You are on page 1of 5

Probleme globale in relatiile internationale Independenta coloniilor - in timpul celui de al doilea razboi mondial, raporturile dintre colonii si puterile

imperialiste s-au modificat. Multe colonii au participat la razboi direct cu trupe (India, Nigeria), cu fonduri si materii prime, au fost teatru de razboi sau baze militare, au suferit ocupatia inamica. Ele se asteptau sa fie recompensate cu acordarea independentei. Nerealizarea acestei aspiratii legitime a dus la aparitia miscarilor de eliberare, in fruntea carora s-au aflat intelectualii. In conditiile Razboiului rece, cele doua superputeri, fiecare din alte ratiuni, au sustinut aceste miscari. SUA pentru ca-si aminteau de propriul lor razboi de independenta si urmareau sa-si consolideze dominatia mondiala; URSS pentru ca dorea sa-si largeasca sfera de influenta, sperand sa impuna regimuri comuniste in tinerele state, precum si sa determine slabirea blocului occidental din care faceau parte puterile imperialiste. Coloniile si-au obtinut independenta fie prin tratative (India, Birmania), fie in urma unor razboaie de eliberare, cum au fost cele din Indochina (1945-1954), Algeria (1954-1962), Angola si Mozambic (1964-1975). In anii 50 si 60, Africa a fost principala scena a luptei pentru inlaturarea colonialismului. In aprilie 1955, s-a desfasurat Conferinta de la Bandung (Indonesia), unde 29 de state afro-asiatice au adoptat o declaratie de condamnare a colonialismului. Cel mai important moment in aparitia noilor state a fost adoptarea de catre ONU a Rezolutiei 1514, prin care se recunostea popoarelor din colonii dreptul de a-si hotari singure soarta. Anul adoptarii acestui important document (1960) a fost numit Anul Africii, deoarece 18 state de pe acest continent si-au proclamat independenta. Conferinta de la Addis-Abeba, din mai 1963, s-a concretizat prin infiintarea Organizatiei Unitatii Africane si adoptarea unei Carte a Unitatii Africane, semnata de 30 de state care si-au afirmat pozitia lor de neutralitate si nealiniere. Pana in 1970, s-au format 64 de state independente: marile imperii coloniale, s-au prabusit practic. Miscarea de nealiniere. Grupul celor 77 Tinerele state care au fost numite, uneori, lumea a treia, s-au confruntat cu probleme grave ce-si aveau originea in inapoierea economica, divizarea nationala sau diversitatea religioasa si chiar intr-o anumita imaturitate politica. Drept urmare, ele au fost adesea categorisite ca subdezvoltate. In relatiile internationale, tinerele state au optat pentru neutralitate, concretizata in miscarea de nealiniere, refuzand aderarea la blocurile militare. Promotorii miscarii de nealiniere au fost Iosip Broz Tito, conducatorul Iugoslaviei comuniste, Nehru, presedintele Indiei, si Nasser, al Egiptului. Miscarea de nealiniere a luat nastere in 1961, la Conferinta de la Belgrad. In 1979 ea cuprindea 88 de state care recomandau coexistenta pasnica si respingeau impartirea lumii in blocuri politico-militare. Isi propuneau sprijinirea luptei pentru independenta si suveranitate nationala. In 1964, in cadrul primei sesiuni a Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, s-a individualizat Grupul celor 77 de state in curs de dezvoltare care a adoptat o Declaratie privind contactele si consultarile dintre ele, in vederea elaborarii unor obiective economice si dezvoltarea cooperarii. Grupul celor 77 era o reactie a preocuparii noilor state independente pentru gasirea unor noi cai de cooperare si inlaturarea discriminarilor in relatiile economice internationale. Tarile membre urmareau inlaturarea decalajului care le separau de tarile bogate, lichidarea datoriilor lor externe si a subdezvoltarii.

