Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Tolstoi-Moartea Lui Ivan Ilici

    Uploaded by

    adda_adda
    11K views68 pages

    Copyright

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Available Formats

    PDF, TXT or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    11K views68 pages

    Tolstoi-Moartea Lui Ivan Ilici

    Uploaded by

    adda_adda

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 68
    Nu se poate, nu se poate si totusi aga este. fntr-o zi, Ivan Tlic intelege c3 e mutitor. A in- vvatat asta sila scoala: samenii sint muritori, Caius este om, cleci Caius este muritor. Omul in general trebuie si moara. El insi nu e om i general, el nu este Caius, ele Ivan Ilici Ele un om carea avut intotdeauna un trai plicut, cw viincios, conform cu regulile societatii. De aici incepe una dintre cele mai riscolitoare cri care s-au seris vreodat&. Monrtea tui foam Ici este mai ales Viala lui foam Ilici. Viata uitucu- Jui Ivan Ilii. Viafa muritorului Ivan Hlici. LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI (1828-1910), prozator rus, autorul romanelor Rizboi si pace, Anna Karenina, Invierea, al nuvelelor Sonata Kreutzer, Stipin si slugd, Dumneziesc si pin- tesc, Parintele Serghie. A scris si eseu flozofic, povestiri popular, piese de teat. LEV TOLSTOI MOARTEA LUI IVAN ILICTI ‘Traducere din rusi de C. CLEJAN Prefata de EMIL CIORAN Ei HUMANITAS BUCURESTI Colectie ingrijta de IOANA PARVULESCU Ccperta colectiei IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale ‘YOLSTOJ LEV NIKOLAEVIG ‘Moartea lui twas ici/ Lev Tolstoi; trad.:C. Clejan; pref: Emil Cioran. ~ Bd. a 2a Bucuresti: Humanitas, 2002 144 p.; 18 cm. ~ (Cartea de pe noptier’; 25) ISBN 973-50-0096-2 1.Clejan, C. (trad) IL Cioran, Emil (pref) 821.161.1-32135.1 LEV TOLSTO} SMERT’ IVANA ILICA © Humanitas, 2002, pentru prezenta editie Prima editie a acestei traduceri a aparut in 1978 Ja Editura Minerva ISBN 973.50-0096-2 Cea mai veche dintre spaime Pe marginea unsi text al lui Tolstoi* Natura s-a aratat generoasi doar fat’ de cei pe care i-a crutat de gindul mortii. Pe ceilalti i-a dat prada celei mai vechi s eribile spaime, fard s& le ofere sau macar si le su- gereze mijloacele prin care si se lecuiasc’ Daca e normal si mori, nu-i in schimb nor- mal sA stérui asupra ideii mortii sau si te gindesti la ea cu orice prilej. Cel care o are mereu in minte dovedeste ci ¢ egoist si vani- tos; si cum trajeste in functie de imaginea pe care ceilalti o au despre el, nu poate accepta gindul ca intr-o bund 2i wu va mai fi nimic; uitarea find cosmarul lui de fiecare clips, ¢ agresiv si veninos, si nu pierde nici un prilej de a-si manifesta frustrarile si proastele ma- * Cf, Emil Cioran, Ciderea i timp, trad. Irina Ma- vrodin, ed. a la, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pp. 119-134. Versiunea francezs a aparut in 1964 (n.d) niere. Caici nu-i oarecum inelegant si te temi de moarte? Aceasta spaim’, care-i roade pe ambifiosi, abia dac’-i atinge pe cei puri.Cei- lalti o indurd cu greu, urindu-i pe toti cei ce nu o simt. Niciodat& un Tolstoi nu le va ierta fericirea dea nu o cunoaste, si el iva pedep- si, obligindu-i s{ 0 simta, descriind-o cu o minutie ce o transforma in ceva respingator si totodata contagios. Arta lui va consta ina face din orice agonie agonia insasi si in a-1 sili pe cititor sé-si repete, ingrozit si fascinat: Deci asa se moare!” in decorul oarecare, in lumea conventio- nala in care traieste Ivan Ilici, izbucneste dintr-o data boala. Mai intii, el crede c& doar o indispozifie trecaitoare, o infirmitate ce nu las urme; apoi, sub influenta unor suferinte tot mai precise si curind de nesu- portat, infelegind gravitatea cazului siu, isi pierde curajul. ,.van Mlici vroia uneori, in clipele de dupa o indelungata suferinta, si oricit de rusine i-ar fi fost s-o recunoascs, vroia ca cineva si-l compatimeasca !a fel ca pe un copil bolnavy, si plinga la cSpitiiul lui, vroia sa fie dezmierdat, sérutat, asa cum sint dezmierdati si linistiti copiii. Stia c& e mare -consilier, c3 in barba i s-au ivit fire albe si ca de aceea asa ceva nu era cu puting’; si totusi © dorea” [p. 105] Cruzimea, in literatura cel putin, este un semn de superioritate. Cu cit un scriitor este mai talentat, cu atit el isi pune personajele in situayii mai fara de iesire; le urmareste, le tiranizeaz’, le constringe sa infrunte toate méruntele imprejurari ale unei clipe de im- pas sau pe cele ale agoniei. Nu de cruzime ins&, ci de ferocitate e nevoie, ca s& insisti asupra aparitiei unei boli incurabile in exis- tenfa cea mai anodin§, asupra celei mai mici nuante a ororii ce s-a abatut ca un flagel asupra unui individ banal. ,,Deodaté, [Ivan ici] simi iar durerea cunoscut8, siciitoare, indaratnic’, surda, nimicitoare” [pp. 87-88]. Tolstoi, de obicei atit de avar cu adjectivele, gaseste acum patru pentru a caracteriza 9 senzatie, dureroas’, e drept. Camea aparin- du-i ca o realitate fragila si totusi cumplita, ca marea datatoare de spaimd, el observa, pe buna dreptate, pornind de la ea, fenomenul mortii. Nu exist deznodmint in absolut, independent de organele si de bolile noas- tre. Cum si te stingi induntrul unui sistem? Si cum s& putrezesti? in metafizicd nu-i loc pentru nici un cadavru. $i nici, de aitéel, pentru vreo fiin)& vie. Cu cit devii mai abs- 7 tract si mai impersonal, din cauza