Cursul 1

PRINCIPII ALE COMUNICATIILOR

PRIN UNDE RADIO
Cuprins
1.1 Legaturi si servicii de radiocomunicatii
1.2 Domenii de frecventa utilizate n radiodifuziune
1.3 Functii ale elementelor sistemelor de radiocomunicatii
1.4 Parametri de emisie in radiodifuziune

Introducere

Obiective

Radiodifuziunea, n sensul precizarilor ETSI

(European Telecommunication Standards Institute) cu privire
la definirea termenului broadcasting service, reprezinta
serviciul de radiocomunicatii n care transmisiunile sunt
destinate pentru receptia de catre publicul obisnuit. Sunt
incluse n transmisiunile de radiodifuziune transmisia radio
(pentru sunet) si transmisia de televiziune (pentru sunet si
imagine).
Dupa parcurgerea acesteie unitati de invatare studentii
vor fi in masura:
Sa deseneze schema unei legaturi de radiodifuziune
Sa scrie limitele domeniilor de frecventa ale serviciilor
de radiodifuziune
Sa scrie relatiile de conversie frecventa - lungime de
unda
Sa explice functiile elementelor unui sistem de
radiodifuziune
Sa defineasca parametri caracteristici ai comunicatiilor
de radiodifuziune
Timpul
mediu
de
studiu

Timpul mediu de studiu individual

este de 2 ore

1.1. Legaturi si servicii de radiodifuziune

Serviciul de radiofuziune, potrivit reglementarilor in radiocomunicatii,
reprezinta un serviciu de radiocomunicatii n care transmisiunile sunt destinate
receptiei directe de catre marele public. Acest serviciu include transmisiunile
sonore (radiofonice), de televiziune sau alte genuri de transmisiuni.

Page 1

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Radiocomunicatiile, n sens larg, studiaza procesele de transmitere a

informatiilor prin unde radio. Din acest punct de vedere problematica
radiocomunicatiilor poate fi structurata astfel:
a) captarea informatiilor de natura sonora si / sau vizuala si transformarea
acestora n semnale electrice;
b) prelucrarea si transmiterea la distanta a semnalelor electrice purtatoare
de informatii;
c) receptia semnalelor electrice si extragerea din acestea a informatiilor.
Transmiterea informatiilor prin unde electromagnetice prezinta
urmatoarele avantaje:
informatia, element fundamental n diferite domenii, se transmite fara
a avea nevoie de un canal fizic (suport material), deci este economica;
posibilitatea de a transmite informatia simultan la mai multi beneficiari
(utilizatori); transmiterea informatiei simultan la un numar arbitrar de
receptoare de la un loc emitator se numeste difuziune;
posibilitatea transmiterii simultane a mai multor informatii (sunet,
imagine, etc.);
raza de actiune foarte mare, ntre puncte fixe sau mobile.
Transmiterea si receptia la distanta a unor sunete, date, sau imagini cu
ajutorul undelor electromagnetice reprezinta legaturile radio sau
radiocomunicatiile n general.
Un sistem de radiocomunicatii pentru radio sau pentru televiziune, deci
pentru servicii de radiodifuziune, poate fi definit ca un complex de echipamente
legate ntre ele prin functiuni specifice, realizat n scopul stabilirii si mentinerii
unui anumit tip de legaturi la distanta prin unde radio.
Sistemul de radiodifuziune este alcatuit dintr-un emitator si unul sau mai
multe receptoare (fig.1.1), n compunerea carora se afla urmatoarele blocuri
functionale principale:
1 dispozitiv de intrare;
2 instalatia de emisie;
3 antena de emisie;
4 antena de receptie;
5 instalatia de receptie;
6 dispozitiv de iesire.
Emitatorul asigura captarea informatiilor de natura auditiva sau /si vizuala
pe care le transforma n semnale electrice prin intermediul dispozitivului de
intrare. n instalatia de emisie se realizeaza codificarea informatiei,
suprapunerea acesteia pe semnalul purtator prin procesul de modulare si se
asigura prin amplificare energia necesara propagarii semnalelor prin unde
electromagnetice care sunt radiate de antena de emisie..