Politica de nealiniere nu a aparut ca rezultat al optiunii formale sau a unor intelegeri prealabile intre promotorii ei pentru crearea unui al treilea bloc (...), ci ca expresie a intereselor vitale si a necesitatilor comune de a trai in pace si independenta, de a fi participanti egali in drepturi si nu observatori pe arena mondiala. Iosip Broz Tito In 1914, imperiile europene din Asia si Africa erau puternice, iar administratorii imperiali erau siguri ca fac o treaba buna aducand civilizatia in randul popoarelor pe care le stapaneau. In Imperiul Britanic, controlul exercitat de ,,tara mama a fost inlocuit cu autoguvernarea proprie-o implicare mai mare sau mai mica in dirijarea propriilor afaceri - in comunitati in care colonistii albi se aflau in majoritate. Dintre acestea, Canada, Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute sub numele de dominioane, ceea ce insemna ca acestea sunt parteneri independenti in cadrul imperiului. Dupa Primul Razboi Mondial, coloniile Germaniei si Turciei, care fusesera infrante au fost impartite intre aliati,

insa nu au devenit posesiuni absolute. In schimb acestea au devenit tutele ale Ligii Natiunilor. Dupa ce le-a facut unele promisiuni arabilor in timpul razboiului, Marea Britanie a infiintat regatele Irak-ului si Transiordanului, iar in 1932, Irak-ul a ignorat suveranitatea britanica si a devenit independent. De asemenea, Marea Britanie a promis ca va crea o ,,Casa Nationala pentru evrei, dar in curand a intampinat dificultati in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si evrei. O si mai grava consecinta asupra imperiului s-a produs dupa al doilea razboi mondial, in special in Orientul Mijlociu si Asia. Suveranitatea coloniala fusese sfidata in multe zone, iar imperiile coloniale, epuizate in urma razboiului, li se parea imposibil sa o ia de la capat. Franta a abandonat Libia si Siria, colonia libiana a Italiei, care fusese infranta, a devenit regat independent, la fel ca si Iordanul, iar in Palestina, Mare Brianie a renuntat pur si simplu la mandat, retragandu-se in 1948, lasand Natiunile Unite sa se confrunte cu problema arabilor si evreilor. In Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii europene. Un episod dramatic a fost predarea celor 60 000 de militari britanici si imperiali, care aparau Singapore. Cand in sfarsit japonezii au plecat, nationalistii au preluat Indiile de Est olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au luptat pentru controlul fostei lor colonii pana in 1949, cand acesta a devenit independenta sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes in Indochina; ei au recuperat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezistenta formidabila. India Evenimentele din India britanica au urmat un curs stabilit cu mult inainte de razboi. Indemnat de principala miscare politica nationala, Congresul National Indian, guvernul britanic a declarat in 1917 ca India ar trebui sa se indrepte spre autoguvernare, dar nu s-a facut referire la statutul de dominion. Asemenea ,,progrese lente insa nu-i satisfaceau pe nationalisti. In urmatorii ani s-au inregistrat progrese importante -; indienii au preluat guvernul local