O definitie simpla a libertatii ar fi ca omul este liber atunci cand poate actio

na in conformitate cu dorintele sale sau, in alte ordine de idei, in absenta coe

rcitiei. Desigur aceasta este o definitie teoretica. Pentru ca practic libertate
a de care dispui tu ca om poate insemna subjugarea libertatii altuia, ceea ce nu
ar fi corect. Democratia se ocupa cu punerea in prim-plan si respectarea dreptu
rilor omului. Aceasta insemna libertate. Dar uneori, noi, oamenii nu stim sa dis
punem de aceasta libertate si sa abuzam de drepturile pe care le avem. Libertate
a fiecaruia trebuie exercitata in conformitate cu legile statului roman, asta da
ca dorim sa o avem si pe viitor. Cel mai bun exemplu de abuz de libertate consta
in expozitia culturala moderna care a avut loc de la 21 decembrie 1989, anul in
care dictarea comunista a fost inlaturata si inlocuita cu democratia. Mai bine
zis o incercare de adaptare a democratiei deoarece aceasta trecere s-a facut mu
lt prea brusc. Dupa atatia ani de subjugare nationala oamenii s-au vazut in pose
sia unei forme de guvernamant care, credeau ei ca le va aduce numai drepturi. Pr
ocesul de trecere de la comunism la democratie trebuia facut mult mai lent deoar
ece cele doua forme de guvernamant au la baza principii total diferite. Astfel o
amenii si chiar oamenii legii au perceput gresit democratia si se intelege apoi
de unde si abuzul de libertate si tranzitia ce au urmat. Asta nu pentru ca democ
ratia nu ar fi o forma potrivita de guvernamant, din contra ea a insemnat progre
s, modernizare, inaintare, dar trecerea a fost mult prea brusca, iar aceasta a i
nsemnat absenta unor etape foarte importante care trebuiau luate in calcul atunc
i.
Nu cred ca poate cineva da o definitie clara asupra faptului de a fi liber. Este
un drept natural cu care ne nastem de aproape 13 ani in coace si de acre dispun
em. Punerea lui in practica, insa, necesita cunoasterea legilor si a constiintei
de care dispunem oricum si de care n-ar fi rau sa tinem cont cateodata.
Cineva nu te poate priva de libertate, decat daca acesta a perceput acest concep
t gresit. In aceste cazuri cred ca ar trebui sa ne punem intrebarea daca nu cumv
a am exprimat-o noi gresit si atunci, ca urmare a acestui fapt masuri imediate a
r trebui luate. Una dintre aceste masuri este educarea in spirit democratic inca
de mic a copilului, cu alte cuvinte, introducerea in programa scolara obligator
ie a obiectului denumit Cultura civica .
Astfel libertatea nu e lene, ci intrebuintarea libera a timpului; alegerea muncii
si a exercitiului; intr-un cuvant, a fi liber nu inseamna a nu face nimic, ci i
nseamna a fi singur stapan pe ceea ce faci si pe ceea ce nu faci.
Sunt momente n via?a noastr? cnd ne facem ordine n via?? ?i ncerc?m s? ne d?m seama
ce este cu adevarat important pentru noi. Ne ntreb?m ce conteaz? pentru mine ?i c
um a? vrea sa-mi tr?iesc via?a. Una dintre valorile importante pentru mine este
libertatea cum, de altfel, cred c? este pentru o bun? parte din oameni. De-a lun
gul timpului oamenii au tnjit, au luptat ?i s-au sacrificat pentru libertate.
Ce nsemn? libertatea ?
S? fiu propriul meu st?pn. S? pot decide singur dac? azi am chef s? fac ceva anum
e (s? merg la rafting de exemplu) f?r? a fi nevoie s? am acordul nim?nui. S?-mi
pot alege munca ?i ct timp aloc pentru asta. S? pot lua vacan?e pe perioade mai
lungi. S? pot cump?ra un anume lucru dac? mi-l doresc, cnd mi-l doresc. S? aleg
cu cine petrec timpul ?i cum petrec acest timp. Aceasta e defini?ia mea ns? poate
nsemna altceva pentru tine.
Cred c? atunci cnd e?ti liber ?i po?i concentra aten?ia pe lucrurile cu adev?rat i
mportante pentru tine ?i pentru al?ii. Nu e nevoie s? te gande?ti cum pl?te?ti u
rm?toarea rat? la banc? sau chirie sau c? e?ti n mijlocul unui proiect care nu-?i
place deloc ?i care va mai dura nc? X luni n care e?ti departe de cei dragi.