unor concepte sau a unor prejudecati (atit filo- zofii, cit gi spiritele obignuite se misci in ireal), cu atit moartea apropiata, imediat’, pate mai de neconceput. Far’ boala, Ivan spirit obisnuit, nu ar avea nici un relief, ici o consistent’. Doar ea, nimicindu-l, ii confer o dimensiune de fiinta. Curind, el nu va mai fi nimic; inainte de a se imbolnavi nu era, de asemenea, nimic; el este doar in intervalul dintre vidul sanatatii si cel al morfii, neexistind decit atita vreme cit st& sa moar. Ce era inainte? O fantosa iubitoare de simulacre, un magistrat care credea in profesia si in familia sa. Depisind falsitatea siiluzoriul, el intelege acum ca pind la apa- ia bolii igi pierduse vremea cu fleacuri. Din atijia ani de viati nu vor mai ramine decit cele citeva saptamini in care va fi sufe- rit, iar boala ii va fi dezvaluit realitati pe care inainte nici macar nu le banuise. Adevdrata ‘viatit incepe gi se termind cu agonia, iatd ce ne invat’ incercarea prin care trece Ivan Ilici, ca si, de altfel, cea a lui Brekunov din Stapin si slug. Si finde ne mintuim pierind, sa in- tretinem vie in noi superstitia ultimelor noastre clipe: doar ele, crede Tolstoi, ne vor izbavi de vechea spaima, doar prin ele 0 8 vom invinge. Ea ne invenineaza sufletul, e rana noastra; dacd vrem sa ne vindecam, tre- buie si avem rabdare, si asteptim. Putini intelepti vor subscrie la aceasta concluzie; cdci a vrea sa fii infelep* inseamni a vrea s& invingi neitirziat aceasta spaima Chiar daca Tolstoi a fost totdeauna pre- ocupat de moarte, ea nu a devenit pentru eb 0 problem’ obsedanti decit o data cu criza prin care a trecut in jurul virstei de cincizeci de ani, cind a inceput, cuprins de panic’, s& se intrebe asupra ,sensului” vietii. Dar de indata ce esti obsedat de semnificatia ei, viata se dezagrega, se pulverizeazsi: si toc- mai asta arunca o lumina asupra a ceea ce ea este, asupra a ceea ce ea valoreaza, asupra substantei ei plapinde si improbabile. Va tre- bui s& sustinem, impreuna cu Goethe, ca sensul vielii sta in viata insisi? Cel obsedat de aceast’ problema se va hotiri greu la asemenea raspuns, pentru bunul motiv ci obsesia lui incepe tocmai cu revelatia non sensului vielii S-a incercat si se explice criza si ,conver- tirea” lui Tolstoi prin sec&tuirea talentului au. Explicatia nu sta in picioare. Operele din ultima perioada, ca Moartea lui fvan Hlici, Stapin si slugd, Parintele Serghie, Diavolul, au 9 0 densitate si o profunzime de care ar fi lip- site creatiile unui geniu secatuit. in cazul lui Tolstoi nu e vorba de o secatuire, ci de de- plasarea centrului de interes. Refuzind si se mai aplece asupra vietii exterioare a fiin- telor, nu mai voia s& le observe decit din momentul cind, traversind ele insele o criza, erau silite s8 rupa cu fictiunile in care traise: r& pind atunci. fn aceste conditii nu mai putea s& scrie romane de mari dimensiuni. El denunt& pactul cu aparentele pe care-1 semnase ca romancier, il denunta si-l rupe, pentru a asuma cealalt latura a lucrurilor. Criza in care intra nu era totusi nici atit de neasteptata si nici atit de radicala pe cit cre- dea el cind seria: ,,Viata mea se opri in loc.” Departe de a fi fost imprevizibila, ea repre- zenta de fapt rezultatul, exasperarea unei angoase de care suferise totdeauna. (Desi ‘Moartea lui Toan Hlici dateaza din 1886, toate temele tratate aici se gasesc in germene in ‘Trei morti, scrisé in 1859.) Numai c& angoasa lui de dinainte, fireasc&, in masura in care era lipsita de intensitate, era tolerabila, in timp ce aceea pe care a simlit-o mai tirziu abia daca putea fi suportata. Ideea mortii, la care a fost sensibil inca din copilarie, nu are nimic 10 morbid fn sine; dar nu tot asa stau lucrurile cu obsesia morfii, aprofundare necuvenité a acestei idei, care devine atunci funesti exer- citiului vietii. Asertiune adevaraté numai dac& ne inclinm in fata punctului de vedere al viefii... Dar nu putem concepe oare exi- genta unui adevar care, in fata ubicuitatii morfii, refuza orice concesie, precum si orice distinctie intre normal si maladiv? Dacé important nu-i decit faptul de a muri, atunci s& tragem de aici toate consecintele, fara s& ne mai incurcdm in alte consideratii. E © po- zitie pe care nu o vor adopta cei ce se lamen- teaz& intruna cu privire la ,criza” lor, adic& Ia o stare catre care, dimpotriva, tind stra- daniile adevaratului solitar, care niciodats nu se va cobori pina la a spune: ,,Viafa mea se opri in loc”, caci el tocmai asta cauta si urmareste. Dar un Tolstoi, bogat si celebru, ajuns — conform modului de a gindi al omu- lui obignuit — in culmea fericirii, priveste Snnebunit cum i se prabusese vechile certitu- dini si incearca in zadar sa-si izgoneasc’ din suflet revelatia recent a nonsensului care-1 invadeaza, il acoper& sub torentele lui. fl ui- meste si-l deruteaza faptul c’, dispunind de © atit de mare vitalitate (muncea, ne spune nu el, opt ore pe zi fara si oboseasca iarba la fel de bine ca un fran), este nevoit si se slujeasc’ de tot felul de manevre vi- clene pentru a nu se sinucide. Vitalitatea nu constituie un obstacol in fata sinuciderii: totul depinde de directia pe care o urmeaz sau care i se imprima. Constata de altfel el insusi ca forfa ce-] indemna si se autodis- truga semana cu cea care mai inainte il lega de viata, numai ci, adauga el, ea se manifes- ta acum in sens invers. Anemicii