Cuprins

1. Introducere in calculatoarele personale. 2. Asamblarea pas cu pas a unui calculator. 3. Bazele intretinerii preventive si ale depanarii. 4. Laptop-uri si dispozitive portabile. 5. Imprimante si scannere. 6. Securitate

1. Introducere in calculatoarele personale

Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta proiectarea, dezvoltarea, implementarea, asistenta si managementul componentelor hardware ale unui calculator si al aplicatiilor software. Un profesionist IT este informat in ceea ce priveste sistemele de calculatoare si sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o imagine de ansamblu a certificarilor din domeniul IT si a componentelor unui calculator personal de baza. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Explicarea certificarilor din industria IT. Descrierea unui calculator. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristilor componentelor interne. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire. Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora.

Acest curs se va concentra asupra calculatoarelor de tip desktop si laptop. Se va discuta si despre echipamente electronice, precum PDA-urile (personal digital assistant) si telefoanele mobile. Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera si depana aceste calculatoare si echipamente electronice personale. Veti obtine abilitatile tehnice specializate necesare pentru a instala, intretine si repara calculatoare. Obtinerea unei certificari va va oferi mai multa incredere si va va creste oportunitatile in domeniul IT. Acest curs se concentreaza pe urmatoarele doua certificari:

CompTIA A+

The European Certification of Informatics Professional (EUCIP) IT Administrator Certification (Modulele 1- 3)

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Identificarea nivelului de pregatire si certificarilor. Descrierea Certificarii A+. Descrierea Certificarii EUCIP.

Explicarea certificarilor din industria IT Identificarea nivelului educatiei si certificarilor

Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware, software, retele si asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera informatiile de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera urmatoarele teme

Calculatoare personale Procedurile de securitate in laborator Depanare Sisteme de operare Laptop-urile Imprimante si scannere Retele Securitate Abilitati de comunicare

Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din industria hardware si software: CompTIA A+ si EUCIP. Acest curs este numai o introducere in lumea IT. Un tehnician poate alege sa-si continue studiile si sa primeasca urmatoarele certificari:

CCNA Cisco Certified Networking Associate CCNP Cisco Certified Networking Professional CCIE Cisco Certified Internetworking Expert CISSP Certified Information System Security Professional MCP Microsoft Certified Professional MCSA Microsoft Certified Systems Administrator MCSE Microsoft Certified Systems Engineer Network+ CompTIA Network Certification

Linux+ CompTIA Linux Certification

Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade universitare si de colegiu in domenii precum telecomunicatiile si informatica.

Descrierea certificarilor A+

Computing Technology Industry Association (CompTIA) a dezvoltat programul de certificare A+. O certificare CompTIA A+, prezentata in Figura 1, atesta faptul ca posesorul ei este un tehnician hardware si software calificat. Certificarile CompTIA sunt recunoscute in intreaga comunitate IT ca fiind una dintre cele mai bune metode de a interactiona cu domeniul tehnologiei informatiei si de a construi o cariera solida. Un candidat pentru certificarea A+ trebuie sa treaca doua examene. Primul examen este CompTIA A+ Essentials. Al doilea examen avansat depinde de tipul de certificare dorit. Fiecare examen avansat evalueaza competente specializate din una din urmatoarele domenii:

Tehnician IT Tehnician de asistenta la distanta Tehnician pentru calculator

Examenul CompTIA A+: Essentials Toti candidatii trebuie sa treaca examenul A+ Essentials (220-601). Examenul acopera calificarile necesare pentru a instala, repara, configura, depana, optimiza, diagnostica si mentine componente hardware ale calculatoarelor personale si sisteme de operare. Examenul CompTIA A+: Tehnician IT Examenul CompTIA A+ (220-602) evalueaza un candidat pentru specializarea tehnician de teren. Tehnicienii de teren lucreaza atat in medii mobile cat si in birouri corporative. Examenul CompTIA A+: Tehnician de asistenta la distanta Examenul CompTIA A+ (220-603) evalueaza candidatii pentru specializarea de tehnician de asistenta la distanta care sunt responsabili pentru asistenta clientilor fara a avea acces la echipamentele acestora. Un tehnician de asistenta la distanta lucreaza intr-un call-center unde va rezolva probleme legate de sistemul de operare sau conectivitate folosind o linie telefonica sau Internetul. Aceasta calificare poate fi intalnita si sub alte denumiri: tehnician help-desk, tehnician call-center, specialist tehnic sau reprezentant tehnic. Examenul CompTIA A+: Tehnician pentru calculator Examenul CompTIA A+ (220-604) examineaza cunostintele unui tehnician pentru calculator.

Tehnicianul pentru calculator are o interactiune limitata cu utilizatorul si lucreaza in ateliere sau in laboratoare. Tehnicianul pentru calculator este denumit si tehnicianul de banca.

Descrierea certificarii EUCIP

Programul EUCIP IT Administrator ofera o certificare recunoscuta de competenta in domeniul IT. Certificarea acopera standardele descrise de Consiliul European al Societatilor de Informatica Profesionala (CEPIS). Certificarea EUCIP IT Administrator consta in cinci module, cu un examen pentru fiecare modul. Acest curs va pregateste pentru modulele 1-3. Modulul 1: Componentele Hardware ale Calculatorului

Modulul Componentele Hardware ale Calculatorului are ca cerinte intelegerea constructiei de baza a unui calculator personal si functiile componentelor. Candidatul ar trebui sa poata diagnostica si repara in mod eficient problemele hardware. Candidatul ar trebui sa poata sa dea sfaturi clientilor cu privire la hardware-ul potrivit. Modulul 2: Sisteme de Operare

Modulul Sisteme de Operare are ca cerinte familiarizarea cu procedurile de instalare si de aducere la zi a celor mai utilizate sisteme de operare si aplicatii. Candidatul ar trebui sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea sistemelor de operare. Modulul 3: Reteaua Locala si Servicii de Retea

Modulul Reteaua Locala si Servicii de Retea are ca cerinte familiarizarea cu procedurile de instalare, utilizare si management ale retelelor locale. Candidatul ar trebui sa poata adauga si sterge utilizatori si resurse partajate. Candidatul ar trebui sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea retelelor. Modulul 4: Utilizare Avansata a Retelelor

Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Utilizare Avansata a Retelelor are ca cerinte intelegerea comunicarii in LAN.

Modulul 5: Securitate IT

Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Securitate IT are ca cerinte familiarizarea cu metodele de securitate si particularitatile disponibile pentru calculatoare izolate sau conectate in retea.

Descrierea unui calculator

Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si software. Componentele hardware reprezinta echipamentele fizice precum: carcasa, discurile de stocare, tastaturile, monitoarele, cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de software include sistemul de operare si programele. Sistemul de operare da instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include identificarea, accesarea si procesarea informatiei. Programele sau aplicatiile indeplinesc functii diferite. Programele sunt extrem de diverse in functie de tipul informatiei accesate sau generate. De exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt diferite de instructiunile pentru a simula o realitate virtuala pe Internet.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare

Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului. Toate calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC) de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind de placa de baza si alte componente interne. Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o extindere ulterioara. Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca alegeti o sursa care asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea carcaselor. Descrierea surselor de alimentare.

Descrierea carcaselor

Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite inchiderea necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei facute din plastic, otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri. Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de forma pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1. Carcasele au denumiri diferite:

Sasiu Cabinet Turn Cutie Housing

Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului. Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa:

Dimensiunea placii de baza Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau externe Spatiul disponibil

In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor. Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la carcasa. NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile fizice ale sursei de alimentare si ale placii de baza.

Descrierea surselor de alimentare

Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator. Conectori Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:

Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard disk. Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex. Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare. Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici. Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware. Electricitate si Exista patru marimi de baza in electricitate:

Legea

lui

Ohm

Voltaj (V) Curent (I) Putere (P) Rezistenta (R)

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii cunoasca:

Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit.

Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei mai multe voltaje diferite. Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit. Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj. Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de puterea disipata. Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui Ohm. V = IR Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent. P = VI Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere. De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V. Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:

P = 100 W V=9V I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a obtine o putere de 100 W? 100 W/12 V = 8.33 A Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent. Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500 W. Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator, alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta componentele instalate.

AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din interiorul sursei de alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane incarcate pentru o perioada lunga de timp.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor componentelor interne

Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala. Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi de extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-urile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe placa de baza. Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De asemena descrie asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de baza. Exista diferiti factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate observa si in Figura 2. Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat. Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri, placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza. Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa comunice cu hard disk-urile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire.

Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este cunoscuta si sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD. Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP. Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale setului de instructiuni:

Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste arhitecturi folosesc un set relativ mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte rapid. Complex Instruction Set Computer (CISC) Aceste arhitecturi folosesc un set larg de instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua procesoare. Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa. Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti. Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza mai mare decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului. MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi avantajele acestui set de instructiuni.

Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni:

Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor puternic. Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee proceseaza informatia simultan.

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate. Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient. In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de pe procesor. Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3. Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata.

ROM Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM

contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare. Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1. NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM. RAM Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2. Module de memorie

Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt prezentate in Figura 3. NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe ambele fete ale modulului. Cache SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4. Verificarea erorilor

Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chip-urile RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie.

Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator:

Placa de retea (Network Interface Card - NIC) Conecteaza calculatorul la o retea folosind un cablu de retea Placa de retea pentru conexiune fara fir Conecteaza calculatorul la o retea folosind frecvente radio Placa de sunet Ofera capacitati audio Placa video Ofera capacitati video Modem Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica Adaptor SCSI Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si unitati de benzi magnetice la un calculator Adaptor RAID Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi redundanta si o crestere a performantei Port USB Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port paralel Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port serial Permite conectarea de echipamente periferice la calculator

Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie. Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie.

O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau optice. O unitate de stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii de pe un harddisk. Unitatile pot fi instalate in carcasa calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare. Exemple de unitati de stocare comune:

Unitate de discheta Hard disk Unitate optica Unitate flash Unitate de retea

Unitatea de discheta

O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul daca se foloseste o discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai sunt folosite. Hard disk

Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui calculator. Este folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai multe hard diskuri. Unitatea optica

O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de unitati optice:

Compact disc (CD) Digital versatile disc (DVD)

Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singura data) sau reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului. Exista mai multe tipuri de medii optice:

CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil. CD-R Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura data. CD-RW Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD-ROM Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil. DVD-RAM Mediul DVD random access memory care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD+/-R Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat o singura data. DVD+/-RW DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat.

Unitate flash

O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de echipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati. Tipuri de interfete

Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:

IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub denumirea Advanced Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este folosit la conectarea harddisk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de pini. EIDE Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si ca ATA-2, este o versiune mai noua a controller-ului IDE. EIDE suporta hard-disk-uri mai mari de 512 MB, foloseste acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea vitezei si foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini. PATA Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a interfetei ATA. SATA Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a interfetei ATA. O interfata SATA are un conector cu 7 pini. SCSI Small Computer System Interface este un controller de interfata care poate conecta pana la 15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.

Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O sursa de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata carcasei se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul din fata. Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc, localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de cabluri de date obisnuite:

Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de stocare si un conector de 34 de pini pentru controler-ul de disc.

Cablu de date PATA (IDE) Cablul de date Parallel ATA are 40 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controlerul de disc. Cablu de date PATA (EIDE) Cablul de date Parallel ATA are 80 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc Cablu de date SATA Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un conector codat pentru unitatea de stocare si unul pentru controler-ul de disc. Cablu de date SCSI Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu de date SCSI ingust are 50 de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit si host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana la cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 68 de pini pentru host adapter. Un cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15 conectori de 80 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 80 de pini pentru host adapter.

NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot conecta numai intr-un anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor

Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente periferice cum ar fi imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent:

Serial USB FireWire Paralel SCSI Retea PS/2 Audio Video

Porturi si cabluri seriale

Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura 1, sau DB-25 male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru a conecta un echipament serial, de exemplu un modem sau o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un cablu serial poate avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet).

Cabluri si porturi USB

Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Initial a fost proiectata pentru a inlocui conexiunile seriale si paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce inseamna ca utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare si multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot de asemenea sa fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5 Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date pana la viteza maxima permisa de portul la care sunt conectate. Porturi si cabluri FireWire

FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur port FireWire se pot conecta pana la 63 de echipamente. Unele echipamente pot fi alimentate prin portul FireWire, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire foloseste standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link. Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400 Mbps si cabluri de lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest standard poate folosi conectori cu 6 pini sau 4 pini. Standardul IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si foloseste conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu conectori FireWire. Cabluri si porturi paralele

Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 female de tip A. Un port paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip B cu 36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini. Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament paralel, cum ar fi o imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un cablu paralel, ca cel prezentat in Figura 4, are o lungime maxima de 4.5 metri (15 feet). Cabluri si porturi SCSI

Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320 Mbps si poate conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un echipament SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2 metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din urmatoarele trei tipuri, prezentate in Figura 5:

Conector DB-25 female Conector female de mare densitate cu 50 de pini Conector female de mare densitate cu 68 de pini

NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele lantului SCSI. Parcurgeti manualul echipamentului pentru a cunoaste procedurile corecte de terminare. ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate defecta o interfata paralela. Conectorii SCSI ar trebui sa fie clar etichetati. Cabluri si porturi de retea

Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45, conecteaza calculatorul in cadrul unei retele. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de retea. Un port Ethernet standard poate transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de pana la 100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea maxima a unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un conector de retea este prezentat in Figura 6. Porturi PS/2

Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port. Porturi audio

Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele mai comune tipuri de porturi sunt prezentate in Figura 8:

Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi un sistem stereo Microfon Se conecteaza la un microfon Line Out Se conecteaza la boxe sau casti Gameport/MIDI Se conecteaza la un joystick sau un echipament care dispune de o interfata MIDI

Porturi si conectori video

Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9 prezinta doua dintre cele mai comune porturi video. Exista mai multe tipuri de porturi si conectori video:

Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female cu 15 pini aranjati pe 3 randuri si asigura iesirea analog spre un monitor.

Digital Visual Interface (DVI) DVI are un conector female cu 24 de pini sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat de iesire catre un monitor. DVI-I asigura atat semnal analog cat si digital. DVI-D asigura doar semnal digital. High-Definition Multimedia Interface (HDMi) HDMi are un conector cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire atat video cat si audio. S-Video S-Video are un conector de 4 pini care asigura semnale video analog. Component/RGB RGB are trei cabluri ecranate (rosu, verde, albastru) cu mufe RCA si asigura semnale video analog.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare

Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau instructiuni in calculator. Exemple de echipamente de intrare:

Mouse si tastatura Aparat de fotografiat digital si camera video digitala Echipament de autentificare biometric Touch screen Scanner

Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de intrare. Mouse-ul este folosit pentru a naviga prin interfata grafica pentru utilizator (GUI). Tastatura este folosita pentru a introduce comenzile text ce controleaza calculatorul. Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate, printate sau modificate. Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator cum ar fi amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In combinatie cu numele de utilizator normale, biometria garanteaza ca numai persoanele autorizate acceseaza datele respective. Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de amprente. Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari de presiune. Un calculator primeste instructiuni specifice in functie de zona de pe ecran care este atinsa de utilizator. Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner care citeste coduri universale de bare ale produselor. Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire

Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta utilizatorului informatii de la un calculator. Exemple de dispozitive de iesire:

Monitoare si proiectoare Imprimante, scannere si fax-uri Boxe si casti

Monitoare si proiectoare

Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare, dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia folosita pentru a crea o imagine:

CRT Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea mai intalnita de monitoare. Undele de electroni de culoare rosie, verde si albastra se deplaseaza pe suprafata imbracata in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza la contactul cu undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor luminate si neluminate creeaza imaginea pe ecran. Majoritatea televizoarelor folosesc aceasta tehnologie. LCD Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la laptop-uri si unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre polarizate cu o solutie de cristale lichide intre ele. Un curent electric aliniaza cristalele astfel incat lumina sa fie sau nu lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul luminii care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri de monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva. Matricea activa este denumita si TFT (thin film transistor). Tehnologia TFT permite controlul fiecarui pixel, creand imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu matrice pasiva sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un control al imaginii la fel de bun. DLP Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie folosita de proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata ce contine culori impreuna cu o retea de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament digital de micro-oglinzi (digital micromirror device - DMD). Fiecare oglinda corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta lumina catre sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest proces se creeaza o imagine monocromatica cu pana la 1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile despre culori pentru a completa imaginea color proiectata.

Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o calitate superioara. Exista mai multi factori care influenteaza rezolutia unui monitor:

Pixel Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture element" (element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei componente: rosu, verde si albastru.

Inaltimea punctului Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli pe ecran. O inaltime mai mica a punctului produce o imagine de o calitate mai mare. Rata de reimprospatare Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la care imaginea este reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si reduce nivelul de oscilatie al imaginii. Interlace/Non-Interlace Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii (interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos si a doua scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea monitoarelor CRT actuale sunt non-intretesute. Culori Orizontal-Verticale (HVC) Numarul de pixeli de pe o linie reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii. Raportul de aspect Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea si inaltimea suprafetei monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de 11:6.

Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt prezentate cateva exemple de setari ale unui monitor:

Luminozitatea Intensitatea imaginii Contrast Raportul intre luminos si intunecat Pozitia Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe ecran Reset Revenirea monitorului la setarile initiale

Imprimante, scannere si fax-uri

Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice ale fisierelor din calculator. Unele imprimante sunt specializate pentru aplicatii particulare cum ar fi imprimarea fotografiilor color. Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata in Figura 3, sunt concepute pentru a furniza mai multe servicii precum imprimare, fax si functii de copiere. Boxe si casti

Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio. Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a boxelor externe, care sunt prezentate in Figura 4.

Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora

Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de procesare (UCP) si alte componente dintr-un calculator. Exista trei resurse principale de sistem:

Cereri de intrerupere (IRQ) Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Acces direct la memorie (DMA)

Cereri de intrerupere

Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele calculatorului pentru a cere informatii de la UCP. Cererea de intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe placa de baza catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere de intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii este determinata de numarul intreruperii asociate cu acea componenta a calculatorului. Calculatoarele mai vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in Figura 1. Ca o regula generala, fiecare componenta a calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului sistem. Avand in vedere numarul mare de componente care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi, majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt asociate automat folosind sisteme de operare plug and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si a porturilor FireWire. Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O)

Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre echipamente si software. Adresa portului I/O este folosita pentru a trimite si primi date pentru o anumita componenta. La fel ca in cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta are asociata un port I/O unic. Exista 65,535 de porturi de intrare/iesire intr-un calculator si sunt identificate printr-o adresa hexazecimala din intervalul 0000h pana la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai des utilizate porturi I/O. Acces direct la memorie

Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru a comunica direct cu memoria principala. Aceste canale permit echipamentului sa ocoleasca interactiunea cu unitatea centrala de prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca informatii direct din memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui canal DMA, cum ar fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet. Calculatoarele mai vechi aveau numai patru canale DMA care puteau fi asociate componentelor. Calculatoarele noi au opt canale DMA numerotate de la 0 la 7, dupa cum este prezentat in Figura 3.

2. Asamblarea pas cu pas a unui calculator

Asamblarea calculatoarelor reprezinta o parte importanta din profesia unui tehnician. Ca si tehnician, va trebui sa actionati intr-o maniera logica si metodica in lucrul cu componentele calculatorului. Ca orice meserie care se invata, abilitatea de asamblare a unui calculator se imbunatateste considerabil cu practica. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Deschiderea carcasei. Instalarea sursei de alimentare. Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza. Instalarea componentelor interne. Instalarea componentelor in locasurile externe. Instalarea placilor de extensie. Conectarea cablurilor interne. Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la calculator. Pornirea calculatorului pentru prima data.

Deschiderea carcasei

Carcasele pentru calculatoare sunt produse in forme diferite. Formele diferite se refera la dimensiunea si modelul carcasei. Pregatiti biroul de lucru inainte de a deschide carcasa. Asigurati o lumina adecvata, o buna ventilatie si o temperatura a camerei confortabila. Spatiul de lucru sau masa ar trebui sa fie accesibile din toate unghiurile. Evitati aglomerarea suprafetei de lucru sau a mesei cu unelte si componente de calculator. Un covor antistatic asezat pe masa va ajuta la prevenirea deteriorarilor fizice si a celor produse de ESD asupra echipamentelor. Recipiente mici pot fi folosite pentru a pastra suruburile de dimensiuni mici si alte parti componente pe masura ce acestea sunt extrase din calculator. Exista metode diferite pentru a deschide carcasele. Pentru afla cum se deschide un anumit model de carcasa consultati manualul utilizatorului sau site-ul web al producatorului. Majoritatea carcaselor se deschid intr-unul dintre urmatoarele feluri:

Carcasa poate fi inlaturata ca o singura bucata. Panourile laterale si cel superior se pot detasa.

Uneori trebuie desfacut mai intai panoul superior inaintea celor laterale.

Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza

UCP si ansamblul radiator/ventilator pot fi instalate pe placa de baza inainte ca aceasta sa fie montata in carcasa. UCP Figura 1 ilustreaza un prim-plan al Unitatii Centrale de Procesare si al placii de baza. UCP si placa de baza sunt sensibile la descarcarile electrostatice. Atunci cand manevrati o UCP si o placa de baza, asigurati-va ca acestea sunt asezate pe un covor antistatic impamantat. Ar trebui sa purtati o bratara antistatica atunci cand lucrati cu aceste componente. AVERTISMENT: Cand manevrati o UCP, sa nu atingeti niciodata contactele acesteia. UCP este securizata in socket-ul sau de pe placa de baza printr-un sistem de parghie/clema. Socketurile UCP din ziua de astazi sunt socket-uri ZIF (Zero Insertion Force - Forta Zero la Insertie - nu trebuie utilizata nici o forta la introducerea lor). Ar trebui sa fiti familiarizati cu sistemul de parghie/clema inainte de a incerca sa instalati UCP in socket-ul placii de baza. Pasta termoconductoare ajuta la pastrarea rece a UCP. Figura 2 ilustreaza cum se aplica pasta termoconductoare pe UCP. Atunci cand instalati o UCP uzata, curatati-o impreuna cu baza radiatorului folosind alcool izopropilic. Aceasta manevra curata orice urma de pasta termoconductoare anterioara. Suprafetele sunt acum pregatite pentru un nou strat de pasta termoconductoare. Urmariti toate recomandarile producatorului referitoare la aplicarea pastei termoconductoare. Ansamblul Radiator/Ventilator

Figura 3 ilustreaza un ansamblu radiator/ventilator. Este un echipament de racire compus din doua parti. Radiatorul atrage caldura dinspre procesor. Ventilatorul indeparteaza caldura de la radiator. Ansamblul radiator/ventilator are de regula un conector de alimentare cu 3 pini. Figura 4 ilustreaza conectorul si legatura ansamblului radiator/ventilator cu placa de baza. Urmati aceste instructiuni de instalare a UCP si a ansamblului radiator/ventilator: 1. Aliniati UCP astfel incat indicatorul Conexiunii 1 sa fie asezat in dreptul Pinului 1 din socket-ul UCP. Astfel, veti asigura ca semnele de orientare ale UCP sunt aliniate cu cheile de orientare de pe socket-ul UCP.

2. Plasati cu grija UCP in socket. 3. Inchideti zona de incarcare a UCP si securizati-o coborand pargia si prinzand-o sub locasul de retinere. 4. Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe UCP si distribuiti-o in mod egal. Urmati instructiunile de aplicare furnizate de producator. 5. Aliniati dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator cu gaurile de pe placa de baza. 6. Plasati ansamblul radiator/ventilator in socket-ul UCP, avand grija sa nu prindeti cablurile ventilatorului. 7. Strangeti dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator pentru a-l securiza in pozitie. 8. Conectati cablul de alimentare al ansamblului radiator/ventilator in locasul de pe placa de baza.

Ca si UCP si ansamblul radiator/ventilator, memoria RAM este instalata pe placa de baza inainte de a o fixa in carcasa calculatorului. Inainte de a instala un modul de memorie, consultati documentatia placii de baza sau site-ul web al producatorului pentru a va asigura ca memoria RAM este compatibila cu placa de baza. Memoria RAM asigura stocarea temporara de date pentru UCP in timpul functionarii calculatorului. Memoria RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca continutul acesteia se pierde odata cu stingerea calculatorului. In general, mai multa memorie RAM sporeste performantele calculatorului. Urmati acesti pasi pentru instalarea memoriei RAM: 1. Aliniati memoria RAM cu slotul de memorie si apasati pana cand dispozitivele laterale de prindere au intrat in pozitie. 2. Asigurati-va ca dispozitivele laterale de prindere au fixat modulul RAM. Verificati vizual eventuale contacte expuse. Repetati acesti pasi pentru module suplimentare de memorie RAM.

Instalarea componentelor in locasurile externe

Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa. Distantiere metalice si din plastic sunt folosite pentru a monta placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care se aliniaza cu gaurile din placa de baza. Instalarea unor distantiere aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de baza in interiorul carcasei. Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza: 1. Montati distantierele in carcasa calculatorului. 2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei.

3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu distantierele. 4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza. 5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza.

Componentele care sunt instalate in locasuri interne sunt denumite componente interne. Hard disk-ul (HDD) este un exemplu de componenta interna. Urmati acesti pasi pentru instalarea hard disk-ului:

Pozitionati hard disk-ul astfel incat sa fie aliniat cu locasul de 3,5 inch. Inserati hard disk-ul in locas astfel incat gaurile pentru suruburi sa fie aliniate cu cele din carcasa. Securizati hard disk-ul de carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

Unitatile, precum unitatile optice si unitatile pentru discheta, sunt instalate in locasuri speciale care sunt accesibile din partea frontala a carcasei. Unitatile optice si unitatile pentru discheta stocheaza informatia pe medii de stocare externe. Unitatile din locasurile externe permit accesul la mediile de stocare fara a deschide carcasa. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Instalarea unitatii optice. Instalarea unitatii pentru discheta.

Instalarea placilor de extensie

Un adaptor video este interfata dintre un calculator si un monitor. Un adaptor video imbunatatit poate asigura capabilitati grafice mai bune pentru jocuri si programe grafice. Adaptoarele video folosesc slot-uri de expansune PCI, AGP (Accelerated Graphics Port) sau PCIe de pe placa de baza. Urmati acesti pasi pentru a instala adaptorul video: 1. Aliniati adaptorul video cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor adaptorul video pana cand acesta este complet fixat.

3. Asigurati montarea adaptorului video pe carcasa folosind surubul corespunzator.

Conectarea cablurilor interne

Cablurile de curent/alimentare sunt folosite pentru a distribui electricitate de la sursa de alimentare la placa de baza si alte componente. Cablurile de date transmit informatii intre placa de baza si dispozitivele de stocare, precum hard disk-urile. Cablurile aditionale conecteaza butoanele si ledurile din partea frontala a carcasei calculatorului la placa de baza. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Conectarea cablurilor de alimentare. Conectarea cablurilor de date.

Conexiunile de alimentare ale placii de baza

Precum alte componente, placa de baza are nevoie de putere/alimentare pentru a functiona. Conectorul principal de putere (Advanced Technology Extended - ATX) va avea fie 20, fie 24 de pini. Sursa de alimentare poate avea si un conector auxiliar de alimentare (AUX) de 4 sau 6 pini care se conecteaza la placa de baza. Un conector de 20 de pini functioneaza pe o placa de baza cu un slot de 24 de pini. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare pentru placa de baza: 1. 2. 3. 4. Aliniati conectorul ATX de 20 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 1] Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator. Aliniati conectorul auxiliar (AUX) de 4 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 2] Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator.

Conectori de alimentare SATA

Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini. Conectorii de alimentare SATA sunt folositi pentru hard disk-uri, unitati optice, sau orice alta componenta care are un socket de alimentare SATA. Conectori de alimentare Molex

Hard disk-urile si unitatile optice care nu au socket-uri de alimentare SATA folosesc un conector de alimentare Molex. ATENTIE: Nu folositi un conector alimentare Molex si unul SATA pe aceeasi unitate simultan. Conectori de alimentare Berg

Conectorul de alimentare Berg de 4 pini alimenteaza o unitate pentru discheta. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare: 1. 2. 3. 4. Inserati conectorul de alimentare SATA in hard disk (HDD). [Figura 3] Inserati conectorul de alimentare Molex in unitatea optica. [Figura 4] Inserati conectorul de alimentare Berg de 4 pini in unitatea pentru discheta. [Figura 5] Montati conectorul de alimentare de 3 pini pentru ventilator pe placa de baza conform manualului placii de baza. [Figura 6] 5. Conectati cablurile aditionale din carcasa la conectorii corespunzatori conform manualului placii de baza.

Unitatile se conecteaza la placa de baza folosind cabluri de date. Unitatea ce este conectata determina tipul de cablu de date folosit. Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA si floppy disk. Cabluri de date PATA

Cablul PATA este uneori denumit "cablul panglica", deoarece este lat si plat. Cablul PATA poate sa aiba 40 sau 80 de conductori. Un cablu PATA are de obicei 3 conectori de 40 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati de hard disk, unitatea master ("stapan") se va conecta la conectorul din capat. Unitatea slave ("sclav") se va conecta la conectorul din mijloc. O dunga pe cablul de date indica pinul 1. Conectati cablul PATA in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat la indicatorul de pin 1 de la conectorul unitatii. Indicatorul de pin 1 de pe conectorul unitatii este de obicei cel mai apropriat de conectorul de alimentare de pe unitate. Multe placi de baza au doua controller-e PATA ce asigura suport pentru maximum patru unitati PATA. Cabluri de date SATA

Cablul de date SATA are un conector de 7 pini. Un capat al cablului este conectat la placa de baza. Celalalt capat este conectat la orice unitate care are un conector de date SATA.

Cabluri de date floppy

Cablul de date al unitatii floppy are un conector de 34 de pini. Asemanator cu cablul de date PATA, cablul de date floppy are o dunga care indica locatia pinului 1. Un cablu de date floppy are de obicei trei conectori de 34 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi conectori se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati floppy, unitatea A: se va conecta la conectorul din capat. Unitatea B: se va conecta la conectorul din mijloc. Conectati cablul de date floppy in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat cu indicatorul de pin 1 de pe conectorul din unitate. Placile de baza au un singur controller pentru unitatea floppy, ce asigura suport pentru maximum doua unitati floppy. NOTA: Daca pinul 1 de pe cablul de date floppy nu este aliniat cu pinul 1 de pe conectorul de pe unitate, unitatea floppy nu va functiona. Nealinierea nu va dauna unitatii, insa LED-ul de activitate va sta aprins permanent. Pentru a repara aceasta problema, inchideti calculatorul si reconectati cablurile de date astfel incat pinul 1 de pe cablu si pinul 1 de pe conector sa fie aliniate. Restartati calculatorul.

Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la calculator

Acum ca toate componentele interne au fost instalate si conectate la placa de baza si sursa de alimentare, panourile laterale trebuie reatasate la carcasa. Pasul urmator este sa conectam toate cablurile pentru toate componentele periferice si cablul de alimentare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Reatasarea panourilor laterale. Conectarea cablurilor externe la calculator.

Majoritatea carcaselor de calculatoare au doua panouri, cate unul pentru fiecare parte. Unele carcase de calculatoare au un capac format din trei parti ce se aseaza peste scheletul carcasei. Odata ce capacul este in pozitie, asigurati-va ca toate suruburile sunt fixate in locatia lor. Unele carcase de calculator folosesc suruburi care se insereaza folosind o surubelnita. Unele carcase au suruburi cu maner ce pot fi stranse cu mana.

Daca nu sunteti sigur cum sa scoateti sau sa inlocuiti carcasa calculatorului, consultati documentatia sau site-ul web al producatorului pentru mai multe informatii. AVERTISMENT: Manevrati componentele carcasei cu grija. Unele carcase de calculator au varfuri dintate sau ascutite.

