OPTICA GEOMETRIC

Optica geometrica

- studiaza fenomenele luminoase, in special de reflexie si de

refractie, pe baza notiunii de raza de lumina care se propaga rectiliniu in medii omogene.
Optica geometrica face abstractie de natura luminii.
Legile fundamentale ale opticii geometrice au fost determinate in urma numeroaselor
experimente si observatii. Impactul unei raze de lumina asupra unui obiect determina
reflexie, refractie si absorbtie, in proportii diferite, dependente de mediul imergent si de
mediul emergent.
a) Legea propagarii rectilinii a luminii in medii omogene - demonstrata prin fenomenul
de umbra. Segmentul de dreapta de-a lungul caruia se propaga lumina poarta numele de
raza de lumina. Un grup de raze de lumina formeaza un fascicul de lumina. Daca toate
razele de lumina se intalnesc intr-un punct, fasciculul este denumit convergent. Daca,
invers, toate razele de lumina emerg dintr-un punct, fasciculul este divergent. Daca, in
schmib, razele de lumina sunt paralele intre ele, fasciculul se numeste cilindric.
b) Legea independentei mutuale si a inversiunii drumului optic - arata ca parcursul unei
raze de lumina este independent de actiunea altor raze si de sensul de propagare.
Independenta mutuala se demonstreaza cu ajutorul camerei obscure (stenopa).
c) Legile reflexiei stabilesc comportamentul unei raze de lumina care ajunge la limita de
separare dintre doua medii de propagare diferite, iar o parte din lumina se intoarce in
mediul din care a venit (eveniment denumit reflexie). Punctul in care raza luminoasa
atinge suprafata de separare poarta numele de punct de incidenta, in care raza incidenta
vine sub un unghi (denumit unghi de incidenta) cu perpendiculara locului, iar raza
intoarsa in mediul din care a venit poarta numele de raza reflectata.

d) Reflexia se face sub un anumit unghi ce se poate calcula si poarta numele de unghi de
reflexie. Legile reflexiei sunt: i) raza incidenta, normala si raza reflectata se gasesc in
acelasi plan; ii) unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenta. Reflexia la nivelul

unei suprafete perfect plane va determina ca un fascicul de raze paralele sa fie reflectat ca
un fascicul de reflexie cu raze paralele. Reflexia razelor pe o sufrafata cu mici denivelari
determina imprastierea razelor reflectate in toate directiile (difuzia luminii). Reflexia
difuza permite vederea si fotografierea obiectelor din mediu.
e) Legile refractiei se refera la comportamentul unei raze de lumina care trece dintr-un
mediu omogen si transparent in alt mediu omogen si transparent, dar cu proprietati
diferite. Se observa ca raza incidenta nu mai pastreaza directia din mediul imergent ci se
frange. Aceasta schimbare de directie poarta numele de refractie iar unghiul dintre
normala si raza refractata poarta numele de unghi de refractie. Refractia se supune
urmatoarelor legi:
i) raza incidenta, normala si raza refractata se afla in acelasi plan;
ii) raportul dintre sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului de refractie,
pentru doua medii date, are o valoareconstanta: sin(i)/sin(r) = n si poarta
numele de indice de refractie al mediului al doilea fata de primul;
iii) indicele de refractie al unui mediu transparent fata de vid se numeste indice de
refractie absolut;
iv) indicele de refractie al unui mediu n2 fara de un mediu n1 poarta numele de
indice de refractie relativ si este egal cu raportul dintre indicii absolulti (n2/n1);
v) indicele de refractie este dependent de lungimea de unda (pentru radiatia
vizibila: culoarea) a luminii incidente.

f) Reflexia totala. In cazul in care o raza de lumina se refracta dintr-un mediu mai dens
optic intr-un mediu mai putin dens optic (de exemplu, din sticla in aer sau din apa in aer),
unghiul de refractie este intotdeauna mai mare decat unghiul de incidenta si deci poate
ajunge la valoare de pi/2 pentru o valoare i(i mai mic decat pi/2) a unghiului de incidenta.
La valoarea i a unghiului de indicenta, raza este reflectata integral in mediul din care a
venit. Unghiul i poarta numele de unghi limita iar fenomenul care se petrece in aceste
conditii se numeste reflexie totala. Unghiul limita este dependent de indicele absolut de
refractie al celor doua medii, conform ecuatiei: sin(i) = n2/n1.