Marea capcan? n cazul n care ajugi s? gu?ti din libertate este blazarea. S? ajungi
s? nu te mai bucuri de libertatea ta ?i s? fii nc? un om plictisit de via?a lui.
Cum po?i fii liber?
Cred c? libertatea
n societatea n care tr?im, este un mix de 3 factori: timp, bani
?i s?n?tate. E nevoie s? ai to?i ace?ti factori concomitent. Pornind de la cei
3 po?i construi tot ce ?i dore?ti. ns? lipsa unuia dintre ei ?i ngr?de?te semnificat
iv libertatea.
Timpul. E?ti st?pn pe timpul t?u atunci cnd e?ti propriul ?ef.De regul? implic? s?
ai propria afacere. S? ai grij? ns? s? nu ajungi propriul t?u angajat. Unii pot
spune ca job-ul lor e flexibil ?i c? muncesc cnd vor sau nu prea muncesc. n defin
itiv, att timp ct e?ti angajat, altcineva controleaz? cum ?i petreci timpul ?i ct va
loreaz? acest timp.
Banii. Se pune ntrebarea de c?i bani ai nevoie s? fii liber? Cum ar trebui s? c?tig
i acei bani? Singura variant? pentru a avea simultan ?i timp ?i bani este venitu
l pasiv. Vestea bun? este c?, n prezent, acesta se poate c?tiga n mai multe feluri.
Pot fi chirii, dobanzi bancare, drepturi de autor, etc.
S?n?tatea. Probabil cel mai neglijat lucru dintre cele trei. Asta pn? n omentul n c
are o pierdem ?i apar problemele. n ultima perioad? se observ? o mai puternic? or
ientare a oamenilor nspre partea de s?natate ?i mai mult dect atat
preven?ie. Oame
nii sunt mamifere (animale vertebrate superioare care nasc pui vii pe care ii hr
anesc cu lapte matern :) ). De regul? mamiferele tr?iesc de 6 ori perioada n care
s-a ncheiat ciclul de cre?tere. Acest lucru se ntmpla la om doar n cazuri excep?ion
ale. Pe lng? beneficii, civiliza?ia aduce dup? sine ?i o serie de boli specifice
(cancer, diabet, boli cardiovasculare, etc). S? fii s?n?tos nseamn? mai mult dect
s? po?i sta n picioare ?i s? nu fii internat ntr-un spital. S?n?tatea lucrul cu c
are ar fi bine s? ncepem.
E un moment bun s? te ntrebi dac? ntr-adev?r vrei s? fii liber. E?ti dispus s? lup
ti pentru aceasta? Libertatea se cucere?te. Analizeaz? situa?ia ta n fiecare din
cele trei domenii. F?-?i planul de lupt? ?i ndr?zne?te! Nimic nu merit? mai mult.
Cuvantul libertate este poate ultimul dintre acele mari cuvinte care nu pot capata
un trup. Libertatea nu exista, exista doar idei, nobile sau tragice sau chiar m
eschine, despre libertate. Libertatea nu este nici macar suma acestor idei, care
oricum nu se pot insuma.
Nu poti atinge libertatea, nimeni nu poate. Sa nu ne descurajam de la inceput: i
n numele sau generos s-au purtat razboaie si s-au trait paci, s-au dus revolutii
, si se vor mai duce, dar libertatea tot nu va exista. Libertatea nu este insa o
iluzie, sa nu facem aceasta confuzie elementara. Nu poti sa spui libertate ca si
cum ai spune casa sau caine sau tablou . Ar fi fost prea usor.
Libertatea este altceva, poate cel mai inalt ideal imaginat de oameni in aceste
doua milenii, un tarm, un etern taram al fagaduintei, unde totusi nu vom ajunge.
Cate milioane de nave navigheaza chiar acum spre el, noi nu stim si nu vom sti.
Sunt deja mai multe cu alte cateva milioane decat atunci cand am inceput acest
text.
Libertatea este o devenire continua care nu se poate desavarsi. Cred ca este sim
plu de inteles de ce, desi preferam sa nu intelegem. Sa presupunem ca libertatea
este un loc sau un timp, un tarm spuneam
odata ajuns la acest tarm nu mai poti
sa vrei sa ajungi la acest tarm. Idealul se schimba, adeseori brutal, in realita
te, iar chiar cand crezi ca ai atins-o, vezi ca, in fapt, nu poti atinge liberta
tea. Ea va iti va scapa intotdeauna
a fi liber este o expresie care, in realitate,
nu se poate conjuga decat la viitor, desi inzestrati cu melancolie, acea minune