nu au privilegiul de a percepe lacunele fiinfei, de a alerga spre propria lor ruin din exces de luciditate, de a se pribusi si de a se pierde; firile puternice, daci intra oricit de putin in conflict cu ele insele, sint mult mai apte de a se nimici; ele vin cu toats patima, cu toat& frenezia lor: si tot ele tra- verseaza crize in care trebuie si vedem o pedeapsi, cci nui normal si-si consacre in- treaga energie spre a se autodevora. Au ajuns pe culmile gloriei? Se vor sufoca sub povara unor intrebiri fara de rispuns sau vor cidea prad& unei nebunii, stupid’ in aparent’, legitima si esenfiala de fapt, asemenea celei ce-a pus stipinire pe Tolstoi cind, in plina deruta, el isi repeta pin’ la indobitocire: La ce bun? sau Ce important mai are? Cel ce a facut 0 experienti asemanditoare cu cea a Ecleziastului isi va aminti totdeau- na de ea; adevarurile pe care le va fi aflat sint pe cit de definitive, pe atit de impracti- cabile: banalititi, evidente ce nimicesc orice echilibru, locuri comune care te innebunesc. in lumea modern’, nimeni nu a avut atit de limpede ca Tolstoi aceasta intuitie a zAdarni- ciei, care contrasteaza in chip atit de fericit cu sperantele acumulate in Vechiul Testa- ment. Chiar cind, mai tirziu, se va propune ca reformator, el nu-i va putea rispunde lui Solomon, fiinfa cu care are cele mai multe puncte comune: nu erau oare, atit unul, cit celilalt, niste mari senzuali in Jupta cu un dezgust universal? E un conflict fara iesire, © contradictie temperamental din care de- riva poate viziunea Zadarniciei. Cu cit sin- tem mai inclinati si ne bucuram de toate, cu atit mai mult se inversuneaza dezguotul s& ne impiedice, iar interventiile oale vor fi cu atit mai viguroase, cu cit lacomia noastra de pliceri va fi fost mai nerabdatoare. ,Nu te vei bucura de nimic!”, iat ordinul pe care ni-] da cu prilejul oricarei intilniti, al oricarei uitiri, Existenta nu are gust decit daca te menfii intr-o betie gratuit’, in acea stare de ebrietate fara de care fiinta nu poseda nimic pozitiv. Cind Tolstoi ne asigurii ca inainte de criza hui era beat de via{3’, trebuie si in- felegem ca tntia, pur si simplu, c& era, adic’, ametit ca orice fiinté vie considerata ca atare. Dar amefeala dispare, iar disparitia ei ia chipul fatalitatii. Ce-i de facut? Ai cu ce si te imbeti, dar nu poti; in plin& vigoare, nu esti in viafé, nu mai faci parte din ea: o stra- pungi, fi vezi irealitatea, caci iesirea din betie este clarviziune gi trezire. $i pentru ce te tre- zesti, daca nu pentru moarte? Ivan Tlici voia ca semenii lui s8-i pling’ de mila; mai nefericit decit eroul stu, Tolstoi se compara cu un pui de pasare cazut din cuib! Drama lui ne stirneste simpatia, desi nu putem subscrie la argumentele pe care le invocd spre a o explica. Partea ,negativa” este in cazul lui mult mai interesanta decit cealalt’. Desi intrebarile sale emana din fiinta lui cea mai profunda, lucrurile stau cu totul altfel in privinta rispunsurilor sale. Fapt sigur, perplexitatile pe care le-a trait in timpul crizei erau aproape intolerabile; in loc sa vrea sA se lepede de ele doar pentru acest motiv, giseste cu cale si ne spuna ci, fiind specifice celor bogati si trindavi, si nicidecum mujicilor, ele sint lipsite de orice u consecinfi intrinsecd. El subestimeaza in mod vizibil avantajele satietatii, care permite descoperiri ce-i sint interzise siriciei. Celor situi, celor blazati li se dezvaluie anumite adevaruri pe care gresit le numim false sau temerare sia ciror valoare subzist’ chiar Gind condamnam genul de viata ce le-a dat nastere. Cu ce drept refuzim de la bun in- ceput adevarurile Ecleziastului? Dac ne si- tum la nivelul faptelor, ne va fi dificil — 0 vom admite usor — s&-i acceptim deza- buzarea. Dar Ecleziastul nu considers ci fapta e un criteriu. De aceea, el ramine pe pozifiile sale, iar ceilalfi pe ale lor. Pentru a justifica acel cult pe care- are pentru mujici, Tolstoi invock detasarea lor, usurinta cu care ei parasesc viata, fra si se complice cu probleme inutile. fi presuieste, ti iubeste oare cu adevarat? Mai curind ii invidiaz’, pentru ca fi crede mai putin com- plicati decit sint. El isi inchipuie c& ei aluneca in moarte, ca ea este pentru ei 0 usu- rare, c&, prinsi de o furtuna de 24pada, ef renunti s& mai lupte, asemenea lui Nikita, in timp ce Brekunov se indirjeste si se zbu- cium. ,,Care-i modul cel mai simplu de a muri?” lata intrebarea ce i-a dominat matu- ritatea gi i-a chinuit batrinejea. A cdutat in- 15 (runa simplitatea, dar n-a gasit-o decit in stilul su El, ca fiint& uman’, era prea chi- nuit pentru a putea ajunge la ea. Ca orice spirit torturat, depasit si subjugat de propri- ile-i suferinfe, el nut putea iubi decit copacii si animalele, s1 doar pe acvi oameni care, prin vreo trisiturd oarecare, se inrudeau cu elementele naturti. Neindoielnic, nadaj- duia ca, in contact cu es, se va smulge din spaimele-i obignuite gi se va indrepta spre o \gonie Suportabild si chiar senina. Nu-si mai dorea decit sisi linisteasca sufletul, s8 intil- neascii pacea cu orice pret. Vedem acum de ce Ivan Ilici nu trebuia lasat s4-si dea duhul in dezgust sau spaima. , isi cauti teama de moarte pe care 0 simfise inainte si n-o mai giisi. Unde e? Care moarte? Nu mai exista nici o teama, pentru ci nu mai exista moartea. in local mortii era lumina. Va sa zica asta e! exclama deodata, cu glas tare. Ce bucurie'” [p. 135]. Dar nici aceasta bucurie si nici aceasta lumina nu sint convingatoare; ele sint extrin- sece, lipite. Cu greu admitem ci izbutese 38 indulceasci intunericul in care se zbate muribundul: nimic, de altfel, nu-l pregatea penirt: aceasta jubilatie, care nu are nici un raport cu mediocritatea sau cu solitudinea la care este constrins. Pe de alta parte, de- scrierea agoniei este atit de apasitoare prin exactitatea ei, incit ar fi fost aproape cu neputin{a si 0 incheie fara sa schimbe tonul si planul. ,,S-a sfirsit cu. moartea, isi spuse. Nu mai exist” [p. 135]. $i printul Andrei voia si se convinga de acelasi lucru: ,Jubi- rea este Dumnezeu gi, cind mori, inseamna c& tu, o particica de iubire, te intorci la iz- vorul vegnic al tuturor lucrurilor.”