1.

Problematica sociala a familiei

Romnia a fost o ar n care, conform tradiiilor i ideologiilor comuniste, rolul statului era primordial n protecia
persoanelor defavorizate, iar singura posibilitate real de a ocroti principalele categorii de minorii ce aveau probleme
sociale, n primul rnd era instituionalizarea lor n legne sau n case de copii, n funcie de vrsta lor la internare si de
prezena unui handicap.
Condiiile social-economice aflate n curs de deteriorare erau doar o latur a problemei. Politicile demografice
care ncurajau naterea unui numr mare de copii i interziceau utilizarea metodelor de planificare familial au contribuit
la formarea unei curbe ascendente de copii instituionalizai.
n 1989, n condiiile unei mizerii materiale accentuate de raritatea produselor, n special cele alimentare, situaia
copilului era dezastruoas. Supravieuiau totui o serie de servicii gratuite i generalizate a cror imagine a fost
prezentat lumii ntregi n reportaje ocante imediat dup schimbarea regimului totalitar.
Dac pn n anul 1989 se nega existena unei categorii sociale defavorizate, asemenea copiilor instituionalizai,
dup anul 1990 nu s-a fcut dect o prezentare de suprafa a acestei probleme, mai mult o observaie a fenomenului.
Desigur, mpreun cu situaia general, calitatea serviciilor de ocrotire a copilului s-a modificat evident. Totui numrul
copiilor abandonai nu a sczut spectaculos prin legalizarea avortului i prin utilizarea de metode de planning familial.
Astfel la copii nedorii, abandonai n instituii, se adaug i cei provenii din familiile supuse unui proces rapid i
neateptat de tranziie.
Tranziia spre economia de pia a accelerat n mod suplimentar destrmarea social care ncepuse cu muli ani
nainte de evenimentele din 1989. De fapt termenul de tranziie economic este n multe privine un termen greit folosit
deoarece el nu poate reda n nici un fel realitatea social. Impactul acestui proces social asupra copiilor i familiilor a fost
nucitor, dup cum o dovedesc procentele tot mai ridicate de srcie n rndul copiilor, abuz i maltratare, ceretorie,
vagabondaj, abuz de alcool i drog, prostituie, delincven etc.
Probleme ale familiei, n ntregime, ale cuplului marital i ale relaiilor prini-copii au existat ntotdeauna.
n contextul cauzal al problemelor legate de familie vom detaila urmtorii factori:
Structura familiei/cuplu;
Corelaia dintre numrul de copii i resursele financiare ale familiei;
Nivelul de educaie al mamei i numrul de copii;
Divorialitatea;
Comportamentul deviant al prinilor
Violena domestic.
Din studiile efectuate de UNICEF n Romnia reiese c peste 70% din copiii instituionalizai provin din familii
dezorganizate structural, respectiv din familii monoparentale. Legile i conveniile sociale romneti permit brbaiilor s
evite responsabilitatea pentru copiii pe care-i procreeaz. Desigur sarcinile neintenionate au fost ntotdeauna una din cele
mai importante cauze ale instituionalizrii copiilor din Romnia.
Pe lng aceste tendine s-a dezvoltat n periada comunist un sistem de valori care a subminat legturile de
familie, a ncurajat dependena de stat i a slbit capacitatea familiilor de a-i ngriji copiii. Cunoscuta lozinc a acelei
epoci este nfricotoare - dac statul vrea copii, atunci s-i creasc statul. Un alt factor care a dus la slbirea relaiilor
de familie/cuplu este mobilitatea social, dezrdcinarea familiei rurale, nonconformismul vieii urbane, sprijinul familiei
lrgite toate acestea grefate pe imposibilitatea financiar a familiei de a-i susine noi membrii.
Tot schimbarea mentalitilor i convenienelor sociale a dus la creterea ratei divorialitii, n special dup cel
de-al doilea rzboi mondial cu o cretere accentuat n zilele noastre.
O alt cauz major a ratei ridicate a divorialitii o constituie emanciparea economic a femeii, fapt pozitiv n
sine, dar reconvertit ca i cauz a instituionalizrii copiilor n momentul n care mama se recstorete i actualul so
respinge copilul.
n condiiile economice actuale, n momentul apatiiei celui de-al treilea copil, statisticile arat c familia
respectiv poate fi considerat srac. Astfel numrul mare de copii aduce un aport substanial la creterea riscului
instituionalizrii. Cercetriile recente arat c se poate face o corelaie ntre nivelul de educaie al femeii i numrul de
copii procreai. Deci odat cu creterea numrului de ani de coal se constat o scdere a numrului de copii i o cretere
a vrstei la care femeia d natere celui dinti copil.
Se observ n Romnia o scdere masiv a ratei natalitii i cu toate acestea numrul de copii instituionalizai nu
a sczut, ceea ce denot c n familiile problem, anual, apar noi membrii. Din cercetrile efectuate n Centrele de

