiii lor sã nu cadã pradã rãpitorilor:
“ªi tot Israelul a strigat cãtre Dumnezeu ca sã nu lase pradã pe
copiii lor uciderii ºi pe femeile lor rãpirii. ªi marele preot Ioachim,
împreunã cu toþi preoþii, aduceau arderea de tot de fiecare zi ºi
strigau cãtre Domnul. ªi Domnul a auzit glasul lor” (Iudita 4, 11-
15).
Pe de altã parte, în istoria femeii adultere faþã în faþã cu
judecãtorii ºi lapidatorii ei, Cristos a dat o lecþie comunitãþii
umane, în general, cu privire la tendinþa de a judeca ºi
stigmatiza pe ceilalþi. Rolul comunitãþii în care se întorc victi mele
traficului de persoane nu este de a judeca, ci de a sprijini ºi
vindeca, urmând sfatul lui Cristos dat femeii pe care a
îndemnat-o: “ De acum sã nu mai pãcãtuieºti”(In 8,3-11).
La nivel naþional ºi internaþional, Bisericile au luat atitudine,
subliniind necesitatea unor acþiuni de prevenire ºi combatere
a traficului de persoane la nivel de bazã, în parohie, în cartier,
precum nevoia de asistenþã a persoanelor care i-au cãzut
victimã ºi, spãºite, se întorc în sânul familiei naturale ºi al celei
spirituale. In acest sens, existã programe derulate de organizaþii
ºi instituþii care acþioneazã pe plan internaþional, naþional ºi
comunitar, cum ar fi Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie
(OIM), Confederaþia Caritas România, biroul Caritas Bucureºti
în colaborare cu Caritas Ambrosiana - Milano, Patriarhia
Ortodoxa Românã, organizaþia ecumenicã AIDRom etc.
În comunitãþile parohiale, trebuie acþionat împotriva
traficantului prin prevenirea potenþialelor victime. În bisericã, la
predicã ºi la catehezã, în ºcoli ºi ori de câte ori avem ocazia,
trebuie sã vorbim despre acest flagel al sclaviei moderne. Sã
deschidem ochii familiilor, pentru a fi atente cu copiii lor, sã-i
educe, sã supravegheze comportamentul lor, sã nu-i lase în
voia sorþii, sã le vorbeascã despre pericolele care-i pasc la tot
pasul; sã nu se lase influenþaþi de nimeni ºi de nimic: nici de un
orgoliu ameþitor ºi amãgitor cum cã fiica lor pleacã în Spania,
în Italia sau în altã parte; nici de ispita banilor.
Sã deschidem ochii tinerelor ºi tinerilor, pentru a fi atenþi cu
cine ºi despre ce discutã ºi pentru a nu se lãsa duºi în eroare:
promisiunea unui loc de muncã în strãinãtate a însemnat
pentru multe persoane vânzarea lor, sechestrarea ºi forþarea
de a se prostitua, de a sãvârºi fapte imorale, prin uzul forþei,
prin ameninþãri, molestare, teroare psihicã sau prin alte
mijloace coercitive.
În acest scop, Caritasul Diecezan de Bucureºti a trimis tuturor
parohilor o scrisoare cu îndrumãri practice pentru cei care
doresc sã plece la lucru în strãinãtate. Totodatã, recomandãm
pe aceastã cale tuturor credincioºilor care doresc sã meargã
la lucru peste graniþã ca, înainte de a face acest pas, sã se
consulte cu parohul ºi sã-ºi ia toate mãsurile de precauþie,
asigurându-se cã firma cu care pleacã are acte legale de
înfiinþare, cã ºtiu adresa la care vor merge ºi ce vor avea de
fãcut acolo. Sã nu se încreadã în cunoºtinþe ºi în promisiuni ºi,
mai ales, sã nu dea din mânã paºaportul.
Consider cã transmiterea acestui mesaj este o datorie a
noastrã ca preoþi ºi medici sufleteºti. Dacã doriþi sã cunoaºteþi
mai multe despre acest flagel ºi aveþi nevoie de materiale,
adresaþi-vã biroului Caritas din Arhidieceza noastrã.
Vã doresc mult succes în apostolat ºi multã sãnãtate.
Cu dragoste frãþeascã
Pr
Pr.. ALEXANDRU COBZARU, d irector Caritas
director

Împreunã cu Sfânta Maria pe drumul vieþii de familie

Am bucuria sã vã aduc la cunoºtinþã cã în parohia Sfânta Tereza din
Bucureºti a luat fiinþã grupul Sfânta Fecioarã – Regina familiei , grup ce se
doreºte a fi suport pentru femeile din parohie. Sub patronajul spiritual al Sfintei
Fecioare, încercãm sã creãm evenimente care sã ofere un spaþiu fizic ºi afectiv
tuturor femeilor care doresc sã se exprime în calitatea pe care o au de
susþinãtoare a familiei ºi, nu în ultimul rând, în calitate de persoane umane
care aspirã sã-ºi trãiascã cu demnitate identitatea dupã modelul pe care
Sfânta Maria nu conteneºte sã ni-l ofere în mod gratuit. Fie ca Sfânta Fecioarã
sã ne dea harul sã spunem întotdeauna „Fiat” !
Asistent social RITA TUDOR
RITA

