Primele orase

Conditia pentru aparitia primelor orase a fost existenta unui surplus agricol;
un surplus de hrana, permitind unor grupuri de oameni sa practice activitati
nonagricole n orase.
Primele orase s-au dezvoltat lnga vaile fertile ale rurilor bogate din Orientul
Apropiat n jurul anului 3.000 .H. Orasele state care s-au extins n Valea
Mesopotamiei cuprindeau asezarile Eiridu, Ur, Lagash si Kish. Ur era cel mai
mare dintre aceste orase cu o suprafata de aproximativ 150 de acri si o
populatie de 25.000 de locuitori. n Valea Nilului orasele cele mai importante
erau: Memphis, Helipolis si Thebes.
Conform lui Mumford, dezvoltarea primelor orase a coincis cu raspndirea pe
scara larga a religiei.
Cea mai importanta caracteristica a primelor orase era un templu mare n
centrul oraselor. Templul era un monument impunator cu ziduri groase si
decoratiuni extravagante, gandite pentru a impresiona zeii si pentru a proteja
si depozita surplusul agricol. Templul servea ambelor scopuri, religios si de
aparare, iar orasele timpurii erau att centre religioase, ct si militare.

Orasele antice
Orasele grecesti
n anul 500 .H., existau sute de orase-stat independente, numite polisuri,
variind ca numar de locuitori de la cteva sute la cteva zeci de mii de
locuitori, dar si ca viata sociala sau fundament economic. Majoritatea
polisurilor erau mici comunitati, in jur de 1000 de locuitori, si fara posibilitati
de a construi edificii publice marete.
La extrema opusa era Atena, cel mai mare oras-stat, cu o populatie de
aproximativ 150.000 de locuitori, urmata de Sparta care avea o populatie de
aproximativ 40.000 de locuitori. Alte orase orase-sate grecesti erau Corint si
Sparta in Pelopones, Miletus si Priene in Turcia de azi, Olynthus in Grecia.
n comparatie cu orasele timpurii, care erau controlate de catre preoti,
majoritatea oraselor grecesti erau guvernate de cetateni, prin intermediul
adunarilor publice unde aveau loc discutii politice.
Orasele-state grecesti erau, n marea lor majoritate, orase-trguri, iar
teritoriul lor includea si un district rural nconjurator care permitea locuitorilor
din satele cele mai ndepartate apartinatoare de oras sa vina la trg ca sa
cumpere sau sa vnda, iar apoi sa se ntoarca n satul lor toate acestea
ntre rasaritul si apusul soarelui.
Specifice oraselor antice grecesti erau agora - entrul civic si comercial, stoas care inconjurau agora si ofereau spatii protejate pentru promenada si
magazine, buleterionul - unde se intalnea consiliul orasului, precum si
templele si altarele - unde erau venerate zeitatile.

