O inseriptie roman& din Muzgul oragului Gherla Radu Ardevan, Radu Zagreanu — Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca In colecjiile muzeului gherlean se pistreaza, fara numar de inventar, 0 piesa antica de piatra ce Poartd o inscriptie in limba latina. Atat aspectul obiectului si al literelor, cat si continutul textului indicd indubitabil un monument epigrafic din epoca romana (vezi Fig. 1). Spre surprinderea noastra, acesta nu pare si fi fost restudiat gi publicat in maniera moderna pnd acum!, Textul acestei inscriptii era insi cunoscut de mult. Dupa mai multe consemnéri, el a fost publicat in CIL II 1608, printre piesele Daciae incertae. Pana prin secolul XIX monumentul se aflase 1a conacul nobiliar din Petrestii de Jos, apoi a aparfinut colectiei contelui Wass din Taga {ambele in jud, Chyj)’. De acolo a ajuns, probabil abia dupa al doilea rizboi mondial, in muzeul gherlean’, Originea piesei riméne neprecizata, dar calitatea pictrei ne indreapti mai curand spre imprejurimile localitAtii antice de la Gherla*. Dupa cum se stie, aici a existat in vremea provinciei Dacia castrul unitifii militare romane ala IJ Pannoniorum si un infloritor vieus aferent® Transcrierea textului in CIL este fideli, doar cu unele mici neclaritafi in randurile 7 si 9°, Probleme apar pentru ultimul nume, incomplet pastrat in r. 9”. Nu s-a oferit pind acum nici o interpretare ori datare. De data aceasta putem proceda insa la o reexaminare directa si completa a piesei. Monumentul discutat acum are forma unui paralelipiped de piatra, mai precis din gresie calcaroasa, cu urmatoarele dimensitini: inaltimea 137 em, litimea 68 cm, grosimea 54 cm. Atit latura postericard eat si cea din dreapta nu sunt prelucrate; latura din stinga a fost slefuita cu grijai. Partea din faté prezinta un cmp epigrafic de 119 x 50, 5 cm, avaind imprejur o rami de cca. 3 cm latime, apoi un chenar lat de 8 em si prevazut cu trei muluri situate la distanfe inegale intre ele (mulura interioara este snuratii). Raportul dintre lafimea gi grosimea blocului de piatr& araté ci, mai curdnd decat de un cippus funerar, ar putea fi vorba de baza unui monument in forma de pilastru dintr-o constructie impunatoare, iar la Gherla se mai cunose monumente de piatra de asemenea tip si dimensiuni’, ‘Nu apare nici in culegerile recente de inscriptii, nici in repertoriile onomastice ale Daciei romane (I. 1. Russu, Onomasticon Daciae, in AISC 4, 1944, p. 186-233; idem, Rectifiedri si adausuri la "Onomasticon Daciae”, tn AISC 5, 1948, p-282-296; idem, L'Onomastigne de la Dace romaine, iy U'Onomastigue late, Actes du Collogue International CNRS. no, 564, Pats, 1977, p. 353-363: A. Paki, Populatia din Dacia de nord tn lumina ievoarelor epigrafice, Teza de doctorat dactilografiata, Cluj-Napoca, 1998). A fost remareat si tratat la R, Zagreanu, Ateliere de pietrari in epoca roman pe valea Somesului, Tez de masterat dactitografiata, Cluj-Napoca, 2004, p. 117. * Vezi CIL III 1608, comentariul, * Cel mai probabil prin ani 'S0, cand au intrat in patrimoniul statului atat conacul din Taga, cAt si Muzeul Armenese din Gherla * Monumentele pistrate la Petrestii de Jos aveau provenienfe foarte diferite (vezi J. H. Crisan (ed.) Repertorinl arheologie af judeului Cluj, Cluj-Napoca, 1992, p. 308-309, nr. 7), aga c& acest lucru este posibil. * Prezentari generale: I. H. Crigan, op. cit, p. 212-216, Nr. 8, 11-15; N, Gudea, Der dakische Limes, Materiatien zu seiner Geschichte, in JRGZM 44, 1997, p. 102-105, nr. 97. *Textul apare astfel: D, M. / Aelia Secundi/na vix. an, XUI/ et Aelia Crispina/ vie. an. IMIL/ Aeli Secundus /et Deccia parentles fil. pientiss / et Ael. Constas (?)