Professional Documents
Culture Documents
MATEMATICĂ - PROGRAMA 3
NOTĂ DE PREZENTARE
Planurile-cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor
din ciclul inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum
diferenţiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv
curriculum de dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Programa şcolară de Matematică urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor
generale de cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte proprii filierei de formare,
profilului şi specializării în scopul orientării învăţării către finalităţile liceului. Programa este structurată pe un
ansamblu de cinci competenţe generale şi individualizează învăţarea pentru filiera vocaţională, profilul artistic
cu specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design – cărora li se adresează.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 2
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 3
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
COMPETENŢE GENERALE
VALORI ŞI ATITUDINI
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 4
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 5
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
NOTĂ:
¾ În introducerea noţiunii de limită a unui şir nu se va
introduce definiţia cu ε .
SUGESTII METODOLOGICE
Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a
curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii) este însoţită de
reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:
• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
• folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
• accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea
potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a
aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de
rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;
• îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal,
instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu
activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup,
asaltului de idei etc.;
• însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Actualul curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare, îşi pot adapta practicile pedagogice
în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor, demersul didactic fiind orientat spre
realizarea următoarelor tipuri de activităţi:
• formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
• alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
• solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
• punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
• obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
• susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
• formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
• organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
• sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 6
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care
să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe parcursul ciclului
liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere următoarele aspecte ale
învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:
1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
Exemple de activităţi de învăţare:
• analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
• interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
• utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
• exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
• analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
• exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
• recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
• compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
• folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
• formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
• folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
• cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
• folosirea particularizării, a generalizării sau a analogiei pentru alcătuirea sau pentru rezolvarea de
probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
• construirea şi interpretarea unor desene, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
• exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
• utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
• formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor în analiza unor situaţii problemă;
• folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
• intuirea ideii de dependenţă funcţională;
• utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
• redactarea soluţiilor utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice studiate.
5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
Exemple de activităţi de învăţare:
• identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
• imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
• exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor;
• identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
• folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noţiuni
matematice;
• analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii
şi al semnificaţiei rezultatelor;
• reformularea unei probleme echivalente sau înrudite; rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
• folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
• folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
• analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
• utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 7
Arhitectură, Arte ambientale, Design
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. /
Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul se mută de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar
fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 8
Arhitectură, Arte ambientale, Design