si o mare parte a serviciului civil -; insa relatiile dintre conducatori si supusi erau tensionate. Cel mai grav incident a fost masacrul de la Amristar din 1919, cand gloantele trupelor britanice au facut aproape 400 de victime. Si indienii erau violenti, dar cele mai eficiente campanii sustinute de Congres si conduse de Mahatma Gandhi, avocatul devenit lider religios, aveau la baza principiul actiunii masive(nonviolenta). Principala tactica era nesupunerea fata de autoritati, insa fara opunere fizica; de exemplu, demonstrantii refuzau sa se deplaseze, dar nu luptau atunci cand erau imprastiati cu forta. Aceasta tactica era atat de eficienta, incat este folosita adesea de manifestanti in intreaga lume. Tulburari interne Situatia se complica datorita deselor suspiciuni dintre hindusi si musulmani, care s-au dedat la acte grave de violenta in anii 1920. Aceste doua comunitati au convietuit in multe zone ale Indiei britanice, insa hindusii erau peste tot in majoritate, cu exceptia nord-vestului si nord-estului; si in 1930 unii musulmani au cerut ca, dupa dobandirea independentei, aceste zone sa formeze un stat musulman separat. Acest antagonism a fost partial promovat de politica britanica si a fost intensificat de aranjamentele politice in cadrul carora hindusii si musulmanii erau intotdeauna reprezentati separat. Acesta a fost continuat in Guvernul din 1935 al Actului Indian, care acorda multe drepturi de autoguvernare indienilor. Congresul National Indian a refuzat orice concesie in fata Ligii Musulmane, principalul reprezentant al comunitatii islamice, prapastia dintre cele doua adancindu-se treptat. In timpul celui de-al doilea razboi mondial Marea Britanie era pregatita sa recunoasca independenta Indiei, cu conditia ca indienii sa coopereze cu englezii impotriva japonezilor, dar indienii isi doreau libertatea imediata. Congresul a lansat o miscare de eliberare a Indiei care a fost inabusita insa un lider mai radical, Subhas Chanda Bose, a organizat o Armata Nationala indiana care a luptat impotriva britanicilor. Dupa razboi, Marii Britanii i-ar fi fost greu sa refuze independenta Indiei; insa alegerile generale din 1945 au rezolvat aceasta problema, deoarece noul guvern laburist britanic a promis retragerea. De fapt, britanicii preocupati de propria lor tara devastata de razboi , erau nerabdatori sa plece. In 1946, majoritatea musulmanilor au votat in favoarea ligii prin urmare violenta intercomunala a izbucnit, iar Congresul, confruntat cu doua alternative:razboi civil sau impartire teritoriala, a adoptat-o in sila pe a doua. Aceasta a avut consecinte violente, cu multe victime, iar aproape 2 milioane de oameni din randurile minoritatilor au emigrat pentru a fi alaturi de cei de aceeasi religi. In noaptea dintre14 si 15 august 1947, India, si Pakistan au devenit independente. Ambele au ales sa ramana in cadrul Commonwealth-ului britanic, cum era numit acum vechiul imperiu, iar in Mare Britanie se vorbea despre viitorul rol ala cestuia ca asociatie intre natiuni libere si independente. Asia de sud-est Britanicii s-au retras si din Ceylon(Sri Lanka) si Birmania. Evenimentele din Malaya s-au complicat din cauza