12 nr. 7/2004
 O nouã poartã spre Cer

CORESPONDENÞE
Începând cu data de 9 iunie 2004, comunitatea romano-catolicã din
Mãtãsari, judeþul Gorj, a încetat sã mai celebreze Sfânta Liturghie într-un
apartament care, în timpul sãptãmânii, devenea ºi cantinã pentru cei
150 de copii sãraci, hrãniþi cu ajutorul cãlugãriþelor din Congregaþia Surorile
Caritãþii Sfântului Paul. S-a scris astfel, pe 9 iunie a.c., o nouã paginã din
istoria Arhidiecezei de Bucureºti: consacrarea primei biserici romano-
catolice din Mãtãsari, care îl are ca patron pe Fericitul Ieremia Valahul.
Comunitatea catolicã din localitatea gorjeanã este filiala parohiei Motru
ºi numãrã 110 de suflete. Este o comunitate tânãrã, plinã de speranþã, Un nou altar al jertfei euharistice
majoritatea fiind copii ºi tineri. Chiar dacã pãrinþii lor sunt plecaþi la lucru În aceiaºi zi, 9 iunie, la Târgu Jiu, în cadrul unei
în strãinãtate, viitorul comunitãþii din Motru este asigurat, pentru cã „pãrinþii celebrãri euharistice solemne, Monseniorul
se vor întoarce” spunea convingãtor pãrintele paroh Francisc Petruþ care Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a
este sufletul acestei comunitãþi. consacrat noul altar din marmurã albã al bisericii
„Aceasta este casa lui Dumnezeu ºi poarta cerului.” Cu aceste cuvinte, Sfântul Ioan de Capestrano, recent renovate.
scrise pe frontispiciul bisericii, ºi-a întâmpinat comunitatea din Mãtãsari Lucrãrile de extindere ale bisericii romano-catolice
episcopul consacrator ºi oaspeþii. Printre invitaþi ne numãram ºi noi, din Târgu Jiu au început în iulie 2000, pentru cã
reporterii Actualitãþii Creºtine. numãrul credincioºilor care participã la Sfintele
Deºi ne-am trezit cu noaptea Liturghii a crescut, în prezent lãcaºul de cult având
în cap ca sã ajungem la o capelã lateralã, o sacristie ºi douã sãli de
Sfânta Liturghie, care începea catehezã. Îl felicitãm pe pãrintele Petru Husariu
la orele 11.30, era cât pe ce pentru frumoasa realizare.
sã nu ajungem la timp, pentru A.C.
cã am ales drumul cel mai
bun, dar nu ºi cel mai scurt.
Episcopul consacrator a fost
Monseniorul Cornel Damian,
episcop auxiliar de Bucureºti,
însoþit de 18 preoþi care au fost
martori, împreunã cu
credincioºii, la marele
eveniment al deschiderii „unei
noi porþi spre Cer”.

Cu recunoºtinþã pentru prezenþa la Constanþa a relicvei

Sfântul Anton a poposit în Dobrogea Sfântului Anton îl rugãm pe Sfântul Minunilor: „Nu ne uita, fii
cu noi, cu copiii, cu tinerii, cu familiile, cu noi toþi, ca împreunã
Suntem încã sub impactul lãsat asupra noastrã de Marele sã avem pacea pe care ne-o inspirã exemplul tãu. Sã avem
fãcãtor de minuni, venit în pelerinaj ºi la Constanþa în perioada belºug în cele spirituale ºi materiale ºi astfel sã ne pregãtim
5-7 iunie. La eveniment, anunþat prin mijloacele mass-media sã ajungem alãturi de Dumnezeu pentru întreaga veºnicie”.
locale, a participat o mare mulþime de oameni care au þinut De Joia Verde, tot la Constanþa, cu cântãri euharistice, în
sã întâmpine sosirea relicvei chiar de la intrarea în oraº. În reculegere ºi ordine deplinã, copii, tineri, mulþime de
piaþa Ovidiu aºteptau alþi credincioºi care au primit, într-o credincioºi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi preoþi, l-au înconjurau pe
atmosferã de reculegere, binecuvântarea pentru ei, familiile Isus ºi l-au purtau cu evlavie în procesiune.
lor ºi pentru întregul oraº. Mons. ªTEF
ªTEFANAN GHENÞA
Constãnþenii cu credinþã, care au cunoscut ajutorul
Sfântului Anton ºi care îi invocã continuu mijlocirea, au stat
timp de douã zile ºi douã nopþi în preajma bazilicii ce poartã
numele sfântului a cãrui relicvã a gãzduit-o, participând la
Sfinte Liturghii ºi rugãciuni.
Duminicã seara s-a fãcut o procesiune cu relicva Sfântului
Anton, pe malul mãrii, la care a participat ºi Arhiepiscopului
Tomisului, ÎPS Teodosie, care, descoperindu-ºi capul, a sãrutat
cu evlavie relicva Sfântului Anton, binecuvântând marea ºi
pe toþi cei prezenþi. În procesiunea spre bazilicã, pe strãzile
apropiate, credincioºii au primit binecuvântarea cu relicva,
iar în timpul nopþii credincioºii au stat la coadã pentru a ajunge
în faþa statuii cu relicva, pentru a-ºi spune pãsul ºi a-i vorbi
direct Sfântului Anton.

nr. 7/2004 13
 Monumentul Monseniorului Ghika
Coincidenþa plinã de tâlc a douã comemorãri – 50 de ani
de la moartea Monseniorului Vladimir Ghika, în închisoarea
de la Jilava ºi 100 de ani de la naºterea sculptorului Gheorghe
Anghel, a marcat inaugurarea monumentului Monseniorului
Ghika în piaþa care de acum înainte îi poartã numele, din
faþa bisericii Sacré Coeur.
Statuia în bronz, operã a sculptorului Gheorghe Anghel,
a fost dezvelitã ºi binecuvântatã de arhiepiscopul de Bucureºti,
Ioan Robu, în mijlocul unei asistenþe
numeroase: personalitãþi ecleziastice –
Nunþiul Apostolic, Jean-Claude Périsset,
episcopul auxiliar, Cornel Damian, rectorul
Institutului Sfânta Tereza, Vladimir Petercã,
oficialitãþi civile ºi diplomatice, ambasadorul
Franþei la Bucureºti, oameni de culturã,
printre care scriitorii Barbu Brezianu, Ana
Blandiana, Romulus Rusan, enoriaºi ai
bisericii Sacré Coeur ºi ai altor parohii
bucureºtene, catolici, greco-catolici,
ortodocºi, cãlugãri ºi cãlugãriþe.
Parohul bisericii ºi postulatorul cauzei de
beatificare a Monseniorului Ghika, pr. Ioan
Ciobanu, a mulþumit tuturor celor care au
fãcut posibile inaugurarea monumentului ºi
apariþia în limba românã a cãrþii “Memoria
Tãcerilor”, cea mai completã biografie a
Monseniorului Ghika. Al doilea moment al
celebrãrii: mulþumiri aduse M inisterului Culturii,
Ambasadorului Franþei, autoritãþilor municipale, echipei
de arhitecþi ºi constructori. Programul a cuprins ºi un
moment poetic semnat de ambasadorul Ion Brad ºi
intitulat “Prinþul leproºilor”, precum ºi un imn dedicat
Monseniorului Vladimir Ghika, compus de pr. Eugen
Budãu ºi interpretat de corul parohiei.
“Cãrturarul”: inaugurarea statuii realizate de acest artist
al “esenþelor”, personalitate de mare rectitudine moralã,
Gheorghe Anghel, este o celebrare a verticalitãþii, dar, în
acelaºi timp, bucuria de a avea un monument care ne ajutã
sã ne potrivim pasul, sã ne bucurãm de spiritualitatea care
îmbogãþeºte viaþa civicã a unui oraº - un oraº cu prea puþine
monumente – cum spunea în intervenþia sa, ambasadorul
Dan Hãulicã, preºedinte de onoare al Asociaþiei Internaþionale
a Criticilor de Artã.
În aceeaºi searã a fost lansatã versiunea în limba românã
a cãrþii “Memoria tãcerilor”, cea mai prestigioasã biografie a
Monseniorului Ghika. Autoarea, Elisabeth de Miribel, ea însãºi
o personalitate a lumii diplomatice ºi literare, secretarã a
generalului De Gaulle, a scris aceastã carte
în 1987, dupã ce peste memoria
Monseniorului Ghika se aºternuse o relativã
tãcere. Pledoarie a ideii de libertate, cititã ºi
mai ales trãitã în “cheia” spiritualã a
Monseniorului Ghika: libertatea de a alege
preferinþele lui Dumnezeu, ºi, pe de altã
parte, o meditaþie asupra sensului eºecului
ºi al suferinþei, au fost douã linii de analizã
a cãrþii, împãrtãºitã de un discipol al
Monseniorului Ghika, scriitorul Andrei
Brezianu. Concluzia sa, concentratã într-un
gând al Monseniorului: “Toatã puterea
trecutului izvorãºte din aceea cã a fost
prezent ºi a voit sã fie viitor”, a fost cu atât
mai impresionantã cu cât în asistenþã purtau
ecoul acestor înþelesuri chiar discipoli ai
Monseniorului, personalitãþi care l-au
cunoscut, rude ale sale, descendenþi ai
discipolilor sãi, printre care: Oana Seceleanu, Constantin
Bãlãceanu-Stolnici, Barbu Brezianu, Yves Cernea, Viorica
Gâscã, Emanuel Cosmovici. Sensurile martiriului sãu -
apostolatul concentrat în “liturghia aproapelui” ºi “teologia
nevoilor”, opera sa literarã - sunt de o actualitate miraculoasã
ºi aºteaptã sã fie “consumate” de noi, cei de azi, în primul
rând de aceste generaþii actuale, chemate sã reconstruiascã
societatea distrusã de anii totalitarismului comunist.
De aceea, privim spre “marele vagabond apostolic al
secolului XX”, cum îl numea Pius al XI-lea , ca spre marele
sfânt aducãtor de speranþã ºi de refacere umanã.
MARINA FFARA
ARA