* Mai sceptic cu privire la divagaliile finale ale printului Andrei decit va fi mai tirziu in legatura cu cele ale lui Ivan Ilici, Tolstoi adaugi: ,Gindurile acestea i se pareau linis- titoare, Dar nu erau decit ginduri. Ceva le lipsea, era ceva unilateral in ele, ceva prea personal, ceva prea rational — nu erau evi- dente.” Din nefericire, nici cele ale bietului Ivan Ilici nu vor fi altminteri. Dar Tolstoi strabatuse un drum lung de cind scrisese Riizboi si pace: ajunsese la un stadiu in care, cu orice pret, trebuia si elaboreze o formuls salvatoare si si se agaje de ea. Aceasta lu- mina, aceasta bucurie supraadaugate, cum * Citatele din Rizboi si pace urmeaz’ versiunea soméneasc semmata de Ion Frunzetti si N. Parocescu, ed. a V-a, Editura Univers, Bucuresti, 1985 (r.trad ) 7 s& nu simfi c& le visa pentru el si ca fi erau interzise, ca si simplitatea? Nu mai putin visate sint ultimele cuvinte pe care le atribuie eroului sau, asupra sfirsitului mortii. SA com- param cu acest sfirsit, care nu este unul, cu acest triumf conventional si voit, ura atit de real’, atit de adevarata pe care o simte acelagi erou fafa de familia sa: Cind veni dimineata valetul, apoi sotia si fata, apoi doctorul, fiecare gest al lor, fiecare cuvint al lor confirmara inspaiminta- torul adevar pe care il intrezrise in acea noapte. In acel adevair se vedea pe sine, tot ce insemnase pentru el viata, vedea limpede ca nu era ceea ce trebuie, ci nu era decit o minciuna urias’, groaznica, care nu-ti ing: duie sa vezi nici viata, nici moartea. Si dul ii mari, ii inzeci suferintele fizice. Gemea, se zvircolea si isi rupea vesmintele de pe el. I se prea ca suferinta il apasa si i] MAbusai. De aceea ji ura” [pp. 129-130] Ura nu duce la izbavire, si nu vedem cum, din oroarea de sine, se poate face un salt in acea zoné de puritate in care moartea este depasita, ,sfirgiti”. A uri lumea si a se pe sine inseamn& a acorda prea mult credit lumii si sinelui, a te transforma int-un ins inapt a se elibera atit de lume, cit si de sj 18 sine. Ura de sine mai ales este dovada unei iluzii capitale. Pentru cdi se ura pe el insusi, Tolstoi isi inchipuia c& incetase s& mai tri- iasc& in minciuna. Or, dac& nu renunfi cu totu! (lucru de care era incapabil), nu poti tral decit mintindwi pe alti si mintindu-te petine. Asta a si facut: nu inseamna ci minti cind afirmi tremurind c& ai invins moartea si teama de moarte? Acest senzual ce incri- mineazii simturile si care s-a ridicat intot- deauna impotriva lui insusi, acest ins c&rui fi plicea sa-si cenzureze inclinatiile, s-a str duit, cu 0 ardoare perversa, s urmeze ocale opus fata de tot ce era el. O nevoie volup- tuoasa de a se chinui il mina citre situatiile insolubile. Era scriitor, cel mai mare din vre mea lui; in loc s& afle in asta multumire, si-a inventat 0 vocatie, pe cea a omului de bine, strain in toate privintele de gusturile sale. A inceput si se intereseze de cei siraci, si-i ajute, si le deplinga conditia, dar mila lui, cind sumbra, cind indiscrets, nu era decit 0 forma a ororii sale fat de lume. Posomoreala, tris&tura lui dominant’, se intilneste la cei care, convingi cA au apucat pe un drum gresit sicd si-au ratat adevarata menire, sint necon- solati c& au rimas mai prejos de ei insisi. in ciuda operei sale considerabile, Tolstoi a 19 avut acest sentiment; si nu uitim ca ajun- sese si creada cA e © oper frivola, ba chiar daunatoare; o realizase, dar nu se realizase pe sine. Posomoreala fi venea din intervalul ce separa reusita-i literara de neimplinirea spiritual. Sakya-Muni, Solomon, Schopenhauer: dintre acesti trei mari melancolici pe care-i citeaz adeseori, primul a mers cel mai departe, si de el ar fi vrut neindoielnic sa se apropie cel mai mult: ar fi izbutit, daca dez- gustul de lume si de sine ar fi de-ajuns ca sa ajungi in Nirvana. $i apoi, Buddha parisit de tinar familia (nu ni-l putem in- chipui impotmolindt-se intr-o dram conju- gala si eternizindu-se in mijlocul alor s&i, nehotarit si posac, urindu-i pentru ca-1 im~- piedicau s&-si ducd la indeplinire marele ptoiect), in timp ce Tolstoi avea sa astepte decrepitudinea pentru a incerca.o fuga spec- taculoasa si penibila. Desi il supra discor- danta dintre doctrina si viata sa, nu avea totusi puterea si schimbe ceva. De altfel, cum ar fi putut proceda, data fiind incom- patibilitatea dintre aspiratiile sale premedi- tate si instinctele sale profunde? Pentru a mésura amploarea acestor ezitari chinui- ea 20 toare (asa cum apar mai ales in Parintele Serghie), trebuie s& semnalim c& se striduia fn taind sa-i imite pe sfingi si ca aceasta a fost