unei minoritati comuniste inarmate, care a condus o campanie terorista din adancul junglei intre 1948-1960. Ei au fost infranti la inceputul anilor 1950, iar independenta din 1957 a fost urmata de largirea Federatiei Malaeziei in 1963. In Malaya, comunismul se identifica cu minoritatea chineza, dar in Vietnam gruparea comunista a ajuns sa reprezinte rezistenta nationala impotriva imperialismului. Incercarea francezilor de a redobandi controlul in Indo-China s-a sfarsit printr-in dezastru, in lupta de la Dien Bien Phu. Dupa retragerea francezilor, Vietnamul a fost impartit in nordul comunist si sudul pro-occidental. Sudul, atacat de gherilele comuniste ce primeau ajutor din nord, era sprijinit de SUA. Acesta era inceputul unei implicari care s-a dovedit a fi dezastruoasa pentru Vietnam si demoralizatoare pentru SUA. Africa Stapanirea coloniala parea sa dureze mult mai mult in Africa, unde economia era in general mai putin dezvoltata, iar conflictele dintre triburi adesea divizau populatia. Multe colonii nu aveau nici o origine geografica sau etnica coerenta, de vreme ce granitele lor niste simple linii drepte trasate de negociatori in numele puterilor europene rivale pe timpul ,,Luptei pentru Africa din anii 1880. Nationalismul avea o influenta puternica doar in randurile grupurilor relativ restranse de intelectuali negri si angajati civili. Totusi, aceste doua grupuri au devenit treptat active in anii 1950, iar atitudinile autoritatilor si a populatiilor africane a inceput sa se schimbe. In Kenya, britanicii au distrus societatea secreta Mau Mau, care a desfasurat o campanie terorista impotriva colonistilor albi care ocupau pamanturile cele mai fertile; insa acest conflict nu era tipic. In 1957, campania politica militanta de tip occidental, condusa de Kwane Nkrumah, a determinat Marea Britanie sa recunoasca independenta Coastei de Azur, devenita cunoscuta sub numele de Ghana. Orice iluzie a Marii Britanii de a fi o putere mondiala a fost spulberata de criza Canalului de Suez din 1956, cand Marea Britanie si Franta s-au folosit de un razboi israeliano-egiptean pentru a reocupa Canalul de Suez, fiind apoi fortate sa se retraga umilitor sub presiunea SUA. Cuvintele ,,imperialism si ,,colonialism au ajuns sa desemneze abuzul unui sistem de dominatie invechit. De asemenea, devenea clar ca decolonizarea nu afecta interesele economice ale Marii Britanii in Africa. Prin urmare, discursul din 1960 al primului ministru britanic Harold Macmillan in care acesta vorbea despre ,,vantul schimbarii care batea prin Africa, a anuntat intentia Marii Britanii de a se retrage de pe continentul african. Acest vant al schimbarii era prezent si in Jamaica, precum si in multe alte insule colonizate din Caraibe. Franta face concesii Pentru Franta, decolonizarea a fost un proces mai dureros. Ea a renuntat la protectoratele asupra Marocului si Tunisiei fara prea multe dificultati, in 1956, dar Algeria si alte colonii conduse direct, faceau practic parte din Franta. Si mai important era ca in Algeria existau peste un milion de oameni cu stramosi francezi -; colonistii -; care nu doreau sa se desparta de Franta, respingand totodata ideea de a deveni o minoritate intr-un stat dominat de arabii musulmani. Revolta nationalista araba ce a izbucnit in 1954 s-a transformat intr-o lupta salbatica care a fost atat revolta coloniala cat si razboi civil. De Gaulle cedeaza Multi lideri ai armatei franceze simpatizau cu colonistii, iar in 1958, cand imaginea politicienilor francezi a fost zguduita de razboi acestia au inscenat o revolta care l-a adus pe generalul Charles de Gaulle la putere in Franta. Insa, ei s-au inselat crezand ca fostul lider, patriotic inflacarat, din timpul razboiului, va continua sa lupte. Cu un realism neasteptat, de Gaulle a recunoscut in cele din urma independenta Algeriei si, odata cu ,,vantul schimbarii al Marii Britanii, a pus capat stapanirii coloniale a Frantei in intinsele teritorii din sudul Saharei. Adaptandu-se la evenimentele in curs Belgia s-a retras si ea din Congo in 1960, fara o pregatire prealabila, fapt pentru care tara a intrat imediat intr-un razboi civil dur si de lunga durata. O singura putere coloniala a refuzat sa cedeze: Portugalia, condusa de un regim de tip fascist, s-a unit cu coloniile ei africane (Guineea, Angola, Mozambic) impotriva fortei gherilelor. Abia dupa succesul revolutiei din 1974 din Portugalia, independenta coloniilor sale a fost rapid obtinuta. Africa de Sud Ca si in Algeria, existenta unor minoritati largi in Africa de Sud a complicat decolonizarea acesteia. In Rhodesia de Sud independenta a fost declarata de albii aflati la conducere, in pofida guvernului britanic. In ciuda asprelor embargouri comerciale internationale, Rhodesia a supravietuit pana cand economia sa zdruncinata a generat noi negocieri si transformarea Rhodesiei ,,albe in multirasiala Zimbabwe. Africa de Sud nu a fost o colonie, dar societatea dominata de albi era o mostenire coloniala. De asemenea, ea avea propria sa colonie: aflat in trecut sub dominatie germana, sud-vestul Africii a fost incredintat Africii de Sud de catre Liga Natiunilor. Acesta a devenit independent abia in 1990 sub numele de Nambia, cand au avut loc schimbari majore in Africa de Sud.