Orasele state grecesti din perioada clasica (pre-Hippodamus) nu indica o

politica puternica de planificare urbana deliberata. Unele zone, cum ar fi
agora sau zona templelor erau gandite in termeni de amplasament al
cladirlor intre ele, dar restul orasului se dezvolta de obicei prin aditii
succesive in functie de nevoi.
Orasul hippodamic. Hippodamus din Milet (498-408 .H)
Este un model formal de oras planificat pe baza unui grid rectangular; era
organizat, ordonat si cu strazi drepte si largi. Spatiul public era concentrat in
cluster in centrul orasului. Altarele, templele, cladirile guvernamentale, piata
si agora erau toate grupate in proximitate in centrul orasului. Spatiile
dedicate functiunilor publice erau alocate in avans, in timp ce in orasul
grecesc clasic acestea pareau a fi aparut spontan. Teritoriul ramas in urma
planificarii centrului public era dedicat locuintelor.
Acest mod de a separa spatiul public de cel sacru si de cel privat in oras este
prima forma cunoscuta de zonificare functionala.
Hoppodamus a structurat orasul in asa fel incat vanturile de vara sa poata
bae in lungul strazilor si ventla orasul.
Orasele romane
Imperiul Roman a reprezentat, ntr-un fel, extensia juridica a urbei si a
functionat ca o confederatie de orase unite printr-o structura administrativa
provinciala, dar autonoma n ceea ce priveste treburile interne.
n zona mediteraneana, imperiul reunea un numar mare de orase-state mari
si mijlocii ce formau o retea continua, cu sau fara fortificatii, urmnd acelasi
tip de plan geometric ce ordoneaza diferite elemente arhitecturale.
ncepnd din secolul al III-lea D.H., o data cu incursiunile barbare si slabirea
statului imperial, securitatea oraselor este compromisa, dar ele cstiga n
importanta, devenind centre fortificate. Oraselesunt nevoite sa se nconjoare
de ziduri, sa-si aleaga un perimetru definit pe care trebuie sa-l consolideze si
sa-l apere. Aproape ntotdeauna se procedeaza la restrngerea zonelor
urbane prea vaste si discontinue, integrnd obstacole naturale fluvii, pante
abrupte vechile ziduri
romane si marile structuri construite la marginea zonelor dens locuite: circuri,
amfiteatre, apeducte.
Orasele romane au ajutat la structurarea civilizatiei romane: ele centralizau
comertul, faceau legatura cu celelalte centre urbane din zonele colonizate si
ajutau la controlul polulatiei.
ncepnd cu secolul al IV-lea, simbolurile si edificiile religiei crestine ncep sa
marcheze si, ntr-o oarecare masura, sa modifice organizarea oraselor.
Planificarea oraselor romane urmareste reguli clare menite facilitarii si
dezvoltarii serviciilor publice si militare. Modelul orasului roman este compus
dintr-un numar identic de componente disuse intr-un mod specific, paralel si
echidistant, separae de strazi. Orasul roman este asezat pe o trama
rectangulara si incnjurat de zduri cu turnuri de aparare. Toate strazile sunt
egale cu exceptia a doua dintre ele: axa nord-sud numita cardo si axa est-

vest numita decumanus. Ambele strazi se termina cu porti in zidul de

aparare.
La intersectia cardo cu decumanus erau amplasate forumul si piata.
Locuintele erau de tip locuinta, domus, insula si villa. Clasele inferioare si
sclavii locuiau in spatii separate.

Orasele medievale
n evul mediu, ideea de oras si pierde sensul general si sistematic si se
individualizeaza printr-o noua si radicala subordonare fata de elementele
geografice si ale peisajului. Orasele existente, desi continua sa traiasca, sunt
asimilate cadrului lor natural, asupra caruia omul ncepe sa-si exercite
inventivitatea.
n acelasi timp se schimba importanta relativa a diferitelor functiuni urbane,
astfel nct echilibrul ansamblului se modifica, att n plan arhitectural, ct si
n plan simbolic. orasele devin centre specializate n activitatile secundare si
tertiare care nu sunt supuse unei autoritati politice centralizate. Fiecare dintre
ele asociate, n general, unei mici suprafete agricole, dar uneori total
independente, precum Venetia dezvolta un ansamblu de initiative
comerciale, industriale, financiare si culturale mult mai extinse care le pune
n concurenta cu altele la scara continentala si mondiala. ncepnd cu secolul
al XI-lea, orasele si dobndesc autonomia politica, administrativa si juridica.
Autonomia politica se opreste la portile orasului si nu se ntinde n mediul
rural; orasul depinde de sat prin aprovizionarea cu alimente si controleaza, de
fapt, un teritoriu mai mult sau mai putin ntins, dar, spre deosebire de polis-ul
grec, el este un oras nchis care nu acorda egalitate n drepturi populatiei
rurale. Activitatile lui economice si politice se pot ntinde n ntreaga lume si
raspund ntotdeauna intereselor stricte ale populatiei urbane.
Colonizarea si orasele noi medievale
Orasele medievale importa materii prime si exporta produse industriale si
comerciale. Satul, pentru a raspunde acestor exigente si cresterii populatiei
trebuie sa-si mareasca productia defrisnd noi terenuri si exploatndu-le mai
bine pe cele deja cultivate. n acelasi timp, granitele Europei se extind spre
est, prin colonizarea teritoriilor situate dincolo de Elba si spre sud, prin
recucerirea treptata a Spaniei de la arabi. Aceste actiuni impun formarea de
noi orase, ntemeiate de regi, de vasali, de ordine religioase sau chiar de
marile orase si care sunt mai mult sau mai putin conforme modelului citadin
deja existent. Astfel, se formeaza, ncepnd din secolul al XIV-lea, densa retea
urbana policentrica, ce caracterizeaza si astazi Europa: cele 130.000 de
centre care sunt raspndite ntre Mediterana si Artica sunt, adesea, foarte
apropiate uneori la 5 10 km, n zonele cele mai populate dar se
diferentiaza prin limba, obiceiuri, arhitectura, imaginatie.
Orasele comerciale medievale
ncepnd din secolul al XV-lea n Europa au aparut orasele comerciale mari.
Apararea nu mai era o simpla problema de construire a unui zid si de
aruncare a uleiului ncins peste atacatori. Aceasta cerea angajarea de soldati
profesionisti si fortificarea cetatii. Orasele mai mari au putut sa exploateze
economiile de scara crescute n aparare. Centralizarea puterii a dus la

centralizarea functiilor administrative si militare n orasele regale.

