Plantarea trandafirilor

Trandafirii sunt plante usor adaptabile daca le respecti cateva pretentii. Locul ales trebuie sa fie insorit, fara a fi amplasati in preajma altor plante care ii pot umbri si fara a fi plantati in locul altui trandafir (decat dupa 2 ani). Panza freatica trebuie sa fie la minim 1,5 m, iar pamantul nu trebuie sa retina multa apa. Trandafirii tolereaza mai toate soiurile de sol care au fost imbunatatite cu ingrasaminte organice (frunze putrezite, muschi de turba, gunoi de grajd, etc.) Plantarea se poate face fie toamna (15 octombrie -15 noiembrie), fie primavara dupa dezghet. Terenul unde urmeaza sa fie plantati incepe sa se pregateasca din august-septembrie pentru plantarea de toamna, sau toamna pana la inghet pentru plantarea de primavara. In ambele situatii se desfunda terenul la adancimea de 35-40 cm (doua lungimi de casma), se uniformizeaza, se indeparteaza pietrele, se marunteste foarte bine, iar daca sa adaugat ingrasamant organic, acesta trebuie incorporat in momentul desfundarii.

Dupa alegerea locului potrivit pentru plantat, se face o groapa pentru fiecare trandafir de 40/40 cm si adanca de 35-40 cm, in functie de marimea radacinii. La fundul gropii se formeaza un musuroi inalt de 10-12 cm dintr-un amestec de sol fertil de la suprafata amestecat cu mranita sau gunoi de grajd bine putrezit.
Butasul de trandafir (cumparat din locuri autorizate) trebuie sa aiba 2-3 ramuri bazale cu lungimea de 20-25 cm si 2-3 radacini principale. Inaintea plantarii radacinile se scurteaza cam la 20 cm, se mocirlesc apoi se fixeaza in groapa unde urmeaza sa fie fixat. Mocirla se face din sol argilos si balegar proaspat de vita in parti egale, inmuiat cu apa

pana la obtinerea unei suspensii de consistenta smantanei groase. Radacinile se inmoaie bine in mocirla, se introduce in groapa cu partea altoita cam 5 cm sub nivelul solului, se umple groapa 2/3 cu pamant, se taseaza bine pe langa planta apoi se umple definitiv groapa, preferabil cu pamant amestecat cu gunoi bine fermentat, si se taseaza usor. Se uda abundent (8-10 l), dupa care se musuroiesc pana aproape se acopera definitiv ramurile. Cand plantarea se face primavara, musuroiul se face doar de 10-15 cm inaltime. Primavara, cand pericolul de inghet a trecut si dupa ce au crescut lastarii de 10-15 cm, musuroiul se desface si terenul se niveleaza pentru a impiedica baltirea apei. Distanta intre plante difera de la un soi la altul. Cei pitici, pot fi plantati la o distanta de 40-50 cm intre ei, teahibrida 80-120 cm, cei urcatori 100-150 cm, cei taratori la 200-300 cm.

Intretinerea trandafirilor

Pentru a creste trandafiri frumosi si sanatosi avem nevoie doar de cateva cunostinte obligatorii. Prima masura de primavara este indepartarea movilei de pamant dupa trecerea inghetului si cresterea primilor lastari. Daca este cazul, se face si ingrasarea solului. Se va prasi superficial pentru a nu rupe radacinile tinere sau cel mai indicat este sa se smulga buruienile din jurul plantei. Daca se constata ca pamantul este uscat se uda abundent pentru a ajuta cresterea. Trebuie urmarite lastarele si observat daca apar boli specifice (pete albe pe

frunze - fainarea; pete rosiatice - rugina; larve de daunatori; etc.) Cand trandafirii sunt bolnavi se trateaza imediat cu substante specifice chimice sau naturale (viziteaza Combaterea bolilor), daca nu, preventiv se stropesc din 14 in 14 zile.

Ingrasamintele

Trandafirul are nevoie de foarte multe substante nutritive, insa nu suporta cantitati mari de saruri. Nutrientii trebuie sa fie disponibili intr-o combinatie echilibrata. Daca lipseste chiar si o singura substanta, planta sufera si apar modificari de boala. Cantitatile necesare nu sunt fixe, ci depind de factori precum solul, clima si anotimpul. Substantele nutritive nu trebuie sa fie doar disponibile in sol, ci trebuie sa apara intr-o forma asimilabila de catre planta. Foarte important este pH-ul solului. Un pH de 7,0 arata ca solul este neutru. Solurile cu pH-ul mai ridicat sunt soluri bazice, celelalte sunt acide. Trandafirii necesita un sol usor acid, cu un pH intre 5,5 si 6,5. Un pH modificat duce la alte necesitati de substante nutritive. Valoarea pH-ului poate fi reglata folosind diverse substante chimice. Numarul ingrasamintelor existente in comert este foarte mare, clasificarea acestora fiind foarte importanta. Deosebim in primul rand, ingrasaminte organice, cele anorganice si cele combinate. Ingrasamintele anorganice, cunoscute si ca ingrasaminte minerale sau ,,artificiale, sunt saruri care se dizolva in sol, fiind foarte usor asimilabile pentru plante. Efectul lor este de scurta durata. Pe langa nutrientii doriti, aceste ingrasaminte pot umple solul de substante inutile, care cresc salinitatea solului. Exista ingrasaminte cu o singura substanta activa, cu mai multe substante nutritive sau cu un spectru complet de nutrienti. Cele cu o singura substanta nutritiva sunt importante in spatiile intinse; in gradina, insa, ar