De curând, parohia Bucureºtii Noi a modestia cu care îºi disimuleazã

gãzduit un eveniment artistic de excepþie: meritele artistice excepþionale, premiile
TEODOR RADUCAN - Fereastra

expoziþia pictorului Teodor Rãducan intrnaþionale, calitatea de membru al

dedicatã Mamei. Iatã un interesant
“ecou”, intitulat :
PRIVIREA
Privim mereu împrejur ºi ne
minunãm.
Cãutãm mereu sã descoperim
frumuseþea ºi sã ne bucurãm de ea.
Încercãm sã fixãm prin linie ºi culoare
miracolul care ne înconjoarã.
Artistul Teodor Rãducan ne prezintã
chipuri de oameni privind cu tandreþe. Pe
lângã talentul ºi cultura sa, ne
impresioneazã la Teodor Rãducan
unor Academii de Arte din Italia ºi
profesor de acuarelã la Roma.
Privind realitatea, artistul înþelege
semnificaþia ei, sensul ei simbolic care o
situeazã în lumea sacrului.
Teodor Rãducan are vocaþia
colegialitãþii ºi a prieteniei. De fiecare datã
cautã sã adune laolaltã mai mulþi artiºti
care sunt în consonanþã cu el, conºtient
de ecoul unui grup artistic legat prin
aspiraþii. înnobilate prin muncã ºi credinþã.
Acum, el a reuºit sã ne adune din Dincolo de aceste exponate se aflã
nou, pe cei care credem în frumuseþea un sentiment ºi o nobilã semnificaþie.
realului, în miracolul figurii umane ION TRUICÃ

14 nr. 7/2004
 Arta dialogului

LECTURI
Alexandru Cistelecan –
„11 dialoguri (aproape teologice)“
Ed. Galaxia Gutenberg, 2003; 160 p.

Cele 11 dialoguri selectate de Alexandru Cistelecan în

cartea sa au fost publicate iniþial în revista Vatra (care apare
la Târgu Mureº). Autorul mãrturiseºte cã ele sunt urmarea
unor „întâlniri memorabile“ ºi cã se simte „impresionat pânã
la intimidare în faþa unor oameni care-ºi duc viaþa sub semnul
prezenþei continue a lui Dumnezeu, fãrã sã facã din
devoþiunea lor o retoricã“. Puse laolaltã, aceste interviuri
se completeazã reciproc, alcãtuind o imagine reconfortantã,
spectaculoasã ºi profund ecumenicã a credinþei ºi trãirii
creºtine în lumea contemporanã. Au intrat în dialog cu
Virgil Nemoianu – redactorul-ºef adjunct al revistei Vatra: Gian Paolo Salvini

