MEMORIA Definire i caracterizare Memoria poate fi definit, la modul general, ca mecanism cognitiv de encodare, pstrare i reactualizare a informaiilor.

Fcnd trimitere la coninutul informaional, putem spune c memoria reflect trecutul, experiena trecut. n acest caz definiia ar putea fi completat: memoria este mecanismul psihic cognitiv de reflectare a experienei trecute, fixare i pstrare a informaiilor n vederea recunoaterii i reproducerii acestora ntr-o manier ct mai fidel. Recunoasterea formelor http://www.vis.uni-stuttgart.de/~botchen/botchen.de/research/06tvc.htm Sistemul perceptiv trebuie sa determine pozitia obiectului (localizarea) si sa recunoasca ceea ce este. Asocierea: combinarea rezultatelor activitatii diferitelor arii corticale care proceseaza diferit informatii fundamentale (forma si culoare) pentru a determina perceptia coerenta a unui obiect. Stadii ale recunoasterii: 1. linii si margini; 2. Compararea cu diferite categorii de obiecte inmagazinate in memoria vizuala Memoria senzorial este, divizat n raport cu sursele n memorie vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, kinestezic .a.m.d. . Memoria realizeaz o procesare mijlocit a informaiei ceea ce presupune utilizarea unor variai mediatori: semne, nod la batist, nsemnri n agend, dar i mediatori compleci ce in de operativitatea intelectual, de strategii i procedee mnemotehnice performante. Calendarul este cel mai important factor mijlocitor al memoriei umanitii: anotimpul, luna, anul, ziua sunt repere eseniale pentru istoria umanitii i fixarea n memoria (istoria) ei i a individului confer continuitate n evoluia speciei umane i a fiecrui membru al ei n parte. Caracterul mijlocit al procesrii din memorie se realizeaz prin intermediul unor coduri. Codul lexical implic verbalizarea i codurile non-verbale. Se constat c de exemplu este mai uor s ne reamintim amplitudinea unei micri circulare dac vom codifica deplasarea ca acele ceasornicului. Tot aa amintirea unor mirosuri sau gusturi, a unor micri este mai uor realizat prin cuvinte. Lectura este considerat de ctre muli autori ca un sistem de coduri vizuale. Sunetul i cuvntul nu se confund; ele implic dou coduri distincte: codul lexical ce corespunde aspectului morfologic al cuvntului i codul semantic implicat n memorarea aspectelor conceptuale, abstracte. Spre exemplu: nu reuim s ne amintim numele unui obiect sau al unei persoane (codul lexical), dar reuim s descriem obiectul sau persoana (codul semantic). Codul imagine implicat n memorare demonstreaz c imaginile sunt memorate mai bine dect frazele, iar n memorarea aciunilor reprezentarea etapelor aciunii sub forma unui film sau serii de fotografii amelioreaz reamintirea. S-a demonstrat o capacitate remarcabil de stocare a imaginilor pe termen lung. Un ultim argument al procesrii cognitive la nivelul memoriei l constituie distincia ntre procesarea ascendent bottom-up i procesarea descendent top-down. Procesarea ascendent intervine numai asupra informaiei ce urmeaz a fi encodat, iar procesarea

descendent este implicat cu precdere n reproducere prin adugiri, contribuii. n baza procesrii descendente memoria devine constructiv. Cele 3 etape ale memorarii 1. Etapa encodarii: info din mediu este transpusa si stocata ca o entitate cu sens Input-ul fizic-undele sonore s-au transformat in cod, encodandu-se; 2. Etapa stocarii: Alt input fizic, pattern-ul de lumina care corespunde fizionomiei ei s-atransformat in cod, encodandu-se; Apoi informatia celor doua input-uri s-a stocat; 3. Etapa stocarii: La o urmatoare intalnire (in aceeasi zi) persoana este recunoscuta dupa reprezentarea stocata si numele ei este rostit (reactualizarea) MLD (memo de lunga durata) n memoria de lung durat MLD encodarea materialelor se realizeaz n raport cu semnificaia lor. n MLD reprezentarea dominant a materialelor verbale nu este nici acustic, nici vizual pentru c se bazeaz pe semnificaia itemilor (Atkinson i colab, 2002). Encodarea informaiei verbale n funcie de semnificaia ei se menine i n cazul n care itemii sunt cuvinte izolate; cu att mai mult cnd sunt propoziii. n viaa de zi cu zi utilizm foarte frecvent encodarea semnificaiei informaiei receptate, cu att mai mult n cazul unor situaii complexe. n aceste cazuri se constat o focusare pe semnificaie i erori n raport cu detaliile. Oamenii par s dein o capacitate aparte de a cuta, sesiza i encoda semnificaia, dar scapa multe detalii, amnunte, elemente contextuale. Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memoriei se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva, la altii cea verbal-abstracta. Recunoasterea si reproducerea, ca procese ale memoriei sunt conditionate de procesul fixarii,al memorarii. Memorarea poate fi intentionata (voluntara) sau neintentionata (involuntara). Recunoasterea se realizeaza in prezenta stimulilor senzoriali sau verbali care au actinonat si anterior, in vreme ce reproducerea se realizeaza in lipsa acestor stimuli. De aceea, in general recunoasterea se realizeaza mai lesne decat reproducerea. Fenomenul invers memorarii este uitarea, care se manifesta prin incapacitatea de a reproduce sau de a recunoaste, iar uneori prin reproducere sau recunoastere eronata. Se pot diferentia memrarea logica si memoria mecanica, dar specifica pentru om este memorarea logica, bazata pe intelegerea celor memorate. Din punct de vedere neurofiziologic memoria poate fi explicata intre altele prin plasticitatea mare a sistemului nervos si in special a emisferelor cerebrale, prin urma excitatiilor din scoarta cerebrala dupa ce stimuli au incetat sa actioneze prin fixarea legaturilor conditionate care sunt cu atat mai consolidate cu cat asocierile au fost repetate mai mult. Cu privire la formele memoriei, psihologii disting intre: - memorie de foarte scurta durata (memoria senzoriala) - memoria de scurta durata - memorie de lunga durata.

Memoria de scurta durata consta in fixarea unei parti din simularile senzoriale, care se pastreaza ca imagine la acest nivel, pana la 18 sec. Caracteristica sa este limitarea ca volum si durata a conservari. Memoria de lunga durata (nelimitata)presupune o persistenta foarte mare a informatiei.Se ajunge la acets tip de memorie prin mijlocirea memoriei de scurta durata,prin repetitii,asociatii,incarcatura emotionala,intelegere,legaturi logice.Continuitatea se manifet\sta prin prelucrarea informatiei la nivel cognitiv,semantic(intervenind gandirea si limbajul).Memoria de lunga durata nu este unitara.Se pot distinge memoria episodica si memoria semantica. Brown (1958) in Marea Britanie si Peterson & Peterson (1959) in Statele Unite au descoperit aproape simultan si intr-o maniera independenta faptul ca o secventa scurta de informatii este repede uitata (dupa mai putin de 20 de secunde) daca subiectul executa o alta sarcina inainte de reamintire. Procedura lor experimentala a fost extrem de simpla si ingienioasa. Subiectilor le-au fost prezentati trei itemi (trigrame) constand in litere, silabe fara sens, cifre, cuvinte, pe o durata de 3 secunde. Imediat dupa prezentarea itemilor li s-a cerut sa efectueze o sarcina oarecare, de exemplu, sa numere inapoi din 3 in 3, de la un numar ales arbitrar. Dupa 18 secunde actul numaratului era intrerupt si subiectilor li se solicita reproducerea itemilor prezentati initial. Rezultatul a fost neasteptat: aproape nici un subiect nu a putut reproduce triagramele date. Aceasta a permis evidentierea concluziei ca inainte de a fi fixata si depozitata informatia poposeste si este vehiculatapentru scurt timp mai la suprafata, constituind continutul memoriei de scurta durata. Memoria de lunga durata pastreaza mai ales informatiile trecute, de mare importanta, impregnate de valoare, de semnificatie si utilitate pentru viata individului. Memoria de lunga durata, prin continutul sau da consistenta si continuitate intregii traiectorii a vietii, spre deosebire de memoria de scurta durata, care asigura consistenta