Plasament reiese c peste jumtate din copiii instituionalizai provin din rndul etniei rromilor i nu sunt primul nscut,
familia/cuplul mai avnd copii aflai n instituii.
Condiiile de habitat ale familiilor de provenien a copiilor instituionalizai se pot caracteriza, n general, prin
cuvinte ca: lipsa celor mai elementare noiuni de igien, promiscuitate, mediu n care viaa unui nou nscut este efectiv
pus n pericol.
Un semnal de alarm devine violena n aceste familii, neglijarea, abuzul i maltratarea pe care copiii ce triesc
ntr-un asemenea mediu le suport zilnic fr nici o speran c cineva va lua o msur mpotriva printelui sau rudei
agresoare.
Dup Pecora et. al. (1992, p.99), cunoaterea fenomenului abuzului comis mpotriva copiilor i a femeii are
caracteristicile unui iceberg; ceea ce iese la suprafaa este doar o mic parte din ceea ce rmne ascuns i marcheaz
traumatizant dezvoltarea psihic i fizic a copilului.
n contrast cu abuzul societal i instituional, abuzul familial este comis de membrii familiei copilului - n special
de ctre cei n care copilul are ncredere, cei nsrcinai cu ngrijirea lui. S-a constatat c pentru a ajunge la situaii de abuz
sau neglijare a copilului asupra membrilor familiei acioneaz o serie de factori de stres social cum ar fi: omaj, consumul
de alcool i drog, existena unor boli psihice etc.
Violena ndreptat mpotriva femeilor i/sau copilului are uneori ca urmare direct internarea ntr-o instituie.
Deoarece se tie c asemenea cazuri de violen n familie nu sunt raportate n totalitate n Romnia (ca n alte ri),
amploarea acestei probleme necesit o documentare suplimentar i o modificare rapid a politicilor sociale, respectiv a
sistemului legislativ.
Un alt factor cauzal al insituionalizrii copilului se delimiteaz ca fiind vrsta mamei corelat cu neacceptarea
tinerei mame necstorite de ctre familia lrgit care se simte trdat n ateptrile ei vis-a- vis de viitorul fetei lor. Lipsa
educaiei sexuale, a serviciilor de consiliere pentru mamele tinere, singure, precum i lipsa resurselor financiare necesare
unui proces juridic de stabilire a paternitii, le constrnge pe aceste mame s recurg la soluii extreme: abandonarea
copilului fr acte de identitate, n diferite locuri publice sau, n cel mai fericit caz, ntr-o instituie specializat n protecia
copilului.
n concluzie se poate spune c nici una din funcionalitile i nefuncionalitile familiei nu poate fi identificat
ca i cauz primordial a instituionalizrii copiilor, dar rmne foarte important rennodarea legturii copilului
instituionalizat cu familia proprie sau lrgit n vederea reintegrrii sociale a acestuia.
Alte aspecte ale problematicii sociale intalnite intr-o familie:
2.