Ultimele avanposturi Impactul colonialismului - din punct de vedere politic, economic, lingvistic si cultural - a fost si este imens. Fostele imperii europene au disparut, insa cateva zone restranse pastreaza inca legatura cu o ,,tara mama indepartata. Si acestea sunt inca adesea disputate. Revendicarile asupra insulelor Falkland, zona a Americii de Sud din punct de vedere geografic, dar locuita de oameni cu descendenta britanica, au dus la izbucnirea unui razboi teribil intre Marea Britanie si Argentina in 1982. Iar soarta unei alte colonii britanice, Hong Kong -;revendicata de guvernul chinez in 1997 -;a generat de asemenea controverse intense, demonstrand ca istoria dureroasa a decolonizarii nu s-a terminat definitiv.

Decolonizarea n 1914, imperiile europene din Asia i Africa erau puternice, iar administratorii imperiali erau siguri c fac o treab bun aducnd civilizaia n rndul popoarelor pe care le stpneau. n Imperiul Britanic, controlul exercitat de ,,ara mam a fost nlocuit cu autoguvernarea proprie-o implicare mai mare sau mai mic n dirijarea propriilor afaceri - n comuniti n care colonitii albi se aflau n majoritate. Dintre acestea, Canada, Africa de Sud, Australia i Noua Zeeland deveniser deja cunoscute sub numele de dominioane, ceea ce nsemna c acestea sunt parteneri independeni n cadrul imperiului. Dup Primul Rzboi Mondial, coloniile Germaniei i Turciei, care fuseser nfrnte au fost mprite ntre aliai, ns nu au devenit posesiuni absolute. n schimb acestea au devenit tutele ale Ligii Naiunilor. Dup ce le-a fcut unele promisiuni arabilor n timpul rzboiului, Marea Britanie a nfiinat regatele Irak-ului i Transiordanului, iar n 1932, Irak-ul a ignorat suveranitatea britanic i a devenit independent. De asemenea, Marea Britanie a promis c va crea o ,,Cas Naional pentru evrei, dar n curnd a ntmpinat dificulti n ndeplinirea obligaiilor fa de arabi i evrei. O i mai grav consecin asupra imperiului s-a produs dup al doilea rzboi mondial, n special n Orientul Mijlociu i Asia. Suveranitatea colonial fusese sfidat n multe zone, iar imperiile coloniale, epuizate n urma rzboiului, li se prea imposibil s o ia de la capt. Frana a abandonat Libia i Siria, colonia libian a Italiei, care fusese nfrnt, a devenit regat independent, la fel ca i Iordanul, iar n Palestina, Mare Brianie a renunat pur i simplu la mandat, retrgndu-se n 1948, lsnd Naiunile Unite s se confrunte cu problema arabilor i evreilor. n Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritii europene. Un episod dramatic a fost predarea celor 60 000 de militari britanici i imperiali, care aprau Singapore. Cnd n sfrit japonezii au plecat, naionalitii au preluat Indiile de Est olandeze, iar n Indochina francez, un grup de comuniti i naionaliti au proclamat independena Vietnamului cu capitala la Hanoi. Olandezii au luptat pentru controlul fostei lor colonii pn n 1949, cnd acesta a devenit independent sub numele de Indonezia. Francezii au avut mai mult succes n Indochina; ei au recuperat Hanoi, dar s-au confruntat cu o rezisten formidabil. India Evenimentele din India britanic au urmat un curs stabilit cu mult nainte de rzboi. ndemnat de principala micare politic naional, Congresul Naional Indian, guvernul britanic a declarat n 1917 c India ar trebui s se ndrepte spre autoguvernare, dar nu s-a fcut referire la statutul de dominion. Asemenea ,,progrese lente ns nu-i satisfceau pe naionaliti. n urmtorii ani s-au nregistrat progrese importante indienii au preluat guvernul local i o mare parte a serviciului civil ns relaiile dintre conductori i supui erau tensionate. Cel mai grav incident a fost masacrul de la Amristar din 1919, cnd gloanele trupelor britanice au fcut aproape 400 de victime. i indienii erau violeni, dar cele mai eficiente campanii susinute de Congres i conduse de Mahatma Gandhi, avocatul devenit lider religios, aveau la baz principiul aciunii masive(nonviolen). Principala tactic era nesupunerea fa de autoriti, ns fr opunere fizic; de exemplu, demonstranii refuzau s se deplaseze, dar nu luptau atunci cnd erau mprtiai cu fora. Aceast tactic era att de eficient, nct este folosit adesea de manifestani n ntreaga lume. Tulburri interne Situaia se complica datorit deselor suspiciuni dintre hindui i musulmani, care s-au dedat la acte grave de violen n anii 1920. Aceste dou comuniti au convieuit n multe zone ale Indiei britanice, ns hinduii erau peste tot n majoritate, cu excepia nord-vestului i nord-estului; i n 1930 unii musulmani au cerut ca, dup dobndirea independenei, aceste zone s formeze un stat musulman separat. Acest antagonism a fost parial promovat de politica britanic i a fost intensificat de aranjamentele politice n cadrul crora hinduii i musulmanii erau ntotdeauna reprezentai separat. Acesta a fost continuat n Guvernul din 1935 al Actului Indian, care acorda multe drepturi de autoguvernare indienilor. Congresul Naional Indian a refuzat orice concesie n faa Ligii Musulmane, principalul reprezentant al comunitii islamice, prpastia dintre cele dou adncindu-se treptat. n timpul celui de-al doilea rzboi mondial Marea Britanie era pregtit s recunoasc independena Indiei, cu condiia ca