si continuitatea clipei, a momentului cotidian de viata. Capacitatea memoriei de lunga durata este practic nelimitate, retinand aproape toata informatia encodata. Sunt autori care considera ca nimeni nu cunoaste cu adevarat repertoriul memoriei de lunga durata. Cea mai mare parte a continutului memoriei de lunga durata nu este insa disponibila in permanenta. Ea poate fi reactivata de diverse trebuinte sau in situatii deosebite de (stres). Psihologia profunzimii considera chiar ca din inconstient, cu cele trei niveluri ale sale (personal, familial, colectiv), rareori putem extrage informatii fara suferinta. Aceasta i-a determinat pe unii autori sa asemene repertoriul memoriei de lunga durata cu cel al unui actor de teatru. La fel ca si actorul, memoria noastra are nevoie de un fel de sufleur care o activeaza sau ii sufla replica. Codarea in memoria de lunga durata este semantica, encodarea facandu-se vizand intelesurile itemilor. Stocarea si marirea duratei de stocare in memoria de lunga durata se obtine prin repetitia elaborativa (proces care presupune formarea asociatilor intre itemii deja aflati in memorie) si prin organizarea de retele, scheme mnezice, scenarii, etc. Reactualizarea informatiilor din memoria de lunga durata presupune o procesare paralela. Dintre efectele pozitiei seriale, cu cele doua aspecte distincte: efectul de primaritate (evocarea mai buna a itemilor de la inceputul unei liste); efectul de recenta (reamintirea mai buna a itemilor de la sfarsitul listei); s-a considerat ca efectul de primaritate este specific memoriei de lunga durata.

Memoria de lunga durata, prin capacitatea si durata ei practic nelimitate, este trainica, extrem de productiva, predispusa la extindere si intarire. Memoria de lunga durata este indirecta si laborioasa, precum si inalt adaptiva. Stocarea sau pstrarea informaiilor indic dou probleme majore: una de ordin cantitativ (durata pstrrii) i alta de ordin calitativ (fidelitatea, completitudinea). Primul model propus a fost al lui Waugh i Norman (1965), model completat de ctre Atkinson i Shiffrin (1968). Cei doi autori vorbesc de existena a trei tipuri distincte de stocaje mnezice: senzoriale, de scurt durat i de lung durat. Se stabilea un circuit al informaiei ntre cele trei module. Stocarea senzorial exprim persistena imaginii senzoriale cteva sutimi de secund dup ce a ncetat aciunea stimulilor. Este fenomenul de remanen excitatorie sau de postefect. Stocarea senzorial vizeaz reinerea informaiilor precategoriale, ceea ce implic o retenie automat, preatenional. Procesele implicate n acest tip de stocare preced iniierea celor implicate n atenie. Encodarea corespunde transformrii input-ului fizic (unde sonore, vizuale, mirosuri, gusturi, atingeri .a.m.d.) ntr-un tip de cod sau reprezentare acceptat de memorie i plasarea acesteia n memorie. Prima condiie a encodrii n memoria de scurt durat este atenia i selectivitatea acesteia ntruct MSD va conine doar ceea ce a fost selectat. Multe probleme de memorie sunt, n realitate, erori de atenie. Capacitatea de admisie a MSD este de 7 2 elemente sau uniti informaionale. Memo explicita si implicita Sub aspect calitativ stocarea de lung durat prezint diferenieri n raport cu variatele tipuri de memorie n cadrul crora este implicat. Astfel, n memoria explicit, sau declarativ, sunt incluse cunotine reprezentate verbal sau imagistic. Coninuturile sunt accesibile contiinei i pot face obiectul unei reactualizri intenionate. Este declarativ pentru c include cunotine despre fapte, stri de lucru, situaii ce se pot exprima ntr-o form declarativ. n memoria implicit sau procedural sunt incluse cunotine non-verbale sau greu verbalizate, nondeclarative, inaccesibile contiinei. Sunt cunotine care se refer la reguli de execuie, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiionate, sunt cunotine procedurale, prescriptive, cu o flexibilitate redus, dar cu o mare fiabilitate. n raport cu memoria semantic i cea