Professional Documents
Culture Documents
EXEMPLU
Să considerăm reţeaua cu 5 niveluri . O aplicaţie ce se execută în nivelul
5 produce un mesaj M pe care-l direcţionează către nivelul 4 pentru a fi
transmis. Nivelul 4 înserează un antet (header) H în faţa mesajului,
pentru al identifica, iar mesajul nou obţinut îl trece spre transmitere
nivelului 3. Antetul conţine informaţii de control. La nivelul 4, de regulă, nu
există restricţii privind lungimea mesajului. La transmiţător, în nivelul 3
mesajul primit de la nivelul 4 este spart în pachete, fiecare pachet având
o lungime determinată. Fiecărui pachet i se ataşează un antet H3 specific
acestui nivel. În antet se specifică lungimea pachetului, timpul în care
pachetul poate fi reţinut în reţea, numărul de ordine al pachetului, adresa
la care el trebuie transmis şi alte date utile. În stratul 2 al transmiţătorului
fiecărui pachet primit de la nivelul superior i se ataşează un antet H2 şi un
terminator T2. Acestea conţin informaţii privind gradul de prioritate şi de
fiabilitate pe care reţeaua trebuie sa-l asigure pachetului, biţi aferenţi
codului de dectare a erorilor, viteza de transmisie, etc. Apoi stratul fizic 1
asigură transmisia din router în router până la calculatorul destinaţie. La
receptor, mesajul e transmis în sus, din nivel în nivel, peparcurs fiind
eliminate succesiv toate antetele. Nici un antet corespunzător nivelului n
şi sub acesta nu este transmis nivelurilor peste n. La transmiţător
procesul de adăugare a antetelor se cheamă încapsulare, iar procesul
invers de la receptor decapsulare.
Într-o reţea de calculatoare
-Adresarea: Procesul aflat în desfăşurare într-un calculator din reţea
trebuie să specifice cu cine vrea sa vorbească
-Controlul erorilor: Circuitele fizice prin care se face comunicarea nu sunt
perfecte. Ele pot introduce erori. Există mai multe coduri detectoare de
erori sau coduri de corectoare a erorilor. Ca să se înţeleaga, procesele de
la transmisie şe de la recepţie trebuie să cadă la înţelegere şi să
folosească aceleaşi coduri. Prin urmare receptorul trebuie să aibă o
modalitate de a transmite sursei care mesaj a fost recepţionat corect şi
care nu.
-Controlul fluxului de date: Trebuie să fie prezent la toate nivelurile
deoarece există maşini ce lucrează cu viteză mai mare decât altele. Există
mai multe soluţii – fie se negociază la început viteza de transmisie, fie
există o cale de reacţie prin care receptorul ii spune sursei dacă mai poate
sau nu să preia date. –
Multiplexare şi demultiplexare: De cele mai multe ori este neeconomic ca
pentru fiecare proces să se stabilească pri straturile inferioare o singură
conexiune şi aceasta să rămâna pâna la terminarea procesului. Se preferă
soluţia ca straturile inferioare să multiplexeze mai multe conexiuni ale
straturilor superioare. La recepţie se realizează demultiplexarea .
Rutarea: În drumul mesajului de la sursă la destinaţie trebuie aleasă o rută.
Prin urmare trebuie să existe algoritmi de alegere a unei rute convenabile
la momentul transmiterii Serviciul orientat pe conecxiuni este modelat pe
baza sistemului telefonic: ridici receptorul, formezi numărul, aştepţi să ţi se
răspundă, te identifici şi identifici pe cel apelat, comunici şi închizi. Sistemul
funcţionează ca o ţeavă: la un capăt introduci biţii şi la celălalt capăt ies
păstrând ordinea.
Serviciul fără conexiuni este modelat pe beza sistemului poştal: scrisorile
sunt scrise pe rând şi fiecare poartă adresa completă a destinaţiei.
Serviciul poştal le preia şi se poate întâmpla ca la destinaţie să sosească în
altă ordine decât la expediere.
Calitatea serviciului: trebuie specificată şi ţine seama de tipul mesajului.
La mesajele bancare trebuie să fie sigură transmisia chiar dacă este de
viteză redusă; la transmiterea vocei sau imaginii este importantă viteza
chia dacă se mai pierd câţiva biţi.
Protocolul este un set de reguli ce ajută la implementarea unui serviciu
ISO
Nivelul fizic se ocupă de transmiterea biţilor printr-un canal de
comunicaţie. Trebuie să garanteze că la transmiterea unui 1 se
recepţionează un 1. Seocupă de câţi volţi codifică valoarea 1 şi câţi
valoarea 0; dacă transmisia este simplex half-duplex sau duplex.
