SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV

D" Ir intristarea ..1 rnlmtl la mdn$dierea lui Durn.raez,elr.

Tr.d.r""r" Jin limta rrr"a J" AJrian Te.nesescu-Vlas

Tiparita cu lirecuvaltarea Sfintitului Parnrte Galactiou, Epircopul AL*.,,d,ie; e;'Ll.o'"'u",lu;

Prea

I
Ed;tura Cartea O*oJoxa Bucurepti

1.

Despr" Jragosba Je aProaP"le J..pt" t"Ltt J prieteniei

Pi

Redactor: Diana-Cristina Vlad Coperta: Mihaela Voicu Traducere dupi originalulin limba rusi: Sviatitel'Igrra-

tii B
2009.
@

ancianinov

S obranie

pisem, ed,. Pravilo

Veri Moskva,

Editura Sophi4 pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale IGNATIE BRIANCIANINOV sfAnt

RorrAniei

De la intdstarea inimii la rn6ngAierea lui Dumnezeu: scrisori cihe mireni / Sfantul Ignatie Briancianinov: trad. din limba rusi de Adrian Ttrnisescu-Vlas, - Bucuregti: Editura Sophia; Alexandlia: Cartea Otodoxd, 2012 ISBN 978-973-136-281-6; ISBN 978-606-529-185-0 I. Tinesescu-Vlat Adrian (trad.)
28

necuvantate pereche! $i voi vi afla$ pe un term de ape largi, pe tdrmul unei meri ce din cAnd in cAnd este lini9ti6, este limPede ca oglinda, inse uneorL r5scotte de vifor, se acoPerd de valuri tulbu4 de spumi cerunte. Aga este via,ta noastri! in ea avem Parte cAnd de liniEte, cand de vifor, iar timpul trece, trece, cufundAndu-se nivalnic in hiul vegniciei. Fericit e acel coribier de Pe marea lumii care-gi indreaPti privirile des spre cer! El se ciliuzeqte dupd lumindtorii cereq$ nu se descuraieaz6 in furtuni gi in linigtea mdrii nu se increde, gtiind-o ingelitoare! Privirea cu care se vede cerul este credinta; prin ea zirim cerul duhormicesc: invi!5tura lui Hristos. Pe acest cer strelucesc Evanghelia ca soare, Vechiul Testament ca luni, scrierile Sfin$lor Pdrinfi ca stele' Vi scriu din inim5, ve scriu ceea ce i s-a insuflat acesteia si vi scrie. lnima mea nutregte fale de voi aceeagi dulce simplitate ca a voastrd fa-

f n fini insingurare, Pe malul Volgii mirefe I i-i u*it t"tc deseori de voi, minunati, bi-

adevirati" curatd. El mi pistreazi in amintirea voastri gi pe voi intr-a mea. El ne va da si inmul_ fm talantul prieteniei, pe care tot de la El l-am primit. Iati ce vi doresc: vd doresc ca la intrarea in vegnicie si ne invrednicim a ne infifiga Domnului in ceata slugilor bune gi credincioase, zi_ cAndu-I: ,,Tu ne-ai ddruit minunaful talant al prieteniei: i$ aducem prinos alt talant, p" l.adobAndit cu ajutorul acestuia: talantul"u." mult de pref al m6ntuirii."

de mine. Asemenea legituri sunt o adevdracomoard. Dragostea de aproapele este cea mai mare plicere, gi in aceste legituri ale mele prie_ tenegti md mAngAie cu deosebire faptul ci prici_ na lor este Dumnezeu. Dupi cuvAntul Scripturii, El este Cel ce lumineazi 9i sfinfeqte toate, El este izvorul a tot binele adevirat, a toati desfitarea

ti

fi

)
D.spt. tJ.oit J "vangLelic, care ne porunceste si lisarn toate ca si rno;tenirn toate. Evanghelia il lips"gte pe orn Je tot ce acesta stipineqte in ckP neJrePt. l.rt'.li. Sa ,r.. ,r" li"i- J.'qi J.
Prietenii sunt o Linecuvintare Jurnn"zeiasci

"tlJ

5 scriu din pustia insingurate unde, in sfArgit dupi drumuri indelungate, am aruns gi incep sX md tratez. Am incheiat cildtoria cu mare trudi; de doui ori s-a intors la mine boala mea din Sankt-Petersbur& adici mi s-au tiiat picioarele. Acum transpirl putemic ai simt o anumite uqurare. Despre Mdnistirea Babaevskii vi voi sPune cA imi place nesPus, in toate privinfele. Ce aer! Ce ape, ce ape cristaline de izvor! Ce crAnguri cu steiari cu stejari seculari! Ce poieni! Ce Volgd! Ce liniqte! Ce simplitatel Deschid cartea unui autor ascetic, o citesc ai vXd cd aici pot indeplini sfaturile ei cu fapt4 in timp ce in Petersburg le pot indeplini doar cu inchipuirea gi cu dorinfa. Pe scurt, penku pribegia mea pimAnteascd, in aceastd clipX, nu mi-ag dori un adipost mai bun.

cu desfitare in inimi imi amintesc de prietenii mei din Sankt-Petersburg; imi amintesc de ei
cu recunogtinfd, chemAnd asupra 1or binecuvAntarea dumnezeiascd. Prietenii mi i-a dat Dumnezeu: arn primit aceastd risplati de la dreapta Lui atotsfante pentru gAndul lepidirii de sine, ciruia i-am urmat din zilele tinereEii mele. Deja

experienla insigi md incredin{eazi de adevdrul evanghelic, ce poruncegte sA Peresim toate, ca si mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de ceea ce el stipAneqte in chip nedrept. Din limanul liry din pustia indepirtatd repet acelagi lucru pe care il spuneam din pustia apropiatd: ,,Nu vi lisaf furati de curgerea zgomotoasS, furfunoasi, a lumii!" Fie urechile inirnilor voastre luAnd aminte glasul rugiciunii mele!.. Hristos si fie cu voi!

3. Binecuvlntare pentru cei nou-cnsitorifi. Dupi necazuri vin rnengfAieri, iar Jupi rningliieri vin necazuri, lucru care nasJe ln Drr-trezeu ;i rnoartea {"1; J" lurn". "r.Jirr1. Viafa pirnirrteasci este o caldtori" spre v"gnicie.

pitoregtile maluri ale Volgdi mirele gi splendide, vi felicit cu prilejul izbutitei sivArqiri a lucrului inceput in familia voastr5, lucru care pentru o inimi pirinteasci este atat de imbucuritor gi atAt de greu in acelagi timp. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd adumbreasci nou-cisitorita pereche - binecuvAntare atAt de imbelgugati, incAt si o vedeli limpede, si vi mAngAiali 9i si dali pentru ea multumiti lui Dumnezeu. El le trimite necazuri celor pe care ii iubegte, iar in urma necazurilor trimite mAngAieri. Faptul ci mAngAierile iau locul necazurilot gi necazurile - locul mAngdierilor di nagtere credinlei in Dumnezeu qi mor$i fafi de lume. LuAndu-l pe om de mane, credinfa il agazi in fa!a lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalld mai presus de lume: sub picioarele lui este intuneca-

in insingurarea mea, de pe

tul haos al indoielii, al necredintei, al rdtdcirilo4, al filosofirilor ingAmfate gi totodatd departg la fel cum sub picioarele celui ce s-a urcat pe vArful unui munte inalt se afli no4 stAnci, pripdstii, cascade care vuiesc Ai saltd din stAnci in stAnci. Viafa pimAnteascd e o celitorie ce nu se intrerupe nici micar o clipi. Mergem, mergem, 9i dinh-o dati se deschid por$le vegniciei, 9i ne pierdem in intinderea ei neinchipuiti, aga cum minunat grAiegte SfAntul Davi d: Strdin sunt eu pe
pdmdnt, sd nu ascunzi ile la mine poruncile Tale (Ps. 11$ L9). Chiar aga: legea lui Hristos este ca un fir pe care, urmAnduJ, iegim din labirintul intunecat al vietii pdmAntegti in vegnicia cea fericit5. Si fifi sinitogi qi si proptrgig!

4.
Despre rehJarea ln necazuri ;i J""p.. f"pt J .t nici o virtute nn poate

st s. tttuiascE fet;

relJ"t.

f I

n rnijlocul nopEii ad6nci gi intunecate rdsuni trist 9i tiriginat shigitele caraulelor,

rupAnd sfinEita ei tdcerel. Caraula este m6ngAiat gi imbdrbitat de glasul tovardgului siu; sufletul sdu e inrAurit binefdcEtor de gAndul, de simfdmAnhrl cd cineva ii impdrtdgegte soarta. MAngAietor, imbucurtrtor e penku cregtin glasul fratelui siu in acest intuneric Ai aceasti umbri a morfii in care sivArgim pribegia noastri pimAnteasci mergAnd spre cer. Ce vi voi spune din indepdrtata mea straji? Ce gAnd m6ngdietor vor purta spre dumneavoastri sunetele mele? Veli auzi ceea ce gi mie imi aduce un deosebit folos, vefl auzi cuvintele MAntuitorului, cu care El imbie spre cunogtinla spre zidirea, spre intirirea tuturor pribegilor PimAntului: intru rdhilarea
ooastrd veti dobhndi sufletek ooastre (Lc. 21, 19).

Ah! Trebuie sd ne amintim aceasti povate a M6nhritorului, trebuie si ne Snem de ea firi inceEste vorba de paznicii care pe atunci patrulau strezile noapte4 strigand h intervale regulate (n. tr.).
l

11

tare, aga flrm se tine orbul de ciliuz6, fiindcd necazurile ne dau unul altuia in primire ca din val in vaf ne vdnd unul altuia aqa cum un stipAn crud vinde un rob altui stapan, h fel de crud sau qi mai riu * iar cAnd sufletul gi trupul sunt deia subgate de suferinle cAnd devin slabe nimicnice ca pAnza de piianjen" ne ia in primire morm6ntul!.. Pentru a birui unele necazuri este nevoie de birbise pentru a ieqi din altele trebuie infelepciune, pentru a scipa din altele se cuvine si ai smerenie - dar in toate necazurile, orice alte virhr$ ai ave4 trebuie neaperat ribdare. Nici o virtute nu poate si se alcituiasci firi ribdare; ca si rimAnd virhrte, virtutea are nevoie de ribdare. Cine se clatini in virtute cine nu va ribda ir ea pAni la sfArgit, qi-o pierde. Domnul a zis despre cei ce cauti si fie pe placul Lui cd ei fac roadi intru ribdare (v. Lc. 8, 15), a poruncit si ne dobAndim sufletul intru ribdare (v. Lc. 21, 19), a vestit ci se va mAntui doar cel ce va ribda pAni la sfArgit (v. Mt'2413). Iati rdspunsul pe care il dau din insingurarea mea la chemarea dumneavoastrd! Fie ca el si pitrundd in cimara liuntrici a inimii voastre, sd rdsune in ea, si reverse in ea mAngAiere lini m6ngAierea pe care o dau cuvAntul ceresc ai nidejdea cereasci. Acesta este glasul celui ce strigi in pustie celui ce tace in pustie!.. $i iardqi md cufund in ticerea-mi, in depdrtarea-mi, in obscuritatea-mi intunecati, inspirati ca noaptea adAnci. Aga tace caraula dupd ce gi-a tdrdginat la soroc strigdtul melancolic! Hristos si fie cu voi!

5. Desprc accea

ci in irnpirifit lrri Drrrnt .z.rr tt.

gi Jespr. reLJare

J,,". f;"li" creJinfei

crisoarea dumneavoastri mi-a plicut

rnulq faptele dufirneavoastr5, pe care le-a insuflat dragostea de aproapele, mi-au plicut mulg sfatul dumneavoastri mi-a plicut mult qi-l indeplinesc. in fine, dumneavoastrd ingivd mi-a$ pldcut mulg in scrisoarea pe care mi-afi trimis-o sunteli atAt de impicat atAt de linigtit! Nu-mi place ca cei ce pribegesc pe acest pimint si fie nechibzuit de veseli: lucrul acesta nu li se potrivegte pribegilor, surghiuni$lor, pe care ii agteaptd moartea, judecata, vegnicia de doui feluri - fericiti sau amamic6. imi place ca ei sd fie linigti$: linigtea e un semn cA pribeagul are nidejdea cea binecuvAntati in inimi. Triiesc in insingurare gi mi tratez; efectul medicamentelor este salvator, dar totodati puternic, aga incAt zac Ia pat zile intregi. De la fereastra mea am o vedere minunati spre Volga, pe care o laud, dar la care mi uit rar, rar, in treacit. Dupi cum mi gtiu din copil5rie, simlurile mele trupeqti nu erau receptive, lumea materiald
13

12

nu me inraurea decat slab prin ele. Nu am fost

curios, am fost rece fafi de toate, dar niciodatd n-am putut sd privesc cu nepisare un om! Sunt ficut si iubesc sufletele omenegti, si admir sufletele omenegti! De aceea qi ele - ca nigte ingeri minunafi - se infiSgeazi privirilor inimii mele atAt de incAntdtor, atAt de mAngAietor! Iati o priveliqte, iatd un tablou la care mi tot uit gi nu mi pot setura. $i ce ciudat! Fa!4 silueta trisiturile le uit indati, de suflet imi amintesc. Multe suflete, suflete minunate, sunt in tabloul meu, pe care l-a zugrivit dragostea, pe care aducerea-aminte credincioasd il pistreazi intreg gi in culori vii. insingurarea face gi mai limpezi, gi mai vii aceste culori. in tabloul meu vi aflali gi dumneavoastr5. Vi privesc deseori, 9i sufletul meu vi doregte tot binele. Ce insemnltate are daci suntem imbricaS in haine luxoase sau intr-un strai simplu? Si ne sivArgim pribegia pimAnteascd purtAnd fdclia credinfei drepte, credinfei vii. Aceastl ficlie ne va aduce in vegnica Impdr5$e a lui Dumnezew in fala intririi cdreia sunt lepddate deopotrivi qi zdrenfele, gi imbricdmintea luxoasi. Fa!d de luminoasa haini duhovniceasci, nici cea mai luxoasi imbrdciminte nu este altceva decAt o zdreanfi disprepit5. intru rdbdarea aoastrd veli dobindi sufletele ooastre (Lc. 21., 19), li s-a spus celor ce pribegesc pe acest pim6nt, deoarece calea noastrd e strAmti
't-4

iar noi suntem slabi. PuterenluiDumnezer intru neputinld se desfuhrgegte (lI Col 12, 9), ne invafd iardqi, dAndu-ne mAngAiere, Scriptura. ii mulEumesc fratelui durnneavoastri pentru rAndurile pe care le-a addugat! Daci scrisoarea mea ar avea ochi, le-ag fi poruncit si-l priveasci !int5" vreme indelungatd gi cu atAta prietenie, incAt acest pitimitor necontenit, fdri si vrea, ar fi zAmbit. Hristos si fie cu dumneavoastri!
9i

necijiti

6. Despre pd2irea Je intuneric 9i Jc picat. D,ospr" in{ricog;toarea JuJecati

unteti la Paris! Valurile mlrii vie$i ne-au despdrfit. Eu hildduiesc pe malul insingurat al Volgdi, dumneavoastrd afi fost aruncat in Paris, capitala modei, capitala lumii civilizate gi, s-ar putea spune/ capitala intunericului qi a picatului. in capitala intunericului Si a pdcatului sd vi pdzi$ de intunecare, si vi piziti de pdcat! Unde este mai mare primejdi4 acolo este nevoie de mai multi bigare de seami. Daci imprejuririle vd silesc sd vi aflali intr-un orag unde bAntuie ciuma sau alti boal5 molipsitoare, trebuie si vi striduili si vi terminali cAt mai repede treburile de acolo 9i si plecati cAt mai repede. Cu atAt mai mult trebuie sd procedali astfel intr-un orag care este capitala picatului. Cine gtie daci pdcatul cel preardu nu vi va face vreo rani? Cine gtie ce rani vi va face? El poate pricinui gi o rani de moarte, cu neputinld de vindecat. intoarceli-vi mai repede, incheindu-vi treaba de acolo! Aici vi agteapti o sarcini insemnatd. Sunteli dator si vi ocupa! cu atenfe de sufletul
76

dumneavoastri. Nu{ irosif, fiindci lucrul acesta e cu putinte, gi cAt de mulli sunt cei ce il fac! Sd vi amintigi ci 9i dumneavoastri ave$ a iegi din aceasti viafd pe uqa mormAntului, a vi infitiga inaintea.Domnului spre judecati - spre o judecatl care este infricogltoare qi pentru sfin$i Lui, gi pentru cei ce gi-au petrecut intreaga viafi fdc6ndu-I placul. Acolo vor fi judecate nu doar pdcatele, ci 9i dreptifle oamenilor; acolo multe drepti{i ale lor vor fi osAndite de Dreptatea cea intru totul desivArgiti. Despre lucml aceasta a dat mirturie insugi MAntuitorul. De nu oa prisosi dreptatea ooastrd, a zis El, mai mult decht dreptatea cdrturarilor gi a fariseitor, nu veti intra in tmpdrdfia cerurilor (Mt. t 20). O daci Milostivul Domn mi-ar da sd md bucur de mAnfuirea dumneavoastri gi a mea in veacul acesta gi in cela ce va si fie!

sd se asemene bineficdtorului sunet al clopofului bisericesc! intotdeauna a rdsunat in sufletul

7.
scape ganJJ la moarte qi vegnicie. Despre ispita Ji., ,rril:t" qi Jin inirnn 9i Jespre priwe gherea Juhovtticeasci

D.

ce

n.

u bine vd sivArgifi Pribegia Pimanteascd? in vremea acestei pribegii, omului i se intAmpld si se uite cu nesa! la lucrurile care se infiliqeazd privirilor, Si atunci i se pare ce mersul lui citre vegnicie s-a oPrit. Aceasta este o iluzie a ochilor sufletului. Mergem tot timpul 9i nu ne oprim nici micar o clipd. Pentru ca cel pribeag pe acest pdmAnt se nu se riticeascd in calea-i grea i se cAnti o cAntare duho'"rriceasci. Iati cuprinsul ei: voia lui Dumnezeq preasfintele Lui porunci. Chntate erau de mine indreptdrile Tale in locul pribegiei mele (Ps. 1L8, 54), a zis de Dumnezeu insuflatul David. Pe aici, cAnd cineva se ritdcegte in pidure, in satele vecine se trage clopotul la bisericS, 9i cel ritdcit iese din pidurea intunecoasi lu6ndu-se dupd sunetul clopotului. Or, un orag mare, cu locuitori mul$, are o anumitd aseminare cu un codru: in el, la fel ca in codru, poli si te rit5cegti... Fie ca glasul meu, ieqit din insingurarea mea

dumneavoastrd, intotdeauna a gisit in el adipost. $i acum si-l audd sufletul dumneavoastri, iar auzindu-l si se umple de mdngAiere adeviratd! Cred ci omul nu poate afla mAngAiere adevirati decAt in aducerea-aminte de Dumnezeu. Adusu-ni-am aminte ile Dumnezeu, zice SfAntul David, gi m-am aeselit (Ps.76, 3). CAt de sigur este faptul ci tof trebuie sd murim! Ce este viafa aceasta fa!5 de vegnicie? O clipi care nu inseamni nimic! Nici unul dintre oameni nu a rdmas nemuritor pe pim6nt, dar noi triim de parcd am fi firi moarte; gAndul la moarte gi vegnicie ne scapd, ne devine cu desivArgire striin. Aceasta este o mirturie limpede a fapfului ci neamul omenesc se afli ir starea de cddere; sufletele noastre sunt tinute in legiturile unui anumit intuneric, unor lanfuri nedezlegate ale amigirii de sine, prin care lumea gi timpul ne fin in robie gi in subjugare. Este nevoie de sfort,iri, de sforfdri neincetatg de luptl cu noi inging ca si scipim din prdpastia cea curnplitd gi infunecatd; este nevoie de ribdare pentru a indura cu mirime de suflet toate nevdzutele furtuni sufleteqti. Ispita din minte 9i din inimi este mai de temut decAt toate ispitele din afari. Nimeni nu este atdt de primejdios pentru noi ca noi inqine. Priaegheali gi ztd rugafi, a zis Domnul, ca sd nu intrali in ispitd (ML26, 41). Omul poa19

te priveghea asupra sa numai in lumina Noului Testament. Lumina in care se sdvArgegte privegherea duhovniceasce se revarsi gi din scrierile Sfinlilor Pirin$. Dumnezeiasca Scripturd gi Pirinfii ne amintesc fird incetare de Dumnezeu, de binefacerile Lui, de menirea noastrd, de viitorul cel vegnic fericit qi de cel vegnic nefericit, dau in vileag viclenia lumii, cursele ei, aratd mijloacele prin care putem scipa de aceste curse gi intra in

8. Cea mai inJta {ericirc Je pe pimant cste a-L cunoaste pe Dumnezeu. Despre unirea prin ruficiune gi lnnoirea JuLovniceas ci

limanul mAntuirii. Rnm6nef slujitor al lui Dumnezeu tr aceastd scurtd vreme a viefii pdmAntegti, 9i ve$ mogteni o vegnicie plini de bucurii gi de necurmati desfitare duhovniceascA!.. Nu vd descuraja$ din pricina poticnirilor: nepic;tuirea desivArgiti este un vis cu neputinfi de implinit! Poticnirile sunt firegti pentru tof oamenii, cirora, tocmai din pricina acestei incfneri a lor spre cdderi, li s-a poruncit intru rdbdarea ooastrd ad ueli dobdndi sufletele aoastre; cel ce ua rdbda phnd in sfhrgit, acela se zta mintui. BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd odihneasci asupra dumneavoastri!

nul trecut, in ziua de 14 octombrie, eram in casa dumneavoastri gi slujeam dumnezeiasca Liturghie impreuni cu fra$i mei in paraclis. Luali parte la slujbd, impreuni cu binecuvdntatele dumneavoastri fiice, cu binecuv6ntatele dumneavoastri urmage. ln rugdciune eram unif, cu to$i. Aceastd unire este mai presus de senzaliile pdmAntegti; in ea'e ceva ceresc; in ea e o pregustare a vieSi ce va si fie, ir care pe oameni ii va uni duhul. Aici, pe pdmAnt, ii unegte cel mai mult pdmAntul -,,pnmAnt'' numesc trupul gi sAngele nostru, cdci aga le-a numit Dumnezel* pdmint egti, i-a zis El omului cdzul gi in
pdmhnt oei merge (Fac. 3, 19).

lei dumneavoastri de nume, de a vi ura toate bunete$le cu care Milostivul Domn il inzestreazd in timp gi in vegnicie pe omul pldcut Lui 9i iubit de El. Acum, din pustia mea indepdrta-

Dupi Liturghie am avut adevirata plicere, veniti din inimi" de a vd felicita cu prilejul zi-

cu gAnduf cu aminin fine, cu rAndurile acestea. tirea, cu inima Vi felicit cu prilejul zilei dumneavoastri de nume, vi felicit cu aceeagi plicere duhovniceasci, plin de aceleagi dorinfe sincere qi bune fali de dumneavoastrS. Domnul si vi binecuvAnteze! innoiascd-se ca ale r:ulturului tinerelile talel lar omul se innoiegte, intineregte de pe urma bunei credinfe. Dacd e si facem o comparalie intre via!a omeneasci gi vegnicie, toli suntem la fel de tineri qi toti suntem la fel de betrani. Mie imi apare in floarea gi frumuselea tinerefiI" cu adevdrat viu, numai cel binecredincios. Acesta rispAndegte mireasma duhovniceasci a nemuririi; se simte ci in el triiegte Dumnezeu, dAnd viafi sufletului. Asffef pentru toli sufletul se simte limpede in lucrurile trupului, pe care el il folosegte ca pe o unealti; se simte gi lipsa sufletului, pe care o vdd toli in nemigcarea qi in putoarea trupului fird via1d. Cu adeviratS, adAnci, duhovniceascd mAngiiere am fost martor al felului cum inima dumneavoastri a inviat pentru Dumnezeu; am fost martor al acestei preapldcute priveligti qi am dat mullumitd lui Dumnezeu. Nu este pe pdmAnt fericire mai presus decAt a-L cunoagte Pe Dumnezeu gi a te lipi de El din tot sufletul. Aceastd unire e de acum gi pAni in veac! Aceasti unire este condilia fericirii adevirate, fericirii vegnice, a cdrei pregustare incepe deja aici, pe pim6nt.

ti, vin la dumneavoastri

Oricum mi-ag aminti despre dumneavoastrtr, totdeauna imi vine in minte stihul Psalmistului: innoi-se-aor ca ale aulturului tinerelile tale (Ps.102, 5), 9i inima mea il trimite spre dumneavoastri pe aripile uririi calde! Dupi cum vedefi, scrisoarea mea nu este deloc ceremonioasi; tot ce am scris pomegte din inimi. Nu vd osteni$ si rispundefi la ea: am de la dumneavoastri o scrisoare pe care o citesc Ai recitesc mereu cu innoiti desfdtare duhovniceascd, dAndu-I mullumiti lui Dumnezeu. Aceasti scrisoare este sufletul dumneavoastr5; a plicut inaintea lui Dumnezeu ca el si fie deschis pentru mine spre folosul obqtesc: al meu gi al dumneavoastrd. Cel ce rostegte cuvdnful lui Dumnezeu gi cel ce asculti cuvAntul lui Dumnezeu se folosesc impreund, gi folosul il aduce Dumnezeu. Aici, pe pimAnt, in valea necazurilor gi a pl6ngerii, El ii unegte pe oameni intru unire de cuget cu atotsfAntul, atotputernicul Siu cuv6nt. Dupd incheierea pribegiei pim6ntegti, El ii siligluiegte pe cei ce au unire de cuget in casa cea vegnicd, unde nu amutegte niciodati priznuirea duhovniceasci. Fie ca El si ne ddruiascd aici unirea de cuget gi de suflet cea plicuti Lui, ca pe o chezigie, iar dincolo - in cet in vegnicie - si ne diruiasci fericirea cea negrdit{ ca implinire a chezigiei...! Ce gAnd mi-a venit acum! Nu il voi ascunde! Dar-ar Milostivul Domn si vi vid impreund cu tofi copiii 9i nepo$i dumneavoaskd intr-un
23

locag vegnic,

plin de lumini gi bucurie, plin de slavoslovire a lui Dumnezeu, aSa cum v-am vd-

anul tecu! pe 14 octombrie, aduna$ in sfAnta Lui bisericd. A[i ficut in casd adipost pentru Dumnezeu: facefi gi in sufletul dumneavoastrd; El vi va intocmi casi, locag de mare cuviinli in sfAnta Sa cetate, in Ierusalimul ceresc: o va face, intrucAt a figlduit ci va rdspldti fiecdruia dupd faptele sale.

zut pe

tof

9.
Despre Jurnnezeiasci. "L.rrr"t". Desprc pociinfa cuveniti rni".rrilo. Despre arnigfirea Je sin" gi J"spre lucrarea

ln

noi a lurnii Jrrhtr"ilo. qi a lurnii rnateriale

u ajutorul lui

Dumnezeu, rispund la scrisoarea dumneavoastr A. Zis-a Dornnul: Nimeni nu poate sd aind la Mine de nu-l oa trage Tatdl, Care M-a trimis (ln 6, M). Agadar, cu toate cd unealta chemirii este un om, insd chemarea este dumnezeiasci; Dumnezeu este Cel ce cheami. Sim{ind aceaste chemare, care vi s-a fdcut auziti dupi ce ati stribetut deja o cale indelungatd in pribegia pimAnteasci, si nu vd invArtoga$ inima - iar aceasta se invArtogeazd prin ingeliciunea pdcatului, precum a spus SfAntul Apostol Pavel. Luali seama, ftafilor, zice el sd nu fie cumva in oreunul din aoi o inimd aicleand a neqedinte| ca sd ad depdrteze de la Dumnezeul Cel aiu (Ew.3,L3,12). Nu v-ag sf5fui si intra! in cercetarea aminunfti gi de. subtirime a picatelor qi insugirilor dumneavoastrd picitoase. Adunatile pe toate in vasul cel unul al pociinlei gi aruncafi-le in

adAncul milostivirii lui Dumnezeu. Cercetarea de subSrime a picatelor proprii nu i se potriveqte omului care duce viali mireneasci: ea nu va face decAt s5-1 arunce in descurajare, nedumerire gi tulburare. Dumnezeu ne gtie pdcatele, 9i, daci vom alerga la El mereu pociindu-ne, va timidui treptat insigi picitogenia noastri, adicd deprinderile, insugirile picitoase ale inimii. Picatele sdvArgite prin cuvAnt, prin fapti, prin invoirea gAndurilor, trebuie spuse la spovedanie pirintelui duhovnicesc, insi de cercetarea in sublirime ainsugirilor plcitoase, repet, mireanul nu trebuie si se aPuce: aceasta este o capcani intinsd de cel ce ne vAneazd sufletele. Ea Poate fi recunoscutd dupi tulburarea gi descurajarea pe care le naEte in noi, chiar dacd pe din afari este imbrdcati cu chipul plicut al binelui. De acest vil negru este nevoie pentru monahi, ca si ascundi de ei razele harului care le lumineazi min$le 9i inimile; de acest vil negru este nevoie pentru monahii deja sporili, pe care vederea propriei pdcdtogenii nu Poate sd nu ii duci la deznddijduire, ci ii duce doar la smerenie. Aga purta oarecAnd un vdl pe fala sa strdlucitoare de Dumnezeu vizitorul Moisi. Trebuie si recunoagtem - qi aceasti recunoaptere va fi cu totul indreptifitd - cd noi tofi, oamenii, ne gisim mai mult sau mai pu$n in amigire de sine, suntem cu to$i inqelati, purtim cu tolii ingelarea in noi. Aceasta este o urmare a ciderii
26

noastre, care s-a sivirqit prin primirea minciunii drept adevir; aga cidem intotdeauna 9i acum. De asta suntem atAt de schimbitori! Dimineafa sunt intr-un fiel" la prAnz alffel, dupd-amiaza gi mai altfef 9i aga mai departe. Lumea duhurilor lucreazd prin gAnduri gi prin simfimintele

inimii; lumea materiali lucreazi prin simlurile trupeqti. AmAndoui ne momesc si gustim din fructul oprit. Simlurilor trupegti - vizului, auzului, pipditului - acest fruct le pare minuna! gAndul - cuvAntul unei fiinfe nevizute - indeamnl mereu: ,,Gusti, cunoagte!" El momegte prin curiozitate, aldfi prin slava degarti. in sufletul nostru rdsund glasul amdgitorului, glasul pe care l-au auzit pentru prima dati protopirinSi nogtri in Rai; risuni glasul: aeli fi ca nigte dumnezei! Risuni gi smintegte; smintegte gi ucide. Tocmai de aceea li s-a dat oamenilor o virfute noui smerenia; le-a fost dati o noud lucrare liuntrici - pociinfa. At6t lucrarea, cAt qi virtutea sunt cu
adevirat neobiqnuite! Ele sunt cu totul potri',rnice lucrurilor prin care am c5zut. Prin pociinti e omorAti pierzitoarea inrAurire a simfurilor trupegti, iar prin smerenie e nimiciti semeafa cugetare, slava degarti, trufia vielii: pe scurt, tot ce il scoate din min$ pe om. Ce este de ficut? - veli intreba. Nu trebuie si vi tulburaf de schimbirile care se intAmpli ca de ceva neobignui! nu trebuie sA vd apucati de cercetarea in subfrime a picatelor, ci si vi du-

ce$ viata in pociinli statomicd, socotindu-vd 'in toate privinlele 9i crezAnd cd Milospicdtos tivul Domn il va primi in bralele milostivirii Sale in sanul mantuirii, pe oricine igi recunoagte picdtogenia. Nu am in vedere aici picatele -moarte: pociinla pentru acestea este primide ti de Dumnezeu doar aturrci cAnd omul se lasi de ele. indeletnicirile de pe lAngd casi qi gospodirie sunt foarte folositoare: indepdrteazd staful degeaba gi-i uqureazi minfii rizboiul ei nevizut' CAird omul sti degeaba, rizboiul ajunge o luptd crAnceni, care este ingdduiti doar celui silit de imprejurdri sau adus de Dumnezeu la ea' Buna chibzuinli cere si nu iegim la o luptd mai presus de puterile noastre, ci, dimpotrivX, sd ne-o uEurirn pe cAt ne sti in puteri. Credeli in Atotputernicul Dumnezeu, nndniduili in H treif cu rabdut" qi cu statornicie, triiti in simplitate, in pociin!5 qi in smerenie, incredintati-vd voii lui br^^"r"t; cAnd se va intAmpla sd vi abateli de la calea dreapti intoarce!-vi din nou pe ea, 9i vi veli mantui.

10. Dcspre nestatornicia fericirii p irnintegti. Despre plrrtirea pc rnarea wiefi.i. Despre pregiitirea pentru vepnicie ;i Jespre menirea ornului

mea aminte e incd vie ultima oard cAnd ati venit in Pustia Sfantului Serghiel. V-am vdzut acolo intr-o vreme cAnd slava pdmAnteasci, atAt de nestatomici 9i de schimbStoare, vi zdmbea. Acum mi-a$ pirut mult mai mdre! mi-afi flcut o impresie adAnci. ResPect toate virtulile, tnsd nici una nu-mi stameqte atat respect ca indurarea cu mirime de suflet a nestatomiciei fericirii pXmAntegti. Pe cAmpul de lupti, omul ajunge deseori erou pentru ci fierbe in el sAngele; in risturnirile neagteptate ale viefii poli fi erou doar daci ai mdre$e in suflet. Pirisind arena gloriei militare, b5rbatul viteaz fiuregte plug din sabia sa de o!el, spaima vrli magilor patriei, qi orice cetilean adevirat - iar in urma acestuia istoria gi urmagii - privegte cu respect la plugul acela: el intri in numdrul gi in

T n aducerea

Este vorba de mlndstirea de lAngi Sankt-Petersburg unde SfAntul Ignatie a fost o vreme intii-stdtdtor (n. tr.).
1

rAndul monumentelor mirefe. Dispre! 9i nemulpmire igi atrag distinc$ile care acoperi pieptul unui nemernic: Pe eL fiecare distinclie este un monument al inhigii, al josniciei, al lenei. Spune!i-mi, ce dacd Grigka Otrepiev a avut Pe caP coroana Monomahuluil? Ce renume are acesta? Renumele de om riu, neruginat, lipsit de conqtiin!d, care nu s-a dat in Hturi de la nici un fel de firidelegi, renume nedespir$t de blesteme' Si ne izbdveascd Dumnezeu pe toli de acest renume! $i cA$ uzurpatori nu sunt pe lumea asta..' Dupi ce mi-am luat rimas bun de la dumneavoastre, m-am imboLnivit 9i mai tare. Viz6nd ci nu mai am puteri nici si mX lupt cu boala, care se intelise peste mdsuri, nici si md lupt cu imprejuririle, am vrut si pdrdsesc Pentru totdeauna Petersburgul gi indatoririle agitate. Nu tuturor le este dat si fie frunze, flori, fructe in pomul statului; trebuie sd fie cineva care, ca o ridScind, si-i aduci acestuia viali 9i putere prin indelebriciri negtiute, line, de un folos vital, de o necesitate vitali. Socot ci una dintre aceste indeletriciri este intdrirea aproapelui in credinla Ei moralitatea cregtind. Aceastd indeletnicire pagnicd 9i modesti prin viul grai gi prin condei mi-a luat intotdeauna o parte insemnati a timpului, iar la cAt
l

sunt de bolnav acum, mi l-ar lua pe tot. Nu s-a implinit precum am dorit, n-a iegit crrm am presupus; presupuneam ci o si fiu scos la pensie, pentru ci mul$ imi sprijineau cererea. Mi s-a dat insi un concediu temporar, pe care si-l petrec in Ministirea Babaevskii ca si mi odihnesc qi si md tratez. Acolo mi aflu acum. inchis in chilia mea fdrd a iegi niciieri, mi lupt cu boala care a pdtruns ad6nc in midularele mele gi di nagtere in ele unei epuiziri nervoase, care mi Sne in cea mai mare parte la pat. Viitorul meu e necunoscut... $i am renuntat sd rnd mai frimAnt pentru eM-am zis Atotputemicului Dumnezeu: ,,Fi ce vrei cu zidirea Ta. Cred in cuvAntul Tdu ci nici un fir de pir din capul meu nu va cidea fdrd incutremur pe valurile mirii viefii, firi si ai incredere in senin 9i fdri si te sperii de vifor. Nu te gAndi la ziua de mAine, nu te obosi cu nici un fel de presupuneri, cu nici un fel de inchipuiri, nu-S irosi cu ele timpul gi puterile. Ajunge zilei rdutatea ei (Mt. 6, 34), a zis Dumnezeul tiu. SI crezi!.. Si plutegti, sd gonegti pe valuri!.. Viafa pimAnteascd e am5gire. Nici nu i$ vei da seama c6nd a apirut inaintea ta limanul mormAntului. Acolo unde este credinld nu e nici intristare, nici temere; acolo este birbiSe 9i tdrie de nimic biruitd." Iati cugetirile celui istovit, cugetdri de pe patul bolii, cugetiri din pustie!
31

cuviinfarea Ta!" ,,Suflete al meu! Plutegte

firi

Pentm congtiinJa rusa, Grigorie (Grigka) Otrepiev es-

te unul din prototiPurile uzurpatorului. Coroana atribuitd de tradilie lui Vladimir Monomah, rnarele cneaz al Kievului, era purtati de larii ruqi in ziua incoronirii (n. h.).

in anii tinereSi sale, omul se indeletnicegte cu dobAndirea cunoqtinlelor care ii trebuie pentru acliune-in a-gi l5rgi pe cdt este cu putinfi' sfera de Dinlumea i ate.lald, in care el joaci un rol activ' artetre acestea fac parte feluritele limbi striine'

cAt soarta nu v-a scos iardqi

in arena slujirii pa-

toale frumoase, gtiinlele matematice, istorice te qi filosofia. CAnd incepe si' se apropie insi de bitrAnege, cAnd se apropie vremea cAnd trebuie aceassd cadi coaja gi si rim6nd fructul pe care iat ta il acoperea (,,coaiir" numesc truPul, "lntc{' cAnd se pregitegte si intre pe tdrA- sufletut;, mul nemisurat al vegniciei, al duhului, obiect al cercetirii lui devine nu materia schimbdtoare' sortiti sfArgitului 9i distrugerii, ci duhul ddinuitoa nesfAriit. Ce conteazd ci suni aga sau altfel cuvAntul, de vreme ce toate sunetele vor pieri! Ce insemndtate are care este misur& de weme insemce aveirr a ne intAlni cu nemisuratul! Ce nitate are un gAnd meschin sau altul, de vreme
ce mintea se Pregeteqte

triei, indeletnicili-vi in voie cu educarea duhului dumneavoastri in sensul limpezirii concepfiilor lui. Vi-l propun pe acel scriitor bisericesc care, prin neobiqnuita curdfe, limpezime, Putere a invifiturii cregtine il inalld pe cititor mai presus de tot ce e pimAntesc; acest I'ultur duho'"nicesc zboard mai sus de nori, 9i de acolo ii arati ucenicului sdu pnmAntul. Cred cd pentru un om de stat este un foarte mare cAgtig a privi pdmAntul de la o asemenea inilgime; nu mai zic ce cAgtig este acesta pentru cregtin, pentru omul ce are a mogteni vegnicia. Limpezimea in concepfile religioase gi morale este neobignuit de prefioasS; lipsa de limpezime este un mare neaiuns, care se risfrAnge asuPra tuturor acliunilor omului prinde temeinicie. Soarta v-a cercetat cu lo' viturile sale; ea a zis'. ,,Pe cine iubesc, il bat 9i il pedepsesc." Cdlifi-vi sub loviturile acestea, PreficAndu-vd in olel tare; deveni{i o comoari nepreluitd pentru cei care vi inconjoari 9i care vi vor inconjura de acum inainte. Cine gtie menirea omului? Ea este scrisd in cirSle pecetluite ale Proniei. Cincina$i piriseau sabia pentru plug apoi lisau plugul pentru sabie... VX sPune asta un om care gi-a petrecut in necazuri toatd viata, care e plin de rXni, 9i se bucurd de ele, 9i mulfumegte pentru ele lui Dumnezeu. Stindardul crucii se desfdgoard deasupra scrisorii mele: cuvAntul meu iese intotdeauna de sub acest stindard!

tr-o

lipsi

si

pdrdseascd mullimea

gAndurilor, sl treace la vederea 9i ticerea mai ir"r,r, d" gAnduri, cirora le di naqtere nemirgioirea tui-Oumnezeu in fiinlele mirginite de di omului un ie lAngn El! Studierea duhului ii veqniciei' Ori.uru.t"-. statomic, corespunzitor zontul lui se l5rgeqte, privirile lui bat dincolo de hotarele materiei gi ale timpului, de unde aduc tirie nepimAnteasci. Primiti sfatul meu sincer: indeletnicif-vi cu citirea in adAncime a tuturor lucririlor SfAntului Ioan Gurd de Aur' AtAta timp
32

CuvAntul meu este qi vestire de pace, qi proclamafie de rdzboi; el cheamd la viteiie, la biruinfi, la cucerirea lumii oastea Israelului de taini: gAndurile gi simfimintele cregtinului. Gisesc de prisos si vd rog si mi pistrafi in amintire: ali dovedit ci am adipost qi in amintirea, qi in inima dumneavoastrd. Chem binecuvAntarea lui Dumnezeu asupra dumneavoastrd gi asupra intregii dumneavoastri case.

