Lucrarile insemnate pe care satele le duc la capat, cu ajutorul echipei in anul al doilea si_al treilea de campanie consolideazi aceasta inviorare a spiritelor. Faptul de a fi izbutit s4-si ridice singur un cémin, 0 cooperativa,un pod, fi da satului incredere in sine sicurajul dea continua actiunea de autoorganize si dupa plecarea Echipei, indrumat numai de conducatorii locali, care si-au descoperit vocafia in cursul muncilor deziantuite de echipa. Aceast& schimbare a mentalitatii satului e fixata institufional in Cdminul Cultural. Avand in frunte elementele cele mai intreprinzatoare ale satului, el structureaza locuitorii acestuia in perspectiva unei indelungi campanii de organizare. Inaceasta formatiesatul lupt& contra prezentului su, pentru a-l preschimba intr'un viitor de optim’ organizare. Nu e cazul sd infatigez cu prilejul acesta in amanunt functionarea cAminelor culturale.") Pentru a intemeia afirmatia, c& satele noastre sunt capabile s& contribue la organizarea {&rii, e de ajuns s4 amintesc dou’ aspecte ale Jor. 1, CAminele solidarizeaz&, in vederea actiunii de ridicare a satului, s&tenii, functio- narii din sat (preot, inva{ator etc.) si pe fiii satului ajunsi in orage, in vederea actiunii de ridicare a satului lor, la nivelul accesibilin veacul al XX-lea si necesar pentru consolidarea temeinic& a statului romanesc. 2. Céminele scutesc satele de actiuni, ce le ar putea primejdui echilibrul, devremece lucreaza potrivit conceptiei sintetice despre vieata colectiva, care da o egala insemnatate problemelor muncii, sanatatii, instructiei si credintei si std la temelia activitatii Fundatiei Regale ,Principele Carol*. Datorit& acestor insugiri, cAminele culturale sunt un organ de legitura far& pe- reche intre actiunea de sus in jos a autoritAtilor centrale gi regionale si intreactiunea de autoorganizare de jos in sus a satelor. Sprijinind si stimuland initiativa cAminelor cul- turale, administraia de stat tsi poate simplifica neasemuit actiunea ei de organizare si amplifica apreciabil randamentul organelor tehnice: al medicilor, al veterinarilor, al agronomilor al cooperatorilor. Satele noastre sunt capabile de o contribufie insemnat& la campania de organizare a farii, O aduc bucuroase, de indat& ce sunt aduse la constiinfa nevoilor gi a puterii lor, dea le remedia. Obligativitatea ser viciului social pentru to{i absolventii de scoli superioare, ce urmeaz s& intre in administratia de stat, care a fost hot&rit& zilele acestea, pune la dispozitia actiunii de indrumare si de organizare a statelor, experimentata de Fundatia Regald »PrincipeleCarol* si confirmata stralucit, atat energii tineresti numeroase cat si mijloacele trebuitoare pentru extinderea si definitivarea actiunii ei. Incepe o etap& noua a actiunii de organizare a {&rii, Mijlocul de o rar& eficacitate al participarii satelor la actiunea de organizare a {&rii e adoptat si potentat si va fi pus din plin in slujba organizarii statului romanesc prin introducerea.serviciului social obli- gator la sate. D. GUSTI Pentru temeiurile aratate pan& acum?), nu putem fi de acord cu teoria generala pe care o construeste d-I Blaga, prin reducerea ,culturii* la ,stil* si a ,stilului lao peategorie abisala*. 4) Ea poate fl cunoscuth prin revista Caminul Cultural, pe care 0 scoate Fundatia yPrincipile Carol". 4) Vezl aumerete 11-12, 137 gf 1—8, 1958 ale revistel. 104Dar in afard de o asemenea teorie general gasim in opera d-lui Blaga si o analiza a fenomenului romanesc, care ar putea fi folositoare, independent de caducitatea teoriei. Dupa cum am spus, deseori intuifiile acestui psiholog si mai ales analizele lui literare, sunt cat se poate de sugestive. Sa pardsim deci campul teoriei sis intram in acelaal realit&filor concrete romanesti. Mai intai o intrebare: existd o realitate concreté romaneasc4? Adica 0 realitate culturala care si fie exclusiv romaneasc&? Daca raspundem ,nu“, e inutil si insist&m asupra acestei desbateri. Ce crede d-l Blaga ? Ne pare rau, din nou, c& d-sa sovae siin aceast& privin{a, nereusind si deosebeascd limpede fenomenul romanesc de cel balcanis in genere. Desigur, d-1 Blaga incepe prin a afirma c& exist o legatura indisolubila intre un neam gi o mated stilistic’. Astfel ,poporul roman s’a nascut in momentul cand spatiul matrice a prins forma in sufletul lui‘ (II, 27). Ba mai mult decat atata, matricea stilisticd este singura glorie, singura isprav a acestui neam. Cteva randuri mai sus am protestat impotriva acestei afirmatii care pretinde ca toatd istoria acestui neam, toat4 cultura lui infiptuita, sunt prea sarmane lucruri, c&ci ,singura noastra tradifie adevarata este matca noastri stilistica, in stare binecuvantata ca stratul mumelor* (Il, 168). Aceast& afirmafie este cel putin o exagerare vaditi. Totusi d-1 Blaga o exagereazi inci, de indat’, afirmand c& matricea stilistics romaneasca_,face parte din Logos sau din Sfantul Duh, o despartire de el ar insemna apostazie* (II, 179). De data aceasta nadajduim sincer ca fraza de mai sus si nu fie decat o simpli metafora ,nerevelant4*, c&ci apostazie ar parea tocmai afirmarea c& spatiul