Determinarea constantei de disociere (Kd) si a gradului de disociere () din masuratori de conductivitati Principiul lucrarii Electrolitii sunt substante care

prin dizolvare intr-un solvent polar se desfac in particule cu sarcini electrice pozitive sau negative, numite ioni. Trecerea electrolitilor sub forma de ioni se numeste disociere electrolitica. Procesul de disociere electrolitica este un proces de echilibru, care se realizeaza intre ioni si molecule nedisociate ale electrolitului. Constanta de echilibru a electrolitului, in disocierea electrolitica se numeste constanta de disociere si se noteaza Kd. Electrolitii pot fii: acizi, baze sau saruri. Procesul de disociere in cazul electrolitilor tari este:
Disocierea unui acid tare: H2SO4 2H+ + SO4 2Disocierea unei baze tari: Cu(OH)2 Cu2+ + 2HODisocierea unei sri NiSO4 Ni2+ + SO42-

Kd =

2 C H + C SO 2
4

C H 2 SO4

Kd =

2 C Cu 2 + C HO

C Cu ( OH ) 2

Kd =

C Ni 2 + C SO 2
4

C NiSO4

unde C este concentratia electrolitilor Procesul de disociere in cazul electrolitilor slabi este: CH3COOH H+ + CH3COOKd = C CH COO C H +
3

C CH 3COOH

Gradul de disociere al unui electrolit este notat cu si reprezinta raportul dintre numarul de molecule disociate si numarul total de molecule. Constanta de disociere si gradul de disociere constituie criteriul de clasificare a electrolitilor. Electrolitii tari au Kd > 1 si = 1, ceea ce inseamna ca ei sunt complet disociati in solutii de concentratii cuprinse intre 0,1M si 0,001M. Electrolitii slabi au Kd < 10-2 chiar in solutii de concentratii mai mici de 0,01M, iar < 0,5. Datorita faptului ca solutiile de electroliti contin ioni pozitivi (cationi) si ioni negativi (anioni) ele conduc curentul electric. Aceste solutii de electrolit sunt conductori ionici (de ordin II) si la fel ca in cazul conductorilor de ordin I li se poate aplica legea lui Ohm.
(1)

E = R I, unde : E este tensiunea exprimata in volti (V) ; R este rezistenta

exprimata in Ohm () ; I este intensitatea curentului exprimata in amperi (A). Rezistenta conductorului este data de relatia :

(2)

R=

l , unde : este rezistivitatea ; l este lungimea conductorului sau S

distanta dintre electrozi in cm ; S este sectiunea conductorului. Din relatia (2) se obtine :
(3)

=R

S l

Marimea inversa rezistentei (R) se numeste conductanta (G) si se exprima in -1 sau Siemens (S). Marimea inversa rezistivitatii () se numeste conductivitate () si se exprima in 1

cm-1 sau Scm-1.

(4)

= 1/

Pentru solutiile de electrolit, conductivitatea electrica () reprezinta conductanta (G) unei coloane de solutie de 1cm inaltime si o sectiune de 1cm2, cu alte cuvinte conductivitatea electrica a unei solutii de electrolit reprezinta conductanta 1cm3 de solutie ce se gaseste intre electrozii inerti avand aceeasi suprafata de 1cm2 si aflati la distanta de 1cm. Pentru a putea compara din punct de vedere al conductivitatii electrice solutii de electroliti diferiti se defineste conductivitatea echivalenta (), care reprezinta conductivitatea raportata la un echivalent gram de electrolit dizolvat intr-un volum V (cm3) de solutie. Pentru a masura conductivitatile electrice ale solutiilor de electrolit se folosesc aparate numite conductometre. Conductometrul este legat de o celula de conductivitate, formata dintr-un vas de sticla, in interiorul caruia sunt montati in pozitie fixa doi electrozi din metal inert (Pt), avand suprafete egale. Celulele de conductivitate sunt caracterizate de o marime numita constanta celulei (K). (5) K = l / S, unde l reprezinta distanta dintre electrozi, si suprafata lor (S). (6) = V, unde V = 1 / C si reprezinta dilutia (7) = /C V este volumul exprimat in cm3 de solutie ce contine un echivalent chimic din electrolitul considerat, iar C este concentratia normala a lui. (8) V = 1000 / C, iar (9) = 1000 / C (-1cm2/echiv.) (Scm2 / echiv.)

Conductivitatea echivalenta () creste cu dilutia. La dilutii mari, ramane constanta si se numeste conductivitate echivalenta limita () sau (0). Pentru determinarea lui se determina la diferite concentratii alei unei solutii de electrolit si se extrapoleaza la C = 0. Gradul de disociere () se exprima prin raportul dintre si : (10) = / Legea dilutiei lui Ostwald exprima dependenta Kd de :
(11)

Kd = 2C / (1- ) Kd = 2C / ( - )

Inlocuind pe din relatia (10) in relatia (11) se obtine :

(12)

Scopul lucrarii: Se va urmari variatia conductivitatii cu concentratia pentru un electrolit slab (CH3COOH) si se vor calcula gradul de disociere () si constanta de disociere (Kd). Aparatur: Conductometru, electrod de conductivitate, pahare Berzelius. Substane: Soluii de CH3COOH de concentraii diferite, soluie de KCl 0,01N. Modul de lucru

electrodul de conductivitate aflat n paharul Berzelius ce conine ap distilat se scoate i terge cu hrtie de filtru se conecteaz conductometrul la reaeaua de alimentare cu curent electric electrodul de conductivitate se cupleaz la conductometru. Se pornete aparatul, apsnd butonul ON/OFF i apoi butonul , pn apare scala de citire a conductivitii () n [S/cm];

electrodul de conductivitate se introduce pe rnd n 4 pahare Berzelius ce conin soluii de CH3COOH (0,001N, 0,01N, 0,1N i 1N) n ordinea cresctoare a concentraiei. Pentru a face prima citire de conductivitate se apas butonul AR pn ce apare pe ecranul aparatului n dreapta jos scris AR i ncepe s clipeasc pe ecran AR. Se ateapt ca acesta s rmn fix pe ecran dup care se noteaz valoarea conductivitii, () n tabelul de mai jos. Se procedeaz n acelai mod pentru toate citirile de conductivitate;

dup terminarea determinrilor se oprete aparatul, iar electrodul de conductivitate se introduce n paharul Berzelius cu ap distilat

Rezultate i calcule Se ntocmete tabelul cu datele experimentale obinute:

Concentratie Solutie N [Scm-1] [Scm2]

Kd

0,001 CH3COOH 0,01 0,1 1 Pentru soluiile de electrolit slab, (CH3COOH) se calculeaz conductivitatea echivalent, (), gradul de disociere, () si constant de disociere, (Kd) tiind c valoarea conductivitii echivalente limit, 0= 380 Scm2.