cea mai imprudent’ dintre ambitiile sale. Propunindu-si un model atit de dispro- portionat fata de mijloacele sale, isi provoca inevitabil o deziluzie suplimentara. Pacat ci nea meditat la versetul din Bhagavad-Gita, conform céruia e mai bine sa pieri pe legea ta decit s& urmezi legea altuia! Si tocmai pentru cd si-a citutat mintuirea in afara c&i- lor ce-i erau proprii, el a fost, in perioada isd de ,regenerare”, si mai nefericit decit inainte. Cu un orgoliu ca al su, nu trebuia si vrea cu orice chip si fie milostiv: cu cit se dorea mai caritabil, cu atit devenea mai sumbru. Incapacitatea sa radicala de a iubi, dublati de o clarviziune inghetata, explica de ce arunca asupra tuturor lucrurilor, mai ales asupra personajelor sale, o privire Jipsita de orice complicitate. ,Citindu-i ope- rele, nu simfi nici macar o singurs data dorinta sa rizi sau s& surizi”, nota un critic rus de la sfirsitul secolului trecut. in schimb, cel ce nu simte ci umorul este calitatea lui major’ n-a injeles nimic din Dostoievski. El se aprinde, uita de sine gi, cum nti nici- a odata rece, ajunge la acel grad de febrilitate cind, realul find transfigurat, teama de moarte nu mai are sens, pentru cd omul s-a ridicat deasupra ei. Dostoievski a depas a invins-o, asa cum ii sta bine unui vizionar, si ar fi fost cu totul incapabil s& descrie o agonie cu acea precizie clinica in care Tolstoi exceleaz\. Se cuvine si mai adaugtim cA aces- ta este un clinician sui-generis: el nu studiaz’ niciodata decit propriile-i boli si, cind le i vigi- ingrijeste, 0 face cu toat& acuitatea 5 fenfa spaimelor sale S-a observat adeseori: Dostoievski, bol- nav si sac, si-a terminat cariera in apo- teozi (discursul despre Puskin!), in timp ce Tolstoi, mult mai favorizat de soarta, si-a sfirsit viata in deznadejde. Daca ne gindim bine, contrastul dintre cele doua deznoda- minte este cu totul in ordinea Jucrurilor. Dostoievski, dupa revoltele si incercarile din tinerefe, au se mai gindea decit s& serveasci s-a imp&cat, dac& nu cu universul, cel putin cu fara sa, ale carei abuzuri le-a acceptat si le-a justificat; credea ci Rusiei fi revine menirea de a juca un mare rol, c& ea trebuia chiar sa salveze umanitatea. Conspiratorul de altidat&, acum inradacinat si potolit, 22 putea, fari impostura, s4 apere Biserica si Statul; oricum, nu mai era singur. Tolstoi, dimpotriva, va fi tot mai singur. El se cufun- da in dezolare si vorbeste atit de mult de o _Wiafd noua” pentru ca viata ii scapa. El mineaza de fapt religia pe care crede cé 0 regenereazi. Combate nedreptatile? Dar merge mai departe decit anarhisti, iar for- mulele pe care le propune sint de 0 exage- rare demonica sau ridicola. Atita lips’ de misura, atita negafie nu sint decit razbu- narea unui spirit care nu a putut niciodata s& se deprinda cu umilinfa de a muri. MOARTEA LUI IVAN ILICi I in spatioasa cladire a Palatului Justitiei, con- silierii $i procurorul, profitind de suspen- darea unei sedinfe in procesul Melvin, se adunara in cabinetul lui Ivan Egorovici Sebek si porniré o discufie in jurul faimoasei afaceri Krasovski. Fiodor Vasilievici demon- stra cu inflacdrare c& afacerea nu e de com- petenta justitiei, Ivan Egorovici sustinea cu inc&patinare punctul sau de vedere, iar Piotr Ivanovici, care din capul locului nu partici- pase la discutie, statea deoparte $i risfoia Buletinul Oficial, care tocmai sosise. —Domnilor, exclama el, a murit Ivan Nei —Ce spuil —Poftim, citeste, zise el, intorcindu-se spre Fiodor Vasilievici si intinzindu-i Bule- tinul proaspat aprut, care mai pastra miro- sul tiparului. in chenar negru, era scris: ,,Praskovia Fiodorovaa Golovina are neméirginita dure- re s& anunte rucelor si prietenilor incetarea 27 din viaté, in ziua de 4 februarie 1882, a iubi- tului ei sot, Ivan Ilici Golovin, consilier 1a Curtea de Apel. Serviciul funebru va avea Joc vineri, la ora unu dup’-amiaza.” Ivan Ilici fusese coleg cu cet de fafa gi tofi il iubiserd mult. in ultimele s{ptimini z&cu- se la pat si se spunea cd ar fi o boalai incura~ bila. Cu toate acestea, n-a fost dat afara din slujba, dar anumite motive indreptiteau lumea si creada ci, dup moartea lui Ivan lic, in locul sau va fi numit Alekseev, iar in locul lui Alekseev, Vinnikov sati Stabel. De aceea, la vestea mortii lui Ivan Tlici, chiar din, prima clip’, fiecare dintre cei adunati tn ca binet se gindea la urmarile pe care moartea lui le-ar putea avea in Jegatura cu mutarea sau cu avansarea personala, sau a vreunor cunostinfe de-ale sale De bun’ seam, au si ma numeasca’ in locui lui Stabel sau al lui Vinnikoy, isi spunea Fiodor Vasilievici. De mult mi s-a fag&duit. Asta ar face vreo opt sute de ruble in plus la salariu in afara de alocatia de cancelarie.” Acum trebuie negresit s8 cer transferul cumnatului meu din Kaluga aici, gindea Piotr Ivanovici. Neve mea are s& fie in sfirsit multumita. N-are si mai poata spune ca n-am facut nimic pentru familia ei.” 28 — Eram sigur ca nu se mai face bine, spu- se cu glas tare Piotr Ivanovici. Pacat de el! — Dar de fapt ce-a avut? Doctorii n-au putut si stabileasc’ diag- nosticul. Mai bine zis, fiecare a pus alt diag- nostic, Cind I-am vazut ultima oara, am avut totusi impresia ci se va face bine. N-am mai fost pe acolo de la sarbatori —Spune-mi, avea ceva avere? — Mise pare ci nevasti-sa are re, Nu cine stie ce insa. Da, trebuie s&i m& duc pe-acolo. Dar