You are on page 1of 93

SISTEME INFORMATICE

INTEGRATE

Cuprins Capitolul 1. Sisteme informationale si sisteme informatice .................................................... 4 1.1 Notiuni fundamentale ...................................................................................................... 4 1.2 Componentele sistemului informatic ............................................................................... 8 1.3 Clasificarea sistemelor informatice ................................................................................. 9 1.4 Obiectivele Sistemelor Informatice ............................................................................... 11 1.5 Ciclul de via a unui sistem informatic ........................................................................ 11 1.6 Tipuri de participani n dezvoltarea sistemelor informatice ......................................... 16 Capitolul 2. Proiectarea sistemelor informatice ...................................................................... 19 2.1 Evolutia metodelor de proiectare ................................................................................... 19 2.2 Strategii de abordare a proiectrii sistemelor informatice ............................................. 23 2.3 Metodologia elaborrii sistemelor informatice.............................................................. 26 2.4 Prezentarea metodei MERISE ....................................................................................... 27 2.5 Etape importante in proiectarea sistemelor informatice ................................................ 34 2.5.1 Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice ................................................... 34 2.5.2 Proiectarea de detaliu a sistemelor informatice ....................................................... 41 2.5.3 Realizarea sistemelor informatice elaborarea programelor .................................. 48 2.6 Elemente ale modelarii orientate pe obiect.................................................................... 51 Capitolul 3. Studii de caz. Sisteme informatice integrate ....................................................... 53 3.1 Servicii bancare electronice ........................................................................................... 53 3.1.1 Introducere ............................................................................................................... 53 3.1.2 Serviciile bancare electronice .................................................................................. 58 3.1.3 Riscurile ntlnite n activitatea e-banking .............................................................. 59 3.1.4 Avantajele serviciilor bancare on-line ..................................................................... 62 3. 2 Sistemul electronic de plati din Romania ..................................................................... 64 3.2.1 Sistemul ReGIS ........................................................................................................ 64 3.2.2 Sistemul SENT......................................................................................................... 68 3.2.3 Sistemul SaFIR ........................................................................................................ 69 3.3 Sisteme informatice pentru transferuri electronice de fonduri la nivel international .... 73 3.3.1 Transferuri de valori mari ........................................................................................ 74 3.3.2 Transferuri de valori mici ........................................................................................ 83 3.4 Sisteme ERP .................................................................................................................. 89 3.4.1 Istoric ....................................................................................................................... 89 3.4.2 Funcionaliti .......................................................................................................... 90

3.4.3 Caracteristici ............................................................................................................ 90 3.4.4 Sisteme ERP implementate in Romania .................................................................. 91 Bibliografie ............................................................................................................................. 93

Capitolul 1. Sisteme informationale si sisteme informatice


1.1 Notiuni fundamentale
Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem. Prin organizaie inelegem o intreprindere, instituie, societate comercial. Caracteristicile unui organism economic privit ca un sistem sunt urmatoarele [Stanciu, 1999]: Orice organism economic interactioneaz cu mediul exterior prin intermediul diferitelor fluxuri de intrare-iesire; Organismele economice reprezint conglomerate complexe de departamente si filiale care se comport la rndul lor ca niste subsisteme; Totalitatea elementelor constitutive ale unui organism economic actioneaz n mod constant si unitar n vederea ndeplinirii obiectivelor organizationale. In orice organizatie se disting trei componente: Sistemul de conducere sau de decizie (S.D) Sistemul informational (S.I) Sistemul condus sau operational (S.O)

Din perspectiva sistemic, structura unei organizatii este reprezentat astfel:

FI = flux de informatii FD = flux de date d = date I = informatii D = decizii

Fig. 1.1 - Structura unei organizatii


4

Sistemul informatic face legatura intre sistemul condus (SO) si sistemul de conducere (SD), fiind subordonat acestuia. Deci, sistemul informatic este un ansamblu structurat de elemente intercorelate funcional pentru automatizarea procesului de obinere a informaiilor i pentru fundamentarea deciziilor. Pentru ca o organizatie s-si satisfac necesarul de informatie, are nevoie de un sistem informaional. Sistemul informaional este un ansamblu om-masina care in baza unor cunostinte privitoare la domeniul de activitate al unei organizatii, achizitioneaza, stocheaza, proceseaza si prezinta informatii la nivel intra si extra organizational. Sistemul informatic este inclus n sfera sistemului informaional, presupunnd partea automatizat a acestuia. Sistemul informational este un ansamblu de oameni, echipamente, software, procese si date destinate sa furnizeze informatii active sistemului decizional, informatii necesare in elaborarea de solutii pentru problemele cu care se confrunta managerii agentilor economici. Sistemul informational face legatura intre sistemul de conducere si sistemul condussi este subordonat sistemului de conducere. Sistemul informaional cuprinde ansamblul informaiilor interne i externe utilizate n cadrul organizaiei, precum i datele care au stat la baza obinerii lor, procedurile de obinere i de difuzare a informaiilor, precum i personalul implicat n culegerea, transmiterea, stocarea i prelucrarea datelor. Sistemul informaional are dou componente: componenta pentru stocarea (memorarea informaiilor); componenta pentru prelucrarea informaiilor. Funciile unui sistem informaional sunt: lor; s asigure accesul la memorie n vederea comunicrii informaiilor stocate; s prelucreze informaiile la cererea sistemelor operaional i decizional.
5

s colecteze informaii din sistemele operaional i decizional precum i s memoreze aceste informaii precum i informaiile rezultate din prelucrarea

informaiile ce provin din mediul extern;