trebui sa se cunoasca exact compozitia solului printr-o analiza chimica. Pentru ca trandafirii sunt foarte sensibili la cloruri, dintre ingrasamintele cu mai multe substante nutritive ar trebui alese cele care nu contin cloruri, asanumitele ingrasaminte ,,albastre. Ar trebui avut in vedere faptul ca nu numai preturile lor difera, ci si compozitia chimica. Ingrasamintele organice elibereaza in sol substante nutritive provenite din descompunerea materiei organice. Nutrientii sunt asimilati incet de planta, insa pe perioade mult mai lungi. Faina de oase sau aschiile de corn sunt exemple bune de ingrasaminte organice. Pentru a combina avantajele oferite de ambele categorii, de exemplu o activitate de durata, dar care sa se instaleze repede, au fost dezvoltate ingrasamintele organic-minerale. Multe produse etichetate drept ,,ingrasaminte de trandafiri" apartin acestei categorii. Pe langa pretul produsului, ar trebui sa ne interesam de indicatiile de pe ambalaj si de compozitia ingrasamantului. Asa-numitele ingrasaminte de durata apar tot mai mult in ofertele comerciantilor. Prin diverse combinatii chimice, se asigura pe o perioada foarte lunga un flux de nutrienti dependent de temperatura si umiditate. Multe culturi de plante necesita hranirea doar o data pe an cand se folosesc aceste substante. Chiar daca sunt mai scumpe decat alte ingrasaminte, acestea pot fi dozate precis si sunt considerate mult mai ecologice.

In anul plantarii, trandafirul necesita relativ putine substante nutritive. Daca

solul de gradina este de buna calitate si a fost pregatit inainte de plantare, nu este necesara ingrasarea lui in acel an. Administrarea regulata de compost sau balegar de vaca, impreuna cu faina de oase sau aschii de corn, asigura cele mai bune conditii de dezvoltare. Daca este necesar, cu cateva saptamani inainte de plantare se poate hrani solul cu ingrasamant mixt pentru trandafiri. In momentul plantarii sau imediat dupa aceea este total nerecomandata administrarea de ingrasaminte cu actiune rapida, pentru ca sarurile sunt deosebit de daunatoare in acea perioada. Doar atunci cand planta este in crestere, acestea pot fi folosite in cantitati foarte mici. Pentru anul al doilea, o ingrasare a solului este recomandata. La inceputul perioadei de crestere, trandafirul va primi in jur de 100-150 grame de ingrasamant mixt la fiecare metru patrat. Pentru ca unele ingrasaminte au concentratii si compozitii diferite, trebuie respectate intocmai cantitatile indicate de producator. O a doua hranire a solului are loc la inceputul celei de-a doua perioade de crestere. Efectul acestei ingrasari ar fi trebuit sa se fi incheiat pana in toamna. Se recomanda folosirea ingrasamintelor mixte, nu a celor minerale. Toamna, intarirea lemnului poate fi stimulata cu ajutorul unei noi administrari de ingrasamant, insa acesta nu trebuie sa contina azot, ci indeosebi potasiu. Hranirea trandafirilor prin stropire este, de asemenea, posibila si recomandata atunci cand se necesita un efect foarte rapid, de exemplu cand lipseste un anumit element nutritiv. Ingrasamantul foliar - cat se poate de diluat, pentru a se preveni arderea frunzelor - va fi stropit peste trandafir. Concentratia acestuia trebuie sa se situeze intre 0,5 si 2% iar tratamentul va avea loc seara sau pe vreme noroasa. Lipsa unei anumite substante duce la manifestari tipice de carenta, recunoscute usor chiar si de un gradinar fara experienta.

Iernatul
Cea mai buna aparare impotriva frigului este plantarea corecta, si anume cu punctul de altoire aflat sub pamant. Chiar si dupa o iarna foarte geroasa si cu multe pierderi din cauza degeraturilor, planta se va regenera repede. O serie de alti factori pot asigura un iernat lipsit de probleme: ingrasarea terenului la

timp, taierea cat se poate de redusa pe timp de toamna si combaterea la timp a oricaror imbolnaviri, mai ales a ciupercilor. Atunci cand nu este vorba de spatii geografice deosebit de friguroase, cauza principala a pierderilor pe timp de iarna nu o reprezinta gerul. Clima noastra este caracterizata de schimbari rapide de temperatura, cu perioade foarte reci si altele foarte calde. Cu exceptia trandafirilor salbatici si anumitor trandafiri arbusti, cele mai multe soiuri nu se opresc in mod natural din crestere iarna, ci sunt fortate sa inceteze din cauza temperaturilor scazute. La o crestere relativ mica de temperatura ele incep din nou sa formeze lastari, iar o revenire a gerului poate fi foarte daunatoare.

Trandafirii-arbusti vor fi inveliti cu pamant pe perioada iernii. Planta trebuie sa fi trecut prin cateva perioade mai friguroase, pentru sporirea rezistentei. De aceea, aceasa lucrare nu va avea loc ininte de luna noiembrie. Pamantul aflat intre trandafiri va fi adunat in jurul acestora, fara sa fie atinsa radacinile. Daca intre plante nu exista suficient pamant, se va aduce compost sau turba. Trandafirii cataratori de pe ziduri vor fi acoperiti cu ramuri uscate pentru a reduce daunele produse de diferentele mari de temperatura, atunci cand soarele straluceste iarna. In locul ramurilor pot fi folosite alte materiale care permit circularea aerului. Pe cat posibil, trandafirii cu trunchi vor fi culcati la pamant. Trunchiul va fi dezlegat de suport, varfurile ramurilor si mugurii se vor taia iar coroana va fi adusa la nivelul solului, trunchiul fiind indoit peste punctul de altoire. Indoit in directia opusa, el se va rupe. El va fi fixat de sol, de pilda cu un carlig, si va fi apoi acoperit cu pamant. Coroana nu va fi culcata intr-o adancitura pentru

ca ar exista riscul acumularii apei de ploaie sau din zapada topita. Daca planta este prea batrana pentru a fi culcata la pamant, coroana si trunchiul vor fi infasurate cu ramuri uscate, stuf sau paie. Toate materialele folosite trebuie sa permita circularea aerului. Chiar daca este mai comoda, folia trebuie evitata pentru ca se formeaza un adevarat,, climat de sera" care dauneaza grav plantei.