care reconfigureaza trecutul intr-un registru suportabil si demn de regrete, ob

isnuim sa o conjugam la trecut.
Sa ma prezint. Sunt unul dintre ultimii ziaristi de presa scrisa, tiparita pe ha
rtie. M-am nascut la sfarsitul secolului trecut, in Romania, dincoace de Cortina
de Fier, in ultima dictatura comunista din Europa. In 1989 aveam sase ani. Liber
tate! este printre primele cuvinte pe care le-am invatat. Odata Ceausescu omorat,
odata lanturile rupte, s-a strigat Libertate! pe strazi, cu patima, cu speranta,
sfasietor si eliberator. Deziluziile incepeau sa se nasca. Bineinteles, nu stiam
inca.

Ce strigau, totusi, romanii

ca toti europenii din Est
in decembrie 1989? Ce salu
tau ei? Credeau, si era firesc sa creada asa, ca libertatea este simpla absenta
a opresiunii. Dar, inca de la Platon, se stie ca omul evadat din pestera nu se t
ransforma definitiv intr-un om capabil sa gestioneze absenta opresiunii. Sclavul
eliberat nu devine si nu poate deveni un om liber. Dar revolutiile nu sunt meta
fizice. Revolutiile sunt vii, gloante s-au tras si oameni au murit strigand Liber
tate! . Nu e nimic nou.Asa a fost dintotdeauna istoria.
Sper ca nu ati uitat cum am inceput: nu exista libertate, exista doar idei despr
e libertate. In ultimii douazeci de ani, am invatat ca se poate invata canonul i
deilor corecte politic, acceptate despre libertate, ideile celor care au trait m
ai mult si, evident, mai bine in absenta opresiunii. Am invatat ca aceste lectii
nu sunt usoare, cer sacrificii si nu garanteaza rezultate, dar aceasta este dej
a altceva
acest eseu nu isi propune sa fie un text previzibil despre schimbarea
mentalitatilor.
Ce este, totusi, de retinut: chiar daca ideile personale despre libertate ale ce
lor care strigau Libertate! s-au prabusit, cu timpul, in deznadejde, libertatea to
t a continuat sa fie un motor, sa marcheze destine si
sa nu uitam! sa nu existe.
Libertate este poate ultimul mare cuvant care nu desemneaza o existenta si care to
tusi (sau poate tocmai de aceea) nu poate fi definitiv compromis, distrus, ruina
t. Un fapt: libertatea este atat de intim umana incat nu va putea fi niciodata inl
aturata din memoria omenirii. Inutil sa spun ca ma fascineaza.

Sunt ziarist. Intr-o redactie de ziar vin, in fiecare zi, stiri, daca nu povesti
, din toata lumea. Le colectionez de cativa ani pe acelea care vorbesc despre lu
pta oamenilor de a fi liberi si despre golul in care nu putini cad in clipa acee
a cand, va spuneam, schimba idealul pe realitate.
Istoria fiecarei zile este, in definitiv, o suma de arderi la aceeasi flacara, m
anifestari ale acestui infinit de idei despre libertate.
Ce urmeaza sunt fapte adevarate. Cheia de lectura a acestora ne poate ajuta sa i
ncepem sa intelegem cate ceva despre ideile de libertate.
My way pe mai multe voci. Demnitatea
Era anul 2010, stiti cum a fost. In Austria, un milionar a renuntat la tot. In F
ilipine, barbatii se ucideau pentru cea mai frumoasa voce. Intre aceste doua pov
esti se inghesuiau viata, criza si celelalte.Criza se termina si se va termina.
Ramanem mai intelepti si mai solidari. Poate. Sau poate ca are dreptate tanarul
poet roman care scria, intr-un mediu destul de virtual, ca dupa 2009 urmeaza 191
0 si toate celelalte, exact asa cum le-am invatat sau nu, ca la orele de istorie
.

Cine stie? De unde sa stie poetii ce urmeaza? Poetii, chiar si cei care nu au li
psit de la orele de istorie, nu analizeaza temeinic pietele financiare.