Sistemul operaional este compus din ansamblul procedurilor si persoanelor care ndeplinesc sarcinile ce se desfoar ntr-o organizatie. n cadrul acestui sistem are loc implementarea si ducerea la bun sfrsit a strategiilor organizatiei [Amza, 2008]. Sistemul informatic este o parte a sistemului informational, adica aceea parte care cuprinde culegerea, prelucrarea si transmiterea automata a datelor si informatiilor din cadrul sistemului informational. Prin implementarea unor modele matematice i utilizarea tehnicii electronice de calcul, sistemul informatic imprim valene sporite sistemului informational sub aspect cantitativ i calitativ. Astfel, asistm la o cretere a capacitii de calcul sub aspectul volumului datelor prelucrate i a operaiilor efectuate, nsoit de creterea exactitii informatiilor, sporirea operativitii i complexitii situatiilor de informare - raportare. Toate aceste aspecte determin o apropiere mai mare a decidentului de fenomenele i procesele economice pe care acesta le are in atenie, cu multitudinea aspectelor economice pozitive ce deriv din acestea. In ceea ce priveste raportul dintre sistemul informatic i sistemul informational, se poate aprecia c sistemul informatic tinde spre a egala sistemul informational, ns acest lucru nu va fi posibil datorit limitelor sistemului informatic. Tot timpul n cadrul sferei sistemului informational vor exista o serie de activiti ce nu vor putea fi automatizate. Ins, dac acceptam includerea in sfera sistemului informatic a activitii de conducere a proceselor tehnologice cu ajutorul calculatoarelor de proces, putem asista la automatizarea complet a procesului decizional i a reglrii automate a procesului tehnologic. ntr -o astfel de situaie, sistemul informatic depete sfera sistemului informational. Caracteristicile sistemului informatic: -orice sistem trebuie sa contina ca element central o baza de date, in care sa fie stocate date intercorelate intre ele provenind de la surse interne si externe; -informatiile furnizate de sistem trebuie obigatoriu sa fie autentice, exacte, iar suportul de prezentare sa varieze de la un nivel de conducere la altul; -sistemul trebuie sa inglobeze o varietate de modele matematice, tehnico-economice, ex: modele de optimizare, modele de simulare, modele de eficienta;
6

-sistemul trebuie conceput ca un sistem om-masina oferind astfel posibilitatea unei interactiuni immediate catre utilizator si sistem. -sistemul trebuie sa prezinte un grad cat mai ridicat de integrare sub urmatoarele doua aspecte: integrare interna si integrare externa. Cerinte ale sistemelor informatice pentru realizarea unor sisteme informatice care sa indeplineasca obligatoriu caracteristicile sistemelor este necesar sa se tina cont de urmatoarele cerinte: - fundamentarea conceperii sistemului sa fie facuta pe criterii de eficienta economica; -participarea nemijlocita a conducerii unitatii la conceperea sistemului informatic; -asigurarea unui nivel tehnic inalt al solutiilor adaptate; -adoptarea de solutii in concordanta cu resursele disponibile si cu restrictii impuse.

Sistem informatic integrat specific anumitor domenii de activitate ex. sistem financiar bancar) este sistemul care asigura introducerea unica a datelor si prelucrarea multipla a acestora in functie de cele mai diversecerinte formulare de catre utilizatori. Tehnologia informatiei este un termen contemporan care descrie combinatia de tehnologii de calcul echipamente si software cu tehnologia comunicatiei retele de transmitere a datelor, imaginilor si vocii. Sisteme informatice de gestiune modelele de gestiune regrupeaza procedurile proprii ale unui domeniu. In activitatea practica se pot identifica o serie de modele specifice domeniului, ca de exemplu: - tehnologiile de fabricatie, vanzarile specifice, contabil. Analistii de sistem sunt acei specialisti care inteleg atat aspectele legate de facilitatile si limitele oferite de tehnologiile informatiei, cat si cerintele de prelucrare a datelor necesare procesului de informare-deciziea agentilor economici. Sistemele de Prelucrare a Tranzactiilor (SPT) sunt aplicatii ale sistemului informational care pemit culegerea, stocarea si prelucrarea zilnica a datelor rezultate din desfasurarea tranzactiilor, asigurand actualizarea bazei de date.

Un Sistem informatic de conducere (SIC) este un sistem de aplicatii informatice care se ocupa cu elaborarea de rapoarte sub un format standard necesare organizarii si conducerii operative a unitatii. Un Sistem Suport de Decizii (SSD) este un sistem de aplicatii informatice care asigura pe utilizatori cu informatii orientate pe decizii, adica cu informatii referitoare la diverse situatii care pot apare in luarea deciziilor. Cand acest sistem este utilizat direct de catre conducerea executiva a firmei se mai numeste si sistem de informare executiva.

1.2 Componentele sistemului informatic

Un sistem informatic este compus din [Chindea, 1999]: baza informaional; baza tehnic; sistemul de programe; baza tiinific i metodologic; resursele umane; cadrul organizatoric. Baza informaional cuprinde: datele supuse prelucrrii; fluxurile informaionale; sistemele i nomenclatoarele de coduri.

Baza tehnic este constituit din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare i prelucrare a datelor, locul central revenind calculatoarelor electronice. Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor utilizate pentru funcionarea sistemului informatic n concordan cu funciunile i obiectivele stabilite. Sunt avute n vedere att programele de baz (software de baz) ct i programele aplicative (software de aplicaie).

Baza tiinific i metodologic este constituit din: algoritmi; formule; modele; tehnici de realizare a sistemelor informatice.

Resursele umane constau in: personalul de specialitate: analiti, programatori, ingineri de sistem, analitiprogramatori ajutori, operatori etc.; beneficiarii sistemului.

Cadrul organizatoric este cel specificat n regulamentul de organizare i funcionare (ROF) al unitii n care va fi utilizat sistemul informatic.