Combaterea bolilor si daunatorilor Boli

Pentru fainare se recomanda produsele: Tilt, Karathane, Fundazol, Bavistin, Szsthane, Saprol, Bazcor, Morestan s.a. La ,, patarea neagra '' si ,, rugina trandafirului '' stropirea se face cu: Szsthane, Bavistin, Dithane M 45, Polzram Combi, Mirage, Konker, Europaren etc. Pentru ,,mana trandafirului'' se foloseste Polzram df, Brabo 500, Ridomil Gold mz, etc. ,, Putregaiul cenusiu al bobocilor apare mai mult dupa ploaie si se poate trata prin stropire cu sulf muiabil 0,4%, Konker, Merpan 50, Sumilex, etc. Cancerul bacterian al radacinilor apare ca o umflatura sub colet care ingreuneaza circulatia sevei prin vasela conducatoare. Planta in timp isi pierde vigoarea. Aceasta boala apare in urma infectarii cu bacterii a ranilor provenite din taiere sau udarii cu apa stagnata. Se poate preveni sau combate aceasta boala prin folosirea materialului saditor sanatos, prin dezinfectarea uneltelor cu alcool tehnic, hipoclorit de sodiu 0,5% sau formalina 1%, plantele bolnave arzindu-se. ,, Stricul trandafirului apare sub forma de benzi brun-roscate sau negre in jurul petalelor, apoi cuprind frunzele ingalbenindu-le si aparind pe ele inele,

dungi sau modele sub forma de frunza de stejar colorate verde sau brun. Combaterea se face prin indepartarea si arderea plantelor afectate si inlocuirea lor cu alte plante sanatoase. Daunatori Paduchii verzi (afidele) ataca toate organele verzi ale plantei, sugind seva si deformind toata planta. Se combat prin stropire din 7 in 7 zile cu: Fernos, Sumicidin, Basudin, Nurelle, Fastac, Decis, Carbetox, Sinoratox. Cicorita trandafirului ataca frunza. Pe dosul acesteia sunt daunatorii albverzui care sar sau zboara si produc multe pete albicioase pe fata frunzei. Combaterea se face ca si la paduchii verzi, insistindu-se cu stropirea pe dosul frunzei. Paianjenii rosii se dezvolta mai mult in aerul uscat din sere sau solarii, sugind seva din frunza. Pe suprafata frunzei apar pete galben-maronii, apoi se extind pe toata suprafata ca in final frunza sa cada. Stropirea se face cu Mitac, Pentac, Mitigan, Vydate, Kelthane, Plictran, Bladafum. Tripsul suge seva din petalele florilor, acestea pierzindu-si aspectul initial mai ales la soiurile albe si galbene. Pe margine petalele se deformeaza, apar pete maronii schimbindu-le tot aspectul. Combaterea se face prin stropiri preventive cu Mospilan, Metomex, Lannate, Confidor, etc., inainte de aparitia larvelor eclozate din ouale depuse in boboc. Viespea miniera a lastarilor sau sfredelitorul isi depune ouale la baza peduculului foliar sau pe stipele. Larvele se hranesc cu maduva lastarilor care se ofilesc, apoi se usuca. Tratarea se face initial prin taierea, inlaturarea si arderea lastarilor ofiliti de sub punctul de patrundere al daunatorului in tija lastarului. Prevenirea se poate face prin stropiri repetate cu Mospilan. Viespea sucitoare a frunzelor depune ouale pe spatele frunzelor apoi le rasuceste dindu-le aspect de tub. Se poate preveni prin stropire cu substante sistemice (Mospilan) inainte de depunerea oualelor. Frunzele deja bolnave se indeparteaza si se ard. Albina croitoare isi construieste cuibul cu rondele taiate din frunzele trandafirului in lunile mai-iunie. Planta nu moare, dar are aspect urat. Tratarea se face inaintea deschiderii bobocilor cu produse ca: Mospilan 20, Suspersect 10, EC, Hostathion, etc. Gandacul paros este o insecta paroasa de aproximativ 1 cm lungime care se hraneste cu florile, gaurindu-le sau mancandu-le pistilul. Combaterea se face prin adunarea manuala a gindacilor si distrugerea lor.

Paduchele testos prefera trandafirii urcatori cu ramuri mai lemnoase si amplasati in multa lumina. Acestia ataca ramurile de sus in jos uscandu-le. Combaterea se face prin stropirea de iarna cu Oleo Ecalux sau OleoCarbetox. Larvele de carabus stau de regula in sol, au culoarea alb-galbuie si trei perechi de picioare. Acestea rod radacinile tinerelor plante aducand mari pagube. Se pot combate prin adunarea larvelor in timpul araturii sau desfundatului la casma sau prin adaugarea in mocirla a substantelor de combatere. Viermii sarma ataca radacinile si dau aspect de udare excesiva sau lipsa de apa si elemente nutritive. Nu raspunde la tratamente specifice bolilor aparente. In aceasta situatie se fac analize de sol sa se stabileasca cauza fenomenului. Pentru prevenire se foloseste solutie de 1,125% Zinophos sau 1% Nemagon. Pentru combatere se poate folosi Temik si Nemagon. Tratamentul se repeta la 2 ani.

Combaterea bolilor si daunatorilor pe cale biologica si nepoluanta

Aceasta metoda devine in zilele noastre tot mai mult utilizata pentru ca, pe langa reducerea poluarii cauzata de folosirea unor substante otravitoare pentru om si animale, se fac economii importante, stiut fiind faptul ca pesticidele sunt destul de scumpe. Combaterea biologica se poate realiza prin diferite zemuri si extracte de plante, a caror preparare este la indemana oricui. Folosirea preparatelor descrise mai jos se recomanda mai ales in gradinile de langa casa, pentru amatori.

Praful de copt
In ultimul timp s-a batut mult moneda pe combaterea fainarii cu hidrocarbonatul de sodiu. S-au facut multe incercari si in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune. Reteta este simpla: la 1 l apa se adauga 5-10 g de preparat si se aplica direct pe planta. In combinatie cu uleiul de nima (contra insectelor) intareste efectul ambelor substante. Nu se recomanda pentru culturile comerciale, deoarece efectul lor este echivoc.