mioritic este Sfantul Duh. Este aci, speram, un simplu joc de cuvinte, o oda lirica in ,lauda satului romanesc“, cea ce poate abia poate fi scuzat prin luarea in seam a intenfiilor bune dela care gregala a pornit. Ceea ce ins’ nu mai putem, in bund logica, ingadui, este ca, de indata, s& ni se afirme c& acest Sfant Duh al Romanilor, este balcanic in genere! Totusi aceasta e p&rerea d-lui Blaga: ,spafiul matrice... ar putea fiun pervaz, pana la un punct comun unui intreg grup d¢ popoare, bunacara popoarelor balcanice™ (II, 18). $i aceasta nu ni se afirma incidental, ci sistematic cu privire si la alte ,determinante stilistice* alcatuitoare ale matcii Astfel: Cultura populara rom&neasc& (poate si cea balcanicd in genere) posede aga dar gi ea o viziune spatiald specifica spatiul mioritic* (1, 78). »Popoarele din rasaritul european nu sunt de loc orientate spre initiative indivi- duale’gi spre categoriile libertatii, ci spre lumea organicului* (II, 52). Aceasta explica nu numai unitatea limbii romAnesti, ci $i a tuturor celor slave si Sud-Est europene. ,ln genere popoarele ortodoxe:: rus, ucrainian, sArbesc, grec, prezint{ acest grandios fenomen al unei relative unit&ti linguistice* (II, 51). Sofianicul este si el ,o determinant stilisticd a spiritualitafii populare din estul gi Sud-Estul european (Il, 105). Biserica are 0 functie creatoare ,in sufletul poporului nostru, particularitate care aparfine, precum banuim, si celorlalte’popoare balcanice* (II, 120). Este drept ci aci d-I Blaga gaseste o deosebire, m&car fafi de rusi, dact nu de balcanici (II, 120). Rusii de pild nu infeleg bine ,sofianicul*. Astfel ei picteazt pe Stantul Sotocle si pe Sfantul Plato (Il, 109). ins aceasta singura exceptie pe care o gaseste d-l Blaga, este inexistent. Nu are decat si treact d-l Blaga de pilda, in Bucuresti, pe la vestija ,Biseric’ cu Sfinfi* din calea Mosilor, in preajma mitocului Cald&rusanilor si va vedea acolo zugravi{i numai pe Filosoful Plato si pe Filosoful Aristotel, dar chiar pe ,Filosoful Stoic‘ in persoani, repre- zentat ca sfant, precum si pe ,Sibila dela Delfi*, pe ,Filosotul Tales* si pe al{i prea- fericifi vestitori. 105Nu continuam cu ardtarea balcanismului celorlalte determinante stilistice: pitores- cul (vezi If, 124, 11 126 si Il 143), misticismul latent popular (II, 145-146), sfiala in a reda figuri umane, (II, 157), idealul barbatesc colectiv al haiducului, (Il, 218). Spatiul mioritic. Exclusiv romaneasca sau balcanic& in genere, nu este mai putin adevarat c& exist’, afirma d-l Blaga, o matrice stilistic’ anume, valabila pentru Romani gi care este un complex de determinante stilistice diverse. Cea mai de temei, din toate aceste determinante, este fra indoial& ,spafiul mioritic* careia i s'a facut cinstea de a fi luat& ca titlu al unui volum din trilogie. Sa analizam deci, cu atenfie, acest spatiu mioritic. ‘Am vazut c& origice neam ‘creator de cultur& are in adancurile psihologiei lui co- lective o anume viziune spatial. RomAnii au gi ei 0 asemenea viziune: este anume spafiul infinit ondulat. Afirmatia nu este surprinzdtoare. A mai fost susfinut de pilda de c&itre poetul Dan Botta, care igi gasea dovezi multiple pornind inc& dela teoriile ondulatorii ale lui Dimitrie Cantemir si ajungand la teoria ondulatiei universale a lui Vasile Conta. Pentru d-1 Blaga aceasta viziune orizontica infinit ondulata are ins& desigur cu totul alt infeles. Conform teoriei d-sale, in subconstientul Romanilor ar exista acest Spafiu gi de aci, prin personanta svar face vadit in creafiile culturale. Forma plastic de exprimare a acestui spafiu infinit ondulat, poate fi divers. Astfel Eminescu alege marea si apa ca simbol al acestei struc- turi orizontice ondulate (II 214). Ins&, prin aceasta, Eminescu se abate dela simbolica unanim admis& de restul poporului romanesc, care isi gaseste un alt model plastic al acestui infinit ondulat, anume ,Plaiul*, alternan{& de deal gi de vale, ritmic scazand dela munte spre ses. Desi, feoretic, orice legaitur’ cauzala intre peisagiul propriu zis geografic al plaiului si spatiul infinit ondulat ar trebui s& fie exclus%, d-1 Blaga stabileste intre aceste dou’ ordine de fenomene o legiturd stringent; in aga masurd incat pentru denu- mirea insdsi a viziunii spafiale abisale el foloseste numele plaiului geografic, rastlmacit desigur: pentruci Miorifa se petrece ,pe un picior de plai, pe 0 gura de rai* plaiul simbolic devine un ,spafiu mioritic*. ‘SA trecem peste ciudafenia acestui nume al spatiului, s trecem si peste faptul c& el e in acelasi timp prea larg si prea stramt, c&ci desi ,balcanic*, nu-l cuprinde pe Eminescu si si urmarim ce concluzii trage d-1 Blaga din el. O prima constatare: Romani, adic& ciobanii romani traesc pe plaiuri, Suntem obignuifi a spune cd imprejurarile istoriei au facut din Carpafi un loc de adapost si o matc& geograficd a acestui neam. De aci, au zvacnit rand pe rand valurile in crestere ale ageztrilor noastre, atunci cand ani de rigaz ne dideau putin{a revarsarii pe ses. D-I Blaga nu admite inst aceast explicafie prin imprejurari istorice ; dup’ cum nu admite nici