locuiese grozav de departe. — Vrei si spui, departe de dumneata. Pai de dummneata cine nu sti departe? Ta uite, nu poate sé-mi ierte c& stau dincolo de rfu, spuse Piotr Ivanovici, zim- bind la replica lui Sebek. Si dupa ce mai discutara despre distan- tele mari din oras, intrara din now in sedinta, in afara de reflectiile pe care aceasta moarte le stirnea in mintea fiecdruia si de probabilele transferari si migcari in magis- traturé pe care avea si le atraga, disparitia cunostintei lor apropiate trezi, ca de obicei, in sufletul tuturor celor de fafa un sentiment de satisfactie la gindul ci a murit el, si nu eu. Da, a murit, dar eu, slav Domnului...” va ave- "isi 29 spunea sau simfea fiecare dintre cunostin: {ele lui apropiate, iar asa-zisii prieteni ai lui Ivan Ilici se mai gindeau in afara de asta, fara s& vrea, ci vor trebui si-si indeplineasca plicticoasa obligatie cerut& de etichet’: si duca la inmormintare si sa-i fact viduvei o vizita de condoleante. Cei mai apropiafi erau Fiodor Vasilievici si Piotr Ivanovici Piotr Ivanovici fusese coleg cu Ivan Iici la Scoala de Drept si se simfea dator. La masi, el fi aduse la cunostint’ sotiei moartea lui Ivan si-i vorbi de perspectiva care se ivea acum de a-i transfera fratele in circumscripfia lor; apoi, fara s8 se mai odih- neascé, isi puse fracul si se duse la Ivan Ilici. In fata casei lui Ivan Mici, stationa un cupeu si doua birje. Jos, in vestibul, lings cuier, sta rezemat un capac de sicriu imbré: cat in brocart, cu ciucuri si fireturi striluci- toare. Doud doamne in negru isi scoteau blanurile. Una — sora lui Ivan Ilici — fi era cunoscuta; cealalt’ era o figur straina, Svarf, un coleg de-al lui Piotr Ivanovici, toc- mai cobora scara si, vaizindu-l, se opri pe treptele de sus yi-i facu cu ochiul, avind aerul si spuna: ,Urit a mai brodit-o Ivan Ilici! Nu ca noi!” 30 Chipul lui Svart, cu favoritii englezesti, si toata silueta lui zvelt’, in frac, degajau, ca intotdeauna, o eleganta solemna; dar aici, acest aer solemn care contrasta cu firea ve- sel& a lui Svart avea o deosebitA savoare. Asa gindi Piotr Ivanovici. Pictr Ivanovici lis’ doamnele si treaci inainte si urca incet scarile in urma lor. Svart nu mai cobori: ramase sus. Piotr Ivanovici infelese pentru ce: voia pesemne sa hot’- rasca unde avea sd joace in seara aceea vint!. Doamnele urcara scara spre camera vadu- vei, iar Svart —cu buzele strinse, serios, dar cu privirea jucdus’ — fi ficu din sprincene semn lui Piotr Ivanovici ci odaia mortuara e la dreapta Piotr Ivanovici intra, fara sa stie bine cum se petrec de obicei lucrurile in asemenea cazuri si ce anume are de facut. Stia un sin- gur lucru: c& a-ti face cruce in astfel de imprejurari nu strica niciodata. Dar nu prea stia daca trebuie sau nu sa se si plece; de aceea alese calea de mijloc: cind intr, incepu si-si faci cruce si totodata s& se si plece usor. Atit cit fi inggiduiau migearile capului si ale miinilor, arunca priviri furise in jurul lui prin camera. Doi tineri, dintre care unul elev Joc de cart inrudit cu vistul si cu bridgeul (124) 31 — pare-se un nepot — iesira din odaie, faicin- uri semnul crucii. O batrinica st&tea nemis- cat’. O doamni cu sprincenele arcuite in sus in mod ciudat ii spunea ceva cu glas tare, cu © expresie de hotirire care nu admitea re- plicd: taranul Gherasim, rindasul, trecind cu pasi usori prin fata lui Piotr Ivanovici, pre- sr ceva pe jos. Piotr Ivanovici simti pe dats un miros slab de cadavru in putrefactie. Ultima data cind Piotr Ivanovici fusese in vizita la Ivan Tlic, il vazuse in birou pe acest {Sran; pe atunci era pe post de infirmier, si Ivan Ilici $inea mult la el. Piotr Ivanovici stitea drept la mijloc, intre sicriu, dascal $i icoanele de pe masa din colt. isi ficea me- reu cruce si se pleca mereu. Cind ise piru, in sfirsit, ci miscarea miinii cu care-si ficea cruce durase de-ajuns, inceta si incepu si exa- mineze mortul. Mortui z&cea culcat cum zac mortii —im: pietrit —, cu membrele intepenite, cufundat in cAptuseala sicriului, cu capul lisat pe pera si, ca la toti morfii, i ieseau in relief fruntea galbena ca de ceara, cu chelia care se-ntindea de la timplele adincite, si nasul care prea cd-i apas buza de sus. Se schim- base mult si slabise de cind nu-I mai vazuse Piotr Ivanovici, dar, ca la toti morfii, chipul ii 32 era mai frumos si — mai cu seam’ — mai impunator decit pe vremea cind traia. Fata lui prea a spune ca tot ce avusese de facut facuse; si inc& aga cum trebuie. in afara de aceasta, in expresia lui se mai citea o mus- trare sau un avertisment citre cei rimagi in viata. Avertismentul i se paru lui Piotr Iva- novici ceva fara rost sau care, in orice caz, nu i se adresa lui. Se simtea stingherit si-si mai facu o data cruce; apoi—cam in graba, dupa plrerea lui, si nepotrivit cu regulile bu- nei-cuyiinte —se intoarse si se indrept& spre usd. Svart il astepta in salon, stind cu pi- cioarele larg departate si, cu amindoua mi nile la spate, se juca cu jobenul. O singura privire aruncata asupra figurii voioase a [ui Svart — sclivisit si pus la punct — i fu d juns lui Piotr Ivanovici 2 s& se invioreze. Intelese ca el, Svarf, e mai presus de lucru- rile astea si ci nu-i el omul s& se lase coplesit de impresii apasitoare. Avea aerul si spun: incidentul cu inmormintarea lui Ivan Dici nu poate constitui un motiv destul de puternic pentru a-si schimba programul; cu