Concurenţa în serviciile profesionale

Rezultatele studiului independent cu privire la profesiile liberale oferă o imagine

fascinantă asupra situaţiei din diferite state membre şi argumentează că publicul
larg ar beneficia în urma unei libertăţi mai mari în reglementarea profesiilor liberale.

1. Profesiile liberale în general

Profesiile liberale pot fi definite în termeni generali ca domenii ocupaţionale care
necesită o formare specială în ştiinţe liberale sau artă, de exemplu avocaţi,
arhitecţi, auditori, doctori şi farmacişti. Acestea sunt servicii utilizate în mod regulat
de cetăţeni, fiind de asemenea importante în toate domeniile de afaceri.

Profesiile liberale au în comun un nivel ridicat de reglementare. Este interesant de

subliniat faptul că cele mai reglementate profesii sunt şi cele mai vechi, cum ar fi
farmaciştii şi notarii. Prin comparaţie, profesiile mai noi nu sunt reglementat deloc.
De-a lungul timpului, profesiile liberale erau reglementate fie de guvernele
naţionale sau auto-reglementate prin intermediul asociaţiilor profesionale
organizate la nivel naţional sau local. Această caracteristică se menţine şi astăzi.
Aceste reglementări pot afecta, inter alia, numărul persoanelor admise în profesie,
preţurile care pot fi solicitate şi aranjamentele permise cu privire la plăţi, structura
organizaţională, drepturile exclusive aferente profesiilor liberale, etc.

Raţiunea pentru reglementarea acestor profesii variază. Un argument este

reprezentat de ceea ce economiştii numesc informaţie asimetrică. Având în vedere
că esenţa acestor servicii este nivelul ridicat de cunoştinţe al profesionistului,
nivelul informaţiilor disponibile furnizorului şi consumatorului este diferit. Cu alte
cuvinte, cel care practică o profesie liberală deţine anumite cunoştinţe profesionale,
iar consumatorul nu are capacitatea să evalueze calitatea serviciilor achiziţionate.
Astfel, rezultă nevoia de a de a proteja consumatorul şi de a asigura o calitate
adecvată a serviciilor.

Un alt argument în favoarea reglementării profesiilor liberale priveşte

externalităţile. Prin externalitate înţelegem procesul prin care serviciul respectiv
afectează un terţ care nu este implicat în cumpărarea sau vânzarea serviciului
respectiv. Preţul plătit în tranzacţie nu reflectă toate avantajele sau dezavantajele
serviciului. Această disfuncţionalitate a pieţei poate fi soluţionată prin reglementare.
Cel mai bun răspuns la problemele pieţei, cum ar fi externalităţile, este corectarea
acelei imperfecţiuni pentru a putea lăsa apoi piaţa să funcţioneze. Răspunsul greşit
este să presupunem că piaţa nu poate funcţiona şi să o reglementăm în aşa fel
încât să nu mai existe piaţă deloc.

În ultimul deceniu, au apărut păreri care susţineau că nivelul reglementării

profesiilor liberale este învechit în comparaţie cu dezvoltarea economică şi
progresul tehnic. În câteva State Membre reglementatorii şi auto-reglementatorii au
iniţiat un proces de simplificare a unor restricţii. Acesta este cazul Spaniei, care a
realizat un proces de reformă legislativă a cadrului legal care guvernează
organismele profesionale. De asemenea, Danemarca şi Regatul Unit au revizuit
regulile de auto-reglementare. Dar astfel de demersuri nu au fost înregistrate în
majoritatea ţărilor sau pentru toate profesiile liberale.
 2. Contextul
Consiliul European de la Lisabona din Martie 2000 a subliniat rolul serviciilor în
economie şi potenţialul acestora pentru promovarea creşterii şi ocupării. În
Germania, un raport asupra profesiilor liberale realizat de Ministerul Economiei în
iunie 2002 cuantifică numărul liber profesioniştilor la 3 milioane, contribuind cu 8%
la PNG-ul Germaniei.
Serviciile reprezintă 70% din PIP-ul UE, dar doar 20% din comerţul transfrontalier. În
luna iulie 2002 Comisia Europeană a publicat un raport cu scopul de a inventaria în
mod cuprinzător barierele existente pe piaţa unică care continuă să afecteze
serviciile transfrontaliere. Impactul barierelor identificate în raport afectează toate
sectoarele economiei , având în vedere că barierele la un serviciu vor provoca
efecte de domino pentru alte servicii şi de asemenea pentru sectorul industrial,
având în vedere integrarea serviciilor în industrie.