Saracia
Criminalitatea
Cauze medicale
Cauze psiho-sociale
Copilul aflat n dificultate (definire, servicii, masuri de protectie)

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ngrijirii si
dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, n vederea protejarii
intereselor sale, nu poate fi lasat n grija acestora.
Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de Legea nr.272/2004 pna la dobndirea capacitatii depline
de exercitiu
La cererea tnarului, exprimata dupa dobndirea capacitatii depline de exerci# 121r177b 5;iu, daca si continua
studiile ntr-o forma de nvatamnt de zi, protectia speciala se acorda, n conditiile legii, pe toata durata continuarii
studiilor, dar fara a se depasi vrsta de 26 de ani.
Tnarul care a dobndit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care
nu si continua studiile si nu are posibilitatea revenirii n propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pna la 2 ani, de protectie speciala, n scopul facilitarii integrarii sale sociale. n
cazul n care se face dovada ca tnarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut
din motive imputabile lui, n mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.

Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica n baza planului individualizat de protectie si
sunt perevazute de Legea nr.272/2004[1]. Planul se ntocmeste si se revizuieste n conformitate cu normele metodologice
elaborate si aprobate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Masurile de protectie speciala a copilului care a mplinit vrsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamntul
acestuia. n situatia n care copilul refuza sa si dea consimtamntul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre
instanta judecatoreasca, care, n situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima
consimtamntul fata de masura propusa.
Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a ntocmi planul individualizat de
protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului a dispus plasamentul n regim de urgenta.
La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acorda prioritate reintegrarii copilului n familie
sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului copilului n familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu
consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati.
Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip rezidential, numai n
cazul n care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau
la o alta persoana sau familie, n conditiile prezentei legi.
Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
a)plasamentul;
b)plasamentul n regim de urgenta;
c)supravegherea specializata.
De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
a)copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a
aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cnd nu
a putut fi instituita tutela;
b)copilul care, n vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat n grija parintilor din motive neimputabile
acestora;
c)copilul abuzat sau neglijat;
d)copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama n unitati sanitare;
e)copilul care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
Parintii, precum si copilul care a mplinit vrsta de 14 ani au dreptul sa atace n instanta masurile de protectie
speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenta juridica gratuita, n conditiile legii.
2 .PLASAMENTUL COPILULUI LA O PERSOAN SAU FAMILIE ORI LA UN SERVICIU PUBLIC SPECIALIZAT
SAU ORGANISM PRIVAT AUTORIZAT
Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala,
avnd caracter temporar, care poate fi dispusa, n conditiile prezentei legi, dupa caz, la:

a) o persoana sau familie;

b) un asistent maternal;
c)un serviciu de tip rezidential[2]si licentiat n conditiile legii nr.272/2004.
Persoana sau familia care primeste un copil n plasament trebuie sa aiba domiciliul n Romnia si sa fie evaluata
de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe
care trebuie sa le ndeplineasca pentru a primi un copil n plasament.
Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau
la serviciul de tip rezidential care l are n ngrijire.
Plasamentul copilului care nu a mplinit vrsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva,
plasamentul acestuia ntr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.
n situatii exceptionale se poate dispune plasamentul ntr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2
ani, n situatia n care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ngrijiri n servicii de tip rezidential
specializate.
La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
a)plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b)mentinerea fratilor mpreuna;
c)facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.
Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, n situatia n care exista acordul
parintilor[3]
Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta
sociala si protectia copilului n cazul in care nu aputut fi instituita tutela.
Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre
comisia pentru protectia copilului. Drepturile si obligatiile parintesti n situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita
tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, ndeplinite de catre presedintele
consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Modalitatea de exercitare a drepturilor si de ndeplinire a obligatiilor parintesti cu privire la persoana si la bunurile
copilului[4] se stabileste de catre instanta judecatoreasca.
Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este
cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la ntretinerea acestuia, n conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele
astfel ncasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine
copilul.
3. PLASAMENTUL IN REGIM DE URGENTA
Plasamentul copilului n regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se
stabileste n situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si n situatia copilului gasit sau a celui abandonat n unitati
sanitare.

Pe toata durata plasamentului n regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pna cnd
instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la nlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea
drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt
exercitate si, respectiv, sunt ndeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip
rezidential care a primit copilul n plasament n regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si,
respectiv, sunt ndeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului
Bucuresti.