Page 2

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Receptorul capteaza undele electromagnetice cu ajutorul antenei de

receptie, selecteaza semnalele electrice din canalul ce contine informatiile utile,
le amplifica si le decodifica, apoi prin demodulare extrage semnalul de
informatie pe care l converteste n semnal sonor sau vizual, cu ajutorul
dispozitivului de iesire (difuzor, tub catodic, etc.).
Legaturile radio, care se stabilesc ntre corespondenti, pot functiona
numai ntr-un singur sens, de la emitator la receptor, asa cum este reprezentat n
figura 1.1 sau n ambele sensuri, daca fiecare corespondent dispune att de
emitator ct si de receptor
. Comunicatiile prin unde radio, care se desfasoara ntr-un singur sens
sunt caracteristice transmisiilor de radiodifuziune si de televiziune, prin care se
transmit informatii destinate marelui public. n aceste situatii se foloseste un
singur emitator si mai multe receptoare dispuse n teritoriu la distante si directii
diferite.

Unde
radio

3
1

4
5

Mediu de
propagare

Emitor

6
Receptor

Fig.1.1. Schema unei legaturi de radiodifuziune

Dupa sensul n care se efectueaza comunicatiile acestea pot fi:

directionale;
omnidirectionale.
Radiocomunicatii directionale sunt legaturile n care transmisia undelor
electromagnetice ntre punctul emisie si cel de receptie se realizeaza pe directii
bine determinate, folosind antene directive si statii intermediare de receptie
emisie denumite statii de retranslatie sau relee (fig.1.2.).

Fig.1.2. Schema unei radiocomunicatii directionale

1 i 4 statii terminale; 2 i 3 statii intermediare

Page 3

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Radiocomunicatiile omnidirectionale sunt legaturile curent utilizate n

transmisiile de radiodifuziune, situatie n care de la punctul de emisie undele
electromagnetice sunt radiate cu aceeasi intensitate n toate directiile. n acest
caz sunt utilizate antene omnidirectionale, iar n functie de distanta si domeniul
ce trebuie acoperit n cadrul transmisiei pot fi utilizate si statii de retranslatie.
n functie de tipul informatiei transmise, radiocomunicatiile pot fi:
pentru transmitere de sunet (vorbire, muzica) prin telefonie, radiodifuziune,
n care informatia se capteaza si se reda prin traductoare electroacustice
(microfoane si difuzoare);
pentru transmitere de text prin telegrafie, teletext;
pentru transmitere de imagini fixe prin telefax, videotext;
pentru transmitere de imagini mobile prin televiziune;
pentru transmitere de date n sisteme teleinformatice.
Sistemul de comunicatii cuprinde ansamblul mijloacelor tehnice al
instalatiilor de emisie si de receptie pentru realizarea legaturilor ntre sursa si
destinatie.
n cazul transmisiilor analogice marimea fizica corespunzatoare
informatie modifica parametri semnalului purtator (amplitudine, frecventa, faza)
proportional cu legea de variatie a semnalului de informatie. Spre deosebire de
acestea, comunicatiile digitale transmit informatia dupa ce aceasta a fost
convertita n semnal digital (numeric) care la apoi asigura modularea
(codificarea) unei purtatoare de radiofrecventa.
n sistemele de radiocomunicatii sunt necesare blocuri functionale care sa
asigure la emisie: prelucrarea informatiilor de la sursa de informatie,
transformarea acestora n unde electromagnetice si emiterea lor n spatiu, iar la
receptie refacerea informatiei initiale. n acest scop sistemele de
radiocomunicatii contin:
antene de emisie si receptie;
oscilatoare pentru generarea frecventelor de lucru;
modulatoare pentru introducerea semnalului de informatie pe semnalul
purtator;
filtre pentru introducerea sau extragerea numai a anumitor componente a
semnalului de informatie;
blocuri de multiplexare atunci cnd se urmareste introducerea a mai multor
semnale de intrare pe acelasi semnal purtator;
demodulatoare pentru extragerea informatiei din semnalul purtator;
amplificatoare pentru marirea puterii semnalelor;
circuite de conversie analog-digitale si digital-analogice n cazul transmisiilor
digitale.
Pentru transmiterea semnalelor vocale (vorbire, muzica) acestea se aplica
unui traductor acustoelectric (microfon) care le transforma n semnale de
audiofrecventa n domeniul 3020000 Hz. Aceste semnale se amplifica, se
Page 4