1.3 Clasificarea sistemelor informatice

Sistemele informatice se clasific dup mai multe criterii [Oprea, 1999]: n funcie de domeniul de utilizare, sistemele informatice pot fi: pentru conducerea activitilor economico-sociale; pentru conducerea proceselor tehnologice; pentru cercetare tiinific i proiectare tehnologic; pentru activiti speciale.

n funcie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic n structura organizatoric a societii: pentru conducerea activitii la nivelul unitilor economice; pentru conducerea activitii la nivelul organizaiilor economico-sociale cu structur de grup; sisteme informatice teritoriale;

pentru conducerea ramurilor, subramurilor i activitilor la nivelul economiei naionale; sisteme informatice funcionale generale.

n funcie de elementul supus analizei: sisteme informatice orientate spre funcii; sisteme informatice orientate spre proces; sisteme informatice orientate spre date; sisteme informatice orientate spre obiecte; sisteme informatice orientate spre cunotine.

Dup modul de organizare a datelor: sisteme bazate pe fiiere; sisteme bazate pe tehnica bazelor de date: ierarhice, reea, relaionale, orientate-obiect; sisteme mixte. Dup metoda folosit n analiza i proiectarea sistemelor: sisteme dezvoltate dup metoda sistemelor; sisteme dezvoltate dup metoda clasic a ciclului de via; sisteme dezvoltate dup metoda structurat; sisteme dezvoltate dup metoda orientat-obiect; sisteme dezvoltate dup metoda rapid; sisteme dezvoltate dup metoda echipelor mixte; sisteme dezvoltate dup metoda prototipurilor.

Dup gradul de centralizare: sisteme centralizate; sisteme descentralizate. Dup gradul de dispersie a resurselor sistemului informatic: sisteme informatice locale (bazate pe reea local, staii de lucru); sisteme informatice distribuite (date distribuite).

10

Dup gradul de automatizare a activitilor de analiz i proiectare a sistemelor informatice: sisteme informatice dezvoltate pe baza analizei i proiectrii clasice; sisteme informatice analizate cu instrumente automate i proiectate clasic; sisteme informatice bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei i proiectrii; sisteme informatice dezvoltate cu instrumente de tip CASE

1.4 Obiectivele Sistemelor Informatice

Plecnd de la ideea c sistemul informatic (SI) este subordonat procesului decizional, al crui rol este de a asigura funcionarea normal i optim a ntregii activiti i de a reduce la minimum pierderile n caz de funcionare anormal, rezult c obiectivul oricrui sistem informatic trebuie s fie subordonat obiectivului propriu-zis al unitii economice. n acest context, obiectivul principal urmrit prin introducerea unui sistem informatic, l constituie asigurarea, n timp util, a tuturor informaiilor necesare n procesul conducerii, n scopul fundamentrii i elaborrii deciziilor cu privire la desfurarea ct mai eficient a ntregii activiti din unitatea economic.

1.5 Ciclul de via a unui sistem informatic

Un sistem informatic are o existen limitat n timp, constituind ciclul su de via, n cursul creia parcurge dou stadii: dezvoltarea i exploatarea curent. Mutaiile din domeniul tehnologiei informaionale, precum i din domeniul metodelor de abordare a sistemelor, s-au reflectat i n ciclul de via al sistemelor informatice, fie prin schimbarea etapelor acestuia, fie prin modificarea opticii de parcurgere a lor. Spre exemplu,

11

odat cu abordarea orientat-obiect a sistemelor, s-au lansat i noi modele ale ciclului de via [Stanciu, 2000]. n literatura de specialitate sunt des folosite urmtoarele dou noiuni: ciclul de dezvoltare a sistemului informatic i ciclul de via a sistemului informatic. Ciclul de via a sistemului informatic (CVSI) se extinde pe intervalul de timp cuprins ntre decizia de elaborare a sistemului informatic i decizia de abandonare sau de nlocuire cu alt sistem informatic. Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic (CDSI) se extinde de la decizia de elaborare a sistemului informatic i se ncheie dup momentul intrrii sistemului n exploatare. Ciclul de dezvoltare a SI este inclus n ciclul de via al SI. Exist mai multe metodologii de etapizare ale ciclului de dezvoltare, depinznd de paradigma prin care vedem sistemul informaional i de modelul ales pentru CVSI. Ciclul de dezvoltare a sistemelor informatice de gestiune (SIG) cuprinde, la rndul su, trei etape: conceperea, construirea i introducerea n exploatare numit, de asemenea, introducere n producie [Zaharie, 2002].

Fig. 1.2 Etapele ciclului de dezvoltare a SIG (Sursa: [Zaharie, 2002])

Conceperea Conceperea pornete de la cerinele formulate de utilizator. Asfel, se pot distinge dou categorii de cerine: cele care precizeaz prelucrrile sau serviciile pe care sistemul

12

urmeaz s le asigure, denumite funcionale, i cele privind performanele i caracteristicile de exploatare, denumite nefuncionale sau calitative. Pentru a putea realiza sistemul dorit, este necesar ca cel care-l dezvolt s neleag aceste cerine i s evalueze posibilitatea de a le oferi un rspuns n limitele materiale, financiare i, de timp, fixate de ctre utilizator. Acest aspect constituie obiectul analizei. n cazul n care, sistemul este realizat chiar de ctre utilizator, analiza este foarte scurt i relativ simpl. n celelalte cazuri, analiza presupune un efort de informare i evaluare considerabil, avnd n vedere c cel care dezvolt sistemul trebuie s cunoasc i s neleag cerinele formulate de utilizator. Dup analiza cerinelor, urmeaz ca dezvoltatorul s propun o soluie informatic ce va fi exploatabil pe o anumit platform, n spaiul unei anumite arhitecturi aplicative. Acest aspect constituie obiectul proiectrii din care va rezulta multitudinea de elemente necesare pentru realizarea efectiv a programelor ce compun respectivul software de aplicaie. Proiectarea este cea care definete datele ce vor fi memorate i structura bazei de date, n care vor fi acestea stocate, formatele ecranelor de introducere a datelor i a rapoartelor ce vor fi distribuite utilizatorilor, procedurile de prelucrare i operare, maniera de distribuire a datelor i prelucrrilor etc. Rezultatele conceperii, formeaz specificaiile dup care se va construi sistemul [Zaharie, 2002].