Nivelul legături de date trebuie să asigure un flux de date fără erori către
nivelul reţea. Pentru aceasta, la emiţător datele sunt sparte în cadre de
date în nivelul legături de date se atşează antet şi terminator, cadrele sunt
transmise secvenţial şi se asigură preluarea cadrelor de confirmare trimise
înapoi de către receptor. La receptor programele din nivelul lezături de date
recunosc delimitatorii cadrelor, ii interpretează, ii îndepărtează şi furnizează
cadrele către nivelul reţea.
Nivelul reţea se ocupă de controlul funcţionării subreţelei. În principal, la
acest niv sse analizează adresa pachetului şi se ia decizia dacă acesta se
transmite către nivelul superior sau se face routarea – caz în care se
direcţionează către nivelurile inferioare şi de acolo către un alt router.
Nivelul transport are rolul de a accepta date de la nivelul sesiune, să le
descompună, dacă este cazil, în unităţi mai mici, să transfere aceste unităţi
nivelului reţea şi să se asigure că toate fragmentele sosesc corect la celălal
capăt .Cel mai obişnuit tip de conexiune transport este un canal punct-
lapunct fără erori care furnizează mesajele sau octeţii în ordinea în care au
fost trimişi.
Nivelul sesiune; permite utilizatorilor de pe maşini diferite să stabilească
între ei sesiuni. Acestea asigură mai multe servicii. De exemplu: -ţin
evidenţa emiţătorilor cărora le vine rândul să emită, - evită realizarea
aceleiaşi operaţii în acelaşi timp - relizează sincronizarea
Nivelul prezentare; se ocupă de sintaxa şi semantica informaţiilor
transmise. De exemplu codificarea datelor într-un mod standard (ASCII)
Nivelul aplicaţie conţine aplicaţii şi doar acestea sunt vizibile utilizatorului.
TCP – Transmission Control Protocol, protocol sigur, de tip capăt-la-capăt
şi orientat pe conexiuni. El fragmentează fluxul de octeţi ai mesajului în
pachete pe care le furnizează stratului internet şi asigură ca la destinaţie
mesajul să fie refăcut fără erori. Realizează şi controlul fluxului.
IP – Internet Protocol – furnizează pachete IP către destinaţie. Se ocupă de
dirijarea pachetelor şi evitarea congestiei. Este axul pe care se bazează
arhitectura unei reţele cu comutare de pachete. Este un nivel fără
conexiuni – la destinaţie pachetele pot ajunge într-o altă ordine decât la
emitere. Rearanjarea cade în sarcina nivelurilor superioare.
UDP – User Datagram Protocol este un protocol nesigur, fără conexiuni,
destinat aplicaţiilor care doresc să utilizeze propria lor secvenţiere şi control
al fluxului şi nu pe cele asigurate de TCP. Este utilizat în aplicaţii în care
comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu
acurateţe.
TELNET – protocol pentru utilizarea terminalului virtual,
FTP – File Transfer Protocol - transfer de fişiere,
SNMP – Simple Network Management Protocol
SMTP – Simple Mail Transfer Protocol - poşta electronică,
DNS – Domain Name Service Serviciul numelor de domeniu prin care se
face legătura dintre numele unui calculator şi adresa sa
HTTP – Hyper Text Transfer Protocol
Rata maximă de transfer = 2*H*log2V [biţi/sec],
Numărul maxim de biţi/sec = H*log2(1+S/N)
P1 Telexul
Telype
Interfaţă paralelă pe 8 biţi
Interfaţă serie
RS 232
Prescripţiile mecanice
Specificatii electrice
Specificatii functionale:
P2
Reţele pentru firme
Modelul client – server
Avantaje
Retele pt personae fizice
Tipuri de reţele (Network Hardware
Broadcast
Unicast
LAN
P3
MAN
WAN
NETWORK SOFTWARE
P4
EXEMPLU
Adresarea:
Controlul erorilor
Controlul fluxului de date
Multiplexare şi demultiplexare
Rutarea
Serviciul orientat pe conecxiuni
Serviciul fără conexiuni
Calitatea serviciului
Protocolul
P5 ISO
Nivelul fizic
Nivelul legături de date
Nivelul reţea
Nivelul transport
Nivelul sesiune
Nivelul prezentare
Nivelul aplicaţie
TCP – IP- UDP-- TELNET-- FTP-- SNMP-- SMT—
DNS-- HTTP
Rata maximă de transfer = 2*H*log2V [biţi/sec],
Numărul maxim de biţi/sec = H*log2(1+S/N)