11.

Curn sd Jeos"Lim cu inirna s{antul alevar Je rninciuni. St"t." J" arnd6fire a inirnii. Critic" Urmdrii lui Hristos

fAntul adevdr e vestit in inimi de tihni, de linigte, de limpezime, de pace, de aplecarea spre pocdinfd, spre adAncirea in sine, spre nenddijduirea in sine, spre mAngAietoarea nidejde in Dumnezeu. Minciun4 chiar dac5-gi pune masca binelui, se cunoagte dupi tulburare4 intunecarea, nehotirArea, nestatomicia, imprigtierea, visarea cdrora le dd naqtere, sau nu face

decat s; amdgeasci inima, aducAndu-i lingugitor o mulfumire, o imbitare de sine, o plicere tulbure, lipsitd de limpezime - 9i aceasti pldcere a inimii amigite seamini cu linigtea preficuti, care acoperi oglinda unor bulboane ad6nci gi intunecate, unde siligluiesc mongtri. Printre alte ,,zehre" amigitoare gi stricitoare care insufle inimii aceasti cumpliti linigte, aceasti plicere nenorociti qi pierzltoare, se numir6 gi citirea cunoscutei cirticele Urmarea lui Hristos a lui Toma de Kempis, monah apusean, aflat in ingelare drdceasci. Desfitarea amigitoare se hrdneg35

te din pdrerea de sine, care se nagte din lucrarea sublire a slavei degarte, ce orbegte mintea gi inima; ei ii place si se pronunfe, ea igi ingiduie sd se abatd de la supunerea cu de-amAnunful fafi de Sf6nta Biserici, crezAndu-se mai degtept ca ea; la fel ca toate ingelirile gi cursele diavolului, la fel ca insugi diavolul gi ca odrasla acestui4 pdcatul, nu suferd buna mireasmi, ucigitoare pentru ele, pe care o rispAndesc pocdinla 9i roada acesteia - smerenia. MAntuitorul lumii a zis: Fericili cei sdraci cu duhul, fericili cei ce fldmkruesc acum, fericifi cei ce plfrng acum, gi: oai ttoud, celot ce
sunte[i sdtui acum! (Lc. 6,20-21',25r. Mintea omeneasci nu-i in stare sd deosebeascd binele de riu; rdul, travestindu-se, Poate cu ugurin!5, aproape intotdeauna, s-o amdgeasci. $i lucnrl acesta este foarte firesc: mintea omeneascd e tAniri, iar gAndurile rele care il luptd au peste gapte mii de ani de experienfi in lupti, in viclenie, in vAnarea sufletelor omenegti. A deosebi binele de riu este treaba inirnii. $i aici este nevoie insd de vremg este nevoie de implinirea indelungati a poruncilor evanghelice pentru ca inima si dobAndeasci gustul subfire de care este nevoie pentru a deosebi vinul adevdrat de vinul misluit. CAt privegte faptul cd este treaba inimii si deosebeasci binele de riu gi ci ea nu dobAndegte indati putinfa de a-gi indeplini aceasti treab[ di mirturie apostolul: hrana tare este pentru cei desdahrgili, care au prin obignuinld

sim[urile inodlate sd deosebeascd binele gi rdul (Evr. 5, 14). De aceea, pAni cAnd inima nu va dob6ndi deprinderea deosebirii binelui de riu, foarte de folos este sfatul unui aproape crescutin sAnul Bisericii Risiritului, singurei sfinte, singurei adevArate, care cauti gi care a aflat in supunerea fafd de ea libertatea cea fericiti. ,,Din ascultare, a zis SfAntul Ioan Scdrarul, se nagte smerenia adeviratd, iar din smerenie - adevirata dreapti soco. tinli sau infelegere duhovniceascd." Agadar, in afara neascultdrii neabdtute fali de Bisericd nu este nici smerenie adevirati, nici irlelegere duhovniceasci adevirati: acolo este tirAmul intins, impiriqia intunecati a minciunii gi a amigirii de sine cireia aceasta ii di naqtere. Binele se deosebegte de riu printr-o mullime de semne, pe care omul le recunoagte pe misura sporirii sale duhovnicegti. La inceputul scrisorii am numit semnele care sunt mai aproape de starea dumneavoastri sufleteascd, gi aceste semne vi sunt de ajuns! invifafi-vd, pugn cAte pufin, sd deosebifi, folosindu-vd de ele, binele de riul travestit. Hristos sd fie cu dumneavoastri!

12.
Despre nevizuta lupti JuLovniceasci. Despre sporirea Juhovniceasca gi Jespre ispiti

13. Curn fueluie si fie cei ."

Jo"... si intre in

irnpirilia cerurilor

viteaz, lupti-te cu birbife cu dArzenie, cu indiritnicie. Nu-i lisa vrdjmagului, din lenevie, biruinfa. Dupd infrAngere nu te descuraja; apuce-te iar de sabie, 9i la luptn! Rdnile primite in lupti vindecd-le prin pociinfi. Iati regula nevizutei lupte duhovnicegti! CAnd Domnul vrea sd-i diruiasci cuiva sporire duhovniceasci, ingiduie si vind asupra lui lupti. Ispita sufleteascd il inmoaie pe om, il imblAnzeEte cum e imblAnzit calul gonit in manej la coardS. Celui ce biruie i se ingiduie se infte la cina harului: 9i intr5, 9i gust5, 9i se indulcegte la cina Domnului siu cum se indulcegte la ospdpl impdritesc ostagul care gi-a dovedit credinfa prin statomicie, prin birb5f,e, prin rdni, prin biruinfi. Hristos sd fie cu tine! El si te intireascd!

ii

e sA vi spun?.. Celor ce vor in impiriFu cerurilor MAntuitorul lumii le-a poruncit si fie precum copiii: simpli, fdrd de rdutate,ldrd duh de iscodire, credinciogi, iubitori si primeasci invifiturd, ciindu-se grabnic pentru gregeli. Urma$ acestui sfat al Domnului: la vremea potrivitd veli sim$ o fericitd innoire, intirire a sufletului dumneavoastri. Aceasta se va sivArqi treptat pe nebigate de seami... Omul se vede sdrimbat deodati, gi-L preaslSvegte pe Atotbunul gi Atotputemicul Dumnezeu. Si nu vi plAngeS de scurtimea scrisorii mele, si nu o mdsurali dupi num5rul rAndurilor. Cercetafi-vi inima: daci ea este mAngAiati indestulati, misura este deplind.

f1 \.-

38

39

Iati cum sunt simtimintele mele fafi de dumL4. Cel osandit Je con;tiinfa sa nu-;i poate osanJi .pro"p"l". Legea lrri Hristos cere risti6fnire. Despr. srnerenie gi J"spre increJinlarea in voia lrri Durnnezerr
neavoastrd! Scrisoarea dumneavoastri m-a migcat fi aceasta este pricina pentru care vin la dumneavoastrd, in flnufuri striine, prin acest rispuns, gi poate ci am ajuns deja. SunteF nec5jit fiindcd sunte$ in lupt5, sunteti in luptd fiindci legea lui Hristos e duhor,niceascS" cere rdstignire. Vefi afla mAngAiere in aceea ci omenirea nu s-a putut apropia niciodati de ristignire firi lupti. Dovada este insugi Dumnezeu-Omul. El S-a rugat in gridina Ghetsimani ca si treacd de la El paharul, 9i sudoarea Lui cddea pe pimAnt ca piciturile de sAnge (v. Mt. 26, 39; Lc. 22, M). Dacd vedefi cd neputinla vd biruie, sd gtig ci Domnul este puternic si dea tdrie poporului Sdu, dupi cum spune Sf6ntul David (v. ps. 28, 1,1). Ai lui. Dumnezeu sunt gi primesc de la El tirie cei ce ii rd-an credinciogi cu voia atunci cAnd neputinta lor ii face si incalce aceasti credinciogie cu fapta. Aduceti-vd aminte ci Hristos a venit si ii cheme Ia pociinli nu pe drepfi, ci pe picitogi. Recunoagtefi ci facef, parte din rAndurile acestora, cideli cu smerenie la picioarele lui Hristos, incredinfAndu-vd voii Lui, incredinfAndu-vi voii Lui prezentul gi viitorul, iar El va revirsa pace gi liniqte in sufletul dumneavoastr5, lucru prin care va ardta ci este aproape, ci Pronia Lui vegheazi asupra dumneavoastri. Un oarecare SfAnt Pdrinte a zis: ,,Fericit omul care a cunoscut neputinfa sa, pentru ci dreptul care
41.

e ce spunefi ca nu suntefi vrednic de bunivoinfa gi nici mecar de ingiduin!a mea? Eu nu sunt altceva decat un Pecitos netrebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea lui Dumnezeu, firi de care sunt negregit sortit iadului. Dumnezeul meu imi spltne: cu mdsuta
cu care mdsurnti oi se oa mdsura Ei cu judecata cu ca-

judecati aeli fi judeca[i (Ml.7,2). AvAnd nevoie de milostivirea Dumnezeului meu, avand nevoie de ea in deplind misurd, am pentru aproapele meu numai milostivire. Luind aminte la propria congtiinli atunci cAnd ea cAntdregte 9i preluiegte vrednicia mea, doresc ca ea si md puni mai prejos decAt tof cdlcitorii de lege. OsAndit fiind de congtiinfa mea, nu pot si-mi judec aproapele gi cu atAt mai pufin si osAndesc pe cineva. Bine este sd fii la picioarele aproapelui prin felul tiu de a gAndi: atunci devine accesibili Evanghelia lui
re

Hristos!
40

nu a cunoscut nePutinta sa este Pe o cale foarte primejdioasi!" Altul spune: ,,Daci Hristos a venit nu pentru drepli, mi lepdd de dreptatea mea ca de un picat care mi desparte de Hristos
gi gisesc drePtatea mea - dreptate cereasci' i^ide -qto*l de a mi apropia de Hristos 9i de a fi cu El - tr recunoaqterea p6citoEeniei mele"' Vi scriu toate acestea sPre mAngAiere, ca vizind ci vi aflali dator inaintea lui Hristos sd ajunge$ nu la deznidijduire gi la mfinire, ci la smerenie' care sd fi$ senini ca urmare a nidejdii in Hristos, nu rugineazd, cici El e Atotputernic'
ce

15, D".p". o"J"r"a Julovniceasca. Suflete, izLive;te-te J. f;l"il. fi"."i care este aceasti lurne!

u pl5cere in inimi imi amintesc cum in

luna noiembrie a anului care a trecut ati Pustia Sf6ntului Serghie. Acolq in bisevizitat rici, in rugiciunile Si canterile sfintei slujbg a$ intAmpinat ziua dumneavoashi de nume, I-a$ mullumit lui Dumnezeu pentru trecut L-afl rugat pentru viitor, i-a!i mullumit ingerului dum-

neavoastri pizitor pentru ocrotirea de pAnd acum, l-af rugat se vd pdzeasci in wemea viitoare a vie$i dumneavoastrd pimAnteSti, pann la sfArgitul acestei viefi, pAnd la intrarea in vegnica fericirg inaintea fe,tei lui Dumnezeu. Dupi dumnezeiasca Liturghie, ali poftit la chilia mea; acolo ne-am mdngAiat cu iubirea noastri frifeasci in Domnul, cu impreuni-vorbirea in Domnul. MAngAiere e si vezi pe pimAnt un om care se teme de Dumnezeu, care Ii aduce jerffd viala gi puterile pe care le-a primit de la El. Din nefericire, cei mai rnulli procedeazi altfel: aduc jertfd satanei darurile lui Dumnezeu.
43

Mullumesc Milostivului nostru Domn, Care m-a adus si mi odihnesc in insingurare de agitalia capitalei! Deja nu imi mai sunt necunoscute simllmintele care il cerceteazi pe om in insingurare. Tocmai de aceea pustia ir:rsinguratd m-i momit atat de uor din zgomotoasa Pustie suflea SfAntului Serghie. insingurarea intdreqte tul, ii insufld o anumiti birbdlie un anumit dispre! falX de lume, Pe care nu le po$ simli atunci it atingere cu lumea' CAnd sufletul cal.at a "l vecd stricdciunea prin lepidarea de stricXciune' in de in lumina adevdratd tot ce e stricicios, 9i cump6na inimii, care nu se poate rnulfumi cu ni; mic altceva, se pogoard vederea duhorrniceasci' Aceasta il face pe vieluitorul chiliei linigtite lo-

miti inil$me neobignuiti, stAncoasS, se infdfigeazi privirilor un peisaj foarte pitoresc, cu totul incAntitor; unii c5ldto4 suindu-se la acea inillime infricogitoare, au fost atAt de uluiti de mirefia priveligtii, incAt de uimire nu s-au mai $nut pe picioare, au cizut de sug s-au zdrobit. La fel lucreazi gi vederea duhorrniceascd! Cel ciruia i se descoperd pe neaqteptate se arunci, de uimire, in aceasti prdpastie gi moare pentru lume! Cdldtorii sus-pomenifi nu au inviat: la poalele stAncilor elvefiene, cruci negre din lemn strljuiesc rdmigilele pimAntegti ale acelor fii ai Britaniei; eu ag spune cd cel pe care vederea duhovniceasci l-a omorAt fali de lume nu mai invie fafi de lume. Vai! N-ag avea dreptate sd spun aceasta, gi ca atare nu pot s-o spun! Vai! Omul invie gi pentru moarte! Solomon a inviat pentru moarte! Iuda a inviat pentru moarte! Pentru moarte au inviat mulS!.. Vai! CAt suntem de slabi, cAt de schimbitori!.. Privesc neputinla noastrd, o privesc cu lacrimi!.. Ochii mei cauti mAngAiere, gi dinh-o dati se intorc spre pustie, spre insingurare!.. Acolo, acolo e cel mai sigur! intr-acolg suflete al meu, gribegte! Fugi!.. Daci picioarele nu sunt indeajuns pentru a alerga repede, ia aripi! Gonegte!.. Zboardl.. Izbdvegte-te de fdlcile fiarei numite ,,lume"! Fii asemenea fericitei femei care a fugig care a zburat in pustie, femeii pe care a vdzut-o vdzitorul tainelor duhorrniceqti - Ioan. Picioarele sunt infelegerea sindtoasd in Dom-

'

cuitor, se poate spune, al Raiulur, il aduce in altd lume, in fata cdreia lumea de aici este foarte strAmtl nimicnicd. in tihna liniqtirii sufletul plutegte ca intr-o intindere necuprinsi, privegte ce: le trecute, cele de fa!i, pimAntuf cerul, timpul' vegnicia. Aga privegte pe vreme limpede vultu*i it t it elg** de neatins, in adAncul striveziu
de azur. Cu cAt este mai ir:rtins spa$ul pe care il ocupi peisajuf cu atat este mai mireafd priveligtea' bune sunt frumuse$le pe care omul le poate exprima, descrie prin cuvAnt, insi neasemuit mai inalte sunt cele mai Presus de cuvAnt, care aduc inima in starea de rdpire 9i fac mintea sd nu mai poate lucra. Se spune ci in Elve{ia, de pe o anu-

nul; aripile sunt credinfa: bate din ele, din aceste aripi putemice, trece peste codri, ape cAmpii 9i munli cel ciruia i le-a dat Hristos. De la El si cerem credin!5; pildi ne-au dat apostolii, care ziceau qi se rugau: Doamne, adaugd-ne noud credin'

r6.
Despre insin5furar" si Jespr" ve;nicie, Ottr.tl nrr e rnenit pirnintului, ci ."rJ.ri. Cum treLuie sa fie locuitorii acestuia

ld! (Lc.17,5). Domnul si ne d5ruiasci a stribate in zbor marea viefii pe aripile credinlei gi a intra in limanul cel fericit, care este cerul.

ie nu-mi trebuie nimic. Ceea ce-mi trebuie - ceea ce-i trebuie sirmanului meu suflet - am cerut deja: am cerut si fiu scos Ia pensie ca si triiesc in retragere, in insingurare. $i o si vd dau un mic rispuns despre insingurare. Aceasta este o moarte lini gi pagnicd inainte de acea moarte care este destinul de neocolit al tuturor oamenilor gi care pentru pdcitogi, pentru robii lurnii, este cumplitd. in insingurare se gterg treptat din mintea omeneasci impresiile intipirite in ea de lucrurile lumii, 9i mintea igi pierde treptat impdrtigirea cu lumea. Ea o privegte ca din tirAmul de dincolo de mormAn! ca de pe lumea cealalti. Ca sd irlelegefi mai bine, gAndi$-vn h China, apoi uitafi-vi la dumneavoastrd" uita$-vd cum privesc mintea gi inima dumneavoastri aceastd !ari. Vef vedea in sufletul dumneavoastrd numai concepfi tulbu4 din auzite, concepfii striine de viald - ele capitd viafi atunci cAnd vezi lucrurile, cAnd ai de.a face cu

ele cand ai fali de toate o infelegere indeaproape. Veli vedea cd inima dumneavoastrd este faii de aceasti lari tot atAt de moarti ca fafd de o in poveqti' Aqa lard ce nu existi sau existd doar pare gi lumea pentru sihastru, Pentru locuitorul pustiei depirtate gi adAnci. Tofi cei ce triiesc in iume ii par a fi nu locuitori statornici, ci doar niqte cllitori. Chiar aga gi este! Triim - cildtorim' Unii merg, modest, pe jo9 al$i galopeazi pe cai, allii gonesc in c are repezi; sfArqitul e acelaqi pentru toti... Cel ce vieEuiegte in insingurare se uiti insi puSn, chiar gi cu asemenea ochi, la lume, la fel de pu$n cum se gAndeqte la China 9i se preocupi de ea locuitorul Sankt-Petersburgului. O preocupare mai mare, PreocuPare de cipdtAi, singuri Preocupare, este Pentru el lumea unde s-a mutat: aceasti lume e vegnicia' Por$le acesteia s-au deschis larg inaintea privirilor uluite ale sufletului, 9i privirile sufletului au aSntit cu ldcomie aceste irtinderi nemdrginite, se cufundi in ele, sorb priveligtea nou descoperitd, pAnd atunci necunoscutd, cu totul neqtiuti pAnd atunci, sunt pironite, nu se pot desprinde"' Vegnicia!.. intr-acolo s-au scurs toate vremurile dinaintea noastre; in acest hdu s-au ascuns toate milioanele de oameni care au trii! unul dupi altul, pe fala pimAntului; in fafa ei, sub privirile ei s-a niscut lumea, s-a inmulfit omenirea, s-au format seminfiile, popoarele, impiriliile; sub privirile ei, multe impirdlii c6ndva infloritoare
48

s-au preficut deja in pustie, multe orage mari au ajuns una cu pdmAntuf au intrat in p5mAnt, au fost acoperite de eL sub privirile ei, ale pustiei nelocuite, codri nepitrungi, mlagtini nestribitute au ajuns silaguri infloritoare ale unei societiti omenegfi numeroase, cultivate, agitate... La toate acestea a privit gi privegte cu nepisare, cu rece severitate, vegnicia. Nimic n-o safuri gi nimic n-o va sdtura. Totul hebuie si piari in e4 totul ii este jertfi ea privegte toate cum privegte soarele fierbinte al primiverii Ia zdpad,a pHpAndd, firavi... Iar la vegnicie privegte, o soarbe din priviri, linigtindu-se in ticerea insingurdrii sale, sihastrul. lnvdfat de aceastd priveligte, el socoatg numegte tot ce este wemelnic, aqa cum il irva!d SfAnta ScripturS, ,,degertdciune"; el se incredinteazi ci omul nu este menit pimAntului, ci cerului - gi cerul ne-a descoperit, in Evanghelie, cum trebuie si fie viefuitorii sii. Aceasti lege a Dumnezeului Preainalt se strdduie ceas de ceas si o implineasci adeviratul Lui slujitor, cercetAnd dupi indreptarul ei daci nu cumva mintea qi inima lui s-au abitut de la calea dreapti, daci nu implinesc cumva vreo altd voie - voie intunecatd, voie riutdcioasi, voie stricatd... CAnd omul trdiegte astfel, cerul se pogoari pe pim6nt, iar odatd cu el se pogoari in aceasti vale a intunericului, a plAngerii gi necazurilor, m6ngAiere4 fericirea cereasc5.

17. Despre pociinfa alevitati ;i Jespre cea inckpuitd. Din ce este alcituiti pociinfa mireanului

m primit scrisoarea dumneavoastri,

9i

. pecetoasa mea inim5 a Primit vestire si rispundi la ea firi intArziere. ...Ce ,,pieptinatd" e scrisoarea dumneavoastri de acum, parce e cipigAna mojicului dupi
baie, ce cuminfce! De scrisoarea dumneavoastri dinainte m-am speriat. Ce sofisticatd! Ce preten$oasd, ce pompoasd! Parci tot corpul de gardl ar fi iegit la paradd pe CAmpul lui Marte! Nici nu am indriznit si rispund. Cum citesc, md apuci groaz4 9i nu pot sd rdspund. Stepan m-a tot impins, cum impinge ,tdranul mArloaga si tragi de plug cAnd ard: ,,De ce nu-i rispundeli lui N.?" Pdi dacd nu-mi vine si rispund, nu-mi vine! $i mArloagele dupi cAt se vede, au inddritrricia lor. Despre ceea ce urmeazi n-aq fi vrut si vi scriu, dar de vreme ce am inceput o se scriu, ce si fac... Pocdinfa de care - descria$ in scrisoarea trecutd - v-a$ invrednicit si vd atinge$ nu a
50

fost decAt o inchipuire a amdgirii de sine. V-a!i gAndit 9i v-a!i tot gdndif ali tot auzit de una gi de alt4 9i degteaptd suntefi, 9i smeriti nu suntef: ei, 9i vi s-a nizirit ceva in cipgor, s-a clddit in el un castel vrijit. Iar pricina intregului necaz eu sunt v-am citit ceva ce nu vd std in puteri, gi prin asta v-am z|pdcit. Dupd roada lor ?i aeti cunoagte (Mt.7, 1,6), a zis Domnul. Care a fost roada stlrii acesteia, pe care sufletul gi-a alcdtuit-o singur, cu care s-a lingugit singur? Singura roadi au fost ifosele degarte, ifose degarte in deplinul inleles al cuvAntului, care v-au scos din starea dumneavoastr5 obignuiti! I-a{i scris marelui staret gi acela, ca om trditor in cer, nu a priceput ci dumneavoastri ii scriefi despre bolovary drept care v-a rispuns despre Ivary v-a dat api la moard si rdmAneti in pociinta dumneavoastrd inchipuiti, presupunAnd ci in dumneavoastri lucreazi vederea pocdinlei la fel ca in el - acea vedere care este un har minunat al lui Dumnezeu, diruit cilugdrilor care au sporit deja in linigtire. Cregtinii care triiesc in lume nu trebuie sd se atingi de lucrdrile cilugiregti inalte, mai ales de cele isihaste. $i Domnul a poruncit si nu tumim vin nou in burdufuri vechi (v. Mt. 9, ln. Vinul nou sparge burdufurile vechi; gi el se varsd, gi burdufurile le stricd: lucririle cilugiregti, atunci cAnd se apucd de ele mirenii, gi ele se stricd, gi celor ce le lucreazi le aduc vdtlmare sufleteasci.
51

Din zgomotosul gi luminatul Sankt-Petersburg a ajuns in locurile noastre indepirtate gi

tinigtite zvonul cum cd o oarecare damd foarte degteapti gi foarte ilustri i-a scris unui oarecare monah o scrisoare foarte elocvent5, scrisoare in care arita cum a vizut ea in sine un numdr necuprins de picate, iar monahul cu pricina - care, dupd cAt se vede, nu era academician - i-a rispuns: ,,Miicu!i! SX privegti atAt de subfire la picatele tale nu e de nasul tdu..." Acesta este, repet un zvon; d.acd s-a intdmplat cu adevdrat sau nu, nici a discuta nu indrdznesc, 9i de gtiut nu gtiu dacd in Petersburg capitala culturii gi educafiei, sunt ingiduite atare grosoldnii. Daci ag fi insd intrebat ce pirere am despre sfatul dat de monah damei din capitalS, aq rdspunde cu toatd sinceritatea provincialului: ,,Sfatul e grobiary dar bury gi dama cu pricina ar trebui si gi-l cresteze pe perete 9i si se lini str6ns de el." Pocdinfa care se potrivegte cregtinului evlavios care triiegte in lume este a te socoti in fiecare seari cu conqtiin(a ta. $i este preadestul! Daci cregtinul se va stridui si triiasci dupd poruncile lui Dumnezeu gi si se verifice zilnic pe sine insugr, pulin cAte pulin va dobAndi umilinfa duhului, care este inci departe de pocdinla-vedere. Dumneavoastrd v-a venit (scuzaf-md pentru expresiile firdnegti, dar sunt bune, nimeresc drept la !inti!) doar o prosteali, o prosteali trufagd! Aceasta imi este cunoscuti, fiindci eu in52

sumi mi gisesc in ea firi incetare, gi de aceea vd gi previn. Cdnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si vi avAntaS, ci mai bine sd refuzafi cu smerenie. Daci sunteli siliti s-o faceti, spune$ ceva, acolq ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului. Foarte sfAnti sunteti: imediat cu omul la ristignire! $i nici micar nu vi pricepefi siJ ristignili, ci doar il chinuifi in zadar. Vrefi si izbAndili totul prin rafiune gi prin puterile proprii, cAnd ar trebui s-o faceli prin credinli gi prin Dumnezeu.

18. Despr. viafa pirninteascd a cregtinului. Despre irrJrrrm"t.t Jrrhowniceasci. Despre citirea Sfinfilor P;ringi. Despre irnprigtiere

mai mult dupl propria lor mdsuri gi din cdrf. Ei bine tocmai sfatul de primul fel este deosebit de folositor gi de lucrdtor; el este foarte apropiat sufletului, 9i sufletul simte asta. SfAntul Isaac a zis: ,,Nimic nu este mai de folos pentru fiecare decAt sfatul lui" - pe cAnd sfatul striiry chiar daci pare a fi alcituit din cuvinte bune gi chibzuite, aduce sufletului numai chin 9i neorAnduialS. Sufletul simte ci sfatul este nepotrivif simte ci e striin de el. Sunt unii care grdind rdnesc ca cu sabra, spune Scriphna, iar limbile inlelep[ilor vindecd
(Pilde 12, 18).

iniqtifi-vi! Viafa pimAnteasci a cregtinului este amestecati cu mangaieri gi cu ispite. ASa a randuit Purtarea de griji dumnezeiasci! MAngAierile ne sprijini in calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne inlelepfesc.

Folosi$-vi mai mult de citirea Sfintilor Pirin$;

aminteasci de virtutg si vi indrume in calea lui Dumnezeu! Felul acesta de vieluire este al vremurilor noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de citre Sfinfii Pirin$ ai ultimelor veacuri. PlAngAndu-se de marea puflndtate a indrumitorilor gi sfituitorilor de Dumnezeu luminafi, acegtia ii poruncesc rArrnitorului bunei credinte sd se cdl5uzeasci in viata sa dupd scrierile Pirintegti. Sfatul sJin{ilor este priceperea (Pilde 9, 10). Strdduiti-vi si nu vi fure imprdgtierea, iar daci se va intAmpla sd fiS furat de ea din neputinfa pe care o au in fire toF oamenii, nu vd descurajati. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc pentru omul triitor pe pimAnt, nici micar pentru cel care triiegte in cea mai adAnci pustie gi insingurare. Nestatomicia gi alunecirile lucrea-

fie ca acegtia sd

vi

cilduzeascd,

si vI

Tovirdgia oamenilor binecredinciogi 9i discuSile cu acegtia aduc un folos vital. Pentru a da sfat, pentru a indruma nu este insd de ajuns si fii binecredincios; trebuie si ai experienfd duhovniceasci, 9i in primul r6nd ungere duhovniceasci. AEa invald despre aceasta Scriptura 9i Pirinfi. Sfetuitorul binecredincios, insi lipsit de experienli, mai degrabd poate si tulbure decAt sd aduci folos. Nu numai printre mireni, ci gi printre monahi este foarte greu de gisit un sfituitor in stare, ca sd zic aga, sd misoare $i cant5reascd sufletul care se sfituiegte cu el qi sd-i dea sfat potrivit misurii acestui suflet, potrivit ,,al"u!iei" lui. Acum, sfituitorii gi indrumdtorii dau sfat

zd neapdrat in fiecare om, chiar gi in sihastrul care se nevoiegte cu cea mai mare asprime - cu atAt mai mult e cu neputin{i si nu fie furat cel ce tri-

iegte in lume, in mijlocul tuturor smintelilor. Si nu dorif de la dumneavoastri ceea ce este cu neputin!5, sd nu pretinde$ sufletului dumneavoastri ceea ce el nu-i in stare si dea. Vindecati-vd alunecirile prin pocdinfd, iar ceea ce lipsegte din

19. Despre pre5fitirea pentru vesnicie, Despr. Sfatrta Scripturd pi tdlcuirea ei. D.spr" o.J.r.a Je sine

lucrarea dumneavoastri acoperif cu umilinta duhului. Dumnezeu si vi binecuv6nteze !

remea degrab zburitoare s-a apropiat deja de hotarul amiui 1847, in scurti vreme va trece acest hotar, gi anul pe care il incheiem de trdit aculn va intra in rAndul anilor
trecuti, care nu se vor mai intoarce. Dintre nenumiratele lui intAmpldri, unele vor fi inscrise pe tablele istoriei spre pomenire indelungati omenirii, unele se pistreazi in amintire pentru o sutd de ani, cincizeci de ani, unele se pistreazl gi mai pu$ni vreme; cea mai mare parte se cufundd in adAncul uitdrii: in acesta se vor ineca, se vor ingropa vor pieri. [r goand a trecut arl:J'47; la fel de repede va trece gi '48; in goani vor trece mulfi ani, inghiflndu-se cu licomie unul pe altul, inlocuindu-se unul pe altul. $i noi trecem in zbor pe aripile timpului, fdri si bdgim de seami, intinderea vietii, ajungem in zbor, flrd si bigim de seamd, la insegi portile veqniciei!.. imbitrAnesc qi mi se pare cd vremea a devenit mai gribite! Ea zoreqte,
57

zoregte!.. Opregte-te! Lasi-ne si ne uitim in noi ingine gi si cunoaqtem mai aminunlit voia lui Dumnezeu, sb ne pregdtim pentru vegnicie cum furse cuvine! insi neindurata nu ia aminte, nu-i wednicegte nici micar de o privire pe cei ce o

roagd! Ea zboardt.. Oamenilor! Dumnezeu v-a poinclt: priv egheali! Dull;rnezett v-a spus despre ttmp; zilele rele suntl inainte de a intra in arena anului '48, vb ttez cAt se poate de sincer, din toati inima, toate bunetesle cu putin!5, mai ales buniti$le cele duhovniceqti qi adevirate Pe care le aduce credinne-a povdtuit !a lui Hristos, pe care Dumnezeu si le cdutim. Agonisi$-le, agonisifi-le Prin toate mijloacele bunei credinfe! Iar la ternelia tuturor faptelor trebuie si stea adevdruL dupi cum la temelia zidirii trebuie sX stea piatra cea trainici din capul unghiului! SfAntul adevdr cel de Dumnezeu dirui! de Dumnezeu descoperit oamenilot este Pestrat in SfAnta Scripturi gi in scrierile SfinSlor Pirinli. Dacd nu este zidite pe temelia aceasta, clddirea virtu$lor este cu totul lipsiti de triinicie, buni de nimic. Sunt foarte bucuros cd vi place atAt de mult la Moscova, mai ales din pricina lucrurilor sfinte in care este bogat acest vechi oraq creqtinesc - dar gi intr-un asemenea loc minunat trebuie si luim aminte la inima noastri in lumina pe care o rdspAndesc Sfanta Scripturi 9i scrierile Sfinlilor Pirinli, iar nicidecum in propria noastri lumind'
58

care e vitimati de cXdere, molipsitd de ingelarg sau in vreo alti lumind mincinoasi. Scrie$: ,,Nu puteli gti ce se petrece in sufletul meu. Mi se pare ci omul insugi, daci vrea si cerceteze sufleful siu gi si pitrundd cu sinceritate in migcirile lui, poate se se cunoasci pe sine insugi mai bine decAt oricine." in ce privegte primul lucru pe careJ spunefi, sunt de aceeagi plrere cu dumneavoastri: in pdcdtogenia mea gi in orbirea me4 ce vine din picdtogenie, nu mi vdd nici pe mine insumi, gi cu atAt mai mult nu ii vid pe al$i. Ca atare, mi

Nu md opresc a vi scrie cuvintele Cuviosului Dorotei, ce mi-au venit acum in minte: ,,Ur5gte

- 9i si pitrund in invifdtura Sfintei Scripturi, primind-o aga cum o explici Sfinjii Pnrin$, aga cum o primegte Biserica, nu in inlelesul pe care i-l dau dracii gi urmdtorii acestora. $i dracii tAlcuiesc Scriptur4 spre pierzarea qi inEelarea celor ce iau aminte la ei! Poate cd in lumina, in lumina adeviratS, pe care o rispAndesc Evanghelia gi SfAnta Biseric5, md voi vedea cAt de cAt pe mine insumi, imi voi vedea intunericul imi voi vedea orbirea! Duhul meu rdtdcegte 9i fdrddelegea mea md afundd, sufletul meu e cuprins de fricd (Is.21., a), spune SfAntul Proroc Isai4 care se vizuse pe sine insugi. Vederea de sine se arati prin slricia duhului, nu prin mulfumirea de sine qi nddijduirea in sine. Cea de-a doua jumitate a vorbelor dumneavoastri m-a speriat! in ea este ceva primejdios!

stridui si pitrund

vreimagul glasul indreptirii, pentru ci pururea voieqte pieizarea noastrd. Vezi de ce iubegte Pe ."i .L incredere in inlelegerea lor? Pentru ci ",.t sinaceqtia ajuti diavolului, ficAndu-qi bAntuieli guri. Eu altd cidere nu qtiu la cilughr din altce-/ ia firi numai din a crede inimii sale' Unii zic ci omul cade din cutare sau din cutare pricind - dar la cieu, preflrm am zis, alti cddere nu gtiu sd fie neva, firi numai din aceasta' Vizut-ai pe cineva cd a cirzttt? Si gtii ci a urrnat siegi' Nu este alt lucru mai greu decAt acesta, nici mai pietzhtor" ' citili pAni la capit? 9i aga mai"departe. Vreli si i.lit"g-na itt .i.tea Avei Dorotei, la capitolul "Dein spre aceea ci nu trebuie si se increadd cineva
ingelegerea sa" ' 'Doirnul pdzeascd de toate cursele nevizute ale stipAniiorului lumii acesteia' 9i sd vi mAntuiasci, spre slava numelui Siul

20'
Mangaiere pentru rnoartea unui tdnir. Viafa pirnAnteasci este o preglitire pentru cea vegnici. Soarta noastri in vegnicie se afli tn niinile noastre

si vi

mpdrtiqesc din inimi durerea ce v-a lovit! lnsugi Milostivul Dumnezeu si vi mAngAie! Sd vd mAngAie gAndul ci tAndrul nevinova! curat ca un inger, neapucAnd sd se intineze cu nici un fel de necuretii pdm6ntegti, a plecat, a zburatla limanul cel neprimejduit - la cer. Acolo, nimic Ai nimeni nu va unelti impotriva bundstirii lui! Vegnicia ce curge lin gi fericif care nu trece niciodatd" care nu se impufneazi, s-a prefdcut pentru mogtenitorii ei intr-o singurd zi. Acolo este bucurie neschimbatS, acolo este praznic ce nu amufegte, acolo este ospif gitit din veac Ai pe veci de citre impiratul impira$lor Dumnezeu. Intr-acolo gi-a luat zborul cu grabi tAndrul, chemat de Marele RAnduitor al ospSfului, Ziditorul oamenilor. Cine se poate impotrivi atotputemicei chemiri a Celui Atotputemic? indati ce fiptura va auzi porunca Ficdtorului siu, va grdbi intr-o clipi s-o implineasci, ascultAnd

J I

61

ca o sluge.

Si privim cu ochii credinlei la t6nirul drag ce merge pe intinderile vizduhului citre cer! Sd privim cu ochii credinlei la tAnirul curat' e ce s-a sdligluit in cer 9i de bucurie a uitat tot ce pdmdntesc! SiJ pehecem cu rugdciune fierbinte, gi cu lacrimi fierbinfi! Sd aducem sPre pomeru-' rea lui prinos de rugiciune Ei lacrimi! Pimantul este tdrAmul plAngerii; cerul este tdrAmul veseliei. Veselia cereasci creqte din seminlele semdnate pe pimAnt. Seminlele acestea sunt rugiciunea
qi lacrimile.