Dintre marile idei pe care ni le-au lasat economistii secolului trecut, in una s
ingura incape suficienta esenta pentru o poezie. Cititi-o si recititi-o: Pe terme
n lung suntem toti morti , de John Maynard Keynes.
Intre aceste doua posibilitati se termina si ramanem sau se termina urat si rama
nem mutilati
este viata. Cand toate cele ce sunt acum vor fi consemnate in scur
te note de subsol din trecerea timpului, aceste doua povesti recente ar trebui s
a nu lipseasca.
Prima e suficient de simpla incat sa fie imposibil de explicat. Dupa o viata de l
ux si bogatie, Karl Rabeder a ajuns la concluzia ca banii il impiedica sa fie li
ber si fericit. Asa ca renunta la averea de trei milioane de lire sterline si se
muta intr-o cabana mica de lemn, la munte , a transmis, intr-o zi cu mai multe ce
asuri rele, publicatia britanica The Telegraph .
Austriacul Karl Rabeder a trebuit sa implineasca 47 de ani pentru a-si da seama
ca lucreaza ca un sclav pentru ceva ce nu-si doreste. Destinul l-a prins din urm
a intr-un concediu. Am trait cel mai mare soc din viata mea cand am realizat cat
de groaznic, fara suflet si fara emotii este stilul de viata la cinci stele. In
trei saptamani petrecute in Hawaii, am cheltuit toti banii pe care ii puteam che
ltui. Dar, in tot acel timp, am avut sentimentul ca nu am intalnit nici macar o
singura persoana reala ca suntem doar actori .
A doua vine din Filipine, acolo unde barbatii au inceput sa se bata si sa se uci
da ca in westernuri, in cluburi de karaoke, pe refrenul din My Way .
Articolul din New York Times scris de Norimitsu Onishi incepe perfect: Dupa o zi de
barbierit, Rodolfo Gregorio s-a dus in barul din cartierul sau mirosind a pudra
de talc .
Barbati obisnuiti ca barbierul Rodolfo tocmai sunt omorati sub vocea lui Frank S
inatra si versurile lui Paul Anka. De ce? Piesa poarta un mesaj arogant, spun sp
ecialistii. Orice ratat nimerit in fata unui microfon crede ca stie cum se scuip
a in fata sortii si are regrete putine, prea putine pentru a fi mentionate.
Crimele tip My Way au ajuns celebre la emisiunile TV din Filipine. Se transforma,
deci, dintr-un subiect liric si nebunesc intr-un monden banal. Dar crimele tip My
Way nu sunt un fapt divers. Sunt altceva, important si tulburator. Poate vom int
elege candva ce. Poate.
Sa continuam sa ne intrebam, caci nu e gresit sa asezam aceste semne de intrebar
e. Ce avem aici? La ce a renuntat milionarul austriac? La ce nu vor sa renunte a
cei barbati din Filipine? Sclavie si Libertate va veti grabi sa raspundeti.
Ce uneste cele doua istorii? Raspunsul este scurt
o mai veche pereche de cuvinte
: frustarea si curajul. Karl Rabeder a evadat. Milionarul austriac este pasarea
aceea rara care lasa in urma colivia de aur. Barbatii din articolul lui New York
Times se lupta si ei, in felul lor, pana la crima, pentru demnitate. Ideile despr
e libertate ale barbatului bogat din Austria si ale barbatilor saraci din Filipi
ne se intalnesc in acest punct: libertatea nu este de conceput fara demnitate. V
ietile noastre trebuie sa ne apartina, spune unul, si canta si ceilalti.
Dupa douazeci de ani. Moartea care elibereaza
Ziarele gazduiesc, cel mai des, tragedii. Iata una:Catalin Marian Dache a ajuns
sa prinda un petic de ziar dupa ce si-a pus streangul de gat intr-un grajd, in s