Dupa ce panourile laterale au fost reatasate, conectati cablurile in spatele calculatorului. Cateva tipuri comune de conexiuni folosind cabluri externe:

Monitorul Tastatura Mouse-ul USB Ethernet Alimentarea

Atunci cand atasati cabluri, asigurati-va ca sunt conectate la locatiile corespunzatoare de pe calculator. De exemplu, unele tastaturi si mouse-uri folosesc acelasi tip de conector PS/2. ATENTIE: Atunci cand conectati cabluri nu fortati niciodata conexiunea. NOTA: Conectati cablul de alimentare dupa ce ati montat toate celelalte cabluri. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor externe: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Atasati cablul monitorului la portul video. [Figura 1] Securizati cablul prin strangerea suruburilor de pe conector. Montati cablul tastaturii in portul pentru tastatura PS/2. [Figura 2] Montati cablul mouse-ului in portul pentru mouse PS/2. [Figura 3] Montati cablul USB intr-un port USB. [Figura 4] Montati cablul de retea intr-un port pentru retea. [Figura 5] Conectati antena wireless (pentru conexiune fara fir) in conectorul pentru antena. [Figura 6] Conectati cablul de alimentare la sursa de alimentare. [Figura 7]

Descrierea configuratiei BIOS-ului

BIOS-ul contine un program de setup folosit pentru a configura setarile dispozitivelor hardware. Datele de configurare sunt salvate intr-un chip de memorie special numita CMOS (complementary metal-oxide semiconductor), cum este prezentat in Figura 1. CMOS-ul este mentinut de catre bateria din calculator. Daca bateria moare, toate configurarile salvate in BIOS vor fi pierdute. Daca se intampla asa ceva, inlocuiti bateria si reconfigurati setarile BIOS-ului. Pentru a intra in programul de setup al BIOS-ului trebuie sa apasati tasta sau combinatia de taste corespunzatoare in timpul POST-ului. Majoritatea calculatoarelor folosesc tasta DEL. Calculatorul dumneavoastra poate folosi alta tasta sau combinatie de taste. In Figura 2 puteti observa un exemplu de program de setup al BIOS-ului. Cateva exemple de optiuni comune de setup din meniul BIOS-ului:

Main System time, date, HDD type, etc. (Principal - Timpul sistemului, data, tipul de hard disk, etc.) Advanced Infrared port settings, parallel port settings, etc. (Avansat Configuratii port infrarosu, setari ale portului paralel, etc.) Security Password settings to setup utility (Securitate - Setarile parolei pentru utilitarul de setup) Others Low battery alarm, system beep, etc. (Altele - Alarma in caz de baterie slaba, beepurile sistemului, etc.) Boot Boot order of the computer (Pornire - Ordinea de pornire a calculatorului) Exit Setup utility exit (Iesire - Iesirea din setup)

3. Bazele intretinerii preventive si ale depanarii

Acest capitol va prezinta intretinerea preventiva si procesul de depanare. Intretinerea preventiva este o inspectie regulata si sistematica, curatarea si inlocuirea componentelor, materialelor si sistemelor uzate. Intretinerea preventiva ajuta la evitarea erorilor unor parti, materiale si ale sistemelor asigurand o buna functionare a acestora. Procesul de depanare este o abordare metodica pentru localizarea cauzei unei erori in sistemul unui calculator. Un bun program de intretinere preventiva ajuta la diminuarea defectiunilor. Avand mai putine defectiuni se vor face mai putine investigatii tehnice, astfel salvandu-se timp si resurse financiare. Depanarea este o abilitate care se invata. Nu toate procesele de investigare tehnica sunt la fel, motiv pentru care tehnicienii au tendinta sa-si perfectioneze propriile abilitati de depanare bazandu-se pe cunostiintele si experienta personala. Folositi indrumarile din acest capitol ca un punct de plecare pentru a va ajuta sa va dezvoltati abilitatile in procesul de depanare. Desi fiecare situatie este diferita, procedeele descrise in acest capitol va vor ajuta sa va stabiliti planul de actiune atunci cand incercati sa rezolvati o problema tehnica pentru un client. Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea scopului intretinerii preventive. Identificarea pasilor procesului de depanare.

Explicarea scopului intretinerii preventive

Intretinerea preventiva este folosita pentru a reduce posibilitatea unei probleme hardware sau software verificand periodic daca functionarea se desfasoara in parametri normali. Hardware Verificati starea cablurilor, componentelor si perifericelor. Curatati componentele pentru a reduce riscul de supraincalzire. Reparati sau inlocuiti orice componenta care prezinta urme de folosire excesiva sau uzura. Folositi sarcinile listate in Figura 1 pentru a va ghida atunci cand creati un program de intretinere hardware. Ce alte sarcini pentru intretinerea hardware-ului mai puteti adauga la lista? Software Verificati daca software-ul instalat este recent. Urmariti politicile organizatiei atunci cand instalati actualizari pentru securitate, actualizari pentru sistemul de operare, precum si in actualizarea altor programe. Multe organizatii nu permit actualizarea software-ului inainte de finalizarea unei perioade extinse de testare. Aceste teste sunt efectuate pentru a confirma ca actualizarea nu creaza probleme

sistemului de operare si software-ului. Utilizati sarcinile enumerate in Figura 2 ca un ghid pentru a crea un program pentru intretinerea software-ului care se potriveste nevoilor dumneavoastra. Ce alte sarcini pentru intretinerea software-ului mai puteti adauga la lista? Beneficii Fiti pro-activ in intretinerea echipamentelor si in protectia datelor. Efectuand in mod regulat operatii de intretinere, puteti reduce potentiale probleme hardware si software. Acest lucru va reduce timpul in care calculatorul este inoperabil si costurile de depanare. Un plan de intretinere preventiva este dezvoltat in functie de cerintele echipamentului. Un calculator expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un santier, va avea nevoie de o mai mare atentie decat calculatoarele dintr-un birou. Retelele cu trafic intens, cum ar fi reteaua unei scoli, pot avea nevoie de scanari suplimentare, eliminari de software nedorit si eliminari de fisiere nedorite. Documentati activitatile de intretinere care trebuie efectuate asupra unui calculator si frecventa fiecarei activitati. Aceasta lista de sarcini poate fi apoi folosita pentru a crea un program de intretinere. Cateva beneficii ale intretinerii preventive sunt listate in figura 3. Va puteti gandi la alte beneficii pe care intretinerea preventiva le ofera?

Identificarea pasilor procesului de depanare

Depanarea necesita o abordare organizata si logica a problemelor calculatoarelor si ale altor componente. Abordarea logica a depanarii va permite sa eliminati variabilele intr-o ordine sistematica. Punerea intrebarilor corecte, testarea componentei hardware corecte, si examinarea informatiilor corespunzatoare va ajuta sa intelegeti problema. Aceasta va ajuta la formarea unei solutii pe care sa o incercati. Depanarea este o indemanare care se va perfectiona in timp. De fiecare data cand rezolvati o alta problema, va veti spori indemanarea in depanare, castigand mai multa experienta. Veti invata cum si cand sa imbinati sau sa sariti pasi pentru a ajunge rapid la o solutie. Procesul de depanare este o indrumare care poate fi modificata astfel incat sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra. In aceasta sectiune, veti invata un mod de rezolvare al problemei care poate fi aplicat atat pentru partea hardware cat si software. Majoritatea pasilor pot fi de asemenea aplicati pentru rezolvarea problemelor in alte zone de lucru. NOTA: Sensul termenului "client" folosit in acest curs este orice utilizator care necesita asistenta tehnica pe calculator. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea rolului protectiei datelor. Adunarea de informatii de la client. Verificarea problemelor evidente. Incercarea solutiilor rapide. Adunarea datelor din calculator. Evaluarea problemei si implementarea solutiei. Prezentarea solutiei clientului.

Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati intotdeauna procedurile necesare protectiei datelor pe un computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce era posibil pentru a preveni pierderile de date in timpul reparatiilor. ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi ai procesului de diagnosticare trebuie sa protejati datele inainte de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client. Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale clientului, compania dumneavoastra poate fi considerata responsabila. Backup de date

Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe medii precum CD, DVD, sau banda magnetica. Intr-o organizatie, backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal sau lunar. Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o activitate de depanare inainte sa intrebati clientul. In continuare este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu clientul:

Data ultimului backup Continutul ultimului backup Integritatea datelor din backup Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor

Daca nu exista un backup la client si nu puteti face dumneavoastra unul ar trebui sa cereti clientului sa semneze un document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui sa contina urmatorul tip de informatii:

Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute sau corupte Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate

In procesul de depanare culegeti cat de multe informatii puteti de la client. Clientul va va da informatiile de baza cu privire la problema. Figura 1 prezinta cateva din informatiile importante pe care ar trebui sa le obtineti de la client. Eticheta de conversatie

Cand vorbiti cu clientul ar trebui sa urmati aceste recomandari:

Puneti intrebari directe pentru a culege informatii. Nu folositi jargoane tehnice atunci cand vorbiti cu clientul. Nu reduceti clientul la tacere. Nu insultati clientul. Nu acuzati clientul ca a fost cel care a cauzat problema.

Printr-o comunicare eficienta veti reusi sa obtineti informatiile cele mai relevante despre problema de la client. Intrebari cu raspuns deschis

Intrebarile cu raspuns deschis sunt cele care va ajuta sa obtineti informatii generale. Intrebarile cu raspuns deschis permit clientului sa explice detaliile problemei cu propriile cuvinte. Figura 2 contine cateva exemple de intrebari cu raspuns deschis. Intrebari cu variante limitate de raspuns

Pe baza informatiilor primite de la client puteti incepe sa puneti intrebarile cu variante limitate de raspuns. Intrebarile cu variante limitate de raspuns implica raspunsuri de tip "da" sau "nu". Aceste intrebari trebuie sa ofere informatii relevante in timp scurt. Figura 3 contine cateva tipuri de intrebari cu variante limitate de raspuns. Informatiile obtinute de la client ar trebui documentate in ordinul de lucru si in jurnalul de reparatii. Scrieti tot ce vi se pare important pentru dvs sau pentru alt tehnician. Deseori, micile detalii pot duce la solutia unei probleme complicate sau delicate.

Al doilea pas in procesul de depanare este verificarea problemelor evidente. Chiar daca clientul crede ca exista o problema majora, incepeti cu problemele evidente inainte de a efectua diagnostice complexe. Daca situatia nu este rezolvata atunci cand ati verificat problemele evidente, trebuie sa continuati cu procesul de depanare. Daca gasiti o problema evidenta care rezolva situatia puteti merge la ultimul

pas si sa solutionati problema clientului. Acesti pasi sunt pur si simplu un ghid care va ajuta sa rezolvati problemele intr-un mod eficient.

Urmatorul pas in procesul de depanare este incercarea mai intai a solutiilor rapide. Problemele evidente si solutiile rapide pot coincide in anumite ocazii si pot fi folosite impreuna pentru rezolvarea problemei. Notati fiecare solutie pe care o incercati. Informatiile legate de solutiile deja incercate sunt vitale in cazul in care problema trebuie sa fie trimisa catre alt tehnician. Figura 1 identifica cateva dintre solutiile mai rapide. Daca o solutie rapida nu rezolva problema, notati rezultatele si incercati urmatoarea solutie probabila. Continuati acest proces pana cand rezolvati problema sau epuizati toate solutiile rapide. Notati solutia pentru referinte ulterioare.

Urmatorul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la computer, asa cum va este prezentat in Figura 1. Ati ncercat toate solutiile rapide, dar problema inca nu a fost rezolvata. Acum este timpul pentru a verifica problema descrisa de catre client prin culegerea de date de la computer. Event Viewer

Cand pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer este actualizat cu informatii despre acele erori. Aplicatia Event Viewer prezentata in Figura 2 inregistreaza urmatoarele informatii despre problema:

Care este problema aparuta Data si ora la care a aparut problema Importanta problemei Originea problemei Numarul de identificare al evenimentului Care utilizator era logat in momentul in care a aparut problema

Desi aceasta aplicatie prezinta detaliile asociate erorii, va trebui de asemenea sa cautati solutia. Device manager

Aplicatia Device Manager prezentata in Figura 3 afiseaza toate dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice dispozitiv pe care sistemul de operare il identifica ca functionand incorect va fi marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un semn de exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un cerc rosu si un "X".

Coduri de alerta

Fiecare producator de BIOS are o secventa unica de alertare pentru defectiuni hardware. Cand efectuati depanarea, deschideti calculatorul si ascultati. De indata ce sistemul trece prin POST, cele mai multe calculatoare vor emite un semnal pentru a indica faptul ca sistemul este pornit corect. Daca exista o eroare, veti auzi mai multe sunete. Retineti secventa codului de alerta si verificati codul pentru a determina eroarea hardware semnalata. Informatiile BIOS-ului In cazul in care calculatorul porneste si se opreste dup POST, ar trebui sa verificati setarile BIOSului pentru a determina unde puteti localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea sa nu fie descoperit sau configurat corect. Consultati manualul placii de baza pentru a va asigura ca setarile BIOS-ului, sunt corecte. Unelte de diagnosticare

Efectuati o cautare pentru a determina ce software este disponibil pentru a va ajuta la diagnosticarea si rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care va pot ajuta la depanarea hardware-ului. De cele mai multe ori, producatorii de sisteme hardware furnizeaza instrumente de diagnosticare proprii. Un producator de hard disk, de exemplu, poate oferi un instrument care poate fi utilizat pentru a intra in setarile unui calculator si pentru a oferi o rezolvare problemelor unitatii de hard disk, atunci cand acesta nu intra in Windows. Aveti cunostiinta de un alt instrument pe care il puteti utiliza pentru a depana un calculator?

Urmatorul pas n procesul de depanare este evaluarea problemei si punerea n aplicare a solutiei. Evaluati problema si studiati posibilele solutii. Figura 1 listeaza locatiile posibile in vederea cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai mici care pot fi analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie prioritizate, incepand cu cele mai usoare si mai rapid de implementat. Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca implementati o solutie posibila iar aceasta nu are nici un efect, anulati solutia si incercati alta.

Dupa ce au fost finalizate reparatiile calculatorului, terminati procesul de depanare prezentand solutia clientului. Comunicati clientului problema si solutia atat verbal cat si in scris. Figura 1 arata pasii ce trebuie urmati atunci cand ati finalizat o reparatie si prezentati solutia problemei clientului. Verificati solutia impreuna cu clientul. In cazul in care clientul este disponibil, aratati-i cum solutia a corectat problema calculatorului. Permiteti clientului sa testeze solutia si incercati sa reproduceti problema. Cand clientul poate sa verifice faptul ca problema a fost rezolvata, puteti incheia documentatia pentru reparatie in fisa de lucru si in agenda. Documentatia ar trebui sa includa urmatoarele informatii:

Descrierea problemei Pasii urmati in rezolvarea problemei Componentele folosite in procesul de reparatie

4. Laptop-uri si dispozitive portabile

Unul dintre primele laptop-uri a fost GRiD Compass 1101. Acesta a fost folosit de astronauti in misiunile spatiale la incepurul anilor '80. Acesta cantarea 5kg (11lb) si costa 8.000$-10.000$! Laptop-urile din ziua de azi in general cantaresc mai putin de jumatate si costa mai putin de o treime din pretul lui GRiD. Designul compact, comoditatea si tehnologia in continua evolutie au facut laptop-urile sa fie la fel de populare ca si calculatoarele de tip desktop. Laptop-urile, Personal Digital Assistants (PDA-urile) si telefoanele inteligente devin mai populare cu cat pretul lor scade si tehnologia continua sa progreseze. Ca si tehnician de calculatoare, trebuie sa aveti cunostinte despre toate tipurile de dispozitive portabile. Acest capitol se axeaza pe diferentele dintre calculatoarele de tip laptop si desktop si descrie trasaturile PDA-urilor si telefoanelor inteligente. Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea laptop-urilor si a altor dispozitive portabile. Identificarea si descrierea componentelor unui laptop. Compararea si evidentierea diferentelor intre componentele unui calculator de tip desktop si cele ale unui laptop. Explicarea modului de configurare a laptop-urilor. Compararea diferitelor standarde pentru telefoane mobile. Identificarea metodelor comune de intretinere preventiva pentru laptop-uri si dispozitive portabile. Descrierea procesului de depanare a laptop-urilor si a dispozitivelor portabile.