2l'
in
Despre viafa pirrnteasci. ce vittuli treluie sa ne newoirn cu precalere

rimi$ felicitarea mea caldd cu prilejul

apropierii Anului Nou gi totodatd a zilei dumneavoastri de nume. Domnul si vI binecuvAnteze toat6 viat4 sd vesteasci inimii dumneavoastri voia Sa cea sfAnti, buni gi desivArgitd. Sporif, sporigi in faptele milostivirii! Viala de aici este, firi doar qi poate, ca un cAmp seminat cu tot felul de grAne qi de legume, sddit cu o mul$me de pomi 9i de arbugti de tot felul; oamenii sunt lucritorii; unul e in stare sd ingrijeasci vifa de vie alhrl - legumele, altul - si semene grAne, altul - si are pimAntuf altul - numai si smulgi mdricinii. Fiecare si se osteneasce in farina virtulilor de care este in stare, la care a fost chemat de Dumnezeu, Care arati chemarea Sa fapturii inlelegitoare prin acele puteri sufletegti" prin acele mijloace pe care le-a ddruit acestei fipturi. Minunati este farina, ogorul milostivirii materiale; lucritorul lui se nevoiegte gi se indulceqte in acelagi timp. CeI ce miluiegte pe sdrac, ne invafi Scriptura dAndu-ne m6ngAiere, dd imprumut lui

Primifi lacrimile mele ca pdrtaqe ale lacrimilor dumneavoastri gi impirtigiS-vi de mAngAierea duhorrniceasci pe care v-o trimit in aceste rAnduri. Cu tolii suntem cdlitori Pe Pemant Pentru scurti vreme' Cu tofi avem a pleca de aici, 9i nu din se Etie ceasul in care Dumnezeu ne va chema hanul nostru. Sd ne folosim viala pimAnteasci spre a ne pregiti pentru veqnicie; se ne Pregetim vegnicia cea fericiti! Destinul nostru veqnic se afld in mAinile noastre, fiindci Dumnezeu va rdspl5ti fiec5ruia dupd faptele lui' flgi incredintat de dragostea gi devotamentul pe care le-a$ sddit in inima nevrednicului dumneavoastri rugitor citre Dumnezeu'

Dumnezeu, gi dupd darea lui se oa rdspldti lui (Pilde 19,17). Si sporili in larina dumneavoastrd: si seminaf milostenie, si secerati mAngAiere, si vi curifa(i de neghine grAul, si pregitili jertfi curati, aga incAt impiratul impira$lor, privind la ea cu ochiul Sdu cercetdtor Si atotvizdtot s-o recunoascd vrednici pe de-a-ntregul de hambafuI cetesc. Bate argintul neldmurit, ne invali cel de Dumnezeu infelepft, gi se on curdli tot curat: ucide pe cei necreilinciogi inaintea irnpdratului, gi se aa inilrepta tntru dreptate tronul lui (Pilde 25, L5) . Tronul lmpdratului Dumnezeu este sufletul omenesc, iar necredinciogii pe care ni se poruncegte aici si ii omordm sunt gAndurile gi simfdmintele slavei degarte, dorinfei de a plicea oamenilor, care se strdduie, ca nigte vrijmagi gi furi, si-i

22.
Despre cuvenita pregfitire pentru vesnicie. Despre corecta citire a Sfintilor P;ring. Despre n.""2uri: {eri ispite este cu neputinfi

si ne apropiem J. D,r-t.z"rr

vi diruiasci a petrece anul care vine gi ceilalF

D rimiti caldele mele felicitiri cu prilejul I sirbitorilor 9i Anului Nou. Domnul sd

ripeascd omului plata cereasci prin amdgire4 prin ndlucirea plifii pnmAntegti. Acegti vrijmagi nevdzu,ti, aceEti uneltitori impotriva mantuirii noastre, sunt dati in vileag inaintea fetei Impiratului de citre legea descoperiti noui de Dumnezeu de cdtre Evanghelie, gi adevirata slugi a impAratului poate si-i omoare pe necredinciogi, fiind luminat 9i imbirbitat de fafa cea luminoasd a Cerescului Impdrat...

ani ai viefii dumneavoastri plicAnd inaintea lui Dumnezeu, cugetAnd la vegnicig fipfuind pentru vegnicie. Umbrele pimAntegti trec deja! Este timpul sd incetim a mai alerga dupi ele aga cum aleargd bdiefelul dupi fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajigtea smdlluiti cu flori! Este timpul si ne gAndim, si ne gAndim temeinic la ceea ce este esenfial, vegnic! $i se indelehricegte cum se cuvine cu vegnicia cel ce exerseazi statornic in citirea Noului Testament gi a scrierilor Sfinfilor Pdrinti, care ne invafi si in,telegem corect Evanghelia lui Hristog cel ce, cunoscAnd in felul acesta voia lui Dumnezeu cea bunb gi desdvArgiti, igi indreapti potrivit ei felul de a gAndi, miqcdrile sufletegti, iar pdcdtogenia gi alunecdrile gi le vindeci prin pocdin!5. Cregtinul care triieqte in lu-

me nu trebuie sd-i citeasci pe Sfinlii Pirinli care au scris pentru monahi. Ce folos si citegti despre virtufile pe care nu le poli implini in practici? Nu poate fi nici un folos, insi poate fi vdtdmare, care sti in aceea cI in om se va stami inchipui rea unei stiri duhovnicegti care nu i se potriveqte

deloc. Aceasti inchipuire uneori va desflta lingugitor cu nilucirea unor virtufi inalte, alteori va aduce asupra sufletului trAndivire 9i deznddei de cAnd vedem ci nu putem implini virtulile cu pricina; intotdeauna gi in chip statomic ne abate de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit gi astfel face viafa noastre degartd, neroditoare. Cregtinul a cirui soarti este si-gi peheaci gi sd-gi incheie viafa in lume trebuie si-i citeascd pe Sfin$i Pirinfi care au scris pentru toS cregtinii. Asemenea scriitori sunt SfAntul Ioan Guri de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Ashahanului, Gheorghe ZdvorAni. Ce areni bogatd pentru citit! Ce bogati p5gune duho','niceascS, pe care se pot hrini pAni la sa! gi ingrdgare cuvAntitoarele oi ale lui Hristos! Mi bucur, gi md bucur impreund cu dumneavoastri, vdzAnd din ultima dumneavoastrd scrisoare cd sinitatea fiului dumneavoastrd merge spre bine. Pe cine iubegte, pe cine primegtg Domnul il bate qi-l pedepseqtg iar dupi aceea il izbevegte din necaz. Firi ispitd nu ne Putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusd la incercare, au zis SfinEi Pdrin$, nu este virtute! DacA vede$

mite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede necurSli4 pe care o urigte! El privegte cu ingiduinfi necurdfia omeneascd, tdmiduind-o prin tot felul de mijloace, dar de la cel in care vede necurifia driceasci igi intoarce fafa. Iubindu-vi pe dumneavoastri gi pe fiul dumneavoastre, apropiindu-vi de El, a ingiduit si vi vini necaz. De aceasta vi veli incredinfa din faptul ci dupi ce necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu a devenit mai limpede, mai apropiati,, atAt pentru el, cAt gi pentru dumneavoastrl. Asta vdd gi din mine insumi: inainte vi vorbeam mult mai superficial, lucruri mult mai ugoarq pe cAnd acum ceva mi silegte si vi vorbesc mai adAnc, sd vd propun hrani duhot'niceascd mai tare, care sd vi dea mai multe puteri gi mai multd vioiciune. Iar dumneavoastrl,, vdzAnd cAt de mult vd miluieqte Dumnezeu, strdduifi-vi sd primifi 9i sd pdstraf aceasti mild cum se cuvine.

pe cineva ci ii merge faima de virfuos intre orto_ docgi, dar triiegte firi ispite qi sporegte lumegte, si qtigi ci virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt pri-

23' Crrm tr"bui. votLit J".p*. "t"Jittl;

curn treLuie Jate s{aturile

;i

si ajungefi cu clevetirea. Scriefi: ,,Sunt foarte bucuroasi ci mi-aS poruncit si nu vorbesc cu nimeni despre rehgie" , gi aga mai departe. Nu este adevirat! Iati ce v-am scris, cuvAnt cu cuvAnt: ,,CAnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si
avdntati, ci mai bine sd refuzaS cu smerenie. Dacd sunteti silite s-o facefl spunef ceva, acolo, ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului", gi aga mai departe. lntre a vorbi despre religie qi a da sfaturi este o mare deosebire, infelegefi! Nici micar si dali sfaturi nu v-am interzig ci doar v-am zis sd facefi asta cu frici de Dumnezeu, cu foarte multl griji gi misuri. DacS-l impovirezi prea puSn pe aproapele, nu e nici o nenorocire; daci-l impovdrezi prea tare, poate cu ugurinfd si sufere o vitimare care si nu se mai vindece, si devini bun de nimic pentru toati viafa. Vd spun asta cu lacrimi din inimi, ca om care a vizut gi a trecut prin multe experienle amare! Fereascd-md Dumnezeu si vi sfituiesc, in wemea sdrdcicioasd de acum, si ascundefi de aproapele acea pu!in5, dar mai presus de comorile intregii lumi, cunoaEtere de Dumnezeu pe care af primit-o nu firi nevoinfd gi suferintS, dintr-o deosebiti mild dumnezeiascd! Acum sunt multe cunogtinle de tot felul, singuri cunoagterea adevdrului a plecat de la oameni. Foarte buni este vorba ruseasci: ,,Daci nu-i destuld sare, mai adaugi in mAncare; dacd ai sirat prea tare, capeli befe la spinare." Agadar, nu te mAnia, suflefelule, cd in scrisoarea

vi

d felicit pe dumneavoastri 9i

toati fami-

lia dumneavoastri iubitoare de Dumnezeu cu prilejul sdrbdtorilor gi Anului Nou, vi doresc adevdratele bunitdli, a cdror cdutare Domnul a insuflat-o inimilor voastre. Fericili cei pe care i-ai ales gi i-ai primit, Doamne! Slavi lui Dumn ezeu, Care a diruit sfArqit bun bitrAnei dumneavoastri! Fie ca El si ne diruiasci tuturor iegire buni din aceasti via!6 plini de necazuri, sd ne primeasci in luminatele gi veselele locaguri vegnice, care au fost gitite pentru robii Lui cei adevira$! Iar pAni atunci trebuie si ribdim feluritele necazuri cele din felurite pricini gi in primul rAnd din pricina picatului care triieqte in noi, din Pricina vetimerii prin cidere, care trdieqte in noi. Fald de necazurile acestea din urmd, celelalte necazuri sunt de pu$ni insemnitate. in scrisoarea dumneavoastrd mX clevetili' Grozavi sunte$ voi, Petersburghezii! PAnd qi la ,,viefuitorul din pustia fdri nume" vi strdduili
68

mea dinainte sPineruga ta a Primit cAteva lovituri de la toiagul-cuvAnt. Asta a fost pentru slritura cea peste misurd! Pe to!i, uite-ag4 vd sirut vi imbr5ligea vd strAng la inima mea. Hristod' si fie cu voi! BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd fie asupra voastre!

24. D.spr. S{at t" Treime. D.spre cuno;tinfele in capJ citora nu sta AJevarJ, N.crzrtil. sunt partea vrernurilor noastre. T..boi" sa rnJgrrnirn lui Durnnezeu ln Loale

n cantdrile sale harice, de Dumnezeu insuflate, Sfanta Biserici il numegte pe Duhul SfAnt,,MAngAi etor",,,MdngAietor" il numegte gi pe Fiul lui Dumnezeu; MAngAietor este gi Tatdl, Care in chip de nepitruns cu mintea il nagte pe Fiul 9i in chip de nepitruns cu mintea I1 purcede pe Duhul SfAnt. MAngiietor este Duhul, MAngAietor este Fiul, MAngAietor este Tatdl. Daci razele sunt lumini gi foc, gi soarele din care vin ele este lumini 9i foc. Treime SfAntS, Dumnezeule, slav5 !ie! Slavd !ie, Dumnezeule, Care ne-ai d5ruit fiinfare, Care ne-ai ddruit mAntuire, Care ne-ai diruit noud, celor din intunericul gi din umbra morfii, cunoagterea adevirului gi mAngAierea ce vine din suflarea asupra noastrd a Duhului Tiu SfAnt, Care impreuni-lucreazi cu SfAntul Tdu Adevir, Care este CuvAntul Tiu! Cei ce au cunoscut gi au primit SfAntul Adevir au intrat sub inraurirea,

ciliuzirea SfAntului Duh, sunt Partea Domnului. in capul tuturor cunogtinlelor gi impresiilor care nu au drept cap Adevirul se afli satana. $i urmeazi satanei ingerii lui; acegtia sqnt partea lui; sorpl lor este impreuni cu el. ldrAnd sd mdnince in toate zilele vielii lor gi pe pAntecele lor sd se tArasci (v. Fac.3, 14): aceasti hotirAre s-a pogorAt asupra lor de la Judecdtorul tuturor - Dumnezeu. Partea lor este inlelegerea trupeascd; imbricdmintea lor este invechirea lui
sub

Din boala care v-a lovit fdrd voie facefi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, multumindu-I, o jertfi de bunivoie, gi fie ca Dumnezeu si o primeascd pe ea ca pe o cldelnili plind cu cea mai binemirositoare tdmAie duhormiceascd! Timiia este multumirea adusi lui Dumnezeu.

Adam. SfAntul Adevir, CuvAntul lui Dumnezeu sPune prin multe necazuri se cuvine noud n intrain Impdrdlia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Necazurile sunt cu precddere partea vremurilor noastre, cireia nu i-a fost lisati nici nevoinla muceniciei, nici nevoinla cHlugiriei. Partea noastri, a cregtinilor vremurilor din urmi, este Partea unor necazuri ce par neinsemnate, nimicnice. Cumpina este la Dumnezeu! Inaintea Lui, in cumpdna Lui, orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mici insemnitate, oricAt de mare ar fi ef pentru cd adumbrirea puterii gi harului Sdu poate preface in cea mai mare desfitare cel mai mare necaz. Asffe| gi un necaz mic are inaintea Lui insemnitate deplinS, cu nimic mai prejos decAt cea a unui necaz mare. Totul depinde de harul Siu iar El primegte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul il intAmpini multumindu-l supun6ndu-I-sg slavoslovindu-L.

25'
D"spre .h"*"." Jumnezeiasci' Mangaiere pentru rnoarte" finlrrl' Duspt" pla.tsJ pentru cei care au murit' Drr-t .zeu p.Jepse;te cu rnilosHvire

l6cut-ajudecifilor negtiute denoi ca odate cu venirea anului l&[8 sd vi scriu un cuvant nu atAt de salu! cAt de mAngAiere' Dumnezeu vA cheami la cunoaqterea Sa, iar prin aceastd cunoagtere - in fericirea cea vegnic5! Acum vi cheamd mai limpede, mai risunitor, mai hotirAt. La inceput, chemarea lui Dumnezeu s-a ardtat tainic, prin inclinalia de neinfeles Pe care sufletul dumneavoastre o simtea fald de slujitorii lui Dumnezeu qi fatd de ascultarea cuvintului lui Dumnezeu - qi sluiitorul CuvAntului v-a griit cuvint striin de lingugire, strein de dorinla de a pl5cea oamenilor! Acum, aceasti chemare s-a vedit prin neaqtePtata rHpire de pe pdmAnt a unuia dintre membrii familiei dumneavoastri: fiul dumneavoastri a trecut din vreme la veqnicie, a trecut ca inainte-mergitor al celorlalli membri ai familiei. Vegnicia qi i-a insuqit pe to$ oamerrii; pe toli ii agteaptd in sAnul siu necuprins!
74

spun s5 nu plAngefi! Nu! Nu vi spun asta! Da$ frAu liber lacrimilor, virsagi-le din belgu& atat cat inima s{ le bea pAni Ia sa! dar si nu fie stinse sfAnta credinf5, blAnda supunere fali de Pronie, bdrbiteasca leptrdare de sine. Este folositor plAnsul amestecat cu nidejdea in Dumnezeu: acesta mAngAie sufletul, inmoaie inima, o deschide falA de toate impresiile sfinte, duhovnicegti. intristarea care nu-i unitd cu nddejdea e striini de roadele cele bune; rodul ei e vitAmitor, ucigag! Din ea se nasc handdvire a, deznddejde4 moartea trupeasci gi moartea sufletului! Nu! Dumneavoastri nu vefi cidea in intristarea aceasta! Vi fine in chip nevdzut dreapta cea putemici a lui Dumnezeu! Ea v-a adus in aceste zile de tAnguire ca in timpul lor si vi cufunda$ in dumneavoastri ingiv5, sd vi spilali cu spdlarea cea sfAnti - cu lacrimile, ca multe suspine si se nascd in pieptul dumneavoastri, si pomeasci in zbor spre cer, sd curele calea citre cer pentru sufletul dumneavoastrd. S-a abitut asupra dumneavoastri pedeapsa lui Dumnezeu, pedeapsd amestecati cu milostivire! Uitafi-vi cum, din mijlocul intunericului intristdrii care v-a fost trimisi, strdlucegte puternic Ai bineficdtor milostivirea dumnezeiasci! Moartea este o dare pe care muritorii trebuie si o pliteasci neapira! fiecare om trebuie s-o pleteasci - gi din toatd familia dumneavoastri cui a trimis-o Dumnezeu? Unui tAndr atAt de blAnd, de curat! Pentru eL moartea

Nu

vi

este mutare la neindoielnicd fericire! TAnirul-inger este acum in cer: futtr-acolo, spre fericitul sdu locag, va atrage privirile noastre, gi aceste priviri, curdfite prin lacrimi, vor incepe a privi cu nidej-

de, cu bucurig adeseori la cerul curat 9i sfant. Chem asupra dumneavoastrd binecuvAntarea gi mAngAierea dumnezeiasci.

ir,

".rrJ

26' .r"o"zJ.,i, lirrrr.

este Dumnezeu

mul nu este pe pimAnt ca si se joace cu lucruri pe nimig nu! Nu este de mici insemnitate faptul ci Dumnezeu l-a zidit pe om dupi chipul gi asemdnarea Sa! Nu este de mici insemndtate faptul ci Fiul lui Dumnezeu l-a rdscumpirat pe ornul cdzut cu sAngele Sdu! Trebuie si preluim aceste induriri ale lui Dumnezeu! Trebuie sA prefuim atotsfAntul SAnge al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le preluiesc dupi cuviinfd cei care dau credinfei o atenlie superficiali gi trecitoare, irosindu-gi toati atenfa sufletului pe jucdrii degarte, wemelnice, stricdcioase. Nici cei care gi-au inchinat toate viata lui Dumnezeu n-au fdcut nimig n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeiegti! Vrednic este si stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin de umilinld gi de smerenie. Numai aceasti vrednicie omeneascd a fost recunoscuti ca atare de Dumnezeu - gi duhul nostru poate intra in starea aceasta doar cAnd va renunla la toate indeletnicirile degarte. Pustnicie si vi fie sufletul dumneavoastrd mort fafi de lume; sfAnt locag sd vi fie sufle77

tul dumneavoastri

tu$lor evanghelice. Degertdciunile si fie inlocuite de lucrurile esenliale gi umbra - de adevir'

De Dumnezeu nu ne Putem apropia altfel decAt prin spinii necazurilor. Cel ingdduit la Dumnezeu a intrat in vistieria tuturor bunitdfilor, atAt vremelnice, cAt Ei vegnice. Cdnd Dumnezeu wea sd apropie pe cineva de Sine irgiduie si vini asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe tdrAmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastri de Dumnezeu, Care vi iubegte Ei ve alege - a fost trimis cum i-au fost trimise furtuna gi chitul Prorocului lona.

- si fie locag al tuturor vir-

27'
Nu existi picate Je neiertat' Despre J.zttalejJ"' Desp." picatele Je rttotrte ;i J""p*. ""1. ".*" .rrl .r,nt Je rnoarte. )
Despre

pociinfi.
J

Despre picatel. crr cuvant

9i cu gfanJul

fAnta Biserici Ortodoxd recunoagte ci nu existi picat omenesc Pe care si nu il poati spila SAngele Domnul Dumnezeului qi MAntuitorului nostru Iisus Hristos. Ori de cAte ori s-ar repeta picatul omenesc, SAngele Dumnezeu-Omului il poate spila. Picatele intregii lumi nu inseamni nimic inaintea S6ngelui atotsfAnt al Domnul inomenit, care a fost vdrsat pentru noi. El a fost strdpuns pentru pdcatele noastre 9i zdrobit pentru fdrddelegile noastre; certarea impdcdrii noastre asupra Lui, gi prin rana Lui noi toli ne-am aindecat (ls. 53, 5). Nevindecat rimAne doar cel care respinge singur timiduirea gi mAntuirea diruite lui 9i tuturor oamenilor. Aga de imbelgugat s-a revirsat asupra noastri mila lui Dumnezeu, incAt chiar gi picatul cel mai grerl repetat de o mie de ori, Poate fi gters prin pocdinfa omului (vezi viala Cuvioasei Maria Egipteanca in Proloage, la 1. aprilie).

Pociinla inseamnd credinfd, pociinfa inseamni recunoagtere a riscumpirdrii gi a Riscumpiritorului! Pociinla inseamni insugire a meritelor Rdscumpdritorului prin credinla in Rdscumpdritor! Pocdinla inseamni lepidare de sine! Pociin(a inseamnh recunoaqtere a ciderii 9i a pierzirii care au cuprins intregul neam omenesc! Pocdinomeneasci! !a inseamni lepidare de orice virtute Pociinla igi pune toati nddejdea in Rdscumpirdtor! Doar meritele Rdscumpirdtorului au tot pretul, un pret de necuprins! Virtulile orneneqti nu au nici un pref nici micar cel mai mic! Ele primesc pre! de la credinla in Rlscumpdritor, atunci cAnd prin ele se arati aceasti credinli, cAnd sunt implinire a voii Riscumpirdtorului! Pociinla acoperi ceea ce liPsegte din virtulile omenegti, ii impropriazd, omului virtufile Riscumpdrdtorului! Dumnezeu ne-a dat pocdinfa ca ajutor neputinlei noastre. Ab cat de feluriti gi de mare e neputin!a noastrd! Unii igi urisc picatul, dar s-au obignuit cu el pAnd intr-atAt, ci n-au putere sd lupte impotriva lui qi nu inceteazi si cadi in pdcatul cel urAt gi scArbavnic, furali de silnicia deprinderii precumpdnitoare. Limanul ne{ericitului rob al pdcatului este pociinfa! Ori de cAte ori i s-ar intAmpla sd cadi intr-o nenorocite duhovniceascd, el poate intra in acest limary dregAndu-gi in el corabia stricati a sufletului. Istoria bisericeasci a pdstrat urmdtoarea convorbire intre un oarecare cdlugir care suferea de pe urma picatului 9i unul

dintre cei mai mari binepldculi ai lui Dumnezeu, imbelgugat in harisme duhovnicegti, care din pricina acestei imbelgugiri primise numele de ,,cel Mare". Fratele l-a intrebat pe Cuviosul Sisoe cel Mare: ,,Pdrinte! Ce sd fac? Am cizut!' BitrAnul a rispuns: ,,Scoali-te!" Fratele a zis iarigi: ,,M-am sculat gi iar am cdzttt!' BdtrAnul a rispuns: ,,Iardqi scoald-te!" Fratele a zis: ,,PAnd cAnd voi cidea gi mi voi scula?" Cel Mare a rispuns: ,,Pfnd cAnd vei fi luat din aceasti via!d." Veli gisi abeasti istorisire in Pateric, preclcrm gi in Proloage, la Viafa Cuviosului Sisoe cel Mare, pe 6 iulie. Este de presupus cd bineplicutul lui Dumnezeu i-a dat un asemenea rdspuns unui om care avea nefericita deprindere a picatului, deprindere ce pare cu neputinfi de biruit. Se intAlnesc oameni cizufi in aceasti nenorocire. CuvAnful ,, am cdzttt" arati cd picatul fratelui era grelL de moarte. Trebuie gtiu! totugi, ci Dumnezeu a dat pociinfa numai gi numai ca ajutor neputin,tei noastre, nicidecum pentru a ne da nas si picituim. Darul lui Dumnezeu nu trebuie folosit spre rdu; trebuie sd avem fafi de el foarte mare evlavie, chibzuinlFa griji. ,,Cel care innoieqte ciderile sale in nidejdea pociinfei, a zis SfAntul Isaac Siruf viclenegte fali de Dumnezeu, gi pe unul ca acesta il ajunge moarte niprasnicd." Trebuie si ne pizim cu toatd sArguinla de orice cddere in pdca! mici sau mare, ca de un lucru care aratd vrijmigie fafd de Dumnezeu.

Cel mai greu picat este deznddejdea' Acest pdcat defaimd SAngele atotsfAnt al Domnului nostru lisus Hristos, respinge atoputemicia Lui, respinge mAntuirea diruitd de El, arati cd in suflet domneau nidijduirea ire sine 9i trufia, ci era striin de credinli gi de smerenie. Mai mult decAt de orice alte picate, ca de o otravi ucigaqi, ca de o fiari cumpliti, trebuie sd ne pezim de deznddejde. Repet deznidejdea este cel mai riu p5cat dintre toate picatele. Deznidejdea aiunsd la deplindtate se aratd de obicei prin sinucidere sau prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea' Sinuciderea este picatul cel mai cumplit! Cel ce l-a sivArgit s-a lipsit de poc5infd 9i de orice nidejde a mAntuirii. Sfanta Biserice nu sivArgeqte pentru el nici o pomenire, nu-l invredniceqte de prohodire 9i il lipseqte de ingroparea ir cimitirul cregtinesc. Sinuciderii ii urmeazd ca greutate picatele de moarte, cum ar fi omorul, preacurvia, erezia 9i celelalte de aceeagi teapd. Degi pdcatele acestea sunt mai pu$n pierzitoare decAt sinuciderea 9i decAt deznddejdea care duce la sinucidere, degi celui care le-a sivArgit ii rimAne putinla pociinlei gi mAntuirii, se cheami totugi ,,de moarte"' Cel ce rimAne in ele este socotit mort cu sufletul; cel ce rimine in ele nu e ingdduit de rdnduielile Sfintei Biserici la impdrtigirea Sfintelor lui Hristos Taine, sd ia parte la sfintele slujbe. Daci moartea il va gdsi nepociit de picatele acestea vegnica lui pierzare este neindoielnicd. Se poate socoti

pocdinta omului care rdmine intr-un picat de moarte este adevirati numai atunci cAnd se va lSsa de acel pdcat. Numai atunci poate fi ingiduit la unirea cu Hristos prin impirtiqirea Sfintelor Taine! $i ca atare, dupi picatul de cipetenie, care este deznldejdea gi sinuciderea, trebuie sd ne pdzim cu deosebiti sArguinli de pdcatele de moarte, avAnd in suflet hotdrArea neclintitd de a nu mai cidea in ele. Daci se va intAmpla nenorocirea sI cidem in vreun pdcat de moarte, trebuie si ne l6sdm de el firi intArziere, si ne vindecdm prin pocdinld gi sd ne pizim din rdsputeri pentru a nu mai cddea in el. Iar daci, dintr-un concurs nefericit de imprejuriri, se va intAmpla din nou si cidem in picat de moarte, nu trebuie si ne ldsim pradi deznidejdii, ci trebuie sd folosim iarigi doctoria sufleteasci de Dumnezeu ddruit5, pocdinla care igi pistreazi toati puterea gi eficacitatea pAnd la sfArgitul viefii noastre. Existd gi picate care nu sunt de moarte: unele dintre ele sunt mai grele, altele - mai uqoare. Trebuie mai intAi sd ne dezvilim de picatele grelq iar apoi gi de cele ugoare. De pildd, imbuibarea nu este pdcat de moarte; nici iubirea m5ncirurilor gustoase nu este picat de moarte. imbuibarea este mai grosolani gi inso$ti de urmiri mai vitimitoare decAt iubirea mAncirurilor gustoase, gi ca atare trebuie mai intAi si ne dezvitim de multa mAncare, gi apoi de mAncarea gustoasd. Oricum, gi pdcatele care nu sunt de moarte,
cd

83

cum ar fi imbuibarea" iubirea mAncirurilor gustoasg luxul, vorbirea degarti, glumele uguratice gi aga mai departe, crescind gi cuprinz6nduJ pe om, pot ajunge foarte aProape de picatele de moarte. Picatul care a Pus stipAnire Pe om se numegte patimi. Patima este supusi chinului celui veEnic, au zis Pirinfii (vezi Cuviosul Nil Sorski, CuvAntul 1), gi ca atare nimeni nu trebuie si nesocoteasci pdcatele care nu sunt de moarte, ci trebuie si ludm aminte cu deadinsul ca nu cumva vreun picat si creascd gi patima si se prefacd in deprindere cu el. Penfru curd$rea de asemenea pXcate gi pentru ca noi si putem lua mai bine aminte la noi ingine, SfAnta Bisericd a rAnduit ca fiecare cregtin ortodox si nu vini la Sfanta Taini a Spovedaniei mai rar de patru ori pe an (sau, daci imprejuririle nu ingiduie altfel, cel pulin o datd, dar neapirat). SfAnta spovedanie aduce un indoit folos: di iertare de la Dumnezeu penku picatele sivArgite qi feregte de noi cideri ir:r pdcate. ,,Ca un frAu, aducerea-aminte de spovedanie opreqte de la noi cideri in picate sufletul ce are obiceiul de a Ei le spovedi, griiegte SfAntul Ioan ScXraruL pe cand picatele nespovedite se sivArgesc iarigi cu ugurinfd, ca gi cum ar fi fdcute in intuneric" (Scara, Treapta a Patra). Unele picate sunt sdvArgite cu cuvAntul. Acestea nu trebuie deloc socotite neinsemnate! De la un cuvAnt glumef la un cuvAnt cilcdtor de lege nu e decAt un pas! Din cuvintele tale oei f gdsit
84

drept, qi din cuaintele tale vei osindit (Mr. t2, 3n, a zis MAntuitorul. Limba a sdvArgit mari firidelegi: a rostit lepidare de Dumnezeu, hule, juri-

minte mincinoase, clevetiri impotriva aproapelui. Lepidarea de Hristos qi hula impotriva lui Dumnezeu se numdri printre cele mai grele pdcate de moarte.

Unele picate sunt sivArgite cu g6ndul, cu simtimintele inimii, cu migcirile trupului. Toate acestea nu sunt mirunte, toate sunt wijmigie impotriva lui Dumnezeu! insi cAnd cugetul gi inima se indulcesc de pdcat, cAnd le place sd{ infiptuiascd prin inchipuirea impestri,tatd, impodobitb gi indelung5, un asemenea picat sufletesc ascuns este aproape de picatul siv&git cu fapta. Omul trebuie si fugi din risputeri de toate picatele indeobgte, iar pentru pdcatele in care., din neputin!5, cade cu fapt4 cu cuvAntul, cu gAndul gi cu toate simtirile, trebuie sd se pociiascX zilnic inaintea lui Dumnezeu, lucru care este cel mai bine de ficut dupi slvArqirea pravilei de seari, merg6nd spre somn. Pe deasupra, trebuie si-gi curi,teasci an de an congtiinta micar de patru ori prin SfAnta Taind a Spovedaniei, iar dacd se intAmpli si cadi in vreun picat de moarte trebuie sd-l spovedeasci inaintea pdrintelui duhor,nicesc fird a intArzia cdtuqi de pu$n. Domnul si vi pizeascd de marea nenorocire a sufletului care este pdcatul de moarte, sI vi ddruiasci puterea de a vd feri gi de celelalte picate, mari 9i mici! Amin.
85

28.
Despre rnintrrire. De ce n.r se pot m&ntrri pasanii, rn"LorneJanii 9i ereticii. Despre erezii.

D"spr" crltroasterea alewiratei

invifituri

creFtine

e priveligte vrednici de tAnguire amarX sunt creqtinii care nu $tiu in ce consti cregtinismuMar aceastd priveligte se infe$geaze acum aproape neincetat

privirilor;

acestea

sunt mangaiate doar rareori de priveligtea contrard, care negregit e mangaietoare! Rareori Pot, in gloata cea numeroase a celor ce igi dau numele de cregtini, se se oPreasce asupra unora care sunt creqtini qi cu numele, gi cu faPta. imi puneti din nou urmdtoarea Problemi: ,,De ce sd nu se mantuiasce, imi scrieli, pigAnii, mahomedanii gi aga-numifii eretici? intre ei sunt oameni cu o mare bunitate. A-i da pierzirii pe acegti oameni atAt de buni ar fi un lucru potrivnic milostivirii lui Dumnezeu!.. Da! Acesta ar fi un lucru potrivnic chiar gi raSunii omenegti sdnitoase! Iar ereticii sunt cregtini gi ei. A te socoti pe tine insug mantuit iar pe membri celorlalte
86

confesiuni - pierduti, este un lucru gi nebunesc, gi extrem de hufag!" Mi voi strddui si vi rdspund cat mai pe scurt, ca multa grdire si nu vatime limpezimea expunerii. Cregtinilor! Voi judecali despre mAntuire, dar nu gti$ ce e mAntuirea, nu gti$ de ce au oamenii nevoie de ea; in fine, nu-L gtifi pe Hristos, singurul nostru mijloc de mAntuire! Iatd adevirata invitdturi despre aceasta, invifdtura Sfintei Biserici Sobomicegti: mAntuirea sti in recipdtarea impertigirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut aceastX impirtigire prin ciderea protopirintilor. Tot neamul omenesc este o tagmi de fiinle pierite. Pieirea este partea tuturor oamenilor, atAt a celor imbunitd$fi, cAt gi a riufdcltorilor. Ne zimislim in firidelege ne naqtem in picat. Md aoi pogori tn iad la ful meu pl6nghnd (Fac.37, 35), griiegte SfAntul Patriarh Iacov despre sine gi despre sfAntul siu fiu, Iosif cel feciorelnic Ei preafrumos! S-au pogorAt la iad dupi incheierea pribegiei lor pdmAnteqti nu numai pXcitogii, ci 9i dreplii Vechiului Testament. Iati puterea faptelor bune omenegti, iati preful virtufilor firii noastre c;zute! Pentru a reface impirtigirea omului cu Dumnezeu., altfel spus pentru mAntuire, era neapArati nevoie de riscumpdrare. Riscumpirarea neamului omenesc a fost sivArgitd nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo alta din fiin.tele inalte, dar mdrginite gi zidite: a fost sivArgiti de insuqi Dumnezeu, cel

Nemirginit. Pdtimirile

nesc - au fost inlocuite de pitimirea Lui; lipsurile meritelor omenegti au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemesurati. Toate faptele bune omeneqti, care sunt neputincioase 9i se pogoard in

- partea neamului ome-

iad, au fost inlocuite de o singuri fapti buni putemici: credinla in Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul a fost intrebat de cdtre itdei: Ce sd facem ca sd lucrdm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a rlspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sd credeli in Cel pe Care L-a trimis El (In6,28-29). O singuri faptd bund ne trebuie pentru mAntuire: credinfa, insi credinla se aratd prin fapte. Prin credin!5,

doar prin credinli putem intra in impirtigirea cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor diruite de cdtre El. Degeab4 in chip greqit, gAndili qi spunefi cd pigAnii gi mahomedanii care sunt oameni buni se vor mAntui, adici vor intra in impdrtigire cu Dumnezeul Degeaba vd uitafi la concep$a contrari acesteia ca la o inovafie, ca la o rdticire strecurati in invildtura Bisericii! Nu! Aceasta este invetetura dintotdeauna a Bisericii celei adevirate, atAt a Vechiului, cAt 9i a Noului Testament. Biserica a mirturisit dintotdeauna cd unul singur este mijlocul de mAntuire: Riscumpirdtorul! Ea a mirturisit dintotdeauna ci pdnd 9i cele mai mari virtuli ale firii cizute se pogoard in iad. Daci drepfii adeviratei Biserici, luminitorii din care lumina Duhul SfAnf prorocii 9i ficitorii de minuni, care credeau in Rdscumpirdtorul

si vini, dar care s-au sivArgit din aceastX viafd inaintea venirii Lui, daci acegtia s-au pogorAt in iad, cum vreli ca pigAnii qi mahornedanii, care nu L-au cunoscut pe Rdscumpdritor gi nu au crezut in EL sd primeasc5, pentru faptul cd vi se par dumneavoastri oameni de treabi, mAnfuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc - unul singur, repet -, care este credinfa in Riscumpiritor? Cregtinilor! Cunoagtef-L pe Hristos! InlelegeF cd nu-L cunoagtefi, ci v-a! lepddat de El, socotind ci m6ntuirea este cu putin.ti firi Ef pentru nu gtiu ce fapte bune! Cel ce crede ci te pofl mantui fdrd credinfa in Hristos se leapddd de Hristos gi, poate firi si igi dea seama, cade in picatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu.
Ce avea Socotim, griiegte Sfdntul Apostol P avel, cd prin credinld se aaindreptdli omul, ffrrd faptele Legii - iar dreptatea lui Dumnezeu oine prin credinla ?n Iisus Hristos, pentru toli gi peste toli cei ce cred, cdci nu este deosebire, pentru cd toli au pdcdtuit Ei sunt lipsili de slava lui Dumnezeu, indreptdlindu-se in dar cu hnrul Lui, prin rdscumpdrarea cea in Hristos Iisus (Rom. 3, 28, 22-2Q.Vef replica:,,Sf6ntul Apostol Iacov cere neapdrat fapte bune; el invafd ci credinF fere fapte este moarti." Cercetafi ce anume cere SfAntul Apostol Iacov. VeS vedea cd el cere, la fel ca tofi scriitorii de Dumnezeu insuflaf ai Sfintei Scripturi, faptele credinfei, nu faptele bune ale firii noastre cizute! El cere credin-