„Înþelepciunea calmã“ – directorul revistei La Civiltà Cattolica; Pr. Peter-Hans

Kolvenbach – Generalul Ordinului iezuit; Richard Èemuš –
profesor de spiritualitate a Orientului creºtin la Institutul
(Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu) Pontifical Oriental din Roma ºi rector al Institutului
Ed. Sapientia, Iaºi, 2002; 141 p. „Russicum“; Michelina Tenace – profesor de teologie
dogmaticã la Universitatea Gregorianã ºi la Institutul
Cu greu se putea gãsi un titlu mai inspirat pentru micuþa Pontifical Oriental; Pr. Tomáš Špidlík – profesor de teologie
carte rezultatã din alãturarea dialogurilor purtate de Virgil orientalã ºi de spiritualitate la Institutul Pontifical Oriental
Nemoianu – profesor la Catholic University of America din ºi la Universitatea Gregorianã; Pr. Marko Ivan Rupnik –
Washington DC, cu tânãrul Robert Lazu. Cele nouã dialoguri teolog ºi pictor, profesor de spiritualitate orientalã la
au continuitate ºi sunt gândite unitar, dezvãluind laturi mai Institutul Pontifical Oriental ºi la Universitatea Gregorianã;
puþin cunoscute (dar deloc surprinzãtoare) ale personalitãþii Jakov Jukiæ – redactor-ºef adjunct al revistei Biserica în
bine cunoscutului profesor american de origine românã.
lume, profesor de istoria religiilor la Institutul teologic ºi
Chestiuni tabu pentru unii intelectuali (post)moderni sunt
catehetic din Split; Olivier Gillet – doctor în filosofie ºi litere
abordate cu calm ºi seninãtate: evoluþia spiritualã, convingerile
(istorie) cu teza „Biserica ortodoxã ºi statul comunist român
personale, asumarea credinþei creºtine, influenþa concepþiei
(1948-1989)“, cercetãtor la Institutul de Studiu al Religiilor
umanist-creºtine în studiul comparativ al literaturii. Pe
parcursul discuþiei sunt evocate personalitãþi culturale ºi al Laicitãþii de pe lângã Universitatea Liberã din Bruxelles;
autohtone sau universale: membrii Cercului literar de la Sibiu, ÎPSS Nicolae Corneanu – Mitropolitul Ortodox al Banatului;
Cardinalul Hans Urs von Balthazar, numeroºi teologi ÎPSS Lucian Mureºan – Mitropolitul Bisericii Române Unite
importanþi din Apus ºi din Rãsãrit, Mircea Eliade, J. R. R. Greco-Catolice; Mons. Cosmo Francesco Ruppi –
Tolkien ºi, deloc în ultimul rând, Ioan Paul al II-lea, pe care Arhiepiscop de Lecce.
profesorul Nemoianu îl aminteºte cu nedisimulatã simpatie,
subliniind rolul sãu excepþional în istoria contemporanã a
Bisericii.
Am selectat douã dintre cuvintele profesorului pentru a
ilustra înþelepciunea calmã. Opiniile specialistului în literaturã
comparatã sunt obiective, tranºante ºi în rãspãr cu nefericitele
tendinþe actuale: „[C]red cã interpretãrile politice ale unor texte
literare sau teoretice ar trebui sã fie lãsate pe seama marxiºtilor,
ca sã nu spunem a anchetatorilor de securitate. Exerciþii de
acest fel mã indispun, mã agaseazã ºi-mi provoacã alergii“.
Rezumat într-o frazã, mesajul adresat de V. Nemoianu
credincioºilor (post)moderni este acesta: „Contactul nostru (ca
fiinþe limitate în timp, în spaþiu, în raþiune) cu Numinosul se
exercitã mai presus de orice prin percepþia ºi prin emoþia ºi
prin articularea mentalã (cognitivã) a strãlucirii estetice. Fãrã
Frumos, Binele nu existã, fãrã Frumos, Adevãrul nu poate fi
complet“. Pagina realizata de ANA-MARIA BOTNARU

nr. 7/2004 15
 „….Sã nu vã fie teamã sau ruºine sã spuneþi:
UNIVERSUL CREDINÞEI

eu cred în Cristos!…”
Drumul de credinþã al fiecãruia dintre noi este marcat de
evenimente deosebite care ajutã credinþa sã se maturizeze
ºi sã se desãvârºeascã; acestea sunt sacramentele care vin
sã facã rodnicã sãmânþa sãditã în sufletul omului la Botez.
Mirul este sacramentul prin care cel botezat devine membru
deplin al poporului lui Dumnezeu, trebuind sã trãiascã
aceastã nouã stare prin participarea activã la misiunea întregii
Biserici.
19 iunie 2004. Orele 10,30. În biserica romano-catolicã
Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul din cartierul Bãneasa a fost
conferit sacramentul Mirului
unui numãr de 40 de copii ºi
tineri. ªi pentru cã primirea
sacramentului maturitãþii
creºtine este un eveniment
unic în viaþã, candidaþii au
luat în serios pregãtirea
premergãtoare ºi timp de cinci
luni au participat la orele de
catehezã dedicate acestui
moment.
Au mai fost ºi în anii anteriori
copii ºi tineri din parohie care au
primit Mirul, însã situaþia era
alta. Pregãtirea o fãceau cu
pãrintele paroh, dar în ziua
evenimentului trebuiau sã
meargã în altã comunitate, de obicei la Catedrala Sfântul Iosif,
pentru cã în Bãneasa nu era bisericã. Anul acesta bucuria
candidaþilor a fost deplinã: au putut sã primeascã
sacramentul Mirului la ei acasã.
În predica sa, Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Monseniorul
Cornel Damian, a vorbit despre semnificaþia Mirului, fãcând
o paralelã între evenimentul de acum doi ani ºi conferirea
acestui sacrament: „Acum doi ani, prin consacrare, prin
invocarea Duhului Sfânt, aceastã bisericã a devenit locul
prezenþei lui Dumnezeu. La fel, Duhul Sfânt se dãruieºte pentru
a face din voi loc al prezenþei divine, martori ai Evangheliei lui
Cristos în societatea de astãzi. Gestul prin care se întâmplã
acest lucru este unul simplu, o simplã ungere însoþitã de o
rugãciune, dar semnificaþia este profundã. Rodul acestui gest
vã va ajuta sã nu vã fie niciodatã ruºine sau teamã sã spuneþi:
eu cred în Cristos!”.
Emoþii, dorinþa de schimbare în mai bine, hotãrârea unei
mãrturisiri mature a credinþei – acestea sunt doar câteva din
trãirile celor care abia au primit pecetea Duhului Sfânt. Câþiva
dintre ei au mãrturisit starea lor de spirit:
„Primirea Sfântului Mir este pentru mine un moment de
renaºtere spiritualã ºi îmi aduce mare bucurie în suflet. Este
o mare bucurie pentru toþi cei din parohie. Sunt mulþumitã cã
ne-am pregãtit cum se cuvine
pentru ca Duhul Sfânt sã reverse
asupra noastrã darurile sale!”
(Ana Maria, 18 ani).
„Sãrbãtoarea Mirului este cu
adevãrat o mare bucurie,
pentru cã Duhul Sfânt ne
înzestreazã cu darurile Sale. ªi
pentru cã este o ceremonie
atât de frumoasã, astãzi
este ºi sãrbãtoarea întregii
comunitãþi!” (Alexandra, 12 ani)
„Astãzi Duhul Sfânt a
coborât în sufletele noastre,
oferindu-ne cele ºapte daruri
ale sale. Toþi se bucurã alãturi
de noi ºi pentru noi. Vom fi cu
toþii mai bogaþi în credinþã ºi în iubire. Vom fi mai curaþi ºi mai
aproape de Dumnezeu. Trebuie sã folosim aceste minunate
daruri în viaþa ºi în activitãþile noastre pentru a arãta lumii
chipul adevãratului creºtin” ( Radu, 14 ani ).
„Sfântul Mir este pentru mine sacramentul prin care
Dumnezeu îmi face cadou darurile de care eu am nevoie în
viaþã. Acest sacrament îl primim o singurã datã, dar este activ
toatã viaþa. Ce cadou minunat! Toþi din familia mea au trãit
alãturi de mine, cu entuziasm, plini de fericire, fiecare pas ºi
fiecare noutate pe care eu le-o povesteam dupã orele de
pregãtire. A fost sãrbãtoare ºi bucurie pentru toþi”
(Smãrãndiþa, 11 ani).
CRISTINA ªOICAN