Dupa secolul al XVI-lea orasele care s-au dezvoltat cel mai rapid erau acelea
care adaposteau sau includeau o curte regala. ntr-o perioada scurta de timp,
peste 20 de orase au crescut la o marime detinuta numai de catre putine
orase medievale. Londra avea 250.000 de locuitori, Neapole 240.000 de
locuitori, Milano 200.000 si Paris 180.000 de locuitori; orase cu aproximativ
100.000 de locuitori includeau Roma, Lisabona, Palermo, Sevilia si
Amsterdam.
Elemente de planificare urbana:
1. Orasele medievale timpuriii erau dominate de biserica sau manastire si
castel.
2. Ca masura de protectie orasele erau situate pe zone inalte, in varf de deal
sau pe insule.
3. Forma oraselor era neregulata si informala; aceasta ajuta la confuzarea
atacatorilor.
4. Piata bisericii era si piata agroalimentara.
5. Strazile principale erau de celel mai multe ori radiale porneau din piata
bisericii si se terminau in ziduriel cetatii, fiind unite de strazi secundare.
6. Castelul era protejat de ziduri si santuri.
7. Orasele medievale erau afectate de ipsa igienei si congestie.

Orasele industriale
Apar la sfrsitul secolului al XVIIIlea, atunci cnd transformarile institutionale,
progresul stiintific aplicat tehnicilor de productie, dezvoltarea economica si
demografica depasesc un prag critic si dau schimbarii un caracter
revolutionar.
Au fost influentate de:
1.Revolutia industriaa cresterea populatiei, cresterea productiei industriale
si mecanizarea sistemelor productive, care apare n Anglia ncepnd cu
mijlocul secolului al XVIII-lea si se raspndeste n celelalte tari europene
schimba, pentru prima oara dupa secolul al XII-lea cantitatile si calitatile
existente n sistemul urban european. Sporirea si exodul populatiei active
rurale spre oras accelereaza si mai mult cresterea populatiei urbane. Londra,
care depaseste, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, 1.000.000 de locuitori,
atinge, n anul 1851, 2.500.000 de locuitori, mai mult dect oricare alt oras
din lume, modern sau antic. Un oras industrial precum Manchester, care
numara, n anul 1760, 12.000 de locuitori, ajunge, spre mijlocul secolului
urmator, la 400.000 de locuitori.
n acelasi timp, terenul este cultivat dupa noua metoda capitalista, teritoriul
este strabatut de drumuri si de canale noi si, dupa anul 1830, de calea ferata.
Industriile se concentreaza, mai nti, de-a lungulapelor, apoi n jurul minelor
de carbune, transformnd, n mod radical, marile zone rurale. Navele cu vele
sunt treptat nlocuite de vapoare cu aburi, iar porturile se transforma n
consecinta.
2. Coerenta proiectelor arhitecturale si peisagistice se bazeaza pe

mecanismele institutionale contestate de iluministi si de revolutiile politice de