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

filtreaza o parte din spectru de frecvente, apoi se aplica modulatorului (codate

sau nu) care le suprapune pe semnalul purtator. Oscilatia de radiofrecventa
(semnalul purtator) modulata se amplifica si apoi semnalul rezultat, dupa
amplificarea finala, se aplica antenei de emisie.
n figura 1.3 se prezinta schema bloc a unui sistem de radiocomunicatii
(canal radio) format din instalatia de emisie (sus) si din partea de receptie (jos).
Instalatia de emisie asigura transmiterea semnalului de informatie, preluat de
la sursa de informatie, prin intermediul undelor electromagnetice transmise de
antena de emisie. Contine urmatoarele blocuri functionale:
- Bloc de conversie a informatiei transforma informatia n semnale
electrice prin intermediul unui traductor (de sunet, de imagine, etc.) si
adapteaza semnalele electrice la valoarea impusa de blocul de codare;
- Codor (bloc de codare) acest bloc, care se utilizeaza numai la
transmisiile codificate (sunete, imagini, date, etc.), transforma, pe baza
unui algoritm de corespondenta, semnalele electrice de informatie n alte
semnale electrice analogice sau n semnale digitale;
- Modulatorul asigura suprapunerea informatiei din domeniul audio sau
video pe oscilatia de radiofrecventa;
- Generatorul de RF asigura generarea si amplificarea oscilatiilor de
radiofrecventa (frecventa purtatoare) la un nivel suficient pentru transferul
lor n antena;
- Antena de emisie transforma curentii de radiofrecventa n unde
electromagnetice.

Instalaia de emisie
Sursa
de
informaie

Bloc de
conversie

Codor

Anten
de emisie
Modulator

Unde
radio

Generator
de RF

Instalaia de recepie
Anten
de recepie
Circuit
de
intrare

Amplificator
selectiv

Detector

Decodor

Amplificator

Bloc
de
conversie

Fig. 1.3. Schema bloc a unui sistem de radiocomunicatii

Page 5

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Canalul de transmisie asigura propagarea undelor electromagnetice care

contin informatia de la sursa la destinatar. n cazul radiocomunicatiilor canalul
de transmisie l constituie atmosfera terestra (eterul). Pe acest canal alaturi de
semnalul util se suprapun semnale parazite (perturbatii de natura
electromagnetica, zgomote).
Instalatia de receptie extrage din canalul de transmisie semnalul de
receptie dorit si asigura reconstituirea acestuia. Contine urmatoarele blocuri
functionale:
- Antena de receptie - capteaza undele radio si le transforma n curenti de
radiofrecventa;
- Circuit de intrare asigura alegerea semnalelor corespunzatoare postului
cautat;
- Amplificator selectiv amplifica semnalul de radiofrecventa (RF) care
contine semnalul util;
- Detector (demodulator) extrage semnalul util (sunet, imagine sau date) din
semnalul de radiofrecventa;
- Decodor decodifica semnalul, n cazul n care acesta a fost codificat la
transmisie, folosind procedura de reconstituire a informatiei;
- Amplificatorul mareste semnalele electrice purtatoare de informatii pentru a
putea fi prelucrate de catre dispozitivele finale de conversie;
- Bloc de conversie - transforma semnale electrice n informatii finale prin
intermediul unui traductor (difuzor, casti, tub catodic, etc.).
n stabilirea legaturii de radiocomunicatii dintre instalatia de emisie si
instalatia de receptie se folosesc undele radio, care sunt unde electromagnetice
ce se propaga cu viteza luminii, n mediul de propagare pot suferi fenomene de
difractie si de reflexie caracteristice luminii, ca urmare a influentei reliefului de
pe directia de propagare.
Unda electromagnetica se caracterizeaza prin componentele de cmp,
inseparabile si perpendiculare ntre ele: cmpul electric E -, si cmpul
magnetic H. Unda electromagnetica se propaga dupa o directie perpendiculara
pe planul determinat de componentele de cmp magnetic si cmp electric si este
caracterizata prin lungime de unda (l), perioada de repetitie (T) si frecventa (f).
Conversia lungime de unda-frecventa consta n transformare lungimii
de unda a undelor radio folosite n radiocomunicatii n frecventa [2].
Lungimea de unda - l -, reprezinta spatiul parcurs de unda
electromagnetica n decurs de o perioada T si se determina cu relatia:
l = cT

unde: c - viteza luminii (3x108 m/s)

T = 1/f
f frecventa ;

(1.1)

Relatia de legatura dintre lungimea de unda si frecventa de propagare a

undei electromagnetice poarta denumirea de ecuatia de conversie lungime de
unda-frecventa [1].
Aceasta poate fi scrisa sub una din relatiile:
Page 6

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

l =

c
f

sau

f =

(1.2)

