Incercri vechi si noi de logic neclasic de GRIGORE C.

MOISIL, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1965, 461 pagini;
Desi a aprut ca o culegere de articole disparate, avnd n comun domeniul abordat n cadrul
lor, cel al logicii simbolice, cartea posed totusi o anumit unitate. Alegerea articolelor si
structurarea crtii n trei sectiuni par a fi facute de Moisil n asa fel nct astfel s fie pus n
evident un anumit traseu al gndirii sale, schitat de altfel n postfata crtii. Exceptnd primul
articol, pe care l vom mentiona mai trziu, prima parte a crtii pare s contureze programul
filosofic al cercetarilor lui Moisil n domeniul logicii simbolice, respectiv al logicilor
neclasice, si s schiteze anumite directii ale cercetrilor sale ulterioare. Snt examinate astfel,
n articolul intitulat Logica formala si problema ei actual (apare prima dat n 1939, n
Istoria filozofiei moderne, vol. IV), principiile clasice ale logicii (tertul exclus,
noncontradictia si identitatea) cu variantele lor, proprii fie silogisticii fie logicii
propozitionale, precum si relatiile deductive dintre ele. De asemenea snt puse n evident ca
principii logice diferite reformulri ale principiilor clasice (principul dublei negatii, principiul
bivalentei, principiul exhaustiunii, principiul excluderii, s.a.) facnduse deosebire ntre
exprimarea acestora ca principii logice sau ca principii metalogice, ca teze sau ca scheme
(reguli de deductie) si snt cercetate sistemele de logic neclasic dup principiile pe care nu
le satisfac. In acest sens snt considerate neclasice: logica trivalent al lui Lukasiewicz si
logicile polivalente ulterioare, n cadrul crora reprezentarile principiului tertului exclus nu
mai snt valabile, logicile intuitioniste ale lui Heyting, Kolmogorov si Johnson, n cadrul
crora nu este valabil principiul dublei negatii (considerat de Moisil ca deducnduse direct
din principiul tertului exclus), etc. Aceast distinctie, ntre logica clasic si logicile neclasice,
este considerat n postfata crtii ca fiind asemantoare cu cea care apare ntre geometriile
euclidiene si cele neeuclidiene, odat cu constituirea celor din urm, si tot astfel cum ultima
distinctie ridicase importante probleme n fundamentele matematicii cea dinti prea s ridice
asemenea probleme la nivelul logicii, anume, problema legitimitatii principiilor acesteia.
Adoptnd o pozitie pe care sio reprezenta ca fiind echivalent cu cea a lui Poincar fat de
axiomele geometriei, Moisil considera (n 1939, la vremea scrierii articolului respectiv) c
principiile logicii nu mai pot fi privite ca principii a priori, dar nici ca principii a posteriori
(ntruct nu pot fi deduse din experienta pe care o organizeaz), ci doar ca simple conventii.
Cu toate acestea el admitea c aceste principii ne snt oarecum sugerate de experienta extern
si intern, si asa cum Poincar considera ca axiomele geometriei au la baz ideea a priori de
grup, tot astfel Moisil aseza la baza principiilor logicii ideea a priori de lant, ca idee
fundamental pentru forma silogismului ipotetic si pentru ideea de implicatie. Mai trziu (n
1964), scriind postfata crtii sale, Moisil isi va reconsidera aceast atitudine conventionalist
socotind, ntre altele, c imposibilitatea infirmrii experimentale a principiilor logicii clasice
nu constituie un argument suficient de puternic mpotriva caracterului lor a posteriori. In
articolul urmtor, Pluralismul logic (apare prima dat n 1944), este discutat o alt problem
aparut odat cu constituirea logicilor neclasice, respectiv dac n cazul unei logici neclasice
metalogica aferent acesteia ar putea fi la rndul ei formalizat neclasic sau nu, cci
imposibilitatea formalizrii de tip neclasic a metalogicii putea fi nteleas ca un argument
pentru aprioricitatea principiilor logice clasice, considerate, n aceast interpretare, drept
principii conductoare ale gndirii. Moisil a ezitat totusi s afirme o atare imposibilitate. De
asemenea, este detaliat n acest articol distinctia dintre logica clasic si logicile neclasice
printro distinctie suplimentar, ntre o logic aristotelic (silogistic) si o logic chrysippian
(propozitional). Astfel, dac fat de logica chrysippian sistemele de logic polivalenta sau
intuitionist erau considerate ca nechrysippiene si prin urmare neclasice, fat de logica
1