/ mar. Pentru acesta s-au propus patru variante. *R. Zagreanu, op. cit., p. 85-86, 158-160.Textul se dispune in cémp pe zece randuri, intre ultimul rand gi chenarul de jos find o distanfi de 34 cm. Literele, ‘ingrijit lucrate, au indlyimea de 5, 5 em, dar lafimea lor difera, formele sunt uneori exagerate’, iar distanta intre randuri atinge 2 ~ 2, 5 om. Dispunerea textului in spafiu gi trasiturile literelor arat c& mesterul lapicid si-a dat silinta st obfina un aspect cat mai ingrijit, Ligaturile sunt pufine, dar complexe: in x 4, la sffrgitul numelui Crispina, apar legate impreund literele I +N + A, iar Ja sfirsitul randului 7, in cuvantul parentes, o ligatur’ ¢ format din A + R, si imediat dupa ea se afl in aceeasi situatie E +N. Starea de conservare a acestui monument este foarte bund, desi inscriptia prezinta, in general, urme vizibile de crodare. Doar la sfarsitul r. 9 0 sparturd impiedica citirea unui | nume, Cum dupa gentiliciul Aef(ius) apar literele CO..., este clar c& acestea din urma trebuie s& ascundi cognomen-ul unuia dintre dedicanti. Pe suprafata pietrei se mai pot distinge aici cfteva urme de litere: dou haste verticale dupa O, apoi Fig.] Monumental epigrafie rma unei curburi inferioare dintr-un S, in sfarsit urmele foarte slabe ale altor haste verticale. Chiar la capatul randului apare un S destul de vizibil, Deci, numele fncepe cu CO, cuprinde un $ in centru gi se termini tot cu un S. Tinand cont si de spatiul disponibil, solutia cea mai probabil pare a fi Cofnjs[iujs"’. in ultimul rand, literele MAR, foarte clare, trebuie si redea calitatea acestui ultim dedicant (la fel ca si cuvantul parentes din rindurile 7-8); credem c& ele trebuie intregite ca mar(itus), termen ce exist in epocd si inseamn’ cu precidere "sot", “cisitorit", dar e folosit si cu sensul de AELIA’SECVNDI "mire", "pretendent” sau "logodnic'"! INAVIXANXIII Asa ca lectura intregului text este urmatoarea (vezi si Fig, 2): D(is) M(anibus) Aelia Secundi- nna vix(it) an(nis) XUIIE et Aelia Crispina vix(it) an(nis) TAT Aeli(i) Secundus et Deccia paren- tes filliis) pientiss(imis) et Ael(ius) Cofn]sfiu]s mar(itus). Fig. 2 Desen * Vezi ingustimea unor litere ca E ori T, hastele orizontale curbate ale literelor E gi L, literele D si M ori chiar N scrise eo latime prea mare ete. Toate aceste trésdturi sugereaz mai curdnd secolul Ill p. Chr. deca cel precedent. “B. Lorinez, Onomasticon provinciarum Europae Latinarum, Il, Wien, 1999, p. 73 (cognomen in Noticum; Corespunde ca spatiu disponibil si este conform semnelor ce se mai vad pe piatra), Alte variante posibile (Colinus, Colisus, Condus, Congus, Congius, Connius, Copinus, Copirus, Coporus, Coraiuts, Coralus, Coranus, Cordus, Corsius ete.) sunt atestate rar, $i numai tn provinciile occidentale ~ vezi Ibidem, p, 69, 72, 74-79. L. Quicherat, A. Daveluy, Dictionnaire latin-feancais, Paris, 1884, p. 693; E. Benoist, H. Goelzer, Nowweau dictionnaire latin-francais, Pais, 1922, 9eme édition, p. 887, 60in traducere: Zeilor subpamanteni. Aelia Secundina a trait 14 ani si Aelia Crispina a trait 4 ani. ‘Aelii Secundus si Deccia, parinfii, fiicelor prea pioase si Aelius Consius (?), sof (au ridicat monumentul). Asadar este vorba de o inscriptie finerari, Ea a fost agezata la morméntul a doud