explicatia prin indeletnicire. Pentru d-sa faptul c& ciobanii trebue sa-si urce oile la munte, la varatec, nu este o explicatie suficient4. Ci d-sa introduce un gand nou in discufia acestei probleme: Romani tanjesc metafizic dupa spatiul ondulat. Ca atare ei se urcd la munte pentru c& acolo, Plaiul, care seaman& de fapt cu spafiul ondulat, le ofera un peisagiu care le satisface dorinta lor metafizica ascunsa. »Ciobanul roman, impins de valurile istoriei a colindat sute gi sute de ani tofi Carpafii gi toate meleagurile balca- nice. Orizontul mioritic subconstient |-a menfinut cele mai adeseori in peisagiul de plaiu ‘a dat o permanent&, irezistibild fobie fafa de altele“ (II 28). Cu toate acestea exist’ i Romani la ges. Pe acestiea, d-1 Blaga nu prea ii stimeaza: sunt valahi! Acesti ,valahi de la ses care traesc pe Baragan, pe malurile raurilor, la margine de padure, n’au desigur plaiul la indemani. ins subconstient, plaiu) tot exista in sufletul lor. De aci, ,o nostalgic orizontica dup’ plaiu“ (1 106 si Il 20). Rugim sé nu se'creada, de catre cititorul neatent, cum c d-l Blaga ar socoti cd roménii, ciobani, traind multi vreme la munte, s'au indragostit de Plaiu $i ca, atunci cand sunt departe de el, fi duc dorul, Nu. C4ci aceasta ar insemna o explicafie prin mediu: spafiul mioritic s’ar explica prin trairea indelungata in plai i atunci nimic abisal n’ar 106mai rimane. Am infelege ugor de ce Sagii de pilda, care sunt citadini, nu iubesc plaiul gi ne-am intoarce la teoria lui Ovid Densusianu care credea c4 poezia populara romaneasca este esential o poezie pistoreasc4. Pentru d-1 Blaga problema e rasturnata : spafiul infinit ondulat e inceputul apriori. El nu devine ,mioritic« decat prin accident, ocupatia pasto- ral nefiind decat un efect al unui dor metafizic. In definitiv, aceast& tez4 se poate sustine. (Ce nu se poate sustine ?) Ins ea trebue s& fie supusa unei verificari prin fapte. D-1 Blaga o incearca. Astiel d-sa afirma c4 ,cel ce a colindat odata pe plaiuri a remarcat desigur, cum pe cutare varf st& tupilat 0 agezare ciobaneasca, dominand de acolo de sus pana in vale, si cum trebue s& rotesti binigor privirea pentru a deslusi chiar pe celalalt piept de plai, 0 alti agezare asemenea: ceva din ritmul ,deal-vale“ a intrat in aceasta randuiala de agezairi*, Deocamdat& verificarea cu faptele nu dovedeste nimic: constatim, de comun acord, c& asezirile ciobanesti sunt unele pe un deal, altele pe altul, la oarecare distanta intre ele, Care este pricina acestei aseziri? D-1 Blaga spune ca este efectul unei viziuni abisale a unui spafiu infinit ondulat. In ce ne priveste credem pur gi simplu c& oile au nevoie si pasca iarba. Ca atare nu se ingramadesc stanile unele intr’altele, ci se depar- teaza astfel ca s& aibe fiecare stand iarba destula. Nu este vorba deci de un dor metatizic al oamenilor dup’ o alternanta ,deal-vale*, ci de o nevoie fizica a oilor dupa iarba. Dar intre aceste doud explicatii, una de gen sublim, alta mult mai prozaica, 0 ale~ gere nu se poate face, din faptele de mai sus. S4 recurgem deci la o experien{a cruciala : 84 studiem nu pe ciobanii din plaiu, ci pe ,valahii din Baragan. S4 vedem dac§ aci ne vom putea decide intre o tez sau alta. Daca aceeasi alternan{a se va pstra si la ses, nu vom mai putea explica acest lucru prin ,plaiul* fizic, inexistent in Baragan, ci va trebui s4 recurgem la ,plaiul* subconstient presupus de d-l Blaga ... afara doar dac& nu vom gasi oa treia solutie! Yn adevar d-1 Blaga ne spune: ,coborand pe sesuri, vom baga de seam ca aceasta ordine si acest ritm deai-vale, se pastreazA intru catva si in asezirile sitesti dela ses, cu toate cd aci, ordinea in chestiune ar prea deplasata si fara sens. Casele in satele roma- nesti dela ses, nu se al&turA in front inlin{uit, darz si compact, ca verigele unei unitati colective (a se vedea satele sisesti), ci se distanteaza, fie prin simple goluri, fie prin intervalul verde al ograzilor gi al gradinilor, puse ca niste silabe neaccentuate intre case. Aceast’ distanfi ce se mai pastreaza, e par’cd ultima ramasitd si amintire a_vaii, care desparte dealurile cu ageziri ciobanesti. Se marcheaza astfel si pe ges, intermitenta vailor, ca parte integranta a spatiului indefinit ondulat. E aci un fenomen de transpunere vrednic de a fi retinut si izvorit dintr’o anume constitutie sufleteasca*, Cu alte cuvinte, d-l Blaga observa Ja ges un fenomen care fi ramane neexplicat: casele nu se inlin{ue, cum de pilda in satele sdsesti, ci ele las intre ele un spafiu, asa cum lsau gi stanile intre ele. Deci este vorba aci de o repetare a situatiei din Plaiuri. Plaiul fizic de data aceasta lipsind, suntem siliti s4 recurgem la un Plaiu ideal, existent in subconstientul valahului din ses. Argumentarea ar fi bund, daca intr’adevar resfirarea satelor in es ar fi un fenomen neexplicat si neexplicabil. in realitate, agezarea satului romanesc din gesuri nu este absurda decat pentru cine nu cunoaste ce este un sat romanesc. Calatorul grabit se poate multumi cu o explicatie pabisala si cu o argumentare prin ,petifie de principii*. Dar studiul atent ne