Descrierea laptop-urilor si a altor dispozitive portabile

NOTA:Agendele,laptop-urile si carnetelele sunt tipuri de calculatoare portabile. Pentru mai multa claritate si coerenta a acestui curs, toate calculatoarele portabile vor fi denumite laptop-uri. Laptop-uri Primele laptop-uri erau grele si scumpe. Astazi,laptop-urile sunt foarte cunoscute deoarece evolutiile in tehnologie au condus la laptop-uri care costa mai putin,cantaresc mai putin si au capacitati imbunatatite. Multe laptop-uri pot fi configurate cu port video suplimentar,cu port FireWire,port infrarosu sau camera incorporata. PDA-uri si Smartphone-uri

PDA-urile si Smartphone-urile sunt exemple de dispozitive portabile de mana,ce devin din ce in ce mai populare. PDA-urile ofera optiuni precum jocurile,navigare pe web,e-mail,mesagerie instant si multe alte optiuni oferite de calculatoare. Smartphone-ul este un telefon cu multe capacitati ale PDA-ului incorporate. PDA-urile si Smartphone-urile pot rula unele dintre software-urile pe care le regasim si pe laptop-uri. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Identificarea unor intrebuintari comune ale laptop-urilor Identificarea unor intrebuintari comune ale PDA-urilor (Personal Digital Assistant) si ale Smartphone-urilor

Identificarea unor intrebuintari comune ale laptop-urilor

Cea mai importanta caracteristica a unui laptop este forma sa compacta. Design-ul laptop-ului plaseaza tastatura, ecranul si componentele interne intr-o carcasa mica si portabila O alta caracteristica importanta a laptop-ului este posibilitatea de a fi usor de transportat. O baterie reincarcabila permite laptop-ului sa functioneze atunci cand este deconectat de la sursa de curent AC. Primele laptop-uri au fost folosite in principal de catre oamenii de afaceri care aveau nevoie sa acceseze si sa inregistreze informatii atunci cand nu se aflau in biroul lor. Intrebuintarea laptopurilor a fost limitata datorita costului, greutatii si capacitatilor limitate comparate cu calculatoarele mai putin costisitoare. Astazi, laptop-urile au prerturi mai scazute si capacitati sporite. Un laptop este acum o alternativa reala la calculatorul obisnuit. Aici sunt cateva intrebuintari comune pentru un laptop.

A lua notite la scoala sau proiecte. Prezentarea informatiilor la intalnirile de afaceri. Accesarea informatiilor la distanta de casa sau birou. Posibilitatea de a va juca in timp ce calatoriti. Posibilitatea de a viziona filme in timp ce calatoriti. Posibuilitatea de a accesa internetul intr-un loc public. Posibilitatea de a trimite si de a primi e-mail-uri intr-un loc public

Notiunea de PDA exista din 1970. Primele modele erau agende personale computerizate facute sa aiba touchscreen sau tastatura. Astazi, unele modele au ambele optiuni si folosesc un sistem de operare care este similar cu sistemele folosite de calculatoare. PDA-ul este o agenda personala electronica cu unelte care ajuta la organizarea informatiilor.

Agenda Calculator Alarma Acces la internet E-mail Pozitionare globala.

Smartphone-ul este un telefon mobil cu capacitatile PDA-ului. Smartphone-ul combina functiile unui telefon si a unui calculator intr-un singur dispozitiv portabil. Tehnologia PDA-ului si tehnologa Smartphone-ului continua sa se imbine. Smartphone-ul poate include aceste optiuni suplimentare:

Camera incorporata Acces la documente. E-mail Notite Televiziune

Conectivitatea Smartphone-ului si a PDA-ului include Bluetooth si USB .

Identificarea si descrierea componentelor unui laptop Descrierea componentelor gasite la exteriorul unui laptop

Laptop-urile si calculatoarele folosesc aceleasi tipuri de porturi astfel incat perifericele, sa poata fi interschimbabile. Aceste porturi sunt proiectate special pentru conectarea perifericelor, oferind conectivitate in retea si furnizand acces audio. Porturile, conexiunile, si unitatile de stocare sunt situate in partea din fata, spate, si in lateral ale laptop-ului, datorita design-ului compact al acestuia. Laptop-urile contin PC Card sau sloturi

ExpressCard pentru a-i imbunatati functionalitatea, cum ar fi mai multa memorie, un modem, sau o conexiune de retea. Laptop-urile necesita un port extern pentru sursa de curent. Laptop-urile pot opera utilizand fie o baterie fie un adaptor de alimentare. Acest port poate fi folosit pentru alimentarea calculatorului sau pentru a incarca bateria. Exista indicatori de stare, porturi, sloturi, conectori, locase, mufe, ventilatoare si o cheie de securitate pe exteriorul laptop-ului. Dati click pe zonele evidentiate in Figurile de la 1 la 7 pentru a descoperi informatii suplimentare despre fiecare dintre aceste componente. Figura 1 arata trei LED-uri pe partea de sus a laptop-ului. Dati clic pe cele trei zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre ceea ce LED-urile indica: 1. Bluetooth 2. Baterie 3. Standby NOTA: LED-urile indicatoare pot varia in functie de laptop. Tehnicienii ar trebui sa consultate manualul laptop-ului pentru o lista de afisari specifice. Figura 2 arata trei componente pe partea din spate a laptop-ului. Dati click pe cele trei zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente: 1. Port paralel 2. Conector de alimentare 3. Locasul acumulatorului Un laptop functioneaza utilizand fie o baterie, fie un adaptor de alimentare Bateriile laptop-urilor sunt fabricate in diferite forme si marimi. Acestea folosesc diferite tipuri de produse chimice si metale pentru a stoca sursa de alimentare. Priviti Figura 3 pentru a compara acumulatorii. Partea stanga a laptop-ului prezentata in Figura 4 are zece componente. Dati click pe cele zece zone evidentiate pentru mai multe informatii despre componente: 1. cheie pentru securitate 2. USB 3. Conector S-video 4. Modem 5. Ethernet 6. LED-uri de retea 7. Mufa pentru casti stereo 8. Conector pentru microfon 9. ventilatie 10. slot de expansiune PC In partea din fata a laptop-ului prezentata in Figura 5 apar componentele enumerate. Dati click pe cele patru zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:

1. 2. 3. 4.

ventilatie Boxe Port infrarosu Incuietoarea laptopului

Partea dreapta a laptop-ului prezentata in Figura 6 contine patru componente. Dati click pe cele patru zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente: 1. 2. 3. 4. Port-ul VGA Indicatorul de stare al echipamentului Indicator de stare optic Unitate optica

In partea de jos a laptop-ului prezentata in Figura 7 sunt enumerate componentele acesteia. Dati click pe cele patru zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente: 1. 2. 3. 4. Conectorul statiei de plasare Declicul acumulatorului Panoul de acces al RAM-ului Panoul de acces al unitatii de hard disk

Descrierea componentelor gasite in interiorul unui laptop

Laptop-urile au un design de scoica. In mod obisnuit, laptop-ul se inchide cand nu este utilizat. Deschizand capacul laptop-ului, puteti accesa o varietate de dispozitive pentru introducerea de date, LED-uri si un monitor. Exista mai multe dispozitive disponibile pentru introducerea datelor atunci cand capacul laptop-ului este dechis. Dati click pe cele cinci zone evidentiate din Figura 1 pentru mai multe informatii despre dispozitivele pentru introducerea de date: 1. 2. 3. 4. 5. Tastatura Dispozitive pentru introducerea de date Cititor de amprente Taste de control al volumului Butonul de pornire

Referitor la Figura 1. Stiti care dintre aceste dispozitive indeplinesc urmatoarele functii?

Mutati cursorul Mariti volumul Autentificati-va pe laptop.

Scrieti un document Porniti laptop-ul Comutati pe monitorul extern

Va puteti gandi la alte informatii pe care le puteti introduce? In partea de jos a ecranului este un rand de leduri ce arata starea functiilor specifice. Dati click pe cele opt zone evidentiate din Figura 2 pentru mai multe informatii despre aceste leduri: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Wireless Bluetooth Num Lock Caps lock Activitatea unitatii hard disk Pornit Starea bateriei Hibernate/Standby

NOTA: Indicatorii pot varia in functie de laptop. Monitorul unui laptop este un LCD incorporat. Este similar unui monitor LCD de tip desktop, cu exceptia faptului ca rezolutia, luminozitatea, si sertarile de contrast pot fi ajustate folosind software si butoane de control. Monitorul laptop-ului nu poate fi ajustat pentru inaltime sau distanta deoarece este integrat in capacul carcasei. Un monitor de tip desktop poate fi adaugat la un laptop. Tasta Fn (Function key) de pe tastatura laptop-ului comuta intre afisajul laptop-ului si monitorul de tip desktop, dupa cum se arata in Figura 3. Pe multe laptop-uri, un mic pin de pe carcasa laptop-ului comuta un intrerupator atunci cand carcasa este inchisa, proces denumit comutatorul intreruperii LCD. Comutatorul intreruperii LCD anunta CPU-ul sa conserve energia prin stingerea luminii de fundal si inchiderea LCD-ului. Daca comutatorul este deteriorat sau murdar, LCD-ul va ramane inchis chiar daca laptop-ul va fi deschis. Curatati cu grija acest comutator pentru a restabili functionarea normala.

Explicarea modului de configurare a laptop-urilor Descrierea modului de configurare a setarilor de putere (power settings)

Una dintre cele mai importante caracteristici ale laptop-ului este abilitatea acestuia de a functiona folosind baterii. Aceasta caracteristica permite laptop-ului sa functioneze in locatii unde sursa de curent nu este disponibila sau este nepotrivita. Progresele in administrarea controlului si tehnologia bateriilor sunt in crestere in timp ce utilizatorii laptop-urilor pot ramane deconectati de la sursa de curent. Bateriile actuale pot tine oriunde intre doua si zece ore fara a fi incarcate. Administrand sursa

de curent prin configurarea setarilor de alimentare pe un laptop este important sa va asigurati ca bateria este folosita eficient. Standardele Configuratiilor avansate si Interfata alimentarii (ACPI) creeaza o punte de legatura intre hardware si OS si permit tehnicienilor sa creeze un plan de administrare a sursei de curent pentru a obtine o buna performanta a calculatorului. Standardele ACPI pot fi aplicabile aproape tuturor calculatoarelor, dar in mod special sunt importante cand administrati curentul in laptop Click pe optiunile de putere din Figura 1 pentru a afla mai multe informatii despre fiecare optiune in parte. In mod frecvent tehnicienii sunt rugati sa configureze setarile sursei de alimentare prin schimbarea setarilor gasite in BIOS. Configurand setarile sursei in BIOS sunt afectate urmatoarele conditii:

Situatia sistemului Baterie si optiuni AC Administrarea temperaturii Administrarea energiei pentru magistrala UPC PCI

Figura 2 va arata un exemplu de setarea a energiei in BIOS NOTA: Cand lucrati in Windows XP, optiunea de administrarea a alimentarii ACPI trebuie sa fie activa in BIOS pentru a permite OS-ului sa configureze toate starile de administrare a alimentarii. NOTA: Nu exista un nume standard pentru conditiile de management ale puterii Producatorii pot folosi nume diferite pentru aceleasi componente Iata pasii pentru a verifica setarile ACPI din BIOS: 1. Intrati in setarile BIOS-ului apasand tasta corespunzatoare sau combinatia de taste in timp ce calculatorul buteaza In general aceasta este tasta Delete sau tasta F2, dar mai sunt si alte cateva optiuni. 2. Localizati si accesati setarile Power Management din meniu. 3. Folositi tasta adecvata pentru a activa optiunea ACPI 4. Salvati modificarile si iesiti din BIOS. NOTA: Acesti pasi sunt comuni la majoritatea laptop-urilor si ar trebui urmati doar ca o indrumare. Verificati manual setarile specifice configuratiei unui laptop Optiunea Power Options in Windows XP permite reducerea consumului de putere a unor parti componente sau al intregului sistem. Folositi optiunea Power Options pentru a controla managementul energiei electrice ale urmatoarelor:

Hard Disk Display Optiunea de Shut Down, Hibernate si Standby Avertisment baterie descarcata

Configurati optiunea de Power Settings in Windows XP

Puteti ajusta optiunea de power management folosind Power Options din Control Panel.Power Options afiseaza doar optiunile care pot fi controlate. NOTA: Power Options va identifica automat componentele unice ale calculatorului dumneavoastra. Prin urmare, fereastra de Power Options poate fi diferita in functie de echipamantul care este identificat. Pentru a va configura Start > Control Panel > Power Options. Power Schemes setarile pentru alimentare, apasati:

Power Schemes sunt o colectie de setari care gestioneaza pierderile de curent ale calculatorului. Atat hard disk-ul cat si monitorul consuma cantitati mari de electricitate. Ele pot fi configurate in fereastra Power Schemes. Cand accesati optiunea Power Options, veti observa ca Windows XP are planul de alimentare prestabilit. Aceste setari implicite au fost create atunci cand a fost instalat Windows XP. Puteti folosi setarile implicite ale optiunii Power Scheme sau puteti crea sisteme personalizate care sunt specializate pe segmente de lucru specifice. Figura 3 va prezinta setarile Power Scheme ale unui laptop Personalizati desktop-ul monitorului si setarile de alimentare ale hard disk-ului

In aceasta situatie, studentul are acces la monitor, dar rareori are acces la hard disk. De exemplu: un student care foloseste laptop-ul pentru a se documenta pe internet, dar care nu creeaza sau salveaza fisierele foarte des. Administrarea sursei de alimentare a hard disk-ului

Hard disk-ul unui laptop este una dintre componentele care consuma cel mai mult curent. In exemplul nostru, hard disk-ul nu este accesat frecvent. Timpul pentru oprirea hard disk-ului este stabilit la o ora atunci cand laptop-ul este conectat la sursa si trei minute atunci cand acesta functioneaza pe baterii. Dumneavoastra decideti daca setarile implicite pentru optiunea de Standby sau Hibernate sunt acceptabile si nu sunt necesare alte modificari. Optiunea Power Scheme poate fi salvata cu un nume personalizat. Salvand Power Scheme cu un nume obisnuit acesta permite utilizatorului sa se reintoarca cu usurinta la setarile implicite. In acest exemplu, salvati setarile Power Scheme ca fiind Research, asa cum puteti vedea in Figura 4. Setarea laptop-ului in starea de Standby sau Hibernate

Daca nu doriti sa dati shut down la laptop, aveti la dispozitie doua optiuni: Standby si Hibernate.

Standby Documentele si aplicatiile sunt salvate pe memoria RAM, permitand calculatorului sa porneasca automat. Hibernate Documentele si aplicatiile sunt salvate intr-un fisier temporar pe hard disk si va va lua putin mai mult timp decat optiunea Standby sa le accesati.

Figura 5 va arata in proprietatile Power Options optiunea Hibernate activa. Reglarea avertizarilor pentru baterie descarcata

La Windows XP, puteti seta avertizarile pentru baterie descarcata. Exista doua nivele: Alarma pentru baterie descarcata si Alarma pentru baterie foarte descarcata. Alarma pentru baterie descarcata va va anunta ca bateria este descarcata. Alarma pentru baterie foarte descarcata va initia un standby, hibernate, sau un shut down fortat, dupa cum puteti vadea in Figura 6.

Descrierea metodei de instalare si scoatere in conditii de siguranta a componentelor unui laptop

Exista un numar de componente la un laptop care ar putea fi inlocuite. Amintiti-va intotdeauna sa va asigurati ca aveti toate componentele de inlocuire corecte si instrumentele recomandate de producator. Unele componente sunt inlocuite in timpul rularii, ceea ce inseamna ca pot fi eliminate si inlocuite in timp ce calculatorul este pornit. Acestea sunt unele componente care ar putea avea nevoie sa fie inlocuite:

Baterie Unitate optica Hard disk Memorii Carduri de extensie ale unui calculator

Figura 1 arata exemplul unui laptop. NOTA: Fiecare producator de laptop foloseste hardware de instalare si proceduri de eliminare unice. Verificati manualul de proceduri ale laptop-ului pentru informatii specifice referitoare la instalare si urmati instructiunile pentru siguranta si precautiile ESD-ului. ATENTIE: Intotdeauna deconectati sursa de curent si inlaturati bateria inainte de instalarea sau eliminarea componentelor unui laptop care nu sunt schimbate in timpul rularii.