Oglinzile plane
O suprafata plana, foarte neteda, care reflecta in mod dirijat aproape integral lumina
incidenta, poarta numele de oglinda plana.
Prin aplicarea legilor reflexiei se poate stabili ca oglinzile plane determina formarea de
imagini virtuale, in care punctele din spatiul-imagine sunt localizate simetric fata de planul
oglinzii, cu punctele din spatiul-obiect.

Oglinzile sferice
Oglinzile sferice sunt calote de sfera, foarte bine lustruite, de obicei metalizate, care
reflecta practic toata lumina ce cade asupa lor. Daca suprafata reflectanta este interiorul
sferei, poarta numele de oglinda concava, iar daca este partea exterioara a sferei, poarta
numele de oglinda convexa. Centrul sferei in care se inscrie calota poarta numele
de centru de curbura, iar polul calotei ce constituie oglinda, se numeste varful oglinzii.
Dreapta care trece prin centrul de curbura si prin varful oglinzii se numeste ax optic
principal, spre deosebire de celelalte drepte care trec doar prin centrul de curbura al oglinzii
si care se numesc axe optice secundare.

Focarul principal al unei oglinzi sferice concave, este punctul de pe axul optic principal
in care converg, dupa reflexie, toate razele care au venit spre oglinda in mod paralel fata de
axul optic principal (de la infinit).
Focarul este numit 'real' daca razele de lumina converg si se intalnesc in punctul respectiv.
Focarul virtual apare in cazul oglinzilor convexe, de pe care razele reflectate pornesc
diferegent. Focarul acestor oglinzi se determina prin prelungirea razelor reflectate in partea
opusa a suprafetei. Intrucat razele de lumina reflectate nu trec prin acest punct, focarul
poarta numele de focar 'virtual'.
Oglinzile concave au un focar real, in schimb, oglinzile convexe au focar virtual.
Distanta din varful oglinzii pana la focar poarta numele de distanta focala. Avind in
vedere ca normala in punctul de reflexie al unei raze de lumina pe suprafata oglinzii este
insasi raza de curbura si aplicind aproximatia lui Gauss, se poate demonstra ca distanta
focala:
f = R/2, unde R = raza de curbura a oglinzii.
De asemenea, se poate demonstra ca pentru grupe de fascule paraxiale, locul geometric al
focarelor secundare este un plan perpendicular pe axul optic principal, de aceea denumit
si plan focal.

Reflexia in oglinzile convexe

In ceea ce priveste oglinzile convexe, cele de mai sus raman valabile, cu singura deosebire
ca imaginea obtinuta este virtuala, iar in ecuatia punctelor conjugate distanta de la oglinda la
imaginea virtuala se introduce cu semnul minus (-).

Prisma optica

O prisma optica este un mediu transparent marginit de doua fete plane (deocamdata baza
prismei nu ne intereseaza). Muchia de intersectie ale celor doua fete ale prismei poarta

numele de muchia prismei, iar unghiul diedru dintre cele doua fete poarta numele de unghi
al prismei sau unghi de refringenta, care se noteaza cu A. Orice plan de sectiune
perpendicular pe muchie poarta numele de plan principal.

Lentilele
Lentilele sunt medii transparente, de regula din sticla, limitate de doua calote sferice sau
de o calota sferica si un plan. Daca o suprafata de delimitare este o calota elipsoidala, lentila
se numeste asferica.
In functie de modul in care sunt deviate razele luminoase de care sunt traversate, lentilele
se impart in lentile convergente si divergente.
Lentilele convergente sunt mai groase la mijloc decat la margini, iar un fascicul de raze
paralele ce traverseaza lentila, devine convergent spre un punct denumit punct focal.

Lentile convergente: a - biconvexa, b - plan-convexa, c - menisc convergent,

d - schema lentilelor convergente.
6

Lentilele divergente sunt mai subtiri la centru fata de margini iar un fascicul de raze
paralele care o traverseaza devine divergent.

Lentile divergente: a - biconcave, b - plan-concave, c - menisc divergent,

d - schema lentilelor divergente.

Unei lentile i se disting urmatoarele caracteristici:

centre de curbura - centrele C1 si C2 ale celor doua calote sferice;
razele de curbura ale sferelor, R1 si R2;
axa optica principala este dreapta ce uneste centrele de curbura ale celor doua calote
sferice;
centrul optic O al unei lentile este punctul situat pe axa optica si care se caracterizeaza
prin faptul ca raza de lumina ce trece prin acest punct nu este deviata de la directia sa ci
doar deplasata;
orice dreapta care trece prin centrul optic se numeste axa optica secundara.