araté c& nu exist4 ceva mai rational, mai regulat, mai armonios potrivit cu imprejurarile geogra~ fice, cu felul de trai gi mai ales cu sistemele sociale ale obstiilor romanesti, decat ageza- rea satelor noastre. ‘MA intreb dacd e locul s& artim aci, din nou, lucruri pe care am mai avut prilejul s le analizim. Totusi, pentru Limurirea cititorului s& reamintim cA un sat romanesc inseamna un trup de mosie si o vatra de sat. Forma trupului de mosie si a vetrei de sat sunt determinate de o vast gi straveche operatiune de agrimensura care isi trage regulele 107din felul de viea% ale obstiilor devalmase romAnesti. fn sAnul fiectrui trup de mosie, exist’ anumite subimpartiri, pe fagii, corespunzitoare unor asa numifi »batrani‘, iar vatra de sat, ea ins&si, este tot astfel imparfita. Neamul, realitafe biologicd si spirituala, masura si regula a organiz&rii sociale imparte satul, intr'un cadrilaj juridic pe care apoi casele se aged sistematic si riguros determinate, Cine studiaz& un asemenea sat, cu rabdare, are prilejul s& cunoasca una din cele mai admirabile dovezi de dreapti cumpénire, unul din cele mai atent puse la punct sisteme de viea{a social. Incerce si d-1 Blaga s4 patrunda in fainele unui asemenea sat, si suntem siguri cl si d-sa va renunfa s4 creada in afirmatia cd satele din ses sunt agezate intr’o ordine ,deplasati si fara sens“. Oa doua confruntare a teoriei abisale cu faptele o face d-I Blaga in leg&tur cu problema arhitecturii {Aranesti, Desi_principial d-I Blaga este dusman cAut&rii unor ele- mente generale sau motive de circulatie pe far’, ele fiind o ,trudd rau plasata‘, totugi d-sa cauta gi crede a gasi o astfel de trasaturi comuna a intregei arhitecturi romAnesti siincd una care ne duce la recunoasterea ,spafiului mioritic ca determinanta stilistica. Fagaduiala este desigur ispitititoare si menit a trezi curiozitatea: spatiul infinit ondulat, plaiul, ca factor determinant in constructia caselor. Alternanfa deal-vale in arhitectur& | SA ascultim:: ,cat priveste formele de constructie arhitecturalé a caselor fardnesti ni se pare a putea semnala cel pufin un efect negativ, dar invederat, al specificului nos- tru orizont spatial* (II, 24). Pe cand casa ruseasca face risipa de spafiu (efectul infinitului stepii rusesti ca determinant stilistica) iar dimpotriva ,arhitectura apusana, mai ales nordicd manifesta nu se stie la ce chemare a cerului, 0 evident tendin{&4 de expansiune fn fnalt*, la noi ,de vreme ce orizontul spafial indefinit ondulat, al nostru, zidarniceste din capul locului o expansiune, fie in plan, fie in inalt*, geniul nostru arhitectonic st4 pe © pozitie intermediara, care pastreazi atenuate in drept echilibru cele doua tendinte opuse“. Orizontul specific impiedic& astfel hipertrofia dimensionala in sens unic, de unde un caracter de ,m&sura“ comun tutulor caselor fardnesti. Voiu fi acuzat, poate, de lips de simf filosofic; dar marturisesc c& aparitia ,alter- nanei deal-vale“ in problema modestiei caselor noastre {4ranesti, mi se pare o surprin- z&toare dovada de dragoste pentru complicafia ca atare. Dupa cate stim cu tofii, casele romanesti nu sunt nici prea mari si nici prea tnalte, pentrucd ele sunt facute din chirpici, valituci, ciamur, barne sau bolovani din prund, care nu le ingadue s4 ating’ ametitoare inalfimi. Pentru ce s’au ales aceste materiale de constructie? Pentruca starea de permanent& neliniste din fara a mutat gandul oamenilor dela casele cladite pentru veacuri. Oamenii se mulfumeau cu case mici, ugor de fcut si dupa a cAror distrugere nu-ti pare din cale atara de rau. Nestatornicia caselor fardnesti, iat explicatia modestelor lor proporfii. Vieata pastorala, starea economica foarte scazutd, au impiedecat nasterea unei arhitecturi {Aranesti monumentale. : De altfel, ne-am prefacut numai a primi premiza d-lui Blaga, conform c&reia modestia caselor {ardnesti este un apanagiu al Romanilor. Dar asa si fie? Oare fSranii altor {ari au case care se ridica pana la cer? Sau case care se intind pe pogoane de loc? Paremi-se c& ,monumentalulé este un lucru care a ap&rut in leg&tura cu arhitectura oficial a Sta- tului si cu vieafa oragelor. Noi nu avem ,monumental* fiindc& Statul nostru, tot din pricini istorice, nu a fost constructor de monumente, Cand in veacuri de liniste, s'au apucat Voievozii nostri s4 construiasca, au cladit si ei ,monumental*, inalt si pe spatii mari. Ba mai mult decat atata: chiar in arhitectura {4raineasc& putem gsi ,{4snirea catre cer“ si ychemarea inaltului*. Astfel de pilda, ce poate fi mai vadit4 dorinfa de indlfare, decat sgeata de 20 de metrii a unei biserici maramuregene? Si s& nu se uite cA aceasta biseric& este toatd din lemn, deci dintr'un material ingrat, care doar printr’o. stiin{& extraordinar de adancit& a rezistentii lemnului sia valorii contravantuirilor, cuteazd a se ridica la asemenea amefitoare inalfimi. Nu_ vad in toata aceast problema nici umbr& de ,alternanga deal-vale“, nici macar ca un efect de ,neamestec*. 