fete, evident surori; Aelia Secundina avea 14 ani la data mortii, iar Aelia Crispina doar patru. Desigur, decesul putea si fi survenit in alta ordine si la date diferite, caci ridicarea unui ansamblu funerar impresionant costa si dura destul de mult. Simpla lui existen& arata cd aceasta familie Aelia avea o stare material foarte buna. Parintii fetelor, dedicanjii monumentului, sunt numifi explicit in text. Ei au acelasi gentiliciu, ‘Aelius, scris acum la plural (ffiri dublarea ultimei vocale'*). Este clar c& familia a primit cettjenia romana céndva sub domnia lui Hadrian'’, Faptul 4 ambii parinti au acclasi nume de familie nu indica, in cazul de fafa, 0 origine joas4 ori chiar condijia de sclavi eliberati (liberti) ai aceluiasi stapin'*, Numele Aelius fiind foarte freevent in provine’ mediile militare', poate fi vorba doar de o coincidenti. Dar, chiar deosebit de bogata, inclusiv in Dacia, si mai cu seamé in aceasta familie nu face parte din vreo aristocratic local, iar tatal nu pare nici sé fi fost militar, nici s& fi ‘Indeplinit vreo functie public’ pe plan local. Trebuie cd ne aflam in fata unei familii instarite din vicus-ul din preajma castrului auxiliar de la Gherla'®, i care se va fi imbogitit mai ales prin ocupatii neagricole. Este de remarcat onomastica personajelor. Tatil poarti cognomen-ul Secundus, din care a fost derivat si numele unei fiice (Secundina), in timp ce a doua are numele de Crispina. Toate aceste cognomina de bund factur’i romana sunt deosebit de freevente in mediile celtilor romanizati, indeosebi din Europa centrala’”, © origine celto-romana — chiar indepartatd — a familiei n-ar fi ceva surprinztor, odat ce unitatea militar’ de la Gherla, Ala I] Pannoniorum, fusese formata initial din locuitori celto-romani ai Pannoniei'’, iar influenta romanitatii celtice este destul de vizibila in aceasta localitate antic&!’, ar numele mamei, Deccia (cu varianta masculini Deccius), se intdlneste cu preciidere tot in lumea celtied romanizata”, fapt care confirma constatarea de mai sus. La dedicatia parintilor se asociaz ine’ un personaj, anume Aelius Consius (?). Numele lui pare 2 Hf. Mihtescu, La langue latine dans le sud-est de l'Europe, Bucuresti — Paris, 1978, p. 188-189. ' Urmasii celor devenifi cetateni romani prin bunavointa imparatului Hadrian poarté numele de Publius Aelius gi sunt foarte numerosi in provinciile dunarene (A. Mécsy, Beitrdge zur Namenstatistik (Dissertationes Pannonicae 11V3 Budapest, 1985, p. 26, 52); tocmai de aceca, ei ajung sa nu-si mai consemneze prenumele. Ceilalfi Aeli, urmasii celor care au primit cetitenia de la Antoninus Pius, sunt simitor mai putini si~ de reguld — iyi seriu si prenumele Titus '? in eazul numelor rare, care nu s-au raspandit larg in societatea romana (prin acordarea lor unor largi categorii de noi cetiteni), constatarea nu mai este valabilt: acelasi gentiliciu al sotilor poate indica tocmai conditia lor de liberti ai sceluiagi stipan (1. Piso, Die soziale und ethnische Zusammensetcung der Bevotkerung ia Sarmizegetusa und in “pulum, in W. Eck (Hitsg.), Prosopographie und Sozialgeschichte. Studien zur Metodik und Erkenmtnismoglichkeit der Yaiserseitlichen Prosopographie (Kolloquium Koln, 24. ~ 26, November 1991, KoIn - Wien ~ Weimar, 1993, p. 328) 5A. Méesy, op. eit, p. 47-57; B. Lérincz, Fr. Red6, Onomasticon provinciarum Europae Latinarum, 1, Budapest, 1994, p. 33-38. | Ramdnem la pirerea cé monumentul trebuie sa provina din zona Gherlei (vezi mai sus). "7 A. Paki, op. cit., p. 134-135, 310 (vezi si nota 92). 