aristotelic studiile din teoria relatiilor snt ntelese drept completri moderne ale acesteia. In
schimb, o logic nearistotelic i pare lui Moisil a fi cea a lui Hilbert, aceasta pentru c
axioma lui Hilbert (pentru o proprietate oarecare P exist un individ a astfel nct dac a are
proprietatea P atunci orice individ are proprietatea P) ntemeiat pe axioma alegerii a lui
Zermelo (n formularea lui Moisil: "din orice multime binenteles nevid putem alege un
element") nu poate satisface regulile aristotelice ale silogisticii. In acest fel distinctia dintre
pozitia formalist si cea intuitionist revine dup Moisil, n ceea ce priveste logica folosit, la
distinctia dintre o logic aristotelic nechrysippian (pentru intuitionism) si o logic
chrysippian nearistotelic (pentru formalism). Este prefigurat astfel, n aceast prim parte a
lucrrii, interesul ulterior al lui Moisil pentru logicile neclasice, n particular pentru logicile
polivalente lukasiewicziene. Moisil va sesiza distinctia existent la nivelul metalogicii ntre
analiza sintactic (desfasurat prin metode axiomatice) si cea semantic (desfasurat cu
ajutorul matricilor de adevr) a unor sisteme logice de acest tip. Studiul algebric al acestor
matrici va fi dezvoltat pe larg n a doua parte a lucrrii sale. Distingnd, n primul articol din a
doua parte, Cercetri asupra logicii nechrysippiene (apare initial n Annales scientifiques
de l'Universit de Jassy, tome XXVI, fasc. 2, n anul 1940), ntre "Calculul tezelor" si
"Calculul schemelor" ca procedee sintactice, Moisil observ c acestora le corespund structuri
matematice diferite. Metoda semantic a matricilor (sau a tabelelor de adevr) va ajuta n
acest sens la stabilirea relatiilor ntre "Calculul tezelor" si "Algebra logicii", n timp ce
calculului schemelor i va corespunde o teorie algebric a lanturilor abstracte. Pentru a
caracteriza tabelele de adevr ale unui sistem de logic clasic se foloseau la vremea
respectiv algebrele booleene, aceastea putnd fi reprezentate ca latice si inele (topologic sau
algebric). Contributia lui Moisil const n dezvoltarea unor algebre lukasiewicziene si n
caracterizarea lor matematic prin inele, latice si produse carteziene ale acestora. Principalele
realizri formale n aceast directie snt expuse n articolul deja amintit, precum si n
urmtoarele: Note asupra logicilor nechrysippiene (apare initial n anul 1941) si Asupra
inelelor de caracteristic 2 sau 3 si aplicatiile lor (apare n 1941, n Bulletin de l'cole
Polytechnique, XII, nr. 1 si 2). Reflectiile filosofice dezvoltate n marginea acestor realizri
tehnice contribuie la conturarea pozitiei filosofice a lui Moisil cu privire la raportul dintre
matematic si logic. Pe de o parte, ncrederea n existenta unui izomorfism ntre structurile
matematice si cele logice st la baza cercetrilor algebrice asupra sistemelor logice. Pe de alt
parte, o disciplin matematic poate fi reprezentat printro asociere a axiomelor ei specifice
cu axiomele logicii n termenii creia ea se constituie ca sistem deductiv. Problemele
epistemologice apar, observ Moisil, atunci cnd logica respectiv (ca n cazul logicii
intuitioniste) nu mai este una clasic, rezultatele teoretice putnd fi diferite. Am putea
considera c avem, n aceast interpretare a relatiilor dintre logic si matematic, un echilibru
prin rsfrngere ntre cele dou. Moisil va face ns o precizare suplimentar: rezolvarea
problemelor ridicate de folosirea unei logici neclasice n cercetarea matematic este dat de
analiza algebric a sistemelor logice. In fine, un alt rezultat important al lui Moisil, prezentat
n Note asupra logicilor nechrysippiene, este teorema de reprezentare descoperit de el,
potrivit creia pot fi gsite modele clasice (bivalente) pentru logicile neclasice, la nivelul
calculului. Aceasta ar fi putut constitui, dup cum se observ n postfata crtii, o alt
modalitate de a subsuma logica neclasic celei clasice, si n acest fel de a dizolva problema
naturii principiilor logicii, ns acest rezultat nu a fost folosit niciodat de Moisil n acest
sens. Cercetrile de algebr logic, si n particular dezvoltarea algebrelor lukasiewicziene,
inspirat de studiile unor autori ca Alfred Tarski (asupra reprezentrii logicii lui Heyting
printrun spatiu topologic), Garrett Birkoff (despre posibilitatea de a reprezenta orice latice
distributiv printro familie de multimi), M. H. Stone (asupra reprezentrii algebrelor
booleene prin familii de multimi), s.a., l vor conduce de altfel pe Moisil, n a treia parte a
lucrrii sale, la dezvoltarea axiomatic a unui sistem propriu de logic neclasic ("logica
modal general") din care celelalte sisteme de logic s poat fi obtinute prin constrngeri
2

axiomatice. S observm c un asemenea sistem apare n principal ca urmare a intereselor