108insfarsit, intr’o a treia si ultima dovada, d-l Blaga invoaca metrica noastr4 popular’, care in alternan{a ei de silabe accentuate gi neaccentuate, reproduce ,alternanta deal- vale. S& nu insistim: aceasta ne-ar duce la constatarea c& si un Schiler, de pild& are, pentru acelasi motiv, 0 viziune spatiala mioritic’. Inc un lucru asupra c&ruia trebue si insistm’este acela c& spatiul mioritic este 0 siricire a peisagiului adevarat romanesc. O problema a spafiului, adic’ a sentimentului spatial, se poate pune; desigur ca o problema de psihologie normala, nici decum abisala. Ar fi chiar interesant de facut 0 analiz& a psihologiei spatiale romanesti. Cred insd c& ea ne-ar duce la alte concluzii decat la cele ,mioritice*, In adevr, orizontul romanesc nu este numai acela al Plaiului, adica a unui plan inalt, deschis, pe coama verde de munte, scurs mulcom in vale, cu yorizontul inalt, ritmic si indefinit alc&tuit din deal si vale“. P&mantul romanesc are o varietate de peisagii cu adevarat nesfarsit’ gi traiul Roma- nilor s’a dus de-alungul tuturor acestor peisagii. Pentru ciobanii, la care mereu se refer& d-l Blaga, peisagiul golului de munte intr& in joc mai inainte de toate: orizont extrem de adanc, cu largi viziuni de varfuri pan& departe, peste sirul incremenit al valurilor de pamant, care se zbat ritmic, pana in campie. In al doilea rand, plaiul pe care coboar’ oile la iernatec; apoi seria muscelelor, intinsul cdmpiei si desn&d4jduita intindere a Dobrogei, Baraganului sau Bugeacului unde isi duc jumatate din vieata lor, ciobanii transhumanti. Daca este adevarat c4 un peisagiu romanesc a dus la crearea unui suflet romanesc, apoi aceasta nu poate fi nici pentru ciobani acela al plaiului si al alternanfei, pe scurte suprafefe de p&mant a vaii si a dealului. Ci viziunea trebue largité pana la cuprinderea intregului pamant, romanesc pe care pendula ciob%nia noastra, dela munte la mare. Este gi aci, dac& vrefi, o unduire, un ritm, o alternan{&, dar ai c&rui poli nu sunt constituiti de de deal-vale, ci mai curand de munte-stepa. Poetul Dan Botta, in minunata-i Cantilen&’ — pe care ar fi putut-onumi, nepoetic evident: transhuman{fa — are poate mai multé dreptate decat poetul Lucian Blaga, atunci cand construeste orizontul ciobanului mioritic intre stanci si ape, si-i intelege sufletul in drumul lui median spre vale: Cloban clobinel, Inlma-ine!, De ce mi-al 1sat Vaetu ‘asingurat 2 ‘Nu mal priveghezi Dreptele amiezt, Noptlte abstracte, Astrele exacte, Culmile tuciae, Pietrele aride? Tata descris esenfialul adevaratului orizont al ciobanului, cat timp st& cu oile la varatec: muntele inalt. $i deasemeni tot astfel de bine descris e si cel de al doilea peisagiu, cel geogratic. Norale elobanel, ‘Teistul meu model Cine te aduce Pe cararl in eruce ‘Sub Iimpedea punte Cu searg, pe frunte? mnatului, al landelor si al apelor, care de sigur au pentru Botta si alt inteles decat = Poate, chlstor Lirleul mew dor, Stelete de aps, Umbrelele pe pleoapa, Cornul depart, Muzicite miei! Acelagi lucru se intampl nu numai cu ciobanii, ci si cu ,cojanii* din es. Si acestia se urc la munte, periodic, dup’ cum cei niciunul nu-i man& o nostalgie orizontic’, ci lela’ munte coboar& spre ses. Dar pe man& nevoia economic’, determinata de o anume diviziune a muncii in sdnul obstei mari romanesti, diviziune extrem de veche gial carei efect este supunerea intreg neamului, la un proces de unificare, biologic si spiritual, tot atat de puternic la ses pe cat este si la munte. Lasand la o parte efectul pe care aceastd pendulare si contra pendulare a populatiei noastre, dela munte la ges si dela ges la munte, o are asupra unitai de limba (act avand dreptate intru totul d-1 of. lorga) s’ar putea studia care este, psihologic, viziunea pe 109care o au Romnii despre peisagiul {&rii lor. Dup& cate am putut eu vedea si infelege, peisagiul romanesc este tocmai armonia bogata de peisagii diverse, care din aceasta pricina nu este nici-o dat& coplesitor, oricand sateanul putand evada din el: mai mult decat atta, fiind silit si evadeze din el, trecand necurmat prin toate, infafis&rile lui, neoprindu-se la niciuna, ca om al intreg pamantului romanesc ce se afla. Dar aceasta este cu totul alt& poveste, despre care nu stie inc’ nimeni destul de mult, pentrucd nimeni inc nu a studiat-o asa cum trebue. Filosofarea despre poporul romtn. Teoria matricelor stilistice reprezinta, in fond, o incercare de filosofare asupra culturii rominesti, nici de cum 0 incercare de reconstituire a filosofiei populare rominesti. Sunt aci dou ordine de idei care nu trebuesc confundate. Pentru a ne face mai ugor infelesi, sX lum o pilda din istoria filosofiei. Kant ne-a lasat o oper scrisd, fafa de care putem lua doua atitudini. Mai intai este data putinta unui studiu asupra filosofiei lui Kant, printr’o interpretare sistematic4 a tuturor gandurilor exprimate de el. In al doilea rand, putem incerca, printr’o creatie filosofica originala, s& explicdm ivirea gi sensul gandirii kantiene, intr’un sistem care s ne aparfie. In cazul intai ajungem la Stabilirea filosofiei Jui Kant. In cazul al doilea, la 0 filosofie despre Kant. Acelagi lucru se petrece gi cand este vorba de o creatie filosofica colectiva, care apartine