indienii s coopereze cu englezii mpotriva japonezilor, dar indienii i doreau libertatea imediat. Congresul a lansat o micare de eliberare a Indiei care a fost nbuit ns un lider mai radical, Subhas Chanda Bose, a organizat o Armat Naional indian care a luptat mpotriva britanicilor. Dup rzboi, Marii Britanii i-ar fi fost greu s refuze independena Indiei; ns alegerile generale din 1945 au rezolvat aceast problem, deoarece noul guvern laburist britanic a promis retragerea. De fapt, britanicii preocupai de propria lor ar devastat de rzboi , erau nerbdtori s plece. n 1946, majoritatea musulmanilor au votat n favoarea ligii prin urmare violena intercomunal a izbucnit, iar Congresul, confruntat cu dou alternative:rzboi civil sau mprire teritorial, a adoptat-o n sil pe a doua. Aceasta a avut consecine violente, cu multe victime, iar aproape 2 milioane de oameni din rndurile minoritilor au emigrat pentru a fi alturi de cei de aceeai religi. n noaptea dintre14 i 15 august 1947, India, i Pakistan au devenit independente. Ambele au ales s rmn n cadrul Commonwealth-ului britanic, cum era numit acum vechiul imperiu, iar n Mare Britanie se vorbea despre viitorul rol ala cestuia ca asociaie ntre naiuni libere i independente.

Decolonizarea Lumii a III-a: cauze, proces, consecine.


Al doilea rzboi mondial nu a adus modificri n harta politic a Africii,dar a generat anumite rectificri n dezvoltarea economiei coloniale i a accelerat procesul de destrmare a sructurilor sociale africane obinuite.Burghezia african i-a consolidat vizibil poziiile,crescnd i numrul burgheziei mici i al populaiei urbane.Concomitent s-a redus i influena cercurilor feudalo-aristocratice.Dup al II rzboi mondial s-a redus sfera de hegemonie colonial deinut de Europa,n condiiile cnd mai multe state asiatice i-au obinut independena.Din aceast cauz s-a intensificat lupta dintre marile puteri pt dominaie n Africa,care era o important surs de materie prim.ncadrate n competiia cu URSS n contextul rzboiului rece,metropolele aveaunevoie de resurse materiale i din aceast cauz au amplificat exploatarea populaiei africane,remunerat cu salarii mizere i supuse unor impozite excesive.Aceste practici au reprezentat unele dintre cauzele acutizrii luptei anticoloniale n ani 40-50,lupt care s-a transformat ntr-o revoluie de eliberare n anii 60.Jugul economic i social,neaplicarea drptului la autodeterminare politic,promis n 1941 de ctre puterile occidentale prin Carta Atlanticului,a generat micri n rndurile populaiei africane.Distingem 3 etape n procesul de lupt pt eliberare naional din Africa:-anii40-50-lupt panic(greve,mitinguri,demonstraii);-anii50-mijl.60-ascensiunea luptei anticoloniale,soldat cu obinerea independenei de ctre majoritatea statelor africane;-anii60-80-lupta narmat a popoarelor africane mpotriva regimurilor rasiste din sudul Africii-Zimbabve i Namibia.n timpul luptei de eliberare s-au creat partide i organizaii politice anticoloniale:Consiliul Naional al Nigeriei i Camerunului;Uniunea Africanilor din Kenia, Congresul Naional African,Liga Tinerilor somalezi,Congresul Rodesiei de Nord.De la sfritul anilor 50, a nceput procesul de rsturnare a regimurilor coloniale.Anul 1960 a intrat n istorie ca anul Africii.Prima i-a meninut independena fa de metropola englez Coasta de Aur,n 1957,proclamndu-se Republica Gana.La 1 oct.1960 Nigeria devine independent,n aprilie 1961-Sierra Leone,oct.1962-Uganda i ctig independena,n decembrie 1963-Kenia,1964-Malawi i Zambia.Coloniile franceze au devenit suverane fr a recurge la aciuni violente:1958-Guineea,1960-12 colonii franceze au devenit independente.La 30 iunie,1960 devine liber i Congo-fost colonie belgian.lupta coloniilor portugheze a fosp nsoit de acte violente,prima reuind s devin independent Guineea Bissau n 1973,cnd s-a proclamat republic,la fel ca i Mozambic i angola n 1975.Consecine:dup lichidarea colonialismului,statele africane,lipsite de orice experien s-au pomenit n dependen indirect fa de fostele colonii,genernd neocolonialismul,care a stagnat dezvoltarea social-economic a statelor eliberate.Ca urmare a procesului de decolonizare a crescut numrul actorilor pe arena internaional,noile state libere au devenit subiecte de drept internaional,iar unele dintre ele au completat rndurilemicrii de nealiniere n contextul rzboiului rece.

You might also like