Masura plasamentului n regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala n care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama n
unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, n situatia n care nu se ntmpina opozitie din partea reprezentantilor
persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au n ngrijire sau asigura protectia copilului respectiv.
Masura plasamentului n regim de urgenta se stabileste de catre instanta judecatoreasca[5]. n situatia
plasamentului n regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este
obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca n termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura.
Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului n regim de
urgenta sau la nlocuirea acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului n
familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
4 SUPRAVEGHEREA SPECIALIZATA
Masura de supraveghere specializata se dispune n conditiile Legii
nr.272/2004 fata de copilul care a savrsit o fapta penala si care nu raspunde penal. n cazul n care exista acordul
parintilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia
copilului, iar, n lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca.
Pentru copilul care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la propunerea directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului n a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una
din urmatoarele masuri: plasamentul, plasamentul n regim de urgenta, supravegherea specializata.
n dispunerea uneia dintre aceste masuri , Comisia pentru Protectia Copilului, atunci cnd exista acordul parintilor
sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cnd acest acord lipseste, va tine
seama de:
a)conditiile care au favorizat savrsirea faptei;
b)gradul de pericol social al faptei;
c)mediul n care a crescut si a trait copilul;
d)riscul savrsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;
e)orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.
Masura supravegherii specializate consta n mentinerea copilului n familia sa, sub conditia respectarii de catre
acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a)frecventarea cursurilor scolare;

b)utilizarea unor servicii de ngrijire de zi;

c)urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d)interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane.
n cazul n care mentinerea n familie nu este posibila sau atunci cnd copilul nu si ndeplineste obligatiile
stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, dupa caz, instanta
judecatoreasca, poate dispune plasamentul acestuia n familia extinsa ori n cea substitutiva, precum si ndeplinirea de
catre copil a obligatiilor[6].
n cazul n care fapta prevazuta de legea penala, savrsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad
ridicat de pericol social, precum si n cazul n care copilul pentru care s-au stabilit masurile prev azute de art.55 lit.a si
c din Legea nr.272/2004[7] savrseste n continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz,
instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip rezidential
specializat.
Este interzis sa se dea publicitatii orice date referitoare la savrsirea de fapte penale de catre copilul care nu
raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.
Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savrseste fapte penale si nu raspunde penal, vor fi
asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii n procesul de reintegrare n societate.
Tipurile de servicii specializate au fost aprobate prin Hotarrea nr.1439/2004[8], urmnd ca standardele
referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii sa se aprobe prin hotarre a Guvernului.

3. Identificarea si solutionarea erorilor legate de constructia chestionarului

Demersul de investigare cu ajutorul chestionarului presupune o desfasurare ciclica. Eroarea manifestata in prima etapa se
poate amplifica si manifesta pana in ultima etapa de cercetare.
1)

Erori produse de formularea intrebarilor:

Punctul de plecare in erorile datorate formularii intrebarilor il constituie adecvarea limbajului la categoria careia ii este
adresat chestionarul.
Solutie:
Cuvintele si expresiile utilizate trebuie sa fie cunoscute si intelese de cei chestionati. Se cere de asemenea,
folosirea unui discurs care sa nu dea nastere la variante de interpretare, sa fie limpede, cu termeni si expresii cu inteles
univoc, fara inflorituri stilistice. Trebuie respectata corectitudinea gramaticala precum si topica frazei sau/si a propozitiei.
Erori se pot inregistra si datorita lungimii intrebarilor. De aceea se recomanda ca intrebarile sa fie cat mai scurte posibil.
Sdanley L. Payne (1951) era convins ca o intrebare nu ar trebui sa depaseasca 20 de cuvinte, iar W. E. Miller (1982)
considera ca intrebarile scurte nu depasesc 140 de cuvinte (exemplele au in vedere limba engleza).

O atentie deosebita trebuie acordata continutului intrebarilor:

In situatii de exceptie cand vrem sa surprindem unele aprecieri generale ale subiectului vom folosi
expresii precum: "Cam cat de des?"; "In general ce faceti in timpul liber?".

Nu se utilizeaza negatiile : "Nu sunteti de acord cu...?" sau "Nu considerati ca...?" forma corecta a
acestor intrebari este: "Sunteti de acord cu..?", "Considerati ca...?".
sugestibilitatii:

Precum si dublele negatii: "Nu considerati ca nu s-a...?". Utilizarea dublelor negatii duce la aparitia

Sugestibilitate evidenta: "Nu-i asa ca dumneavoastra...?"