atul Neatarnarea (comuna Beidaud) din judetul Tulcea. Avea 15 ani si in biletul
de adio cerea ca la inmormantare sa fie imbracat in haine de culoare neagra de l
a firma Nike si ca la funestul eveniment sa participe si mama sa, plecata la mun
ca, de un cincinal, in Italia.
Ca toate de acest fel, la care publicul nu se poate hotari daca sa planga sau sa
rada, povestea a trecut usor. Ziarele si-au facut treaba lor de ziare si au inf
ormat pana la capat, fara sa spuna, de fapt, nimic din ce trebuia spus. S-a afla
t: copilul a fost ingropat in hainele cerute. Mama lui nu a ajuns la inmormantar
e. Tatal murise degerat, ceea ce ar trebui sa puna un diagnostic exact asupra fo
stei familii Dache, dar nu pune. Si, desigur, la fel ca in toate cazurile de sin
ucidere pe timp de iarna, s-a gasit o ruda cu fes care sa arate grinda de care s
-a spanzurat Catalin. S-a gasit si alta care sa jure ca baiatul ar fi vrut enorm
sa invete carte si, fireste, nu mai erau bani. Observ o ingrijoratoare blazare
a tabloidelor din tara mea: nici nu s-au mai obosit sa se revolte.
Spanzuratoarea din grajdul de la Neatarnarea nu este o moarte dramatica, ci inut
ila. Spanzuratoarea aceasta este judecata de apoi a tot ce a fost demolat in sat
ele romanesti, condamnate la depopulare si la disparitii premature.
Se lucreaza intens la transformarea satului (si statului) romanesc intr-o groapa
de gunoi uman, redusa la primitivism, privata de educatie, dar nu de alcool si
televiziuni care transporta latrai si laturi prin cablu. Viitorul e vizibil: un
o intensa saracie morala si materiala (ordinea es
ocean de ignoranta manevrabila
te exacta). Satul romanesc devine, adica, un bun bazin cu sclavi moderni. Cu ei
se umplu autobuzele care ii lasa, vinetii, in garile de la periferia Occidentulu
i, printre sacose de rafie si sperante palide. Cei mai norocosi isi sforaie, spe
riati, visul occidental in curse low-cost. Destinatia e aceeasi: subzistenta, un
eori fudula, dar tot subzistenta.
Ce idei despre libertate au ajuns la Neatirnarea? Saracii n-au niciodata dreptat
e? Intrebarile clasice, dar ocolite, raman intacte. Viata i-ar fi putut oferi si
nucigasului Dache mai mult decat i-a oferit moartea
acest tragic si acest ridico
l? De ce s-a omorat acest copil roman? Dar de ce ar fi trait? Raspunsurile? Rasp
unsurile acestea nu sunt de unica folosinta si nici nu se gasesc intr-un grajd d
in judetul Tulcea.
Dupa ce au plecat televiziunile si s-a incheiat prima Revolutie transmisa in dir
ect world wide , dramele au ramas. Surpriza: libertatea nu presupune doar un sistem c
are sa nu fie totalitar! Romanii au inteles, relativ tarziu, ca au schimbat un f
el de opresiune cu un altul. Au inteles, relativ tarziu, dar au inteles, ca nimi
c solid nu se poate construi in afara noilor realitati economice. Libertatea calat
oreste de-acum in siajul finantelor globale. Viata costa. Faptul elementar de a f
i viu costa. Moartea anonima a acestui copil (sunt sute, poate mai multi, in fiec
are an) este simptomul unei boli mult mai grave: credinta ca doar moartea mai po
ate elibera dintr-o lume libera sa sufere. Saracii n-au niciodata dreptate?
A fi sau a nu fi? Nici, nici
Emil Cioran (1911-1995), filosof roman, autor a mai m
ulte volume despre neajunsul de a te fi nascut, sila de lume, il stiti, cel care
a cochetat public cu suicidul pentru a muri la 84 de ani, aproape sanatos, de b
atranete, oricum.
Libertatea in moarte este poate cea mai tragica idee dintre toate, potrivita in
arta, dar, vedem, fatala in viata.
Aceste duminici mohorate
Poate ca nu ar fi rau sa recurgem la un intermezzo muzical. Va este, poate, cuno
scuta istoria pianistului maghiar Reszo Seress, evreu supravietuitor al unui lag
ar nazist si autorul unuia dintre cele mai controversate cantece din secolul, di
n fericire, trecut.

Melodia Szomoru Vasarnap ( Duminica mohorata ) a capatat sinistra faima de a induce o