Construirea Construirea pornete de la specificaiile rezultate n urma conceperii i asigur redactarea programelor de calculator pn la forma final, cea executabil. Paii urmai n acest scop sunt: scrierea programelor ntr-un limbaj surs de un anumit nivel, aducerea acestuia n form executabil prin compilare sau interpretare i testarea funcionrii sale pe platforma de calcul. Disfuncionalitile i erorile constatate sunt nlturate prin modificarea adecvat a programelor surs, dup care noile programe sunt aduse din nou n forma executabil i verificate i acest ciclu se repet pn cnd se ajunge la funcionarea corect dorit.

13

Orice sistem informatic de calitate, proiectat i implementat profesional, trebuie s fie testat i validat nainte de a intra n faza de producie. Clientul trebuie s fie sigur c sistemul a fost dezvoltat i integrat n conformitate cu specificaiile proiectului. De asemenea clientul trebuie s se asigure c funcionalitatea proiectului este corect i fr erori. Testarea sistemului presupune trei etape [Zaharie, 2002]: testarea unitar testare de integrare testare de sistem

Testarea unitar verific funcionarea separat a fiecrei uniti de program. Testarea de integrare vizeaz funcionarea unitilor de program n interaciune. Testarea de sistem verific funcionarea ansamblului, n calitate de software aplicativ, coerent i unitar. Identificarea sursei erorilor i disfuncionalitilor, precum i nlturarea lor presupune revenirea la oricare dintre nivelele de proiectare, inclusiv la programele surs. Dup ce programele surs au fost redactate i testate se genereaz, prin compilare i editare de legturi, formatul executabil final, livrabil, ce formeaz, alturi de documentaia de utilizare i de exploatare a sistemului, rezultatele acestei etape.

Introducerea n exploatare Introducerea n exploatare asigur instalarea la utilizator a echipamentelor i a reelelor de comunicaie (dac este cazul), ncrcarea software-ului de aplicaie n structurile adecvate, crearea i ncrcarea iniial a bazei sau bazelor de date, instruirea utilizatorilor, testarea sistemului n condiiile reale de utilizare i efectuarea eventualelor corecii necesare, lansarea efectiv n funciune [Zaharie, 2002].

Mentenana sistemului In termeni generali, mentenana reprezint totalitatea aciunilor efectuate pentru meninerea/restabilirea strii de funcionare a produselor.
14

Mentenana poate fi caracterizat prin urmtoarele activiti: Mentenan corectiv (neplanificat): diagnosticarea i corectarea erorilor; Mentenan adaptiv: activitate care modific software-ul pentru a interaciona corect cu un mediu n schimbare (hardware sau software); Mentena perfectiv: activiti pentru adugarea de noi capabiliti, modificarea funcionalitii existente i aducerea de mbuntiri generale; Mentenan preventiv (planificat): activiti care pregtesc produsul software pentru o mai bun mentenabilitate sau fiabilitate n viitor, sau pentru a pune baza unor viitoare mbuntiri. Pe parcursul ciclului de viaa a unui proiect, dup fazele de analiz de proiect i dezvoltare, ntretinerea sistemului are un rol foarte important. Pe msur ce un proiect devine tot mai mare i mai complex, crete cantitatea datelor gestionate i infrastructura, necesitnd un suport tehnic elaborat pentru a ine n funciune i a ntreine componentele software i hardware ale acestui sistem. In majoritatea cazurilor un sistem informatic dezvoltat la cerere poate fi ntreinut doar de compania care l-a proiectat i dezvoltat, deci este foarte important s ofere aceste servicii compania care dezvolt un produs informatic. Astfel, n cursul exploatrii curente, apar momente care solicit intervenii de meninere n funciune a sistemului. Exist o mulime variat de motive pentru care apar defecte n dezvoltarea produselor software: Lipsa comunicrii sau comunicare slab n cadrul proiectului; Constrngeri de timp i de buget, care duc la presiune i la apariia erorilor; Cerine care nu au fost specificate suficient de clar; Modificri n cerine si o slab documentare a lor; Presupuneri; Pregtire insuficient; Erori de programare.

15

Rezolvarea acestora implic intervenii ce pot include una sau mai multe dintre activitile derulate pentru creare: (re)definire de cerine, analiz, proiectare, construcie, testare, introducere n exploatare, aplicate, evident, doar pentru anumite poriuni din acesta. Pentru c schimbrile sunt inevitabile, trebuie dezvoltate mecanisme pentru a identifica, evalua, controla, efectua i raporta modificrile necesare. Aceste activiti ncep odat cu proiectul i se ncheie doar cnd produsul este retras din funciune.

1.6 Tipuri de participani n dezvoltarea sistemelor informatice

n dezvoltarea sistemelor informatice, au fost identificai trei tipuri de participani generici [Zaharie 2002]: utilizatorul; dezvoltatorul sau furnizorul software-ului aplicativ; administratorul sistemului.

Utilizatorul reprezint persoana, sau grupul de persoane, care folosete sistemul pentru a ndeplini cerinele informaionale. Interaciunile dintre utilizator i sistemul informatic sunt de trei tipuri: intervenii asupra informaiilor stocate de sistem; extragerea de informaii din sistem; declanarea i/sau executarea de operaii comerciale.