Zeama de usturoi
Iata o alta utilizare pentru aceasta planta multifunctionala! Se ia un bulb de usturoi proaspat, se desparte in catei si se taie marunt sau se zdrobeste. Se introduce in doua lingurite de ulei de parafina pentru doua zile, dupa care se filtreaza. Se iau cativa fulgi de sapun, se pun in 600 ml de apa si se agita pana ce sapunul se dizolva. Extractul de usturoi se adauga acestei solutii si se agita bine. Aceasta este solutia de baza care se foloseste in cantitate de 10 ml/la litru de apa. Acest preparat natural este eficient contra afidelor, plosnitelor, insectelor si omizilor. Exista unele posibilitati de combinare a zemei de usturoi cu ceapa si ardei iuti. Acestea din urma sunt preparate puternice chiar si daca se folosesc singure.

Zeama de usturoi, ceapa si ardei iute

Se fierb cativa catei de usturoi cu 4-5 ardei iuti si 2 cepe mari in circa 2 l apa, timp de 15 minute. Se lasa sa se raceasca si sa stea peste noapte. Lichidul se filtreaza, apoi se adauga fulgi de sapun sau lapte si-l agitam ca mai sus. Poate

fi eficient mai ales in cazul plantelor tinere.

Zeama de ardei rosu sau iute

Se taie si se piseaza 5 ardei iuti, apoi se pun in 50 ml apa. Se lasa o zi pentru ca uleiul sa se extraga, apoi lichidul se filtreaza. Atentie la manipularea ardeilor: sa nu atingeti ochii si mucoasele, spalati-va bine mainile, vasele si uneltel imediat dupa folosire. Zeama combate bine afidele, omizile si acarienii.

Zeama de frunze de rabarber

Pentru prepararea ei se folosesc numai frunzele. Acestea se fierb in 1 l de apa, se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se amesteca cu o cantitate egala de emulsie de sapun (preparat dupa reteta de mai jos). Din acest concentrat se pun 100 ml apa. Este eficient mai ales contra insectelor si larvelor rozatoare si cele asemanatoare acestora.

Emulsie de sapun
Desi suna straniu, sapunul este un insecticid excelent. Fulgii de sapun se folosesc la multe preparate deoarece au rol de adeziv pe frunze. Uneori sapunul poate fi inlocuit cu lapte. Se pot utiliza fulgi de sapun pur ca Lux si Sunlight. Acestea se pot procura sub forma de batoane si se pot razui. Pentru 1 l de apa se pun doua linguri de supa de fulgi si se agita bine pana la emulsionare. Lichidul se stropeste direct pe plantele atacate de afide si alte insecte.

Tratament cu ceai de isop

Este eficient contra fainarii si contra unor bacterioze. Se prepara in modul urmator: se fierbe ceva apa in care se pun bucati de planta (verde sau uscata). Se fierbe cateva minute, apoi se lasa sa se raceasca dupa care se filtreaza. Se foloseste ca atare. Plantele de isop plantate printre flori si trandafiri constituie un bun aparator impotriva insectelor.

Tratamentul cu zahar
Nu este un tratament prin stropire ci se administreaza pe sol in scopul distrugerii nematozilor care ataca radacinile plantelor. Zaharul se imprastie pe sol si se incorporeaza printr-o greblare usoara. Zaharul va distruge, prin uscare, viermii. A doua zi se uda bine pentru a se drena solul. O solutie de zahar poate fi folosita pentru prevenirea si eradicarea paianjenului rosu.

Alte probleme ale trandafirilor

Caderea frunzelor (in sere) poate fi provocata si de faptul ca dupa primul

inflorit frunzele de jos primesc prea multa lumina. Aerisirea puternica, udarea cu apa rece, oscilatiile mari de temperatura pot cauza si ele caderea frunzelor. Ca masuri de redresare se recomanda: aerisirea atenta, zvantarea frunzisului si a suprafetei solului inaintea noptii. Aparitia lastarilor ,,orbi , fara boboci (in sere), se datoreaza unor dereglari hormonale, deoarece cresterea lor se opreste mai devreme. Printre cauzele provocate de om se pot enumera: temperaturi scazute (12-15 C), iluminare slaba, taieri prea scurte. Lastarii orbi mai vigurosi se scurteaza, cei slabi se lasa pe tufa pana la efectuarea de noi taieri. Arsura frunzelor apare mai ales in sere, dar uneori si in camp, cand dupa o perioada de vreme rece si umeda, survin seceta si temperaturi ridicate. Frunzele devin maronii si se usuca. Se poate evita prin marirea umiditatii relative a aerului (ceata artificiala, stropirea frunzelor). Oboseala solului apare acolo unde trandafirii se planteaza pe un teren pe care au fost si inainte. Plantele prezinta o crestere slaba, vigoare scazuta, doar vegeteaza. Nu se cunosc cauzele exacte ale fenomenului, dar se presupun urmatoarele: nematode, lipsa microelementelor, toxine eliberate de fostele radacini etc. Prevenirea se face prin evitarea plantarii de trandafiri pe acelasi teren timp de 3-4 ani si prin asigurarea unor cantitati mari de materiale organice in sol. Tratamentele chimice s-au dovedit a fi prea costisitoare. Grindina si furtuna pot produce pagube insemnate prin ruperea lastarilor si florilor sau ruperea intregii coroane la cei cu trunchiul nefixat corespunzator. Remedierea pagubelor in aceste cazuri se face prin taierea si strangerea organelor rupte si efectuarea stropirii cu Dithane, Systhane sau Bavidtin care opresc infectiile cu boli criptogamice. Carenta si excesul de elemente nutritive. In aceste cazuri plantele prezinta simptome specifice pe care le prezentam in cele ce urmeaza:

carenta de azot se manifesta prin cresterea mai scunda, frunze mici de culoare verde-deschis, flori colorate spalacit si prezenta lastarilor

,,orbi .

carenta de fosfor - frunzele devin verde-inchis spre albastrui, pot aparea si necroze foliare neuniform repartizate, cresterile sunt mici, florile pot lipsi.

carenta de potasiu - pe frunzele superioare apar simptome colorotice (ingalbenire) ce acopera toata frunza si pot provoca necroze. Colorarea petalelor este atipica, florile sunt mici si putine. Scade rezistenta la ger a plantelor.

carenta de fier - se prezinta sub forma de coloroza (ingalbenire) pe frunzele tinere, printre nervuri, apoi se extinde pe intreaga frunza si poate duce la necrozare.