!i

vie, mirturisitd prin faptele omului celui nou,

89

nu faptele bune ale firii cizute, ce sunt potrivnice credinlei. El citeazd o faptd a Patriarhului Avraam, faptd din care s-a vidit credinfa dreptului: este vorba de aducerea ca jertfd lui Dumnezeu a propriului fiu unul-niscut. A-!i junghia fiul ca si-l jertfeqti nu este nicidecum o fapti buni potrivit firii omenegti: aceasta este o fapti bund ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapti a credinfei. Uitati-ve bine in Noul Testament qi, indeobSte in toati SfAnta Scripturi: veli gisi cd aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, cX aceaste implinire este numiti .,,fapte" , cA in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dumnezeu credinla in El devine vie, fiind lucrdtoare; firi aceasta ea este moarte, fiind lipsitd de orice migcare. $i, dimpotrivd, vefi gisi ci faptele bune ale firii clzute, care vin din simfun, din sAnge din porniri gi din simldmintele gingage ale inimii sunt oprite gi lepddate! Iar dumneavoastri tocmai pripiditele astea de fapte bune vi plac la pigAni 9i la mahomedani! Pentru ele, chiar daci sunt inso$te de lepidarea lui Hristos, a$ vrea si
le dati mAntuirea. Ciudati este pirerea dumneavoastri despre rafiunea sindtoasi! De unde gi pAnd unde, cu ce

drept o gXsifi in dumneavoastri? Daci sunte$ cregtiry ar kebui si avefi despre aceasta o conceplie cregtineasci, nu alta, samavolnici sau luati de nu gtiu unde! Evanghelia ne invald cd prin cidere am dobandit raliunea cea cu nume min90

cinos, ci raliunea firii noastre cizute, oricare ar fi valoarea ei naturalS, la orice treapti de sofisticare ar fi ajuns prin erudilia lumeascS, p ilstreazd valoarea pe care i-o di ciderea: rimdne raliune cu nume mincinos. Trebuie s-o lepidim, trebuie sd ne incredinfdm cilduzirii credintei: sub aceasti ciliuzire, la vremea potriviti, dupd nevoinle insemnate in buna credin!5, Dumnezeu ii diruiegte robului Siu credincios intelegerea Adevirului, altfel spus ratiunea duhormiceasc5. AceastX ratiune poate gi trebuie recunoscuti ca rafiune sdnitoasd: ea este credinla cea adeveritd pe care SfAntul Apostol Pavel a descris-o atAt de bine in capitolul 11 al Epistolei sale citre evrei. Temelia ra$unii duho'rrnicegti este Dumnezeu. Pe aceastd piatrd tare se zidegte ea, gi de aceea nu se clatini gi nu cade. Iar ,,rafiunea sindtoasi" de care vorbili dumneavoastri noi, cregtinii, o socotim raliune atAt de bolnavi, atAt de intunecati qi rdticiti, incAt vindecarea ei nici nu se poate sdvArgi alffel decAt prin tiierea cu sabia credintei tuturor cunogtinlelor care o alcStuiesc qi prin lepidarea ei. Iar daci am recunoatte-o - pe un oarecare temei gubred, tulbure, pururea schimbdtor - drept sinitoasi, afunci e4 ,,sdndtoasd" cum este, negregit fl va lepdda gi pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienld. $i ce vd spune raliunea dumneavoastrd sinitoasi? Ci a recunoaqte pierzarea oamenilor buni care nu cred in Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decdt atAt: ci aceas-

ti

pierzare ar fi potrir,nicd milostivirii unei fiin!e atotbune ca Dumnezeu. Bineinfeles, ali avut descoperire de Sus despre acest lucru, despre ceea ce este potrivnic Ai ceea ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar rafiunea dumneavoastrX sdnitoasd aratd asta. A! RaSunea dumneavoastri senetoasd!.. $i totuqi, cu ra!iunea dumneavoastri sdnitoasi, de unde ali scos cd pute!, cu propria minte omeneascd mdrginiti, si inlelegeli ce este potrivnic Ai ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Dafi-mi voie sd-mi rostesc gAndul: Evanghelia, altfel spus invifXtura lui Hristos, altfel spus SfAnta ScripturS, altfel spus SfAnta Bisericd Soborniceasci, ne-au descoperit tot ce Poate cunoagte omul despre milostivirea lui Dumnezeu, care covArqegte orice filosofare, orice infelegere omeneasci, care este de neajuns pentru ele. Zadarnicd' este trufia minfii omenegti atunci cAnd incearcd si-L hotirniceasci pe Dumnezeu, Cel fdrd hotar, cAnd incearci sd explice inexplicabilul, sd supund judecisi sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere este o intreprindere satanic5!.. Tu, care ifi dai numele de cregtin gi nu gtii invdldtura lui Hristos! DacX din aceasti inviliturd cereasci, harici, nu ai invd{at cd Dumnezeu e de nepitruns cu mintea, du-te la qcoald, ascultd ce inva!5 copiii acolo! Profesorii de matematici le explici, vorbind despre teoria infinitului, ci acesta, ca mirime infiniti, nu se supune legilor cirora
92

le sunt supuse mdrimile finite - numerele -, cd rezultatele lui pot fi cu desivArgire opuse rezultatelor numerelor. Iar tu, vrAnd si statomicegti legi lucririi milostivirii lui Dumnezeu, zici: ,,Asta se potriveEte cu ea, asta este potrimic ei!" Ea se potrivegte sau nu cu ratiunea ta ,,sdndtoas|" , cu concep$ile gi cu senzaliile tale! Oare din asta reiese cd Dumnezeu este obligat sd inleleagi gi si simti aga cum infelegi gi aga cum simfi tu? Or, tocmai asta ceri tu de la EMatd un lucru cAt se poate de nechibzuit gi intru totul trufaq! Agadar, nu invinui judecifile Bisericii de lipsd a bunului sim! gi a smereniei: acesta e neajunsul tiu! Ea, SfAnta Biserici, nu face decAt si urrneze neabdtut invdldturii lui Dumnezeu despre lucririle lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumnezeu Insugi! O urmeazi ascultitori toti fiii ei cei adevdra$, luminAndu-se prin credinfi, cilcAnd in picioare raliunea ingAmfati, care se ridici impotriva lui Dumnezeu! Credem cd putem gti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumne zeu abinevoit si ne descopere! Daci ar fi o alti cale cdtre cunoagterea de Dumnezeu, o cale pe care si o croim mintii noastre prin propriile puteri, nu ne-ar fi fost ddruit5 dumnezeiasca descoperire. Ea ne-a fost dati pentru ce avem neapirati nevoie de ea. Agadar, degarte gi mincinoase sunt interpretdrile proprii gi riticirea minSi omenegti! Spunefi: ,,Ereticii sunt tot cre$tini." De unde afi mai scos-o gi pe asta? Numai un om care igi di
93

numele de cregtin fdrd sd gtie nimic despre Hristos se va socoti, in adAncul negtiinlei sale, cregtin de acelagi fel ca ereticii gi nu va deosebi sfAnta credinld cregtineascd de odraslele blestemului - ereziile hulitoare de Dumnezeu! Alffel judeci despre aceasta cregtinii adevira$! Numeroase cete de sfinfi au primit cununa muceniceascS, au ales mai degrabi cele mai cumplite chinuri, inchisoarea, surghiunul decAt sd se invoiasci a avea impdrtdgire cu ereticii in invdlitura de Dumnezeu hulitoare a acestora. Biserica Soborniceascd a socotit dintotdeaun a erezia un picat de moarte, a socotit dintotdeauna ci omul molipsit de cumplita boald a ereziei este mort sufletegte, striin de har gi de mAntuire, pdrtag al diavolului 9i al pierzdrii acestuia. Erezia e un pdcat al minfii. Erezia este un pecat mai mult diavolesc decat omenesc; ea este fiici a diavolului, niscocire a lui, necredinli apropiati de inchinarea la idoli. Pirin$i numesc de obicei inchinarea la idoli ,,necredintj", iar erezia - ,,rea credinti". in inchinarea la idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu de la oamenii orbi,ti, iar prin erezie ii face pe oamenii ce orbecdie pirtagi ai picatului sdu de cipetenie: hula impotriva lui Dumnezeu. Cine va citi cu luare-aminte Actele Sinoadelor Ecumenice se va convinge cu uqurin!6 ci ereticii au un caracter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fifimicie trufia lor cea nemisuratd, va vedea purtarea lor alcituiti din minciuni neconteniti, va vedea

ci ei sunt dedali la tot felul de patimi josnice, va

vedea ci ei, atunci cdnd le sti in putere, nu se dau in lituri de la cele mai cumplite firidelegi. Deosebit de grditoare in aceasti privinfd este ura lor cea neimpicatd fald de fiii Bisericii Adevirate gi setea de sAngele lor! Erezia este uniti cu impietrirea inimii, cu o cumpliti intunecare gi vitimare a minFi; se lne cu indiritnicie in sufletul molipsit de ea, gi greu este pentru om si se vindece de aceasti boald! Orice erezie cuprinde huld impotriva Duhului SfAnt: ea huleqte fie dogma Sf6ntului Dutu fie lucrarea Sf6ntului Dutr, dar neapirat il hulegte pe Sf6ntul Duh. Esen,ta oricirei erezii este hula impotriva lui Dumnezeu. SfAntul Flavian, Patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu sAngele sdu mdrturisirea credinfei adevirate, a rostit hotdrArea Sinodului Local de la Constantinopol impotriva ereziarhului Eutihie in cuvintele urmitoare: ,,Eutihie, pAni acum preot gi arhimandri! a fost dat in vileag pe deplin atAt de faptele lui din trecuL cAt gi de lSmuririle lui de acum ci este pirtag rdticirilor lui Valentin Ei Apolinarie, ci urmeazi cu indiritnicie hulei lor impotriva lui Dumnezeu, cu atAt mai mult cu cat nici mXcar n-a bigat in seami sfaturile gi povelele noastre spre primirea invdfiturii celei sdnitoase. Drept aceea, plAngdnd Ei suspinAnd pentru pieirea lui cea desivArgiti, vestim in numele Domnului nostru Iisus Hristos c5 el a cdzut in huli impotriva lui Dumnezeu, ci este lipsit de

tot cinul preolesc, de impirtdgirea noastrd qi de cArmuirea ministirii sale, dAnduJe de gtire tuturor celor ce vor sta de vorbi cu el sau vor merge la el de acum inainte ci vor fi supugi afuriseniei." Aceasti hotirAre este un model al pdrerii generale a Bisericii Sobomicegti despre eretici; aceasti hotirAre a fost recunoscuti de toatd Biserica gi intiriti de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie stdtea in aceea cI el nu mirturisea in Hristos dupi intrupare doud fi4 aqa cum mirfurisegte Biserica, ci recunoqtea doar singuri firea dumnezeiasci. Veli spune: ,,$i atAt, asta e toati vina lui?.." Caraghios prin lipsa lui de cunoa$tere adevdrati gi cumplit de jalnic prin miezul gi urmirile sale rispunsul dat de o oarecare persoani sus-pusi invesdte cu puterea acestei lumi, SfAntului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cu privire la erezia ariand! Persoana cu pricina il sfituiegte pe pakiarh si pdstreze pacea, si nu stAmeascd gAlceavi, care este atAt de potrirmici duhului cregtinismului, din pricina unor cuvinte; scrie ci el nu gdsegte nimic condamnabil in invdlitura lui Arie, ci doar o anumitd deosebire in modul de exprimare. Acest ,,mod de exprimare in care nu este nimic condamnabil", observi istoricul Fleury respinge Dumnezeirea Domnului nosku Iisus Hristos - numai atat! Agadar, deramd toatd credinta cregtini - numai atAt! Remarcabil este faptul cd toate ereziile din vechime, sub felurite m6gti schimbdtoare, nizuiau spre un sin-

gur scop: ele respingeau Dumnezeirea CuvAnfului gi ristdlmdceau dogma i.rtrupam. Cele mai noi se striduie in primul rAnd sd respingi lucririle Sfdntului Duh: cu hule ingrozitoare, ele au lepidat dumnezeiasca Lifurghie, toate tainele, toate lucrurile in care Biserica Soborniceasci a recunoscut dintotdeauna lucrarea SfAntului Duh. Ele numesc lucrurile acestea,,rAnduieli omenegti", ba chiar qi mai obraznic: ,, supers hfe" , ,,r|tdcire" Bineinfeles, in erezie nu vedefi nici tAlhirie, nici hofle? Poate doar pentru cd n-o socoti'$ picat? in ea este lepidat Fiul lui Dumneze4 in ea este lepddat 9i hulit Duhul SfAnt - nurnai atatl Cel care a primit 9i line o invildturi hulitoare de Dumnezerl cel ce rostegte huli impotriva lui Dumnezeu nu tAlhireEte, nu furd, chiar face faptele cele bune ale firii cizute! Cum poate Dumnezeu si-i refuze m6ntuirea?!.. Toati pricina ultimei dumneavoastri nedumeriri, ca gi a fufuror celorlalte, este profunda necunoagtere a cregtinismului! Si nu credefi ci aceasti necunoagtere este un neajuns de micd insemnitate! Nu! Urmdrile ei pot fi pierzitoare, mai ales acum, cAnd in societate circuli nenumirate cirticele cu titlu cregtiry dar cu invSlituri sataniceasci. Negtiind adevirata invitituri cregtin5, pute$ primi un gAnd mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevir, vi-l puteli insugi, iar odati cu el vi vefi insugi Ei pierzarea vegnici. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mAntuil Acele nedumeriri pe care le-ati exprir.

mat deja in scrisoarea dumneavoastri sunt niqte vrdjmagi cumplili ai mAntuirii dumneavoastr5. Miezul lor este lepidarea de Hristos! Nu vi jucafi cu mAntuitea dumneavoastr5, nu vi jucafi! Alffel, veli plAnge vegnic. lndeletnicili-vi cu citirea Noului Testament gi a Sfinlilor Pdrinli ai Bisericii Ortodoxe (nu a Terezelor, nu a Franciscilor gi a celorlalli smintili apuseni pe care Biserica lor eretice ii dd drept sfin!i!); cerceta$ la Sfinfi Pdrin$ ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie inleleasi corect Scriptura, ce fel de viefuire, de gAnduri 9i simfiminte se cuvine sd aibd creqtinul. Pomind de la Scripturi 9i de la credinla vie, si-L cerceta$ pe Hristos gi si cercetali cregtinismul. Inainte de a veni ceasul cel infricogitor in care vd ve$ infijudeca! dobAndili in$ga lui Dumnezeu spre a fi dreptifirea Pe care El o dd in dar tuturor oamenilor prin cregtinism.

29.
Crucea este ..rrrrrJ alegerii Jurnnezeie;ti. Prin peJeapsi, DomnJ.L".ota lo cunoaSterea Lrri cea mai inJeapro.pu, c.r"

aluce

Lunitilil. c.l. o.qrric.

eagteptati qi grea cruce a cdzut pe umerii dumneavoastri! Ea a fostinsd trimisi de Dumnezeu... A venit, s-a apropiat pe nebdgate de seami, a apisat deodat5, cu toati greutate4 asupra umerilor - gi ferici$ cei ce s-au invrednicit si primeasci asupra lor crucea Domnului! Fericit sufletul care va primi gi va purta cu mirime de suflet crucea Domnului! Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti, pecetea lui Hristos. Cu aceasti pecete ii pecetluiegte Hristos pe ai Sii. Semnul acesta e zugrevit pe iubilii lui Dumnezeu de citre ingerii Atotfiitorului. ,,Daci vezi pe cineva ci tr;iegte fdri necazrr| in bunistare neconteniti, zice Cuviosul Marcu Ascetul, sd gtii ci il agteaptd dupi moarte judecati nemilostivi." To$ sfinlii au recunoscut ca adevdr nestrdmutat faptul ci cel ce duce viald fdri necazuri este uitat de Dumnezeu. ,,Nu cduta desdvArgirea cregtin5" spune unul dintre ei, in
99

virtulile omeneqti: ea nu este acolo; ea e Pistrati in chip de taini in crucea lui Hristos!" Orice virtufi ar fi sivArqit sfinfii, ei le socoteau nedepline gi neindesfulitoare daci nu le incununa crucea lui Hristos, daci nu le pecetlui4 dacd nu le adeverea crucea lui Hristos. Trec pe calea pizitd de heruvim doar cei ce au cu sine zapise pecetluite cu pecetea lui Hristos. Mila lui Dumnezeu fali de dumneavoastri s-a ar5tat de-a lungul intregii dumneavoastri vieli gi prin binecuvAntarea dumneavoastri cu fericire in familie, gi prin binecuvAntarea slujirii pe care o aduceli larului 9i patriei. Aceeagi mili dumnezeiasci se arati gi prin crucea care v-a fost trimisd. Pedeapsa lui Durnnezeu nu e pedeapsi omeneasci!.. mfia lui Dumnezeu nu e mAnie omeneasci! Domnul pedepsegte gi iubeqte! El vi cheami si-L cunoagtefi cAt rnai indeaproape. Cunogtinfa de scurti vreme cu putemicii pimAnfului aduce cinstiri vremelnice gi bogilie pirutd; cunoagterea aminunlitd a lui Dumnezeu aduce bunitigile cele veqnice, vederea slavei dumnezeieEti, impirtigirea de aceasti slavi.

30. Despre existenf" i"Jului ;i a cLinurilor ve;nic.. Cel ce respinge fie ;i o singur; Jogrni Jin inwifitura lui llristos se l"ape& J. H.istos. D"spre rafiunea cu nrrrrre rnincinos

e indoiegti de existenla

iadului gi a chi-

nurilor vegnice, repetand fraza acum la

modi: ,,Lucrul acesta nu se potrivegte cu milostivirea unei fiinle atAt de bune ca Dumnezeu." Ah, prietene! Poate, oarg o fiin!5 atAt de slabd gi mdrginiti ca omul si judece de capul lui despre Dumnezeu, Fiinla Nemirginitd, Care e mai presus de toati infelegerea gi judecat4 poate si tragi concluzii despre Dumnezeu privind la sine insugi? LasI deoparte propriile judecili qi crezi din toati inima in tot ce ne invali Evanghelia! insugi MAntuitorul a zis: 9 i aor merge acegtia la chinul aegnic (Mt. 25, 46); altundeva a zis: tn iad ridicilndu-Ei ochii... (Lc.16,23). M6ntuitorul a zis ci existi iad, cA existe chinuri vegnice; ce po$ tu si obiectezi? Daci ai face vreo obieclie ar insemna ci te indoiegti de adevirul cuvintelor MAntuite rului, ci le respingi. Cine respinge fie gi o singu101

ri

se leapidi de Hristos. Gdndegte-te bine: indoiala ta nu este

dogmi din invSldtura lui Hristos

un picat chiar atat de ugor, iar daci !i-o vei insugi, daci o vei infdptui prin cuvinte, vei cidea in picat de moarte. Un singur cuvAnt de credin!i poate si mAntuiascd gi un singur cuvAnt de necredingd poate si piardi sufletul. TAlharul L-a mirturisit pe Hristos in ceasul morfii, fiind deja pe cruce, gi gi-a deschis prin asta porlile Raiului; fariseii, lepddAnd Adevdrul L-au hulit pe Duhul Sf6nt, Ei prin asta au pierit. Din cuointele tale oei

fi

(Mt. 12,37), a vesttt MAntuitorul. Daci vei ingidui raliunii tale si obiecteze impotriva furviliturii lui Hristos, va gisi mii gi mii de obiecfii: ea este inepuizabil5 atunci cAnd ii ingiduim si se molipseascd de reavoinfd fafi de Hristos. Putin cite pufry ea va respinge toate dogmele cregtineEti!
gdsit drept, gi din cuointele tale aei

fi

oskndit

noutate aceasti roadd a judecdtii neinfrAnate gi samavolnice; cAf, atei, cAli hulitori impotriva lui Dumnezeu n-au apirut pe lume in urma ei! Pe dinafari, pentru ochii lipsi$ de experienfi, ei pireau de o inteligenfi sclipitoare, oameni care au rupt lanlurile gi au iegit la libertate, care au descoperit adevirul gi l-au ardtat restului omenirii. Urmirile au aritat insi cA pirutul lor adevir este rdtdcirea cea mai cumplitd gi pierzitoare. Cu rAuri de sAnge au fost spdlate ideile mincinoase, gi prin spilarea aceasta tot nu s-a curifat mintea! InspiimAntitor lucru este a pita mintea cu

Nu

eo

minciuna: sAngele omenesc nu-i in stare si spele petele acestea cumplite! Pentru aceasta, omenirea avea nevoie de SAngele Dumnezeu-Omului. Ea a primit SAngele acesta, s-a spdlat in el gi s-a curdfat! linuti de mAna credintei, a iegit la lumina adeviratei cunoagteri de Dumnezeu gi de sine - a iegit acolo din prdpastia addncd gi intunecati a raliunii trupegti, cu nume mincinos. Aceasti ratiune il cheami pe om inapoi in pripastie, gi omul ia aminte la chemarea ucigitoare. Ce este de mirare? Omul gi-a pIshat caracterul: in Rai, care era plin de buna mireasmd gi desfitarea dumnezeiascd, nu s-a dat in ldfuri a crede in cuvintele amigitoare ale diavolului. Prietene! Tu egti cregtin, midular al Bisericii Ortodoxe a Risiritului; rimAi credincios trupului duhormicesc al cirui midular egti, pistreazi unirea cu SfAnta BisericS" cdreia ii aparfii, pistteazd-p. ca pe o comoari neprefuiti vrednicia duhor,niceasci! Neputincios fiind, nu te apuca sX judeci despre dogme: acesta este un hdu addnc, o mare primejdioasi, in care s-au inecat mulfi coribieri neiscusiti, care au nidijduitin ei ingigi. Fdrd de primejdie, cu nddejdea unui folos duhovnicesc imbelgugat pot pluti pe valurile minunate ale teologiei numai cei a ciror cArmi - mintea - este finuti de dreapta Duhului. Dupi cum sfituiegte SfAntul Apostol Pavel, doboari orice gAnd care se ridici impotriva infelegerii, rafunii lui Hristos (v. II Cor. 1O 5). Nu intra in sfad5" nici mdcar
103

102

in discuSe cu indoielile gi obiecSile cdrora le di

nagtere rafunea cu nume mincinos; taie cu sabia credinlei capetele acestor qerpi indati ce scot capul din gdurile lor! Aga vei lucra drept gi sigur, fir chip vrednic de cineva care s-a unit cu Hristos odati pentru totdeauna. Inainte de unire este loc penku stat pe gAnduri; dupi ircheierea unirii, a sta pe gAnduri este deja o fdridelege. Nimic, nimic sd nu strice, sd nu clatine credinciogia ta! Ah! Cel ce n-a intrat in unire este mai pulin nesuferit decAt triditorul. Cu smerenie pleaci grumazul tiu sub jugul cel bun; du o viald evlavioasi; mergi mai des la bisericd; citegte Noul Testament gi scrierile Sfinfilor Pirin$; fi bine aproapelui: la vremea potrivitd, dumnezeiasca invdlituri a lui Hristos, din care sufli sfinlenia gi adevirul, se va impropria sufletului teu. Afunci nu se vor mai apropia de el nici un fel de indoieli. tnvi,titura lui Hristos, fiind dumnezeiasci, e mai presus de fire; ea este accesibiH minlii omenegti doar prin mijlocirea credinfei. Este o intreprindere nebuneasci a explica prin ra'$onamente omenegti ceea ce e mai presus de fire, care, evident nu poate si iasd din sfera generalului, obignuitului, naturalului. Urmirile acestei intreprinderi nebunegti sunt absurditatea, nenumiratele obieclii impotriva credinfei, respingerea nefirescului, chiar dacd nefi rescul acesta este dumnezeiesc. ceea ce fac, de cele mai multe ori oamenii se contrazic singuri. Se pizesc ca sd nu le intre

it

gunoaie in ochi, insi mintea - acest ochi al sufletului - nu se gAndesc deloc si gi-o pdzeasci, ci o murdiresc cu gunoaie de tot felul. Domnul a poruncit si ne pizim mintea, fiindci ea este cdliuza omului. Dacd mintea se va abate de pe calea adevdratS, toati viata omului devine o ritdcire. Pentru ca mintea si se abati de pe calea adeviratd nu este nevoie de mult: ajunge un singur g6nd mincinos. Chnd ochiul tdu este curat, spune M6ntuitorul atunci tot trupul tdu e luminat, dar cind ochiul tdu e riu, atunci Ei trupul tdu e intunecat. la seama, deci, ca lumins din tine sd nu fie intuneric (Lc. 1,1,,34-35).Iar noi nu pdzim deloc aceastd poruncd atotsfAnti; nu luim seama ca lumina noastri, adici minte4 si nu se facd intuneric, aruncdm ea vrute Ei nevrute; ea devine intuneric cu toful gi revarsi intuneric peste toati purtarea noastrS, peste toati via,ta noastri. De unde s-au niscut in sufletul tiu gAnduri care vrijmigesc impotriva lui Dumnezetl gAnduri de necredinfi pierzdtoare gi cugetare deqarti? Firi irdoialS ci ai citit cu grimada tot felul de judecif neintemeiate despre religie, in care este atat de bogatd vremea noastri cea atAt de siraci in adevirate cunogtinte religioase. ,,Nimic nuJ indreapti atdt de mult pe om spre hula impotriva lui Dumnezeu ca citirea cirfilor ereticegti", a zis Cuviosul Isaac Sirul. Lasd-te de aceste lecfuri dezordonate, care umplu mintea cu idei confuze, gregite, care o lipsesc de fermitat9 de independenfi, de viziunea corect5, care o

ir

1.O4

105

aduc in starea de govtriald sceptici. Ocupi-te cu studierea temeinicd a Bisericii Risiritului potrivit Predaniei sale, care este cuprinsi in scrierile SfinSlor Pirinf. Faci parte din aceaste Biserice? Este de datoria ta s-o cunopti cum trebuie. Uiti-te cdt de bine igi cunosc religia eterodocqii Apusului! Ce.i drep! pentru ei este mai ugor si-gi cunoasci credinfa amdnunfit. Papistagul numai ce a crezut in papa ca in Dumnezeu, gi a ficut totul: este papistag desivArgit gi poate sd faci nebunii dupi pofta inimii! Protestanhrl numai ce se indoiegte de toati Predani4 protesteazd impotriva intregii invilituri a lui Hristos - pdstrAndu-gi, to. tugi, numele de cregtin -, a ficut toful: este protestant pe deplin. Ajung6nd la aceasti ,,desivArgire", atAt romanul, cAt gi protestantul scriu cirf in multe volume; cir,tile lor sunt trcircate pe vapor gi merg la noi si caute cititori. Nu citi ceea ce au scris oamenii acegti4 firi si infeleagi nici ei ce scriu! Ttr, aga cum e moda general5 acum, cunogti atAt de pu$n religia cregtini, incAt po$ foarte ugor str iS insugegti vreo idee mincinoasi 9i si if, vatdmi cu ea sufletul. Iadul existl 9i chinul vegnic efst5; file inexistente in ce te privegte printr-o viafi evlavioasd! Socot cd rdspunsul meu este incheiat, iar ceea ce voi spune in continuare e un tribut adus prieteniei noastre. Nu! Nu un tribub hebuie sd-i spun alffel. Este o vorbire in degert, la care mi dug tohrgi, sinceritatea gi prietenia. Ade106

seori am avut prilejul si aud gAndul de indoiali pe care l-ai exprimat tu acum, sprijinit tocmai cu dovada pe care o aduci tu, cum ci existenfa iadului gi a chinurilor vegnice nu este compatibild cu milostivirea lui Dumnezeu. Odatd, dupi o asemenea discu$e, dupd ce a plecat vizitatorul cu care sttrtusem de vorbd, am cizu! ftrrd si bag de seami, pe gAnduri. brima imi era intristatd, fird sd fi fost absorbit, totugi, de vreun gAnd aparte. ln aceasta consta impresia p" Li-o ldsase vizitatorul. $i cum sd nu rdm6n""." o imcu presie histd de vreme ce auzisem un cregtin care indriznise sd-L contrazici pe Hristos insugi, care indriznise si socoati cuvintele insuqi Ade-

vdrului-Dumnezeu drept minciuni, drept niscocire a superstifiei! Cum si nu rimAn cu o impresie tristi de vreme ce vizusem ci este lepidati mila lui Dumnezeu, pe care e in stare si o primeasci gi s-o pdstreze nurnai dreapta mirturisire a dogmelor credin,tei cregtinegti, credinfd pe care o dd Insugi Dumnezeu, gi cd drept motiv pentru aceastd lepddare este invocati o degarti filosofare omeneasci despre milostivirea lui Dumnezeu! Deodati, mi-a venit un gAnd imbiindu-mi cu o cdldtorie prin toati lumea. GAndul era atAt de luminos, mi-a pricinuit un simfdmAnt atAt de pldcut, incdt n-am goviit deloc. increzdtoq, m-am invoit. Purtat de el, plutesc ca trh-un balon. Vid toate firile, nimic nu mi opregte din drumul meu, gonesc pe lAngi munp mai presus
107

de nori, trec cu iuleald peste rAuri, peste lacuri 9i peste miri. intr-un timp foarte scurt am cercetat ioatd lume4 gezAnd linigtit in fotoliul meu' Ce

vizut in vremea cildtoriei? Pdtimirea omenirii. Da! Am vizut suferinle atit hzice, cAt gi morale; n-am irtAlnit nici un om care si nu fi suferit. Am vizut suferinfi in palate 9i pe tronuri; am vdzttl-o in mijlocul revdrsirii belgugului' Acolo unde trupul era sdndtos 9i situl, inima era fliam

pe ca un dobitoc necuvAntdtor; altundev4 trdiegte ca o fiari cumpliti, gisind plScere in virsarea de sAnge devorAndu-i cu o veselie turbati, ieqidin minS. Ah! Mai bine si nu exigti decAt sd

ti

m6ndd gi bobrav5, nu mai putea indura durerea cumplitd, gemea fdrd incetare. Am vizut oameni intemnifafi, ingropaS Pentru toate viala in temnile indbugitoare gi intunecate; am vdzut oameni care sdpau in adAncurile pimAntului, acolo unde lumina soarelui nu aiunge, unde in sunet de l;inluri gi de ciocane gi de tAmlcoape se scoate aurul - mijloc ca unii si se desfete prin nenorocirea necurmati a celor care il bcot. Am vtrzut in statele cele mai civilizate familii intregi care mor de foame; am vizut o mare parte a populaliei suferind de sdricie gi de lipsa morahti$i. Am vizut omenirea injositi de flridelegi! Am vdzut omenirea schimonositi de r6ticiri! Am vizut omenirea sluliti de barbarie! Am vizut omenirea adusi la aserndnarea cu dobitoacele necuvAntitoare sunt vAEi cu fiarele ripitoare! Undeva' oamenii nali ca nigte animale; altundeva sunt vAndufi 9i cumpiraf ca o marfi neinsuflefitS, ca nigte vite, gi la tArgul acesta marfa e ieftind: are mai pulin pre! decAt vitele. Altundeva, omul triieqte aproa108

exigti intr-un fel atAt de crAnceo atat de cumPlit! Iati tabloul vie$i omenegti obignuite de pe pimdnt! Trebuie si amintim gi de nenorocirile cirora le este supusd omenirea adeseori gi in multe locuri: la cutremurg la epidemii, la rizboaiele civile, la sabia cuceritorilor., care varsi din belgug sAnge atunci cAnd se afld in mAna unui Batu sau Tamerlan. $i iati cd au trecut deja cAteva mii de ani de cAnd pe pdmAnt genera$ile vin una dupi alta doar ca si sufere. Totugi, Dumnezeu, Ficitorul 9i StdpAnul a toate, Cel Atotputemic gi Atotbun, vede asta. Acest riu cumplit in care suferi neamul omenesc pe pdmAnt nu-L impiedici pe Dumnezeu sd rimAni Atotbun. OricAt am adiuga numere la infinit oricAt le-am scidea din el,

infinitul nu se schimbi, tot infinit rdmine!.. Dar daci e si privim aga pimAntul pe care au suferit pe rAnd pe care au murit cu o moarte mai mult sau mai pu$n cumpliti atAtea generagir, gAndul la iad gi la chinurile vegnice inceteazi a mai fi ciudat!.. Neamul omenesc este o tagmi de fiinle cdzute. PimAntul e un pridvor al iadului, unde sunt primele pedepse ale pdcdtogilor. MAntuitorul a ficut din el un pridvor al Raiului.

31. Despre evenirnetrtele politice Jitt Errtop" pr"rrr.rEatoare lui "nJui 1848. S"m.r.l. AntiLrist. Nazuinlt generali nrrrn.i spr" cele rnateriale gi uitarea J" c"l. t"p.tic.

z1 crisoarea dumneavoastri din

...

b.i" u-

decemprimit-o: atunci eram foarte sle-

bit. Lucrarea unei doctorii putemice 9i folositoare mi linea la pat in cea mai mare parte a timpului, toropindu-mi caPul intr-aga un hal, incat nu am mai fost in stare si md ocup cu vreo indeletnicire a minlii. Ca atare, atAt fafi de dumneavoastri, cAt gi fali de mulli al$i m-am ficut vinovat prin acelagi lucru: ticerea. CAnd am auzit de intAmpldrile care schimbe fala pimAntului nu am simSt nici uluire, nici interesul care se trezegte cAnd auzi de ceva nou. CAnd am auzit de intAmplirile acestea parci aq fi auzit de moartea unui om care de multd vreme suferea gi era istovit de o boald incurabild, omorAt de viu prin aceaste boale inainte de a fi omorAt prin moarte. Aga mi s-a pdrut dintotdeauna Europa,,civilizatd". PAnd gi mie mi s-a pdrut ciudati lipsa mea de mirare. Pe cAnd stdteam Ei mi
110

gAndeam la aceastd rXceali a mea, mi-am amintit deodati cuvintele MAntuitorului: Iar cind aeli auzi de rdzbonie, gi de zt:onuri de rdzboaie, sd nu ad tulbura{i, cdci trebuie sd fie, dar incd nu aa fi sfhrgitul. $i se oa ridica neam peste neam gi imPdrdlie peste impdrd{ie, aor fi cutremure pe alocuri gi foamete gi tulburdri aor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor (Mc. 13, 7-8). Aici este cu deosebire vrednic de luat in seamd faptul ci - gi asupra acestei spuse a Evangheliei m-am oprit totdeauna - cel din urmi semn al durerilor de incepuf care trebuie si premeargi bolii finale - Antihristului - este aritat de Scripturi ca fiind tulburdrile.

Ra$onalismul, cu imperativele sale, nu se poate opri din migcarea sa, intrucAt are ca temelie raliunea omeneasci cea pururea schimbdtoare. Este de agteptat ca boala si evolueze din riu in mai riu. Aceasta a inceput sd zguduie linigtea popoarelor de la inceputul secolului trecut pe mdsurd ce trece timpul, lucrarea ei este tot mai cuprinzitoare gi mai pustiitoare. Din lucrarea finald, la scard mondiali, a bolii acesteia trebuie si apard ,,omul f5ridelegii", geniul geniilor, aga cum din revolulia francezd s-a ndscut preinchipuirea lui - colosalul geniu Napoleon. Ce m-a izbit mai mult decat intampHrile de acum? M-au izbit pricinile acestor intAmpliri: nizuinla de obgte a tuturor numai gi numai spre cele materialg ca gi cum acestea ar fi vegnice; uitarea celor vegnice, ca gi cum acestea nici nu ar exista; batjocoriL11,

rea gi ocerarea cregtinismuluii prigoana subtild 9i crAncend impotriva Bisericii, impotriva vielii ei,

lor vremea cea de pe urmd, destinul Bisericii qi

putemica impdrXfie care apare la miazdnoapte. Din neurmata mili dumnezeiasci ni s-a datin dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu: cunoagterea lui Hristos, credinla ortodoxi in Hristos. Poporul gi, in particular, sufletul omenesc nu pot fi cucerite de rafionalismul ateu qi de urmdrile lui atAta timp cAt sunt strijuite de sfAnta credin$. Trebuie si priveghem Si sd ne rugim, aga cum a poruncit Domnul, ca si scipdm de nenorocirile cele vizute gi nevizute.

impotriva SfAntului Duh; inlocuirea Duhului 9i a rAnduielilor Lui prin rafunea cu nume mincinos gi prin rAnduielile care vin de la stipAnitorul acestei lumi - tulburiri de obqte in toatd lumea, ca la tumul Babilonului; construclia de cii ferate peste tot - iarigi lucrare ca la turnul Babilonului. Trebuie si bigim de seami cd Dumnezeu, dupi cuvAntul Scripturii, a amestecat limbile 9i a despirlit popoarele ca si le rdpeasci oamenilor putinfa de a irnplini toate planurile picitoase prin puterile unite ale intregii omeniri: trenurile le redau oamenilor putinfa aceasta. Atunci, la tumul Babilonului, S-a pogorAt Dumnezeu, spune Scriptura, sd vadd faptele omenegti, Ei a oprit planul cel nebunesc amestecAnd limbile; acum este aproape ceasul in care Dumnezeu Se va pogori din nou si vadi faptele omenegti 9i si le puni capit de acum nu prin amestecarea limbilor, ci prin schimbarea lumii care s-a irvechit in firidelegi cu o lume noui, nePrihiniti. in ,rremea pribegiei mele pimAnteqti am avut putinta de a privi destul de aminunSt la Pemantul lui Israil, care este Biserica. Ce si spun despre
Despre ea trebuie sd spun cuvintele prorocului despre pdmAntul cel stricat de sabie, adunat de Ia limbi multe pe pdmAntul lui lsrail, care s-a ficttt pustiu foarte (Iez. 38, 8). Asta spune de Dumnezeu insuflatul proroc, vizAnd in depirtarea vremuriea?

t12

32. D.sp". c.l. sulletegti 9i c"le Juhoonice;ti' Dospr" cura.fia inirnii

tunci cAnd Pe un drum care shebate o cAmpie intinsi sti un pom rimuros, care arunce o umbrd bogati, cu cAti bucurie se grdbesc spre el cdlitorii! Ei afli desfdtare odihnindu-se gi st6nd de vorbd prieteneqte sub umbra ricoroasS, deasd 9i largd. Un astfel de adipost, o

astfel de mAngAiere le di celor ce merg pe calea viefii pimAntegti sfenta cruce a lui Hristo+ de trei ori fericitul pom pe care a inflorit rodul vie!ii: Dumnezeu intrupaf Viala 9i Dititorul vie!i. Sub umbta crucii aflu acum pl5cere stAnd de vorbi cu dumneavoastri. Ascultagi urmitoarea istorisire sfinfiti' La SfAntuL Marele Pimen a venit un frate, plAngAndu-se ci vede amestecul picatului ir faptele sale bune. BdtrAnul i-a povestit urmitoarea pildd: ,,Triiau undeva doi lucritori de pdmAnt' Unul dintre ei a semdnat ceva grAu, deqi necurat pe cAnd celilal! l5sAndu-se pradi leneviei, n-a seminat nimic. CAnd a venit vremea secerigului, cel dintAi a strAns destul grAu, deqi necurat, pe cAnd cel de-al doilea n-a strAns nimic. Care din-

tre cei doi lucrdtori de pimAnt va avea ce si mindnce?" Fratele a rdspuns: ,,Cel ce a semlnat gi a strAns ceva grAu, chiar daci necurat." BitrAnul a zis: ,,Atunci, si semindm gi noi cAte pufiry chiar daci necura! ca si nu murim de foame!" Dumnezeu v-a dat si vedeli firi greg in inima dumneavoastrd atunci cAnd privind in e4 ali vizut un amestec de sufletesc Ai duhovnicesc. Povestirea de mai sus poate deia si vd mAngAie indeaiuns: vedeti de ce am citat-o aici? Ca si vtr mAng6ia$ 9i mai mult, auzi$ lucrul urmitor: numai Dumnezeu poate ddrui sfAnta curifie inimii care crede in El qi aleargi la El prin pocdinfi. Nu cere de la noi, care de-abia incepem sd mergem spre El, curifia aceasta inalti, striind de orice pati. CuriSei ii premerge vederea gi recunoaqterea propriei necurilii - 9i acesta este deja un dar al lui Dumnezeu, pentru primirea ciruia ne rugdm plecAndu-ne genunchii: ,,Doamne, di-mi si vdd gregalele mele!" insi cel ce igi vede necurdlia trebuie si plAngi penku ea gi si ceari timiduire de la Doctorul cel Atotputernic Ai Atotbun. Duhul SfAnt este adevdratul lndrumitor al cregtinilor. Organe ale Lui erau prorocii, apostolii 9i ceilalfi binepldcuf ai lui Dumnezeu: Acesta vorbea prin ei. Acesta si vi fie cilduzi gi si vi poviluiascd la tot adevirul! Sub aceasti fericiti ciliuzire vefi intra atunci cAnd vef lua indrumiri pentru viala dumneavoastri doar din Sf6nta Scripturl 9i din scrierile Sfin$lor Pirinfi ai Bisericii Risdritului, singura Biserici adevdrati.
115

I-t4

33.
DanJ pocainlei este cLezasia vesnicei fericiri

34.
Cu ce sirntirndnt treLuie si ne apropicrn Jc Durnnezeu, Sa ne recunoa;tern vreJnici Je ial, ca Dumnezeu se ne recunoasca vreJnici Je cer

ult s-a prelungit pribegia sufletului meu (v. Ps. 119, 5)! Milostivul Domn, Care d5ruiegte robilor Sii totul la vremea de El gtiut5, si-mi ddruiasci mie, pribeagului, adipostul pociinfei. Sd-mi diruiasci acest dar de pret 9i voi impirfi comorile aduse de pociinld cu prietenii mei in Domnul. Darul pocdinlei este chezdgia vegnicei fericiri. Albit prin pocdinld, sd intru in Rai, unde nu vor fi lisa$ cei ale ciror haine nu au fost albite prin pociinfi. Si-i vid acolo pe cei care md iubesc in Domnul, sd cad impreund cu ei la picioarele Domnului, Care nu a ascuns de noi !arina pocdinfei, in care este ascuns mirgdritarul pocdinlei cel de mult pre!. Negufitorul care doreqte si cumpere aceastd larini trebuie sd vAndd insd toati averea sa. Dea Domnul si fiu un asemenea negustor, si stip6nesc darul acesta duhormicesc, spre mAnhrirea mea qi a aProaPelui! Suspini sufletul meu, inseteazd de linigtirea ad6nci, netulburati, in afara cireia este cu neputinlA a gdsi pociinla imbelqugatS, deplini. Mi ?ncredinfez voii lui Dumnezeu! Si se sivArgeasci asupra mea 9i asupra tuturor voia lui Dumnezeu!
116

nima mea, care este singuratici pe acest pdmAnt, a auzit ecou in sufletul dumneavoastri, care nizuiegte sd-L cunoasci pe Dumnezeu cum se cuvine si fie culoscut Dumnezeu gi sd se inchine lui Dumnezeu aga cum se cuvine si ne inchinim Lui. Chiar daci El S-a micqorat pe Sine pentru noi, luAnd chip de rob din negriita Sa iubire fald de noi, asta nu inseamni ci avem dreptul sd ne luim nasul la purtare inaintea Lui. Trebuie si ne apropiem de El cum se cuvine sd se apropie robii de Domnul lor, fipturile de Ficitorul lor, cu fricd Ei cu cutremur lucrhnd mhntuirea noastrd (Filip. 2, 1,2), potnvit poruncii apostolegti. Necuprinsa Lui mirefie bagi in chip firesc o frici evlavioasd in tofi cei ce se apropie de El - in to$, chiar gi in cei mai apropiali de El. Zis-a SfAntul Proroc David: Dumnezeu este infricoEdtor peste to{i cei dimprejurul Lui (v. Ps. 8g 8), pentru preaslivilii serafirni gi heruvimii cei de vipaie, care, nesuferind a vedea slava ce covArgegte pu-

f I

117

terea

fipturilor, igi acoperd cu aripile felele lo-r J" fo. qi strigd intru ripire vegnici, necutmati:

,,Sfant Sfant SfAnt Domnul Savaot!"" infb'figa Marelui Sdu Dum$i atunci, cum se va nezeu pdcitosulintunecat? Numai acoperindu-se Fedin cap pAnd in picioare cu haina PoceinFi' huitti, pentru el, cel lovit din cap pAni ,A in ".eurtd de bubele impuSte ale picatului' este oicioare mii firesc ai mai drept si petreaci in intuneric' in focul iadului, decAt inaintea AtotsfAntului Dumnezeu. Iadul!.. Iati locul potrivit picdtoqilor! DumSd ne recunoaqtem vrednici de iad' ca nezeu si ne recunoasci vrednici de cer'

35. Pociinfa ;i ruJiciunea vinJeci. intristarea

lictiseala imi vine din doui pricini: dupi ce cad in vreo fapti, in vreun cuvAnf in vreun gand Picetos, 9i atunci cand vreme indelungatd nu mI indeletnicesc ctl pociinla chiar daci in acel ristimp ag face lucruri folositoare. Atunci sufletul simte un neaiuns, o lipsi: din sim$rea neajunsului vine intristarea. Aceasti intristare se vindeci prin pociinfi 9i rugXciune. Inima tnfrfrntd Ei smeritd.Dumnezeu nu o oa urgisi. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, gi
m-am oeselit.