Pentru efectuarea conversiei lungime de unda-frecventa si frecventalungime de unda, se are n vedere sistemul de unitati de masura. n practica se
folosesc relatiile:
l [m] =

300000
f [Hz ]

l [m] =

300
f [MHz ]

l [cm] =

30
f [GHz ]

(1.3)

Conversia lungime de unda-frecventa poate fi realizata si cu ajutorul

diagramei de conversie (fig.1.4.), n care prin utilizarea adecvata a factorului de
multiplicare prezentat n tabelul alaturat diagramei, este acoperit spectrul
undelor electromagnetice cuprins ntre 0,03 MHz 300GHz, respectiv 10Km 1
mm.
Undele electromagnetice fac parte din categoria radiatiilor
electromagnetice in care sunt incluse:
Radiatiile in infrarosu, avnd lungimea de unda l = 0,04 cm
0,00007cm;
Radiatiile luminoase, avnd lungimea de unda l = 7000 A0 40000A0
(A0 este unitatea de masura denumita angstron, 1 A0 = 10-8 cm) ;
Radiatiile in ultraviolet, avnd lungimea de unda l = 4000 A0 120 A0;
Razele X, avnd lungimea de unda l = 120 A0 0,06 A0;
Razele gama, avnd lungimea de unda l = 1,4 A0 0,01A0;
Radiatiile cosmice, avnd lungimea de unda de aproximativ 0,0001 A0.
Exemplu:
Sa se determine frecventa de emisie a unei statii care lucreaza pe
lungimea de unda de 351 m.
Rezolvare:
Cu relatia (1.2) se determina frecventa corespunzatoare de emisie a statiei.
f [kHz ] =

v[km / s] 300000
=
= 854,70kHz
l [m]
351

Aceasta valoare a frecventei corespunde comunicatiilor radio din

domeniului undelor medii.
Page 7

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Aplicarea relatiei de conversie permite determinarea domeniului

lungimilor de unda corespunzator domeniului de frecvente din tabelul 1.2.
(ultima coloana).
Tabelul 1.1. Factori de multiplicare
Frecvente
Multiplica
Multiplica
[MHz]
f cu
l cu
0,01
100
0,03-0,3
0,1
10
0,3-3
1
1
3-30
10
0,1
30-300
100
0,01
300-3000
1000
0,001
3000-30000
10000
0,0001
30000300000

f [MHz]
30
20

10

5
3

l [m]
10

20

30

50

100

Fig. 1.4. Diagrama de conversie lungime de unda-frecventa si tabelul

factorilor de multiplicare

1.2. Domenii de frecventa utilizate n radiodifuziune

Pentru o buna exploatare, fara interferente sau suprapuneri ale
utilizatorilor de frecvente din spectrul radio, s-a recurs la mpartirea acestuia n
benzi de frecventa. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor este organismul
specializat al O.N.U., care coordoneaza activitatea n domeniul
radiocomunicatiilor, stabileste reglementarile privind utilizarea frecventelor de
comunicatii din spectrul radio.
Potrivit articolului nr.2 din Regulamentul radiocomunicatiilor, spectrul de
frecvente radio a fost mpartit n 9 benzi de frecvente prezentate n tabelul 1.2.
n acest tabel coloana corespunzatoare domeniului lungimilor de unda l [m] se
va completa de catre studenti dupa calculul efectuat cu una din relatiile (1.3).
Frecventele radio sunt atribuite n raport cu serviciul de radiocomunicatie
si pozitia acestuia pe globul pamntesc. Potrivit Regulamentului
radiocomunicatiilor globul pamntesc a fost mpartit n trei Regiuni de utilizare
a frecventelor radio.
Avnd n vedere caracteristicile de propagare a undelor electromagnetice
pe diferite lungimi de unda, acestea se pot redistribui dupa anumite distante
(zone). Romnia face parte din Regiunea 1, care cuprinde n principal Islanda, o
serie de insule din bazinul oceanului Atlantic fara sa se depaseasca meridianul
500 vest, Europa, Africa, Orientul Mijlociu cu exceptia Iranului, Turcia, Asia si
Mongolia.