Exista cazuri de supraingrasare sau exces de elemente nutritive, ceea ce se manifesta tot prin simtome specifice:

excesul de azot - se manifesta printr-o crestere luxurianta, lastarii nu au rezistenta mecanica si se rup usor, plantele se pot infesta mai usor cu boli si nu-si pregatesc bine tesuturile pentru iarna.

excesul de potasiu - se pot observa rar fenomene de arsura a frunzelor si o culoare verde-spalacit a acestora. excesul de calciu - duce la schimbarea pH-ului si prin aceasta la trecerea combinatiilor de fier si ale microelementelor in stare insolubila, fapt ce cauzeaza aparitia clorozelor.

compusii de clor - fata de care trandafirii sunt destul de sensibili, pot cauza arsura frunzelor si necrozarea lastarilor tineri, mai ales cand folosim timp indelungat sarea potasica ca ingrasamant mineral, pentru ca acesta contine mult clor.

Bibliografie -,,Trandafirul de la mit la mileniul trei de Stefan Wagner

Taierea trandafirilor

Aceasta se face tinand seama de grupa din care fac parte si de varsta plantelor. Este bine sa se faca aceasta operatiune anual, de catre aceeasi persoana, care gandeste formarea coroanei in perspectiva si care sa faca anumite compromisuri de moment, urmand sa ia masurile definitive cand are posibilitatea sa aleaga. Tehnica de taiere nu este dificila si o poate face oricine cunoaste cateva elemente de baza. La trandafirii nobili din grupa Thea, plantele tinere de 1-2 ani se pot lasa cu 3-4 lastari de baza ce vor forma scheletul principal. Acesti lastari se taie ,,la cepi" de 3-4 muguri daca sunt soiuri mai viguroase. In anii urmatori se vor lasa treptat 5-8 cepi pe o tufa; se elimina tot ce creste in interior, pentru a obtine o tufa aerisita si bine luminata si pentru a ne usura munca la taierile urmatoare. Uneori este imposibil sa se taie un cep matur, uscat, inconjurat de ceilalti apti de pastrat. De regula, se elimina de la baza lastarii in plus, sau cei subtiri, cei cu crestere in interior si bineinteles cei uscati sau inghetati. Sectionarea se face deasupra unui mugure cu orientare in exterior sau lateral, la 2-3 mm. In practica se poate constata ca nu se poate executa intotdeauna acest lucru ,, ca la farmacie" si gasim lastari pe care urmeaza sa-i facem cepi de 5 muguri, dar ultimul creste in interior. Fara prea multe ezitari, taiem de preferat mai jos. Cu cat ne ridicam cu scheletul mai sus, pe masura ce imbatraneste, lasam alti cepi mai tineri pe el si vom obtine plante greu de tinut sub control, si cu o mare masa vegetativa. Aceste plante au o epuizare mai rapida. Principiul de baza al taierilor de intretinere este obtinerea lastarilor tineri (anuali) pe segmente de lastari (cepi) de 2-3 ani. Este usor de imaginat cum va arata o planta taiata incorect peste un timp. Totodata, daca facem taieri

prea rigide, la o perioada mai mare de timp, riscam ca tufa sa se usuce sau sa piarda o parte din coroana, cu tot efortul mugurilor in stare latenta care se gasesc in scoarta cu rol natural de rezerva (mai ales la tulpinile batrane). De aceea, nu trebuie sa ne fie ,,mila", sa avem retinerea in a taia cat mai corect plantele tinere sau in plina forma. ,,Ciumpagirea" varfurilor la intamplare nu este indicata. Soiurile din grupa ,, Polyantha ", care au predispozitie naturala de a forma lastari numerosi amplasati in treimea superioara a lujerilor principali, formand oarecum o tufa globulos-aplatizata, se taie in felul urmator: in primul an lasam sa creasca 3-5 lastari in mod liber, apoi cand au atins inaltimea dorita se pot sectiona. Lastarii floriferi nu vor intarzia sa apara in numar mai mare decat natural. La urmatoarea taiere nu este nevoie sa eliminam decat pe cei uscati sau cei debili. Cei ramasi se scurteaza cu 1/3 din lungimea lor, iar in anii urmatori se inlocuiesc lujerii imbatraniti prea tare, degarnisiti, cu altii tineri. Aici mai putin conteaza amplasarea lastarilor in interior sau exterior, pentru ca oricum forma pe care o au si modul de crestere confera acestor soiuri un avantaj, in sensul iluminarii si aerisirii. Din acest considerent, si din faptul ca sunt mai putin pretentioase, soiurile din aceasta grupa predomina in amenajari peisagistice urbane. Trandafirii liliputi, care practic au la origine soiuri din Polyantha si Floribunda, se intretin din taieri in mod similar. Trandafirii urcatori. Nici la acestia nu sunt dificultati mari la taieri; daca avem soiuri viguroase, in functie de sistemul de sustinere, putem lasa 1-3 lujeri sa creasca in voie fara a face interventii in primul an, si uneori nici in al doilea. Lastarii floriferi apar pe tot parcursul tulpinilor tinere si bineinteles ca au tendinta in timp sa se transforme si ei in alte tulpini. Daca se doreste o forma dirijata strict, acesti lastari se scurteaza anual - obtinem formatiuni scurte, grupuri de lastari uniform repartizati pe tulpini. Se pot lasa si liberi daca au unde sa se desfasoare, intervenind la 2-3 ani pentru regenerari daca este cazul. Soiurile cu vigoare mica (1-2 m) care se dirijeaza de obicei pe stelaje mici, amplasate pe ziduri, pe piramide sau pergole de mica inaltime, se pot dirija din taieri, pe 1-2 tulpini sau chiar mai multe, avand grija ca anual sa le mentinem lastarii floriferi in forma, prin scurtarea lor la 2-4 ochi. Bibliografie: ,,Totul despre trandafiri" -Adrian Margarit