stare atat de mizerabila ascultatorilor, incat acestia obisnuiesc sa-si incheie
socotelile cu viata inainte de ultimele acorduri.
Legenda spune ca a fost compusa in acea duminica din anul 1933 in care sotia l-a
parasit pe Seress. Acesta, privind dansul sumbru al norilor negri de pe cerul B
udapestei, a adunat in mai putin de trei minute toata deznadejdea unei existente
crunte, marcata de privatiuni si de alcoolism.
Nu peste mult, un tanar din Berlinul care se pregatea de Apocalipsa si-a tras un
glont in cap dupa ce a ascultat Szomoru Vasarnap . In acelasi oras, peste doar sap
te zile, o femeie s-a spanzurat pe ritmurile deprimante ale Duminicii mohorate . Ma
i departe, in New York, o secretara s-a gazat lasand un bilet de adio in care so
licita sa fie inmormantata pe muzica lui Reszo Seress. Tot in New York, un piani
st amator, batran si aproape orb, s-a aruncat de la etajul sapte dupa ce isi can
tase singur Duminica mohorata . In Roma, un adolescent s-a aruncat de pe un pod, in
Londra, o femeie a luat o supradoza de medicamente. Cazurile s-au inmultit amet
itor, si-au trait celebritatea, despre ele s-au scris articole inflacarate, a fo
st chiar o vreme cand sefii de la BBC au interzis difuzarea piesei la radio.
Sotia lui Seress, sursa de inspiratie a operei macabre, s-a otravit ascultand-o,
compozitorul insusi s-a aruncat in gol, in ianuarie 1968. A supravietuit aceste
i tentative de suicid si s-a trezit intr-un spital din Budapesta, unde s-a spanz
urat cu un cablu.
Cantecul lui Reszo Seress a fost preluat de un alt pianist orb, deloc amator, do
mnul Ray Charles, care a facut din Gloomy Sunday o melancolie teribila, dar suport
abila. Si treptat, lumea a uitat epidemia aceea ciudata de sinucideri, cum-necum
, oamenii au mers inainte, cu nostalgiile, cu razboaiele, cu depresiunile econom
ice si cu duminicile lor mohorate cu tot.
Binele a invins? Un adevar banal: sinuciderea confirma o singura idee despre via
ta ca nu merita indurata. Sinuciderea inchide orice posibilitate de a mai descop
eri altele noi. Aici.
Paradoxul, la fel de banal si el: sinucigasii isi exercita propria idee despre l
ibertate suprimand-o odata cu toate celelalte. A fi sau a nu fi? Nici, nici .
Cealalta fata: Eu pentru ce merita sa mor?
Eu pentru ce traiesc? , spuneam. Se ajunge usor de la Eu pentru ce traiesc? la Eu pent
ru ce merita sa mor? . Sinuciderea este o abdicare, dar nu intotdeauna. Adesea est
e un manifest, un exemplu, o mostra de gherila, o lupta pentru o idee pe care o
crezi dreapta. Asa incep revolutiile. Asa a fost si acum douazeci si doi de ani,
pe strazile Timisoarei, in Vestul Romaniei, asa a fost si acum douasutedouazeci
si doi de ani, pe strazile Parisului, in inima Europei.
Uite, anul trecut, in 2011, Time a asezat iar pe soclul discutabil, dar totusi imp
ortant, al omului anului un personaj colectiv
Protestatarul . 2011 a fost un timp com
plicat, o contestare a vechii ordini, in fond, un inceput.
Primavara araba avea sa izbucneasca intr-un fel si a izbucnit cu vechea demonstrat
ie ca, in opresiune, viata nu merita sa existe este aici, trebuie sa subliniez a
sta, o antigeneza fara de care nicio Revolutie nu cunoaste sens. A fost intr-o z
i de vineri si a trebuit sa moara un barbat de 26 de ani pe nume Mohamed, un neg
ustor de zarzavaturi din Tunisia un naiv veti spune, dar veti gresi. Cunoastem c
um sfarsesc revolutiile
ingropate in patetism, furate si, in definitiv, uitate.
Mohamed Bouazizi si-a dat, ca atatia inainte, foc. Dar nu avea dreptate Fukuyama
. Istoria nu s-a sfarsit si nu se va sfarsi asa. Cat oamenii vor mai fi gata sa