Este de menţionat de asemenea propunerea CE pentru o nouă Directivă cu privire la

recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în luna martie
2002.

3. Politica în domeniul concurenţei şi profesiile liberale

Atribuţiile Comisiei Europene de reglementare pe piaţa internă se aplică de
asemenea şi profesiilor liberale. Politica declarată a Comisiei este de a aplica în
totalitate regulile concurenţei pentru aceste servicii, recunoscând în acelaşi timp
specificităţile şi rolul pe care acestea pot să îl aibă în protejarea interesului public.

Bineînţeles, reglementatorii de la nivel naţional ar trebui să se abţină de la

stabilirea unor restricţii exagerate sau disproporţionate. Reglementatorii ar trebui
de asemenea să evite restricţii nejustificate cu privire la libertatea poziţionării şi
libertatea de a fumiza servicii pentru liber profesioniştii care provin din alte State
Membre.

4. Un cadru legal mai clar

Comisia Europeană a luat prima decizie formală cu privire la concurenţă în serviciile
profesionale în anul 1993 cu privire la tarifele agenţilor vamali în Italia, iar Curtea
Europeană de Justiţie a emis prima sentinţă în anul 1998 confirmând abordarea
Comisiei. Cutea a confirmat că furnizării de servicii profesionale sunt încadraţi ca
întreprinderi în înţelesul regulilor privind concurenţa.

Alte reglementări, care nu sunt inerente profesiilor liberale, pot face obiectul
aplicării regulilor din domeniul concurenţei. Orice regulă care restricţionează
concurența şi care nu este considerată rezonabil necesară pentru garantarea
exercitării corespunzătoare a profesiilor libere, poate fi analizată de Comisie sau de
Curte. Decizia cu privire regulile care trebuie sau nu incluse în reglementările
referitoare la concurenţă va fi luată de la caz la caz, sau, chiar mai detaliat, regulă
cu regulă, profesie cu profesie.

5. Un tablou economic mai clar

Pentru a permite Comisiei să aibă o abordare mai pro-activă în domeniul profesiilor
liberale, este necesară o fundamentare. Din acest motiv CE a comandat un studiu
care să compare regulamentele care afectează avocaţii, notarii, contabilii, arhitecţii,
inginerii şi farmaciştii din toate Statele Membre. Acest proiect a fost implementată
de Institutul de Studii Avansate din Viena.

Primul rezultat clar este acela că nivelul reglementării variază semnificativ în ţările
membre UE. Studiul include un sistem complex de „indici de reglementare” pentru
a compara situaţia din diferite State Membre pentru a reglementa unor situaţii
specifice cum ar fi intrarea pe piaţă, precum şi un indice general. Indicele general
variază de la 0 în cazul profesiilor libere nereglementate (pentru arhitecţi şi ingineri
în cinci ţări) până la 12 în cazul în care există un maxim de reglementare, cum ar fi
pentru farmacişti în Suedia unde toţi farmaciştii sunt înregistraţi în proprietatea unei
singure companii de stat. În profesiile juridice, indicii variază de la 9,5 în Grecia
până la 0,3 în Finlanda, multe state situându-se în jurul valorii de 6, inclusiv
Germania. Prin comparaţie, 6 este indicele maxim pentru arhitecţi (în Italia) iar
media în UE este mai mică decât 3.