Cercetali-vd pe dumneavoastri ingivi: nu vefi gisi oare pricina necazului dumneavoastrd intre cele sus-pomenite? Folosifi-vd de doctorie, care este rugiciunea imbinati cu Pocdinta.

1t9

36. Despre singurul lucru Je treluinfi. CanJ rnoat", ornului i se iau toate Lt-ttto"il.

37.
D"spt. p;.catelor proprii gi J"spru ".J.*"a pociinfi. Firi curdfia inirnii este cu neputinfi a sivdrgi vreo virtute in chip curat

pimin[e;ti

trdin sunt eu pe pdmAfi, sd nu ascunzi de Ia mine poruncite TaIe (Ps. 11.8, L9),il ruga pe Dumnezeu pl6ngAnd SfAntul Davi4 care impdrifea peste o fari intinsd qi stdpAnea bogdlii mari. FXri indoiali, acesta este singurul lucru de trebuinfi, dupi cum a zis Domnul. Maria partea
bund gi-a ales, care nu se ua lua de la ea (Lc. 10, 42) - iar toate celelalte bunuri pdmAnteqti se vor lua, la moarte gi dupi moarte.

propun o sfingti istorisire de mare vechime. Trei cdlugiri cu osArdie pentru viaga imbunitifiti gi-au propus urmitoarele indeletniciri cucemice. Primul a hotdrAt si-i impace pe cei certa!. La aceasti indelehricire l-a mAnat cuvdntul Evangheliei: /ericili fdcdtorii ile pace (Mt. 5, 9). Cel de-al doilea a hotirAt si-gi petreacd toate viala slujind bolnavilor. La aceasti indeletnicire l-au atras cuvintele Domnului: bolnav am fost, 9i M-ali cercetat (Mt. 25,36). Cel de-al treilea s-a retras in pustie ca si se indeletniceasci cu linigtirea. Cel ce ii impdca pe oarnenii certali a avut foarte pufni izbAndi. Ostenind a venit la fratele care igi ddruise viafa slujirii bolnavilor, insd 9i pe acesta l-a gdsit slibit, neputAnd si-gi duci mai departe slujirea. Atunci, s-au invoit amAndoi si se vadi cu pushricul. AjungAnd la ef i-au povestit necazul lor gi l-au rugat fierbinte si le spuni ce-a dobAndit el prin liniqtire. Dupd ce a tdcut o .weme, pustnicul a luat api
d

120

qi, turnAnd in pahar, le-a zis ,,Uita!-vdin apl!" S-au uita! insi nu au vizut nimic, pentru ci apa era tulbure. Dupi ce a tuecut ceva timp, pustnicul le-a spus iar5gi: ,,Apa s-a limpezif uitati-vi acum!" C6nd au privit in aPe, gi-au vizut in ea fetele ca in oglindi. Puskricul Le'a zisl' ,,Cel ce

triiegte printre oameni nu iqi vede picatele, fiind tulburat de lumeasca imprigtiere, insl cAnd vine la linigtire, mai ales in pustie, atunci incepe si vadd pdcatul care trdieqte in el." Trebuie mai intdi si ili vezi picatuf dupd aceea si-l speli prin pocdin!5 9i sd dobAndegti curdlia inimii, flri de care este cu neputinfi a sdvArgi vreo virtute curat, deplin, cu congtiinla impicati. Vederea picatelor proprii nu este un lucru atAt de ugor cum poate pdrea la o privire superficiald. Pentru a dobAndi aceasti vedere este nevoie de multe cunogtinle pregititoare, este nevoie de cunoagterea aminunliti a legii lui Dumnezeq ldrd de care nu putem gti limpede care anume fapte, cuvinte, gAnduri, simfiminte sunt ale dreptifii gi care-s ale picatului. Picatul ia adeseori infiSEarea dreptdfi! Trebuie si cunoagtem amdnuntit insugirile omului pentru a gti in ce constau rinile pe care le face picatul minfii, in ce constau r5nile pe care le face inimii, in ce constau rinile pe care le face trupului. Trebuie si gtim ce e ciderea omului. Trebuie si gtim care insuqiri trebuie sd se gdseasci in urmagii Noului Adam, pentru a vedea care gi in ce privinle sunt neajunsurile
122

noastre. Iatd de cAte cunogtinfe de cdte informafii importante avem nevoie pentru a dobdndi cunoagterea amdnunfiti gi vederea limpede a picatelor noastre! La aceastd vedere duce linigtirea adevirati. Ea ii di sufletului o intocmire ca a apelor cristaline: in aceasta, omul vede starea sa qr, dupi misura sporirii sale, starea aproapelui. Insingurarea mea este curmati de dese fulburiri lduntrice gi din afard,; apa mea este in cea mai mare parte fulbure! Rareori, rareori dobAndegte o anumiti limpezime, 9i asta numai pentru o clipdl in acea scurtd clipd, in faga ochiloi minfii mele se zugrivegte o priveligte cAt se poate de atrigitoare. Vid nesfArgita mili dumnezeiasci fali de mine, vdd lanpl nesfArgitelor binefaceri dumnezeieqti. Pentru ce s-au revirsat acestea asupra mea? Nu md dumiresc. Ce l-am plitit Binefdcitorului pentru ele? Picate necontenite. Mi uit la picatele mele gi md ingrozesc: parci m-ag uita intr-o prdpastie infricogdtoare, ad6nci, la care este de ajuns sd privegti o datd ca si te apuce amefeala. Dar daci ag misura aceasti pripastie?.. $i incep s-o mlsor cu mAhnirea mea, s-o misor cu suspinele gi cu tAnguirile mele!.. incl mai plAng, cAnd intristarea este inlocuiti in inima mea pe neagteptate de o bucurie fircAntdtoare, de parcd cineva ar spune inimii mele: ,,Dumnezeu, Bineficdtorul cel Neurma! nu este mullumit de binefacerile Sale, vrea gi si te aduci in cer, si te facl pirtag al veqnicei desf;teri!" Cred 123

in asta: de la nemdsurata bunitate dumnezeiasce poate fi agteptatd orice binefacere, oricAt ar fi de mare. Cred, gi toati fiinla mea se cufundi intr-o veselie lin5, imbdtdtoare.

38.

surgkunului, cerJ este alevirata patrie a ornJui. Curn si ne curifin Je otrava picatului. Sofl.tJ c"lui ce a scipat pe pimint J. toLi. picatJui va trece f;r; irnpieJicare prin virni

Parnantul este o o.l"

"

eftec wemea in nelucrare, pricini fiind felul de tratament pe care il folosesc. Acesta aduce un folos simftor, inse imi ia tot timpul. Neplicute sunt grijile pentru trup care, in pofida futuror grijilor pentru el, trebuie neapirat si se intoarci in !5rAna sa in pnmAntul siu, din care a fost luat de Zidltor. Pihund in mine insumi: aflu cd am fost format de boli gi de imprejuriri penku insingurare; rece, moarte este inima mea fali de slujirile din afard. Ag vrea sd curm deodati, dintr-o loviturS, legihrrile mele cu societatea. $i ag face asta nu pentm mine insumi, nu pentru oameni, ci pentru ca hotirArea mea gi irtreprinderea mea si fie curate inaintea lui Dumnezeu, Care a ziLs: nimeni cnre pune mhnn pe plug Ei se uitd inddrdt nu este potriait pentru impdrd[in lui Dumnezeu (Lc.9, 62). Oricum, este mare deosebire intre judecata lui Dumnezeu gi iudecata omeneasci: apa a spus 125

un mare cuvios, care era deosebit de imbelgugat in darul dreptei socotin(e. Nu gtiu ce mi-a menit Dumnezeu, dar, cercetAndu-mi pe mine insumi, gisesc cd nu sunt Potrivit Pentru indatoririle obgteqti, ci sunt mai potrivit pentru insingurare/ cu .ur" --u- deprins petrecAnd, din pricina bolii mele, mulli ani aproape fdrd si ies din chilia mea' in insingurare md pot indeletnici firi piedici cu cilitoria pe tirAmurile lumii duhovniceqti, unde s-au strimutat de pe pdmAnt gAndul meu 9i inima mea. Nu sunt in stare si Ie aduc inapoi pe pdmAnt! $i strimutarea lor de pe pim6nt s-a sivArgit fXri gtiinfa mea. Nu md gAndeam la strimutarea aceasta, nu gtiam deloc ci ea este cu putinfi: pe neaqteptate, le-am vizut stremutate' Ele privesc deja la pimdnt cum privesc cildtorii !aia striini. Dupi ce au Petrecut o vreme pe tirAmul cel minunat al nestriciciunii, pe tirAmul fericit al picii 9i luminii harice, ele au intors spatele linutului intunericului, finutului certurilot gAlcevilor, tulburdrii neincetate, Snutului unde tot binele este amestecat cu riul! intunecatd !ari este pdmAntul! El este lara surghiunului cilcdtorilor de lege, care au sPurcat Raiul prin p5cat, care s-au ficut vinovali de neascultarea lui Dumnezeu, care au dispreluit impdrtiqirea cu El, care au dat aceasti impdrtdqire Pe imPertagirea cu diavolul. Pe pimAnt totul este vrijmaq omului, 9i el insugi se afl5 in neincetati luptd cu sine insuqi. PimAntul este valea surghiunului,

valea pitimirilor prin care incep pitimirile cele vegnice - dreapta pedeaPse pentru jignirea Celui nesfArgit de Bun. Pdmdntul este surghiunul nostru, gi tocmai de aceea a venit aici Riscumpiritorul: a riscumpirat picatul nemisurat cu un pret nemdsurat - cu SAngele Siu. Pim6ntul este surghiunul nostru, gi tocmai de aceea Riscumpiritorul ii ridici pe cei care au primit rescumpirarea Lui de la pdmAnt la cer. Cerul este patria adevirati a omului: mergerea intr-acolo tebuie sd o sivAtgim in noi ingine. in noi ingine trebuie si-i vedem pe stipfitorii acestei lumi! Trebuie si incheiem socotelile cu ei, dAndule inapoi ce este al lor, ceea ce am imprumutat de la ei. Am imprumutat de la ei otrava picatului, picatul in toate chipurile lui mirunte, in toate feluritele lui forme. RupAnd din noi tot ce e striin firii noastre, rlmAnem singuri cu noi inqine, cu propria noastri fire neprihiniti. Aceasti curilire este lucratd in noi de cuvAntul Domnului, Care ne descoperi gi insugirile Noului Adam, gi rdnile celui vechi. Atotbunul Duh SfAnt, vizAnd albeala noastrS, Se pogoari asupra noastri, ne adumbregte cu pacea gi cu lumina Sa, ne schimbi, ne pecetluieqte, ne rAnduieqte in fericita seminSe a celor alegi, intre urmagii lui Adam celui de-al doilea Care este Domnul din cer. Pecethi! fiind cu Duhul nu ne vom mai teme de stipAnitorii cei intunecaf gi rdi ai acestei lumi, vom trece prin cetele lor intunecate gi dese la lumina

t26

adevirulul vom gisi in sAnul acestuia pregustarea veqnicei fericiri. Sufletului celui care a sivArgit aceasti cale pe pimAnt in omul liuntric, care s-a slobozit din robia picatului 9i a primit logodirea Duhului, va trece fird impiedicare qi

firi

chin,

dupi despir$rea de trup, vimile cumpli-

acestea, pre$1or intrebdtori din vizduh. Toate cum gi multe alte lucruri, care sunt cu neputinli de tAlcuit prin cuvAntul pXmAntesc, le cerceteazi omul in linigtire. Duhul SfAnt Se lipeqte de cel ce se linigteqte aga cum trebuie, il insofeqte, ii vesteqte tainele impiri$ei lui Dumnezeu, ca si se

hrineasci din belgug cu cunoagterea 9i simlirea duhovniceascd isihastul insuqi 9i si-i hrdneasci cu ele gi pe fralii sdi care flSmAnzesc ai inseteazi' invdfdtura Duhului este invetdture vie: din ea strilucegte lumind, din ea respiri via,ti. lnviFtura omeneasci, din firea omeneasci cea cdzuti, din cunoagterea proprie acestei stdri de cddere,

in ascultitori intunericul, il inmulfeqte, intireq-

este intunecatS, moartS, are o lumini mincinoasi, amdgegte auzul 9i simlurile inimii, plstreazi

titd la puterea duhormiceasci ce ii di viafi; fald de cuvAntul omenesc in care se inveqmAnteazi cuvdntul lui Dumnezeu, inima lui rimAne rece. in templul sufletului este doborA! este aruncat din el idolul ,,eu"; in templul acesta" curdfit de urAciunea pustiirii, se revarsi buna mireasmi a Sfdntului Duh, se aud graiurile SfAntului Duh. Ce crede$, ce simfdmAnt il cuprinde pe omul care griiegte graiurile Duhului, care simte in sine lucrarea Duhului? SimfimAntul pe care este firesc sil aibi zidirea firaintea Ziditorului sdu. Atunci, omul simte, vede limpede ci este un nimic. Nu din cdrli, nu de la oameni, nu din oarecare capacitifi geniale ale naturii sale devine omul ucenic, ascultitor gi organ al Duhului, ci prin mijlocirea credinfei in Hristos, inviindu-L pe Hristos in sine prin primirea in sine a insugirilor lui Hristos, pe care Hristos le-a descoperit oamenilor prin sfin$tele cuvinte ale Evangheliei. Unde este Hristos, acolo e Duhul Lui, acolo e mintea Lui - Tatil Lui Neurmat.

te stipAnirea morfii. Minune mare se sdvArgeqte prin inveptura Duhului: cAnd Duhul invdtdtor, -are rostegte cuvAnhrl Lui, 9i cel care il asculti impart intre ei invSlitura vietii. Toatd slava este a Tainicului invi(itor; cel ce rosteqte cuvAntul simte cd rosteqte nu cuvAntul siu, di cuvAntul lui Dumnezeu; cel ce asculti simte ci aude cuvAnful lui Dumnezeu; toati luarea lui aminte este a!in128

39. Curn si ne privirn aProaPe 1". Desprc Jragostca cea cur:ati, in Dumnezeu' Marrtrrit"" sti in lePiJarea Je sint'
Ce insearnni: ca sd imi inlreptdlesc rdspunsurile cele Jin Pdcate'

De

pociinfi

{u5fe

orice Picat

ugurime, ce stare de bine, ce fericita curese este atunci cand omul nu oPregte in sine simldmintele de bunivoinli citre aProaPelq ci le poarti la sfantul curatul cer; atunci cAnd ii rp.tt lui Dumnezeu despre cei Pe care ii in" drigegte:,,Dumnezeule! Aceqtia sunt mogtenirea 1a, sunt ziditea Tat A Ta este zidirea Ta, iar eu cine sunt? Un pribeag Pentm scurti vreme pe acest pdmAn! care a apirut pe el firi v-este qi fere veste va pieri de pe el." Cine igi curiteqie in felul acesta dragostea de iubirea de sine 9i de impitimire dobAndeEte in sine dragoste curati, iragoste in Dumnezeu. Ca si dobAndim aceasti diagoste ni s-a poruncit lepidarea de sine; acesta eite inlelesul spuselor Domnuhii: cine (Mt' igi zta pierde sufletul pentru Mine, il aa cAQtiSn iO, ZS1.in aceste cuvinte, Porunca este imbinatd cu fXgiduinfa.
e

Dimpotrivd, cel ce crede ci igi va gisi sufletul in veacul acesta plin de amigire, adicd cel ce va vrea si igi implineascd poftele necurilite, gil va pierde. ln lepddarea de sine sti m6ntuirea. Supunefi-vi mintea lui Hristos! Atunci cdnd mintea se supune lui Hristos, nu se va indrepti$ nici pe sine insugi, nu va indreptili nici inima. Atunci cAnd vor lipsi indreptdtirile inimii, ea va ajunge irr starea de smerenie qi umilinl{. Inima infrfrntd Ei smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi, iat in indreptiflrea de sine este moartea crAnceni pe care o aduce picatul. Aga s-a rugat SfAntul David, 9i aga ne inva!d si ne rugdm: sd nu aba{i inima mea spre cuainte
de aiclegug, ca sd-mi tndreptdlesc rdspunsurile cele din pdcate (Ps. 140, 4). A-!i indreptili rispunsurile cele din pdcate inseamnd a te indrept5li pentru picatele tale. G6ndurile gi cuvintele prin care
se

arati aceast5 indreptitire sunt numite cuainte

Cu viclenie se strdduie pdcdtosul si se amigeascd pe sine insugi gi si ii amigeasci pe oameni! Cu viclenie se strdduie picdtosul sd ascundi pdcatul s5u de sine insugi qi de oameni! Cu viclenie se striduie si pard drept inaintea sa qi inaintea oamenilor! Uneori, nevoia neapiratd, folosul aproapelui, pe care picatul nostru l-ar putea sminti, ne sileqte si ne indreptd$m inaintea oamenilor, si ne ascundem picatul fali de ei. A te indreptef fa$ de tine insuS, a te amigi singur, a-!i inibugi glasul congtiinfei este intotde oiclegug.

130

't3't

deauna un lucru nelegiui! intotdeauna nenoroci! impropriindu-se omului, cuaintele de aiclegug fac din el un fariseu incrAncena! in stare de orice fdridelege. indrepti$rea pentru picate ce nu are nevoie de niscociri gi de multe vorbe, indreptifirea care este primitd intotdeauna de Dumnezeu este pocdinla. De pocein$ fuge orice pdcaf nici un picat nu poate fne piept atotputemicei pociinfe. Pociinta este virtute evanghelici, dar neprepit al lui Dumnezeu, cumpXrat pentru noi cu preful SAngelui Fiului lui Dumnezeu - cu acest Pre! care riscumpiri orice pdcat al nostru.

40. D""pr" r'rom.lrricie gi vegnicie. Curn si ne veJem privinJu-ne tur odlinJa

EvangLeliei

\ 7f i simt rupt de toate! GAndul meu strigi lYI neincetat citre Dumnezeu ca El s5-mi
intocmeasci o cale spre El, cale de pociinfd. Larg s-au deschis inaintea mea porFle vegniciei. Privesc intr-acolo, in aceasti depirtare firi sfArgi! in acest spa$u nemirginif in aceste intinderi nemisurate. Vremea s-a scurtat inaintea mea zboari neasemuit mai repede, pentru a se virs4 ca un pArAu, in mare: in vegnicie. Privesc in vegnicie: vremelrricia e plicticoasd, meschini, degartd, nimicnicd. Iubesc insingurarea: din ea poli privi mai limpede in vegnicie, pogi descoperi ce ili trebuie acolo, te po$ pregiti din weme, inainte de iegirea sufletului din trup. Md preocupi Evanghelia. imi izbesc privirile trisiturile chipului dumnezeiesc Ai nuanfele aseminirii cu Dumnezeu, care sunt zugrivite in Evanghelie! ,,Fifi aseminitori Mie!", le spune Dumnezeu oamenilor. Ca ei si-gi poati insugi aceasti minunati asemdnare, Dumnezeu S-a

Pentru inceput, hotirAti, micar cu minte4 si vi lep5dali de dumneavoastri ingivi pentru Hristos, lipsifi-vd mintea de samavotricia pierzdtoare, neghioabS, supunef-o, poruncilor lui Hristos, supunefi-o Evangheliei. brceputul lepidirii de sine este in minte: dupi ce s-a supus lui Hristos, ea duce treptat la aceasti fericitd supunere gi inima, gi trupul. Lepddarea de sine inspdimAnti la o primd privire superficiali - dar indatd ce omul se hotirSgte si gi-o insugeascd, simte in suflet o neobignuiti ugurime gi libertate: ugurime4 libertatea sunt martorii adevSrului.

inomenit. Ce frumusele negriitd este in Adam cel nou - in Domnul nostru Iisus Hristos! Ce slulenie este in mine, ce neor6nduiali! CAte pete mi acoperd! Aga md vdd atunci cAnd mi privesc in oglinda Evangheliei. Trebuie si mi ocup Ei de fala sufletului meu, 9i de hainele lui; trebuie ca afunci cAnd voi intra in vegnicie si nu se afle in mine vreo asemdnare gi inrudire cu vrEjmaqii lui Dumnezeu, cu dracii intuneca$; trebuie ca Fiul lui Dumnezeu sd mi recunoasci drept asemindtor cu El, dupd cum asemdnitori cu El sunt toS fericifi locuitori ai cerului. Recunoscuti de Dumnezeu, aseminarea omului cu Dumnezeu ii aduce acestuia vegnicia cea fericiti; pierderea acestei aseminiri atrage dupi sine izgonirea de la fafa lui Dumnezeu tr iadul intunecos, in pripastia Iui de foc, la pdtimiri vegnice.

41. Cum si pdstrim in noi pacea lui Hristos. P"ce" lui Hristos nirnicegte silnica inriurire d.rr.orrilor sufletJui 9i a trupului ""opra

care covirgegte toati minte+ care il unegte la unegte la loc pe omul despicat de ctrtre picat, pacea lui Hristos, care umple toatd fiinla noastrd de putere neurmati gi de dulceafi cereasci, incepe sI se pogoare in suflet atunci cAnd acesta se va curila de patimi prin pAzirea poruncilor lui Hristos gi prin nevoinfd evlavioasi. Ca si pistrim in noi pacea lui Hristo+ ca sd o gustem din belgug, ca si ne prefacem prin ea din om vechi in om nou avem neapdrati nevoie de insingurare. Comoara aruncati la rdspAntie va fi negregit furati. Putemictr este pacea care vine din lucrarea SfAntului Duh! Cine poate si se impotriveascd atunci cAnd atrage El? Patimile fug de la fa!a Lui; in urma lucririi Lui, mintea gi inima se mutd la cer. Omul se impaci cu tof 9i toate in Dumnezeu. El incepe si pluteasci in nemirginita intindere a lumii duhovnicegti gi cunoagte ci porunca lui Durrnezeu este largd foarte. Pacea
acea

lui Hristot

lui Hristos a sivArgit mucenicii qi cuviogii: ea il scoate pe cregtin de sub stePAnirea trupului gi a sAngelui, izgonegte din suflet gi din trup otrava picatulur, nimicegte silnica inrAurire a dracilor asupra sufletului 9i a trupului, aduce in cregtin insugirile lui Hristos, blAndefea, smerenia bunitatea. Sim$nd aceste insugiri, sufletul incepe si guste o minunatd odihnd, care este chezdgia gi inceputul odilrrei dreplilor in silagurile vegnicei fericiri.

42. D"spt" J.os.Lirea Jint'e l,'ct"t"" {o"ol,'i

Juml.z.i"sc

gi cea a

iJie.Lantirii

ornenegti

umnezeul nostru este toc (v. Elrl. 12, 29), ne inva$ Scriphrra insn prin lucrarea acestui foc se stinge heptat gi in cele din urmd piere desiv6rgit focul picatului, focul trupesc ai sufletesc. Focul dumnezeiesc este curat, sub$re, luminos, impirtdgegte minfii adevdrul, iar inimii o linigte minunati, o minunati riceald fali de tot ce e pimAntesc, belqug de bl6ndele, de smerenig de bunitate. Sd nu vi ingelafi! Sd nu socotili infierbAntarea omeneasci a fi lucrare a dumnezeiescului foc! Mulli s-au ingelat gi au cizut in amigire de sine pierzitoare. Din starea de infierbAntare au apirut riticiri firi numir gi au umplut cu invifdturi mincinoase pnmAntul. Norii acegtia intuneca$ ascund de lume soarele dteptd$i. Dupd roada lor ii aeli cunoa1te (Mt. 7 , 16), a zis Mintuitorul despre invdfiturile mincinoase 9i invdldtorii mincinogi. Unde este infierbAntare, acolo nu este adevir, de acolo nu poate veni nimic bury nimic folositor: acolo clocotegte s6ngele, acolo fume-

gi cl5degte castele de nisip rafiunea cu nume mincinos. BlAndelea gi smerenia, a cdror lucrare este inso$ti de o ricoare sub$re, lnsi apoi se vddegte prin nenumirate roade bune, sunt martorii binelui nemisluit, adevirat, dumnezeiesc.

gI

43.

invifttuta Sfingilor Peringi este invifitura S{atttrrllri DuL. Numai cJea sfantrlui J.'". lo
miintrrire; lncununafi vor fi nurnai, dei ce se nevoi"sc Jupd lege

"J.vdr

Sfingilor PArinf ai Bisericii R5shritului este adeviratd: ea este invifitura Sfentului Duh. Vi rog: SneS-vi de aceastdinvifituri! Ea vi va indruma spre vegnicia cea fericiti. in Sfanta Biserici a lui Hristos a fost aprinsd o ficlie strdlucitoare - invifitura SfAntului Duh: nu vi indreptagi privirile spre alte ficlii, care lumineazi pe felurite cdi. Nunai calea sfAntului adevdr duce la m6ntuire; toate celelalte cdi duc la pierzare. Mulli se ostenesc, mul$ suferi, mulS se nevoiesc, dar incununa$ vor fi numai cei ce se nevoiesc dupd lege. Adevdrata, legiuita nevoin,td este in Hristos Iisus gi in Sfantul Dub in curtea Sfintei Biserici a Rtrsdritului.

T nveptura

139

44. Despre citirea S{intjlor P;rin1i. D"spre necontenita aJucere-arninte J" Drrrrrtt.z.rt. Despre orientarea giregiti a nevoitorilor Bisericii Ap,'s.r.". itt lrr.tatiL Sfi.fl"" Parinli ,rrfli Lrrrr" mireasrni SfantJ.ti Du}r, " p" cat J locririle scriitorilor apuseni sunt scrise Jin starea arni5iirii Je sine

cum me indeletnicesc cu citirea unor cirli in slavi bisericeasce, in rusi qi in alte limbi pe care le am, cirqi care cuPrind cuvintele sfin$lor pushici din Egipt Cuvintele acestea sunt nigte perle nepretuite! Scufunditorul coboari in adAncul mirii ca si gdseascd mirgdritar de pre!: 9i Sfinfi PdrinS se depirtau in pustii adAnci, acolo pdtrundeau adanc in ei ingigi gi aflau fe-

lurite perle nepretuite, duhovnicegti: smerenia urmitoare lui Hristos, simplitatea gi neriutatea
copilireasci, ingereasca nepdtimire, dreapta socotinli qi infelepciunea duhorrniceascd: Pe scurt,
aflau Evanghelia. Astdzi am citit un cuvAnt al Marelui Sisoe care mi-a pldcut dintotdeaun4 pe care l-am avut dintotdeauna la inimd. Un oarecare cilugdr i-a zis
1.40

acestuia: ,,Mi aflu in necurmati aducere- aminte de Dumnezeu." Cuviosul Sisoe i-a rispuns:,,Acesta nu este lucru mare; lucru mare va fi afunci cAnd te vei socoti mai rdu decAt toati fiptura." lnalti indeletricire este aducerea-aminte necurmati de Dumnezeu! Aceastd inil$me este insi foarte primejdioasi atunci cAnd scara cetre ea nu e intemeiati pe piatra cea kainicl a smereniei. Uitafi-vd ce conglisuire este intre Scripturl gi Pirin$! Scriptura spune: nrderea de tot nu o aei binevoi... iertfa lui Dumnezeu - duhul umilit. Inimn inftkntd gi smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi Qs.50, 17-L8). Jertfele 9i trsegi arderile de tot ornenegti trebuie si fie intemeiate pe simlimAntul sdrdciei cu duhuf pe sim,tim6ntul pociinfei. Altfel, ele nu sunt primite de Dumnezeu. lmi place, d asemenea, o spusi a Marelui Pimen: ,,Daci intotdeauna qi in toate ne vom invinui pe noi ingine, peste tot vom afla odihne." Alt Pirinte a zis: ,,Noi am pirisit sarcina cea ugoari a invinuirii de sine gi ne-am apucat de cea grea a invinuirii altora." Asemenea spuse fac cAt tomuri intregi! Nimeni, mi se pare, nu a pitruns in Evanghelie atat cat au pitruns in ea sfinlii pustnici; acegtia se striduiau sI infdptuiascd Evan-

ghelia prin viafa, prin g6ndurile 9i prin simfdmintele lor. Trisitura lor deosebitoare era cea mai adAnci smerenie; ei cugetau mereu la ciderea omului gi se indeletniceau mereu cu plAnsul pentru picatele 1or.
-t41,

Alta este orientarea pe care au luat-o nevoitorii Bisericii Apusene qi scriitorii ei ascetici incepAnd din vremea despdrlirii acestei Biserici de cea a Rdsiritului gi a ciderii ei in intunericul pierzitor al ereziei. Cuviosul Benedict, Sfantul Papd Grigorie Dialogul inci mai sunt intr-un cuget cu indrumitorii ascetici ai R5siritului, insi Bemard se deosebegte deja sim$tor de ei; cei de mai tArziu s-au abltut gi mai mult. Acegtia sunt atragi imediat gi ii atrag imediat pe cititorii lor la iniltimi de neajuns pentru incepitor, se ingAmfe qi ingAmfd. inchipuirea infierbAntatd" adeseori deliranti, inlocuie$te la ei toate lucrurile duhovnicegti, de care ei nu au nici o idee. Aceasti inchipuire este socotiti de ei drepthar. Dupd roade'1.6\, a zis MAntuitorul. le lor ii aeli cunoagte (Mt.7, Toati lumea gtie prin ce fdridelegi, prin ce rAuri de sAnge, prin ce purtare cu totul necregtineascA gi-au aritat fanaticii apuseni felul strAmb de a gAndi, simlimintele strAmbe ale inimii. Sfinf,i Pirinfi ai Bisericii Risiritului il duc pe cititorul lor nu in bralele dragostei, nu pe inillimile vedeniilor: il duc la cetcetarea picatului propriu, a ciderii proprii, la mirturisirea RiscumpdritoruIui, la plAngerea pentru sine in fafa milostivirii Ziditorului. Pentru incepu! ei ne invafi si infrAndm pomirile necurate ale tmpului nostru, si-l facem ugor, in stare si lucreze duhovnicegte; dupi aceea, se intorc spre minte, ii indreapti felul de a gAndi, i:rlelegerea, curifind-o de gAndurile

care ni s-au impropriat in virtutea ciderii noastre, inlocuindu-le cu gAndurile firii omenegti innoite, pe care Evanghelia o zugrivegte in culori

vii. Dupi indreptarea minlii, Sfinlii PirinS se ingrijesc de indreptarea inimii, de schimbarea deprinderilor 9i simfimintelor ei. A curdfi inima este mai grzu decAt a curiS mintea: incredinlAndu-se de dreptatea gAndului nou, mintea il leapidi ugor pe cel vechl gi-l insugegte ugor pe cel nou - dar a inlocui o deprindere cu alta, o insuqire cu alt4 un simfimAnt cu alt simfdmang potrivnic lui, este o osteneali, este o munci incordati gi care cere vrerne indelungati, este o lupti de necrezut. incr6ncenarea acestei lupte este descrisi de Pirinfi asffel: ,,Dd sAnge gi primegte duh!" Asta inseamni ci trebuie si ne omorAm toate poftele picdtoase ale trupului gi ale sdngelui, toate acele migciri ale minfii gi ale inimii care depind de trup gi de sAnge. Trebuie si aducem gi trupul, gi minte4 gi inima sub cArmuirea Duhului. SAngele qi nervii sunt pugi in migcare de multe patimi: 9i de mAnie, 9i de iubirea de arginfi, 9i de iubirea de pliceri, 9i de slava degartd. Acestea doui din urmd aprind foarte tare s6ngele in nevoitorii care nu se nevoiesc dupd lege ficAnd din ei fanatici iegifi din minS. Slava degartd ndzuiegte inainte de vreme spre stiri duhovnicegti de care omul, in necurilia sa, nu este in stare; neav6nd adevdrul, acesta igi alcituiegte siegi inchipuiri. Iubirea de plSceri, unindu-gi lu1.43

142

crarea cu cea a slavei degartg di nagtere in inimd unor mAngAieri, desfitdri gi extaze amigitoare gi mincinoase. O asemenea stare este o stare de amigire de sine. To{i cei care se nevoiesc, dar nu dupi lege, se afld in starea aceasta, care se dezvolti in ei tot mai mult, dupi misura nevointelor lor. Din starea aceasta scriitorii apuseni au scris o mul$me de cdrfi. Tocmai asupra acestora se aruncd cu ldcomie, tocmai pe acestea le propoviduiegte mai mult a fi sfinte gi duhovnicegti, vrednice a sta aleturi de SfAnta Scripturi, lumea oarbi qi trufagi, care crede despre sine cd a ajuns la mdsura cea mai inaltd a luminirii gi ca atare nu are nevoie si.se lini neabdtut de predaniile Bisericii Risiritului. La Sfinfii Pirinti ai Bisericii Risiritului nu se vede deloc starea de infierbAntare a sAngelui. Ei nu ajung niciodatd la entuziasmul care, fiind odrasli a sAngelui, in Apus a ciutat deseori virsarea de sAnge. Scrierile lor respiri adevirata lepidare de sinq respirl buna mireasmi a Sf6ntului DulU ce omoard patimile. De aceastd bund mireasmi fiii lumii fug aga cum fug viespile de fumul timeiei. Lumea iubegte ce este al sdu (In 15, I9), a zis Domnul. LucrXrile scriitorilor apuseni care au scris din starea amdgirii de sine iqi afld o mulfme de cititori, sunt traduse nu o dati pe limba noastrd, sunt tipirite Ei retipirite; li se rostesc, li se scriu gi Ii se tipiresc laude risunitoare; lucruri pline de otravi ucigdtoare sunt aproba1,M

te 9i sprijinite. Scrierile SfinFlor pirinli sunt date uitirii! Faptul cd ele au fost incuviintate din vechime de SfAnta Biserici gi au fost recunoscute drept singurele indrumare corecte pentru viata ascetici nu este luat deloc ir seamd. Sunt criticate, sunt gisite in ele contradiclii, nepotriviri cu Sf6nta Scripturi. Pricina sti in aceea cd Sfinfi pirinli au fost poviluili de Duhul SfAnt, ci ei au lepidatin,telepciunea acestei lumi pentru a dob6ndi infelepciunea Duhului. Degarte sunt incercirile celor care, impotriva invdfiturii apostolegti, impotriva inviliturii Bisericii, incearcd sd intre

in inlelepciunea Duhului prin infelepciunea lulnii! gi sunt prinEi cei inlelepli in inlelepciunea tor (I Cor 3, 19): s-au poticni! au cizut cu cidere inspiimAntdtoare. Ei au vrut sd explice duhovnicescul prin infunecata in,telegere sufleteasci, qi duho',rnicescul din scrierile Sfinlilor pdrinfi li s-a pdrut ciudaf potrirrric Sfintei Sciptui. Ldmurim
cele duhoztniceEti oamenilor duhoonicegti, a

zis SfAn-

tul Apostol Pavel. Ornul sufletesc nu primegte cele ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru eI sunt nebunie Ei nu poate sd Ie tnpleagd, fiindcd ele se iudecd duhoanicegte (l Cor. 2, 't3-1,4).

45.
Despte gtiinf ele orneneqti. Rafiunea cu nurne rnincinos. f)espre lnfelepciunea Juhovniceasca gi cea trupeasci

ntreba$ ce perere am desPre gtiinfele omeneqti. Dupi cidere, oamenii au incePut sd lucreze pimAntul, au inceput si aibi nevoie de haine gi de multe alte lucruri, nevoie care insolegte pribegia noastri pimAnteascd: pe scurt/ au inceput sI aibd nevoie de dezvoltare materiale. Ndzuinfa spre aceasta este trisitura deosebitoare a veacului nostru. $tiin,tele sunt rod al ciderii noastre, odrasld a vdtimirii ra$unii noastre. Erudifia - dobAndirea gi pistrarea cunogtinfelor adunate de citre oameni in wemea vie$i lumii cdzute - este fecta omului celui vechi, fdclie prin carc neguraintunericuluiin aeac se pdzegte (htdaL,13). Riscumpdritorul le-a inapoiat oamenilor Fdclia care le-a fost deruite h zidire de Ziditor qi de care s-au lipsit prin ciderea lor. Aceasti Ficlie e Duhul SfAnt, Duhul Adevirului, Care pov5luiegte la tot adevirul, Care cerceteazi adAncurile lui Dumnezeu, Care descoperd gi ldmuregte tainele, Care diru-

f I

iegte gi cunogtinte materiale atunci cAnd este nevoie de ele pentru folosul duhovnicesc al omului. invilatului care doregte si invefe infelepciunea duhovniceascd apostolul ii poruncegte: Dacd i se pare cuiaa, intre ooi, cd este inlelept in oeacul acesta, sd se facd nebun, ca sd fie inlelept (I Cor Z, 18). Intocmai! Erudifia nu este in,telepciune adeviratS, ci doar pdruti. Cunoagterea Adevdrului, care le-a fost descoperitd oamenilor de Domnul, la care se ajunge doar prin credinfd, la care nu poate ajunge rafiunea cdzuti a omului, este inlo-

cuiti in erudife prin presupuneri. ingelepciunea acestei lumi, in care locul de cinste e ocupat de mulli pigAni gi atei, este de-a dreptul potrivnici, prin insegi principiile sale, infelepciunii duhovnicegti, dumnezeiegti. Nu poti si urm ezi atAt uneia, cAt gi celeilalte; de una trebuie neapirat si te lepezi. Omul cizut este minciund, gi din filosofdrile lui s-a alcituit ratiunea cu nume mincinos, adici felul de a gAndi, suma concepfiilor gi cunogtintelor false, care sunt rafonale numai la suprafa,td, dar in esenfa lor sunt rdticire, aiurare, indricire a minfi lovite de molima ucigitoare a picatului 9i ciderii. Aceasti boali a min$i se descoperd cu o plindtate deosebitd in gtiinfele
filosofice.

t46

46. Despre citirea S{itttllot Pa.it fi Je cnhe rnireni 5i Je cntre cilut'iri. Despre citirea EvangL"li"i

trdduifi-vd si citi$ acele cirfi ale Sfin$lor Pdrinli care se potrivesc cu felul dumneavoastre de viafi, aga incAt prin citirea scrierilor PirinSlor si puteli nu numai si le si admirati gi si vi delectali de ele, ci qi sd le aplicali in practic6. CreEtinul care triiegte in lume trebuie si citeascd scrierile marilor ierarhi care au scris pentru popor, scrieri care invali virtufile cregtineqti potrivite celor care iqi duc viala in mijlocul indeletrricirilor materiale. Alte lecturi li se potrivesc cdlugirilor din ministiri: acegtia trebuie se-i citeascd pe Sfinfii Pirinf care au scris Povete Pentru felul acesta de viefuire. in sfArqit, alte lecturi li se potrivesc isihagtilor gi pustnicilor! Studierea virtulilor care nu se potrivesc felului de viefuire al omului duce la visare, il aduce pe om irrtr-o stare mincinoasi. Exersarea virtulilor care nu se potrivesc felului de viepire al omului face aceasti viefuire neroditoare. $i viala se irosegte, qi virtufile pier: sufletul nu le poate pdstra vreme indelungati, trebuie sA se lase de ele dupd scurt
L48

timp, fiindcd nu ii stau in puteri. Aceasti exersare a virtufilor inalte, mai presus de puterile gi de capacitilile omului, adeseori aduce sufletului o vitdmare de nevindecat, il arunci in neor6nduiaIS pentru mult timp, uneori pentru toati via!4 il face sd nu mai fie in stare de nevoinfele bunei credinfe. Domnul a poruncit ca vinul nou, adici virfulile gi nevointele inalte, si se toarne in burdufuri noi, adici sd fie ldsate in seama nevoitorilor care s-au maturizat deja in nevointa bunei credinfe, innoifi 9i luminaF de har. El a oprit si se toame vinul nou in burdufuri vechi, si se cArpeasci haina veche cu petec nou. Si nu credegi ci nevointa inalti, pentru care sufleful dumneavoastri nu s-a mafurizat inci, o si vd ajute! Nu! Ea vi va biga intr-o gi mai mare neorAnduiali: vefi fi silit si vi lisaS de ea, iar in sufletul dumneavoastri vor apirea trAnddvirea, deznddijduirea, intunecare4 impietrirea. in starea aceasta sufleteasci vd veli ingidui gi mai mari gregeli, qi mai mari incilciri ale legii lui Dumnezeu decAt cele in care cddeafi inainte. La haini veche nu se pune petec nol! pentru cd gaura nu face decAt si se lirgeascd. AtAt pentru tofi cilugirii indeobgtg cAt gi pentru cregtinii viefuitori in lume, cea mai folositoare lecturi e Noul Testament, mai ales Evanghelia. Trebuie s5-l citim insd cu smerenie, firi si ne inglduim interpretiri proprii, ci cdliuzindu-ne doar dupd tAlcuirea Bisericii.
1.49

47. Cursele wri.jrna;J,ti. D""pr" pizirea rninfii. Curn si {"cern placute gi im}rrcuritoare necazurile vietii pirninteqti

imAneli in limanul adevirului! Vrdjmagul mAntuirii oamenilor se streduiegte sd momeasci gAndul nostru din limanul adevirului prin felurite ndluciri de adevir. El gtie puterea acestei curse/ ce pare neinsemnate Pentru ochiul lipsit de experienli; mintea este ademeniti la ea prin curiozitate, cu o numire mdrea!d, sfAntS" in spatele cireia se ascunde de obicei pierzarea. Aqa este momiti lesne increzitoarea privighetoare, pasire deosebit de curioasi, cu mAncarea aruncati sub plasd, gi cade pentru totdeauna in urAtul robiei. Pierzdtor este gAndul mincinos: acesta aduce in suflet infunecare, amdgirea de sine, o face roabi a stipAnitorului acestei lumi. Adeudrul od aa face slobozi (kr 8, 32), a spus MAntuitorul este limpede cd minciuna ne lipsegte de libertate, ne supune stdpdnitorului acestui veac. Doresc ca dumneavoastre se fif liber, ca vederea suflefului dumneavoastrd si fie curatd qi luminoas5, ca rafiunea dumneavoastrd
150

fie pitrunsd de lumina adevirului gi si reverse lumind harici asupra intregii dumneavoastri viefi, asupra a tot ce face!.. Chnd ochiul tdu este curat, spttne MAntuitoruf atunci tot trupul tdu e Iuminat (Lc. 11., 34-35). Trebuie si ne pizim mintea! Trebuie ca ea si rimAni in adevir firi incetare. Vi doresc asta cu toate sinceritatea inimii! Vd doresc asta cu inimi indureratd, deoarece md doare ci in vremurile de acum, rar, foarte rar oamenii rimAn credinciogi adevdrului, foarte rar gi-au plecat mintea gi inima sub jugul ei cel bun gi sub povara ei cea uqoari, s-au plecat cu toati simplitatea gi supunerea lui Hristos gi Sfintei Lui Biseria. Mintuili-ad, grdiegte SfAntul Apostol Petru, de acest neam oiclean (Fapte 2, 40). Abatefi-vi de la calea cea largd, pe care umbli aproape tofi! Alege$-vi calea cea strAmti gi necijiti, care duce in cereasca impiriliel indrigili necazurile pe care vi le-a trimis Purtarea de grijd dumnezeiascil indrdgiF strAmtoririle prin care preainfeleapta Purtare de grijn, mAntuitoarea Purtare de griji dumnezeiascd v-a croit drum pentru pribegia dumneavoastri pdm6nteasci! Facefi-vi plicute, desfdtate, gi necazurile, qi strAmtordrile, gi calea cea spinoasi a viefii pdmAntegti! Cum si faceti asta? incredintAndu-vi voii lui Dumnezeu, slavoslovind Purtarea de griji dumnezeiasci, recunosc6nd aceasti voie gi aceasti Purtare de griji in tot ce vi se intAmpli, dAndu-I mulfumiti lui Dumnezeu pentru tot ce vi se intAmpli
sd 151

atat pentru necazuri, cat 9i Pentru bucurii. Este vremea si incepeli vieluirea cu adevirat cregti-

neascd, insofitd de ristignirea tuturor simtdmin-

telor, dorinfelor, gdndurilor pe crucea poruncilor gi inviliturii lui Hristos. CurAnd, cur6nd va trece viala pimAnteascd! Deja este pregdtiti fiecdrui om vegnica risplati pentru viala lui cea de scurtd vreme, pentru faptele lui, pentru felul lui de a gAndi, pentru simfimintele lui.