Pasii care trebuie urmati la inlocuirea unui acumulator

Scoateti bateria din locul destinat acesteia: 1. Mutati incuietoarea bateriei din pozitia de incuiat in pozitie descuiat. 2. Tineti mecanismul de inchidere/deschidere pe pozitia de deblocare si scoateti bateria. Plasati bateria in locul destinat acesteia: 1. Introduceti bateria. 2. Asigurati-va ca ambele mecanisme de inchidere/deschidere ale bateriei sunt blocate. Pasii de inlocuire a unitatii optice

Indepartati unitatea DVD/CD-RW: 1. Apasati butonul pentru a deschide unitatea si scoateti orice mediu de stocare din acesta. Inchideti tavita. 2. Deschideti incuietoarea pentru a elibera dispozitivul care securizeaza unitatea. 3. Trageti de maneta pentru a expune dispozitivul. Indepartati unitatea. Instalati unitatea DVD/CD-RW: 1. Introduceti unitatea cu grija. 2. Apasati maneta in interior. Pasii pentru inlocuirea Hard Disk-ului

Indepartati unitatea de hard disk: 1. In partea de jos a laptop-ului, desurubati surubul care fixeaza hard disk-ul. 2. Scoateti ansamblul prin alunecare in exterior. Indepartati ansamblul unitatii de hard disk 3. Indepartati suportul de fixare de pe unitatea de hard disk. Instalati unitatea de hard disk: 1. Atasati suportul unitatii de hard disk de pe unitatea hard-disk-ului. 2. Inserati unitatea de hard disk in locul special destinat acesteia. 3. In partea de jos a laptop-ului, insurubati surubul care fixeaza hard disk-ul in locas. Pasii de inlocuire a memoriei de expansiune

Memoria de expansiune a laptop-ului se mai numeste si SODIMM. Eliminati memoria SODIMM existenta daca nu mai sunt disponibile sloturi pentru noile SODIMM-uri:

1. Indepartati surubul pentru a putea vedea SODIMM-ul. 2. Presati spre exterior parghiile ce sustin marginile SODIMM-ului 3. Ridicati pentru a elibera SODIMM-ul din slot si indepartati-l. Instalarea SODIMM: 1. Aliniati placa cu slotul la un unghi de 45 grade. 2. Apasati cu grija pana pana la inchiderea clamei. 3. Repozitionati capacul si instalati surubul. Pasii de inlocuire pentru placile de expansiune

Inlaturati placa de expansiune: 1. Apasati butonul de eliberare de deasupra pentru eliberarea placii de expansiune. NOTA: Sunt doua butoane. Butonul inferior albastru scoate PC Card-ul de Tip II Instalati cardul de expansiune: 1. Apasati spre interior butonul albastru. 2. Inserati cardul de expansiune in slotul corect. ATENTIE: La unele laptop-uri, PC Card-ul, Unitatea Optica, si USB-ul sunt hot-swapable. In orice caz, hard disk-ul intern, RAM-ul si bateria nu sunt hot-swapable. Pasii pentru inlaturarea dispozitivelor hot-swapable 1. Click stanga pe butonul Safely Remove Hardware din bara de sistem pentru a va asigura ca dispozitivul nu este in uz. 2. Click stanga pe dispozitivul pe care doriti sa il eliminati. Un mesaj va aparea sa va spuna ca este n siguran sa eliminati dispozitivul. 3. Indepartati dispozitivele care pot fi inlocuite din laptop.

Compararea diferitelor standarde pentru telefoane mobile

Cand oamenii au inceput sa foloseasca telefoane mobile, erau putine standarde industiale raspandite care sa se aplice tehnologiilor de telefonie mobila. Fara standarde, era dificil si scump sa se initieze apeluri persoanelor din alte retele. Astazi, operatorii de telefonie mobila folosesc standarde industiale ce faciliteaza apelurile folosind telefoanele mobile.

La aparitia acestei industrii, majoritatea standardelor de telefonie mobila erau de tip analog. Astazi, standardele de telefonie mobila sunt in mare parte digitale. NOTA: Standardele de telefonie mobila nu au fost adoptate uniform peste tot in lume. Unele telefoane mobile sunt capabile sa utilizeze mai multe standarde, in timp ce altele folosesc unul singur. Ca si rezultat, unele telefoane mobile pot opera in mai multe tari pe cand altele pot fi folosite numai local. Prima generatie (1G) de telefoane mobile au intrat in utilizare in anii '80. Telefoanele de prima generatie foloseau in principal standarde de tip analog, incluzand Advanced Mobile Phone System (AMPS) si Nordic Mobile Telephone (NMT). In sistemul analog, informatia vocala este trimisa prin variatia undelor radio folosite de telefon utilizand acelasi tipar ca si vocea la difuzor. Din pacate, aceasta inseamna ca interferentele si zgomotul, care de asemenea variaza semnalul, nu pot fi separate cu usurinta de voce in semnal. Acest factor limiteaza necesitatea sistemelor de tip analog. Semnalele digitale transforma vocea de la difuzor intr-o serie de unu si zero. Aceasta tehnologie degradeaza putin semnalul, deoarece unu si zero nu sunt o reprezentare fidela a vocii. Totusi, semnalul digital este robust. El poate fi reparat folosind rutine de corectare a erorilor, daca sunt interferente. Deasemenea, semnalele digitale pot fi compresate, facand sistemul mult mai eficient decat cel analog. In anii '90, generatia a doua (2G) a telefoanelor mobile a fost marcata de o schimbare de la standardele analogice la cele digitale. Standardele de telefonie mobila de generatie secunda au inclus Global System for Mobile (GSM), Integrated Digital Enhanced Network (iDEN), si Code Division Multiple Access (CDMA). Standardele din a treia generatie permit telefonelor mobile sa treaca mai departe de comunicatiile simple de voce si date. Acum este normal pentru telefoanele mobile sa trimita si receptioneze text, fotografii, si video. Este de asemenea normal pentru telefoanele mobile 3G sa acceseze Internet-ul si sa foloseasca Global Positioning System (GPS). NOTA: In masura ce au fost cercetate standarde de telefonie mobila, au fost adaugate extensii la standardele 2G deja existente. Aceste standarde de tranzitie sunt cunoscute ca standarde 2.5G. Standardele de a patra generatie (4G) au fost sustinute de multi utilizatori, ca raspuns la disponibilitatea ratelor crescute de transfer. Ratele de transfer mai mari vor permite utilizatorilor sa descarce fisiere, ca de exemplu video si muzica, mai repede decat a fost disponibil la standardele generatiilor trecute. Faceti click pe butoanele cu cele cinci generatii in Figura 1 pentru a vizualiza mai multe informatii despre diferite standarde de telefonie mobila. Noi tehnologii ce adauga functii multimedia si de retea pot fi incluse impreuna cu standardele de telefonie mobila. Figura 2 listeaza tehnologii comune ce pot fi adaugate pachetului de servicii al telefoanelor mobile. Majoritatea operatorilor de telefonie mobila taxeaza suplimentar pentru adaugarea acestor optiuni.

Identificarea metodelor comune de intretinere preventiva pentru laptop-uri si dispozitive portabile

Deoarece laptop-urile sunt portabile, acestea sunt folosite in diferite medii. Unele medii pot fi periculoase pentru laptop-uri. Chiar si a manca sau a bea in jurul unui laptop este un posibil pericol. Ganditi-va la ce s-ar intampla daca s-ar varsa lichide pe tastatura unui laptop. Multe componente sunt plasate intr-o zona foarte mica direct sub tastatura. Varsand lichide sau scapand firimituri pe tastatura puteti provoca pagube interne severe. Este important sa tineti un laptop curat si sa va asigurati ca este folosit intr-un mediu optim. Aceasta sectiune se refera la tehnicile de intretinere preventiva a laptop-ului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea procedurilor de curatare corecte. Identificarea mediilor operationale optime.

Curatenia zilnica este cea mai usoara, cea mai ieftina metoda de a proteja si a prelungi viata unui laptop. Este foarte important sa folositi produse si proceduri corespunzatoare atunci cand curatati un laptop. Intotdeauna cititi avertismentele inscriptionate pe produsele de curatat. Componentele sunt foarte sensibile si ar trebui manevrate cu grija. Consultati manualul de instructiuni al laptop-ului pentru informatii suplimentare si sugestii de curatare. Procedurile de curatare a tastaturii laptop-ului. 1. 2. 3. 4. 5. Opriti laptop-ul. Deconectati toate echipamentele atasate. Deconectati laptop-ul de la priza electrica. Inlaturati toate bateriile instalate. Stergeti laptop-ul si tastatura cu o bucata de carpa moale care este umezita in apa sau in solutie de curatare a ecranului calculatorului.

Procedurile de curatare prin ventilare. 1. 2. 3. 4. 5. Opriti laptop-ul. Deconectati toate echipamentele atasate. Deconectati laptop-ul de la priza electrica. Inlaturati toate bateriile instalate. Folositi aerul comprimat sau aspiratorul pentru a curata praful de pe ventilatoare si fantele din spatele ventilatorului. 6. Folositi penseta pentru a indeparta orice urma de mizerie.

Procedurile de curatare a LCD-uui. 1. 2. 3. 4. 5. Opriti laptop-ul. Deconectati toate echipamentele atasate. Deconectati laptop-ul de la priza electrica. Inlaturati toate bateriile instalate. Stergeti monitorul cu o bucata de carpa moale umezita in solutie de curatare.

ATENTIE: Nu pulverivati solutie de curatare direct pe monitorul LCD. Folositi produse create special pentru curatarea monitorului LCD. Procedurile de curatare a Touch Pad-ului. 1. 2. 3. 4. 5. Opriti laptop-ul. Deconectati toate echipamentele atasate. Deconectati laptop-ul de la priza electrica. Inlaturati toate bateriile instalate. Stergeti suprafata touch pad-ului cu blandete folosind o bucata de carpa moale umezita in solutie de curatare. Nu folositi niciodata o carpa uda.

Ecranul mic al unui PDA sau Smartphone cere ingrijiri speciale. Utilizatorii manevreaza aceste aparate atingand ecranul cu un stilou. Daca este prafuit, ecranul PDA-ului poate sa nu detecteze pozitia stiloului sau miscarile acestuia. Din cauza prafului ecranul poate fi zgariat. Curata-ti ecranul cu o cantitate mica de solutie non-abraziva pe o carpa moale. Pentru a proteja suprafata ecranului de stilou, folositi un invelis de protectie a ecranului. ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare pentru a evita deteriorarile suprafetelor laptop-ului. Aplicati solutia de curatare pe bucata de carpa, nu direct pe laptop. Procedurile de curatare a unitatii floppy

Pentru a curata o unitate floppy folositi echipament de curatare din comert. Echipamentul de curatare a unitatii floppy include discuri care sterg impuritatile de pe capul de redare a unitatii floppy care s-au acumulat de-alungul operatiilor normale. 1. Scoateti toate dischetele din unitate. 2. Inserati discul de curatare si lasati-l sa se invarta cat timp este nevoie. Procedurile de curatare a driver-ului Optic

Mizeria, praful si alte impuritati sunt colectate de driver-ul optic. Driver-ele contaminate pot cauza defectiuni, pierderi de date, mesaje de eroare si pierdere a productivitatii. 1. Folositi un disc de curatare CD sau DVD din comert. Cele mai multe echipamente includ un disc optic de curatare. La fel ca si curatatorul de floppy, curatatorul de disc optic contine o solutie de curatare si un disc non-abraziv care este inserat in driver-ul optic.

2. Scoate-ti toate cd-urile sau dvd-urile din driver-ul optic. 3. Inserati discul de curatare si lasa-ti-l sa se invarta cat timp este necesar pentru a curata toate zonele cu care intra in contact. Curatarea unui CD sau DVD

Examinati discul sa nu aibe zgarieturi. Inlocuiti discurile care au zgarieturi adanci; acestea pot produce erori de date. Daca observati probleme cum ar fi sarirea sau calitatea proasta a redarii CDului sau DVD-ului, curatati discul. Produsele comerciale curata discurile si le protejeaza de praf, amprente si zgarieturi. Produsele de curatare a CD-urilor pot fi folosite si pentru DVD-uri. 1. Tine-ti discul de partea cealalta sau de partea din mijloc. 2. Stergeti cu blandete discul cu o carpa moale de bumbac. Niciodata sa nu folositi hartie sau alte materiale care ar putea zgaria discul sau ar lasa urme. 3. Stergeti din interior spre exterior. Niciodata sa nu faceti miscari circulare. 4. Folositi o solutie de curatat CD-uri sau DVD-uri pe carpa moale din bumbac si stergeti inca o data daca raman impuritati pe disc. 5. Lasa-ti CD-ul sa se usuce inainte de a-l insera in unitate.

Un mediu optim de lucru pentru un laptop este un mediu curat, fara impuritati si cu un grad de temperatura si umiditate specificate de catre producator. Figura 1 arata exemple de medii de lucru. Pentru cele mai multe calculatoare, mediul de lucru poate fi controlat. Cu toate acestea, datorita caracterului portabil al laptop-urilor, nu este intotdeauna posibil de a controla temperatura, umiditatea, precum si conditiile de munca. Laptop-urile sunt construite pentru a rezista mediilor nefavorabile, insa tehnicienii ar trebui intotdeauna sa ia masuri pentru a proteja echipamentul de daune si pierderi de date. Este important sa transportati laptop-urile cu atentie. Folositi o geanta captusita pentru a pastra laptop-ul. Cand il transportati, folositi o geanta corespunzatoare pentru un calculator. In cazul in care transportati un laptop, folositi suficient material de ambalare. Figura 2 va arata exemple de genti care transporta un laptop si cutii de ambalare. ATENTIE: Asigurati-va ca impachetati laptop-ul si toate accesoriile acestuia in siguranta pentru a preveni deteriorarea in timpul transportului. Laptop-urile sunt transportate la mai multe tipuri de medii de lucru. Particulele de praf, temperatura si umiditatea pot afecta performanta unui laptop. Urmati aceste sfaturi pentru a asigura o performanta de lucru optima a laptop-ului dumneavoastra:

Curatati in mod frecvent laptop-ul pentru a indeparta praful si posibilele impuritati. Nu blocati deschizaturile sau gaurile de ventilatie a componentelor interne. Daca circulatia aerului este impiedicata laptop-ul se poate supraincalzi.

Pastrati temperatura camerei intre 45 pana la 90 de grade Fahrenheit (7 pana la 32 grade Celsius). Pastrati nivelul de umiditate intre 10 pana la 80 de procente.

ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare pentru a evita deteriorarile suprafetelor laptop-ului. Aplicati solutia de curatare pe panza moale, nu direct pe laptop. Temperatura si umiditatea vor varia in functie de recomandarile producatorului de laptop. Ar trebui sa verificati aceste valori recomandate, mai ales daca aveti de gand sa folositi laptop-ul in conditii extreme. Priviti Figura 3 pentru exemple de temperatura si umiditate.

5. Imprimante si scannere

Acest capitol prezinta informatii esentiale despre imprimante si scannere. Veti invata cum functioneaza imprimantele, ce trebuie avut in vedere atunci cand cumparati o imprimanta si cum se conecteza o imprimanta la un calculator personal sau la o retea. Imprimantele produc copii pe hartie ale fisierelor electronice. Scanner-ele permit utilizatorilor sa converteasca documentele pe hartie in fisiere electronice. Multe reglementari guvernamentale necesita inregistrari fizice; asadar, copiile fizice ale documentelor de pe calculator sunt de cele mai multe ori la fel de importante astazi ca acum cativa ani cand a inceput revolutia pentru folosirea a cat mai putina hartie. Trebuie sa intelegeti modul de operare a diferitelor tipuri de imprimante si scannere pentru a le putea instala si pentru a le intretine, dar si pentru a depana orice problema ce poate interveni. Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea tipurilor de imprimante disponibile in prezent. Descrierea procesului de instalare si configurare a imprimantelor. Descrierea tipurilor de scannere disponibile in prezent. Descrierea procesului de instalare si configurare a scanner-elor. Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva pentru imprimante si scannere. Depanarea imprimantelor si a scanner-elor.

Descrierea tipurilor de imprimante disponibile in prezent

Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati, reparati sau doar sa intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa va solicite sa executati urmatoarele sarcini:

Alegerea unei imprimante. Instalarea si configurarea unei imprimante. Depanarea unei imprimante.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea caracteristicilor si capacitatilor imprimantelor. Descrierea interfetei imprimanta-calculator. Descrierea imprimantelor de tip laser. Descrierea imprimantelor de impact. Descrierea imprimantelor de tip inkjet.

Descrierea imprimantelor cu cerneala solida. Descrierea altor tipuri de imprimante.

