Professional Documents
Culture Documents
Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prințul Carol, moștenitorul tronului,
care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei
Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, întâlnindu-se cu iubita sa,
Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la
tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă
moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie
1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regență formată din
Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți
de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan. Neînțelegerile dintre cei trei
subminează monarhia constituțională, încurajând agitațiile care susțineau
revenirea lui Carol II la tron, ca "salvator" al țării. Datorită morții, la 24
noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ț. obține la alegerile din 1927 o
majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în țară, fiind
proclamat Rege la 8 iunie 1930.
Carol al II-lea a luat măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea
lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o
reacție la asasinat, un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu îl asasinează
pe Armand Călinescu. În contextul situației politice internaționale grave din
1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea
efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern
alături de legionari, proclamând Statul Național-Legionar.
Cls.a X-a C
Bibliografie:Internet