Dezvoltatorul este termenul generic folosit pentru a desemna creatorul software-ului aplicativ ce formeaz suportul sistemului informatic. n funcie de poziia acestuia fa de organizaie, se disting: outsourcing: dezvoltatorul este o societate comercial specializat; insourcing: dezvoltatorul este reprezentat de unul sau mai muli angajai ai departamentului de informatic al organizaiei;
16

selfsourcing: utilizatorul este i dezvoltatorul sistemului.

"Outsourcing" este un termen de origine anglo-saxon, deseori ntlnit n limba romn ca "externalizare". Externalizarea reprezint opiunea, deseori strategic, pe care o are o companie de ai transfera anumite procese, total sau partial, ctre furnizori de servicii specializati - BPO (Business Process Outsourcing). n procesul de externalizare se regsesc doi subieci de baz: clientul reprezentat prin ntreprinderea beneficiar ce ncredineaz un anumit serviciu, lucrare sau activitate ctre externalizare; furnizorul reprezentat prin ntreprinderea care urmeaz s presteze serviciul sau s efectueze lucrarea, activitatea. Pentru a externaliza cu succes anumite procese catre un furnizor extern, este necesar ca intre companie si furnizorul de servicii s existe un parteneriat consolidat de incredere si responsabilitate asumat. De exemplu, o agentie de transport aerian poate externaliza tot procesul de eliberare bilete (ticketing) care va presupune si call-center pentru managementul apelurilor clientilor dar si altele, cum ar fi: trimiterea acestor bilete catre clieni (mailing) etc. Beneficiile pe care le poate obtine o companie in urma externalizrii proceselor, ce reprezint doar suport pentru procesul principal de productie, se concretizeaz n cresterea productivitii muncii si economii de resurse (timp si bani). n procesul de dezvoltare a sistemelor informatice, externalizarea conceperii de solutii software presupune [Zaharie 2002]: Soluii software de uz general; Soluii software pe msur.

n primul caz, avem de-a face cu un produs deja disponibil, destinat, de la bun nceput cumprrii i utilizrii de ctre ct mai muli clieni. Acesta se adreseaz domeniilor comune oricror afaceri, cum ar fi: calculul salariilor, urmrirea stocurilor, contabilitatea financiar etc. Acestea sunt denumite generic pachete de programe sau produse program de uz general.

17

Soluia software pe msur este conceput i construit conform nevoilor i condiiilor specifice organizaiei. Are avantajul de a fi adaptat din start acesteia, dar costurile i durata de obinere vor fi mai mari. Insourcing-ul sau internalizarea are loc atunci cnd pentru realizarea unei activiti se utilizeaz numai resurse interne din ntreprindere, fiind exclus recurgerea la surse externe. Dezvoltarea produsului software de ctre specialitii IT ai organizaiei, este posibil cu condiia ca acetia s posede competena tehnic necesar i s existe resurse suficiente (timp, oameni i echipamente). Selfsourcing-ul prezint avantajul esenial de a avea aceleai persoane att n calitatea de dezvoltator ct i n aceea de utilizator. Utilizatorul trebuie s aib cunotine suficiente de informatic pentru a concepe i construi sistemul cu o contribuie minim din specialisti IT. Referitor la acetia, literatura de specialitate folosete termenul de "knowledge workers". Un astfel de utilizator nu va dezvolta dect sisteme de mici dimensiuni, care rspund numai lucrrilor i sarcinilor sale curente sau a celor cu care interacioneaz n mod direct la locul de munc. Administratorul sistemului desemneaz persoanele sau structurile care asigur condiiile de funcionare curent a sistemului i gestioneaz msurile de protecie i securitate a acestuia. n aceast postur se pot afla: utilizatorul; angajai din departamentul de TI al organizaiei; societate specializat.

18

Capitolul 2. Proiectarea sistemelor informatice

2.1 Evolutia metodelor de proiectare

Realizarea unui sistem informatic, sau doar a unei aplicaii, presupune modelarea situaiei reale i utilizarea modelului creat, n realitatea cu care opereaz calculatorul. Modelarea este reprezentarea ntr-un mediu controlat, a proprietilor i/sau fenomenelor i proceselor care caracterizeaz un obiect sau un sistem real. Cu alte cuvinte n modelare nu exist adevr absolut; modelarea presupune abstracie i aducerea n atenie numai a unor aspecte ale realitii studiate i anume acele aspecte care prezint interes pentru modelator. Unul din mediile controlate n care se poate reproduce realitatea, deci unul n care se pot face modele, este calculatorul. Pe calculator se realizeaz modele informaionale. Modelul informaional este o abstracie a unei entiti i aceast abstracie poate fi fcut fie pentru a crea un model general (de referin) care s fie apoi folosit pentru a crea exemple concrete de sisteme informatice, fie pentru a crea modelul informatic al unei entiti anume, deci un model de transpunere. n cele ce urmeaz ne vom referi exclusiv la modele de transpunere. La crearea modelului intervine viziunea analistului despre realitatea pe care o studiaz, adic paradigma. Paradigma reprezint viziunea prin care analistul vede sistemul informaional real, acela pe care vrea s-l modeleze, dar nu toate viziunile sau concepiile analitilor ajung s fie considerate paradigme. Odata cu trecerea timpului s-au conturat mai multe curente de gndire care au promovat si dezvoltat anumite metode de proiectare, tocmai de aceea exist mai multe clasificri ale metodelor de proiectare. La nceputurile existenei sistemelor informatice, atenia analitilor a fost concentrat spre latura funcional a activitii umane studiate i cum o funcie a unui birou, sau secie, nu putea fi analizat i nici prelucrat n bloc, ea a fost descompus n activiti (rezultnd aplicaiile informatice), activitile au fost descompuse n subactiviti (rezultnd procedurile), care la rndul lor au fost descompuse n operaii, crora n calculator le corespondeau modulele program. S-a dezvoltat n aceste condiii o abordare funcional a

