De a lungul timpului Teatrul National a avut mai multe infatisari, evoluand ,schimbandu-si structura in functie de perioadele care au influentat

mai mult sau mai putin arhitectura sa. Inceputurile teatrului mentioneaza anul 1936 cand Societatea Filarmonic cumpr Hanul Cmpinencii pentru a construi cldirea Teatrului Naional iar in 1940 domnitorul Alexandru Ghica aprob proiectul.In 1945 este ales planul arhitectului vienez Heft; cldirea, construit n stil baroc, va exista pn n anul 1944, cnd va fi bombardata de ctre naziti.

La 20 decembrie 1973 este inaugurat noua cldire a Teatrului Naional cu trei sli de spectacol: Sala Mare, Sala Mic i Sala Atelier; Proiectul iniial (19641973) a fost semnat de arhitecii Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu, iar structura de rezisten de inginerul Alexandru Cimigiu. Arhitectura cldirii se nscria n modernismul anilor '60, dar a rmas neterminat la exterior. Se pare ca forma de palarie a cladirii nu a satisfacut cerintele lui Ceauescu, care a cerut n 1978, dup un incendiu la Sala Mare,remodelarea ei, att la exterior, ct i la interior. n urma modificrilor a aprut o nou sal, Sala Amfiteatru.

Proiectul pentru refacerea Slii Mari a fost realizat n perioada 1983-1986 de ctre "Institutul de Proiectri Carpai care a adus numeroase schimbari proiectului precum :modificarea arhitectural i structural a Slii Mari ce a dus la mrirea numrului de locuri; schimbarea faadei corpului principal prin amplasarea unui ecran de arce n faa copertinei de la intrarea principal i prin amplasarea pe terasa corpului principal a unei serii de construcii (structuri metalice) cu diferite funciuni. Toate aceste modificari au facut ca structura de rezistenta a cadirii sa sufere din punct de vedere al prevederilor de proiectare ,astfel ca s-a hotarat inceperea unor noi lucrari de consolidare,refunctionalizare,si modernizare a Teatrului National.

Noul proiect propune modificari precum nlturarea actualei faade adugate foyerului Slii Mari i revenirea la rezolvarea structural iniial. Masivele arce ale actualei faade se descarc artificial pe structura unei parcri subterane care nu are cum prelua asemenea sarcini. Totodata se va modifica si Sala Mare. Teatrul Naional va deveni un edificiu, cu mai multe funciuni, corespunztoare criteriilor de funcionare ale marilor edificii teatrale din lume: spectacole n mai multe sli (peste 3.000 de locuri fa de 1.700 n prezent) i relaii spectacol-spectator diverse (galerii de art, expoziii, anticariat, librrie, baruri, cafenea, restaurant. etc. ). De asemenea se vor modifica instalatiile precum si solutiile conceptului initial care se vor modernizate in conformitate cu noile tehnologii,iar in vizita pe care am realizat-o in interiorul santierului am putut observa cate ceva din aceste lucrari de renovare si reconditionare.

Prima sala pe care am avut ocazia sa o vizitam a fost Sala Mica,care este dupa cum am aflat,o sala de tip transformabil,putand fi modificata foarte usor in functie de fiecare spectacol,aceasta operatiune durand in jur de 10 minute. Aceasta caracteristic este asigurat de un pachet de gradene cu scaune compacte pe iruri.Gradenele se retrag datorita un unui motoras,asezandu-se foarte usor unele sub altele,conferind salii capacitatea de a a fi transformata foarte usor trecand de la capacitatea de 160 de locuri la 250 de locuri.