D.spre

iJit""

48. J. Drrmr,"z.,r ;i Je rpro"pele

este Dumnezeu . Frica dc Dumnezeu este curatd, rimfrne in oeacul aeacului; sporirea in intelepciunea

orbind despre iubirea de aproapele, Cuviosul Avd Dorotei ii aseamlni pe nevoitorii lui Hristos cu nigte linii care merg de la circumferinta cercului citre centrul lui. Liniile, cu cAt se apropie mai mult de centru, cu atAt se apropie mai mult gi una de alta. $i nevoitorii lui Hristos, cu cAt se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se apropie mai mult unul de celilalt prin iubirea adevdrati. Orice cale a minSi qi a inimii este nesfArgiti atunci cAnd linta ei

lui Dumnezeu

este nesfArgitd; sporirea

in iubirea

de aproapele, atunci cAnd aceastd sporire este in Dumnezerl este nesfArgitd. Viafa pim6nteasci nu este de ajuns pentru sivArgirea acestei cdi duhovnicegti! Nu te poli situra de iubirea in Dumnezeu fafi de aproapele! Dimpotrivd, poti sdvAr9i degrabd calea, te pog setura repede gi cu prisosinfi de iubirea pentru aproapele atunci cAnd obiect al dragostei este numai omul. Focul iubirii cere multi hrani pentru a fi statomic Ai a spori.

CAnd il hrinegte Dumnezeu, el se intefegte neincetat, nu are hotar, dar cAnd omul il hrXneqte cu sine insugi, hrana focului e sleiti in scurti vreme, focul se intunecd gi se stinge. Iubirea trebuie sd se hrdneasci cu Dumnezer! cel Nemirginit: nu are hrani de ajuns in mirginitele insugiri omenesti, oricAt de minunate ar fi acestea.

49. PrivinJu-tte in oglinda Evangheliei ne putem afla neajunsurile, Curn si stdrnirn in noi sirnf irnintul pociinf ei, pl,insul mintuitor. Sa n" l"peJarn Je noi in;ine ;i si utrnirn EvangLeliei

nima se poate desfdta de pacea cea fericitd doar cAnd rdmAne in poruncile evanghelice, cdnd rimAne in ele cu lepidare de sine. Atunci cand se ivegte in ea o alti dreptate, igi

J I

pierde odihna. Mare gi atotsfAnti carte este Evanghelia! in ea este zugrivit omul norl cel dupd aseminarea lui Dumnezeu - iar care trebuie si fie insugirile omului celui nou ne-o arati poruncile lui Hristos. Prin ele, Hristos ne-a descoperit insugirile Sale, felul Siu de a gAndi 9i de a feptui. Privind in oglinda Evangheliei la noi ingine, putem, pu{in cAte pufin, si ne cunoagtem neajunsurile, si ne dezbirdm de concepfiile gi de insugirile omului celui vechi, si le inlocuim cu g6nduri 9i insugiri evanghelice cu gandurile 9i ?nsugirile lui Hristos. in aceasta constli sarcina, problema pe care trebuie sd o rezolve, sd o indeplineasci creg155

tinul in vremea vie$i sale pimAntegti. Trebuie si ne zugrXvim in suflet portretul lui Hristos, si-i impirtiqim asemdnarea cu modelul lui. Portretele care nu seamdni cu originalul vor fi respinse la expozifia generali, cAnd fiecare dintre oameni va fi cercetat ca si se vadi in ce misuri a pdzit 9i a innoit in sine chipul qi asemXnarea FXcitorului gi Dumnezeului sdu. Chipurile pe care trisiturile gi culorile sunt atet de schimonosite incAt s-a pierdut orice aseminare vor auzi: Nu ad cunosc pe rtoi! Ele nu vor fi recunoscute' De ele Se va lepida Domnul! Si incepem, deci, pictura duhovniceasci! Si ludm aminte la chipul lui Dumnezeu cel lisat in paragind, acoperit cu murddrie, cu zgArieturi 9i cu praf, care a fost Pictat in noi gi incredinlat noui de Dumnezeu! Pictorul e Hristos; pensula Lui este SfAntul Duh. Sd ne pregitim sufletul pentru aceastd picturi in aga fel incit ef ca o pAnzd curatd, noui, sd poatd primi totul - 9i hisdturile cele mai fine, qi nuanfele cele mai delicate. Pentru o astfel de pregdtire trebuie si ne curilim prin pociinli, sd ne spilSm prin lacrimi, iar ca si stAmim in noi simfimAntul pociinlei, plAnsul gi intristarea mAngAietoare, trebuie neapirat c4 irfrin6ndu-ne de la toate patimile, si ne indeletnicim des cu citirea Evangheliei, sd ne verificim viala dupi preasfintele Lui porunci, si ne silim spre implinirea acestor porunci, in pofida ndzuin[elor gi pornirilor voii iubitoare de picat.

Zis-a un oarecare Sfant Perinte: ,,Prin implinirea poruncilor lui Hristos, omul cunoagte neputinfa sa." Intocmai: ni se descoperi cAt suntem de slabi, cAt suntem de vitimafi prin cddere, atunci cAnd incepem si ne silim spre implinirea poruncilor evanghelice. Din vederea neputinfei noastre, a vdtimirii noastre, se naqte fir chip firesc plAnsul. PlAnsul este simfimAntul de pocdinfd al inimii. PlAnsul este duhul infrhnt gi smerit pe care Dumnezeu il indrigegte atAt de mult. CAnd Domnul vede un suflet care se curdfi prin pocdinld, atunci incepe, pulin cAte puliry pe misura curifiei lui, si innoiascd in el, prin SfAntul Dutr, trdsdturile chipului Siu, nuanlele gi culorile asemdnirii Sale. Mai intAi de toate, il pecetluieqte cu blAndelea gi cu sm erenia. inadlali-vd de la Mine, griiegte E\ cd sunt bl6nd gi smerit cu inima, gi aeli afla odihnd sufletelor aoastre (Mt. 11, 29). SfinFta odihni poate fi aflatd numai atunci cAnd cugetul gi inima se cufundi in smerenia lui Hristos gi in bl6ndefea Lui, deprinzAndule din Evanghelie. Aceste doui virtuS pun in rAnduiald trdsiturile chipului aruncat in neordnduiald de tulburarea care il insofegte nedespirlit pe orice om ce slujegte patimilor. Semnul rAnduielii este sfin$ta odihni. Atunci, pe trisiturile deja indreptate sunt agtemute sfintele culori, care mAng6ie privirea duhorrniceasci: bundtate4 milostivirea, curd$a minSi, a inimii 9i a trupului, credinfa vie, cireia nu ii pasi de nici un lucru

t57

deger! care il irva!5 pe om si urmeze lui Hristos pe de-a-ntregul, r bdarea, care rdmAne mai presus de toate necazurile vremelnice, care iubegte necazurile ca pe o impirtdgire de pdtimirile lui Hristos, iubirea de Dumnezeu gi de aproapelg care nezuieqte sd implineasci toate indatoririle omului fali de Ziditorul sdu 9i fafi de zidirile asemenea lui, care trebuie si fie una in Ziditorul lor. imbriliga$ lepidarea de sine 9i urma$ Evangheliei!

50. Necazurile sunt Je Ir Domoul, spre inJreptarea noastri. MJgtrtnit J l.'i Dumnezeu in nec"z 6i in Lo.la Jittarrr Jo""""a acestora. P"tol L"lii Jevine aJeseori loc al cunoaqterii lrri Drr-t .2.,, 9i J" sin". C. n. .Juc. rnlngiiere in necazuri 9i in Loli

, mul - ca iarba, gi mult ii trebuie ca si fie cosit? O singuri clipd poate si-i zdruncine de tot sdnitatea gi si-i arunce trupul fie in

morm6nt, fie pe patul unei boli chinuitoare gi indelungi. Evanghelia ne invali cd nici un necaz nu poate si vini asupra noastre ferd voia lui Dumnezeu, ne invafi si mulEumim lui Dumnezeu pentru.toate necazurile care, la porunca Lui vin asuprd-ne. De pe patul de boalS mulfumiti lui Dumnezeu, aga cum I-a mulEumit de pe mormanul de gunoi lov, acoperit cu bube puturoase. Prin mulpmirea adusd lui Dumnezeu este tocit asculiqul cumplit al bolii! Prin mulfumirea adusi lui Dumnezeu, bolnavul primeqte mAng6iere duhovniceasci! Inima povipiti 9i indulciti de mullumirea adusi lui Dumnezeu este inno159

itd prin puterea credinfei vii. Luminati deodatd cu lumina credinfei, mintea incepe sd contemple minunata Purtare de griji dumnezeiasci, ce privegheazi neadormit asupra intregii faPtu.i. Aceasti contemplare duce la ripirea duhovniceasci; sufletul incepe sd-I mulfumeasci din belgug lui Dumne zeru., sA-L slavosloveascS, incepe si laude sfAnta Lui Purtare de griji, si se incredin,teze sfintei Lui voi. Patul de boali devine adeseori loc al cunoagterii de Dumnezeu gi de sine' Suferinlele trupului devin adeseori pricini de pliceri duhovnicegti, 9i patul de boald este inrourat cu lacrimi de poclinfi gi lacrimi de bucurie in Dumnezeu. in timpul bolii trebuie mai intAi sd ne silim a mullumi lui Durnnezeu, iar atunci cAnd sufletul guste dulceata gi tihna pe care le aduce aceasti multumire se gribegte singur spre ea, ca spre un liman. El se gribegte intr-acolo fugind de valurile grele ale cArtirii, pulindt5lii de suflet gi intristdrii. Prin multe necazuri se cwine noud a intra tntru impdrdlia lui Dumnezeu. Pe cine iubegte Domnul, aceluia ii trimite necazuri, gi acestea omoard inima alesului Siu fald de lume, o deprind si pluteascd in apropierea lui Dumnezeu. In toate necazurile, printre care se numdrd gi boal4 urmitoarele doctorii aduc folos duhormicesc qi mAngAiere duho'"niceasci: incredinfarea in voia lui Dumnezeq recunogtinla fali de Dumnezeu, mustrarea de sine gi recunoagterea ci suntem
T60

vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, aducerea aminte de faptul ci tofi sfinlii au sdvArgit calea viefii lor pimAntegti in pdtimiri necontenite gi crAncene, ci necazurile sunt paharul lui Hristos. Cel ce nu s-a impirtigit de acest pahar nu e in stare si mogteneascd fericirea cea vegnici.

51. D"spre scurtinea vielii pimdntegti' Viala pirninteasci este ct spr" vegnicie' Doar cunoa6terea lui Hristos este o inJeletnicire cu aJ"oirat folositoare ln wiafa

Pimintcasci

cruri minunate", a zis tn oarecare Pustnic' 9i in nimicnica mea insingurare mi intAlnesc cu ganduri care lucreazi cu Putere asuPra minfii, prin adevirul viu. Nu demult cugetam la scurtimea viefii omenegti de pe p6mAnt. Dintr-o dati, viafa mi s-a pirut atAt de scurti, de parcd restul vie$i mele pdmAnteqti ar fi trecut deja' Daci voi mai trii, ce lucru nou voi vedea Pe pimAnt? Nimic: aceleagi virtufi gi aceleagi patimi care apireau 9i pAni acum inaintea mea in tot felul de straie qi prin tot felul de lucriri vor aPerea 9i de acum inainte; intocmai la fel gi virtutea se va strecura printre oameni lin, nebigati in seami, prigoniti de citre ei; intocmai la fel viciul, acoperindu-se cu nenumirate mipti, ii va amigi Pe oameni $i va

f n insingurare vin ganduri neobignuite! I ,,U.ech"u celui care se linigteqte aude lu-

domni intre ei. O viafi de doi ani Ei o viali de o sutd sunt deopotrivi de scurte, de nimicnice in fafa vegniciei. De obicei, oamenilor li se pare lung numai viitorul; trecutul li se pare atAt de scurt, ca o clipi, ca un vis al nopfii ce a trecut. insingurare4 unitd cu adAncirea in sine, face scurt gi viitorul. Scurt este trecuful, scurt este viitorul! $i atuncl ce este viala pimAnteasci? O cale spre vegnicie, de care trebuie si ne folosim, dar pe care nu trebuie sd ne uitim in stAnga qi in dreapta. Aceasti cale trebuie sivArgiti cu mintea gi cu inim4 nu cu numdrul zilelor gi al anilor. Mnte4 lumindndu-se cu invdlitura adevirului, poate pistra inima in pace, blAnde.te, bunitate, ribdare - pe scurt in insugirile omului celui nou. Pentru asta sunt gi pustia gi linigtire4 9i ministirile! Penhu asta sunt gi convorbirile ziditoare, qi sfatul duhovnicesc! Pentru asta e gi citirea Sfin$lor Pirinfil Pentru asta sunt rugdciunile! Tofi cregtinii sunt datori si triiasci ag4 cu toate ci aga trdiesc numai foarte pufini. Daci nu puteli si triili aga pe deplir; hdili aga in parte; lipsurile pot fi temdduite prin osAndirea de sine 9i pociinfd. VizAndu-vd neajunsurile, nu trebuie si vi descurajafi; dimpotrivi, trebuie si vi osteni'$ intru smerenie. Minunat a zis Cuviosul Isaia Pustnicul: ,,Slava sfinlilor este asemenea strilucirii stelelor, dintre care una strdlucegte foarte puternic, alta - mai slab, iar alta de-abia se vede, dar toate
stelele acestea sunt pe acelagi cer." 't63

t62

CAte generalii s-au perindat pe fala pdmAntului, gi parci n-ar fi fost niciodatd pe ea! Oare de-

mult se auzeau printre noi nume risundtoare?

Iar acum au fost date uitirii toate. Oare demult a pXqit genera$a noashi in viala cetdfii? Iar acum intri deja in aceasti viafi o genera$e noud gi ne dd afari din sfera largi a activitifii in colligorul modest al celor imbdtrAnifi, care gi-au trdit traiul. Generaliile omenegti pe acest pimAnt sunt, fdrd doar gi poate, ca frunzele pe copac! Acum sunt unele, in scurtd.vreme vin altele! Le nimicesc qi argi,t4 9i gerul, 9i insigi trecerea timpului; vAntul le imprigtie, le calcd in picioare drumefii. Privesc din insingurarea mea la lumea gildgroasi gi rizvrititS, imi spun mie insumi gi le spun prietenilor mei: ,,O singuri indeletnicire poate fi socotiti cu adevdrat folositoare in timpul scurtei noastre viefi pimAntegti, atata timp cAt este rAndul nostru si inverzim:. cunoagterea lui Hristos, Care este gi Dititorul vieSi vegnice, fericite qi Calea citre aceasti viafi. Hristos este de fa!i in Evanghelie, Evanghelia este gridina in care il poate afla pe Hristos Maria - sufletul credincios, care petrece in pocdinfd: in afara cetdtii, adici in #ara iubirii de lume. Acolo e mormAntul lui Hristos! Acolo pl6ng cei iubifi ai Lui - plAng inaintea Lui gi pentru ei ingigi.

52. Est" Je mare insemnitate si ne urrnirim ganJurile 9i rni;cerile ratiunii. Despre urmare. {a"e J. riticire a aJev;rului

deseori stau de vorbd cu dumneavoasdespre adevdr. Vreau si infelege$ cAt de insemnat lucru este sd-!i urmdregti felul de a gAndi, rafunea. Omul este firi doar gi poate ciliuzit de felul sXu de a gAndi: acesta este lumina noastrd. Cu mare sArguinli hebuie sd priveghem asupra luminii noastre pentru ca ea sd nu devini infuneric, lumini mincinoasi, care aratd lucrurile nu la locul lor gi nu aga cum sunt de fapt ele, ci altceva decAt sunt de iapt. Ia seama ca lumina din tine sd nu fie tntuneric! (Lc.11, 35). Trebuie ca felul nostru de a gAndi sd fie pdtruns de Adevir. Afard de Hristos nu infeleg gi nu cunosc vreun alt adevdr - gi oare nu sunt orbi aceia, oricine ar fi ei, care atunci cAnd Hristos li Se infnfigeazd in mdrefia cea infricogltoare a smereniei

fa-

tr;

infreabi: Ce este Adeodrul? Pitrundef in adAncimea cuvintelor mele! Vi rog vi implor! Vi implor pentru propria dumneavoastri mAntuire. De obicei, oamenii cred
1.65

ci

gAndul este ceva de mici insemnitate, qi de aceea nu aleg decAt in foarte mici mdsuri gAndurile pe care le primesc. Or, din primirea gAndurilor drepte se nagte tot ce-i bury iar din primirea gAndurilor mincinoase se na$te tot ce-i rdu. GAndul seamind cu carma unei coribii: de aceasti scAnduri neinsemnati line direclia gi in cea mai mare parte soarta intregii magini uriage. Gdnilul cel cuaios te aa pdzi (Pilde 2, 1L), spune Scriptura; ea neinvald. cainceputul cuvintelor noasfre sd fie adeadrul - gi ce altceva este fz ceputul cuaintelor, dacil nu gAndul? Despre adevdr a dat mdrturie pe pdmAnt Duhul SfAnt. Aga le spuneau apostolii iu-

53.
Dcspre mirturisirca aJevirului cu gura cu 9i {apta. Singtrra .J. fir; 5freg citre mantuirc este urmarea n"af,;trrte a invafiturii Sfir.flo"

Petinli. Despre citirea cirfilor eretice. Despre aleviratul inJrumetor JuLovnic"sc. irrrplirrite" prorociei Jespre ptorocii rnincinogi. Ce lnsearnni as"olt"r""

deilor. Martorul lui Hristos-Adevirul e Duhul SfAnt. Unde nu este mirturia Duhului, acolo nu sunt dovezile Adevirului. Cel ce doregte si urmeze firi greg Adevirului trebuie sA rimAni fir invdldtura pecetluiti, adeveritd de Duhul SfAnt. Aceasta este invifitura Sfintei Scripturi qi a Sfinfilor Pirin$ ai Bisericii Rdsiritului, singurei Sfinte, singurei Ortodoxe gi adevirate. Orice altd invi,tituri e striini de Adevirul-Hristos, de Adevirul pogorAt din cer, Care din nepovestita milostivire dumnezeiasci S-a descoperit oamerilor, care Eedeau intru intuneric Ai in umbra morfll, impoknoli$ in pripastia intunecatd gi ad6ncd a amigirii de sine, a negtiinlei, a caderii gi a pierzdrii.

mAntuirii.

u inima se creile spre dreptate, a zis aposto_ h , iar cu gura se mdrturisegte spre mhntui_ re (Rom. 1Q 10). Trebuie si mdrturisim dreptatea cu gura gi, atunci c6nd se poate, cu insdgi fap_ ta. Dreptatea mirturisiti prin vorbe gi pri; fa;_ te devine reald" devine un bun at omutui. gi in_ trucat este esenfiald" ea este o chezdgie siguri a

niceasci din trupeasci gi sufleteasci ce este. Du_ pd ce ali recunoscut cu mintea gi cu inima aceas_
L67

rii Sfinfilor Pirin$ insofiti de respingerea hoti_ rAti a oricirei invifdturi striine, chiai du la pro_ priile rationamente, atAta timp cAt ragiunei nu este vindecati de boala sa gi nu devine duhov_

V-afi convins cI singurul mijloc fdri de greg de a ne mAnfui este urmarea neabifuti a invaqetu_

Dumnezeu ci vi veli ciliuzi dupd invdlitura Sfinlilor Pdrinfi, ferindu-vd de orice invilituri care nu este adeveritd de SfAntul Duh, care nu este primiti de SfAnta Biserici a Risdritului' Dupi ce ali mdrturisit dreptatea lui Dumnezeu cu gura, mirturisi$-o qi cu faptele: dupi ce afi dat f Sgdduinfa, indePlinili-o. Nu vi temeli de aceasti fdgiduinld! Este dator s-o dea fiecare fiu ortodox al Bisericii, ea trebuie ceruti de la fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe de citre pdrintele lui duhovnicesc atunci cAnd sivArgegte Taina Spovedaniei' Printre intrebirile care se cuvin puse celui ce se spovedegte, pe primul loc sunt urmdtoarele: 1) ,,Spune-mi, fiule, crezi aga cum Biserica Sobomiceasci 9i ApostoleascS, in Risirit siditX 9i crescutd' 9i de la Risdrit rdspAnditd in toati lumea, 9i care in RIsirit rdmAne pAnd acum neclintitd, a predanisit 9i a invdtat?" ; 2) ,,Nu te indoiegti de vreo predartte?" ;3),,Spune-mi, fiule, nu ai fost cumva eretic gi apostat?"; 4) ,,Nu te-ai intovirigit cu ereticii 9i cu apostatii, mergAnd in capiqtile 1or, ascultAndu-le invildturile sau citindu-le cdrfile?" A citi cdrgile eretice qi a lua aminte la invdfitura lor este un pdcat greu impotriva credinlei, un Pdcat al minlii boLrave de trufie care din aceasti pricini leapidi jugul asculterii fate de Bisericd 9i cautd o libertate nebuneascd, picitoasi. Iar acum picatul acesta nu mai este socotit drept PXcat! Acum
158

ti

dreptate, mirturisifi-o cu gura;

figiduifi-I lui

oamenii igi ingiduie si citeascd, fdri alegere, tot felul de scriitori eretici. impotriva acestora Biserica a tunat anatema! Picdtogii orbifi nu iau insd aminte la tunetul bisericesg ori iau aminte la el, insi doar ca si-gi batX joc de glasul Bisericii, care ii preintAmpind impotriva p ierzirii, doar ca si numeascd in chip nerod ,,superstifie" 9i ,,barbarie" judecata gi hotdrArea ei. O multime de cdrgi eretice au fost traduse in limba noastrd, gi uneia dintre ele, in pofida tuturor scrierilor Pdrintegti ale Sobomicegtii Biserici, i se dd primul loc dupi cdrfile Sfintei Scripturi. Obriznicie nemisurati, de necrezut!

pizit

Adevdratii cregtini din toate timpurile s-au cu toati osArdia de otrava ucigitoare a ere-

ziei gi a celorlalte invifituri mincinoase. Ei se !ineau neabitut de Predania dogmatici gi morali a Bisericii. Nu numai cd credeau ortodox in Sf6nta Treime, ci igi 9i indreptau viaf4 9i nevoinfele, gi moravurile dupd Predania Bisericii. Tiisitura deosebitoare a tuturor Sfintilor Pirinfi era cdliluzirea neabdtutd dupi Predania Bisericii, gi ei au poruncit sd-l socotim adevdrat doar pe acel indrumdtor duhovnicesc care urmeazi in toate privinfele invi,tdturii Pdrintilor Bisericii Rdsdritului, adeverind gi pecetluind invdfitura sa prin scrierile lor. Iar cine crede ci-gi poate indruma aproapele dupi principiile inlelepciunii pimAntegti, dupi principiile ratiunii cdzute, se afld, oricAt ar fi el de sclipitor, in amigire de sine, 9i la
1.69

amegirea de sine ii duce gi pe cei care il urmeazi' Sfinfii Piringi au lisat ca regulX neapirati pentru cel ce vrea si se mAntuiasci urmatea Predaniei bisericegti. in acest scop el ii poruncesc celui ce vrea sd trdiasci in chip cucernic ai pldcut lui Dumnezeu si se ciliuzeasci dupe Povetele unui invdlitor adevirat sau dupi acele scrieri ale Pirinlilor care se potrivesc cu felul lui de vieluire. Dupd ce au trecut oPt sute de ani de la Naqterea lui Hristos, sfin$i scriitori bisericegti au inceput si se plAngi ci s-au impufnat de tot indru-

a Lui pe pimAnt. FiuI Omului, cfrnd an oeni, a zis Domnul, aritAnd care va fi soarta credinfei, aa gdsi oare credinld pe pdmdnt? (Lc. 18., 8). Atunci vor domni pe el ratiunea cea cu nume mincinos, infelepciunea omeneascd, vrijmagd credintei qi lui

mitorii duhovniceqti, ci au apirut o multime

de invdldtori mincinoqi. Din pricina lipsei de

in-

drumitori, ei poruncesc si ne folosim de citirea scrierilor Pirin$lor pi sX fugim de citirea cir$lor scrise in afara sAnului Bisericii Ortodoxe. Cu cAt wemurile sunt mai departe de aritarea luminii dumnezeiegti pe Pemant cu atat s-a adAncit lipsa

adevdra$lor indrumdtori sfinfi 9i a sporit belgugul de invilitori mincinogi; de cAnd a fost descoperit tiparul, acegtia au PotoPit pimAntul ca nigte amare ape apocaliptice, care au omorAt sufletegte o mulfime de oameni. Mul{i proroci mincinogi se rtor scula, a prevestit D omnul, Ei ztor amdgi pe mutfi, iar din pricinainmullirii fdrddelegii iubirca multora se aa rdci (Mt.24,11-12). S-a implinit prorocia aceasta: implinirea ei este inaintea ochilor nogtri. Avem gi o altl prevestire a Domnului cu privire la caracterul vremurilor in care va avea loc cea de-a Doua gi infricogitoare Venire
170

Dumnezeu. Ce inseamnd virfutea cdlugireascX a ascultirii? Aceasta este recunoagtere a faptului cd rafiunea omeneascd este cdzuti gi respingere a ei prin ,,nebunia" credinfei. Din credinfi vine ascultare4 din ascultare - smereni4 din smerenie - inlelegerea duhovniceascd, iar aceasta este credin!a adeveritd. Ascultarea cilugireasci a inflorit atunci c6nd erau indrumitori duhovnicegti din belgug. Odatd cu lipsa indrumitorilor a lipsit qi marea nevoin!5 a ascultirii, care ii duce in scurti vreme pe nevoitori la sfingenie: credinfa, care alcSfuiegte esenta nevoinlei acesteia, cere ca obiectul ei si fie adevdrat gi duhovnicesc: atunci ea duce la Dumnezeu. Credinfa in om duce la fanatism iegit din minfi. Cdliuzirea dupd scrierile Sfinlilor Pirinti duce la linti mult mai incet mai slab; pe aceastd cale sunt mult mai multe poticniri: cartea scrisi pe hArtie nu poate inlocui cartea vie - omul. Minunati carte sunt mintea gi inima pe care a scris Sf6ntul Duh! Din ea sufli viafd, iar aceastd viali se impirtiqegte celor care asculti cu credin,ti. Cdliuzirea dupi scrierile Piringilor a devenit insi singura ciliuzire spre mAntuire atunci cAnd s-au impufinat de tot in1,71,

drumitorii. Despre cel ce se va suPune cilduzirii acesteia se poate spune deja ci s-a mAntuit pe
cAnd despre cel care se ia dupd propria sa inlelegere sau dupH inviEdtura invXfdtorilor mincinoqi

putem fi siguri cX e Pierdut. Ca exemplu al felului cum gAndesc despre aceasta Sfin$i Pirinfi, iatd un extras din scrierile Sfinlilor Calist 9i Ignatie: ,,Care a fost pentru noi pricina zdrobirii 9i omorArii, de vreme ce nu am fost ficuli aga de la inceput? $i care a fost pricina innoirii gi nemuririi? Gisim cI pricina celei dintii, adicd a stricdciunii, a fost nidiiduirea in sine, samavolrricia gi nesupunerea celui dintAi Adam, care l-au dus la lepldarea qi incilcarea poruncii dumnezeiegti; pricina celei de-a doua, adici a nestriciciunii, este supunerea lui Adam al doilea, a Dumnezeului gi MAntuitorului nostru Iisus Hristos, fafd de Tatil, 9i voia cea una cu a Lui, din care vine pizirea poruncii Tatilui. Ez, spune MAntuitorul, n-am oorbit de la Mine, ci Tatdl, Care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncd ce sd spun gi ce sd aorbesc, gi gtiu cd porunca Lui este aintn oeEnicd. Deci, cele ce aorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatdl, aga aorbesc (In 2, 49\ . in protopirintele nostru gi in neamul lui, riddcina 9i maica tuturor necazurilor a fost inillarea de sine; in Omul cel Nou, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, gi in cei ce vor sd vieluiasci asemenea LUL inceputul 6i izvorul a tot binele e smerenia. Vedem ttu.eu qi rAnduiala aceasta este linutX 9i de

sfinlita ierarhie, cea mai presus decAt noi, a de Dumnezeu vizdtorilor ingeri: asemenea lor le tine gi Biserica noastri pim6nteasci. Dimpotrivi, invifdm gi credem in chip de taini ci cei care se abat de la legiuirea aceasta gi incearci cu obriznicie si-gi peheacd viata in samavolnicie gi nesupunere sunt tiia$ qi lepida$ de la Dumnezeu, de la luminata mogtenire cereasci, de la Biserica Sobomiceasci gi Apostoleasci, sunt trimigi in intuneric Ai in gheena focului. Noi spunem cu toatd incredintarea ci, potrivit invifiturii cuvintelor de Dumnezeu insuflate, au cizut sub osAnda aceasta viclenii gi riii lucritori ai diavolului, ereticii cei r5u griitori, care ficAndu-gi placul gi trufindu-se s-au lipsit de slava gi desfitarea dumnezeiascd gi au fost aruncali afari din adunarea

sfin$ti."
Pasajul din care am luat citatul este incheiat de sfinS asffel: ,,Noi spunem asta intemeindu-ne pe graiurile Pdrinfilor, pe graiurile Duhului, ca pe nigte stAlpi neclintifi' (Filocalia, Calist qi Ignatie, ,,Despre linigtire gi rugiciune", cap. 15). Odatd ce ati cunoscut calea spre mAntuire, nu goviili a pdgi pe ea. incheiag legimdntul cel fe-

ricit, unirea cu sfAntul Adevir; lua$ hotirArea de a rim6ne credincios Adevirului toati via{a. Aceasti hotirAre buni este de ajuns ca in inima dumneavoastrd si se reverse ugurimea, bucuria, puterea care sunt martorii sfAntului Adevir.

"e

172

54.
Dospto J.plitta ascultarc fafa Jc inJmrnatornl J.rkol,ttic.sc, Nevoitorii vrernurilor Jin urrni

ste minunati dorinfa dumneavoastri de a ve'afla in ascultare deplind fafi de un indrumitor incercat. Aceasti nevoinfd nu a fost dati insi vremii noastre. Ea nu numai ci a dispirut dintre mireni, ci nu mai este de gisit nici in mdndstiri. OmorArea inlelegerii gi a voii cizu-

te nu poate fi sdvArEiti de un om sufletesc, chiar daci acesta ar fi bun gi evlavios. Pentru aceasta este nevoie de un pirinte purtitor de Duh: doar

inaintea unui purtitor de Duh poate fi limpede sufletul ucenicului, doar un purtdtor de Duh poate vedea de unde gi incotro se indreapti migcdrile sufletegti ale celui indrumat de el. Ca sd aibi conqtiinla curatS, ucenicul trebuie si-gi mirturiseascd intocmai gi in amdnunt gAndurile, dar indrumdtorul nu trebuie si se ia dupd aceasti mdrturisire in judecarea stirii sufletegti a ucenicului; el trebuie sd-l pitrundS, sd-l misoare cu sim$rea duhovniceasci gi sd-i vesteascd starea lui sufleteascS, pe care el nu o vede. Aga lucrau Pahomie cel Mare, Teodor cel Sfinlit 9i ceilalli
174

fieciruia dintre ei bolile sufletegti ascunse in sufletul lui. Acegti mari Pirin$ socoteau ascultarea cdlugdreasci a fi un dar aparte al SfAntului Duh: aga spune un scriitor contemporan cu ei - Cuviosul Cassian. Ascultarea este o minune a credin!ei! Si o sivArgeasci poate doar Dumnezeu - gi au sdvArgit-o oamenii cirora Dumnezeu le-a dat acest dar de Sus. Dar cAnd oamenii vor sd dobAndeasci prin propriile puteri ceea ce numai Dumnezeu poate sd diruiasc5, degarte sunt ostenelile lor; atunci ei se aseamlni ziditorilor de tum de care se vorbegte in Evanghelie, care au inceput clidirea firi si aibi mijloace indeajuns pentru a o duce la bun sfArgit. Toate cele trecitoare, adici dracii gi patimile, ii batjocoresc, fiindci pe dinafari par a sivargi virtutea, insd de fapt se afld in amigire amari, in orbire gi ingelare de sine, sunt supugi patimilor loq, implinesc voia dracilor. $i mulfi credeau cd stribat calea ascultdrii, insi de fapt igi implineau poftele, erau mAna$ de infierbAntare. Fericit cel ce la bitrAneEe va izbuti si verse o lacrimi de pocdinli pentru pomirile tinerefli! Despre cilduzele oarbe gi cei cilduzi! de ele Domnul a zis: Dacd orb pe orb aa cdlduzi, amindoi aor cddeain groapd (Mt.15, 14). Vremurilor noastre li s-a dat altd nevoingi, insoliti de multe greutifi gi poticniri. Noi trebu-

indrumitori sfinti ai monahilor. Lui Teodor cel SfinSt ucenicii ii spuneau: ,,Pirinte, d5-mi in vileag!" - 9i el, migcat fiind de Duhul SfAnt, ii ardta

ie si ne sivArqim cilitoria ntt ziua, nu la lumina limpede a soarelui, ci noaptea, la lumina palidi a lunii Ei a stelelor. Ni s-au dat spre cilduzire SfAnta Scripturd gi scrierile Sfintilor Pirinli: lucnrl acesta il spun pe gleau Pirinfii vremurilor tArzii. De folos ne este 9i sfatul celor care se ciliuzesc ei ingigi dupi scrierile Pirinlilor. Si nu credefi ci nevoinla noastrd este firi necazuri 9i firi cununi: nu! Ea este mAni in mAnd cu mucenicia' Aceastd mucenicie se aseamind suferinlei indurate de Lot in Sodoma: sufletul dreptului se chinuia vizAnd curvia neconteniti 9i neinfrAnatd' $i noi ne chinuim fiind inconjurali din toate pirfile de minf care au incllcat credinfa fali de adevir, care au intrat in legitura de curvie cu minciuna, care s-au molipsit de ura impotriva scrierilor insuflate de Dumnezeu 9i s-au inarmat impotriva lor cu minciuna, clevetirea Ei batjocura infemali' Nevoinla noastri are Pret inaintea lui Dumnezeu: in cumpina Lui sunt canterite 9i neputinqi imprejurdrifa noastrd, qi mijloacele noastre, le, gi insegi vremurile' Un oarecare Pirinte mare a avut urmltoarea vedenie: via(a pimAnteasci a oamenilor i s-a infdtigat ca o mare. El a vizut cum nevoitorilor din primele vremuri ale monahismului li s-au dat aripi de fog qi ei au trecut ca fulgerul peste marea patimilor. Nevoitorilor.din vrehurile de pe urmd nu li s-au dat aripi: ei au inceput si plAngi pe malul mirii. Atunci li s-au diruit aripi, dar nu de foc, ci unele slabe: ei au
176

plecat in zbor peste mare. Pe drum, din pricina sldbiciunii aripilor, se cufundau deseori in mare; ridicAndu-se cu greutate din ea/ pomeau mai departg pAnd cAnd, in cele din urmi, dupd multe stridanii gi restrigti, au reugit sd treaci marea. Si nu ne descurajdm! Si nu ndzuim cu nechibzuinfi spre nevointe strdlucite, mai presus de puterile noastre: sd primim cu evlavie nevoinfa smeriti, foarte potriviti neputinfei noastre, dat5, in chip parci vizttl de citre mAna lui Dumnezeu! Sd sdvArgim aceastd nevoinfd cu credinciogie fafd de sfAntul Adevir, gi in mijlocul lumii care, gloati gdligioasd gi fdrd numiq, aleargd pe calea cea largi in urma ragionalismului sdu samavolnic, noi sI mergem la Dumnezeu pe calea ingusti a asculdrii fatd de Biserici gi de Sfinlii Pirinfi. Nu mul$ merg pe aceasti cale? $i ce dacdl Zis-a MAntuitorul: Nu te teme, turmd micd, pentru cd Tatdl aostru a bineaoit sd od dea aoud impdrdlia! Intra[i prin poarta cea strfrmtd, cd largd este poarta gi latd este calea care duce la pieire, gi

mulli

sunt cei care o afld; gi strimtd este poarta fi ingustd este calea care duce Ia uiafd, gi pulini sunt care o afIE (Lc. 12, 32; llllt. 7, 73-74).