arda de vii si din acest foc se va aprinde o primavara, chiar daca primavara nu
va ramane a lor, istoria nu se va sfarsi. Si Egiptul, si Siria, si Libia sunt mi
ze mult mai complicate in sahul financiar global. Mai tarziu sau poate mai devre
me, cauza luptei nu va mai fi a omului revoltat.
Atunci: Mohamed Bouazizi a murit, asadar, in zadar, asa cum sunt sacrificati pio
nii in partide oarecare? Raspunsul nu se gaseste in cenusa care ramane, raspunsu
l se gaseste in viata dinainte de a arde. Ecuatia Cata umilinta puteti suporta?
e usoara, dar comporta totusi solutii.
Protestele de la Vest, din lumea celor care mananca mai mult, dar mai prost, lum
ea la marginea careia am ajuns si noi, cei din Estul Europei, au reusit deocamda
ta sa ocupe ridicolul. Occidentul si-a inscenat indelung bunastarea, e de prea m
ult timp la masa incat a uitat ca va exista o nota de plata, iar cum se stie, de
la inteleptii elementari, satulul si flamandul sunt condamnati sa ramana despar
titi, doua straine jumatati care nu pot da un intreg, doua straine emisfere care
nu pot da un pamant. Si cat de dezgustatoare e aceasta lene, aceasta suficienta
de socate parvenit!
Poate ca nu va intereseaza, desi ar trebui sa va intereseze: negustorul de zarza
vaturi n-a fost un las. Negustorul de zarzavaturi a murit din furie si din dispe
rare, probabil cunoasteti aceste sentimente. Nu este o retorica depasita, nici m
acar romantica: negustorul de zarzavaturi a murit ca un om, fiindca nu voia si n
u putea sa supravietuiasca, calcat in picioare, un animal anonim in aceasta isto
rie care e o suma de crime, un genocid dupa alt genocid, o exploatare dupa alta
exploatare, dar nu doar atat, nu doar atat.
Cadavrul omului revoltat nu ne obliga. Avem posibilitatea de a continua sa mimam
existenta. In rest, Mohamed Bouazizi, afla despre noi ca nu suntem bine, ca nu
ai schimbat lumea si nu o vei schimba nici de acum inainte, dar nu, nu ai murit
in zadar. Sunt sigur ca vei intelege ce vreau sa-ti spun.
Conformismul
Sa recapitulam. Ce ne spun stirile lumii despre ideile de libertate? Cum se nasc
si unde se sfarsesc? Frustrare, revolta, demnitate, curaj, capitulare tragica,
fara mostenire, sau capitulare cu un sens mai inalt, mai rara, proprie eroilor.
Si nu, n-avea dreptate domnul Rousseau oamenii nu se nasc liberi si nu sunt pest
e tot in lanturi. E mult mai complicat. Oamenii se nasc, poate, din fericire tot
mai putini, in lanturi, dar liberi nu se nasc si nici nu devin, caci nu ati uit
at, sper, libertatea nu exista.
O alta idee despre libertate care merita scrisa si inteleasa acum si aici vine d
in Marea Britanie. Exista, intre toate frazele lumii, frazele filosofilor rezona
bili refugiati in nebunie, frazele poetilor falimentari, dar demni, frazele prof
etilor condamnati la exil, intre toate, una singura la care tin ca la o Constitu
tie, ca la o lege fundamentala, ca la o lege a firii; pur si simplu, fara ea nu
se poate. Aceasta fraza ii apartine lui J.M. Barrie (ati auzit, poate, de Peter P
an ) si suna asa, in sensul, nu in litera ei: Nimic din ce se intampla dupa varsta
de 12 ani nu mai conteaza cu adevarat.
Ziarul, aceasta trista disparitie, nu este doar o colectie de idei, ci, am tot i
nsistat si mai insistam, mai degraba, o adunatura de stiri. Asa vrea publicul, c
ititorul, si inca nu s-au inteles vorbele lui Enzo Ferrari, care la batranete si
la intelepciune a avut curajul sa spuna chiar asa: Clientul nu are intotdeauna d
reptate .
Uite, insa, ca una dintre aceste stiri a avut indrazneala, nu taria, sa se lovea
sca de acest adevar
Nimic din ce se intampla dupa varsta de 12 ani nu mai contea
za cu adevarat. A fost groaznic.