nu unui creator individual, ci unui grup social intreg. Poporul romAnesc, prin toate manifestarile sale, arat& c& are, cel pufin in straturile lui {&rdinesti, o filosofie proprie, Fard indoial& c& aceasta filosofie nu este exprimata intr’un corp de doctrin&, ci are infatigarea unei teorii nesistematice, transmis4 oral din generatie in generatie. De aceea munca de interpretare sistematica a acestei filosofii populare este cu mult mai grea decat munca corespunzatoare fafa de opera unui filosof sistematic. Este meritul cercului adunat in jurul revistei ,Gandirea‘, de a fi pus aceasta problema a filosofiei populare roménesti si de a fi cerut, cu insistenf&, ca ea s& fie cAt mai curand cercetata. D-I Blaga, desi aparfine grupului ,Gandirea“, se abate dela stricta ei doctrina, cdci ceea ceil intereseaza ped-sa nu este atat filosofia popular’ romaneasca, cAtexplicarea acestei filosofii intr'un sistem de filosotie personala. Desigur ca, principial, ambele aceste atitudini sunt justificate. Suntem datori si incerc&m gi reconstituirea filosotiei populare romanesti, si o filosofare original despre poporul romanesc. Aceasta ins& cu o singuri condifie: si nu confundam cele dow’ feluri de munca intelectual si in al doilea rand s& le socotim ca pe dowd etape succesive, econstituirea filosofiei romanesti trebuind s& preceada filosofarile despre filosofia romaneasca. ‘Am credinfa c& d-1 Blaga, in opera d-sale, comite ambele greseli: confunda creatia sa personal cu creatia populara romaneascd, gi, de aceia, incepe toaté munca cu incer~ carea de a stabili o filosofie original’ despre poporul romdnesc. Dupa cum am mai spus, lucrul acesta se poate vedea foarte limpede din analiza teoriei matcii stilistice. Determinantele ei alcXtuitoare nu aparfin constientului, ci sunt fenomene abisale. Ca atare, poporul romAnesc, nu numai ci nu a putut niciodata s& formuleze macar un singur cuvant despre matca sa stilistic8, dar nici nu si-a putut da seama cio matrice stilistica exist. Pentru construirea acestei teorii a matcilor a fost deci nevoie nu de o cercetare a filosofiei populare romAnesti, ci dimpotriva, de cercetarea originala a unui filosof roman. Rezultatul este c& studiile d-lui Blaga ne fac s inaintim prea putin in cunoasterea poporultti romanesc. Aflaim din opera sa ce crede d-sa personal despre poporul roman, dar nu ailim ce este obiectiv poporul roman. Aceasta atitudine de critica exterioara facutd de cercetdtor asupra fenomenului di cercetat, este foarte greu de mentinut pentruca, fara s4 vrem, nefacand necesarele distinctii, vom ajunge la unele confuzii. 110Astfel, cand d-l Blaga vorbeste de existen{a abisali a unei viziuni spatiale gi temporale, teoria sa este indreptatita, cel putin aparent, caciintradevar spatiul gi timpul pot fi socotite ,categorii a priori ale minfii omenesti. Dar in afar& de spatiu gi de timp, nici o alti determinant stilistica nu mai poate pretinde la calitatea de categorie a priori. Pentru ca si implineasc& teoria sa personala asupra matcilor stilistice, d-l Blaga este silit s& faci Imprumuturi tale quale, din domeniul filosofiei populare romanesti.. Lucrul ne apare foarte limpede cdnd analizim de pildd matca stilisticd romaneasc& propusd de d-I Blaga si gisim ca in ea figureazd ortodoxia, sofianicul, dragostea de pito- resc, sfiala magica in a redafiguriumane, idealul colectiv al haiducului etc. Toate aceste determiriante stilistice nu au si nu pot avea absolut nimic abisal intr'insele. Ele nu pot fi socotite categorii a priori ale subconstientului romanesc, fara de nici o legatura cu contingentele materiale gi spirituale in care s’a desfagurat istoric cultura (4raneasca. Ar fi inutil s& dovedim acest lucru pentru fiecare din presupusele determinante abisale. Cred c& doar printr’o sc4pare din vedere, d-l Blaga a putut afirma c& ,idealul colectiv al haiducului nu are legitura cu istoria Romanilor, ci exista, ca atare, dela Inceput in ,sufetul neamulu, aga cum exist gandul despre timp si spafiu in mintea omului. Sa lum un singur exemplu, care se refer la un lucru de o deosebita important’: ortodoxia poporului romanesc. Nu vom intra in discutiuni teologice. Nu vrem sa insistam asupra credintei noastre c toate acele ,magice corelafiuni“ care stau la baza categoriei organicului, ar putea sa fie socotite ca nefiind din cale afara de pravoslavnice. Sa primim discutia asa cum pretinde d-I Blaga si fie fAcut&, adic nu ,sinodal', ci ystilistic’. D-1 Blaga afirma ca marile religii crestine, ortodoxia, catolicismul si protestantismul s'au nscut prinr’o dubla polarizare: de o parte gandul divin, de alta parte un génd luat din vremelnicie si ridicat la valoare absolut’. Astfel catolicii si-au gasit al doilea pol al spiritualit&tii lor religioase in ,categoriile autoritdfii de stat". Termenul de ,categorii* in cazul acesta mi se pare abuziv. Statul este tot ce poate fi mai ,lumesc* si nu are nimic abisal intr’insul. Aci au desigur mai mult% dreptate ganditorii catolici de scoala now’, care gi ei vorbesc de un gand divin side o soarta lumeasc a acestui gand. Numai cd aceasti soart4 lumeasca, ramAne pentru ei un