Sugestibilitate foarte ascunsa: "Camasa actorului principal din filmul "X" ear cu dungi sau
carouri?". (Se sugereaza ca actorul purta camasa)

De asemenea intrebarile trebuie formulate in asa fel incat sa fie evitata tendinta de fatada a
raspunsurilor pentru a fi in conformitate cu ceea ce se considera a fi socialmente dezirabil. Trebuie evitata folosirea
intrebarilor de prestigiu, nu intrebam: "Ce venit lunar aveti?" ci "Venitul dumneavoastra lunar este:
pana la 1500000 lei.
intre 1500000lei - 2000000lei
intre 2000001lei - 2500000lei
Lazar Vlasceanu noteaza ca referitor la fiecare intrebare trebuie sa fie precizat daca:

sunt greutati de intelegere a limbajului;

depasesc elocventa celui anchetat;

necesita capacitate de observatie iesita din comun;

suprasolicita gandirea;

sunt obositoare;

sunt plictisitoare;

sunt prea intime;

genereaza conflicte cu idealul propriu.

Urmand aceste repere, intr-o oarecare masura, operatorul poate evita erorile produse de formularea intrebarilor.
2)

Erori generate de numarul si ordinea intrebarilor in chestionar:

- Numarul intrebarilor poate fi privit ca o sursa potentiala de erori. Un chestionar serios nu trebuie sa aiba
intrebari putine, dar trebuie sa tina seama de timpul pe care subiectul il poate acorda acestei activitati. Subiectul poate
manifesta plictiseala, dezinteres, nerabdare, asa incat intrebarile din partea fianala vor primi raspunsuri superficiale,
eronate. Numarul intrebarilor conduc chiar la oboseala operatorului.
Se recomanda ca numarul intrebarilor unui chestionar sa fie cuprins intre 25 si 50. 25-50 de intrebari nu
obosesc subiectul si nici operatorul, 40 de minute fiind suficiente pentru aplicarea chestionarului.
Apar erori si in cazul in care ordinea intrebarilor dupa functia lor, nu este respectata. Dupa functie,
se diferentiaza: intrebari introductive de spart gheata, de trecere sau tampon, filtru, bifurcate, "de ce?", de control, de
identificare.

Nerespectarea ordinii intrebarilor poate duce la aparitia reactiilor negative ale subiectului, acesta putand sa
refuze sa raspunda datorita unor situatii delicate, cum ar fi: existenta la inceputul chestionarului a intrebarilor de
identificare sau chiar a unor intrebari dificile.
Poate aparea efectul halo, de contagiune al raspunsurilor, prin iradierea sentimentelor sau organizarea logica a
intrebarilor.

Cercetarile efectuate pana in acest moment au evidentiat ca aceleasi intrebari asezate in alta ordine
duc la rezultate diferite.
Cand contagiunea raspunsurilor se datoreaza necesitatii de coerenta din partea subiectului, se recomanda
utilizarea "fenomenului de orbire". Acest fenomen se produce prin inmultirea datelor nesemnificative pentru problema ce
trebuie rezolvata.

Intrebarile ce determina contagiunea raspunsurilor pot fi plasate la sfarsitul chestionarului.

Se vorbeste de o "dramaturgie", a chestionarelor ce evidentiaza necesitatea existentei unei curbe de tensiune

ce recomanda ca inceputul chestionarului sa se afle intrebarile interesante pentru subiect iar la sfarsit cele relevante pentru
operator .
3)

Erori generate de forma de raspuns

In functie de realitate investigata se pot utiliza atat chestionare cu intrebari inchise cat si cu intrebari deschise.

erori si neajunsuri (inregistrate) in cazul intrebarilor inchise:

subiectului i se sugereaza variantele de raspuns atunci cand el in fapt nu are un raspuns. Utilizarea
chestionarelor cu raspunsuri inchise, presupune din partea operatorului, o buna cunoastere a realitatii astfel incat subiectul
investigat sa aiba opinii si cunostinte bine cristalizate despre tema respectiva.

