Dup Dicionarul Explicativ al limbii Romne, mitul este o "povestire fabuloasa care cuprinde credinele

popoarelor antice despre originea universului sia fenomenelor naturii, despre zei i eroi legendri.
Se vorbete despre timpul mitic spre deosebire de cel istoric. Mitul se constituie ca o structur
permanent, fiind repetabil ceea ce face caintelesurile lui s strbat epocile istorice, timpul
mitic implic, deopotriv, trecutul, prezentul i viitorul. Cnd vorbete despre mituri, privndu-le
mai ales din unghiul de vedere al relaiei lor cu literatur scris, George Clinescu constata ca "
Patru mituri sunt nutrite din ce n ce mai mult de mediile literare, tinznd a deveni
tradiii autohtone"

pilonii

unei

. Cele patru mituri consemnate de G.Clinescu sunt:

- Traian i Dochia, mitul etnogenezei romneti
- Mioria, simboliznd "existena pastoral a poporului romn"
- Zburtorul, care este "mitul erotic, personificarea invaziei instinctului puberal"
- Meterul Manole, "mitul estetic, indicnd concepia noastr despre creaie, care e rod al suferinei"
Mnstirea Argesului" este una dintre baladele romneti cu un profundcontinut ideatic, dnd
form epic i literar-artistica apropiat de exemplaritate unuia dintre cele mai vechi mituri ale omenirii,
mitul creaiei prin jertf de sine. Horia Bdescu, n "Meterul Manole sau imanena tragicului", consider c
acesta"descinde din substan celor mai strvechi mituri cosmogonice"
Mircea Eliade analizeaz transferul creaiei din planul divin n cel uman:
"n creaie, era divinitatea care se sacrific pe sine - i n alte episoade creatura din miturile omenirii
sacrific de asemenea fiin cea mai drag, cea mai apropiat; un altfel de a formula jertfirea de sine."
n legenda romneasc, la fel ca n majoritatea miturilor omenirii, ntlnim transferul sacrificiului
din sfera divin n cea profan, oferindu-se caracter sacru i durabil creaiei umane. Mitul are o
raspandire extraordinara, sacrificiile pentru durabilitatea construciilor fiind practicate, in
vechime, pretutindeni n lume, "n Scandinavia i la finici, la letoni i la estonieni, la rui i la ucraineni, la germani,
n Frana, n Anglia, n Spania", ajungnd pana in Oceania i n Polinezia, n China i Japonia. (Mircea
Eliade, "De la Zalmoxis Ia Genghis-Han")
Meterul Manole se nscrie n vrful tezaurului dramatic care preia, prelucreaz sau dezbate
motivul mitic al jertfirii zidirii, din acest ealon glorios de opere dramatice fcnd parte piesele scrise de:
un anonim, Ion Penescu, Costache Caragiale, Mihail Pascaly, Carmen Sylva, Emanuel Demetrescu,
NicolaeDavidescu, Adrian Maniu, Nicolae Iorga, V. Eftimiu, Gh. Maior, Octavian Goga, IonLuca,

Coca Farago, Adrian Venea, Laureniu Fulga, Horia Lovinescu, C. Cuza, Paul Everac, s.a. ntre
numeroasele opere literare culte care au valorificat-o, drmlui
Lucian Blaga se detaeaz net prin complexitatea cu care mitul folcloric este
Strluminat n nelesurile lui cele mai intime cu instrumentele teatrului modern.De la strns relaie dintre
mit i literatur, pleac, fr ndoial, i Lucian Blaga, care concepea mitul ca o modalitate fundamental
de reprezentare artistic a vietii interioare a omului. Cnd afirma c "
Fr o gndire mitic nu ia fiin, din pcate sau din fericire, nicio poezie"
Manole, desi simbol si el ca mai toate celelalte personaje, evolueaza totusi caun caracter si
problematica personalitate, cu o individualitate distincta. Toateacestea fac din el un personaj de tragedie
antica ce isi traieste intens si neabatutdestinul sau de martir al frumosului etern. Propria lui
moarte, eterna ca orice moarte, ii eternizeaza opera, astefelamandoi, autor si opera ating absolutul.
Desi Manole este cel ce filtreaza intreagaputere si forta a jertfei, zidarii nu raman nici ei straini de suferinta si de
ideea caau dat minunii cladite de ei tot ce aveau mai bun, inclusiv linistea si echilibrulsufletesc. Ei au
invesnicit capodoperele lor cu propriile suflete Ultimele salecuvinte rasuna ca un testament, dar si
ca o apoteozare a adevarului ca jertfa n-afost zadarnica :
"Cand noi nu vom mai fi, apa si adancul padurilor vor mai vui aici,amintindu-se fara sa ne numeasca, surd si
cumplit din veac in veac !"
Traindadanc febra creatiei, Manole isi stinge orice chemare launtrica. De abia duparidicarea
bisericii, in statornica ei asezare si durata, simte ca opera sa nu maiapartine, ca ea este a celor
multi. Ca om se crede inutil si numai perspectiva uneinoi idei de creatie ii mai poate aduce
alinarea. Dar pentru ca opera aceasta saramana unicat, stie ca trebuie sa dispara creatorul si singurl care
implineste autojertfirea