nu

Stirea vine din Anglia si spune ca Poppy Webb-Jones, o adolescenta care mai are
putin pana la majorat, a ramas blocata la varsta de 11 ani. Mai mult, suntem inf
ormati ca tanara din Humberston incearca cu disperare sa scape de copilarie! Boala
lui Poppy este rara, se numeste previzibil panhypopituitarism , ceea ce inseamna c
a s-a nascut fara majoritatea hormonilor, ca, in ciuda timpului care trece, rama
ne copil in ganduri si in fapte.
Medicii sunt ingrijorati (si depun, bineinteles, eforturi) Poppy poate muri la p
rima rana, cat de minora, caci organismul ei nu face fata situatiilor de stres.
Familia ii e disperata, caci oasele abia ii mai suporta lui Poppy greutatea, ea
insa se uita la desene animate si cumva reuseste sa para fericita, desi, la drep
t vorbind, Poppy insasi ar vrea sa se faca mare. Aceasta dorinta mi se pare cump
lita, cum cumplita mi se pare si aceasta copilarie dependenta de Hannah Montana.
Confruntata cu realitatea, cea mai frumoasa dintre iluzii copilaria eterna
devi
ne, iata, ceva foarte asemanator unui cosmar.
In loc de incheiere ramane aceasta telegrama pe care nu o voi expedia niciodata:
Draga Poppy, afla ca viata, dupa ce se termina copilaria, deci iluziile, nu est
e decat o foarte proasta afacere.
Ideea despre libertate a lui Poppy este, asadar, conformismul sa creasca, nu sa
moara, sa fie ca toti ceilalti, sa intre, cum se spune, in randul lumii. E o ide
e nascuta din suferinta, dar tot groaznic ramane. Libertate in conformism? Nu as
ta intelegem cei mai multi? Nu de aceea e groaznic?
Nonconformismul
Asteptati, probabil, o concluzie, dar eseul acesta nu este nici didactic, nici m
oralizator. Va voi oferi in schimb o alta poveste adevarata, cea mai recenta din
tre toate.
Intr-un reportajul foarte nou, americanii de la International Business Times ne vo
rbesc despre cel mai izolat om din lume , ei, gazetari vechi, ne arata mult, dar re
usesc, totusi, sa ocoleasca ghetarul unei mari intrebari legitime: Si daca domnul
Nagasaki are dreptate si noi, toti ceilalti, gresim?
Jurnalistii si-au facut datoria: l-au gasit pe niponul Masafumi Nagasaki care tr
aieste singur, de mai mult de douazeci de ani, pe insula Sotobonari, in largul o
ceanului, l-au filmat si l-au convins sa isi spuna povestea.
Am aflat ca acest barbat bronzat si cu dantura relativa are 76 de ani, ca a fost
fotograf si entertainer (!), ca insula este locul pe care l-a ales pentru a mur
i (nu isi imagineaza ca ar putea exista un loc mai bun unde sa mori), ca se imba
rca o data pe luna pe unul dintre vapoarele care trec pe langa insula, ca merge
in cel mai apropiat oras sa ia echivalentul a 120 de dolari americani pe care ii
trimite fratele sau, ca din banii acestia isi cumpara apa si mancare, ca ziua i
i trece pregatind mancarea, facand curatenie, spaland apoi galetile, iar noptile
ascunzandu-se in cort de asaltul insectelor. La inceput, cand se apropiau vapoa
re, mai lua pe el o haina sa isi acopere goliciunea. Intre timp, s-a dezinhibat
despuiat a dat interviul si parea extrem de amuzat de toate conventiile moderne.
Au fost, desigur, si evenimente teribile pe insula. Cati ani sa fie de atunci? U
ite ca nici nu mai stie! Era, parca, al doilea an de cand s-a stabilit aici atun
ci a venit un taifun atat de puternic incat a distrus orice forma de vegetatie. N
-am avut pic de umbra, a trebuit sa stau numai in soare , spune Nagasaki razand cu
rasul zgomotos al oamenilor liberi. Acesta nu este un haiku, aceasta e o viata:
o insula, un ocean, un om singur si soarele.
V-ati dat deja seama ca domnul Masafumi Nagasaki s-a refugiat fiindca nu vrea sa
respecte legile societatii. Respecta insa legile naturii, caci nu se poate altf

el. Oamenii cred ca exista libertate, fiindca ei cred si ca exista absolut, si f

iindca fara aceasta credinta, viata pe pamant ar fi imposibila.
Ce gasim in ce face domnul Nagasaki? Lasitate sau intelepciune sau cate putin di
n fiecare? Daca nu te poti pune cu natura, trebuie sa i te supui . Nimic mai mult,
dar si nimic mai putin, si apoi, la sfarsit, rade din nou. Domnul Nagasaki, asa
radical si izolat, este, vedeti bine, foarte fericit.
Acesta este Masafumi Nagasaki, dovada ca in esenta oamenii au fost la fel si acu
m un secol, si acum zece secole. Lumea nu se opreste pentru un nebun? Bineintele
s ca nu se opreste lumea pentru un nebun,
va continua explozia infrunzirii in fi
ecare primavara -, dar din nou: domnul Nagasaki este acel nebun?
Omul de pe insula nu o spune, dar ne lasa sa o intelegem: nu imi place incotro v
a indreptati, eu raman sa mor aici, e mai bine asa. In felul sau, domnul Masafum
i Nagasaki este ultimul mare contemporan care reuseste sa faca din viata sa o op
era de arta in care sa incapa o idee comuna despre libertate, o idee comuna desp
re fericire, si o singuratate adevarata. Cand va muri, ziarele ii vor consacra p
oate, din nou, cateva randuri.
Este tarziu la Bucuresti. Recitesc inceputurile acestui continent de cuvinte car
e a prins viata proprie, indiferenta la timpul, si la locul meu, cum e si bine s
a fie: Libertatea nu exista . Recitesc si ma intreb daca aceasta nu este o simpla f
ortare, demna de o libelula literara. Nu, cred ca nu, imi raspund, apoi imi ridi
c gulerul pardesiului si pasesc mai departe in ploaie.