55.
De ce este neapirati nevoie de citirea Sfi.gil"t P;rin1i. Ereticii Jin toate tirnpurile urisc cu

J.or"Lir. scrieril" Petit glot

Despre citirea Sfintei ScriPturi

ntreba$ de ce este neaPirati nevoie de citirea Sfinlilor Parinfi gi daci nu este de ajuns si ne ciliuzim doar dupi SfAnta Scripturi - cuvAntul curat al lui Dumnezeu, fird amestecul cuvAntului omenesc. Rdspuns: este neaPerate nevoie ca, citind Scriptur4 sd-i citim qi pe Sfin$i Pdrin$ ai Bisericii RXsiritului. IatA ce spune despre SfAnta Scripturi SfAntul Apostol Petru: Nici o prorocie a Sctipturii nu se tilcuiegte dupd socotinta fiecdruin, pentru cd niciodatd prorocia nu s-a fdcut din aoia omului' ci oamenii cei sfinli ai lui Dumnezeu au 7rdit, Purtali fiind de Duhul Sf6nt (llPt. 1', 20-21). $i atunci, de ce vreEi si inlelege$ dupi bunul plac cuvAntul duhorrnicesc, care nu a fost rostit dupi bunul plac omenesc, ci la insuflarea Duhului, $i care ne opregte chiar el si-l tAlcuim dupi bunul nostru plac? Duhul a rostit Sfinta Scripturi, 9i numai Duhul poate s-o tAlcuiasc5. Birba$ de Dumne-

f I

zeu insuflali - prorocii qi apostolii - au scris-o; birbati de Dumnezeu insufla$ - Sfinfii pirinfi - au tAlcuit-o. De aceea, oricine vrea si dobAndeascd adevirata cunoagtere a Sfintei Scripturi are neapdrati nevoie de citirea Sfinfilor pirin{i. Iar daci vi veEi mirgini la citirea Sfintei Scripturi, nu veti avea cum si n-o infelegefi gi si n-o explicali dupi bunul plac. Nu veli avea nici cum si evitali ritXcirile pentru ci omul sufletesc nu primegte cele ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru el sunt nebunie gi nu poate sd le inlbleagd, fiindcd

lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fdrd numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2, 1.3-14). Cu deosebire urdsc scrierile pirintilor ereticii din toate timpurile: scrierile pdrinflor desco-

ele se judecd duhounicegte. Cele ale

sfintilor patriarhi ai Alexandriei, Atanasie cel Mare gi de cur6nd riposatul Chiril, ii dideau in vileag limpede rdtdcirea hulitoare de Dumnezeu. Dimpotrivi, Biserica Sobomiceasci a nutrit dintotdeauna o cinstire deosebitd fa,te de scrierile Pirin$lor: prin scrierile acestea se pdstra unitatea bisericeasci, pentru care este neapi1.79

peri inlelesul drept al Sfintei Scripturi, pe care vrijmagii Adevirului ar vrea siJ strAmbe pentru a-gi intiri filosofdrile mincinoase. Ereziarhul Eutihie gi-a aritat reaua voinfi fafi de pdrinF la Sinodul Local de la Constantinopol. ,,SfAnta Scripturi, a spus el cu viclenie, trebuie cinstiti mai mult decat Pirinfi" - 9i a spus asta pentru
cd scrierile

rate nevoie de o ldmurire recunoscuti de toati lumea, adevdrati gi haricd a Scripturii' Sinoadele Ecumenice incepeau intotdeauna cu citirea acelor scrieri ale Pirinlilor in care era expusd deosebit de limpede dogma sau predania a cdrot examinare alcituia obiectul deliberdrilor sinodului' sinodul a dat $i, sprijinindu-se Pe aceste scrieri, erezia, proclamAnd invilitura 9i miri^ "it"ug turisirea ortodoxi. intocmai la fef 9i in viala lor particulari sfinfii nevoitori au fost forma$ de scrierile Pirinfilor 9i au trecut la citirea cu precddere a Sfintei Scripturi numai atunci cAnd ajunseseri deia la o deosebiti sporire duhovniceasci. ,,AdAnci este marea Scripturii, a zis SfAntul Ioan Scdrarul, 9i nu fird de primejdie este pentru mintea nevoitorului a siri in ea: primejdios este de a inota imbricat 9i primejdios este a se atinge teologie cel pitimag" (CuvAntuI27, Despre linigti' std' vdre;. Aleastd primejdie, aceasti nenorocire dit, in tAlcuirea samavolnicd, in inlelegerea mincinoasi a Scripturii, lucru care i-a fdcut pe mulli cdlugdri si cadi in ritdcire pierzitoare' Digeaba se impiuneazd ereticii cu piruta lor dau de cinsUr"e fa.td de SfAnta Scripturi, degeaba inleles cu viclenie cd Biserica Ortodoxd o cinstegte prea pu$o dAnd o prea mare cinstire SfinSlor lirm$, pe care ei ii resping; pe care ii acoperi cu clevetiri gi ociri firi de ruqine! Cinstirea pe care o dau Sfintei ScdPturi ereticii este mincinoalui s6, fdtamici: ce fel de cinstire fald de cuvAntul
180

Dumnezeu este aceea c6nd i se ingiduie oricui, oricAt de stricat ar fi, si-l ingeleage qi s;-l talcuiasci dupd bunul siu plac? Primind harica tAlcuire a Sfintei Scripturi de citre Sfin$i Piring, Sfanta Biserici dovedeqte prin insugi acest fapt adAnca sa cinstire fafi de SfAnta Scripturi: ea o cinstegte aga cum se cuvine cinstit cuvAnful lui Dumnezeu. Ea ii inva,td pe fiii s5i sd nu fie cutezitori fafi de cuvAntul lui Dumnezetl ii infr6neazi de la trufaga samavolnicie 9i lipsd de rAnduialS, le poruncegte sd se formeze prin citirea Sfin$lor Pdrin$ qi sub indrumarea acestora sd pXtrundi in lumina cea minunati a cuvAnfului lui Dumnezeu, care ii orbeqte pe cei ce indriznesc s-o priveascd fdri cuvenita pregXtire, cu minte necuratd gi cu inimd iubitoare de pdcat. Ajunge si iei aminte la slujbele Bisericii Ortodoxe ca si te incredinlezi de adAnca ei evlavie fafd de SfAnta Scripturi. Evanghelia - atotsfanta carte care cuprinde cuvintele rostite citre oameni de insugi Dumnezeu intrupat - se aflX intotdeauna pe Sfdnta Mas5, inchipuindu-L pe Hristos Insugi. S-o citeascd inaintea a tot poporul se ingdduie numai clericilor; cdnd este cititd, tofi iau arninte la ea ca gi cum ar vorbi Hristos; cAnd este scoasd din altar, se merge inaintea ei cu lumAniri aprinse. Ea este scoasi gi pusi pe analog ir mijlocul bisericii: atunci, to$ creqtinii ortodocgi care sunt de fafi igi pleaci genunchii cu evlavie inaintea ei ca inaintea cuvAntului lui Dumnezeu, o sdrutd cu fricd gi cu dragoste.
181

ereticul, care tocmai se lSuda cu cinstirea lui fafi de SfAnta Scripturi, se sminteqte de evlavia pe care o aratd fiii Bisericii inaintea Evangheliei, numegte batjocoritor inchinarea lor la cuvAntul lui Dumnezeu ,,inchinare la idoli", ,,inchinare la hArtie", ,,la cetneal|" , ,,la legdhl:,rd" ; orb nefericit! el vede in aceastd carte numai hArti4 cerneal4 legitur4 nu vede Evanghelia lui Hristos. Citirea Epistolelor apostolegti inaintea a tot poporul este sdvArgiti de diaconi 9i de cite$; citirea restului Sfintei Scripturi este sivArqiti de citeS in mijlocul bisericii. Iar canterile bisericegti, pe care le-au alcetuit Sfintii Pdrinti, cuprind un curs intreg de teologie dogmaticd 9i morali. Slavi lui Dumnezeu, Care a pdstrat Biserica Sa in curi$e gi in sfinlenie! Slavd Sfintei Biserici a Risiritului, singurei sfinte qi adevdrate! Toate predaniile, toate obiceiurile ei sunt sfinte, rdspAndesc buna mireasmi a ungerii duho',rnicegti! Si se rugineze to! , cei ce filosofeazl impotriva ei, to$ cei ce se despart de unirea cu ea! Si avefi evlavie fafd de Sfanta ScriPturS, evlavia cuveniti unui adevirat fiu al adeviratei Biserici; sd aveli cuvenita incredere gi evlavie fald de scrierile Pdrin$lor! Acelaqi Duh al lui Dumnezeu Care a lucrat in proroci gi in apostoli a lucrat in sfinfi invifitori 9i pistori ai Bisericii: martor al acestei dogme este SfAntul Apostol: Dumnezeu a pus tn Bisericd infii apostoli, al doilea proroci, al treilea invdldtori (l Cor. 12, 28).
Pe cAnd

Potrivit spuselor apostolului, spuselor Sfintei Scripturi gi indrumdrii Bisericii, primul loc in lecfurile dumneavoastri evlavioase trebuie sd-l ocupe scrierile apostolegti. intre scrierile apostolegti, primul loc il are Evanghelia. pentru a inlelege aga cum trebuie Noul Testamenf citif,-i pe sfinfii invilitori ai Bisericii, citifi qi psaltirea, gi celelalte cirS ale Vechiului Testament. Curdfi$-vi prin poruncile evanghelice gi prin nevoinlele evlavioase. Pe misura curifei lui, sufletului i Se arati Dumnezeu, i se descoperi cuv6ntu1 lui Dumnezeu, care pentru ochii trupegti
este acoperit cu omenesc.

vilul

de nepitruns al cuvdntului

182

lui Hristog despre nesfArgita Lui bunitate gi putere: sufletele trebuie sd-L iubeasci pe Hristos, 50. D"spr" inJrurndtorJ JuLovnic.sc. Despre irnpitirnirea fali Je inJrurnitor. Despre Jreapta inJrurnare JuLovniceasci ;i viafd in Dumnezeu. Despre wiafa incLipuita, carc mr exis6 Jc {apt
Care este fdrd doar gi poate vrednic de dragoste. Iar indrumitorul, asemenea marelui gi smeritului inaintemergitor, s; stea deoparte, si se socoati pe sine insugi a fi nimic, si se bucure de micgorarea sa inaintea ucenicilor, micgorare care este un semn al sporirii lor duhormicegti. AtAta timp cAt

nima dumneavoastri sd fie numai a DomI nului, iar in Domnul - 9i a aproapelui. Fdrd indeplinirea acestei condifii este cumplit sd fii al omului. Nr.t od faceli robi oamenilor (l Cor. 7, 23), a zis apostolul. intotdeauna m-au migcat pAnd in adAncul sufletului cuvintele pe care SfAnful Ioan Inaintemergitorul le-a rostit cu Pdvire la Domnul gi la sine insuqi qi care ni s-au pistrat in Evanghelia dupi Ioan: Cel ce are mireasd este mire, griieqte SfAntul inaintemergitor, iar prietenul mirelui, care std gi as'
cultdpe mire, se bucurd cu bucurie de glasul lui. Deci, nceastd bucurie a mea s-a implinit. Acela trebuie sd creasci, iat eu sd md micAorez (In 3, 29-30).

in ucenici precumpineqte simlAmAnful trupesc, indrumitorul este mare inaintea 1or, dar c6nd va apirea in ei simtirea duhor,rriceasci gi va cregte in ei Hristos, vor vedea in indrumitorul lor doar o unealti bineficitoare a lui Dumnezeu. Pdzih.vi de impitimirea fald de indrumitor! Mulli nu s-au feri! gi au cizut impreuni cu indrumdtorii lor in cursa diavolului. Sfatul qi ascultarea sunt curate gi plicute lui Dumnezeu doar atAta timp cAt nu sunt spurcate de impdtimire. Impitimirea face din omul iubit un idol:
Dumnezeu iqi intoarce fafa cu mAnie de la jertfele aduse acestui idol. $i se pierde in zadar viala, pier faptele cele bune ca buna mireasmi de timAie pe care o imprigtie viforul sau o acoperi o putoare. Nu facegi loc in inima dumneavoastrd pentru nici un idol! $i tu, indrumitorulg pizeqte-te de picatl Nu-L inlocui cu tine ?nsu! pe Dumnezeu in fala sufletului care aleargi Ia tine! Urmeazd pildei Sfantului lrraintemergitor: cauti doar si creasci Hristos in ucenicii t5i. C6nd El va creqte, tu te vei micgora:
185

Orice povdluitor duhovnicesc trebuie si fie doar slugd a Mirelui Ceresc, trebuie sd ducd sufletele la El, nu la sine insugi, trebuie sd le vesteasci despre nemerginit4 negrdita frurnusefe a
184

viz6ndu-te micaorat datoriti creqterii lui Hristo+ umple-te de bucurie. Aceasti purtare va face si adie asupra inimii tale o pace minunati: vei vecel ce dea in tine implinirea cuvintelor lui Hristos: (Mt'23'12)' se smeregtepe sine aat'iindllat Ferici$ cei ce urmeazX cu lepddare de sine adeviraiei invifituri evanghelice, care s-au lepidat de implinirea poftelor trupului 9i poftelor iuhuluil Poftele trupului cezut sunt picitoase: picdtoase sunt gi poftele sufletului cdzut' Acesta cauti peste tot silgi realizeze,,eul" propriu si devini o fiinfi aparte, de sine stititoare, care se bucuri de iniAietate, de dragul cdreia trebuie si existe toate celelalte. Evanghelia cere ca aceasti viali si fie omorAtd, ca omul si-L recunoasci pe Dumnezeu drept Dumnezeu qi si se pund pe sine insugi la locul sdu. Dupi omorirea vie$i nebunegti, inchipuite, care nu efsttr de fapt' poate apirea viap adevirati, cu preaimbelqugati simDumnezeu' $re a fiinfirii: viafa in

51.
Despre

itirca J. Drrrnn.z.rr

gi

iJirea J"

"pro"p"l". Uum si-i privim pe vrijmagii nogtri

IJir""

Juhovniceasca.

vanghelia ne porunceqte sd ne iubim vrii magii; Sfinlii Pirinfl laudi iubirea deopofald de to$. Nu cumva iubirea de aproapele trivd trebuie si fie striini de orice deosebire? Iati lucrul despre care vreau sd stau acum de vorbi cu dumneavoastrd! Ag wea si vi spun cu privire la aceasta nu cuvAntul meu, ci cuvAnful dumnezeiesc: fie ca Milostil'ul Dumnezeu si imi dSruiasci acest cuvAnt! inqeleg numai acea dragoste care lucreazi potrivit sfin$telor porunci ale Evangheliei, in lumina ei, care este lumind ea insigi. Alti iubire nu inleleg nu recunosc, nu primesc. Iubirea pe care o ridici lumea in slivi, pe care oamenii o recunosc ca bun al lor, pecetluiti de cddere, nu este vrednici a se numi iubire: ea este o schimonosire a iubirii. Tocmai de aceea este atat de potrivnici iubirii sfinte, adevirate. Adevirat4 sfanta iubire de Dumnezeu gi de aproapele este zugrdviti limpede in poruncile
187

evanghelice; dreaPta, nePrihinita ei lucrare se arati prin implinirea poruncilor evanghelice' De Md iubegte cineaa, a zis Domnul, cuaAntul Meu oa pdzi (In 1'4, 23)' intr-o asemenea iubire nu poate fi nici inchipuire, nici inlelegere trupeasc5, fiindcd implinirea poruncilor lui Hristos este sevargiti de incepetori cu silire de sine - cu o asemenea silire, incAt a fost numitd ,,rdstignbe" -, iat de cei spori$, care au sim$t adumbrirea harului, cu simtirea imbelqugati a picii lui Hristos' Pacea lui Hristos este o ricoare duhor'miceasci subfire: cAnd se revarsd in suflet, sufletul petrece intr-o ticere inaltd, intr-o amorfire sfinfiti.
aduc pace, ci sabie,

spuneLegiuitorul iubirii sfinte gi adevirate, sPun; Iubirea lnsiqi' Crici am oenit

sd despnrt pe t'iu de tntdl sdu, pe Jiicd de mama sal

Nu am aenit

sd

aducpacepepdmhnt: n-am aenit sd

nord de soacra sa, Ei .urdjmagii omului aor li casnicii lui (Mt. LA, 34-36).Iat toate faptele noastre fafd judece de aproapelg bune 9i rele, Domnul o si le qi..r- le vom fi ficut fali de El insuqi (v' Mt' "" 34-36). Domnul a cuprins toati Legea in aces25, te doui porunci: iubirea de Dumnezeu 9i iubirea de aproapele' lubirea este legdtura desdakt1irii (Col. 3, 1a), a zis apostolul. Daci aga stau lucruriie, pentru ce sabia, Pentru ce vrijmiqia Ei dezbinarea? Pentru ci Dumnezeu leapddd iubirea trupeasci, iubirea Pe care a cunoscut-o Adam dupi cidere: El primegte doar iubirea duhorrniceascd, pe care

.pe.

aritat-o lumii Noul Adam, Domnul

188

nostru Iisus Hristos. Noi suntem datori si iubim aga cum iubegte El: iubirea vechiului Adam, celui cizut, este un fruct oprit in Raiul Noului Testament. Ea este plini de porniri, de inchipuire, este schimbitoare, impitimit5, iubeEte zidirea in afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este scos cu totul din legdturile iubirii acesteia; chemati sunt si ia parte la ea picatul gi satana. Iubirea duho'rmiceasc5 este statornici neimpdtimiti gi nepidmaqi, toati in Dumnezeu, ii cuprinde pe tof semenit pe tog ii iubegte deopofrivi, insi cu mare deosebire. Iubi[i pe ardjmaEii ztogtri, spune Evangheli4 binecuvkntati pe cei ce ad blestemd, faceli bine celor ce vd urdsc Ei rugali-ad pentru cei ce ad oatdmd gi od prigonesc (Mt. 5, M). Aici se arati limpede 9i hotirAt in ce trebuie si constea iubirea de wijmagi: in iertarea necazurilor pe care ni le fac, in rugdciunea pentru ei, in binecuvAntarea lor, adicd in vorbe bune pentru ei gi in mullumirea adusi lui Dumnezeu pentru necazurile pe care ni le fac, in a le face bine pe misura puterilor gi a sporirii noastre duhovnicegti, bine care poate ajunge pAni la gustarea morfii trupegti pentru m6ntuirea vrijmagului. Pildi a iubirii acesteia de vrdjmagi ne-a aritat MAntuitorul. Tot Evanghelia ne poruncegte si fim insd prevlzdtori cu vrijmagii nogtri, si nu ne dim pe mAna lor. Iatd, Eu od trimit pe aoi cn pe nigte oi in mijlocul lupilor; fli dar ?n[elep{i ca gerpii gi neaino189

porumbeii. Ferili-ad de oameni, cdci vd aor da pe mfrna sinedrigtilor gi tn sinagogile lot ad oor bate cu biciul.. . Veli ur6li de toli penttu numele Meu (Mt. 10, 16-17,22). Agadar, insigi Evanghelia ne poruncegte si fim prevdzitori fafi de vrdjmagi 9i si ne purtim cu ei cAt se poate de infelept. Vrijmdgia se nagte din duhul lumii; adeseori, ea ia locul iubirii kupegti. $i dragostea trupeascd seamini insd foarte mult cu vrdjmdgia. Un urmaq al vechiului Adam e in stare gi de iubire trupeascd, qi de vrijm5gie: cu cat este mai viu in el omul cel vechi, cu atAt lucreazd mai puternic bolile cu care cdderea a lovit iubirea: vrdjmigi4 ura, gelozia, iubirea truPeasce. Robul lui Hristos nu poa-

aali

ca

te fi vrijmagul cuiva. VedeS, Evanghelia ne poruncegte nu o iubire

de vrijmagi oarbd, necugetatd, ci una luminati de dreapta socotinli duhovniceasci. Iubirea este lumin5, iubirea oarbd nu este lumind. Acelagi lucru se poate spune gi despre iubirea de prieteni. Evanghelia poruncegte ca aceasti iubire si fie in Hristos, ca Hristos si fie iubit in aproapele, iar aproapele si fie iubit ca zidire a lui Dumnezeu' Din pricina acestei iubiri in Dumnezeu gi pentru Dumnezeu, sfin{ii binepl5cu$ ai lui Dumnezeu aveau Qi iubire deopotrivi fafi de to$, ii 9i iubeau cu deosebire pe cei care duceau viali evlavioasi precum a zis SfAntul David: Iar eu i-am cinstit foarte pe prietenii Tdi, Doamne (Ps. 13$ 17). Cei indrumaS se simleau mai inclinaf spre in190

drumdtorii in care vedeau un deosebit belgug de infelegere duhorrniceasci qi de alte harisme duhovnicegti, ziditoare qi mantuitoare. lndrumitorii ii indrdgeau mai mult pe acei fii duhovnicegti in care vedeau o deosebitX sArguinli cdtre virtute gi o deosebiti lucrare a bundvoinfei dumnezeiegti. O astfel de iubire, care preluiegte oamenii cum se cade, dupi misura cucemiciei lor, este egald fafi de to!i, fiindci e in Hristos 9i in toS il iubegte pe Hristos. Unele vase incap mai mult aceasti comoarl duhovniceasci, altele mai putin. Comoara este una gi aceeagi! Unde este Hristos, acolo nu e invidie qi gelozie. Iubiren nu gilndegte rdul (l Cor.13, 5)! Acolo este liniqte, acolo sunt gAnduri bune, acolo-i statomicie, acolo e sfAnti pace. Iubirea insoliti de gelozie este pdm6nteascS, trupeasci, necurati. Ochii sfintei iubiri sunt ca ai vulturului, ca ai unui heruvim infocat: de ei nu se poate ascunde nici cea mai mici migcare picitoasd. Iubirea insigi este insi de neatins pentru pecat, care se tArAie totdeauna pe pAmAn! ea triiegte in cer, muti acolo spre vieluire mintea gi inima care s-au ficut pdrtage iubirii dumnezeiegti.

teascd ea ne aduce cele mai inalte gi imbelgugate mAng6ieri. tn cele mai mari nenorociri gi neca-

58.
Cuno"qter.a lui Dumnezeu este chezi;ia wegnicei {eticiri. Pricina neoranJuielii J" ol;t". DecaJerea rnorJi prerncrgc intotJeauna tJLurerilor cetif enegti' lui Dur.'nez"u' Care este ,.rnttJ "I.;ilot F"c""." L.'ttJ,,i pl"" . o"1"" spxe pierzare

n fel al slujirii aproaPelui care imi Place, care me unge la suflet, este slujirea prin cuvantul pldcut lui Dumnezeu 9i folositor, care cilduzeqte la mAntuire. De aceea iubesc Pustia 9i insingurarea. Cu ajutorul lor aq dori sd imi curdin aga fel inlesc mintea gi inima - si le curdlesc cAt si ele si se facd table vii ale cuvAntului dumnezeiesc viu, ca acesta si 5e intipdreasce in ele limpede, luminat, ca din cuvantul dumnezeiesc viu si izvorasci mAntuire imbelgugate, se se reverse in sufletul meu gi in sufletele celor pe care

ii

iubesc in Domnul. Cel mai mare bun al omului, singurul lui bun adevdrat este cunoagterea lui Dumnezeu. Fate de acesta, celelalte bunuri nu sunt vrednice a se numi ,,bunuri". El este chezdqia siguri a vegnicei fericiri; pAnd 9i in pribegia noastr; pimAn-

nd, curati desdvArgiti. Iubirea, care este legdtura desdahrgirii, nu gAndegte rdul (CoL 3, t4;l Cor.'t3, 5), a zis apostolul. Cei curali cu inima ii vid pe tofi curafi. Trebuie sd sporeqti atat de mult in bine, incAt si recunoqti indati, cu simtirea duhovniceasci a inimii, rdul ce se apropie, oricAt de ascuns gi orice mdqti gi-ar pune, siJ alungi firi intArziere, cu hotdrAre birbiteasci, 9i si rdmAi bun firi schimbare - bun in Domnul Cel Atotbury Care ddruiegte bunitatea Sa omului. pentru.aceasta, trebuie si l6sim grijile lumegti gi insegi indatoririle legate de griji gi de imprXgtierea
cea

zuri, c6nd toate celelalte mAngAieri nu sunt de ajuns, sunt neputincioase, el igi pistreazd toati puterea. Cea mai fericitS" cea mai inalti slujire de pe pimdnt este sd atragi in tine acest dar al lui Dumnezeu prin pociinfi 9i prin implinirea poruncilor evanghelice, si-l impirtdgegti semenilor. Fericit cel ciruia i s-a incredinfat o asemenea slujire, oricAt de nimicnic ar pdrea el! Cu grijile pim6ntegti aceasti slujire nu se impacd. Ea cere ca slujitorul si fie simplu gi nevinovat ca pruncii, sd-i fie tot atat de streine inclinarea spre dorinlele gi desfeterile lumegti pe cAt le este de striini aceasta pruncilor. Trebuie si piardi insigi ideea de riq ca gi cum acesta nici nu ar exista, altfel ideea de bine nu poate fi depli-

pierzitoare.
193

192

Acum, in multe privinle oamenii au cutezat si bage agezimintele lor in agezimintele Sfantupricini agezdmintele cereqti ioi Oin. Oit "ceast5, s-au fiau devenit pimAnteqti, cele duhovnicegti cecut trupeqti, cele sfinte s-au fdcut pic5toase' vdd nele ingeleple s-au fdcut neroade' Oamenii ootti"it"", vdd ruina cdreia ii di nagtere aceasti 'nepotrivire, insd nu vdd temeiurile din care vin proprinenorocirile, pentru ci privesc in lumina ei ra$uni cdzute, nu in lumina lui Dumnezeu' i.-"i.rt nenorocirilor sti in disprefuirea trufagi, de neingiduit, a poruncilor SfAntului Duh' in iJo*ir"" i""ttora prin propriile rAnduieli' Iati unde este pricina nlorAnduielii de obqte' pricina decddeiii cregtinismului, a deciderii moracetile, care premerge intotdeauna tulburirilor Existi' tpneEti, care prevestegte aceste tulburiri! ca indivlzi, creqtini, dar s-a pierdut cunoaqterea toli de obgte a Adwirului care sd-i uneasctr pe intr-un singur trup duhovnicesc/ cu un srngur singur fel de a gAndi, intr-un singur duh, sub un intr-o Cap de ibgte - Hristos. Acum, fiecare are' misuri mai mare sau mar micd, un fel propriu pe de a gAndr, o religie proprie, o cale proprig .ur" ii l"-" insugii intengonat sau intimplitor' le pe care le consideri corecte sau pe care doar 9i

care a indreptigeqte. Aceastd turmi nenumirati' pi".a"t rljatuta 9i unirea in adevdr 9i in dulu ini;1ig"a"e c"elui ce privegte duhormiceqte priveligoaie tea unei neorAnduieli firi seamin: fiecare

o ia razna, negtiind incotro se duce; nimeni n-o opregte, nimeni nu se ingrijegte de ea; oamenii nu mai aud - atdt de mult li s-a irngreunat auzul - glasul mAntuitor al Adevdratului Pistor, ce rdsuni din Biserica Lui cea Sf6nti, ce inci mai mustri risunitor nedreptatea lor, ce le vestegte despre calea dreapti gi le-o arati. I-a asurzit zarva pdmAnteascd, zarva cruntelor griji, zawa plicerilor simfurilor, zawa succesului pdmAntesc. Lipitu-s-a de pdmhnt sufletul lor, nu mai e in stare si simti duhovnicegte. Unii alegi aud insl p6nd acum glasul Adeviratului Pistor, Domnului nostru Iisus Hristos. LuAndu-se dup6 acest glas, ei merg, croindu-gi drum cu mari stridanii gi osteneli prin gloata deasd, gdligioasd, care ii inconjoari. PAni acum acegti alegi cinstesc pe pimAnt dupi cuviinli dreptatea cereascd. Foarte mic e numdrul lor, irsi Domnul le di curaj: Nu te teme, turmd micd, pnrtru cd Tatdl aostru a binmoit sd od dea voud impnrftia (Lc.12,32). Care este semnul acestor oi semn dupi care pot fi recunoscute indatd? Acest semn este ascultarea neabituti fafd de SfAnta BisericS, credinciogia fafi de sfAntul Adevir 9i faln de Sfantul Duh. MAna$ de smerenia adevirati, ele se leapidi de pirerile ra$unii lor cdzute, a firii omului celui vechi, gi de toate pdrerile omenegti, oricAt de inalte gi atrigitoare ar pirea acestea. Pentru a pistra credinciogia fafi de Dumnezeq ei nu
195

194

se rugineaze cAnd lumea ii numeqte ,,nebuni" ' Nu numai cd rabdd cu mirime de suflet prigoane din partea lumii, ci qi singuri se supun feluritor lipsuri, lucru prin care pXstreazi ,,omorArea lui lisus gi viafa Lui". Asta inseamni a-$ ,,pierde sufletul in veacul acesta spre a-l dobAndi pentru veqnicie prin invierea de citre Duhul". Si rimAnem credincioqi SfAntului Duh! El e PreasfAnt gi Preacurat - odihneqte numai in cei cura$ 9i sfin$, iiindrigegte pe cei smeri,ti, care igi dovedesc smerenia nu prin vreun lucru din afari, ci prin supunerea min$i Ior fali de Evanghelie qi Biserici. El igi intoarce fafa de la cei care se iau dupi propria lor infelegere, care se despart de unitatea Bisericii pentru nu gtiu ce gAnd care linguqegte mintea gi inima. El se depirteazi de aceqtia, gi se apropie de ei duhul intunecat al ingelirii. ,,Un singur gAnd mincinos, a zis un oarecare Sfant Pirinte, Poate si te arunce in iad'"

te gAndurile mincinoase gi lucreazd impreuni cu ele duhul cel intunecat gi viclean al amigirii. TatAl minciunii este diavolul., aga spune Evanghelia; minciuna este o treseturi diavoleascd (v. In $ 44). Cel ce qi-a insuqit gAnduri mincinoase gi-a

Cu uguritate cugeti intunecalii fii ai acestei lumi despre gAndurile privitoare la Dumnezeu; dupi pirerea lor, felul cum gAndegti despre Dumnezeu nu este o mare problemi. NefericigAndurile ,dt.Ei nu gtiu cAt de insemnate sunt

insugit trisdturi ale diavolului, gi-a fdcut improprie, nefireascd unirea cu Dumnezeu. Cel striin de Dumnezeu e strdin de mAntuire 9i de viala duhovniceascd. Si ne pdzim de gAndurile mincinoase gi de acele sim$ri ale inimii care vin din ele! Din asemenea gAnduri gi simliminte mincinoase se alcdtuiegte aga-numita,,trgelare" sau arnigirea de sine, ce are nenumdrate forme, potrivit treptei gi felului gindurilor 9i simtdmintelor mincinoase pe care omul le-a luat drept adevirate. Si dobAndim adevdrata cunoagtere de Dumnezeu, striini de riticiri 9i de degarte filosofiri omenegti; aceasta striluceqte din Sfanta Scripturi 9i din scrierile Sfinf,lor Pdrin$ cum strilucegte lumina soarelui de amiazi din cerul azurju, fdri nici un nor.

despre Dumnezeu, cAti insemnitate are ca in ele sd fie Adevirul gi Duhul, care intotdeauna il insofeqte gi lucreazi impreund cu el' Din impreuni-lucrarea lor vine invierea omului spre m6ntuire, care sti in impirtigirea firii omeneqti de firea dumnezeiascd. Dimpotriv5, intotdeauna insofeg796

59.
CanJ prirnegte Dumnezeu virtufile noastre' D.os"Li*"" Jirrtre vittu.tile Johovnicegti 9i ctL suflekgti. Despre calea Pociinfei

risesc nimioricia binelui lor fuesc, vdtimarea lui de cdtre cidere, care ii aduc prinos dorinla lor de binele cel duhormicesc. Omul poate sdvArgi cu propriile puteri virtulile sufletegti, fursi virtu-

e noi toti, oamenii, ne Privegte Dumnezeu Cel intru totul desivArgit- In fala nesfArgitului Sdu bine piere binele omenesc, care e atAt de nedesdvarqit c5, duPi foarte indreptilita spusi a unui Sfent Pirinte, el poate fi numit mai degrabi schimonosire a Legii lui Dumnezeu. PAni gi Avraam, cel atAt de imbunete$t, are laudd pentru virtu$le sale inaintea oarr-renilor, dar nu gi inaintea lui Dumnezeu. inairltea lui Dumnezeu i s-a socotit intru virtute credinfa in Cel ce acoperd neajunsurile omeneqti: Dumnezeu. Dumnezeu primegte virtu$le noastre numai afunci cAnd ele sunt martore ale credinfei; in sine, ele sunt nevrednice de Dumnezeu. Toatd dreptatea noastrd, a zis SfAntul Proroc Isaia, este ca o ckrpd de femeie curadl (1s.64, 6). Din aceasti pricind, Dumnezeu, privind inimile noastre, binevoiegte doar citre inimile smerite, pline de recunoaqterea propriei picitoqerrir, care mdrtut

Potrjvit versiunii slavone (r. f/.). 198

Sle duhovniceqti sunt in el dar al Milostivului Dumnezeu, Care di acest dar celor siraci cu duhul, care flimAnzesc gi inseteazi de dreptatea lui Hristos. Ferici$ sunteli voi, cei ce af cunoscut deosebirea dintre virtuSle duhovnicegti gi cele sufletegti, dintre virtuliile proprii doar Noului Adam gi virtu$le de care e in stare Adam cel vechi, dintre virtufile evanghelice gi virtuSle firii noastre clzute, virtu$ de care nu sunt striini inchinitorii la idoli, mahomedanii 9i to$ ceilalti oameni care s-au abdtut de la urmarea sfdntului Adev,ir! Spunegi ci dorinfa binelui duhovnicesc este inci nestatomici in dumneavoastri? Dar in cine nu este ea nestatomici? Cu cAtA ugurinte ftedeazi inima binele! Ce uitare, ce orbire, ce patimi gi ce cideri insofesc aceste triddri! De cAti osteneali este nevoie, de cdti luptd a omului cu sine irsugi, pentru a se intoarce la bine! $i iarigi este nevoie de osteneald, gi iarSgi este nevoie de luptd dArzd, pAni la sAnge, pentru a rim6ne credincios binelui! Strdvechiul ispititor, incercatul ispititor ne imbie neincetat cu gustarea fructului.oprit. Pentru biruinla asupra riului avem neapiratl nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. CAnd lucreazd impreunl cu noi ajutorul acesta atotpu199

temic, biruim; cdnd el se deperteaze de la noi, suntem binlifi. Eu am zis intru indestularea mea: ,fiu md voi cldtina ?n ueac! " , dar cknd li-ai intors faln Ta, eu m-am tulburat (Ps.29. 6,7). Cind suntem biruifi, simfm atAt de adAnc neputinfa noastrd, incAt starea de biruitori ni se pare nefireascd, ni se pare cu neputin!5, iar cAnd biruim, daci experien,tele dinainte nu ar da mirturie griitoare, nu am crede cd este atAt de aproape de noi infrAngerea, gi incd in fala unui dugman atAt de nimicnic, de respingitor ca picatul. Preainfeleapta Pronie a r6nduit in aqa fel, incAt nevoitorii lui Dumnezeu si nu se afle totdeauna in starea de bucurie, de trium{ 9i de biruinfi. O asemenea stare neincetati ar putea naqte in ei o trufie crunti: nevizAndu-gi niciodati din experienli infrAngerile 9i neputinfele, li s-ar pirea ci starea de necontenit triumf asupra plcatului nu e un dar al lui Dumnezeu, ci meritul lor. Tocmai de aceea Dumnezeu a amestecat pentru ei, dupd cum spune Cuviosul Isaac Sirul, ,,mAngAierea gi b6ntuirea, lumina gi intunericul, rizboaiele qi clipele de ocrotire dumnezeiascd - pe scurt, strAmtorarea gi ldrgimea. $i acesta este semnul ci cimul sporegte, cu ajutorul lui Dumnezeu". in urma acestui amestec de biruinle gi infrdngeri, de treceri de la una la ceaialtd, omul igi cunoagte tot mai mult neputinfa: trepta! inaintea lui Dumnezeu creqtq gi in cele din urmd devine pentru el totuf obiectul intregii lui iubiri, nidejdi gi credinfe. Aceasti cale,

sine. Privind in dumneavoastrd inqivi, nu ve! afla nici un lucru care si vd lingugeascd pirerea de sine: dimpotrivi, veS afla multe lucruri vrednice de tAnguire gi de suspine, vrednice de lacrimi amare 9i indelungi. Vi vor mAngAia plAnsul dumneavoastrd gi lacrimile dumneavoastrd; mAng6iere vi for fi uqurimea qi libertatea congtiinlei, pe care le vor aduca pe care le vor intiri gi face si creascl treptat plAnsul dumneavoastrd, suspinele dumneavoastrd, lacrimile dumneavoastr5. Doar cei smerifi, doar cei siraci cu duhul igi vor gisi odihni, wemelnici gi vegnici. Aceasta este soarta gi partea ldsati de Dumnezeu pentru cei pe care El i-a ales ca si-I slujeasci duhovniceqte, adevdrat. De-a lungul viefii pimAnteqti ei trebuie sd petreaci in pociinli striini de plicerile 9i de distrac{iile stricdcioase, 9i prin aceasti neconteniti pociinfi se deosebesc alegii lui Dumnezeu de fiii lumii. Numai prin mijlocirea pocdintei se poate trece din starea sufleteasci in starea duho',zniceascd. Spune SfAntul
201

duce pe om insugi Dumnezeu, pe care omul este linut intr-o neconteniti stare de umilinfd a duhului, de siricie cu duhul, de vedere a pdcatelor proprir, de plAngere pentru ele, se numeqte ,,calea pocdingei". Pe ea au mers tofi sfinfi de la picat la Durlnezeu. Aceasti cale e luminati de invi,titura SfAntutui Dutr" ce strilucegte din SfAnta Scripturd gi din scrierile pirin$lor. Pe calea pocdinfei nu veti afla mulpmire de

pe care

il

Isaac Sirul: ,,De vreme ce tofi suntem ptrcitoqi gi nici unul dintre noi nu s-a indlgat mai presus de

toate ispitele inseamnd ci nici una dintre virtufi nu poate fi mai presus de pociinfd (adici toate virtu$le, pAni gi cele mai inalte, trebuie imbinate cu pociinfa). Nevoin,ta pocdinfei nu se poate incheia niciodati: ea este cuveniti intotdeauna tuturor picAtogilor $i tuturor drep$lor care vor sd primeascd mAntuirea. Nu este hotar care sd insemneze desdvArgita ei implinire, cici pAnd gi desivArgirea celor desivArgi$ este, cu adevdrat, nedesdvArgiti. Drept aceea, pociinfa nu poate fi mirginitd nici de timp, nici de mulfimea nevointelgr, p6ni in dipa mor,tii." In alt Cuvdnt acest mare indrumdtor spune: ,,Pociinfa este u$a milostivirii dumnezeiegti pentru cei ce se indelebricesc osArdnic cu ea. Pe aceasti uqi intrim in mila lui Dumnezeu, 9i nu putem intra in ea altfel decAt pe aceasti ugd." Degarte, sterpe, adeseori vitimitoare de suflet sunt nevoinfele, oricAt ar fi ele de inalte, daci nu sunt amestecate cu simfimAntul pocdinfei. Pocdinfa e striini de amigirea de sine; aceasta nu se poate apropia de ea. In faptul ci Dumnezeu v-a descoperit calea pociinlei se vede o mild aparte, o deosebiti purtare de grijl a Lui fali de dumneavoastri. Despir$fi-vi de pimAnt cu mintea gi cu inima! Incepefi, pe calea care s-a deschis inaintea dumneavoastrS, si merge$ spre Dumnezeu! La porunca Lui, toate imprejuririle, chiar

putere, de toate picatele, iar neputinlele de care nu puteS scipa, in care cad fdri voie gAndul gi inima, rdbdaf,-le birbitegte! DobAndiF din ve_ derea propriilor neputinfe adAncul statomicul 9i simlimAnt aI sirdciei cu duhul, care ii este atit de plicut lui Dumnezeu, nu descurajare gi pu_ linitate de suflet! gi sivArgili-vA calea vietrii pd_ mAntepti umblAnd inaintea Domnului intru urni_ linta duhului!

si fie, pe cend aici trebuie si indurim cu mirime de suflet neputinfele aproapelui gi ne_ putinlele noastre proprii. Fugifi, pe cAt vd std in
ce va

vind cu mdrinimoasi ingiduinli la neputintele lui, la alunecArile lui cele firi voie. A pretinde de la tine insugi sd fii neschimbat gi fdri de picat intru totul este o cerinfi cu neputinfd de impli_ nit in acest veac trecetor. Neschimbarea gi nepA_ cifuirea deplind sunt proprii ornului in veacul

qi cele ce par potrivnice, vi vor ajuta. intru rdb_ darea dumneavoashd. od oeli ilobilndi suftetut, pn_

60. Nirnic Jin cele trecitoare nu-l poate in&"tJ. p. o-. CanJ Dumnez"u cuprinJe qi "ofl"tJ, ;i trupul, stanea aceasta est" Jeia {ericir"a ve;nicd, viala ve;nici aici, pe ptrnint

gat in comori duhovnicegti, in chezigiile fericirii fird sfArgit. Starea aceasta este inci de aici, de pe pirmant fericire vegnicS" inainte de intrarea viditi in vegnicie prin moartea trupului. O aseme_ nea viald este incd de aici viafd vegnici.

ici un lucm striciciot trecitor, nu-l poate indestula pe om. Dacd vreun lucru pare indestuHtor, si nu-l credefi: nu face decat sd vi lingugeascd. Nu vd va lingugi multi vreme: ve va amegi, va pleca pe furig va pieri Si ve va Esa in toate groziviile sdriciei gi nenorocirii. Lucrul lui Dumnezeu este bun gi vegnic. La inceput, ca un grdunte foarte mic, apare in inima noastri sub chipul unei foarte mdrunte pomiri bune, dorinfe bune; dupd aceea, incepe sd creasci putin cAte pufio cuprinde toate gAndurile, toate simfimintele, cuprinde gi sufletul, 9i trupul, se face ca un arbore mare gi rimuros. Pdsirile cerulul adici gAndurile $i contempla$ile ingeregti, vor s5liglui pe crengile lui. Lucrul acesta trebuie si se sdvArgeasci asupra cregtinului in timpul viefii lui pdmAntegti. Cel asupra ciruia se sevarSegte se va vedea, atunci cAnd va intra in vegnicie, bo-

61.
Sfattt" .r"Jit 1i poate fi pitrunsi nurnai cu rafiun"" Jtovniceasca'

inchindtorii la idoli in idolii lor, musulmanii -in prorocul mincinos Mahomed gi in Coran, ereticii - in dogmele lor hulitoare de Dumnezeu gi in ereziarhii lor, rafionaligtii - in ratiunea cizutd a omului. Cu aceasti credinti vor crede in Antihrist urmitorii lui.