episodic, stocarea de lung durat prezint urmtoarele particulariti. La nivelul memoriei semantice sunt stocate cunostinele generale, abstracte despre evenimente i lucruri n general, independente de contextul spaio-temporal personal, neutre din punct de vedere emoional. Sunt cunotine grupate n scheme, n reele semantice i i au sursa n abstractizrile rezultate n urma unor experiene repetate cu anumite lucruri sau a unor ntlniri repetate cu aceleai evenimente. La nivelul memoriei episodice stocarea are un caracter autobiografic i privete experienele proprii cu evenimentele, oamenii, lucrurile cu care a existat o relaie personal; este o experien concret, particular ce include detalii despre locul i timpul unde au fost ntlnite respectivele evenimente, situaii. Informaiile sunt organizate i stocate cronologic, n raport cu timpul, momentul, data de apariie i spaial, n raport cu locul de apariie. Stocajul este puternic ncrcat afectiv, se fac asocieri cu anumite reacii emoionale. Coninuturile stocate n memoria episodic i au sursa n experiena persoanelor, sunt concentrate pe realitatea subiectiv, sunt eseniale pentru formarea identitii de sine,

pentru construirea aa-numitei istorii de via. S-a propus termenul de memorie autobiografic la nivelul creia sunt stocate experienele persoanei din trecut. n legtur cu acest tip de memorie s-a propus i termenul de memorie prospectiv. Stocarea de lung durat implicat n memoria prospectiv are drept coninut aciunile, activitile, planurile de viitor ale unei persoane. Reactualizarea sau recuperarea informaiilor implic urmtoarele tipuri de conduit mnezic: amintirea ca reconstituire a trecutului; recunoaterea ca identificare de ctre subiect a ceea ce s-a nregistrat n prezena informaiei originare; renvare ca reluare mult mai economicoas, ntr-un timp mult mai scurt a nvrii anterioare; reproducerea ca evocare a experienei trecute n absena informaiei originare. Baddeley (1996) denumete recuperarea din memorie a informaiilor reamintire, pornind de la faptul c individul stabilete anumii indici de recuperare pe care i evalueaz progresnd spre reprezentarea unui eveniment trecut care i se pare acceptabil. Uitarea Definirea uitrii este controversat, avndu-se n vedere c nu tim nc precis mecanismele neurocerebrale ale acesteia. Fenomenul uitrii se pare c se nscrie pe o linie de normalitate a funcionrii sistemului mnezic i se definete simplu prin incapacitatea de reamintire a unor informaii. Aceste informaii nu tim dac sunt pierdute definitiv sau numai temporar atta vreme ct, n variate mprejurri, constatm att fenomenul uitrii ct i cel al reamintirii. Dincolo de aceste aspecte controversate putem evidenia o serie de factori de care depinde uitarea: particulariti ale materialului memorat: se in minte mai uor evenimentele neobinuite spre deosebire de evenimentele similare cu altele sau banale; frecvena producerii evenimentelor: ne reamintim mai uor evenimente, informaii petrecute recent sau n mod repetat folosite spre deosebire de cele petrecute cu mult timp n urm i cu o frecven foarte rar de manifestare; pstrarea/schimbarea circumstanelor: schimbarea circumstanelor creeaz dificulti n reamintirea unui eveniment, a unei persoane atunci cnd sunt ntlnite n alte situaii; asocierea evenimentelor, informaiilor: cuvinte, stimuli singulari sunt mai greu de inut minte dect dac sunt asociate cu alte cuvinte sau evenimente. n toate cercetrile asupra uitrii s-a pus n eviden relaia dintre gradul, nivelul de nvare, de asimilare a unei informaii i nivelul uitrii. n acest scop trebuie, n primul rnd, s identificm nivelul iniial i cel final al performanelor i s stabilim apoi curba uitrii, respectiv msura n care performanele se modific de la un nivel la altul. Experimentele realizate i descrise de ctre Underwood (1964) au ajuns toate la aceeai concluzie. Nivelul nvrii, indiferent cum se obine, influeneaz performanele memoriei dar nu are nici o influen asupra ratei uitrii. Un alt aspect vizat au fost modificrile contextului i implicaiile lor asupra uitrii. Schemele contextuale au fost recunoscute ca un factor determinant al uitrii nc de la primele formulri ale teoriei asociaiei, vorbindu-se chiar despre o lege a contextului Memoria senzoriala 1. Memoria vizuala (iconica)