Pe 20 iunie 2004, în cadrul Liturghiei de la ora

Varã împreunã 9.00, parohul bisericii Adormirea Maicii Domnului,
din cartierul Drumul Taberei, a binecuvântat pe cei
aproape o sutã de copii ºi pe moderatorii lor, cu ocazia deschiderii programului
Varã împreunã. Timp de aproape douã sãptãmâni, copiii vor viziona, zi de zi, act
dupã act, piesa de teatru Povestea lui Momo, vor medita texte din Sfânta Scripturã,
se vor ruga, vor cânta, vor petrece zilnic patru ore împreunã aprofundând tema:
Trãiþi-vã timpul împreunã cu adevãraþii prieteni care vã învaþã de bine.
Atât la Liturghie, cât ºi de-a lungul zilelor de desfãºurare, pr. Dominic Hârja
ºi-a exprimat bucuria pentru tinerii moderatori care îºi jertfesc din timpul lor ºi cu
mult entuziasm se ocupã de formarea acestor copii. Dupã cum spunea ºi pãrintele,
în puþine parohii mai gãseºti astfel de tineri generoºi care sã conducã, timp de
douã sãptãmâni, o astfel de activitate deloc uºoarã.
SONIA BACRUBAN

16 nr. 7/2004
 Un altar
altar,, plãcut lui Dumnezeu ºi azi

OAMENI AI CREDINÞEI
(Gen 22,1-19)
„Abraham, atunci când a fost pus la încercare, se aflã aici la apogeul sãu. Mai târziu, Sfinþii Pãrinþii vor vedea
datoritã credinþei l-a oferit pe Isaac, deºi oferea unicul în sacrificiul lui Isaac patima lui Isus, Fiul unic al lui
sãu fiu, el, care primise fãgãduinþele ºi cãruia i s-a Dumnezeu.
spus: «Prin Isaac vei avea moºtenitori cu numele tãu!» Sã citim cu luare aminte textul biblic, pentru cã el conþine
(Evr 11,17-18). toatã încordarea posibilã unei asemenea încercãri la care
Abraham fusese supus. „S-a sculat Abraham în zorii zilei ºi a
Întreg Vechiul Testament este brãzdat de la un capãt la pus samarul pe asinul sãu ºi a luat ºi doi robi ºi pe Isaac, fiul
celãlalt de jertfele plãcut mirositoare, care se ridicau sãu, a spart lemne pentru arderea de tot ºi a pornit ºi a venit
neîncetat spre cer. De la dreptul Abel, cel care a adus lui la locul pe care i l-a arãtat Dumnezeu. Iar a treia zi, Abraham
Dumnezeu ”o jertfã de mare preþ”, pânã la bãtrânul Zaharia, ridicându-ºi ochii, a vãzut locul de departe. A spus Abraham
care slujea Domnului în cãtre oamenii sãi: Rãmâneþi
Templul lui Dumnezeu ºi care aici lângã asin, iar eu ºi copilul
avea sã devinã tatãl lui meu vom merge pânã acolo ºi
Ioan Botezãtorul, a adus ne vom închina, apoi ne vom
încontinuu jertfe, adicã ardere întrece înapoi la voi! A luat
de tot, de pe altarul sfânt de Abraham lemnele pentru jertfã
la Ierusalim. Biblia ne ºi le-a pus în cârcã fiului sãu ºi
vorbeºte despre sacrificiul lui a luat în mâna sa focul ºi cuþitul
Abraham, atunci când a voit ºi au pornit amândoi
sã-l jertfeascã pe fiul sãu împreunã. Atunci Isaac a
Isaac. Tradiþia evreiascã ne deschis gura cãtre Abraham,
vorbeºte mai degrabã despre tatãl sãu, ºi a zis: Tatã! Iar el i
ascultarea lui Abraham. Este rãspuns: Da, fiul meu! Apoi a
un lucru extraordinar sã spus Isaac: Vãd focul ºi
vedem cum Abraham ºtie sã lemnele, dar unde este oaia
renunþe la unicul sãu fiu, pentru jertfã. A rãspuns
Isaac, în care îºi pusese toate Abraham: Copilul meu,
speranþele sale. Cuvântul lui Dumnezeu va avea grijã de
Dumnezeu însã este mai oaia pentru jertfã! ªi au mers
puternic ºi mai plin de viaþã: înainte amândoi.
”Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu A ajuns la locul pe care i
fiu, acela pe care îl iubeºti l-a arãtat Dumnezeu; Abraham
mult, pe Isaac, ºi du-te în a clãdit un jertfelnic ºi a aºezat
þinutul Moria ºi adu-l acolo lemnele. Apoi a legat pe Isaac,
jertfã, ardere de tot, pe unul fiul sãu, l-a pus pe jertfelnic,
din munþii pe care þi-l voi arata deasupra lemnelor. Apoi
Eu!” Dumnezeu cere de la Sacrificiul lui Isaac, Abraham ºi-a întins mâna ºi a
Abraham un gest de totalã Galeria Palatina, apucat cuþitul ca sã înjunghie pe
ascultare, sã jertfeascã pe (Palatul Pitti), Florenþa fiul sãu. Atunci îngerul
singurul sãu fiu. Acest lucru Domnului a strigat cãtre el din
însemna un gest de încredere fãrã margini în Dumnezeu. cer ºi i-a zis: Abrahame! Abrahame! El a rãspuns:
Pe de altã parte, este prima oarã când Dumnezeu cere Iatã-mã! ªi a grãit: Nu întinde mâna ta asupra copilului ºi nu-i
expres jertfirea unui copil. Ea contrazice însãºi chemarea face nici un rãu! Cãci acum ºtiu cã te temi de Dumnezeu ºi
la viaþã din partea lui Dumnezeu. Astfel de sacrificii umane n-ai cruþat, pentru mine, pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu!
se aduceau numai la sanctuarele cananee, religia lui Atunci Abraham, ridicându-ºi ochii cãtre cer s-a uitat ºi
Abraham, religia în Dumnezeul eliberator ºi atotputernic, iatã în spatele sãu un berbec, care se prinsese cu coarnele
interzicea categoric sacrificiile umane. La Ierusalim, în valea într-o leasã de mãrãcini. S-a dus Abraham ºi a luat berbecul
Hinnon-ului, sau valea Gehenei, erau arºi copii în cinstea ºi l-a adus ardere de tot, în locul fiului sãu!” (Gen 22,2-13).
zeului Moloch. Biblia a condamnat întotdeauna astfel de Nu ºtim ce sã admirãm mai mult, vioiciunea povestirii, în
practici, pe care le considera înjositoare. Ideea care elementele de bucurie se încolãcesc cu cele de aºteptare
fundamentalã, care stã la baza aceastei scene, era obiceiul ºi încordare sau calmul lui Abraham în faþa unei hotãrâri
legat de primii nãscuþi la israeliþi, în sensul cã ei nu erau importante de viaþã. Aceastã relatare biblicã este importantã
niciodatã sacrificaþi, ci rãscumpãraþi de la Domnul. Textul ºi pentru faptul cã tradiþia evreiascã localizeazã muntele Moria
nostru biblic este ºi un atac indirect faþã de aceastã practicã în locul unde se va ridica mult mai târziu Templul de la
inumanã. În plus, textul constituie ºi o lecþie spiritualã Ierusalim.
deosebitã, exemplul de ascultare ºi credinþã al lui Abraham Mons. VLADIMIR PETERCÃ
Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza
ereza
nr. 7/2004 17
 ªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