Inmultirea trandafirilor

Atat trandafirii nobili cat si cei salbatici se pot inmulti prin seminte (sexual) cat si din fragmente de planta (asexual). Inmultirea prin seminte se practica atunci cand se urmareste obtinerea de portaltoi sau, in unitati de cercetare, in vederea obtinerii de soiuri noi, hibrizi etc. Semintele cele mai indicate in acest scop sunt cele ale macesului salbatic. Pe un teren desfundat adanc inca din primavara se mai aplica inca o desfundare de 35-45 cm in iunie menita atat sa afaneze solul cat si sa inlature buruienile aparute intre timp. Inaintea insamantarii, terenul va fi greblat, nivelet si curatat de buruieni uscate. Atunci cand macesele incep sa se ingalbeneasca se culeg si se sfarama cu ajutorul unui tavalug din lemn sau a unui pisalog. Masa obtinuta se seamana ca atare, pe randuri distantate intre ele la 30-40 cm. Adancimea de semanat este de 4-5 cm, si se face in santuri facute cu sapaliga. Deasupra semintelor se pune un strat de pamant de 4-5 cm care se taseaza cu o bucata de lemn. Mranita ar fi cea mai indicata dar, in lipsa acesteia se va folosi un pamant usor, permeabil. Pentru protectia fata de temperaturile foarte scazute ale iernii care urmeaza, deasupra randurilor se va aseza un strat de paie sau alte vegetale uscate. In primavara se inlatura paiele si se observa rezultatele semanaturii. Daca puietii rasariti sunt prea desi, ei pot fi repicati. Repicarea se face atunci cand umiditatea solului permite smulgerea fara ranire a plantelor, atunci cand acestea au 3-4 frunze. Replantarea se va face pe un sol foarte bine pregatit. Pe timpul verii, puietii vor fi prasiti, udati, taiati. Dupa prima bruma, puietii vor fi scosi, sortati si clasificati. Cei mai vigurosi puieti, avand grosimea 5-7 mm la colet vor fi replantati in ghivece, in perioada imediat urmatoare scoaterii lor, si vor fi altoiti si replantati in iunie-iulie anul urmator. Altoirea indicata este cea in ochi crescand si nu cea in ochi dormind. Puietii mai firavi vor urma aceeasi

procedura insa altoirea recomandata pentru ei este in ochi dormind (iulie-august).

Portaltoii pentru obtinerea trandafirilor cu trunchi inalt

Se obtin fie prin plantarea la locul la care va avea loc altoirea plantelor obtinute din flora spontana(macesi extrasi cu radacina), fie din seminte de maces ai caror puieti vor fi lasati sa atinga inaltimea de peste un metru. Inmultirea prin butasi si frunze Inmultirea prin butasi se aplica doar anumitor specii de trandafir (Poliantha, Bengale, Noissete, Bourbon etc.). Acestea au crengile flexibile si poseda calitatea de a face radacini din crengi atunci cand acestea sunt ingropate in pamant. Butasirea se practica fie in lunile iulie-august (in verde) fie in octombrie-decembrie (in uscat). Butasirea in verde are un procent de prindere mai bun. Butasii verzi se fasoneaza din ramuri florifere cam la 7-10 zile dupa ce ultimile petale de trandafir s-au scuturat. Butasii prelevati din aceste ramuri vor avea 3-5 ochi viabili ceea ce inseamna o lungime de aproximativ 10 cm. Ultimele doua frunze de la partea superioara se lasa intacte, celelalte se taie. Taierea de la baza butasului se face imediat sub ochi si trebuie sa fie putin oblica. La partea superioara taietura se face cam la 2 mm deasupra ochiului. Butasii se planteaza in rasadnite si se uda abundent. Pentru protectia impotriva soarelui, geamurile rasadnitei vor fi varuite sau stropite cu mocirla. In zilele foarte calduroase butasii vor

fi stropiti cu apa de 2-4 ori pe ora. Udarea butasilor nu este necesara decat daca pamantul este prea tare. Daca totul decurge normal, in 3-4 saptamani butasii au deja radacini. Cand inradacinarea s-a produs deja, incepe aclimatizarea butasilor: la inceput se deschid geamurile rasadnitei la anumite intervale dupa care acestea se inlatura complet. Pana in toamna butasii vor fi feriti de buruieni si vor fi udati atunci cand este cazul. Inaintea inghetului vor fi montate geamurile rasadnitei si se vor acoperi cu paie, coceni, frunze, etc., pentru protectia impotriva inghetului. Primavara butasii se vor repica in pepiniera sau se vor lasa in rasadnite unde vor fi acoperiti cu pamant in strat de 3-4 cm, vor fi pliviti, udati si stropiti cu substantele indicate impotriva bolilor criptogamice. Toamna, trandafirii sunt deja pregatiti pentru a fi plantati la locul definitiv. Butasirea in uscat poate incepe dupa caderea frunzelor (sfarsitul lui octombrie) si pana la primele brume. Butasii se fac din lastari lemnificati si vor avea lungimi de 20-25 cm cand urmeaza sa fie plantati in pepiniere si de 10-15 cm cand urmeaza ca inradacinarea sa se faca in ghivece sau in rasadnite reci. Taierea de la baza se face imediat sub mugure si va fi usor oblica iar de la varf se face la 1-2 cm deasupra ultimului mugure. Daca plantarea butasilor se face in rasadnite reci, acestea se vor acoperi peste iarna cu materiale protectoare. Primavara, butasii care au inceput sa formeze radacini se planteaza in ghivece sau in pepiniera. La fel de bine ei pot fi lasati in rasadnita unde continua sa inradacineze. Pe parcurs li se vor asigura toate ingrijirile necesare. Toamna butasii bine inradacinati pot fi scosi si plantati la locul definitiv. Inmultirea prin frunze este o metoda mai dificila si nu se recomanda horticultorilor amatori. Inmultirea prin marcote si prin divizarea tufelor se poate face la soiurile cu radacinile proprii (nealtoite).