alte cuvinte, nimic nu va putea s&-l impiedice ca disear’, cind va desface perechea now’ de carfi, s& le plesneasca de mas’, in timp ce lacheul va aseza cele patru luminari nein- cepute; de altfel, mu exista nici un motiv s& 33 presupunem c& acest incident il va putea impiedica s4 petreaca si astizi o seara tot atit de placuti ca de obicei. I-a si spus-o in soapta lui Piotr Ivanovici, cind acesta a tre- cut pe ling’ el, si i-a propus sa se intru- neasc& pentru partida la Fiodor Vasilievici. Dar se vede ca lui Piotr Ivanovici nu-i era scris s8 faci o partida de vint in seara aceea. Praskovia Fiodorovna, o femeie scunda si gras, care, cu toate striduintele de a pirea altfel, era totusi, de la umeri in jos, din ce in ce mai laté — toat& in negru, cu 0 naframa de dantela pe cap si cu sprincenele tot atit de ciudat indreptate in sus ca ale doamnei care stétea in fata sicriului —, iesi din aparta- mentele ei cu alte doamne si, coducindu-le spte usa camerei mortuare, spuse: — Acusi o si inceapa slujba. Poftiti, va rog. Inclinindu-se vag, Svart se opri, nevrind pesemne nici si primeasca, nici si refuze aceasta invitatie. Recunoscindu-l pe Piotr Ivanovici, Praskovia Fiodorovna oft, se apropie de el, il lui de brat si-i spu: Stiu c& ai fost un adevirat prieten al lui Ivan Ilici, si se its la el, asteptind din partea Jui gestul corespunzator. Piotr Ivanovici stia 3, dupa cum adi- neaori trebuia si-si faci cruce, acum trebuie 34 si-i string’ mina, si ofteze gi si spun’: Vi asigur!” Chiar asa si facu. Procedind astfel, simfi cd rezultatul e cel dorit: fu induiosat si el, fu induiosata si ea. — Sa mergem pind nu incepe; am s vorbesc, fi spuse viduva. D3-mi bratul. Piotr Ivanovici fi oferi bratul si se indrep- tari spre camerele din fund, trecind prin fata lui Svart, care fi f&cu trist cu ochiul hui Piotr Ivanovici. ,S-a dus vintul! Si nu te superi, dar imi caut alt partener. Sau jucim in cinci, cind scapi”, parea cd spune privirea Tui jucdusa Piotr Ivanovici oft’ si mai adinc, si mai trist, in timp ce Praskovia Fiodorovna strinse cu recunostinta mina. Intrara in salo- nul ei tapetat cu creton roz, slab Iuminat de © lamp, si se asezara lingd masa; ea pe canapea, Piotr Ivanovici pe un taburet cu arcurile stricate, care se strimba sub greu- tatea lui, Praskovia Fiodorovna vru sé-l pre- vind s& se aseze pe un alt scaun, dar gaisind asemenea prevenire nepotrivita cu situatia, se razgindi. Cind se asez pe taburet, Piotr Ivanovici igi aminti cum isi aranjase Ivan Hici salonul si cum se sfituise cu el la ale- gerea cretonului roz cu frunze verzi. Trecind pe dinaintea mesei spre a se aseza pe cana- 35 pea (tot salonul era ticsit cu mobil si di- verse obiecte), viduva igi agata dantela ni- framei negre de incrustatiile mesei. Piotr Ivanovici se ridica putin ca sa i-o desprinda, si atunci taburetul eliberat de greutatea lui incepu si joace si s&-1 imping’. Vaduva cAuta si-si desprinda ea insisi dantela, si Piotr Ivanovici se asezi din nou, strivind sub el fabutetul rizvritit. Dar viduva nu izbutea, asa ci Piotr Ivanovici se ridicd ia- risi, si taburetul prinse iardsi 8 se razvr’ teasca, ba chiar trosni. Dupa ce aceasta scena lua sfirsit, ea igi scoase o batista curata de linou si incepu sa pling’. Dar episodul cu dantela si lupta cu taburetul il racisera pe Piotr Ivanovici, si acum statea posac. Aceas- 18 situatie neplacuta fu intrerupta de Soko- lov, chelarul lui Ivan Tlici, care venise s& aduca la cunostingi c& locul ales la cimitir de Praskovia Fiodorovna costa dou sute de ruble. Ea se opri din plins si, cu un aer de victima, fi arunca o privire lui Piotr Ivano- vici, spunindu-i in frantuzeste ca fi vine tare greu. Piotr Ivanovici ficu ticut un gest care exprima ferma lui convingere c& nici nu se poate sa fie altfel. — Poti fuma daca vrei, ii spuse ea cu generozitate gi totodata cu tristete in glas si 36 Incepu s& discute cu Sokolov despre preful locului. Piotr Ivanovici isi aprinse figara si auzi ‘cum ea il intreba cu de-aminuntul pe Soko- lov despre diferitele prefuri ale locurilor, hotirind care din ele trebuie cumparat. Dupa ce sfirsi cu locul, fi didu dispozitii si cu privire la cintarefi. Apoi Sokolov pleca —Trebuie sa le fac singura pe toate, spu- se ea lui Piotr Ivanovici, dind la o parte albumele de pe mas. Observind c& scrumul e gata si cada pe mas’, apropie de Piotr Ivanovici scrumiera si zise: Gisesc ci e 0 preficitorie s& spui c& din cawza durerii nu te poti ocupa de lucrurile practice. Pe mine, dimpotriva, faptul c3-i port lui de grija ma sustrage de la durerea mea, chiar daci nu-mi aduce mingiiere. Si din nou isi scoase batista, pregatindu-se din nou sa pling’, dar deodati, ficind © sforjare, isi reveni si, linistit’, incepu s4 vorbeasc’. Am ceva de discutat cu dumneata. Piotr Ivanovici se inclind, insa fara a lisa sa se destind’ arcurile taburetului, care incepura indata 58 se miste sub el. — A suferit ingrozitor in ultimele zile. — Asuferit? intreba Piotr Ivanovici — Ah, ingrozitor. Nu numai in ultimele minute, in ultimele ceasuri a fipat tot tim- 7 pul, trei zile si trei nopti a tipat fara incetare. Era ceva insuportabil. E de neinchipyit cum am putut rezista. Se auzea prin trei rinduri de usi! Ah, Doamne, ce-am mai patimit! $i nu si-a pierdut cunostinfa? intrebs Piotr Ivanovici — Nu, sopti ea, nici in ultima clipa. Cu un sfert de ceas inainte de a muri, si-a