CONSTANÞA NEWS
CONSTANÞA
Sã zburãm mai sus
Având ca punct de pornire
acest motto, surorile congregaþiei
Sfântul Iosif din Cuneo , care
activeazã în Constanþa, împreunã
cu un grup de 14 animatori, au
organizat anul acesta pentru a
opta oarã consecutiv campusul
vara împreunã pentru un grup de
100 de copii din parohia Oituz
(Constanþa). Timp de douã
sãptãmâni, 15 iunie – 2 iulie, copiii au petrecut
timpul împreunã cu animatori care au organizat
pentru ei diferite activitãþi formative: ateliere de
picturã, dans, teatru, sport, lucru manual;
excursii prin împrejurimi, vizionare de filme
educative, etc. Toate aceste momente s-au
încheiat zilnic cu Sfânta Liturghie celebratã în
biserica parohialã în fiecare searã la orele 20.00
de cãtre pãrintele paroh Petru Mihãicã, la care
au participat ºi pãrinþii copiilor.
Bine aþi venit în mijlocul nostru
Sâmbãtã, 26 iunie, comunitatea salezienilor
din Constanþa a trãit un moment deosebit
împreunã cu credincioºi catolici din parohie. La
orele 10.30, în biserica parohialã a avut loc
hirotonirea tânãrului Alois Farcaº, originar din
judeþul Neamþ, localitatea Teþcani, de cãtre
Arhiepiscopul de Bucureºti, dr. Ioan Robu.
Tânãrul Alois va activa în comunitatea
salezienilor constãnþeni. În aceeaºi zi la amiazã,
la centrul salezian, Arhiepiscopul Ioan Robu,
însoþit de preoþi, credincioºi ºi autoritãþi locale a
binecuvântat douã noi clãdiri sociale: casa
Mama Margareta, dupã numele mamei lui don Bosco (casã care este
un centru de zi pentru primirea copiilor, unde primesc o masã caldã ºi au
la dispoziþia lor un cabinet medical ºi unul psihologic) ºi o altã clãdire
compusã din sala de festivitãþi ºi un atelier de croitorie, unde vor lucra
tineri defavorizaþi. Centrul don Bosco din Constanþa mai cuprinde: douã
module familiale pentru fete ºi bãieþi cu câte patru locuri fiecare, oratoriul
destinat recreãrii ºi jocului copiilor, douã laboratoare de informaticã dotate
cu echipament performant ºi capela unde se celebreazã în fiecare searã
la orele 18.00 Sfânta Liturghie.
A consemnat Pr Pr.. GILBERT SEBASTIAN IA VORSCHI
IAVORSCHI

La mare ºi la bisericã NÃ VODARI

NÃVODARI
La începutul lunii mai, s-a deschis sezonul estival pe litoralul Mãrii Negre. În Parohia Fericitul Ieremia Valahul, str.
curând, paºii multora dintre dumneavoastrã se vor îndrepta cãtre litoralul nostru, Constanþa, nr. 23; Tel:0241.762607
de la Nãvodari pânã la Vama Veche, pentru o bine meritatã ºi odihnitoare vacanþã. Biserica este situatã la 4 km. de
Vã amintim programul sfintelor liturghii în zilele de duminicã ºi în cursul tabãra de copii Nãvodari, aproape de
sãptãmânii, pentru a putea participa la celebrãrile euharistice ºi în timpul vacanþei. centrul oraºului.
- de luni pânã sâmbãtã : ora 18.00
CONST ANÞA : Parohia Sfântul Anton
CONSTANÞA TECHIRGHIOL
TECHIRGHIOL: în fiecare duminicã - duminica ºi sãrbãtori : dimineaþa,
de Padova, str. Nicolae Titulescu, nr. 11, dupã-amiazã la ora 14.30. Capela va fi ora 10.30 ºi dupã-amiaza la ora 18.00.
- 900.735; Tel/fax :0241.614549 deschisã începând cu prima duminicã MANGALIA:: Parohia Sfântul
MANGALIA
- de luni pânã sâmbãtã : dimineaþa, din iulie, pânã a treia duminicã din Andrei, str. Libertãþii, nr 2, Tel/fax:
la ora 8.00 ºi dupã-amiaza, la ora 18.00 septembrie. 0241.759377
- duminica ºi sãrbãtori: dimineaþa, - de luni pânã sâmbãtã: ora 18.00
la ora 9.00, 10.30 ºi 12.00 ºi dupã- - duminica ºi sãrbãtori: dimineaþa,
amiaza la ora 18.00. ora 10.30 ºi dupã-amiaza, ora 18.00.

