Aventurile de ieri si de azi

Omul este o fiinta care cauta. .. Multe. Extrem de multe. Viata vesnica,
bani, femei, si mai multe femei, implinire personala, s.a.m.d. . Dar omul
mai cauta din cand in cand si ceva care sa il scoata din monotonie. Unii ii
spun escapada, altii ii spun excursie dar ca sa folosim un termen mai
putin folosit in aceasta situatie, noi o sa ii spunem aventura.
Omul a avut parte de aventuri inca de la inceput. In paleolitic, simplul
mers la supermarketul din jungla putea duce la un deces, pentru ca om
prost si pentru ca dinozauri. In antichitate, aventurile capatau proportii
legendare, omul luptandu-se cu harpii, cu ciclopi si alte lighioane
inchipuite. In Evul Mediu s-au stabilit vitoarele clichee ale aventurilor:
Omul trebuia sa plece pe taramuri necunoscute pentru a asimila
populatiile locale, iar daca intampinau rezistenta, trebuiau sa se lupte cu
sabii, cu tunuri, cu...cu.
Iar acum aventurile sunt mai extra-mega-fantastice, mai de neinchipuit,
mai... iunie. Una dintre cele mai aventuroase aventuri aventurande consta
in aventurarea aventurierului spre buda. Ridicatul din pat, alergatul in
graba spre usa, dezamagirea de pe fata aventurierului cand observa ca
este ocupat aduc un deliciu celui care asculta aceasta aventura. Deci va
imaginati cat de rau s-au degradat iesirile din ziua de azi. Sunt mai multe
motive care au dus la aceasta monotonie permanenta: Omul a devenit
sedentar, fricos, fara spirit de initiativa ceea ce a dus la imputinarea
excursiilor care te lasa marcat cu o poveste care ar dainui in mintea
omului pana la epilogul vietii stra-stra nepotului lui.
Imi imaginez cum ar fi fost daca omul nu si-ar fi pierdut aceast spirit de
aventura care ne-a definit ca persoane. Acele povesti nemuritoare despre
pitici care striveau giganti, despre ciclopi cu 2 ochi, despre randunele care
zboara invers care ne-au marcat atat copilariile cat si restul vietii noastre,
invitandu-ne a visa la ceva mai bun, la gandul infrangerii unui inamic care
ar vrea sa strice acest echilibru, la sabii din Lego care ar face ca Excalibur
sa crape de ciuda, la palate gigantice formate doar dintr-o galeata cu nisip
precum si la alte minuni ale copilariei inca ar exista.
Imi si imaginez pe cineva in viitor spunand: Acum jdemii de mii de ani
stra-stra-stra-stra-stra bunicul s-a aventurat atat de departe de casa, incat
a demonstrat ca pamantul e plat!.Insa din pacate omul trage mai mult
spre casa lui, astfel incat nu mai exista timp de excursii, fie si ele
imaginare. Omul a devenit un conglomerat de ganduri negative, de fraze
procastinante si de idei fixe, chiar batute in cuie.Rar mai gasesti un loc
care sa te lase atat de marcat incat de fiecare data cand te vei intoarce la

el sa il vezi in alt fel si pentru a incheia aceasta compunere intr-un mod

usor pozitiv, rar mai vezi cate un monstru legendar cumparandu-si ceva de
la supermarket, s-au facut si ei ai dracu, acum isi cumpara si ei numai de
la tarani.