Nu permir decat alegerea raspunsurilor dinainte fixate in chestionare, gradul de libertate al

subiectului fiind redus.
S: se recomanda utilizarea mai multor variante de raspuns cu alegeri multiple, gen cafeteria, cu variante de
genul: foarte multumit, multumit, nemultumit, foarte nemiltumit. Trebuie mentionat ca utilizarea intrebarilor care prevad
mai mult de 4 variante de raspuns produc erori sistematice. Iar daca numarul variantelor este mai mare de 9, este mai bine
ca intrebarea sa ramana deschisa.

Sistemul de categorii stabilit ca variante de raspuns poate fi neadecvat precum continutul intrebarilor
aparand pierderi si distorsiuni ale informatiei.
Ex. Lipsa din lista a unei variante de raspuns chiar daca intrebarea este numai semiinchisa (exista si varianta "alta
selectie") conduce la subestimarea raspunsurilor indreptate spre varianta respectiva.
S: (la anumite teme, pentru obtinerea unui numar mai mare de raspunsuri se recomanda utilizarea intrebarilor deschise)

Erori pot aparea si datorita ordinii variantelor de raspuns, mai ales in cazul chestionarelor electorale.

S: cand e vorba de chestionare electorale se poate face o expunere aleatorie a partidelor sau se pot ordona nu in mod
obistnuit, unul sub altul ci pe razele unui disc

erori si neajunsuri in cazul utilizarii intrebarilor deschise.


Oamenilor nu le place sa scrie si deci chestionarele completate de subiecti vor cuprinde putine informatii la
intrebarile descise, un numar foarte mare de nonraspunsuri.

In ancheta orala, raspunsul trebuie inregistrat de operator care, fiind un element intermediar in procesul de
comunicare introduce erori specifice.

Chiar daca subiectul are raspuns pentru o intrebare, se poate ca limbajul utilizat sa nu ii fie cel mai potrivit variantele de raspuns ajutandu-l in acest sens.

Adesea intrebarile deschise pot fi intelese diferit de catre persoane diferite - in acest caz - variantele de raspuns
asigura unitatea interprelarii sensului intrebarii.

In procesul de postcodificare numarul erorilor este foarte mare, asa cum arata cercetarile experimentale, care
evidentiaza ca aceeasi persoana introduce dupa un anumit timp diferente semnificative in operatia de codificare.
Cercetarile demoscopice au pus in evidenta ca in utilizarea itrebarilor deschise numarul raspunsurilor este
mai mare.
Daca intrebarile inchise dau un cadru de referinta util pentru reflectia persoanelor intervievate, intrebarile
deschise dau posibilitatea exprimarii adevaratelor probleme care ii ingrijoreaza pe respondenti. Se recomanda alternarea
intr-un chestionar a intrebarilor inchise cu cele deschise.
4)

Erori generate de constructia grafica a chestionarelor

Designul chestionarului poate influenta in mod decisiv impresia subiectului despre importanta cercetarii. De aceea se
acorda o atentie marita thnoredactarii acestuia.
Cand apar erori:

Cand intrebarile nu sunt clar delimitate una de alta ca si variantele proprii de raspuns, prin spatii si caractere
diferite vor aparea un numar mare de nonraspunsuri.

Continuarea seriei de variante de raspuns la o intrebare de pe o pagina pe alta - poate determina

erori privind corectitudinea, obiectivitatea raspunsului.

Cand hartia pe care ai tehnoredactat chestionarul este de proasta calitate, atunci subiectul isi poate face o
impresie gresita despre importanta anchetei.

Solutii: caracterele folosite sa fie suficient de mari, bine accentuate si deversificate in functie de natura textului
(unele pentru textul intrebarilor, altele pentru cel al variantelor de raspuns si altele pentru diferitele insemnari si indicatii
tehnice de completare).
Hartia va fi de calitate si nu neaparat alba, putand fi chiar colorata.
Elementele esentiale pot fi evidentiate prin utilizarea pictogramelor iar evitarea inserierii monotone a intrebarilor
poate fi evidentiata printr-o mai judicioasa punere a intrebarilor in pagina.