La Giurgiu În Drumul TTaberei

aberei
ie
Ploa Sâmbãtã 12
iunie, Comunitatea
Deºi ploioasã, ziua de 6 iunie a fost deosebit
de frumoasã pentru 23 de copii din parohia

e h ar romano-catolicã Adormirea Maicii Domnului, care l-au primit

d din Giurgiu a trãit
un eveniment
important în viaþa de credinþã a
oricãrei comunitãþi: conferirea
Sacramentului Confirmaþiunii. La
sãrbãtoare au venit preoþi ºi
credincioºi din celelalte parohii ale
Arhidiecezei de Bucureºti, iar
Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel
Damian, a prezidat celebrarea ºi a
conferit Sacramentul Confirmaþiunii
celor 17 tineri.
pentru prima datã pe Isus Euharisticul. Timp de
aproape un an, duminicã de duminicã, copiii
s-au pregãtit pentru acest eveniment, ajutaþi fiind
de sora Gabriela ºi Izabela. În acea duminicã, la
ora 9.00, biserica din cartierul Drumul Taberei a
devenit neîncãpãtoare, rãsunând în cântece de bucurie ale corului de copii, însoþit de
chitariºti. În predicã, pãrintele paroh Dominic Hârja a reamintit importanþa sacramentului
Spovezii ºi Împãrtãºaniei în viaþa de zi cu zi. Pe un ton trist, pãrintele a prezentat tabloul
societãþii actuale, în care numãrul copiilor s-a înjumãtãþit, iar mare parte din familii
nu-ºi încurajeazã copiii sã meargã la Bisericã. Dar mare a fost bucuria celor 23 de copii
care au rãspuns îndemnului lui Isus: „Lãsaþi pe copii sã vinã la mine”.
IRINA BIDON

18 nr. 7/2004
 Procesiunea de TTrupul
rupul ºi Sângele Domnului
Duminicã, 13 iunie 2004, pe bulevardele Bucureºtiului s-a desfãºurat
un eveniment de credinþã pentru toþi bucureºtenii, Procesiunea de Trupul
ºi Sângele Domnului. O mulþime de credincioºi au umplut spaþiul din faþa
Bisericii italiene, cu mai bine de o orã înainte de începerea procesiunii. La
ora 16.00, împreunã cu Arhiepiscopul Ioan Robu ºi Episcopul Auxiliar Cornel
Damian, cei prezenþi au pornit, cu Preasfântul Sacrament, spre Catedrala
Sfântul Iosif. Procesiunea a fost un moment important nu numai pentru cei
care au participat direct, dar ºi pentru cei care, fie din balcoane, fie din
ºirurile de maºini staþionate, au luat parte câteva momente la aceastã
celebrare. Fiecare ºi-a adus adoraþia sa, deºi cei mai mulþi, printr-un semn,
atât de des vãzut la trecãtorii din Bucureºti, al crucii. In catedralã, celebrarea Sfântei Liturghii, a fost prezidatã de Arhiepiscopul
Ioan Robu, la care a concelebrat Episcopul Auxiliar, Cornel Damian ºi un mare numãr de preoþi ºi credincioºi.(B.N. B.N.
B.N.)

Religia ºi Cultura dupã Modernitate

În perioada 9-10 iunie 2004, la Sinaia, s-a desfãºurat conferinþa internaþionalã Religia ºi Cultura dupã
Modernitate. Evenimentul a fost organizat de cãtre Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti
ºi Council for Research in Values and Philosophi din Washington. La conferinþã au participat: Arhiepiscop Dr.
Ioan Robu, Pr. rector Vladimir Petercã, George F. McLean, Pr. Vili Dancã, Hu Yeping, Alexander Baumgarten,
Alexandru Surdu, Hristina Ambareva, Robert Lazu, Anton Carpinschi, Bogdana Todorova, Cafer Yaran, Sandu
Frunzã, Olga Andreeva, Mihaela Frunzã, Eugene Sensenig-Dabbous, Magdalena Dumitra. Câteva din temele
dezbãtute au fost: Revelaþie ºi Revelaþii; Augustin ºi Descartes în Lumina Divinã; Cult, Culturã ºi Memorie; Valori
Culturale în Tanziþie; Religia ºi Filosofia în timpurile noastre; Pluralismul religios ºi multiculturalitate.
Un gând de vacanþã Centrul de Comunicaþii Sociale
În timp ce mulþi tineri sunt în examene, pentru alþii
a început perioada de vacanþã de varã, un timp dedicat al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucureºti
turismului ºi pelerinajelor, vacanþelor ºi odihnei. Dragi mulþumeºte donatorilor:
tineri, cu gândul ºi la cei dintre voi care încã sunteþi în Domnului Antonio Constanzo, reprezentantul comitetului
examene, sper cã cei care aþi intrat în vacanþã veþi de întrajutorare K.F.M. Limburg ºi al Miºcãrii Creºtine a
folosi ocaziile oferite de varã pentru a vã desãvârºi Muncitorilor din Italia; Surorilor Doctrinei Creºtine, Surorilor
formarea umanã ºi spiritualã. Sper cã voi, dragi Franciscane Misionare de Assisi, Pãrintelui Anton Roca ºi
bolnavi, nu veþi duce lipsã de mângâierea ºi de sprijinul Parohiilor: Sfântul Iosif, Cioplea, Bãrãþia, Sacré-Coeur, Sfânta
familiilor voastre. Iar pe voi, tineri cãsãtoriþi, vã îndemn Elena , Popeºti-Leordeni, Râmnicu Vâlcea, Târgoviºte,
ca în aceste luni de varã sã aprofundaþi misiunea Câmpulung Muscel, Curtea de Argeº, Târgu Jiu pentru colectele
voastrã în Bisericã ºi în societate. (Citat din cuvântul donate cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale.
adresat pelerinilor în ziua de 23 iulie).
Papa IOAN PAUL al II-lea

Experienþe noi Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice

În perioada 30 mai - 29 iunie 2004, ºapte eleve ºi un de Bucureºti
profesor îndrumãtor de la ªcoala Sanitarã Sfântul Iosif Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi,
din Craiova participã la un stagiu de practicã la Clinica Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac
Universitarã din Graz-Austria. Aceastã experienþã este Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara
rezultatul obþinerii unui
Serviciu fotografic ºi realizare coperþi: Adriana Rãcãºan
proiect de finanþare
depus în luna februarie Consultant: Veronica Zybaczynski
a anului trecut, la Centrul Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor
Naþional Leonardo Da
Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu
Vinci din Bucureºti.
În perioada 21 iunie Redacþia ºi administraþia:
str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel. 021/313 34 65
– 16 iulie 2004, alte 15 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro, www.arcb.ro
eleve de la ªcoala Sanitarã Sfântul Iosif din Craiova vor
face practicã în trei spitale din Germania: Spitalul Sfânta Tipar:
Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18
Ana, din Hadamar; spitalul Sfântul Vincenþiu din Limburg Dir. Tehnic: Dan Abraham
ºi în spitalul Evangelischen und Johanniter din Dierdorf.
Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an
Acest stagiu este rodul colaborãrii dintre spitale ºi
la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti,
Comitetul de întrajutorare K.F.M. Limburg , Miºcarea Sectorul 1, pentru Petres Tereza
Muncitorilor Creºtini din Italia, Asociaþia San Nicolaus,
ISSN 1221-7700
parohia Toþi Sfinþii ºi ªcoala sanitarã din Craiova.