Descrierea caracteristicilor si capacitatilor imprimantelor

Imprimantele disponibile astazi sunt de obicei fie imprimantele laser ce folosesc tehnologie electrofotografica sau imprimantele cu cerneala ce folosesc tehnologie cu spray electrostatic. Imprimantele matriceale folosind tehnologie de impact sunt folosite in aplicatii ce necesita copii la indigo. Figura 1 ilustreaza o lista cu criteriile de selectie a imprimantelor. Capacitate si viteza

Capacitatea si viteza sunt factori de luat in considerare la alegerea unei imprimante. Imprimantele cu cerneala sunt de obicei mai incete, dar pot fi potrivite pentru acasa sau la birou. Viteza unei imprimante este masurata in pagini pe minut (ppm). Viteza unei imprimante cu cerneala este de 2 - 6 ppm. Viteza unei imprimante laser este de 8 - 200 ppm. Color sau alb-negru

Monitorul unui calculator produce culori prin combinarea aditiva a punctelor ce sunt afisate pe ecran. Ochiul surprinde culorile in mod direct. Punctele produc paleta cromatica folosind puncte rosii, verzi, si albastre (Red, Green, Blue - RGB). O imprimanta produce culorile folosind combinare substractiva. Ochiul vede o culoare reflectata din combinatia culorilor de pe hartie. Figura 2 afiseaza un set de culori CMYK. Alegerea intre o imprimanta alb-negru si o imprimanta color depinde de nevoile clientului dumneavoastra. Daca clientul dumneavoastra imprimeaza in primul rand scrisori si nu are nevoie de capabilitatile color, o imprimanta alb-negru va fi suficienta. Cu toate acestea, un profesor de scoala elementara ar avea nevoie de o imprimanta color pentru a adauga un plus de atractivitate lectiilor. Calitate Calitatea imprimarii este masurata in puncte pe inch (dpi). Cu cat dpi este mai mare, cu atat rezolutia este mai mare. Cand rezolutia este mai mare, textele si imaginile sunt de obicei mai clare. Pentru a produce cele mai bune imagini cu rezolutie mare, ar trebui sa folositi atat cerneala sau toner de buna calitate, cat si hartie de buna calitate. Fiabilitate O imprimanta trebuie sa fie fiabila. Intrucat sunt atatea tipuri de imprimante pe piata, ar trebui sa va

interesati asupra specificatiilor mai multor imprimante inainte de a alege una. Acestea sunt cateva dintre optiunile oferite de producatori:

Garantia Aflati ce este acoperit de catre garantie. Servicii planuite Serviciile sunt bazate in functie de gradul de utilizare anticipat. Informatii se gasesc in manualul de utilizare sau pe website-ul producatorului. Timpul dintre perioadele de nefunctionare ale imprimantei (Mean time between failures - MTBF) Exista un timp mediu in care imprimanta va functiona fara erori. Informatii se gasesc in manualul de utilizare sau pe website-ul producatorului.

Costul total de achizitie

Luati in calcul si costul cand alegeti un hardware. Cand cumparati o imprimanta, sunt mai multe lucruri de luat in considerare decat costul initial al imprimantei. Costul total de achizitie(TCO) include mai multi factori:

Pretul initial de cumparare Costul consumabilelor, precum hartia si cerneala Pretul pe pagina Costurile de intretinere Costurile de garantie

Cand calculati TCO, ar trebui sa luati in considerare si cantitatea de material imprimat si durata de viata asteptata de la imprimanta.

Descrierea interfetei imprimanta-calculator

Un calculator trebuie sa posede o interfata compatibila cu imprimanta pentru a putea imprima documente. In mod tipic, imprimantele se conecteaza la calculator folosind un port paralel, USB sau o interfata wireless. Imprimantele companiilor se pot conecta la o retea folosind cablu de retea. Serial Transferul de date serial reprezinta miscarea unui singur bit de informatie intr-un ciclu. O conexiune seriala poate fi folosita pentru o imprimanta matriceala pentru ca aceste tipuri de imprimante nu au nevoie de viteza mare de transfer a datelor. Paralel Transferul de date paralel este mai rapid decat cel serial. Transferul de date paralel reprezinta miscarea mai multor biti de informatie intr-un singur ciclu. Calea de miscare a informatiei este mai mare catre si dinspre imprimanta.

IEEE 1284 este standardul curent pentru imprimantele cu porturi paralele. Enhanced Parallel Port (EPP) si Enhanced Capabilities Port (ECP) reprezinta doua moduri de operare definite in standardul IEEE 1284 ce permit comunicatie bidirectionala. SCSI Small Computer System Interface (SCSI) este un tip de interfata ce foloseste comunicatia paralela pentru a ajunge la viteze ridicate de transfer. USB USB este o interfata comuna pentru imprimante si alte dispozitive. Viteza si configurarea simpla au facut USB-ul foarte practic. Sistemele de operare mai recente ofera suport PnP pentru USB. Atunci cand un dispozitiv USB este adaugat la un calculator ce suporta PnP, echipamentul este detectat automat si se porneste instalarea driverului. FireWire FireWire, cunoscut si sub numele de i.LINK sau IEEE 1394, este o magistrala cu viteza de comunicare ridicata independenta de platforma. FireWire interconecteaza dispozitive digitale precum imprimante digitale, scannere, camere digitale si hard disk-uri. FireWire permite unui echipament periferic, precum o imprimanta, sa se conecteze foarte usor la un calculator. Deasemenea permite unui dispozitiv sa poata fi scos atunci cand calculatorul este in functiune. FireWire asigura o singura conexiune plug-and-socket la care se pot atasa pana la 63 de dispozitive. FireWire are o rata de transfer de pana la 400 Mbps. Ethernet Imprimantele pot fi partajate intr-o retea. Conectarea unei imprimante la retea necesita cablare compatibila atat cu reteaua existenta cat si cu portul de retea instalat pe imprimanta. Marea majoritate a imprimantelor de retea folosesc o interfata RJ-45 pentru a se conecta la retea. Wireless Tehnologia de printare wireless este disponibila prin infrarosu, Bluetooth si fidelitate wireless (WiFi). Pentru a putea transfera date prin infrarosu intre o imprimanta si un calculator, un transmitator si un receptor sunt necesare pe ambele dispozitive. Transmitatorul si receporul trebuie sa fie accesibile in linie dreapta, cu o distanta maxima de 3.7m (12 feet). Infrarosul foloseste un tip de lumina invizibila pentru ochiul uman. Tehnologia Bluetooth foloseste o frecventa radio nelicentiata pentru comunicatiile de distanta mica si este foarte populara pentru castile wireless si sincronizarea PDA-urilor cu laptopurile sau cu calculatoarele de birou. Un adaptor Bluetooth permite dispozitivelor Bluetooth sa se conecteze la o imprimanta, folosind in mod frecvent un port USB. Wi-Fi este numele popular pentru o tehnologie relativ noua ce permite conectarea unui calculator la o retea fara a folosi cabluri. Exista doua standarde uzuale pentru tehnologia Wi-Fi, ambele incepand cu numarul standardului IEEE 802.11:

802.11b ofera rata de transfer de 11 Mbps.

802.11g ofera rata de transfer de 54 Mbps. Produsele 802.11g sunt compatibile cu versiunile anterioare 802.11b.

Descrierea imprimantelor de tip laser

O imprimanta laser este o imprimanta foarte rapida si de calitate superioara ce foloseste raza laser pentru a crea o imagine. Partea centrala a unei imprimante laser este tubul electrofotografic. Tubul este un cilindru metalic invelit cu un material izolator sensibil la lumina. Atunci cand o raza laser intalneste tubul, acesta devine conductor in locul in care a fost atins. Pe masura ce tubul se roteste, raza laser deseneaza o imagine electrostatica pe el, numita "imaginea". Imaginea latenta sau nedezvoltata este trecuta pe langa sursa de cerneala uscata sau toner-ul, care este atras de ea. Tubul se roteste si pune aceasta imagine in contact cu hartia, ceea ce atrage toner-ul de pe tub. Hartia este trecuta printr-un fuser compus din tuburi incinse, ce topesc tonerul in hartie. Procesul de printare

Procesul de printare laser include sase pasi pentru a printa informatia pe o singura foaie de hartie. Pasul 1: Curatarea

Atunci cand imaginea a fost inscriptionata pe hartie si tubul a fost separat de hartie, orice toner ramas pe tub trebuie separat. O imprimanta poate avea o lama ce indeparteaza excesul de toner ramas pe tub. Unele imprimante folosesc curent alternativ de pe un fir ce descarca sarcina electrica de pe suprafata tubului si permite excesului de toner sa cada. Excesul de toner este retinut intr-un container ce poate fi golit sau aruncat. Pasul 2: Conditionarea

Acest pas implica stergerea vechi imaginii latente de pe tub si reconditionarea tubului pentru o noua imagine latenta. Reconditionarea este efectuata prin plasarea uniforma pe suprafata tubului a unui fir special, gratar sau a unui cilindru ce primeste o sarcina negativa de aproximativ 600 volti de curent continuu. Firul sau gratarul incarcat este denumit corona primara. Cilindrul este denumit cilindru de reconditionare. Pasul 3: Scrierea

Procesul de scriere implica scanarea tubului fotosenzitiv cu o raza de laser. Fiecare portiune a tubului expusa la lumina are sarcina pe suprafata redusa la aproximativ 100 de volti de curent

continuu. Aceasta sarcina electrica are o incarcare negativa mai mica decat restul tubului. Pe masura ce tubul se roteste, o imagine latenta invizibila este creata pe tub. Pasul 4: Dezvoltarea

In faza de dezvoltare, toner-ul este aplicat in imaginea latenta de pe tub. Toner-ul este o combinatie incarcata negativ de particule de plastic si metal. O lama mentine toner-ul la o distanta microscopica fata de tub. Toner-ul se muta de pe lama de control pe zona cu incarcare pozitiva mai mare imaginea latenta de pe tub. Pasul 5: Transferul

In acest pas, toner-ul atasat imaginii latente este transferat pe hartie. Transferul, sau corona secundara, plaseaza o sarcina pozitiva pe hartie. Deoarece tubul era incarcat negativ, tonerul de pe tub este atras pe hartie. Imaginea este acum pe hartie si este tinuta pe pozitie de catre incarcarea pozitiva. Pasul 6: Arderea

In acest pas, tonerul este topit permanent pe hartie. Hartia de imprimat este rulata intre un tub incalzit si un tub de presiune. Pe masura ce hartia se misca prin tuburi, toner-ul nelipit este topit si imbinat cu fibrele de hartie. Hartia este mutata pe tava imprimantei ca o pagina imprimata. Urmatoarea mnemonica va va ajuta la memorarea ordinii pasilor din procesul de printare: Continuous Care Will Delay Trouble Forever (Cleaning, Conditioning, Writing, Developing, Transferring, Fusing). AVERTISMENT: Firul sau gratarul din corona principala sau tubul de reconditionare pot fi foarte periculoase. Tensiunea poate ajunge pana la 6000 de volti. Doar tehnicieni certificati trebuie sa umble cu aceasta unitate. Inainte de a lucra in interiorul unei imprimante laser, trebuie sa va asigurati ca voltajul s-a descarcat corespunzator.

Descrierea imprimantelor de impact

Imprimantele de impact sunt imprimante foarte simple. Imprimantele de impact au un cap de imprimare ce loveste fasia de cerneala, cauzand astfel imprimarea caracterelor pe hartie. Imprimantele matriceale si cele cu matrita sunt exemple de imprimante de impact. Avantaje ale imprimantelor de impact sunt:

Folosesc consumabile ieftine Folosesc alimentatoare de hartie continue Au capabilitati de printare prin copiere la indigo

Dezavantaje ale imprimantelor de impact sunt:

Zgomotoase Grafica de rezolutie mica Capacitati de culoare reduse Printare inceata, in mod normal in limita a 32 pana la 76 de caractere pe secunda (cps)

Tipuri de imprimante de impact

Intr-o imprimanta cu matrita, roata contine literele, numerele si caracterele speciale. Roata se invarte pana cand se ajunge la caracterul corespunzator, apoi un ciocan electromecanic impinge caracterul in fasia de cerneala. Caracterul loveste apoi hartia, imprimandu-se pe aceasta. Imprimanta matriceala este similara unei imprimante cu matrita, exceptand faptul ca in loc de o roata cu caractere, capul imprimantei contine pini inconjurati de electromagneti. Atunci cand este alimentata, pinii imping in fasia de cerneala, formand astfel caracterul pe hartie. Numarul de pini din capul de imprimare, 9 sau 24, determina calitatea imprimantei. Cea mai buna calitate produsa de o imprimanta matriceala este asemanata cu aproximativ calitatea unei scrisorii (NLQ - near letter quality). Marea majoritate a imprimantelor matriceale folosesc un alimentator continuu de hartie. Hartia are gauri intre fiecare pagina si perforatii pe partile laterale folosite pentru procesul de alimentare si pentru a preveni deplasarea si trecerea pe oblica. Alimentatoare de hartie ce imprima cate o singura pagina sunt disponibile in unele imprimante de birou de calitate ridicata. Un tub mare, numit presa, aplica presiune pentru a impiedica foile sa alunece. Daca o hartie multi-copiere este folosita, distanta presei poate fi ajustata la grosimea hartiei.

Descrierea imprimantelor de tip inkjet

Imprimantele inkjet produc rezultate de inalta calitate. Imprimantele inkjet sunt usor de folosit si ieftine in comparatie cu imprimantele laser. Calitatea printarii unei imprimante inkjet este masurata in puncte pe inch (dpi). Un numar mai mare de dpi asigura o imagine mai detaliata. In Figura 1 este prezentat un dispozitiv multifunctional ce contine o imprimanta inkjet. In Figura 2 sunt prezentate componente ale imprimantelor inkjet.

Imprimantele inkjet folosesc cartuse umplute cu cerneala ce imprastie cerneala pe foaie prin mici orificii. Orificiile sunt denumite duze. Cerneala este pulverizata intr-un model pe pagina. Exista doua tipuri de duze pentru cerneala:

Termice Un puls de curent electric este aplicat pentru a incalzi camerele din jurul duzelor. Caldura creaza vapori de abur in camera. Forta vaporilor scoate cerneala prin duze si o imprima pe foaie. Piezoelectric Cristale piezoelectrice sunt localizate in rezervorul de cerneala in spatele fiecarei duze. O sarcina electrica este aplicata cristalului, facandu-l pe acesta sa vibreze. Vibratia cristalului controleaza curgerea cernelei pe foaie.

Imprimantele inkjet folosesc coli de hartie obisnuite pentru a realiza imprimari ieftine. Hartie speciala poate fi folosita pentru a imprima fotografii de inalta calitate. Atunci cand imprimarea se termina si hartia paraseste imprimanta, cartusul ramane ud. Ar trebui sa evitati sa atingeti foile imprimate pentru 10 - 15 secunde pentru a preveni patarea imaginii. Imprimantele inkjet au urmatoarele avantaje:

Pret redus Rezolutie mare Pornesc rapid

Imprimantele inkjet au urmatoarele dezavantaje:

Duzele se pot infunda. Cartusele de cerneala sunt scumpe. Cerneala ramane umeda dupa printare.

Descrierea imprimantelor cu cerneala solida

Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) folosesc batoane de cerneala mai degraba decat toner sau cartuse de cerneala. Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) produc poze de o calitate superioara. Batoanele de cerneala nu sunt toxice si pot fi manevrate in siguranta. Imprimantele cu cerneala solida topesc batoanele de cerneala si le pulverizeaza prin duze. Cerneala este pulverizata pe un tub. Tubul transmite cerneala catre hartie. Acestea sunt unele avantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:

Produce imprimari cu culori vibrante Usor de folosit

Pot folosi multe tipuri de hartie

Acestea sunt unele dezavantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:

Imprimantele sunt scumpe Cerneala este scumpa Se incalzesc greu

Descrierea altor tipuri de imprimante

Alte doua tehnologii cu care puteti lucra sunt cele termice si fotografice. Imprimante termice

Unele case de marcat sau faxuri mai vechi pot contine imprimante termice, ca in Figura 1. Hartia termica folosita in astfel de imprimante este tratata chimic si are calitatea unei hartii cerate. Haria termica devine neagra atunci cand este incalzita. Capul de imprimare pentru o imprimanta termica are latimea hartiei. Zone din capul de imprimare sunt incazite pentru a face un model pe foaie. Hartia este furnizata sub forma de rola. Avantajele unei imprimante termice sunt:

Durabilitate crescuta pentru ca exista putine parti mobile

Dezavantajele unei imprimante termice sunt:

Hartia este scumpa. Hartia are o durabilitate scazuta. Calitatea imaginii este scazuta. Hartia trebuie pastrata la temperatura camerei.

Imprimante foto

Imprimante foto produc imagini de inalta calitate pentru printarea grafica. In Figura 2 puteti vedea un exemplu de imprimanta foto. Acest tip de imprimanta foloseste foi solide de cerneala ce trec din starea solida in starea gazoasa, printr-un proces numit sublimare. Capul de imprimare trece peste foile de cyan, purpuriu, galben si o suprafata curata (CMYO). Exista o trecere pentru fiecare culoare. Avantajele imprimantei foto sunt:

Imprimantele foto produc poze de o calitate superioara. Suprafata de protectie reduce mizeria si creste rezistenta la umezeala.

