You are on page 1of 2

Monarhia Romaniei in perioada interbelica

Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituție fiind


adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a
păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. La 15
octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei
Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Național Liberal, în frunte cu Ion
I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forța politică dominantă
după Primul Război Mondial și până la moartea aproape concomitentă a Regelui
Ferdinand și a lui I.I.C. Brătianu.

Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prințul Carol, moștenitorul tronului,
care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei
Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, întâlnindu-se cu iubita sa,
Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la
tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă
moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie
1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regență formată din
Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți
de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan. Neînțelegerile dintre cei trei
subminează monarhia constituțională, încurajând agitațiile care susțineau
revenirea lui Carol II la tron, ca "salvator" al țării. Datorită morții, la 24
noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ț. obține la alegerile din 1927 o
majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în țară, fiind
proclamat Rege la 8 iunie 1930.

Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârșitul monarhiei constituționale și


instaurarea unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura
și modernizarea societății românești, însă nu a avut nici un respect pentru
sistemul democratic al țării. În anii 1930 s-a înregistrat o creștere a numărului
partidelor ultra-naționaliste, mai ales a mișcării fasciste Garda de Fier, ce
exploata naționalismul, frica de comunism și resentimentul față de dominația
străină și în special față de dominația evreiască asupra economiei. Alegerile din
1937 au reprezentat un moment dificil pentru democrație. Datorită confuziei
alegătorilor, nici unul dintre partide nu a obținut 40% din voturi, necesare pentru
prima electorală; pe locul III, cu 15,58% s-au plasat legionarii. La 28 decembrie
1938, regele îl numește pe Octavian Goga prim ministru, deși acesta conducea
un partid minor, Partidul Național-Creștin.

La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă


miniștrii din Garda de Fier, și în directă opoziție cu sprijinul lui Adolf Hitler
pentru Gărzii de Fier, regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o
dictatură regală. Instituind starea de asediu și cenzura, el numește un guvern
consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în componența sa pe
generalul Ion Antonescu, ministru al apărării. În februarie 1938, Carol al-II-lea
publică noua Constituție, care asigura baza juridică a regimului autoritar. Pentru
a-și consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent
și dizolvă partidele politice. Apreciindu-l pe Mussolini, Carol al II-lea creează
breslele de lucrători, în scopul organizării corporatiste a statului român. De
asemenea, el creează ținuturile, conduse de rezidenți regali, pentru a avea un
control mai puternic asupra administrației locale. În decembrie 1938, el creează
"Straja Țării", după modelul tineretului hitlerist. Pentru a înlocui partidele
politice, în decembrie 1938 se constituie Frontul Renașterii Naționale, primul
organism politic de masă din istoria României.

Carol al II-lea a luat măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea
lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o
reacție la asasinat, un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu îl asasinează
pe Armand Călinescu. În contextul situației politice internaționale grave din
1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea
efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern
alături de legionari, proclamând Statul Național-Legionar.

Caratanase Eduard&Hanu George

Cls.a X-a C

Bibliografie:Internet

You might also like