autorului (interese ce le continu pe cele ale lui Lukasiewicz si C. I. Lewis) de a traduce n
limbaj simbolic teoria clasic a modalittilor sau un pandant functional al acesteia.
Propriuzis, Moisil porneste, n studiul su aprut n 1942 (n Disquisitiones mathematicae
et physicae, tomul II, fasc. 1, pp. 398), intitulat Logica modal, de la axiomele logicii
pozitive a lui Hilbert si Bernays (n notatia lui Lukasiewicz): 1.1. CxCyx; 1.2. CCxCxyCxy;
1.3. CCxyCCyzCxz; 1.4. CKxyx; 1.5. CKxyy; 1.6. CCzxCCzyCzKxy; 1.7. CxAxy; 1.8.
CyAxy; 1.9. CCxzCCyzCAxyz. Apoi introduce introduce un functor nou care s exprime
exceptia: p fr q (n simbolismul lui Lukasiewicz, Spq) si axiomele pentru acesta: 2.1.
CyASyxx si 2.2. dac | CzAxy atunci | CSzyx, care este de fapt o regul de deductie. Ideile
de adevr si fals vor fi reprezentate sintactic prin: Cxx (x implic x) si respectiv Sxx (x poate
fr x), iar operatorii modali (notati aici: Mposibil, Lnecesar, Uimposibil si
Qcontingent) vor putea fi definiti pe baza acestora, prin urmtoarele axiome: 3.1.
CUxCxSxx; 3.2. CCxSxxUx; 3.3. CQxSCxxx; 3.4. CSCxxxQx. Definirea necesitatii si
posibilittii prin reiterarea imposibilittii si contingentei se face conform urmtoarelor
axiome: 4.1. CMxUUx; 4.2 CUUxMx; 4.3. CLxQQx; 4.4. CQQxLx. Odat constituit sistemul
logicii modale generale, adugarea de axiome noi va permite deducerea sistemelor de logic
modal special, logic intuitionist special, logic modal simetric, logic bivalent si
trivalent, s.a. In urmtorul studiu din a treia parte a crtii sale, Asupra logicii pozitive
(aprut n 1958, n Acta Logica), Moisil va ncerca separat s construiasc un calcul deductiv
care s exprime o "logic strict pozitiv" pornind de la calcului schemelor sau secventelor (al
lui Gentzen). Din acest sistem logic, n articolul Asupra logicii teoriei cuantelor, scris chiar
cu ocazia aparitiei acestei crti, se ncearc o deductie a logicii mecanicii cuantice (a lui
Birkhoff si von Neumann) care, datorit cerintelor de nedistribuitivitate, nu putea fi dedus
din logica modal general. Cu aceasta, intentiile lui Moisil de a construi un sistem general
de logic se contureaz ca fiind n acord, dup cum el nsusi o spune, cu dorinta "de a
constitui o teorie [...] pentru principiile logicii, pentru succesiunea temporal, pentru relatia de
cauzalitate si pentru principiul determinismului, pornind de la ideea de lant." O asemenea
teorie Moisil nu a reusit s construiasc. Este interesant ns reorientarea intereselor sale
(dup 1955) spre problemele aplicatiilor practice ale logicii si matematicii. Primul articol din
cartea sa Logica matematic si tehnica modern fiind n fapt ultimul aprut (la Editura
Academiei, n 1960), ilustreaz contributia lui Moisil la teoria algebric a mecanismelor
automate prin punerea n evident a modului de reprezentare a logicilor cu mai multe valori
prin intermediul circuitelor cu contacte si relee. La acest nivel al cercetrii Moisil ncearc s
demonstreze existenta unui tip special de izomorfism, de ast dat ntre structurile logice si
matematice, pe de o parte, si realitatea tehnic, pe de alt parte. Aplicatiile vizate n postfata
cartii sale, n domeniul lingvisticii matematice si n cel al economiei matematice par a avea un
rol similar, iar existenta unei traditii, de pild, a scolii romne de lingvistic matematic, se
origineaz, ntre altele, si n interesul lui Moisil pentru acest domeniu. In pofida reorientrii
de interese, existent n domeniul logicii simbolice contemporane, valoarea teoretic a crtii
lui Moisil nu pare a fi n scdere.
Bibliografie:
Anton Dumitriu Istoria Logicii, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1975 (pp.
11061108 pentru o prezentare generala a preocuparilor de logic matematic ale lui Gr. C.
Moisil);
Anton Dumitriu Logica Polivalent, Ed. Enciclopedic Romn, Bucuresti, 1971 (pp.
259275 pentru prezentarea sistemului "logicii modale generale" al lui Gr. C. Moisil si a
aplicatiilor acestuia);
Gheorghe Enescu Logica simbolic, Editura Stiintific, Bucuresti, 1971, (pp. 194200,
3

pentru o prezentare extins a sistemului de logic modal al lui Gr. C. Moisil);

Nicolas Rescher Manyvalued logic, New York, 1969 (p. 13 pentru mentionarea lui Moisil
ca fiind primul logician care aduce o contributie, n 1938, la dezvoltarea silogisticii n
contextul logicilor polivalente, si pp. 295296 pentru o bibliografie cvasicomplet pn la
data aparitiei crtii lui Rescher, a lucrrilor de logic polivalent scrise de Gr. C. Moisil)