fenomen pur lumesc, care se studiaz’ cu ajutorul sociologiei, nici de cum cu al metafizicei. De asemeni, protestantismul este socotit de d-l Blaga a-si fi gasit cel de al doilea pol al spiritualitatii sale in ,categoria libertdtilor individului*. Aceiasi discutie s’ar putea repeta si pentru acest caz. insfarsit, ortodoxia este si ea o conceptie bipolarizat’: deoparte gandul divin, iar de alti parte categoria organicului*, prin organic infelegandu-se credinfa cd toate lucrurile cosmosului sunt legate intre ele printr'o nesfarsita serie de magice corelatii. Aceast teorie asupra religiilor crestine nu este atat de noua pe cat s’ar parea. Profesorul Nae lonescu socotea pe vremuri catolicismul o doctrina care asigura salvarea individului, cu conditia supunerii lui desavargite la regulele administrative ale unei biserici inteleasd ca stat; protestantismul, ca o doctrina in care salvarea personal era garantati nu de biseric%, ci de stéruintele individuale ale fiecdrui credincios in parte. Pentru catolici semnul neinselarii este supunerea la ordinele organizafiei. Pentru protestanti, semnul neinselarii este supunerea la ordinele rationamentului. Pentru ortodoxi, dimpotriva, nu exist’ dec&t o singura obstie crestina, necurmata dela Christos pana la noi si care ea insisi este biserica. Apartinerea tradifionala la aceasta obstie este garantia adevarului, iar sciparea fieciruia in parte, nu poate sta decat in integrarea des&vargit’ in ecumenicitate. Nu stntem, dupa cum vedem, prea departe de teoria mai recent’ a d-lui Blaga, cu deosebirea ci ,organiculé d-lui Blaga nu mai este un obiect de credinfé asupra caruia doar sinoadele ecumenice s& aibi un cuvant de spus, ci este un obiect asupra caruia teoria stilului este supremul arbitru, Discutia asupra acestei chestiuni ar putea sd fie foarte lung; 0 lasamin sarcina altora. 111Subliniem insa, in ceeace ne priveste, c& d-l Blaga s'a abaitut dela propria sa teorie abisala in momentul cAnd a pus chestiunea in felul acesta. De altfel dacd nu ne ingelém, d-l Blaga a simfit c& desfagurarea gandurilor sale il sileste, la un moment dat, s pari- seasc& propria sa teorie abisald, afirmand c& in definitiv, chiar dac& teoria matcilor nu este primiti, observafiile pe care le face asupra filosotiei poporului romanesc, au o valoare de sine stat&toare. Aceasta inseamna c dansul stie ci exist’ o filosofie a popo- rului roman, care este independent& de filosofile diverse ce se fac despre poporul roman. De aci inainte s& p&rdsim deci pe d-1 Blaga, creatorul de teorii proprii $i s urmarim pe d-l Blaga interpretatorul gandirii populare romanesti, Dela inceput declaram c& pe acest al doilea Blaga il prefuim foarte mult. Daca d-1 Blaga, teoreticianul pe cont propriu, I-ar lasa in pace pe d-I Blaga talm&citorul filosofiei populare romanesti, atunci suntem siguri c4 nimeni altul nu ar putea s& dea la iveala o oper’ mai folositoare si mai unanim asteptata, decat d-sa. Ba l-am ruga chiar sA cread& cA succesul netAgaduit pe care, pe bund dreptate I-a avut, se datoreste nu teoriei sale a matcilor abisale, ci acelor cAtorva Incercari de exegez4 in marginea fenomenului romanesc. Aparifia multora din articolele sale, a umplut de emofie, la vremea lor, pe foarte mulfi cérturari : tofi au n&dajduit c& a sosit in sfarsit filosoful, care sa aibe destula st&panire de sine gi dragoste de neam, ca s& se lase pe el insusi de o parte pentru a duce la bun capat munca aceasta de infelegere a filosofiei poporului roman, vechea noastré dorin% unanima, neimplinita. Si probabil ci d-1 Blaga stie c&rei parti din opera sa ise datoreste succesul. O indicafie 0 avem in faptul c& discursul sau de receptie la Academie incearca, in plin, 0 reconstituire sistematica a filosofiei populare romanesti, lasand cu totul pe planulaldoilea propria sa filosofie despre poporul roman: discursul este finut ,in lauda satului Tomanesc* nu in lauda filosofiei abisale a culturii. Satul-Idee si filosofia poporului roman. D-I Blaga defineste filosofia satului romanesc ca fiind aceia a unui ,sat-idee“, adica a unui sat care se socoteste pe sine insusi centr kumi si care trieste afemporal in orizonturi cosmice prelungindu-se in mit. O sensibilitate metafizic4 deosebitd, stranie gi fireasca in acelasi timp, o imaginatie mitic& permanent disponibila, dau nastere, in sate, unei viziuni filosofice, care nu are nimic de a face cu viziunile altor lumi. Linistit si traind in afar de timpuri, omul se soco- teste centrul satului, satul el insusi fiind centrul lumii. Intre el si lume sunt deci o serie de corelafii, care se stabilesc dupa o logic’ primara, prin imaginare miticd vegnic creatoare, Nimeni nu ar putea contesta c& tabloul filosotiei romanesti pe care I-am rezumat nu ar cuprinde in sine mult adevar. Paginile pe care le inchin’ d-l Blaga analizei mai am&nuntite a acestor teze privitoare la ,,satul-idee“, merita sa fie citite cu atentie: ele au darul de a fi gi de o rar frumusefe. Acuma, este drept c& din aceast descriere am putea si nu recunoastem prea lesne satul romanesc, Am putea deci tAg%dui cA satul-idee este un sat exclusiv