Altoirea trandafirilor
Altoirea in pepiniera

Prezenta celor doi parteneri - altoiul si portaltoiul - este obligatorie in cazul trandafirilor. Portaltoii se obtin prin una din metodele descrise anterior, macesul salbatic fiind unul dintre cei mai indicati portaltoi. Portaltoii vor fi ingrijiti corespunzator in vederea altoirii pentru ca, altfel, procesul de prindere are de suferit. De aceea, inaintea altoirii se va face o ultima inspectie a portaltoilor, urmand ca cei dezvoltati insuficient sa fie indepartati fara a fi altoiti. In cazul trandafirilor, starea portaltoiului este hotaratoare pentru prindere, chiar daca altoii sunt preluati de la plante mai putin viguroase. Inainte de a se incepe altoirea propriu-zisa se vor face, prin sondaj, incercari de dezlipire a scoartei portaltoiului. Dezlipirea usoara este si ea o conditie a reusitei. In general lipsa de umiditate ingreuneaze dezlipirea scoartei. Pentru obtinerea altoilor se vor alege doar ramuri pe care au fost flori si ale caror petale s-au scuturat deja. Portiunile mediane ale acestor ramuri sunt cele mai recomandate pentru prelevarea de ochi. Frunzele ramurilor recoltate se vor taia ramanand doar cate un petiol lung de aproximativ un centimetru. Acest fragment de petiol va indica daca prinderea s-a facut sau nu. Atunci cand dupa circa o saptamana de la altoire petiolul cade usor la prima atingere inseamna ca altoirea a reusit. Cand petiolul se usuca si nu se desprinde nici dupa saptamani inseamna ca altoirea trebuie refacuta. Ghimpii de pe ramurile recoltate se indeparteaza. In continuare trebuie asigurata pastrarea corespunzatoare a ramurilor altoi, asta in cazul in care altoirea nu are loc in aceeasi zi cu recoltarea ramurilor-altoi. Imediat dupa taiere ramurile-altoi vor fi infasurate in carpe ude si introduse cu baza intr-un vas cu apa cu care vor fi transportate intr-un loc umbros, ferit de curenti. Aici vor fi indepartate

frunzele, vor fi legate in manunchiuri, etichetate (soi, data recoltarii). Pastrarea manunchilor se face in muschi umeg, in nisip umed etc. Cele mai uzuale metode de altoit la trandafiri sunt: in ochi dormind, in ochi crescand, in placaj si cu ramuri detasate. Altoirea in ochi crescand si altoirea in ochi dormind nu difera absolut deloc ca tehnica de altoire, diferentele sunt doar la perioadele din an in care ele se aplica. Altoirea in ochi crescand are loc in lunile mai-iunie si ochii altoiti se dezvolta in continuare pana in toamna, iar altoirea in ochi dormind are loc in lunile iulie-august, ochii altoiti urmand sa inceapa dezvoltarea in primavara urmatoare. Altoirea in ochi crescand, necesita ramuri altoi viguroase care sa aiba 7-8 mm la baza. La inceputul lui mai, cand se executa de regula aceasta altoire, numai trandafirii tinuti in sere pot oferi ramuri de asemenea talie. Altfel ramurile altoi vor fi recoltate toamna si tinute la stratificat in santuri cu nisip, afara, in locuri ferite de curenti si umiditate in exces. Activitatea de altoire incepe prin pregatirea instrumentelor specifice: briceag de altoit, piatra agraziva, rafie. Nu strica un exercitiu de formare a mainii pe plante salbatice aflate in zona. Puietii se dezvelesc de pamant in zona coletului care se curata bine cu o carpa uscata. Urmatorul pas este executia in zona coletului a doua incizii perpendiculare, in forma de T. Taietura orizontala va avea cam 1 cm lungime iar cea verticala o lungime dubla. Apoi se dezlipeste scoarta in zona taieturilor deja facute. Imediat se trece la taierea ochiului altoi care se introduce in despicatura portaltoiului si se leaga cu rafie. Toate aceste operatii vor fi facute cat se poate de corect dar si destul de rapid. Ochiul altoi se introduce, imediat ce a fost taiat, sub scoarta portaltoiului. El va fi tinut de bucatica de petiol in timpul acestei operatii. Introducerea sub scoarta nu se va face fortat iar atunci cind altoiul nu mai inainteaza in despicatura el va fi retezat la partea superioara exact in dreptul taieturii orizontale a portaltoiului. Este important ca la toate aceste taieri lama briceagului sa nu patrunda in tesuturile lemnoase ale portaltoiului, ci doar in scoarta si cambiu. Legarea cu rafie se incepe de sus in jos in asa fel incat prima spirala a infasurarii sa prinda cele doua margini ale despicaturii orizontale a portaltoiului. Se continua infasurarea, spirala langa spirala, pana cand este depasita toata incizia. Nodul va fi facut astfel incat sa permita desfacerea usoara. Cand operatia de altoire este incheiata se va musuroi baza portaltoiului in asa fel incat pamantul sa treaca cu aproximativ 7-8 cm deasupra punctului de altoire. Verificarea se face la 78 zile dupa altoire cand se indeparteaza pamantul si se verifica petiolul. La altoii prinsi legatura se va desface cam in trei saptamani de la altoire cand va avea loc si desmusuroirea. Dupa urmatoarele 18-20 zile va avea loc taierea salbatecului care se va executa la 1 cm deasupra