19

sistemelor informaionale, cunoscut sub numele de metoda descompunerii funcionale (metode orientate spre funcii) [Oprea, 1999]. Descompunerea funcional este cea care anun apariia proiectrii structurate i analizei structurate. Fiecare funcie este descompus n subfuncii, pn se obin structuri uor de transpus n instruciunile limbajelor de programare. n informatica industrial funciei i corespunde procesul, ceea ce a dus la abordarea orientat spre proces sau metoda fluxurilor de date (metode orientate spre proces) [Oprea, 1999]. Prin aceast metod analitii efectueaz reprezentarea lumii reale prin simboluri care reprezint fluxul datelor, transformrile datelor, stocarea datelor, entiti externe etc. Metoda orientat spre procese are nc un mare grad de asemnare cu descompunerea funcional. Ulterior, locul fiierelor a fost luat de bazele de date i corespunztor, locul sistemelor de gestiune a fiierelor a fost luat de sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD). Pe parcursul perfecionrii SGBD-urilor, s-a trecut la baze de date relaionale, crendu-se impresia c elementul principal pe baza cruia trebuie perfecionate SGBD-urile l reprezint structura datelor. Avem astfel de a face cu o abordare orientat spre date sau metode orientate spre informaii (metode orientate-date) [Oprea, 1999]. Dou realizri importante n domeniu au dat tonul unei orientri n abordarea sistemelor: modelarea datelor cu ajutorul diagramelor entitate-relaie, de ctre Peter P. Chen (1976) i ingineria informaiei, n viziunea lui James Martin. Cnd s-a pus problema aplicaiilor n timp real, factorul cel mai important se prea a fi evenimentul. A aprut astfel abordarea orientat spre evenimente. Structurarea programelor a evoluat i ea odat cu metodele de analiz, dar era din ce n ce mai greu de inut pasul cu metoda de analiz, mai exact cu orientarea abordrii sistemelor informatice. Preocuprile analitilor-programatori pentru a pune n concordan structura programelor cu metoda de analiz a sugerat o nou abordare i anume legarea evenimentelor de obiect i a programelor de evenimente. A aprut astfel abordarea orientat pe obiecte, sau metoda orientat-obiect [Oprea, 1999]. Metodele orientate-obiect (OO) constituie o categorie particular a metodelor de dezvoltare software, care privesc construirea sistemelor pentru care clasa reprezint unitatea

20

arhitectural fundamental. Clasa este o grupare logic a obiectelor care au aceeai structur i un comportament similar. Curentul de gndire francez a realizat o alt clasificare a metodelor de proiectare plecnd de la modalittile n care este conceput sistemul: functional, sistemic, obiectual. Astfel, s-a propus urmtoarea clasificare: Metode ierarhice (generatia I a metodelor de proiectare); Metode sistemice (generatia a II- a); Metode orientate-obiect (generatia a III- a).

Metodele ierarhice au la baz descompunerea functional a unei probleme ntr-o ierarhie de subprobleme care trebuiau rezolvate ori de cte ori intervenea o schimbare a mediului de afaceri. Avantajele unei asemenea metode sunt: timpul redus de dezvoltare complexitate scazuta a realizarii respectivelor functii.

Dezavantajele acestor metode constau n faptul ca mentenana unui asemenea sistem ridica numeroase probleme. Exemple de astfel de metode: SADT (Structured Analysis Design Technique); JSD (Jackson Structured Design).

Metode sistemice Metodele reprezentative pentru abordarea sistemic sunt : MERISE AXIAL Information engineering (IE)

Ceea ce este specific acestor metode este utilizarea teoriei sistemelor in abordarea ntreprinderii.
21

Sistemul informatic este abordat sub dou aspecte complementare: datele si prelucrrile sunt analizate si modelate independent. Spre deosebire de metodele ierarhice, aceste metodele acord prioritate datelor fat de prelucrri si respect cele trei niveluri de abstractizare introduse de arhitectura standard ANSI-SPARC: conceptual, logic si fizic.

Fig. 2.1 Nivelurile de abstractizare a datelor si prelucrarilor (Sursa [Stanciu, 2000])

Metode orientate-obiect Conceptul de baza n jurul caruia s-a construit metodologia de proiectare orientat obiect este obiectul. Aferent acestui concept au aparut metodele orientate obiect. Caracteristic acestor metode este faptul c sistemul informatic este gndit ca un ansamblu de obiecte autonome care se organizeaz si coopereaz ntre ele. Dac n cadrul metodelor sistemice totul se focaliza n jurul conceptului de entitate, n cadrul metodelor orientate obiect n centrul atentiei se gaseste obiectul. Un obiect constituie o abstractizare a unui concept similar din lumea real. Avantajul obiectului fa de o entitate l constituie faptul c, pe lng datele care descriu entitatea sau
22

obiectul respectiv, obiectul mai conine si metodele de prelucrare a datelor, acest lucru neputnd fi realizat cu nici unul din conceptele specifice metodelor de proiectare anterioare. Deci, obiectele aduc avantajul ncapsulrii, datele si prelucrrile fiind ncapsulate n cadrul obiectului. Conceptele noi pe care aceste metode le introduc sunt: obiect, clas, instan, stare, eveniment, mesaj, ncapsulare, mostenire, polimorfism. Metodele reprezentative ale acestei abordari sunt : UML (Unified Modeling Language) OMT (Object-Modeling Technique) BOOCH elaborat de Grady Booch metodelor orientate-obiect constau n posibilitatea reutilizrii

Avantajele

componentelor de program, reducnd la minim efortul de mentenan a unui sistem informatic. Dezavantajele acestor metode decurg din faptul c nu toate aspectele realitii pot fi modelate cu ajutorul conceptului de obiect.