Dezavantajele imprimantei foto sunt:

Mediul de printare poate fi costisitor. Imprimantele sunt mai bune color decat gri(alb si negru).

In fotografie, atat imprimantele foto cat si cele mici cu jet de cerneala produc poze de calitate.

Descrierea procesului de instalare si configurare a imprimantelor

Atunci cand cumparati o imprimanta, informatiile de instalare si configurare sunt de obicei furnizate de catre producator. Un CD de instalare ce include drivere, manuale si software de diagnosticare este inclus cu imprimanta. Aceleasi unelte pot fi puse la dispozitie pentru descarcare pe site-ul producatorului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea modului de configurare a unei imprimante. Explicarea modului de alimentare si conectare a dispozitivului folosind un port local sau de retea. Descrierea modului de instalare si actualizare a driver-ului unui dispozitiv, a versiunii de firmware si a memoriei RAM. Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard. Descrierea modului de optimizare a performantei unei imprimante. Descrierea modalitatii de imprimare a unei pagini de test. Descrierea modului de partajare a unei imprimante.

Desi toate tipurile de imprimanta difera la conectarea si configurarea lor, exista proceduri ce ar trebui aplicate pentru toate imprimantele. Dupa ce imprimanta a fost scoasa din cutie si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de imprimare si apoi la sistemul de energie electrica.

Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de printare si apoi la sistemul de energie electrica.

In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de comunicare in partea din spate a imprimantei. Daca imprimanta are un port USB, FireWire sau paralel, conectati cablul respectiv la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o imprimanta de retea, conectati cablul de retea la portul de retea. Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de alimentare la imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de alimentar la o priza. AVERTISMENT: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa de curent permanenta). Saltul de curent ce se produce atunci cand imprimanta este pornita va afecta sursa de curent permanenta (UPS).

Dupa ce ati conectat cablurile de alimentare si de date, sistemul de operare poate descoperi imprimanta si poate incerca sa instaleze driver-ul. Daca aveti un disc cu driver-ul, folositi acel driver. Driver-ul inclus cu imprimanta este mult mai recent decat driver-ele folosite de sistemul de operare. In Figura 1 puteti vedea interfata "Add Printer", care poate fi folosita de asemenea la instalarea unei imprimante. Driver pentru imprimanta

Driver-ele pentru imprimanta sunt programe software ce permit unui calculator sa comunice cu imprimanta si viceversa. Driver-ele asigura de asemenea si o interfata de configurare pentru utilizator. Fiecare model de imprimanta are un driver unic. Producatori de imprimante actualizeaza frecvent driver-ele pentru a creste performantele imprimantelor, pentru a adauga optiuni sau pentru a rezolva unele probleme. Puteti descarca noi drivere pentru imprimante de pe site-ul producatorului. Pasul 1: Verificati daca exista un driver mai nou

Intrati pe site-ul producatorului. Marea majoritate a site-urilor producatorilor au un link direct de pe pagina principala catre pagina ce ofera drivere si suport. Verificati compatibilitatea diverului cu calculatorul pe care vreti sa il actualizati. Pasul 2: Descarcati driver-ul

Descarcati fisierele driver-ului pe calculator. Marea majoritate a fisierelor pentru driver vin arhivate (intr-un format zip). Descarcati fisierele intr-un director si apoi desfaceti arhiva ("unzip" pentru formatele zip). Salvati instructiunile sau documentatia intr-un director separat pe calculator.

Pasul 3: Instalarea driver-ului descarcat

Instalati driver-ul descarcat automat sau manual. Marea majoritate a driver-elor pentru imprimante au fisiere de setup ce vor cauta automat driver-ele mai vechi din sistem si le vor inlocui cu cele noi. Daca nu exista fisier de setup, urmati instructiunile furnizate de producator. Pasul 4: Verificati noul driver pentru imprimanta

Rulati mai multe teste pentru a va asigura ca imprimanta functioneaza corespunzator. Folositi diferite aplicati pentru a printa mai multe tipuri de documente. Schimbati si testati fiecare optiune a imprimantei. Firmware Firmware-ul reprezinta un set de instructiuni stocate pe imprimanta. Firmware-ul controleaza modul de operare al imprimantei. In Figura 2 puteti vedea o utililate de upgrade a firmware-ului. Procedura de upgrade pentru firmware este foarte similara cu procedura de instalare a driverelor. Memoria imprimantei

Adaugarea de memorie la imprimanta poate imbunatati viteza de printare si poate permite imprimantei sa efectueze sarcini mai complexe. Toate imprimantele au cel putin o cantitate mica de memorie in interior. In general, cu cat imprimanta are memoria mai mare, cu atat este mai eficienta. In Figura 3 sunt listati pasii generici pentru imbunatatirea memoriei. Consultati documentatia imprimantei pentru necesitatile de memorie ale imprimantei:

Specificatiile de memorie Anumiti producatori de imprimante folosesc tipuri de memorie standard si alti producatori folosesc memorie proprietara. Verificati documentatia pentru tipul de memorie, viteza memoriei si capacitatea memoriei. Aranjarea si disponibilitatea memoriei Unele imprimante au mai multe slot-uri. Pentru a afla cate slot-uri de memorie sunt folosite si cate sunt disponibile, sunteti nevoiti sa deschideti un compartiment al imprimantei pentru a verifica aranjarea memoriei.

Fiecare imprimanta poate avea diferite configurari si optiuni implicite. Verificati documentatia imprimantei pentru informatii cu privire la setarile si configurarile initiale. Acestea sunt niste optiuni de configurare uzuale pentru imprimantele din ziua de astazi:

Tipul de hartie standard, ciorna, hartie lucioasa sau pentru poze Calitatea imprimarii ciorna, normal, poza sau automata Imprimarea color mai multe culori folosite

Imprimarea alb-negru doar cerneala neagra este folosita Imprimarea in tonuri de gri imaginile color sunt printate folosind doar cerneala neagra in diferite nuante Dimensiunea hartiei dimensiunea standard sau plic si carti de vizita Orientarea paginii peisaj sau portret Macheta imprimarii normal, banner, livret sau poster Duplex printare normala sau pe doua parti

Optimizarea imprimantelor se efectueaza cel mai adesea prin intermediul software-ului ce vine odata cu driverele. In software, exista unelte pentru optimizarea performantei:

Setari pentru print spool Abilitatea de a anula sau pune pe pauza sarcinile curente din coada de imprimare Calibrarea culorilor Abilitatea de a ajusta setarile astfel incat culorile de pe ecran sa corespunda cu cele de pe foaia printata Orientarea paginii Abilitatea de a selecta formatul de tip peisaj sau de tip portret.

Dupa instalarea unei imprimante, ar trebui sa imprimati o pagina de test pentru a verifica daca aceasta functioneaza corespunzator. Pagina de test confirma ca sofware-ul driver-ului este instalat si functioneaza corect si ca imprimanta si calculatorul comunica. Imprimati o pagina de test

Pentru a imprima o pagina manual, folositi Start > Printers and Faxes pentru a afisa meniul Imprimante si Faxuri. Dati click dreapta pe imprimanta Properties > General Tab > Print Test Page dorita si

urmatoarea

cale:

urmati

calea:

Se va deschide o mica fereastra, intrebandu-va daca pagina a fost imprimata corect. Daca pagina nu s-a imprimat, fisierele de ajutor incorporate va vor asista in detectarea si inlaturarea vreunei probleme. Imprimarea din cadrul unei aplicatii

Puteti sa va mai testati imprimanta imprimand o pagina de test dintr-o aplicatie precum Notepad sau

WordPad. Pentru a accesa Start > Programs > Accessories > Notepad

Notepad,

folositi

urmatoarea

cale:

Se va deschide un document gol. Scrieti un text in document. Imprimati-l folosind urmatoarea cale: File > Print Testarea unei imprimante

Puteti de asemenea sa imprimati din linia de comanda pentru a testa imprimanta. Imprimarea din linia de comanda este limitata numai la fisiere ASCII, precum fisierele .txt si .bat. Pentru a trimite un fisier imprimantei din linia de comanda, folositi calea: Start > Run Fereastra Run ar trebui sa apara. Scrieti cmd in fereastra Run, si apoi dati click pe butonul OK. In linia Print thefile.txt de comanda, introduceti urmatoarea comanda:

Testarea imprimantei din panoul frontal

Majoritatea imprimantelor au un panou frontal cu comenzi care sa va permita sa generati pagini de test. Aceasta metoda de imprimare va permite sa verificati functionarea imprimantei separat de retea sau de calculator. Consultati website-ul sau documentatia producatorului imprimantei pentru a invata cum sa imprimati o pagina de test de la panoul frontal al imprimantei.

Partajarea imprimantei permite mai multor utilizatori sau clienti sa acceseze o imprimanta la care nu sunt conectati direct. In Figura 1 se observa diferite calculatoare cu diferite sisteme de operare, toate conectate la aceeasi imprimanta. Aceasta aranjare reduce costurile retelei, deoarece mai putine imprimante sunt necesare. Partajarea unei imprimante pe Windows XP este simpla. Urmatorii pasi permit unui calculator sa partajeze o imprimanta: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Alegeti Start > Printers and Faxes (Start > Imprimante si fax-uri) Click dreapta pe imprimanta si alegeti Properties Selectati Share Faceti click pe butonul Share this printer, ca in Figura 2. Pastrati sau schimbati numele de partajare. Faceti click pe butonul Apply.

Toate calculatoarele ce folosesc imprimanta partajata trebuie sa aiba driverele corecte instalate. Driverele pentru alte sisteme de operare pot fi instalate pe serverul de imprimare.

Pentru a va conecta la o imprimanta de retea, alegeti Start > Printers and Faxes > Add Printer. Va aparea interfata pentru adaugarea unei imprimante. Urmati pasii folosind interfata.

Descrierea tipurilor de scannere disponibile in prezent

Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati, reparati sau doar sa intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa va solicite sa executati urmatoarele sarcini:

Alegerea unui scanner. Instalarea si configurarea unei imprimante. Depanarea unui scanner.

In Figura 1 puteti vedea mai multe tipuri de scannere. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea tipurilor de scannere, a rezolutiilor intalnite si a interfetelor de conectare. Descrierea dispozitivelor multifunctionale. Descrierea scanner-elor de tip flatbed. Descrierea scanner-elor ce se tin in mana. Descrierea scanner-elor de tip tambur.

Descrierea tipurilor de scannere, a rezolutiilor intalnite si a interfetelor de conectare

Scanner-ele sunt folosite pentru a converti date sau imagini imprimate intr-un format electronic, care poate fi stocat sau procesat de un calculator atunci cand este necesar. Dupa ce o imagine a fost scanata, ea poate fi salvata, modificata si trimisa prin e-mail exact ca orice alt tip de fisier. Desi toate scanner-ele executa aceeasi operatie, exista diferite tipuri de scannere disponibile, prezentate in Figura 1. Faceti click pe fiecare tip de scanner pentru a afla mai multe informatii. Ca si la imprimante, trasaturile, calitatea si viteza diferitelor tipuri de scannere variaza. Scanner-ele creaza in mod tipic o imagine RGB ce poate fi convertita in formate de imagine uzuale precum JPEG, TIFF, Bitmap si PNG. O imagine RGB are trei canale : rosu, verde si albastru. Canalele RGB urmeaza in general receptia de culori a ochiului uman si sunt folosite la monitoarele calculatorelor si la scannere de imagine.

Unele scannere sunt capabile sa creeze documente text folosind software pentru recunoasterea optica a caracterelor (OCR). Software-ul OCR este folosit pentru a converti o pagina imprimata si scanata in text ce poate fi editat de procesoarele de text. Rezolutia unui scanner este masurata in puncte pe inch (dpi). Ca si imprimantele, cu cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai buna calitatea imaginii. Pentru a permite comunicarea datelor, scanner-ul si calculatorul trebuie sa aiba interfete compatibile. Interfetele si cablurile folosite pentru imprimante sunt in mod uzual aceleasi cu interfetele si cablurile folosite pentru scannere, dupa cum puteti vedea in Figura 2.

Descrierea dispozitivelor multifunctionale

Dispozitivele multifunctionale combina functionalitatea multiplelor echipamente intr-un singur dispozitiv fizic hardware. Aceste dispozitive pot include carduri de citire si hard disk-uri de stocare. Multifunctionalele includ in general urmatoarele functii:

Scanner Imprimanta Copiator Fax

Multifunctionalele sunt folosite cel mai adesea in birourile de acasa sau alte locatii unde spatiul este limitat. Aceste echipamente sunt folosite cu un calculator dar ele pot opera si singure pentru a copia si trimite prin fax documente.

Descrierea scannerelor de tip flatbed

Scannerele de tip flatbed sunt folosite pentru scanarea cartilor si a fotografiilor pentru arhivare. O imagine electronica este obtinuta prin plasarea cartii sau a fotografiei cu fata in jos pe sticla. Capul scannerului, alcatuit dintr-un vector de senzori de imagine, este asezat sub sticla si se muta de-a lungul obiectului, capturand intreaga imagine. Alimentatorul de hartie poate fi folosit cu scannerul de tip flatbed pentru a scana mai multe pagini. Un alimentator de hartie este un echipament ce poate fi atasat la unele scannere de tip flatbed pentru a tine mai multe foi si a alimenta scannerul cu ele, cate una pe rand. Aceasta caracteristica permite

scanarea rapida; totusi, calitatea imaginii nu este la fel de buna ca la un scanner de tip flatbed ce nu foloseste un alimentator de hartie.

Descrierea scanner-elor ce se tin in mana

Un scanner de mana este mic si portabil. Este dificil sa scanezi incet o imagine folosind un scanner de mana. Pentru a le scana, treceti capul scanner-ului peste obiectul pe care trebuie sa il scanati. Ca si la un scanner de tip flatbed, imaginile digitale sunt construite din imaginile colectate de catre scanner-ul de mana. Atunci cand doriti sa scanati un obiect mai mare decat capul scannerului de mana, trebuie sa faceti mai multe treceri pentru a captura intreaga imagine. Reconstruirea digitala a imaginii originala poate fi dificila atunci cand aceasta este scanata prin mai multe treceri. Imaginile trebuie combinate pentru a forma o singura imagine a obiectului scanat.

Descrierea scanner-elor de tip tambur

Scanner-ele de tip drum produc transferuri de inalta calitate a imaginilor. Scanner-ele de tip drum sunt folosite in mod uzual in scop comercial dar ele incep sa fie inlocuite de cele mai ieftine, de catre scanner-ele de inalta calitate de tip flatbed. Multe scannere de tip drum sunt inca folosite pentru reproduceri de cea mai inalta calitate, precum arhivarea fotografiilor din muzee. Pentru a scana o imagine folosind un scanner de tip drum, atasati imaginea la tamburul rotativ sau incarcati-o direct in suport. Tamburul se roteste la viteze mari de-a lungul scanner-elor optice. Scanner-ele optice se misca incet de-a lungul suprafetei tamburului pana cand intreaga imagine este capturata. Imaginea capturata este apoi reprodusa de catre calculator ca un fisier de imagine digital.

Descrierea procesului de instalare si configurare a scanner-elor

Atunci cand cumparati un scanner, informatiile de instalare si configurare sunt de obicei furnizate de catre producator. Un CD de instalare ce include drivere, manuale si software de diagnosticare este inclus cu scanner-ul. Aceleasi unelte pot fi puse la dispozitie pentru descarcare pe site-ul producatorului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea modului de alimentare si configurare a unui scanner. Descrierea instalarii si actualizarii driver-ului unui scanner. Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard.

Ca si imprimantele, scanner-ele sunt conectate la calculator prin porturi USB, FireWire, de retea sau paralele. Unele scannere se pot conecta folosind interfata SCSI. Scanner-ele integrate in multifunctionale trebuie sa fie introduse direct intr-o priza. Aceasta va furniza curentul necesar pentru functionarea echipamentului multifunctional. Alte tipuri de scannere pot fi alimentate direct prin USB sau FireWire. Dupa despachetarea scanner-ului conectati cablurile de date si de alimentare. Folositi ca ghid documentatia scannerului sau verificati site-ul producatorului pentru instructiuni.