Page 8

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Serviciul de radiocomunicatii implica o transmisie radio, ntelegndu-se

prin aceasta, emisia sau/si receptia undelor radio pentru nevoi specifice
telecomunicatiilor. Regulamentul radiocomunicatiilor stabileste titulatura si
specificul serviciilor de radiocomunicatii. Din cele 37 de servicii de
radiocomunicatii exemplificam urmatoarele servicii [1]:
1. Serviciu fix: serviciu de radiocomunicatii ntre doua puncte fixe determinate.
2. Serviciu fix prin satelit: serviciu de radiocomunicatii ntre statii de sol
amplasate n puncte fixe determinate, folosind unul sau mai multi sateliti;
serviciul poate include uneori legaturi intersatelit, precum si legaturile de
conexiuni pentru alte servicii de radiocomunicatii spatiale.
3. Serviciu mobil: serviciu de radiocomunicatii ntre statii mobile si terestre sau
ntre statii mobile.
Tabelul 1.2. Benzile de frecventa ale spectrului radio
Abrevi
Domeniul
Subdiviziunea
erea
frecventelor
metrica
metrica

Nr.
Simbol
Ban
da
3-30 kHz
Unde miriametrice
B. Mam
4
VLF
30-300 kHz
Unde kilometrice
B. km
5
LF
300-3000 kHz
Unde hectometrice
B. hm
6
MF
3-30 MHz
Unde decametrice
B. dam
7
HF
30-300 MHz
Unde metrice
B. m
8
VHF
300-3000 MHz
Unde decimetrice
B. dm
9
UHF
3-30 GHz
Unde centimetrice
B. cm
10
SHF
30-300 GHz
Unde milimetrice
B. mm
11
EHF
300-3000 GHz
U. decimilimetrice
B. dmm
12
*Calculati limitele domeniului folosind relatia de conversie 1.3

Domeniul
lungimilor de
unda l [m]
*
*
*
*
*
*
*
*
*

Serviciu de radiodifuziune: serviciu de radiocomunicatii n care

transmisiunile sunt destinate receptiei directe de catre marele public; Acest
serviciu include transmisiunile sonore (radiofonice), de televiziune sau alte
genuri de transmisiuni.
4. Serviciu de radiodifuziune prin satelit: serviciu de radiocomunicatii n care
semnalele transmise prin statiile spatiale sunt destinate receptiei directe de
catre marele public. Prin receptie directa se ntelege receptia individuala si
cea colectiva.
5. Serviciu de radioreperaj: serviciu de radiocomunicatii n scopuri de
radioreperaj.
6. Serviciu meteorologic prin satelit
7. Serviciu de amator: serviciu de radiocomunicatii avnd ca obiect instruirea
individuala, intercomunicatia si studii tehnice efectuate de catre radioamatori,
adica de persoane autorizate legal, interesate n radiotehnica pentru scopuri
strict personale si fara alte interese pecuniare.
Page 9

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

8. Serviciu de securitate: orice serviciu de radiocomunicatii cu functionare

permanenta sau temporara pentru a asigura salvarea vietilor omenesti si a
bunurilor materiale.
Serviciului de radiodifuziune i sunt atribuite anumite domenii de
frecventa pentru transmisiile sale anlogice si digitale. In tabelul 1.2 sunt
specificate aceste domenii att pentru transmisiile de radio ct pentru
transmisiile de televiziune.
Tabelul 1.2. Domeniile de frecventa atribuite serviciului de radiodifuziune
Nr.
Banda
si Simbol
4 - VLF
5 - LF
6 - MF
7 HF
8 - VHF
9 - UHF
10 - SHF

Pentru Radio
Unde
UL
UM
US
UUSLow
(68-87)MHz
UUS-High
(87-108)MHz
Banda L
(1452-1492)MHz
-

Ana
log

Pentru Televiziune
Digi
tal
B III
(174230)
MHz

Banda
-

Ana
log
-

Digi
tal
-

I (47-68)MHz
III (174- 230)MHz
IV (470-606)MHz
V (606-862)MHz
Satelit (10-40)GHz

1.3.