ochiului prins. In continuare altoii in crestere vor fi controlati regulat, eventualii lastari salbatici vor fi pliviti. Cand dezvoltarea altoilor permite, ei vor fi ciupiti la 4-5 frunze. Altoirea in ochi dormind se executa de la sfarsitul lunii iulie si pana in septembrie. Se aplica atat portaltoilor nealtoiti cat si celor altoiti in ochi crescand la care altoirea nu a reusit. Tehnica altoirii nu difera de cea expusa in cazul altoirii in ochi crescand. Puietii altoiti trebuie sa fie musuroiti doar pana in momentul in care suntem siguri ca altoii s-au prins. Apoi musuroaiele vor fi desfacute pentru a expune la lumina altoii in vederea fortificarii lor pana iarna. Inainte de primele ingheturi, musuroaiele se vor reface astfel incat ochii-altoi sa se afle sub pamant la 15-25 cm. Altoirea trandafirilor cu trunchi inalt se poate face prin oricare dintre cele doua metode, dar punctele de altoire se vor afla la 1,5-1,8 m deasupra solului. Daca trandafirii cu trunchi inalt se gasesc mai mult la locul definitiv (gradini, parcuri), este preferabil ca altoirea sa se faca la aceeasi inaltime pentru uniformitatea coroanelor. Inaintea altoirii, toti lastarii aflati sub viitorul punct de altoire vor fi indepartati. Inciziile in forma de T se pot face fie pe trunchi fie pe ramurile laterale ale coroanei cat mai aproape de punctul de ramificatie. Pe trunchiurile bine dezvoltate se pot altoi chiar si doi ochi dar in pozitii opuse unul fata de celalalt si la cativa centimetri diferenta inaltime. Cand altoii prinsi incep sa se dezvolte(13-16 zile de la altoire) portaltoiul se poate reteza deasupra celui mai inalt altoi prins (sau ramura aflata in continuarea altoiului). Lastarii nobili aflati in crestere vor fi protejati de vant printr-o legatura slaba cu trunchiul portaltoiului. Ei vor fi ciupiti corespunzator. Lastarii salbatici care continua sa apara vor fi pliviti. In situatiile in care scoarta portaltoiului nu se desprinde corespunzator se pot aplica celelalte metode de altoire care nu sunt conditionate de desprinderea cu usurinta a scoartei.

Copulatia

Copulatia este una dintre aceste metode. Ea poate fi simpla sau perfectionata. Se aplica primavara si implica alegerea de portaltoi si crengi-altoi de grosimi foarte apropiate. Atat pe portaltoi cat si pe altoi se vor executa taieturi oblice cat se poate de asemanatoare astfel incat altoiul sa se poata suprapune peste portaltoi cat mai perfect posibil. Toti ochii de pe portaltoi vor fi indepartati (orbiti). Pe altoi se pot lasa 1-2 sau chiar trei ochi. Se leaga strans cu rafie. Copulatia perfectionata se deosebeste de cea simpla prin existenta unui pinten atat pe altoi cat si pe portaltoi. Cei doi pinteni se vor intrepatrunde asigurand astfel stabilitatea celor doua suprafete aflate in contact. Trandafirii pot fi altoitui si in timpul iernii dar numai in spatii protejate (sere, rasadnite etc). Astfel se obtin trandafirii pitici, din portaltoi de maces cu talie mica. Pentru aceasta se vor alege din pepiniera puieti de maces cu varsta de un an si cu grosimea de 7-9 mm, care se vor planta in ghivece, in noiembrie. Ghivecele se vor aseza in spatii in care temperatura sa nu depaseasca 5-6C. Aici va continua inradacinarea. Pe la jumatatea iernii plantele vor fi transferate in incaperi unde temperatura se va situa in intervalul 10-14C. In aceste conditii incepe vegetatia si macesii pot fi altoiti. In timpul si dupa altoire plantele se tin la intuneric, li se asigura o umiditate corespunzatoare si o temperatura de 12-14C. Altoii incep sa creasca si cand au lungimea de 15-20 cm vor fi scurtati la 3-4 frunze. In luna mai trandafirii pot fi plantati la locul definitiv. Trandafirii cu trunchi inalt pot fi obtinuti si din tufe de maces crescute in flora spontana. Acestea vor fi scoase cu radacini din locurile in care se afla, toamna, dupa caderea frunzelor. Din tufele scoase se aleg tulpini cu inaltimi de 1,5-1,8 m, care vor fi despartite de tufa avand grija sa ramana cu cat mai multe radacini. Radacinile se fasoneaza, se mocirlesc si astfel, plantele sunt puse la stratificat intr-un sant sapat la umbra si ferit de curenti. Se acopera cu vegetale uscate si se stropesc cu apa. In aceste conditii radacinile continua sa se dezvolte si mugurii tind sa porneasca in vegetatie. In acest moment, plantele sunt luate bucata cu bucata, li se infasoara radacinile intrun bol nutritiv format din muschi umed, argila si balega de vaca peste care se trage o punga de polietilena. Astfel plantele sunt depozitate sub forma de gramezi in incaperi unde sa fie asigurata

o temperatura de 6-10C. Umiditatea va fi asigurata prin pulverizari repetate. Conditiile acestea declanseaza intrarea in vegetatie. Cand lastarii ajung la 4-6 cm, plantele vor fi altoite prin una din metodele descrise. Plantele altoite vor fi asezate in spatii cu temperaturi intre 12 si 14C si vor fi stropite de 4-5 ori pe zi. Pozitia de asezare este cea oblica. Cand lastarii altoilor prinsi au deja lungimi de 4-5 cm (cam dupa o luna) se plivesc lastarii salbatici, se ridica plantele in pozitie verticala, se uda, se aerisesc. In luna mai trandafirii pot fi plantati la locurile definitive. Taierea, este o operatiune foarte importanta. Aceasta operatiune poate avea loc fie toamna, fie primavara. Taierea se va face in functie de ce dorim sa obtinem de la acesst plante. Daca taierea este scurta, din ochiurile ramase se dezvolta lastari putini, dar lungi si vigurosi. Daca taierea este mai lunga, se vor dezvolta lastari numerosi, mai subtiri si mai scurti. Aceeasi tulpina se poate taia diferit, obtinand lastari care sa infloreasca la aceeasi inaltime. Desi le place soarele, trandafirilor nu le place prea multa apa. Udarea este necesara doar atunci cand pamantul din jurul lor este uscat, deoarece udarea execesiva duce la crestea acestora, insa fara a inflori. De asemenea, existenta buruienilor in jurul butasilor de trandafiri duce la intarzieri in dezvoltare, acestea consumand din substantele necesare cresterii si infloririi. Toamna si primavara se sapa solul din jurul tufelor mai adanc, pentru a permite aerisirea acestuia, cu atentie la radacinile trandafirilor care trebuie sa ramana netaiate. Viziteaza si sectiunea Sfaturi utile. Lavinia Rorich