D."pt. J.os"Lit". Jirrtr. creJinfi

superstilie. RoJJ sup"rstiliei cstc pierzatea

gi

fAnta credinfi, de care qi-au betut Si igi bat joc in continuare rationaligtii, numind-o ,,oarbe" , este atat de subtili gi elevati, incAt poate fi pitrunsi gi exPlicatd numai de raliunea duhovniceasce. Raliunea lui ii e Potrivnici o respinge, iar afunci cAnd, din vreo necesitate materiald, o gisegte necesare sau tolerabili, o inlelege in chip gregit gi o explicd in chip greEit, fiindce orbirea, Pe care ei o atribuie credinlei, este un atribut inseparabil al ei. Credin!a este sfAntd gi adevirati numai atunci cAnd este credinfd in sfAntul Adevir, cAnd este credin!a adusd pe pimAnt de Adevirul Dumnezeiesc intrupat. Orice alti credinfd afari de credinla in sfAntul Adevir este supersti$e. Rodul superstiliei este pierzarea. O astfel de credinld este osAnditd de Dumnezeu: cu o astfel de credinld cred

62.
Mangaiere la rnoartea unui prunc' Despre soarta pruncilor riposali

umnezeu, Care v-a trimis necazul, si vi diruiascd gi putere pentru a indura cu bdrbifie, cu mirime de suflet necazul! Fericig cei ce pleace neprihdnili din aceasti lume plind de smintelile pdcatului - iar smintelile cresc ai se inmullesc neincetat in lume, fac mAntuirea tot mai anevoioasi. SfAnta Bisericd ii petrece din aceasti lume in lumea veqnicd pe pruncii riposaf, nu cu cAntiri de tAnguire, ci cu cAntdri de bucurie. Ea socoate sigurd fericirea lor: rugdciunile ei Ia ingroparea pruncilor nu vorbesc despre soarta nesigurd a omului dupi rnoarte, aqa cum se vorbegte, umilincios gi tAnguitor, la ingroparea oamenilor maturi. Aceste rugdciuni pe de o Parte cer de la Dumnezeu odihni pentru pruncul riposat (inhuc6t nici o curdfie omeneasci nu poate, in sine, si fie vrednici de fericirea cereascd: aceasta este dar de la Dumnezeu), iar pe de alta mirturisesc ci aceastd odihnd a fost deja dati: pruncul riposat este deja numit ,,fericit". In scurta lor petrecere pe pimAn! pruncii scapi de
208

toate lucrurile care-l lipsesc pe om de vegnicia cea fericiti, apuci sd indeplineasci tot ce aduce vegnicia cea fericiti: se spalX de picatul strdmogesc Ai se unesc cu Hristos prin botez, se unesc cu El prin impirtigirea cu Trupul gi cu SAngele Lui gi cu dumnezeirea Lui, cea unitd cu acestea. NeapucAnd si intineze nici sfin$ta spilare, nici preafericita unire cu Dumnezeu, ei pleaci din aceasti lume degartS, merg in chip firesc acolo unde e locul 1or. Noi, cei maturi, nu avem parte de fericirea aceasta: haina albi a suflefului, in care suntem imbrica! prin botez, se impestrifeazi de-a lungul vie$i noastre pdmAntegti cu nenumdrate pete; unirea cu Dumnezeu o rupem prin insofrea curveasci cu picatul. VArsta maturi gi experienfa ar trebui si ne facd desdvArqili, insi noi pierdem gi acele calitili pe care le aveam ca prunci. Starea noastrd sufleteascd devine atAt de gregitd, de mincinoasS, de inchipuiti, incdt Evanghelia, chemAndu-ne si ne irdreptdm, numegte aceasti indreptare ,,intoarcere" - ca din pigAnism sau mahomedanisml. Ea ne poruncegte sd ne intoarcem gi si ajungem la starea in care ne aflam ca pruna. Adeodrat zic aoud, dd mdrturie ea ile nu od ae[i intoarce gi nu uetifi precum pruncii, nu aeli intra in lmpdrdlia cerurilor (Mt.18,3). Aceste gAnduri vi pot da mAngAiere in tAnguirea pentru fericita prunci - fiica dumneavoastri
CuvAntul rus obragcerle poate insemna atat ,,intoarcere", cAt gi ,,convertfte" (n. tr.).
l

in vegnicie. Supune$-vi mintea gi inima voii lui Dumnezeu celei infelepte 9i atotbune: in devotamentul acesta vef gdsi odihni gi mAngAiere pentru sufletul dumneavoastri. Dumnezeu l-a luat pe copilul dumneavoastri iubit la cer, gi impreuni cu el a luat acolo mintea 9i inima dumneavoastrd. Acolo este bine!
ce a plecat de aici

63.
Povafd citre cineva cane s-a vinJecat J. o Lo"la Je rnoarte.

trii

pentru tine insu,ti insearnni

te

Jespirti J" D,r-t .2".l. Cine este cel ce triiegte pentru Dornnul

l1f imeni dintre noi nu trdicAte pentru sine gi I \ nimeni nu moare pentru sine, a zis apostolril, cd dacd trdim, pentru Domnul trdim, gi ilacd murim, pentru Domnul ffiurim. Deci gi dacd trdim, gi dacd murim, ai Domnului suntem (Rom.l,+ Z-S). Daci ai rimas sd triiegti pe pdm6nt, si triiegti nu pentm tine insufi, ci pentru Domnul: pentru Domnul trdiegte cel ce triiegte penku implinirea voii Lui; trdiegte pentru sine cel ce tr5iegte pentru implinirea poftelor sale. Acesta din urmd, chiar daci pare viu pentru cei ce privesc numai cu ochii trupului, cu sufletul este mort e socotit inaintea Domnului ca gi cum nici nu ar exist4 nu este scris in Cartea Viefli, numele lui este trecut in alte cdrF. Pentru el, Domnul e ca gi cum nici nu ar exista. Nu existi Dumnezeu pentru cel ce nu crede cu credinli vie in Dumnezeu (v. Efes. 2, 12)! Cel dintAi nu moare: prin moartea trupeascd
211

el nu face decAt si treaci la o qi mai mare bogdlie a viefii. Ia seama sd nu invii pentru tine insufi! Prin viafa in Domnul omoard viala ta Picdtoas5, trupeascd qi sufleteascd, 9i Prin aceasta Pastrea-

64. Citre un tati J" {"tttili" care traele si rnoari, J.spre incr"Jinfarea vicfii proprii in rniinile lrri H.i"to", Jespirfirea e pentru scurti vreme

ze-te pentru viala vegnici.

nIelepciunea lui Dumnezeu, griiegte Scrip-I- tura, gi-a zidit sie6i casd (Pilde 9, 1), adici SfAnta Biserici; in aceastd casi, totul poartd pecetea ingelepciunii Dumnezeiegfi, care a zidii-o.

Strilucegte aceastd infelepciune Ei din faptul ci aproape toate cererile bisericeqti - ecteniile se incheie prin cuvintele: ,,Pe noi inEine gi unii pe allii 9i toati viala noastri lui Hristos Dumnezeu sd o ddm!" lnleleaptd 9i sfAnti incheiere a cererilor omenegti! Acum avefi a o areta, a o implini cu fapta: implinifi-o, deci, cu credinfi vie in Hristos. Putemici este credinta in Hristos prin Hristos Cel mirturisit de ea: plini de roade ruginoase este credinla in ceva mincinos. Credinla in Hristos I{ diruiegte credinciosului pe Hristos - iar lui Hristos ii putem incredin!a cu senindtate gi bucurie totul: gi pe noi ingine, gi pe apropiatii nogtri. O asffel de cugetare si vi mAngAie in clipele de pe urmi ale viefii

dumneavoastrd pimAntegti! intorcAndu-v5 privirea de rdmas bun sp.re familia dumneavoastrd, incredinfafi-o lui Hristos. E1 a rAnduit si fili stAlpul familiei dumneavoastrd: acum, tot El vi cheami la Sine. A$ fost unealta Lui: punAnd deoparte o unealti, El poate lua in dreapta Sa cea atotputemic6 alta. Vi despirlili de apropiafii dumneavoastrd - vi despirli{i pentru scurtd vreme! Puteli trage incheierea corecti despre viala omeneasci de pe pimAnt! Puteli socod cat este ea de grabnic trecitoare! Grabnic s-a scurs viafa care a trecut. Grabnic se va scurge resful viefii lor pimAntegti pentru cei cdrora le este dat sd mai petreacd aici. Mergef la cer, in vegnicie, unde vd cheamd Hristos! Fericit cel ce'aine in vegnicie ?n tru numele Domnului! Metgeli'la praznicul cel nesfArgit qi preaplin de bucurie al lui Hristos. Hristos v-a chemat acolo; dumneavoastri afi primit chemarea cu credinli vie in El, gi astfel v-a!i inscris in Cartea Vie$i. In scurtd vreme vor veni acolo gi apropialii dumneavoastri, se vor uni cu dumneavoastri pe veci. Aici, pe pimAnt, ei v-au impirtigit necazurile, v-au impirtigit gi mAngAierea adusi de credin!i; cu vrednicie qi cu dreptate este si vi impdrtigeasci gi bucuriile ceregti cele Pregitite prin credinli gi prin necazurile pimAnteqti intru credinfa in Hristos. . in ce., in vegnica bucurie, la ospipl cel luminat al lui Hristos, pomeni$-i gi pe cei care vd grd214

iau cuvAntul lui Dumnezeu, ca si afle mil5 la Judecata lui Hristo+ unde vor fi judecate faptele, cuvintele gi gAndurile omenegti aga cum au fost ele inaintea lui Dumnezeu, nu inaintea oamenilor, care se uiti numai la infiliqare!

o5. D."pt" LoliL &n viaga o.r.rrt"lnic; rndngliierile Jin viala vepnic;. Despre riscoala patirnilor

cunoagtem pe noi ingine, si ne smerim, ne invali ajutorul lui DulnnezerL care daci ne va pdrdsi fie gi pentru o clip5, vom cidea gi vom sivArgi nelegiuiri fdri frici.
sd cerem mereu

;i

ti mullumesc pentru scrisoarea Prieteneasci 9i pentru felicitarea cu prilejul Praznicului praznicelor - invierii lui Hristos -, prilej cu care gi eu deopotrivi te felicig dorindu-fi toate bunitifle cele adeverate. Hristos, Cela ce a cilcat cu moartea Sa moartea oamenilor gi prin invierea Sa a ddruit inviere tufuror celor ce cred in El, a biruit gi toate necazurile tale, iar odatd cu llristos le-ai biruit 9i tu. Rabdi cu mirime de suflet valurile silbatica rabdl prin puterea credin!ei, gi Hristos te va duce, la vremea potrivit5, in odihna Sa. Dupi mul$mea bolilor care te cerceteazi in viala aceasta wemelnicS, mari mAngAieri te agteapti in viafa vegnici. Nu te tulbura de riscoala patimilor; striduiegte-te si te impotrivegti lor pe cAt ili sti in putere; omul, atAta timp cAt e pe pdmAnt gi imbrdcat it, ttuP muritor, e supus schimbdrilor: ba simte in inimi pace 9i liniEte netulburati de nici o patimi, ba este inviforat de patimi. Schimbdrile acestea ne invafi si ne
2't6

J I

vef gusta odatd cu ele mAngAiere duho','niceasci in necaz gi linigte. Lupta cu

zeu: gustdndu-le,

66.
Rupficiunea 9i citirea cuvintuloi lui Durnnezeu aiuti in vi{oreL sufleteSti' Despr" luPta cu g'inJurile' D."pt" t;LJ.rea necazurilor rnari' N..""o"il. vr"m.lnic" ii Juc la Lunetetjl" ""1' wesnice pe cei c" le primesc "5" "rr"' "u ""J"

ajutorul 9i harul lui Dumnezeu nrcr un om nu poate Sne piept in rizboaiele nevizute care aPar in inima lui gi pricinuiesc vifore sufletegti' Rugiciunea $i citirea cuvantului lui Dumnezeu ajuti in viforele sufletegti, dar nici cu acest ajutor nu va ajunge degrabd omul step6n pe sine nu se va sui degrabi in limanul liniqtii netulburate, Pentru ci gdndurile $ simli; mintele dumnezeiegti nu sunt insugite degrabi de firea noastre cizutd, credinta nu devine degrabi vie, ca 9i cum L-ar vedea cu ochii pe Dumnezeu. Din credinga vie in Dumnezeu ia naqtere deplina supunere fa!6 de Dumnezeu, iar din supunerea

iri

gAndurile aducitoare de necaz, oricAt de complicate, de incurcate gi de sofisticate ar fi gAndurile acestea, trebuie sd fie foarte simplS, dupi cum toatd credinfa cregtineasci este simpli gi in simplitatea sa este accesibili oricui, iar prin puterea sa indestuleazi pe oricine. Luptafi-vi impotriva gAndurilor gi simfimintelor de intristare cu aceste cuvinte blAnde: ,,Doamne! Fie voia Ta! Binecuvintat gi SfAnt este Dumnezeu in toate lucmrile Sale!" Rostif cuvintele acestea cu minte4 iar cAnd sunteli singurd rostiS{e cu voce joasi; rostili-le firi grabi, cu multi luare-aminte gi evlavie; repetafi aceste cuvinte scurte pAnd cAnd se vor potoli gdndurile 9i simlimintele de intristare. CAnd se vor ridica iardgi, intrebuinla$ impo-

fali

de Dumnezeu ia naqtere Pacea gan-

durilor gi linigtea inimii. Trebuie si altoi$ in inima dumneavoastrd credinta in Dumnezeu, suPunerea fali de Dumne2r8

triva lor aceeagi armi. AflaF din experienfi puterea acestei anne, care la prima vedere pare atAt de neinsemnatd. Iar din starea de lupte este cu neputinfd si iegim la starea de odihni alffel decAt prin biruinftr. A te supune intristirii este un lucm din cale-afari de primejdios: cAnd ea va prinde putere ln om, punAnd stip6nire pe el, poate ucide 9i trupuf 9i sufletul. Nu vi gribifi si murif: p6nn 9i cea mai lungi viafi este doar o clipi fald de vegnicie. IncredinfaS-vi pe dumneavoastre gi ristimpul pribegiei dumneavoastrd pimantegti voii lui Dumnezet, iar dumneavoastri folosi$-vi de acest rdstimp spre a vi pre219

pentru veqnicie. Si nu vi mira$ cd suntef slab in nevoinla duhovniceasci: pricina slibiciunii acesteia este faptul ci sunteS incepitoare. Timpul vi va imbogiS 9i cu experienti, qi cu putere. Privesc cu compitimire starea dumneavoastrd sufleteascd: vi topi! ca de foc in necazul crAncen. MbdaS Sreutatea acestei stiri: dup;, ce va trece, vd vefi simqi reniscuti, vi veS vedea imbogdfiti cu comori duhor,miceqti despre a cdror existenli nu au idee oamenii a ciror via!i pimAnteasci a fost presirati doar cu pliceri' Atunci veti cunoaqte cd Bun este Domnul qi in necazurile pe care le trimite, pentru ci necazurile vremelnice ii duc la bunitdlile cele vegnice pe cei care le primesc aqa cum se cade.

giti

cAt mai bine

61.
Dumnezeu, Care ingaJuie ,r."rzrrril", hirnite gi rningfiiere, Ivlingaierea J" Ir Drr*.2"u nirniceste Jin r;Jecin; tntristarea inimii

d doresc din inimd ca ingerul dumnea-

voastri pizitor si vi pizeasci viala pimAnteasci in pace gi bunistare, ciliuzindu-vi pe aceasti cale la vegnicia cea fericiti. intocmai:
viala noastrd pimAnteascd este o cale, atAta doar cd ea nu se mdsoari cu distanfele, ci cu trecerea timpului. Pe o cale obignuiti intAlnim lucruri dupi lucruri: pe calea viefii pim6ntegti vin intdmpldri dupi intAmpliri gi ornul nu qtie ce intAmpldri il aqteapti in noua zi care vine. Dumnezetl Care ingdduie si vini necazuri asupra omului, intre necazuri ii trimite 9i mAngAiere. Eu sunt incredinlat ci aceasti mAngAiere o aduce inimii dumneavoastrd de la tronul lui Dumnezeu sf6ntul inger ce vd pizegte, pentru cd mAngAierea adevdrati poate veni doar de la .Dumnezeu. Distracliile pimAntegti nu fac decAt sd amorfeascd necazul, firi si-l nimiceascd: indatd ce ele tac, necazul, venindu-gi in fue gi intirit parci prin odihnd, incepe si lucreze cu gi

mai mare putere. Dimpotrivd, mAngAierea de la Dumnezeu nimicegte intristarea inimii din riddcini - din gAndurile irtunecate ale deznddei dii. Ea ii aduce omului gAnduri bune qi smerite de supunere fali de Dumnezeu gAnduri pline de credinfd vie gi de blAndi nddejde dulce. Inaintea privirilor mingii se descoperd veqnicia nemisurati, iar viala pimAnteascd incepe si pard o scurti cilitorie fericirea gi nefericirea ei incep sX pard neinsemnate, nimicnice, fiindcd toate asperitdfle vielii pimAntegti sunt netezite, sunt nivelate prin contemplarea vegniciei.

68.
CanJ cuvintele crrio" {olo. r'it", "Jrrc "lt aminJoi sunt Jatori si J"" -Jgtoite DottttrJrri. CanJ Je pe fa1. oo..tL.i .rd" rnasca, se Jezveluie rufl.t Joi

"kp,rl

se cuvine Milostivului Dumnezeu, spunea un oarecare Sf6nt Pdrinte, atunci cAnd cuvintele unui om aduc folos al-

14 ,,J-Y I

ulfumiti

tui om: amAndoi sunt datori si dea mulfumiti lui Dumnezeu." Dau mulpmiti lui Dumnezeu,
Care m-a ales ca unealti spre mAngAierea gi hrdnirea suflefului dumneavoastri. Prin scrisoarea

dumneavoastri m-a$ inviorat foarte mult nidijduiesc sd vdd in dumneavoastri noi reugite pe calea duhovniceascS, ce duce la tot binele. Si nu vi speriali de intunericul, de pustia in care v-a$ ridicat acum cu mintea gi cu inima: intre Egipt qi pimAntul figdduinlei e intuneric Ai pustie, dar israeliteanul credincios gi viteaz va vedea in scurtd vreme pemantul figiduinfei, se va desfdta in scurti vreme de budtefle lui. Prin Egipt se inlelege viata lumeasci, plini de griji gi pliceri degarte; prin pimAntul figiduinlei se inlelege viafa duhovniceasci, plini de mAngAieri

dumnezeieqti. intinderea care alcituieqte trecerea de la o viafd la alta este pustia. Israeliteanul credincios este omul care s-a hotirAt sd-gi inchine viata slujirii lui Dumnezeu. imi pare rdu de V.: putin cAte pu1iry lumea il ,,citegte". Aceasta este soarta tuturor celor ce poartd masc5, fiindci nu po$ purta masca tot timpul! Uneod masca ili este scoasA ori cade singuri" iar privirilor li se dezviluie chipul sufletului - 9i vai de el daci este hAd gi cu frumuselea migtii nu ficea decAt
sd amdgeascS!

69.
Despre citirea pravilei pentru rnireni. c"lui ce ia arninb la sine insuqi "RanJrriala in lurnq' Cal;uz; ln viafa {aptuitoare sunt po..,r.od" evangLelice

gribesc si vd infiligez o slabi incercare de pravild, pe care am numit-o ,,RAnduiala celui ce ia aminte la sine in lume". Am avut insuflare si o fac cAt mai comund cu putinti, ca si nu vi strAmtoreze deloc. Lucrul acesta mi s-a pdrut cu atAt mai indemAnos, cu cAt v-am predanisit fafi cdtre fali cum trebuie cititg dupi obiceiul celor cu luare-aminte, rugiciunile de dimineafd, de seari gi Acatistul Preadulcelui Iisus - adici ffud grabd., foarte firi grabi, chiar tiriginat fdrd a ndzui sd citili dintr-o dati tot acatistul sau toate rugdciunile de seari ori de diminea{i, ci ingrijindu-vi ca partea de pravili pe care o citif si fie cititi cu luare-aminte, ca in auzul Domnului Dumnezeu, nu in v6nt. CAIduzd in viala fiptuitoare sunt poruncile evanghelice. Ciliuzili-vi dupd ele in casa dumneavoastrd aga cum se cdliuzea dupi ele SfAntul David in palatul sdu. Acest impdrat ii vorbea in rugiciune
225

Domnului despre poruncile Lu|. Lumind cdtdrilor mele este Legea Ta; spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toatd calea nedreaptd am urAL Depdrteazd de la mine calea nedreptdlii gi cu legen Ta md miluieEte! Am iubit poruncile Tale mai mult deckt aurul Ei topazul. Wzd-mdintru poruncileTale (Ps. 11& 105, 12& 29, 727). Cei mai mari dintre Sfin$i Pirinfi poruncesc ca pravila cregtinului si fie cAt mai simpli, cAt mai pufin complicatS. Marele Varsanufie spune cd uga ImpdriSei cerurilor e strAmti 9i ci nu trebuie dati o pravili largi pentru a intra Pe ea; pravila largi poate chiar sI impiedice intrare4 pentru ci alerg6nd dupi mirun$guri putem scdpa din vedere lucrurile insemnate.

70. Mangaiere in necazuri. Dumnezeu eJuci prin necazuri. Cei striini de

necazrri sunt uita,ti J. Drrrrrtr"z.rr. Despre Lunatatea cea Jupi fire gi cea Jupi E.'anghelie

a rispuns la scrisoarea dumneavoastri vd voi spune cuvAnful lui Dumnezeu, care trebuie si vi intireasci gi sd vd mAngAie in necazurile ce v-au lovit. Eu pe c6!i ii iubesc, spune Domnul, ii mustru gi ii pedepsesc (Apoc. 3, 19). Toli cei ce s-au apropiat de Domnul gi au devenit ai Lui au ajuns la asta prin multe necazuri, precum dd mirturie Sfanta Scripturd. Apostolul Pavel propoviduia ca pe o dogmi faph:J cd prin
multe necazuri se cuaine noud sd intrdm ?n impdrd[ia lui Dumnezeu (Fapte 1{ 22). Dimpotrivi, cei striini de necazuri sunt uita$ de Dumnezeu. Aqadar, nu vi descurajafi in necazurile dumneavoastrS, ci mulgumi$ pentru ele lui Dumnezeu ca pentru o mare binefacere qi bizui$-vd pe sfAnta Lui vo. ie gi pe sfAnta Lui Purtare de grije. $i citi! Evanghelia, ca si invifaS din ea ci cel ce nu-gi poarti crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos! Ce s-ar

fi intAmplat cu dumneavoastri dacd Dumnezeu nu v-ar fi dat prin necazuri invSfdturi? A$ fi jertfit deqerticiunii tot timpul qi toate capacitilile dumneavoastri" gi a$ fi intrat in vegnicie nevrednici de vreo risplati ci, dimpohivi, vrednici de pedeapsd deplini pentru nesocotirea lui Hristos, MAntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a adus pe Sine ca jertfi pentru dumneavoastri ca gi dumneavoastrd sd vi aducefi Lui ca jerffi duhovniceasci, pentru propriul dumneavoastrd bine. Nu este de ajuns si fim buni dupi fire: trebuie sd fim buni dupi Evanghelie. Binele firesc contrazice adeseori binele evanghelig deoarece firea noastri nu se afli in curdfia sa cea dintru incepuf ci in starea de ciderg in care binele este amestecat in noi cu rdul. Ca atare, binele acesta, dacd nu este indreptat gi curdlit prin Evanghelie, nu este bun de nimic in sine 9i este nevrednic de Dumnezeu! Hristos si fie cu dumneavoastri! El si vi intdreasci atAt sufletul, cAt 9i trupul! El sd vi rAnduiascd spre bine toate legiturile, atat vremelnica cat gi vegnice!

Cuprins

talantulprieteniei......
2. Despre sd

1. Despre dragostea de aproapele gi despre

.......

adev5rul evanghelic, care ne poruncegte toate ca si mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de tot ce acesta stdpinegte in chip nedrept. Si nu ne lisdm dugi de valul lumii. Prietenii sunt o binecuvAntare dumnezeiasci . . . . . Z

lisim

3. Binecuvintare pentru cei nou-cisitoriti. Dupi necazuri vin mAng6ieri, iar dupd m6ngAieri vin necazuri, lucru care nagte credinfa in Dumnezeu gi moartea fa{i de lume. Viafa pim6nteasci este o cildtorie spre vegnicie ........,. g 4. Despre
cA

rdbdare.

ribdarea in necazuri gi despre faptul nici o virtute nu poate s; se alc;tuiasci firi

... ... ..... . 11

5. Despre aceea ci in impirdtia lui Dumnezeu ne duce ficlia credingei 9i despre ribdare ....... 13

pizirea de intuneric lnfricogitoarea JudecatS .

6. Despre

Ai de

picat. Despre

.....

L6

7. De ce ne scapd g6ndu1 la moarte gi veqnicie. Despre ispita din minte 9i din inimi qi despre privegherea duhovniceascd .. ... ..,... 1g

229

8. Cea mai

de pe pimAnt este a-L cunoagte pe Dumnezeu. Despre unirea prin

inalti fericire

pocdinla adevdratd gi despre cea inchipuiti. Din ce este alcituiti pociinla

17. Despre

rugnciune gi innoirea duho',rniceasci ' ' ' '

" " " ' 21

mireanului.
18. Despre

'.......'

50

9. Despre chemarea dumnezeiascd' Despre

pociinta cuveniti rnirenilor. Despre amdgirea ie sine qi despre lucrarea in noi a lumii """ duhurilor qi i lumii materiale
nestatomicia fericirii pdmAntegti' Despre plutirea pe marea vielii' Despre pregitirea pentru veqnicie 9i despre menirea
10. Despre

viafa piminteascd a creqtinului. Despre indrumarea duhovniceasci. Despre citirea Sfinlilor PirinS. Despre imprdgtiere . ' . . . . 54

" ' 25

pregitirea pentru vegnicie. Despre SfAnta Scripturi Si hlcuirea ei. Despre vederea
19. Despre

desine.
20.

............57

omului.
Cum si deosebim cu inima sfdntul adevir de minciund. Starea de amdgire a inirnii' Critica Urrnrtrii lui Hrtstos
11.

M6ngiiere penFu moartea unui t6nir. Via{a pim6nteasci este o pregitire pentru cea vegnici. Soarta noastri ir veFicie se afli in mAinile noastre . 61
35 21. Despre viala pimAnteascd.

in

ce

trebuie sd ne nevoim cu
22. Despre cuvenita

precidere

virtufi
....

63

nevizuta luptX duhovniceasci' Despre-sporirea duhormiceasci 9i despre ispitd ' '

12. Despre

si fie cei ce doresc impiritia cerurilor.'. . . .

13. Cum trebuie

sd

intre

in

pregitire pentru vegnicie. Despre corecta citire a Sfinlilor Pdrinfi. Despre necazuri: fdri ispite este cu neputin{i si ne apropiem de Dumnezeu. . . . '.....'...65
23. Cum trebuie

osAndi 14. Cel osAndit de congtiinfa sa nu-gi poate aproapele. Legea lui Hristos cere ristignire' D-espre smerenie gi despre incredinlarea in voia lui Dumnezew ..,. ',... '
15. Despre vederea duhormiceascd' Suflete,

vorbit despre credintd qi curn .'...68 trebuie date sfaturile . . . .

40

24. Despre Sfdnta Treime. Despre cunogtinfele in capul cirora nu std Adevirul. Necazurile sunt

izb;vegte-te de filcile fiarei care este aceastd

partea vremurilor noastre. Tiebuie si lui Dumnezeu in boal6 ..

43

mulpmim

.....71

lume!

..

insingurare 9i despre vegnicie' Omul ,.., u ,r."ttit pi-Antului, ci cerului' Cum trebuie sd fie locuitorii acestuia .
16. Despre

25. Despre dremarea dumnezeiascd' MAngAiere pentru moartea fiului. Despre plAnsul pentru cei care au murit. Dumnezeu pedepsegte cu

milostivire.
231

........ ' 74

230

26.

in ceasul necazului, liman

es

teDumnezet

..

. 77

Nu existd picate de neiertat. DesPle deznidejde. Despre pdcatele de moarte gi despre cele care nu sunt de moarte. Despre pociinfi. Despre picatele cu cuvAntul gi cu g6ndul . ......79
27.
28. Despre mAntuire. De ce

35. Pociinla 9i rugiciunea vindecd intristarea 36. Despre

719

singurul lucru de trebuinti. CAnd moare, o-mului i se iau toate bunurile pim6nteqti. picatelor proprii gi despre pocdin.ti. Fdri curilia inimii este cu neputinli a sdvArqi vreo virtute in chip curat. . . . . . 72L
38. Pdm6ntul este o vale a surghiunului, cerul este adevirata patrie a omului. Cum si ne curitim

nu

se

pot mantui

37. Despre vederea

pigAnii,

mahomedanii gi ereticii. Despre erezii.

Despre cunoagterea adevdratei

cregtine.

invilituri ... ... ......

86

29. Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti.

Prin pedeapsi, Domnul cheamd la cunoaFterea Lui cea mai indeaproape, care aduce buniti$le

celevegnice

.........99

de otrava pdcatului. Sufletul celui ce a scipat pe pdmAnt de robia picatului va trece firX

impiedicare prin
39. Cum

vimi ..

....125

30. Despre existenla iadului gi a chinurilor vegnice. Cel ce respinge fie gi o singuri dogmi

din invititura lui Hristos se leapddd de Hristos. Despre rafiunea cu nume mincinos ............ 101
31. Despre evenimentele politice din Europa anului 1848. Semnele premergitoare lui Antihrist. Nizuinla generali numai spre cele materiale gi .,..110 uitarea de cele vegnice. .

si ne privim aproapele. Despre dragostea cea cura ti, in Dumnezeu. M6Lntuirea std in lepidarea de sine. Ce inseamnd: ca sd imi inilreptdlesc rdspunsurile cele ilin pdcate. De pociinli fuge orice picat ............130
40. Despre vremelnicie gi vegnicie. Cum sd ne vedem privindu-ne in oglinda Evangheliei. . . . 41. Cum si pistrim in noi pacea lui Hristos. Pacea lui Flristos nimicegte silnica inrAurire a

133

32. Despre cele sufletegti gi cele duhovnicegti. ....71.4 Despre curifia ininrii....

demonilor asupra sufletului gi a trupului

......

13S

33. Darul

fericiri..
34. Cu ce

pociinfei este chezdgia veqnicei

...........116

42. Despre deosebirea dintre lucrarea focului dumnezeiesc gi cea a infierb6ntirii omenegti. . . . 137

sim{im5nt trebuie si ne apropiem de Dumnezeu. SE ne recunoaqtem vrednici de iad, ca Dumnezeu si ne recunoascX ..,.. 117 vrednici de cer 232

invdfdtura Sfinlilor Pdrinli este invilitura SfAntului Duh. Numai calea sfAntului adevdr duce Ia mAntuire; incununati vor fi numai cei ce se nevoiesc dupdlege .......... l3i9
43-

233

Sfinfilor Pdrinfi. Despre neconterrita aducere-aminte de Dumnezeu. Despre orientarea gregitd a nevoitorilor Bisericii Apusene. in lucririle Sfinfilor Pirinfi sufli buna mireasmX a SfAntului Duh, pe cAnd lucrdrile scriitorilor apuseni sunt scrise din starea 140 amdgirii de sine
44. Despre citirea 45. Despre gtiinfele omenegti. Raflunea cu nume

52. Este de mare insemndtate

si ne urmirim

firi

gAndurile 9i miqcirile rafiunii. Despre unnarea

de rXtXcire a

adeviruIui.

.........165

mincinos. Despre inlelepciunea duhovniceasci gi cea trupeascd

746

46. Despre citirea Sfinflor Pirinli de citre mireni qi de citre cilugiri. Despre citirea Evangheliei. ' 148

53. Despre mdrturisirea adevirului cu gura gi cu fapta. Singura cale fird greq c6tre mAntuire este urmarea neabltuti a invilSturii Sfinfilor piringi. Despre citirea cdrfilor eretice. Despre adevXratul indrumdtor duhovnicesc. impliniia prorociei despre prorocii mincinogi. Ce inseamnd ascultarea. 167 54. Despre deplina ascultare

fafi

de

indrumitorul
Sfinfilor

vrijmagului. Despre pizirea mintii. Cum si facem pl5cute gi imbucurhtoare necazurile .." 150 vietii pdmAnteqti
47. Cursele 48. Despre iubirea de Dumnezeu gi de

duhovnicesc. Nevoitorii vremurilor din urmd . . 174

55. De ce este neapdrati nevoie de citirea

Pirinf. Ereticii din

deosebire scrierile

aproapele.

.........

153

Sfintei

Scripturi

urisc cu Pirinfilor. Despre citirea

toate timpurile

.....77g

49. Privindu-ne

in oglinda Evangheliei ne putem afla neajunsurile. Cum si stAmim in noi sim!5m6ntul pociinfei, plAnsul mantuitor. Si ne lepidim de noi ingine gi sd urmXm

55. Despre

fidrumitorul duhovnicesc. Despre

Evangheliei

... '.. '.

155

impitimirea fald de indrumitor. Despre dreapta indrumare duhorniceasci gi viafd in Dumnezeu. Despre viafa inchipuitd, care nu existi de fapt. ...... lg4
57. Despre iubirea de Dumnezeu gi iubirea de

Domnul spre indreptarea noastri. Mulfumind lui Dumnezeu in necaz gi in boald alinim durerea acestota. Patul bolii devine adeseori loc al cunoagterii lui Dumnezeu gi de sine. Ce ne aduce mAngAiere in necazuri 9i in boli. . . . 159
50. Necazurile sunt de la 51. Despre scurtimea viefii pXmAntegti. Viala piminteasci este cale spre vegnicie. Doar cunoagterea lui Flristos este o indeletricire cu adevdrat folositoare in viala pimAnteasci . . . . .

privim pe wijmagii

aproapele. Iubirea duhovniceasci. Cum sd-i

nogtri.

...........187

58. Cunoagterea lui Dumnezeu este chezdgia vegnicei fericiri. Pricina neorAnduielii de obgte.

. 162

Deciderea moralX premerge intotdeauna tulburdrilor cetilenegti. Care este semnul alegilor lui Dumnezeu. Facerea bunului plac e calea spre

pierzare

,.

.........

192

59. CAnd primegte Dumnezeu

virhrlile noastre.
198

Deosebirea dintre virtulile duhovniceqti 9i cele ...." sufletegti. Despre calea pocdinlei
60. Nimic din cele trecdtoare nu-l poate indestula pe om. CAnd Dumnezeu cuprinde 9i sufletul, 9i irupuf starea aceasta este deia fericirea vegnic5,

68. Cand cuvintele cuiva aduc folos altcuiva, amAndoi sunt datori si dea mullumiti Domnului. Cdnd de pe fafa omului cade masca, se dezviluie .....223 chipul sufletului . . . . . .

viaia vegnici aici, pe

pimAnt

........ ' 204

pitrunsd numai cu duhovniceasci. Despre deosebirea dintre raliunea credinld gi superstifie. Rodul superstiSei este
61. SfAnta credinfd poate fi

citirea pravilei pentru mireni. ,,RAnduiala celui ce ia aminte la sine insugi in lume." Ciliuzd in viata fiptuitoare sunt . .. .. ... ... 225 poruncile evanghelice . . . .
69. Despre

pierzarea.......
62. MAngAiere la moartea

soarta

pirncilor

riposali.

unui prunc. Despre

in necazuri. Dumnezeu educi prin necazuri. Cei striini de necazuri sunt uita$ de Dumnezeu. Despre bunitatea cea dupi fire gi .... 227 cea dupd Evanghelie ....
70. MAngAiere

""

208

63. Povatd

citre cineva care s-a vindecat de o boali de moarte. A trii pentru tine insuli inseamni a te despdr,ti de Dumnezeu. Cine este cel ce trdiegte
pen-tru

bomnul
tati

.."2I7

64. Cdtre un

de familie care trage sd moard,

despre incredinlarea viefii proprii in mAinile

HrGtos: despir,tirea e Pentru scurti

65. Despre

lui ^- ^ vreme .. " ' 213

276

bolile din viala vremelnici 9i msngAierile din viala vegnicX. Despre riscoala patimilor
56. Rugiciunea gi citirea

cuv6ntului lui Dumnezeu ajutd ir:r viforele sufletegti. Despre lupta cu sandurile. Despre rdbdarea necazwilor mari. ilecazurile vremelnice ii duc la bunitdfile cele vegnice pe cei ce le primesc aga cum se cade ' ' ' ' ?18
Drtr;rnezett, Care ingdduie necazurile, trimite gi mAngAiere. MAngAierea de la Dumnezeu nimicegte din rdddcinX irtristarea inimii . .... " 227
67 .

236