Odata ce ati conectat si pornit scanner-ul, sistemul de operare poate descoperi scannerul folosind procesul PnP. Daca scanner-ul este descoperit, un driver poate fi instalat automat de catre sistemul de operare. Dupa instalarea unui scanner, instalati software-ul pe care producatorul il furnizeaza impreuna cu scanner-ul. Acest driver este de obicei mai nou decat cele de pe calculatorul personal. Poate include si mai multe functii decat cel de care dispune Windows. Ca si la imprimanta, exista posibilitatea de a instala driverul de pe site-ul producatorului pentru a obtine functionalitati aditionale, unelte de diagnosticare si utilitare de depanare. Descarcati softwareul de pe site-ul producatorului si urmati indicatiile oferite pentru a instala software-ul si utilitarele pentru scanner-ul dumneavoastra. Unele software-uri pentru scannere vor descarca si instala automat versiuni imbunatatite pentru software-ul, driver-ele si firmware-ul instalat pe calculatorul dumneavoastra. Urmati instructiunile oferite de aplicatia de actualizare pentru a instala aceste fisiere.

Scanner-ele au optiuni de configurare si setari standard ce difera in functie de model si producator. Un scanner poate veni insotit de un pachet software cu un editor de imagini de baza pentru editarea fotografiilor si a altor imagini. Pachetele software de editare pot include software OCR ce permite textului din imaginea scanata sa fie manipulat ca text. Iata cateva optiuni de configurare ce pot fi disponibile pe un scanner:

Scanare color, gri sau alb-negru Scanare printr-o singura atingere in software-ul ales de dvs. Alegerea calitatii si a rezolutiei Alimentator de foi

Calibrarea culorilor dintre echipamente este importanta pentru a vedea reprezentarea adevarata a culorilor. Pentru a calibra un scanner, scanati o imagine ce contine anumite culori. O aplicatie de calibrare instalata pe un calculator compara rezultatul primit de la scanner cu culorile cunoscute dintr-o poza mostra pe monitor. Software-ul ajusteaza culorile scanner-ului corespunzator. Atunci cand scanner-ul, monitorul si imprimanta trateaza culorile in acelasi fel, imaginea printata este asemanatoare cu imaginea pe care o scanati.

6. Securitate

Tehnicienii trebuie sa inteleaga securitatea calculatorului si a retelei. Esecul in a implementa procedurile de securitate adecvate poate avea un impact asupra utilizatorilor, calculatoarelor si publicului general. Informatiile private, secretele companiei, datele financiare, calculatoarele si detaliile de securitate nationala sunt supuse riscului daca procedurile adecvate de securitate nu sunt urmate. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea importantei securitatii. Descrierea amenintarilor de securitate. Identificarea procedurilor de securitate. Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru securitate. Depanarea problemelor de securitate.

Securitatea la nivel de PC si retea ajuta la mentinerea in functiune a datelor si echipamentelor precum si la permiterea accesului doar persoanelor autorizate. Tot personalul dintr-o organizatie ar trebui sa acorde o prioritate ridicata elementelor de securitate pentru ca oricine poate fi afectat de o infiltrare in sistemul de securitate. Furtul, pierderea, fortarea accesului in retea precum si distrugerea fizica sunt cateva dintre modurile prin care se pot aduce prejudicii la nivelul unei retele sau a unui PC. Defectiuni sau pierderi de echipamente inseamna pierderi de productivitate. Repararea si inlocuirea echipamentelor poate costa o companie timp si bani. Utilizarea neautorizata a retelei poate expune informatii confidentiale precum si poate reduce resursele retelei. Un atac care afecteaza in mod intentionat un PC sau o retea poate sa aduca si prejudicii la nivel de productie in organizatie. Masurile de securitate implementate defectuos in retelele wireless demonstreaza ca o legatura fizica nu este obligatorie pentru a aparea un acces neautorizat in retea. Printre primele responsabilitati ale unui tehnician se gasesc elementele de securitate a datelor si retelei. Un client sau o organizatie poate depinde de modul in care un tehnician protejeaza datele si echipamentele. In general sarcinile vor fi ceva mai dificile decat cele specifice majoritatii angajatilor. Este posibil sa fie nevoie de repararea, reglarea sau instalarea de echipamente. Este necesara cunoasterea metodelor de configurare pentru a mentine reteaua sigura si in acelasi timp disponibila celor care vor sa o acceseze. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca actualizarile si patchurile sunt aplicate, un software de tip anti-virus este instalat iar un sistem anti-spyware este folosit. Este probabil sa fie nevoie ca utilizatorii sa primeasca un instructaj privind metodele prin care se mentine un nivel de securitate ridicat la nivel de PC.

Descrierea amenintarilor de securitate

Pentru a proteja cu succes calculatoarele si reteaua, un tehnician trebuie sa inteleaga ambele tipuri de amenintari in domeniul securitatii calculatoarelor:

La nivel fizic Evenimente sau atacuri ca furtul, defectarea, distrugerea echipamentelor precum servere, switch-uri sau sistemul de cablare. La nivelul datelor Evenimente si atacuri ca inlaturarea, coruperea, furtul de informatii precum si restrictionarea sau permiterea accesului la informatii.

Amenintari de securitate pot aparea din interiorul sau exteriorul unei organizatii, nivelul problemelor cauzate putand sa varieze semnificativ:

Interne Angajatii au acces la date, echipamente si retea o Atacuri intentionate reprezinta atacurile in care angajatul doreste sa provoace pagube. o Atacuri involuntare reprezinta atacurile in care pagubele aduse datelor sau echipamentelor nu sunt intentionate. Externe Utilizatori din afara organizatiei care nu au acces autorizat la date sau la resurse din cadrul retelei o Nestructurate Atacatorii folosesc resursele disponibile precum parole sau script-uri, pentru a obtine accesul si a rula programe ce au ca scop vandalizarea retelei o Structurate Atacatorii se folosesc de cod pentru a accesa sistemul de operare si diverse produse software instalate

Pierderile sau distrugerile echipamentelor la nivel fizic pot fi costisitoare, iar pierderea de date poate afecta serios imaginea si reputatia companiei. Amenintarile asupra datelor se schimba constant iar atacatorii gasesc mereu noi metode pentru a accesa reteaua si a comite diverse ilegalitati. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Definirea virusilor, a viermilor (worms) si a troienilor (Trojans). Explicarea securitatii web. Definirea conceptelor adware, spyware si grayware. Explicarea Denial of Service (refuzul de a presta un serviciu). Descrierea conceptelor de spam si ferestre de tip "popup". Explicarea ingineriei sociale. Explicarea atacurilor de tip TCP/IP. Explicarea demontarii componentelor hardware si reciclarii acestora.

Definirea virusilor, viermilor (Worms) si troienilor (Trojans)

Virusii de calculator sunt creati si trimisi intentionat de catre atacatori. Un virus este atasat la mici bucati de cod de calculator, software sau documente. Virusul actioneaza atunci cand software-ul este rulat pe un calculator. Daca virusul se raspandeste si la alte calculatoare, acele calculatoare ar putea continua la randul lor la raspandirea virusului. Un virus este un program scris cu intentia de a crea daune si trimis de catre atacatori. Virusul este transferat la un alt calculator prin intermediul e-mail-ului, transferului de fisiere si a mesageriei instante. Virusul se ascunde prin atasarea la un fisier de pe calculator. Cand fisierul este accesat, virusul se declanseaza si infecteaza calculatorul. Un virus are puterea de a deteriora sau chiar de a sterge fisierele de pe calculatorul dumneavoastra, de a folosi e-mail-ul dumneavoastra pentru a se raspandi pe alte calculatoare sau chiar de a sterge intrega unitate de hard disk. Unii virusi pot fi extrem de periculosi. Cel mai periculos si daunator virus este folosit pentru inregistrarea informatiilor tastate. Acesti virusi pot fi folositi de atacatori pentru a aduna informatii importante, cum ar fi parole si numerele cartilor de credit. Virusii pot chiar distruge sau modifica informatiile de pe un calculator. Virusii invizibili pot infecta un calculator si pot ramane inactivi pana cand primesc o comanda de la atacator. Un vierme (worm) este un program cu auto-replicare care este daunator pentru retele. Un vierme foloseste reteaua pentru a-si multiplica codul pe calculatoarele din retea, de cele mai multe ori fara nici o interventie din partea utilizatorului. Acesta este diferit de un virus pentru ca un vierme nu are nevoie sa se anexeze la un program pentru a infecta un host. Chiar daca viermele nu dauneaza datelor sau aplicatiilor de pe host, el este daunator pentru retele deoarece consuma latimea de banda. Un troian (Trojan) este teoretic un vierme. Troianul nu este nevoie sa fie atasat la alte componente software. In schimb, o amenintare de tip troian este ascunsa intr-un software care pare ca face un lucru si de fapt face altul. Troienii sunt adesea deghizati in software-uri utile. Programul troian se poate reproduce ca un virus si se poate raspandi si la alte calculatoare. Deteriorarea datelor dintr-un calculator si pierderile de informatii pot fi semnificative. Este posibil sa fie nevoie de un tehnician pentru efectuarea reparatiilor si angajatii pot pierde sau pot fi nevoiti sa inlocuiasca date. Un calculator infectat ar putea trimite date critice la concurenta si in acelasi timp ar putea infecta alte calculatoare din retea. Software-ul de protectie impotriva virusilor, cunoscut sub denumirea de software anti-virus, este special conceput pentru a detecta, dezactiva si elimina virusi, viermi, troieni inainte ca acestia sa infecteze un calculator. Software-ul anti-virus devine repede depasit si este responsabilitatea tehnicianului de a aplica cele mai recente actualizari, patch-uri, precum si definitii ale virusilor ca parte a unui program regulat de intretinere. Multe organizatii stabilesc in scris o politica de securitate, precizand ca angajatilor nu li se permite sa instaleze nici un software care nu este oferit de catre companie. De asemenea organizatiile ii fac constienti pe angajati de pericolele la care se expun atunci cand deschid atasamentele e-mail-urilor care ar putea contine un virus sau un vierme.

Explicarea securitatii web

Securitatea web este importanta deoarece foarte multa lume viziteaza Word Wide Web in fiecare zi. Cateva din caracteristicile care fac web-ul folositor si distractiv pot deasemenea sa-l faca daunator unui calculator. Instrumentele care sunt folosite pentru a face paginile web mai puternice si versatile, dupa cum puteti vedea in Figura 1, pot de asemenea sa faca calculatoarele mai vulnerabile la atacuri. Aici sunt cateva exemple de instrumente web:

ActiveX Tehnologia creata de Microsoft pentru a controla interactivitatea pe paginile web. Daca ActiveX ruleaza pe o pagina, o aplicatie sau un mic program trebuie descarcat pentru a avea acces la functionalitatea integrala. Java Limbajul de programare care permite aplicatiilor sa ruleze in interiorul unui browser web. Exemplele de aplicatii includ un calculator sau un numarator. JavaScript Limbaj de programare dezvoltat pentru a interactiona cu codul sursa HTML pentru a crea site-uri web interactive. Exemplele includ un banner care se roteste sau o fereastra popup.

Atacatorii pot folosi oricare din aceste intrumente pentru a instala un program intr-un calculator. Pentru protectia impotriva acestor atacuri, majoritatea browser-elor au setari care obliga utilizatorul calculatorului sa accepte descarcarea sau folosirea ActiveX-ului, a Java sau a JavaScript-ului, dupa cum puteti observa in Figura 2.

Definirea conceptelor adware, spyware si grayware

Adware-ul, spyware-ul si grayware-ul sunt in general instalate intr-un calculator fara cunostinta utilizatorului. Aceste programe colecteaza informatii stocate in calculator, schimba configuratia calculatorului, deschid ferestre suplimentare pe calculator fara consimtamantul utilizatorului. Adware-ul este un software ce afiseaza publicitate pe calculatorul dumneavoastra. Adware-ul este in general distribuit cu programele descarcate de pe Internet. Cel mai adesea, adware-ul este afisat intro fereastra pop-up. Ferestrele pop-up cu adware sunt uneori dificil de controlat si deschid ferestre noi mai repede decat utilizatorul le poate inchide. Grayware-ul sau malware-ul este un fisier sau un program, altul decat un virus, care este potential daunator. Multe atacuri grayware sunt atacuri de tip phishing ce incearca sa convinga cititorul sa ofere atacatorului acces la informatii personale fara ca acesta sa stie. Pe masura ce completati un formular online, datele sunt trimise la atacator. Grayware-ul poate fi inlaturat folosind unelte de inlaturare spyware si adware.

Spyware-ul, un tip de grayware, este similar cu adware-ul. Acesta este distribuit fara interventia si cunostinta utilizatorului. Odata instalat, spyware-ul monitorizeaza activitatea calculatorului. Spyware-ul transmite apoi aceasta informatie organizatiei responsabile de lansarea spyware-ului. Phishing-ul este o forma de inginerie sociala unde atacatorul pretinde sa reprezinte o organizatie externa legitima, ca de exemplu o banca. O potentiala victima este contactata prin e-mail. Atacatorul este posibil sa ceara sa verifice informatii, ca de exemplu parola sau username-ul, pentru a preveni presupuse consecinte teribile ce pot aparea. NOTA: Se intampla rar sa fie nevoie sa oferiti online informatii personale sau financiare importante. Fiti suspicios. Folositi serviciile postale pentru a schimba informatii importante.

Explicarea atacului de tip Denial of Service

Denial of Service (DoS) este o forma de atac care interzice utilizatorilor sa acceseze servicii standard precum un server de e-mail sau web, pentru ca sistemul este ocupat sa raspunda unui numar anormal de mare de cereri. DoS functioneaza prin trimiterea unui numar suficient de mare de cereri astfel incat serviciul cautat sa devina supraincarcat si sa cedeze. Atacurile tipice de tip DoS includ:

Ping al mortii O serie de ping-uri repetate mai mari decat cele normale care vor face sa cedeze calculatorul receptor. E-mail-ul bomba O cantitate mare de mail bulk este transmisa asfel incat sa suprasolicite serverul de mail si sa impiedice utilizatorii normali sa acceseze serverul.

DoS distribuit (DDoS) este o alta forma care foloseste mai multe calculatoare, numite zombi. Cu DDoS, intentia este sa se obstructioneze sau sa se suprasolicite accesul la serverul tinta. Calculatoarele de tip zombi aflate in diverse zone geografice fac dificila descoperirea originii atacului.

Descrierea spam-ului si a ferestrelor de tip popup

Spam-ul, de asemenea cunoscut ca si junk mail, este un tip de e-mail nesolicitat asa cum este prezentat in Figura 1. In cele mai multe cazuri, spam-ul este folosit ca si metoda de publicitate. Cu

toate acestea, spam-urile pot fi folosite pentru a trimite link-uri daunatoare sau cu un continut inselator, asa cum este prezentat in Figura 2. Cand este utilizat ca o metoda de atac, spam-ul poate include link-uri catre un web site infectat sau un atasament care ar putea infecta un computer. Aceste link-uri sau atasamente pot duce la o multime de ferestre concepute pentru a capta atentia si care va vor duce la site-uri publicitare. Acestea sunt numite ferestre popup. Asa cum se arata in Figura 2, daca nu le controlam aceste ferestre popup pot acoperi rapid ecranul utilizatorului si pot impiedica efectuarea oricaror sarcini. Multi anti-virusi si programe software de e-mail pot detecta automat si sterge spam-ul din casuta postala. Unele spam-uri pot trece de programe, asa ca uitati-va dupa cateva indicii des intalnite:

Nici un subiect Adresa incompleta E-mail-uri generate de calculator E-mail-uri de raspuns care nu au fost trimise de catre utilizator

Depanarea problemelor de securitate Trecerea in revista a procesului de depanare

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze o amenintare de securitate si sa determine cea mai potrivita metoda pentru a proteja bunurile si a repara pagubele. Acest proces se numeste depanare. Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns. Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 listeaza problemele care se aplica laptop-urilor. Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4 listeaza cateva solutii rapide pentru problemele laptop-urilor. Daca solutiile rapide nu corecteaza problema, este timpul sa adunati informatii din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la laptop. In acest moment veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile posibile. Dupa ce ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.

Identificarea problemelor si a solutiilor comune

Problemele calculatoarelor pot fi hardware, software, de conectivitate sau o combinatie a celor trei. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme mai des decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme de securitate si solutiile acestora. Foaia de lucru este proiectata pentru a consolida abilitatile dumneavoastra de comunicare pentru a verifica informatiile de la client.