2.2 Strategii de abordare a proiectrii sistemelor informatice

Dintr-un alt punct de vedere, exist trei strategii n ceea ce priveste proiectarea unui sistem informatic: Abordarea descendent (top down) Abordarea ascendent (bottom up) Abordarea mixt

Abordarea descendent (top down) sau de sus n jos, presupune mai nti definirea de ansamblu a proceselor si detalierea acestora ulterior. Aceast abordare const n a cobor, pe scara piramidei ierarhice pn la baz, realiznd totodat i o analiz. Aceast viziune consider c un anumit domeniu este compus din pri corelate ntre ele i cu legturi cu exteriorul, fiind caracteristic pentru toate

23

sistemele informaionale. Adepii acestei abordri consider c este mai bine s se creeze i s se realizeze din start un sistem informatic care s in cont de obiectivele planificate, ntr -o manier global. Avantajele pe care le comporta o asemenea abordare sunt urmtoarele [Amza, 2008]: Va exista o viziune si o gndire unitar asupra modelului sistemului; Va permite abordarea problemelor n totalitatea complexitatii lor lund n calcul toate implicatiile pe care un anumit eveniment le poate produce n domenii conexe cu domeniul n care a aparut respectivul eveniment; Va permite evitarea unor procese de reproiectare a anumitor sub-parti datorate unei abordari care nu a luat n calcul aspectele implicatiilor n domeniile conexe. Dezavantajele pe care le implica o asemenea abordare presupune printre altele si aspectele [Amza, 2008]: Demararea unei proiectari top down presupune desemnarea unei echipe de specialisti care sa aiba o viziune globala asupra proceselor de afaceri; Echipa de proiectanti trebuie sa aiba o experienta foarte mare si sa cunoasca foarte bine teoria de proiectare a sistemelor informatice si a metodei alese n particular; Timpul de proiectare n cazul uneia asemenea abordari este mare; Costurile implicate sunt foarte mari.

Abordarea ascendent (bottom up) sau de jos n sus are ca punct de plecare nivelul operaional (aflat la baza piramidei ierarhice) i, prin realizarea informatizrii la fiecare nivel n parte, se ajunge la un sistem informatic care poate atinge nivelul superior al piramidei. n acest caz, n faza final, ajungem s avem informatizarea complet a unui sistem informaional-organizaional, specific unui organism economic supus analizei. Avantajele pe care le comporta o asemenea abordare sunt urmtoarele [Amza, 2008]:

24

Permite demararea simultan a procesului de proiectare a unui sistem informatic din mai multe departamente; Prezinta o probabilitate mai ridicata de a oferi raspuns exact cerintelor utilizatorilor; Presupune un timp de proiectare mult mai redus dat fiind faptul ca nu adreseaza dect un anumit subdomeniu al organizatiei care va fi expus schimbului de informatii cu celelalte subdomenii;

Specialistii implicati nu trebuie sa cunoasca neaparat activitatea pe ansamblu a organizatiei ci doar aspectele necesare externalizarii datelor si informatiilor subdomeniului implicat n colaborarea cu celelalte subdomenii. Acest fapt poate conduce la desemnarea unor echipe formate din mult mai putini specialisti cu cunostinte nu la fel de vaste ca cei ceruti de o abordare de sus n jos;

Costurile implicate de o asemenea abordare sunt mult mai reduse dect cele implicate de abordarea de sus n jos.

Dezavantajele pe care le implica o asemenea abordare presupune printre altele si aspectele [Amza, 2008]: Daca ulterior se va dori integrarea diferitelor abordari s-ar putea sa se constate ca o buna parte dintre modelele elaborate separat nu corespund cerintelor globale astfel ca vor trebui reproiectate. Costurile n perspectiva integrarii s-ar putea sa le depaseasca pe cele pe care le implica abordarea de sus n jos. Nu exista o viziune si o gndire unitar asupra sistemului.

Abordarea mixt Aceasta abordare permite dezvoltarea unui sistem informatic prin alternarea metodelor si instrumentelor, specifice celor doua strategii anterioare, n functie de influenta si conditionarea a diversi factori externi. n cazul n care timpul de furnizare al sistemului este mic, atunci este foarte probabil sa se recurga la o abordare bottom-up. Daca timpul de

25

dezvoltare este mediu se poate recurge la o strategie mixta. Daca timpul depaseste 2-3 ani, atunci se poate alege o abordare top-down [Amza, 2008].

2.3 Metodologia elaborrii sistemelor informatice

Dat fiind complexitatea sistemelor informatice, acestea nu se pot obine dintr-o dat i nici nu se pot realiza dup cum crede fiecare dezvoltator. n acest sens, experiena acumulat n procesul de elaborare a sistemelor informatice a fost materializat n metodologii. Metodologia elaborrii sistemelor informatice a fost conceput iniial ca un ansamblu de principii i indicaii, tehnici i metode grupate i ordonate ca s duc la realizarea sistemului informatic. Cuvntul metod folosit n aceast definiie nu are nimic de a face cu metoda-program asociat evenimentelor unui obiect i nici cu metoda de abordare a sistemelor informaionale. Aici prin metod se nelege un set de reguli aplicabile unui domeniu restrns din cadrul unei metodologii. In prezent metodologia este vzut ca setul finit, particular, definitoriu al unei metode (metod de abordare a sistemelor informatice), prin intermediul unui sistem coerent de procese informatice, necesare pentru modelarea unui sistem informatic. Metodologiile evolueaz odat cu tehnologia informaiei, dar oricare ar fi metodologia de realizare a sistemelor informatice, aceasta trebuie s cuprind: etapele/procesele de realizare a unui sistem informatic, structurate n subetape, activiti, sarcini precum i coninutul lor; fluxul realizrii acestor etape sau procese, subetape i activiti; modalitatea de derulare a ciclului de via a sistemului informatic; modul de abordare a sistemului; strategiile de lucru/metodele de realizare; regulile de formalizare a componentelor sistemului informatic; tehnicile, procedurile, instrumentele, normele i standardele utilizate;
26

modalitile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmrire) i modul de utilizare a resurselor financiare, umane i materiale.