Sala este foarte interesanta din punct de vedere al acusticii.Datorita faptului ca deasupra acesteia se afla buzunarul de fund, si in timpul miscarii decorului zgomotul era unul deranjator,pentru atenuare, intradosul placii s-a placat cu o membrana fonoizolatoare care a luat forma structurii.Ulterior,plafonul s-a placat cu vata minerala,si doua placi de gipscarton.La partea inferioare exista o membrana fonoizolatoare care este de fapt realizata dintr-un cauciuc care se ridica si pe pereti,turnandu-se si o sapa slab armata.Aceasta membrana nu mai permite transmiterea vibratiilor nici pe plan orizontal nici pe plan vertical. Peretii au fost tratati in functie de necesitatea acustica;peretele din fata este reflectant,prima zona fiind perforata, ultimul segment de placi contine placi drepte,iar spatele e total perforat ,fiind absorbant .

Pentru realizarea unei acustici bune,de la interior catre exterior in sala s-a folosit:vopsea,gipscarton perforat ,vata minerala de 5 cm lipita de gipscarton,aer 5 cm,2 straturi de gipscarton,,aer de 5 cm,vata minerala de 5 cm,zidarie de BCA de 25 cm- la peretele perforat.La cel reflectant s-a folosit vopsea,gipscarton simplu, aer de 5 cm,vata minerala, 2 straturi de gipscarton,aer,vata si BCA.Datorita faptului ca exista o reflexie foarte puternica a sunetului,pentru diminuarea ecoului ,este necesar un tratament fonoabsorbant.Datorita aparitiei unor reflexii nedorite in zona stalpilor,acestia sunt tratati si ei de tip membrana,diminuandu-se ecoul sunetelor grave,joase. Sala are o acustica naturala,Este folosita o mocheta din lana,de trafic intens,care absoarbe sunetul.si este totodata si rezistenta la foc,.stinganduse singuraTot datorita riscului aparitiei unor incendii,pentru o protectie sporita,exista o a doua cale de evacuare.

Datorita faptului ca sala nu are ferestre,neputandu-se realiza o aerisire naturala,este nevoie de un dispozitiv de climatizare,acesta absorbind aerul pe sus.In zona unde se afla proiectoare,datorita faptului ca acestea genereaza caldura,este asezata si ventilatia. Pentru protectia impotriva incendiului, s-a adoptat varianta cu trapa de fum,existand un fel de capace cu fuzibil sau senzor care le deschide,astfel ca tot fumul din sala este aspirat.In ultima instanta,daca sala ia foc ea se va stinge cu un material special sau un tip de spuma.

Urmatoarea incapere pe care am vizitat-o a fost Sala Mare,de fapt turnul scenei care are o inaltime de aproximativ 42m.Spatiul de deasupra scenei este impresionant,avand o serie de aparaturi specifice teatrului.Am putut observa cortine care sunt paralele cu scena segmentand-o in mai multe partitii.Daca realizam o sectiune a scenei,observam ca spatiul de deasupra scenei este gol,,aici fiind depozitate cortinele,care merg in plan vertical.Pardoseala este impartita in sectiuni, trape individuale care urca si coboara.

Dupa ce am vizitat turnul scenei am pasit in Sala Mare propriu zisa.De la 1150 de locuri, sala va avea 900 de locuri, pentru ca fiecare persoana sa poate auzi spectacolul in conditii opime.Fiind o sala italiana,configuratia salii nu se va schimba foarte mult,insa vor exista modificari la nivelul acusticii determinata de schimbarea lojelor care acum vor fi in consola precum si al altor elemente decorative.Exista totodata o pendulare intre schimbarea materialelor si acustica salii.Scaunele sunt capitonate,astfel ca indiferent de cum sunt oamenii imbracati sa se poata realiza absorbtia sunetului prin aceasta capitonare.Aceasta sala are si ea o acustica naturala. Nu putem sa negam importanta acestor modificari care se vor realiza la cladirea teatrului.Este adevarat ca putem fi putin nostalgici gandindu-ne la vremurile din trecut unde marii actori dadeau cele mai spectaculoase reprezentatii pe aceste scene magnifice insa trebuie sa recunoastem importanta modernizarii acestui spatiu mirific modernizare care va aduce cu sine un progres pentru istoria teatrului ,la care din fericire am putut fi prezenti si noi prin aceasta vizita.