la sfrsitul secolului al XVIII-lea.
Autorii din prima jumatate a secolului al XIX-lea descriu orasul industrial ca
un loc cu imense periferii, formate din case noi si precare, construite printre
fabrici, care devin repede de nelocuit din cauza lipsei de spatii publice si de
servicii igienice elementare: apa curenta, canalizare, strngerea deseurilor,
prototipul orasului liberal.
3. Progresul tehnic si spiritul de initiativa care domina aceasta perioada
sporesc exigenta reorganizarii. Dezvoltarea fara precedent a populatiei
mondiale n secolul al XIX-lea si are cauzele n ameliorarea metodelor de
productie n agricultura si industrie si dezvoltarea mijloacelor de transport
care genereaza noi locuri de munca si, deci, mijloace de subzistenta sporite.
n acest timp populatia mondiala aproape se dubleaza (de la 900 milioane la
1 miliard 600 milioane locuitori) n zonele unde migratia europeana se
dezvolta.
Cresterea demografica afecteaza diferit statele si orasele. Era industriala este
caracterizata de cresterea vechilor orase si crearea unor centre noi. Populatia
oraselor medievale sporeste, mai ales n tarile industrializate, unde exodul
populatiei spre orase duce la depopularea satelor. Migratia interioara a
muncitorilor n cautare de lucru, a zilierilor din agricultura, care-si ofera
serviciile n timpul recoltatului este si ea importanta, putndu-se efectua att
n interiorul unei tari, ct si dintr-o tara n alta. Au loc migrari importante de
populatie determinate de colonizare. Milioane de oameni parasesc Europa,
nfiintnd comunitati si noi centre de productie n colonii.
Industria permite fabricarea unor obiecte n numar mare: apare produsul de
serie. Sunt folosite noi tipuri de energii, aburul si electricitatea. Legat de
arhitectura, apare si se raspndeste folosirea betonului armat, a constructiilor
metalice, ascensorul, iluminatul electric. Evolutia tehnicii duce la aparitia de
noi echipamente, telefonul, garile, omnibuze si tramvaie cu tractiune
animala, apoi cu motor, automobile, cai ferate. Orasul devine un organism
din ce n ce mai complex.
Revolutia industriala determina mutatii profunde n redistribuirea locuitorilor
n teritoriu. Populatia urbana cunoaste o dezvoltare mult mai rapida dect
cea mondiala, n general. Exodul rural umple orasele. Daca la nceputul
secolului al XIX-lea, majoritatea populatiei active 80% - era ocupata n
agricultura, 8% n sectorul secundar si 12% n cel tertiar, asistam ulterior la o
redistribuire a fortei de munca, cu precadere spre sectorul secundar industrial. Problemele densitatii urbane, a crizei de locuinte, a somajului si
molimelor, par insurmontabile. Utopistii si reformatorii din secolul al XIX-lea
concep proiecte de orase ideale pe care ncearca sa le transpuna n fapt. n
paralel, numerosi industriasi construiesc pentru muncitorii lor adevarate
aglomerari. Orasele existente sunt confruntate cu fenomenul proliferarii
dezordonate a periferiilor.
n decursul a doua decenii ntre 1830 si 1850 putem spune ca ia nastere
urbanismul modern. n paralel cu cresterea populatiei oraselor, creste
valoarea terenului urban, se prolifereaza constructiile de locuinte care depind

de libera initiativa si scapa controlului general. Orasele cresc n jurul vechilor

lor centre, dispar spatiile libere, apar aglomerari de constructii n jurul
locurilor de munca, al garilor. Aglomerarea n locuinte improprii a populatiei
urbane cu venituri reduse, duce la aparitia poluarii si epidemiilor, care lovesc
apoi orasul n totalitatea sa. Dupa 1848 se reintroduce controlul statului
asupra sectoarelor vietii economice si sociale. Se vor realiza o serie de
reforme n care urbanismul va juca un rol important, devenind unul din
instrumentele cele mai eficace ale puterii.

Paris, orasul Haussmannian

Este pentru prima oara cnd un ansamblu de masuri tehnice si administrative

este extins la scara unui oras de peste un milion de locuitori si este elaborat
si aplicat cu coerenta ntr-un interval de timp relativ scurt (1853-1869). Planul
urban este aplicat si controlat n fiecare din consecintele sale tehnice,
formele administrative si financiare.

Interventia haussmaniana cuprinde diferite operatii:

1. trasarea drumurilor, care taie centrul si periferiile cu o retea de strazi largi

si rectilinii (unind principalele centre ale vietii urbane si garile, asigurnd
ameliorarea traficului) care vor evidentia si izola monumentele mai
importante si vor permite construirea n lungul lor, a unor noi constructii de
locuinte reglementate strict;
2. lucrarile de constructii dirijate direct de prefectura si alte institutii publice:
scoli, spitale, nchisori, birouri administrative, biblioteci, colegii, piete, scoli
militare poduri etc.;
3. lucrarile de creare a parcurilor publice constituie a treia categorie de
lucrari;
4. renovarea echipamentelor n orasul vechi constituie a patra categorie de
lucrari;
5. modificarea organizarii administrative a orasului.
Dupa 1870, realizarile lui Haussmann la Paris devin model pentru toate
orasele europene: Berlin, Avignon, Rouen, Bruxelles, Barcelona, Stockholm,
Mexico, Florenta etc.