nr. 7/2004 19
 25 iulie - SFÂNTUL APOSTOL IACOB
SFÂNTUL LUNII

„Fiul tunetului”
Iacob cel Mare este fiul lui Zebedeu ºi al Salomeii, fratele descoperit lui Carol cel Mare locul înmormântãrii sale, în
mai mare al evanghelistului Ioan. Cei doi fraþi se aflau pe malul Santiago. Un alt argument pe care îl aduce tradiþia în sprijinul
lacului Genezaret, când Isus „i-a chemat”. Rãspunsul lor a fost acestei afirmaþii este rãspândirea cultului Sfântului Iacob în
prompt: „Iar ei, lãsând barca ºi pe tatãl lor, l-au urmat” pe Isus. Spania ºi în þinuturile de culturã spaniolã sau numeroasele
Din acest amãnunt se vede caracterul lor energic ºi înfocat, biserici, monumente ºi localitãþi dedicate lui sau care îi poartã
motiv pentru care Isus i-a numit pe cei doi fraþi „fiii tunetului”. numele, cum ar fi Santiago (Sfântul Iacob), ºi mai cu seamã
Comportarea lor de mai târziu avea sã vestitul loc de pelerinaj
confirme aceastã caracterizare, cel puþin în din nord-vestul Spaniei,
douã ipostaze: prima datã cu prilejul purtãrii Compostela. Pelerinajele de la
neprietenoase a samaritenilor: „Doamne, au Santiago de Compostela s-au
spus într-un glas Iacob ºi Ioan, nu e cazul sã dezvoltat cel mai mult în Evul
cerem de la Dumnezeu foc din cer care sã-i Mediu. Iar mai târziu Spania va
distrugã?”. „Fiul Omului nu a venit sã ucidã fi numitã „þara Sfântului Iacob”.
sufletele, dar sã le mântuiascã”, a rãspuns Iacob este considerat
cu blândeþe Isus. Mai târziu, în timpul celei protectorul Spaniei mai ales în
din urmã cãlãtorii spre Ierusalim, amândoi lupta cu maurii.
fraþii ºi-au exprimat dorinþa de a sta unul la
dreapta ºi unul la stânga lui Isus în Împãrãþia Sfântul Iacob
sa. Acest episod din Evanghelia dupã Marcu
este povestit în mod diferit de Matei, unde în artã
mama lor este aceea care cere Mântuitorului Primele tablouri îl prezintã
acest lucru. pe sfântul Iacob ca pe un om
În amândouã împrejurãrile au dat între douã vârste, cu barbã de
dovadã de faptul cã nu înþeleseserã spiritul culoare închisã; ele se gãsesc
de iubire ºi umilinþã al Învãþãtorului, dar în mozaicurile capelei
s-au arãtat hotãrâþi când s-a pus problema arhiepiscopale din Santiago ºi
de a se avânta în luptã. La întrebarea lui Isus: în Bazilica S. Vitale (Ravenna,
„Puteþi voi sã beþi paharul meu?”, Iacob este secolul al VI-lea). Alãturi de
primul care rãspunde: „Putem!”. Tot el este Petru, Iacob este singurul
primul dintre apostoli care moare ca martir. apostol care pãstreazã un
Era în anul 42, când Irod Agrippa „a început costum specific. În arta
sã prigoneascã pe unii membri ai bisericii; a occidentalã, începând cu
fãcut sã fie ucis cu sabia Iacob, fratele lui secolul al XII-lea, Iacob apare
Ioan, ºi, vãzând cã acest lucru este pe placul îmbrãcat ca un pelerin, cu
iudeilor, a dat ordin sã fie arestat ºi Petru”. pãlãrie cu boruri mari, baston,
Tradiþia neotestamentarã îl considerã pe desagã ºi ploscã sau cochilie,
Santiago de Compostela

sfântul Iacob ca fãcând parte din cercul în locuri precum: Santiago de

restrâns al discipolilor lui Cristos pentru cã
face parte din grupul celor trei apostoli care
au asistat la schimbarea la faþã a
Mântuitorului ºi care au fost chemaþi sã
vegheze în grãdina Ghetsemani înainte de
a fi prins Cristos.
În Istoria Bisericii a lui Eusebiu din Cesareea (secolul IV) se
povesteºte cã Iacob, înainte de a muri, a convertit un soldat
care fãcea parte din plutonul ce îl însoþea la locul execuþiei ºi
cã acesta a fost decapitat împreunã cu el.
Ce spune tradiþia?
Fãrã a furniza probe decisive, tradiþia susþine cã sfântul
Iacob ar fi înmormântat la Compostela, în Spania. Existã ºi o
legendã în aceastã privinþã. Se spune cã barca în care a fost
aºezat corpul lui Iacob a fost împinsã de îngeri pânã în Spania.
Aici a fost înmormântat într-un loc necunoscut ºi aºa a rãmas
secole de-a rândul, pânã când însuºi Sfântul Iacob i-a
Compostela (poate cea mai
celebrã statuie), Portico de la
Gloria din catedralã, în jurul
anului 1188; statuia atrium din
domul din Paderborn, în jurul
anului 1250). Alte locuri unde
apar reprezentãri ale sale sunt drumurile strãbãtute de
pelerini spre Santiago (exemplu în acest sens, statuia în lemn
a lui T. Riemenschneider, din 1509, Heidelberg; pictura lui
Tiziano, din jurul anilor 1550, S. Leone în Venezia, pictura lui
P.P. Rubens, din prima jumãtate a secolului al XVII-lea, de la
Madrid). În Evul Mediu târziu, odatã cu cruciadele ºi în spiritul
lor, au mai apãrut trei modalitãþi de reprezentare a sfântului
Iacob: 1) Decapitarea Sfântului Iacob de cãtre soldaþii lui Irod
Agripa; 2) Sfântul Iacob cãlare pe un cal alb punând pe fugã
hoardele maurilor; 3) Protector al pelerinilor ºi ajutorul lor
grabnic.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

20 nr. 7/2004