romanesc. Cosmo-centrismul, atemporalitatea, creatia permanent mitologica, logica primara sunt caracteristice ale tuturor ,mentalit&tilor primitive si citirea unui Lewy-Bruhl de pildd ne pune deseori in fafa unui asemenea ,sat-idee“. Studii despre mentalitatea magica, creatoare de mitologii, sunt foarte multe si toaté lumea este de acord s& recunoascé existenfa generalizata la toate popoarele, in anume epoci si straturi sociale, a unei men- tala magice. jatul idee este deci un sat universal. Satul romAnesc, nu poate fi decat un gen al spefei celei mari a satelor idee. Pe de alt parte, nu trebue nimeni sf creada ca in sinul unui sat nu exist decat o singuré mentalitate: aceea a satului idee. Mai mult decat atata: cd in sanul unei aceleiasi conceptii despre lume a unui sdtean individual, nu ar exista decat ,satul-idee“. Dimpotriva, conceptiile se amestecd necurmat si in mentalitatea sdtenilor gasim intotdeauna o intreité rad&cind: o mentalitate magica, o mentalitate religioasa i una pozitiv stiintifica. 112Sunt unele sate, sau unii indivizi in care una din aceste trei componente ale mentalitifii rurale, predomin’. Vor fi deci mentalit&ti s&testi in care ,satul-idee“ va avea cuvantul hotrator. Altele vor fi de gandire religioas&, iar altele profund pozitiviste. Inc mai mult decat atata: vor fi domenii ale vietii si ale cosmosului in care intampl&tor vor predomina anume mentalitati, care se aratd deficiente in alte domenii. Astfel gandirea despre fizica cereasc&, despre cosmogonie, geologie, poate fi de un caracter neted religios, in timp ce gandirea despre rostul viefii si al morfii, este neted magic’, iar gAndirea despre agricultura si mesteguguri hotarit pozitivist’. Cea mai nesfarsit% variafie este cu putin{4, dela sat la sat, dela varsta la varst4, dela sex la sex, dela temperament la temperament, dela stiin{& de carte la nestiin{A de carte, dela domeniu de gandire la domeniu de gandire, dupa diversele intamplari, care amestecd gi incurc’ intre ele toate cele ale vietii omenesti. Satul-idee este deci un fragment doar din problema intreag’. Acest fragment poate fi ins reconstituit si prezentat ca un intreg de sine statator. Este chiar necesar ca aceast4 operatie s& fie facut si vom arita de indat& cum anume credem noi c& ar trebui procedat. Ad&ogam ins depe acum o observafie: am fi gresifi dac& am crede ca _,satul-idee reprezint ceva care se naste vesnic inedit in chip firesc chiar gi in imaginatia copiilor din lumea satelor (d-l Blaga crede chiar cd mentalifatea magicd s&teascd este o men- talitate copildreasc) si care deci e alc&tuit numai din ,sentimente gi vedenii, nealterate deniciun actal ratiunii side nicio cosmologie invatata si acceptata de-a gata‘. O putin{d de creare, vegnic proaspata in domeniul mitologiei, exist’ desigur. Dar nu aceast& creatie este dititoare de seam’. D-l Blaga se ingeal hotrif afunci cand afirm& ci ,a asistat la nasterea unui mit, cand de fapt surprinde numai un act de creatie de gen miitic al babei care vedea, in ranile celui mugcat de un cine turbat, cAini_ mici si turbati. Un mit nu poate fi o creatie individuala inicio credin{& a unuia singur. Un mit este colectiv prin insagi esenfa lui. Este o credin{i a unei mari masse populare, care are deci toate caracteristicile credin{elor transmise oral, prin necontenité adaugire si uitarefa{i de tema cea veche. Gandirea mitic’ populara este deci alcatuit din_teme adoptate colectiv. $i exis- tenfa acestor teme nu poate fi amurit4 exclusiv prin existenfa unei mentalitafi creatoare de mituri, ci prin existenfa unei culturi populare colective, care de fapt igi are radacinele sale foarte vechi in necurmate influenje ale unor corpuri de doctrind constituite. De aceia ni se pare c& are dreptate, din nou, d-1 Nichifor Crainic, atunci cand, atat de frumos pomeneste ,strigoii zeilor pigani*, care cutreer’ inc in mintea oamenilor din satele de ast&zi. Da intr’adevar : creafiile mitice ale satului romanesc fac parte din zestrea arhaicé a omenirii intregi si doar atente studii comparate ne vor putea arata care este contri- butia original romaneasca in sanul mari culturi primitive a omenirii. Problema este nespus de complicata: peste zestrea cea straveche, in bund masur& comund intregii arii culturale indo-europene, s’au adugat influente ale curentelor religioase, uneori apocrife, bogomilice de pild’, influen{e c&rturdresti literare si o puternic& creatie original’. Cat anume din fiecare si ce anume din fiecare, aceasta n’am putea-o sti decat la capatul unor studii, care se anun{& a fi extrem de laborioase. De-ocamdat& aceste studii au pornit mai mult pe calea rapidelor intuifii filosofice, care opereazi pe un material extrem de sirac si care este interpretat cu ajutorul aga numitei analize literare. Credem ci metoda este gresit’ si neduc&toare la scop. SA artim de ce. Analiza literard si reconstituirea unei filosofii populare. In cercet8rile noastre monografice prin satele Ari, a trebuit, fr indoial, s& cAutim a afla care este viziunea populara dela noi cu privire la problemele viefii de aci si de dincolo, ale naturii, ale omului si ale lui Dumnezeu. 113