Functii ale elementelor sistemelor de radiocomunicatii

Un sistem de radiocomunicatii este format dintr-o instalatie de emisie si
una sau mai multe instalatii de receptie. Blocurile electronice din structura
instalatiei de emisie realizeaza functii de prelucrare a semnalului electric sau
neelectric de intrare pentru a facilita transmiterea la distanta a informatiei
continuta de acest semnal.
Pentru transmisiile de sunet, n prima faza are loc transformarea acestuia
n semnal electric prin intermediul unui traductor acustoelectric (microfon).
Semnalul de microfon, dependent de presiunea sonora aplicata, se aplica unui
lant de amplificare (amplificator de audiofrecventa) si rezulta o tensiune
electrica variabila ce constituie purtatoarea de informatie. Spectrul de frecventa
al semnalului se situeaza n banda de audiofrecventa (f = 30Hz20kHz,
l=104km15.103 km), adica de ordinul miilor de kilometri. Transmiterea
directa a unui asemenea semnal este practic imposibil, deoarece dimensiunile
fizice ale unei antene sunt comparabile cu lungimea de unda a semnalului radiat,
ceea ce n cazul sus mentionat antena ar avea marimea de ordinul km. n
transmisia digitala (de exemplu n transmisia GSM) semnalul acustic este
digitalizat de catre vocoder sau COdor DECodor (CODEC).
Pentru transmisiile de imagini prelucrarea semnalelor de culoare si
luminanta este mai complexa, fiind necesare si semnale auxiliare pentru ca la
Page 10

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

receptie sa se poata reface imaginea statica sau secvential, cadru cu cadru

imaginea dinamica.
Elementele componente ale sistemului de radiocomunicatii ndeplinesc
urmatoarele functiuni:
Generarea oscilatiilor de radiofrecventa (semnalul RF). Oscilatoarele
sunt circuite electronice capabile sa genereze semnale periodice de o anumita
forma (sinusoidale, dreptunghiulare, triunghiulare, etc.). n functie de circuitul
utilizat, semnalele produse de un oscilator pot avea amplitudinea si frecventa
constante sau reglabile. Pna n anii 70 n constructia oscilatoarelor s-au folosit
circuite de acord cu condensatoare variabile. La emitatoare unde se impune
stabilitatea ridicata a frecventei de lucru se foloseau aproape exclusiv oscilatoare
cu rezonatoare (cu cristale) de cuart. Odata cu aparitia primelor circuite cu calare
pe faza (PLL) acestea au nceput sa se utilizeze tot mai mult att n instalatiile de
emisie ct si n instalatiile de receptie.
Modulatia este procesul de grefare a semnalului de informatie pe
semnalul purtator (semnalul de RF). Prin modulatie spectrul semnalului de
intrare este transformat ntr-o banda de frecventa plasata n jurul frecventei
purtatoare. Acest semnal avnd frecventa mult mai mare dect frecventa
semnalului de audiofrecventa, se poate transmite prin unde electromagnetice
prin intermediul unor instalatii de antena.
Multiplexarea reprezinta procesul de transmitere a semnalelor de intrare
de la mai multe surse pe acelasi semnal purtator, prin construirea unui semnal
modulator complex. Banda de frecventa care corespunde acestui semnal este
mai larga dect banda fiecarui semnal de intrare luat separat.
De exemplu, un semnal complex este cel de televiziune care contine
informatii multiplexate de la mai multe surse: imagine, sunet si sincronizare si a
carui banda este de (6 8) MHz.
Filtrarea consta n ajustarea domeniului de variatie a semnalelor de
informatie transmise pentru ncadrarea caracteristicilor de amplitudine si
frecventa n anumite limite. Astfel, pentru semnalele de audiofrecventa si de
videofrecventa se filtreaza spectrul pentru ncadrarea lor n benzi tipizate de
frecventa conform indicatiilor din tabelul 1.3.
Amplificarea de putere constituie procesul de crestere al puterii
semnalului de emisie pna la nivelul necesar injectarii n antena. Antena de
emisie radiaza n spatiu puterea injectata de catre etajul final al emitatorului
(partial sau total) sub forma de cmp electromagnetic.
Realizarea unei comunicatii pe un canal radio (o banda de RF) presupune
transmiterea prin radiere n spatiu de la emitator spre receptor a undelor
electromagnetice. Pe canalul de comunicatie se produce atenuarea progresiva a
semnalului transmis, adica descresterea progresiva a puterii odata cu cresterea
distantei de la sursa. n acelasi timp semnalul util este alterat prin:

Page 11

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

- zgomote datorate unor fenomene atmosferice care genereaza impulsuri

electrice perturbatoare avnd spectru de putere cu banda larga;
- interferenta datorata patrunderii n canal a unor semnale cu alta
destinatie, dar cu parametri asemanatori celor ai semnalului util.
1.4. Parametri de emisie in radiodifuziune
Potrivit Regulamentului radiocomunicatiilor emisiunile radio sunt
desemnate n functie de largimea de banda de frecventa necesara si de
clasificarea emisiunii din punct de vedere al serviciului desfasurat [1]. Pentru
radiocomunicatii in general si pentru radiodifuziune sunt definiti parametrii:
1) Frecventa de emisie fs
Referitor la freceventa de emisei au fost definite freceventele [1]:
Frecventa asignata (atribuita) reprezinta frecventa centrala a benzii
alocate unei anumite statii de radioemisie. Deseori este notata fs [Hz]SI
Frecventa caracteristica reprezinta frecventa care poate fi identificata cu
usurinta n cadrul emisiunii unei statii de radio.
Frecventa de referinta reprezinta o valoare precizata cu privire la
frecventa asignata.
Potrivit prevederilor din Regulamentului radiocomunicatiilor, toleranta
de frecventa pentru emitatorii radio este specificata n functie de banda de
frecventa, categoriile de statii, puterea de emisie a acestora.
2) Toleranta de frecventa
n activitatea de radiocomunicatii sunt admise numai anumite tolerante de
frecvente, la emisie, pentru emitatorii radio. n sensul normativelor
internationale prin toleranta de frecventa se ntelege abaterea maxima a
frecventei centrale din banda de frecvente ocupata de o anumita emisiune fata de
frecventa destinata emisiunii respective. Toleranta de frecventa se poate defini si
prin abaterea maxima a frecventei caracteristice unei emisiuni fata de frecventa
de referinta. Potrivit prevederilor Regulamentului de radiocomunicatii toleranta
de frecventa t se exprima n unitati de frecventa sau adimensional n milionimi
[ppm].
t = Df [ Hz ] sau t =

Df 6
10 [ ppm]
f

(1.7)

unde: Df reprezinta abaterea frecventei de lucru fata de valoarea alocata

carea are valori mici, de pana la ordinul Hertilor.
3) Frecventa semnalului modulator
Semnalul modulator, rezultata al transformarii informatie in semnal
electric prezinta variatii intr-un anumit domeniu in functie de natura
informatie. Domeniul de frecventa al semnalului modulator este
prezenta in tabelul 1.3.
Page 12

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Tabelul 1.3. Domeniul de frecventa al semnalelor de modulatie
Semnal modulator
Banda de frecventa
Vorbire (telefonie)
300 Hz3400 Hz
Vorbire, muzica (radiodifuziune cu MA)
300 Hz4500 Hz
Muzica (radiodifuziune cu MF)
30 Hz15 kHz
Imagini mobile (televiziune)
25 Hz 6 sau 5 MHz

4) Banda de frecventa
Potrivit prevederilor regulamentare pentru o anumita transmisie radio se
face distinctie ntre banda de frecventa necesara si banda de frecventa ocupata.
Banda de frecventa necesara (Bn) corespunde domeniului de frecventa
necesar pentru a asigura transmiterea tuturor componentelor informatiei cu
viteza si n conditiile de calitate specificate prin normative.
Banda de frecventa ocupata reprezinta largimea de banda de frecventa
peste a carei limite se emite doar 0,5 % din puterea medie a emisiei respective
(daca nu sunt alte precizari privind clasa emisiunii).
Pentru caracterizarea emisiunilor radio si pentru evaluarea interferentelor
pe care le poate provoca o emisiune radio este necesar sa se determine banda de
frecventa necesara (Bn).
Relatiile de calcul pentru determinarea benzii necesare (Bn)
transmisiunilor radio sunt precizate n Regulamentul radiocomunicatiilor si n
documentele CCIR (Comitetul Consultativ International de Radiocomunicatii).
Pentru exemplificare sunt prezentate astfel de relatii de calcul pentru
cteva tipuri de sisteme de radiocomunicatii.
a) Sisteme de radiocomunicatii cu modulatie n amplitudine,
- radiodifuziune sonora cu dubla banda laterala:
(1.4)
Bn = 2M [Hz]
unde: M este frecventa maxima de modulatie.
Pentru M = 4000 10000 Hz, n functie de calitatea dorita, se obtine o
banda necesara Bn = (8 20) kHz.