luat rimas bun de la noi si a cerut sil scoatem pe Volodia din camera Cu toata senzatia neplacuta ce i-o dadea constiinta prefacatoriei lui si a acestei femei, gindul la suferintele omului pe care il cunos- cuse atit de aproape — mai intii ca baietas vioi, ca elev, apoi om matur, cind i-a fost coleg — il ingrozi deodat& pe Piotr Iva- novici. inaintea ochilor fi aparura fruntea si nasul care apasa buza de sus sii se facu frica pentru propria persoana. wTrei zile si trei nopti de ingrozitoare suferinfe, si apoi moartea. Dar asta poate sa mi se intimple in orice moment si mie“, gindi si, pentru o clip’, il cuprinse spaima Dar deodat’, fara s& stie nici el cum, ii veni in ajutor gindul ce-ti risare de obicei in minte in asemenea ocazii, c& lucrul acela se int_mplase cu Ivan Tlici si nu cu el, ¢& tui nu trebuie si nu poate si i se intimple asa ceva, 38 gi c’, ficind reflectiile pe care le facuse, el se lasase prada gindurilor negre, ceea ce nu era bine, dup’ cum o dovedea cu prisosinta ati- tudinea lui Svart. In urma acestui rationa- ment, Piotr Ivanovici se linisti si, interesat, incepu sa ceari amnunte despre moartea lui Ivan Ilici, ca si cum moartea care l-a lovit pe Ivan Ilici ar fi fost ceva care I-ar fi putut lovi numai pe Ivan Hci, nicidecum si pe el. ‘Dupa discutia privind aménuntele in leg’- turd cu suferinfele fizice, cu adevairat ingrozi- toare, indurate de Ivan Hlici (Piotr Ivanovici Iu cunostinta de aceste amanunte numai dupa felul cum reactionau nervii Praskoviei Fiodorovna cind vorbea despre ele), vaduva socoti nimerit sa treacd la subiect. ‘Ah, Piotr Ivanovici, ce greu imi este, grozav de greu, si se porni iarasi pe plins. Piotr Ivanovici oft& si astept& pind ce ea i sufld nasul. Dup’ ce sil sufla, Piotr Ivanovici fi spuse: Va asigur de. ea incepu din nou sa vorbeasca si ii expuse veea ce constifuia pare-se chestiunea importanva despre care voia si discute cu el; chestiunea‘consta in a-l intreba cum ar pu- tea, in urma.mortii sotului ei, s& obfin cit mai multi bani de la stat. Se preféicea c&-i 39 cere lui Piotr Ivanovici sfaturi in legaitur’ cu pensia, dar el isi dadu indat& seama ca ea cunostea pind in cele mai mici aménunte gi ceea ce nici el nu stia: tot ce se poate obfine de la stat in urma acestei morfi; voia doar si afle daci nu cumwva s-ar putea stoarce si mai mult. Piotr Ivanovici incerca s& gaseascé modalitate; dar dupa ce medit putin, con- damn chipurile guvernul pentru zgircenia lui si spuse c&, dupa cit se pare, mai mult nu se poate obfine. Atunci ea oft si era vadit ca se straduieste si gaseasci un auijloc si se descotoroseasca de musafir. El intelese, isi stinse figara, se scula, ii strinse mina si iesi in vestibul. in sufragerie, unde se afla pendula de care Ivan Nici se bucurase atita cind o cum- parase de la un magazin cu obiecte de oca- Zie, Piotr Ivanovici se intilni cu preotul si cu alte citeva cunostinte, venite pentru servi- ciul funebru, si ziri o domnigoara tinara si frumoasa pe care 0 cunostea: fiica lui Ivan ici. Ea toata in negru. Talia ei subtire parea acum si :nai subfire. Avea un aer trist, grav, si parc era mfi‘oasa. Il saluti pe Piotr Ivanovici, ca si cum el ar fi fost vinovat de ceva. in spatele ei statea, la fel de suparat, un tinar bogat, judecittor de instructie, pe care 40 Piotr Ivanovic if cunostea si despre care se spunea c& ar fi logodnicul fetei. Piotr Iva- novici il salut cu un aer mihnit si vru si treacd in camera mortuard, cind, de dupa scar, ap&ru un licean, fiul lui Ivan Tlici, care era leit taicd-séu. ‘van Ilici copil, asa cum si-] amintea Piotr Ivanovici de la Scoala de Drept. Avea ochii plinsi si ace expresie pe care o au biiefii la virsta de treisprezece-paisprezece ani. Zarindu-| pe Piotr Ivanovici, baiatul se ‘incrunta, cu un aer rusinat si grav totodata. Piotr Ivanovici il salut din cap gi trecu in camera mortuara. Incepuse slujba — lu- minari, gemete, tamiie, lacrimi, sughifuri. Piotr Ivanovici statea incruntat, uitindu-se in jos, la picioarele sale. Nu mai arunca nici © privire spre mort, izbuti s& se sustraga pina la sfirsit influentei deprimante din jurul su si plecd printre cei dintii. In ves- tibul nu era nimenj. Téranul Gherasim, rin- dasul, iesi din camera mortuara, rascoli cu miinile lui vinjoase toate subele, ca s-0 ga- seasc& pe a lui Piotr Ivanovici, si i-o tinu ca s-o imbrace. — Fi, frate Gherasime? spuse Piotr Iva- novici, ca s8 spund ceva. Pacat, aga-i? — Asa a vrut Domnul. Toti o s& ajungem acolo, raspunse Gherasim, lasind sa i se a vad’ dintiialbi, regulati, cum fi au faranii si, ca omul care n-are multe treburi, deschise repede usa, il striga pe vizitiu, il ajuti pe Piotr Ivanovici sd se urce in trasura si alergai inapoi tn casi, intrebindu-se parca ce-ar mai fide facut. Piotr Ivanovici respira cu deosebita pli- cere aerul curat, dupa atita miros de timiie, de cadavru si de acid fenic. — Unde mergem? intreba vizitiul, —E ine devreme. Mai trec pe la Fiodor Vasilievici, Piotr Ivanovici o porni. Si intr-adevar, il Basi abia la sfirsitul primului rober', aga c& se nimeri tocmai bine ca sii poata cincilea in joc. "Past, joc (nt) 42. ae Povestea vietii lui Ivan Tlici era dintre cele mai simple, mai obisnuite si mai zguduitoare Ivan Ilici a murit in virsta de patruzeci si cinci de ani, consilier la Curtea de Apel. Era fiul unui functionar, care fAcuse cariera tre-

    You might also like