Memoria auditiva (ecoica) Memorie gustativa Memorie olfactiva; Memorie tactila; Memorie kinestezica; Memoria de lucru Conform lui Atkinson si Shiffrin memoria de scurta durata este numita Memoria de Lucru. Implica 3 etape: encodarea, stocarea, reactualizarea 1. Encodarea fonologica (informatia este transformata in cod sau reprezentare; cod vizual sau cod semantic) 2. Stocarea: este foarte limitata: 7+/- 2 itemi (Ebbinghaus a aratat ca limita saproprie era de 7 itemi): sarcina de memorare a itemilor fara nici o legatura intre ei; Extinderea MSD: Chunking- organizarea noilor materiale in unitati cu sens de dimensiuni mai mari si stocarea lor in memoria de lucru Chunk-ul= unitate cu sens de dimensiune mai mare (7+/-2 chunk=capaciatatea memoriei de lucru) Exemplificare: 2 situatii experimentale (between subjects design): 1) Sa se memoreze cifrele scrise consecutiv 2) Sa se memoreze cifrele structurate in chunk-uri Memoria de lucru Este folosita in analogiile geometrice, care sunt folosite in testele de inteligenta (Ravens, 1965). Memoria de lucru e folosita pentru a stoca: 1. Similitudini si diferente care se observa intre formele dintr-un rand; 2. Regulile care se construiesc pentru a explica similitudinile si diferentele dar si pt a alege raspunsul corect. UITAREA Multe din datele experienei anterioare se diminueaz, se degradeaz, dispar din mintea noastr. Intervine aa numitul fenomen al uitrii, fenomen natural, normal i mai ales relativ necesar, Uitarea este scris in legile omeneti aa cum afirm poporul. Aa cum un depozit de materiale s-ar umple, ar ajunge suprancrcat nelsnd posibilitatea de a mai depozita i alte materiale i ar avea nevoie de o curenie, aa si memoria noastr s-ar suprancrca, n-ar mai da posibilitatea s acumuleze noile informaii i s pstreze cunotinele cu care i-a contact individul. De aceea intervine uitarea. Ea este ca o supapa care las s se elimine ceea ce nu mai este in conformitate cu realitatea i cu noile solicitri. Uitarea este un fenomen negativ fa de memorie care tinde sa pstreze informaiile, dar n raport cu necesitile cotidiene este un fenomen pozitiv contribuind astfel la echilibrarea sistemului cognitiv individului, acordndu-i acestuia un caracter suplu, dinamic. Nerespectarea unor anumite condiii, uitarea poate deveni chiar o piedic, o povar pentru memorie care este nevoit s reia de la nceput toate procesele. Relaia memorie - uitare: - ntre acestea exist relaii dinamice;

2. 3. 4. 5. 6.

fiecare acioneaz asupra celeilalte prin intermediul feed-back-ului (a legturii inverse), facilitndu-se sau mpiedicndu-se reciproc. Care sunt formele uitrii? (3 forme) - uitare total (tergerea, suprimarea, dispariia integral a datelor memorate i pstrate, imposibilitatea de a reactualiza) rar ntlnit n cazurile normale; - recunoaterile i reproducerile pariale, mai puin adecvate sau chiar eronate; - reminiscena / lapsusul (uitare momentan, doar pentru o anumit perioad de timp; uitm ceva exact atunci cnd ar trebui s tim pentru ca dup o perioad s ne aducem cu uurin aminte). - Putem explica uitarea prin doua modaliti: - 1. Prima este bazat pe teoriile pasive ale uitrii i consider c Se pot evidenia mai muli factori-variabile de care depinde uitarea: - particularitile ale materialului memorat: se in minte mai uor evenimentele neobinuite, spre deosebire de cele similare cu altele sau banale; - frecvena producerii evenimentelor: ne amintim mai uor evenimente, informaii petrecute recent sau folosite n mod repetat, spre deosebire de cele petrecute cu mult timp n urm i cu o frecven foarte rar de manifestare; - pstrarea/schimbarea circumstanelor: schimbarea circumstanelor creeaz dificulti n reamintirea unui eveniment, a unei persoane