Exemplu:
In comunicatiile prin radiodifuziune Bn= 9KHz pentru M= 4,5 KHz.
- transmisiune de televiziune (imagine si sunet) n norma CCIR D/K:
Bn = fmax fmin [MHz]

(1.5)

unde: fmax = f0 + 6,75 [MHz];

fmin = f0 -1,25 [MHz];
f0 = frecventa centrala a canalului [MHz].
Page 13

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

Pentru canalul IV (banda II) CCIR D/K, cu f0 = 85,25 MHz, se obtine o

banda necesara Bn = 92 84 = 8 MHz
b) Sisteme de radiocomunicatie cu modulatie n frecventa,
- radiodifuziune sonora:
Bn = 2M +2DK [kHz]
(1.6)
unde K = 1 - valoare tipica
D - valoarea de vrf a deviatiei de frecventa, respectiv
jumatatea diferentei dintre valoarea maxima si minima a frecventei instantanee.
Exemplu:
Pentru o transmisie monofonica cu D = 75000 Hz si M = 15000 Hz, se
obtine o banda necesara
Bn = 215000+275000 = 180000 Hz = 180 kHz
Banda necesara (Bn), determinata potrivit reglementarilor internationale,
ca n exemplele de mai sus, se identifica printr-o codificare formata din trei
cifre si o litera. Litera din cadrul codificarii ocupa pozitia virgulei zecimale si
reprezinta unitatea largimii de banda, potrivit urmatoarelor reglementari:
ntre: 0,001 999 Hz se exprima n Hz si se foloseste litera H;
1,00 999 kHz se exprima n kHz si se foloseste litera K;
1,00 999 MHz se exprima n MHz si se foloseste litera M;
1,00 999 GHz se exprima n GHz si se foloseste litera G.
5) Puterea de emisie
n sensul reglementarilor actuale, puterea de emisie PE dintr-un sistem de
radiocomunicatii este indicata prin:
Puterea medie, prin care se ntelege media puterii furnizata la intrarea
liniei de alimentare a antenei, evaluata pe un interval de timp suficient de lung n
comparatie cu componenta semnalului modulator cu frecventa cea mai joasa.
Puterea de vrf, prin care se ntelege media puterii furnizate la intrarea
liniei de alimentare a antenei, pe durata unui ciclu de radiofrecventa la vrful
anvelopei (nfasuratoarei) de modulatie n conditii de functionare normala a
emitatorului.
6) Codificari (simboluri) ale transmisiilor radio
Reglementarile actuale din domeniul radiocomunicatiilor prevad
clasificari si simbolizari ale emisiunilor radio n functie de caracteristicile lor
fundamentale si anume [1]:
- tipul modulatiei purtatoarei principale (primul simbol);
- natura semnalelor care moduleaza purtatoarea (al doilea simbol);
- tipul informatiei care se transmite ( al treilea simbol);
Page 14

PRINCIPII ALE COMUNICAIILOR PRIN UNDE RADIO

- precum si alte caracteristici suplimentare nscrise optional n

urmatoarele doua simboluri (al patrulea si al cincilea).

Rezumat

Bibliografie

Televiziunea este componenta a radiodifuziunii si asigura

transmisia unidirectionala de informatii video, audio si date.
Radiocomunicatiile prin televiziune se fac in domeniul
microundelor in cadrul unor canale, domenii, si benzi de
frecventa standardizate.
Sistemul de televiziune cuprinde subsisteme functionale
care asigura procese de captare a informatiei audio, video si a
datelor, obtinerea semnalelor corespunzatoare si codificarea
acestora, transmisia, receptia, decodificarea si refacerea
informatie.
Serviciul de televiziune prin unde radio este caracterizat de
parametri specifici care vizeaza frecventa de emisie si toleranta
acesteia, domeniul frecventelor pentru semnalul modulator,
banda de frecevnta necesara, banda ocupata la emisie si puterea
de emisie.
[1] Nicolau E., Manualul inginerului electronist.
Radiotehnica, vol.II, Editura Tehnica, Bucuresti,1987
[2] Nicolae G., Oltean I., Radiocomunicatii. Bazele
comunicatiilor prin radio si televiziune, vol.I, Universitatea
Transilvania, Brasov
[3] Mitrofan, Gh.: Introducere n televiziune. Editura
Teora, Bucuresti, 1993
Intrebari:
Bifati casuta potrivita:

Adeva
rat

Fals

Test de 1. Un sistem de radiodifuziune are o instalatie

autoevaluare de emisie si una de receptie
2. Domeniul de frecventa pentru serviciul de
televiziune este 100kHz-100GHz
3. Puterea de emisie dintr-un sistem de
radiocomunicatii este indicata prin: Puterea
medie si Puterea de varf
4. Domeniul UHF de televiziune cuprinde
benzile: IV si V - (470-862)MHz
5. In televiziune relatia de conversie lungime
de unda - frecventa este: l [m] =

300
f [MHz ]

Raspuns corect: 1 adevarat; 2 fals; 3 adevarat; 4 adevarat; 5 adevarat;

Page 15