181.1, Russa, Dacia si Pannonia Inferior in lumina diplomei militare din amu 123, Bucuresti, 1973, p. 78-79; A. Husar, Celti si germani in Dacia romand, Cluj-Napoca, 1999, p. 115-117; C.C. Petolescu, Awrilia Daciae, Bucuresti, 2002, p. 74-16. A, Husar, op. cit, p. 55-56, 180, 182-183, 185, 186-187, 190-191235, 237, 244-245, 251, 253, 256. ® B. Lérinez, op. cit. p. 94 61tot de factur celto-romani”!, iar gentiliciul Aelius nu poate fi, nici in acest caz, decdt o simpla coincidenfa. El apare cu calitatea de maritus, evident al uneia dintre cele dowd fete. Cum Aelia Crispina a murit la varsta de abia patru ani, nu poate intra in discutie decat sora ei mai in etate, Aelia Secundina. Avand la data decesului paisprezece ani, aceasta putea fi logodit in mod legal gi chiar cisatorita”*. Asa cf traducerea lui maritus prin "sot" se justific’, iar 0 uniune conjugala la o asemenea varsti pentru sotie nu constituia ceva exceptional in societatea vremii”. Nu stim nimic altceva despre Aelius Consius (?) gi, in lipsa unei consemnari explicite, nu-l putem considera militar. Lipsese de asemenea orice elemente sigure de datare. Aspectul ingrijit al monumentului si al literelor nu oferi temeiuri pentru incadrarea cronologica. Doar lipsa prenumelor susfine confectionarea inscriptiei in secolul III p. Chr. in acelasi sens ne indreapta si prezenta ligaturilor elaborate din randurile 4 si 7, Credem c& cea mai verosimili datare poate fi epoca Severilor, moment de prosperitate si liniste pentru Dacia romana”, Asa ca, in perioada respectiva, membrii acestej familii contau deja in societate ca vechi cetateni romani, de cel putin trei generatii. in concluzie, monumentul epigrafic prezentat acum constituie un bun document de viata provincialé romana din Dacia. in agezarea romana de la Gherla apare o familie de conditie comun’, neprivilegiata, dar cu o bund stare materiala, a carei origine celtica nu contrazice nici calitatea lor de cetiifeni romani, nici cultura si modul de viafa tipice societifii romane. Ei se exprima in latineste, au nume romane si inalfé un edificiu funerar more Romano. Inscriptia confirma odati mai mult calitatea bund a romanitifii provinciale din acest col} al Daciei, Abrevieri AISC = Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj cL = Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin IDR = Inscriptiile Daciei romane, Bucuresti JRGZM = Jahrbuch des Rémisch-Germanischen Zentralmuseums, Mainz Lista ilustragiilor Fig. 1 Inscriptia familiei Aelia din Gherla (fotografie). Fig, 2 Inscriptia familiei Aelia din Gherla (desen). * Apare si ca nomen gentile, in Gallia Narbonensis, in Hispania si chiar in Moesia ‘Superior — toate provincii avand gi tun substrat celtic (idem, p. 73). * P. F, Girard, Manuel élémentaire de droit romain, Paris, 1929, 8eme édition, p. 171; M. Kaser, R, Kniittel, Romisches ‘vatrecht, Manchen, 2003, 17. Auflage, p. 102-104, 356-357. " L. Mihailescu-Birliba, Individu et société en Dacie romaine. Etude de démographie historique, Wiesbaden, 2004, p. 54, 56-57. *M. Mactea, Viata in Dacia romand, Bucuresti, 1969, p. 78-93; C. C. Petolescu, Seurtd istorie a Daciet romane, Bucuresti, 1995, p. 105 62Anul I -Til 2003 — 2004 — 2005 Anuarul Mazgului din Gherla »ARHEOLOGIE - ISTORIE - CULTURA” Fondator: prof. drd. Mihai Mester Coordonatori volum: prof. drd. Mihai Mester seriitor Vasile I.Bunea Casa Carfii de Stiinta Cluj-Napoca, 2006