atunci cnd sunt ntlnite n alte situaii; - asocierea evenimentelor, informaiilor: cuvintele, stimulii singulari sunt mai greu de inut minte dac nu sunt asociate cu alte cuvinte sau evenimente. n mod tradiional majoritatea itemilor care intra n probele de memorie sunt de natur verbal sau imagistic (silabe fr sens, litere, fotografii, etc.) Numrul investigaiilor asupra memoriei micrilor sau deprinderilor, asupra itemilor non-verbali i non-imagistici era, pn n ultimii ani, nesemnificativ. Un juctor de tennis nu poate verbaliza sau recunoate sau reproduce modul n care a executat o anumit lovitur, i n acelai mod i mersul pe biciclet face apel tot la memorie. Memoria fr contiin Se manifest atunci cnd o experien anterioar faciliteaz performana unei sarcini fr s se fac apel la amintirea acelei experiene. Poart numele de memoria implicit, incidental sau indirect Cunotinele de acest gen sunt implicite, greu verbalizabile, ele apar n activitile pe care le efectueaz un individ, nu n raporturile sale verbale. Cunotinele reprezentate verbal sau imagistic, evideniate prin probe de reproducere sau recunoatere formeaz memoria explicit. Ea se numete explicit pentru c coninuturile ei sunt accesibile contiinei i pot face obiectul unei reactualizri intenionate. Se mai numete declarativ pentru c cuprinde cunotine despre situaii sau stri de lucruri care se pot exprima ntr-o form declarativ. Memoria implicit (non-declarativ, procedural) desemneaz cunotinele nondeclarative ale subiectului (ex. reguli de execuie, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiionate) care nu sunt accesibile contiinei i nu pot face obiectul unei reactualizri intenionate. Testele de recunoatere sau reproducere sunt insensibile la acest tip de memorie.

 Se manifest in situaii de genul: nvrii regulilor gramaticale, a unor deprinderi perceptiv motorii, perceptiv verbale, n identificarea perceptiva, in deciziile lexicale, n completarea spatiilor libere sau a fragmentelor de cuvnt, n asocierea liber de cuvinte, identificarea de figuri 2. Fenomenul de amorsaj: Fenomenul de amorsaj este fenomenul de facilitare a detectiei unui stimul perceptiv pe baza experientei noastre anterioare. Aparitia unui stimul care este in concordanta cu expectantele noastre este perceput mai rapid deoarece asteptarile noastre au amorsat in memorie reprezentarile acelui stimul; aceasta a facilitat recunoasterea. Amorsajul pune in evidenta si o serie de cunostinte generate prin mecanisme subconstiente implicite. Se stie ca expunerea frecventa la un stimul modifica judecata de valoare asupra lui si este exact fenomenul de nastere a vedetelor. Simpla prezentare repetata a unor nume proprii le face sa fie considerate ca fiind mai faimoase, mai renumite decat cele prezentate cu o frecventa mai redusa. Judecata de valoare in acest caz este influentata in mod anterior in mod implicit, neintentionat. Subiectii amnezici si cei normali se comporta la fel in experimente de acest gen ceea ce este o dovada a naturii implicit a acestor cunostinte. Amorsajul are o functie adaptativa foarte mare: mediul in care traim, desi este foarte dinamic, devine suficient de stabil pentru a fi predictibil. ntr-un anumit context ne intalnim la momente diferite cu aceeasi categorie de stimuli iar amorsarea in acest caz determina sporirea vitezei de reactie si fluiditatea raspunsurilor la stimulii familiari. 3. Reflexele conditionate: Prin conditionare clasica se dobandeste o serie de cunostinte stocate in memoria implicita care sunt detectabile in comportamnet dar nu pot fi evidentiate prin reamintirea intentionata (Watson: exp cu copilul mic care asociaza vederea unui iepuras cu un zgomot puternic). Etiologia fobiei , de cele mai multe ori, este necunoscuta subiectului respectiv pentru ca ea are la baza cunostinte implicite dobandite in urma unor conditionari. Pacientii cu amnezie retrograda pot dobandi noi cunostinte prin conditionare dar sunt de alta natura decat cele afectate de amnezie.