Ţările cu cele mai multe reglementări pentru toate profesiile sunt Austria, Italia,
Luxemburg, Germania şi posibil Grecia. Belgia, Franţa, Portugalia şi Spania par să se
situeze în jurul mediei, pe când Regatul Unit, Suedia, Danemarca, Olanda, Irlanda şi
Finlanda demonstrează mai degrabă regimuri liberale de reglementare (cu excepţia
farmaciştilor în ţările nordice).

Studiul argumentează că de vreme ce nu a fost înregistrat niciun eşec al pieţei în

vreun Stat Membru, nu există vreun motiv să ne îndoim că strategiile de menţinere
a unui nivel scăzut de reglementare care funcţionează într-un Stat Membru nu ar
funcţiona şi în altele. O altă observaţie este că în ţările cu un grad scăzut de
reglementare, se înregistrează un venit relativ mai scăzut pe fiecare profesionist,
dar un număr proporţional mai mare de persoane care practică profesii liberale şi
care generează o cifră de afaceri relativ mai ridicată. Acest lucru sugerează ca nu
nivel scăzut de reglementare nu constituie un obstacol pentru crearea de avuţie.

Prin extrapolare, un nivel crescut al reglementării ar descuraja eficacitatea. Ca şi

exemple se pot menţiona Italia sau Spania, unde există un număr enorm de firme
cu foarte puţini angajaţi; cu siguranţă s-ar putea obţine o eficienţă crescută dacă ar
fi permisă concentrarea.

6. Exerciţiu
Rolul CE este de a monitoriza continuu piaţa, de a asigura respectarea concurenţei
pe piaţa internă şi de a propune acţiuni acolo unde este necesar şi justificat, în
conformitate cu responsabilităţile sale ca şi gardian al Tratatului UE.

Nivelul actual al regulilor şi reglementărilor cu privire la profesiile liberale se

încadrează în tradiţiile impuse de-a lungul timpului. Însă câte din aceste
reglementări încă sunt necesare în lumea modernă? Reglementările existente
încurajează sau pun obstacole în calea dezvoltării sectorului?

Astfel, este necesară evaluarea regulilor şi regulamentelor actuale, care au fost

stabilite într-un context economic diferit de cel existent astăzi. Este evident că pe
teritoriul UE există combinaţii diferite ale nivelului de reglementare. Aşa cum
demonstrează studiul, diferitele alegeri cu privire la reglementarea profesiilor
liberale produc rezultate diferite pe piaţă şi este posibil ca unele combinaţii ale
nivelului de reglementare să aibă rezultate mai benefice pentru dezvoltarea pieţei
profesiilor liberale decât altele.

În acest context, reglementatorii ar putea să profite de oportunitatea de a reevalua

şi posibil a reforma regimul existent. În acest exerciţiu, rezultatele studiului pot fi
utile pentru a învăţa care este situaţia în alte ţări. Germania, ca una dintre puţinele
țări care încă stabileşte rate fixe pentru multe profesii libere, ar putea da exemplu,
să ia inițiativa în procesul de reevaluare a reglementărilor existente.

Asociaţiile profesionale joacă un rol important în acest exerciţiu, având în vedere că

şi acestea au atribuţii de reglementare. Acestea pot fi capabile să îşi adapteze
serviciile şi să inoveze pentru a întâmpina nevoile mereu în schimbare ale
consumatorilor. O istorie lungă şi onorabilă nu ar trebui să constituie o barieră
pentru modernizare, oferirea de noi servicii şi dezvoltarea competitivităţii. Nivelul
mai scăzut de reglementare va conduce la expansiunea pieţei.

CE va publica pe pagina internet a Directoratului General pentru Concurenţă o

lucrare care invită la comentarii din partea reprezentanţilor sectorului profesiilor
liberale, consumatori, asociaţii profesionale, organisme de reglementare. Astfel, CE
va fi în poziţia de a identifica toate regulile şi reglementările nejustificate cu efect
de disproporţionare a concurenţei şi a propune acţiuni.