2.4 Prezentarea metodei MERISE

Metoda MERISE (Mthode d'tude et de Ralisation Informatique pour les Systmes d'Entreprises) a fost dezvoltat de Centrul Tehnic de Informatic din cadrul Ministerului de Industrie Francez i reprezint un instrument tehnico-economic de proiectare a unui sistem informatic. Pe parcursul timpului au fost dezvoltate dou variante ale metodei. Prima variant, elaborat la sfritul anilor 70 se baza pe urmtoarele coordonate: a) abordarea sistemic ce scoate n eviden relaia existent ntre sistemul informaional i sistemul de conducere (decizional), pe de o parte, precum i relaia dintre sistemul informaional i sistemul condus (operaional), pe de alt parte. Astfel, sistemul informaional pune la dispoziia sistemelor condus i decizional toate informaiile necesare pentru a aciona i a decide; b) acoperirea ntregului ciclu de via a sistemului informatic (SI) cuprinde schema directoare, studiul prealabil, studiul de detaliu, studiul tehnic, realizarea, implementarea i mentenana sistemelor informatice; c) un ciclu de abstractizare corespunztor celor trei niveluri: conceptual, logic sau organizaional i fizic; d) separarea ntre modelul datelor i modelul prelucrrilor.

Metoda MERISE vizeaz dou obiective principale: reprezint o metod de concepie a sistemelor informatice; propune o metodologie de dezvoltare a sistemelor informatice.

27

Fiind o metod sistemic, aceasta separ studiul datelor de cel al prelucrrilor, conform tabelului urmator Niveluri Date Model conceptual MCD Prelucrri

Conceptual

Model conceptual MCP

Logic (Organizaional) Fizic

Model logic MLD

Model logic (organizaional) MLP (MOP) Model fizic MFP

Model fizic MFD

Avantajele metodei MERISE ca metod de concepie a sistemelor informatice sunt: apropierea de sistemul informatic i de structura ideal a bazei de date; descrierea sistemului pe trei niveluri; utilizarea unui formalism1 de reprezentare precis, simplu i riguros pentru descrierea datelor. Acest formalism este reglementat pe plan internaional de standardul ISO sub numele de modelul ENTITATE-ASOCIERE; descrierea amnunit la nivel conceptual, permind realizarea unui SI independent de organizarea firmei i alegerea tehnicii de automatizare; reprezentarea vizual folosit n modelul conceptual faciliteaz stabilirea unui dialog ntre toi partenerii implicai n realizarea SI. Varianta a doua a metodei MERISE surprinde evoluiile tehnice i organizaionale ale anilor 90 i nltur cteva carene ale modelului entitate-asociere utilizat n prima versiune. Astfel, se introduc noiunile de generalizare i specializare pentru a explica conceptele de motenire, regulile de integritate i noiunea de identificator relativ (ce permite identificarea unei entiti n raport cu alt entitate). n versiunea a doua a metodei MERISE modelul conceptual al prelucrrilor (MCP) conine, n plus :

28

diagram a fluxului de date (DFD); un model analitic conceptual al prelucrrilor care acioneaz nc din faza de concepie; noiunea de ciclu de via al unui obiect surprinde toate etapele parcurse de un obiect n cursul existenei sale, n funcie de evenimentele produse i de evenimentele care urmeaz a se produce.

La nivel organizaional, sunt surprinse n structur toate resursele materiale i umane implicate n realizarea sistemelor informatice. La nivel logic, sunt definite interfeele cu utilizatorii, resursele logice ale prelucrrilor, precum i depozitarea i repartiia datelor, nivelul fizic rmnnd neschimbat. Pentru proiectarea unui sistem informatic utiliznd metoda MERISE, trebuiesc parcurse urmatoarele etape: Analiza prealabil si realizarea schemei directoare. Analiza de detaliu. Analiza tehnic. Realizarea programelor. Punerea n functiune si exploatarea. Mentenanta.

Analiza prealabil, schema directoare, analiza de detaliu si analiza tehnic acoper partea corespunzatoare conceperii sistemului din ciclul de viat. Producerea programelor si punerea n functiune acopera partea corespunzatoare ntre realizarea sistemului si lansare. Analiza tehnic poate face parte din etapa de concepere sau din etapa de realizare, acest lucru fiind lsat la latitudinea dezvoltatorului. Ciclurile de baz ale proiectrii unui sistem informatic in cadrul metodei MERISE

Ciclurile de baz ale proiectrii unui sistem informatic utiliznd metoda MERISE sunt: ciclul de via;

29

ciclul de decizie; ciclul de abstractizare.

Acestea se reprezint ntr-un grafic tridimensional corespunzator Modelului tridimensional al proiectrii unui SI (vezi Fig.2.2).

Fig.2.2 Modelul tridimensional (Sursa:[Luca, 2006 ]) Ciclul de via Ciclul de via presupune parcurgerea succesiv a urmtoarelor etape: realizarea schemei directoare i studiul preliminar; realizarea unui studiu detaliat; realizarea sistemului informatic (studiu tehnic, codificare); implementarea si exploatarea; mentenana sistemului.

a) Realizarea schemei directoare i studiul preliminar presupune analiza sistemului informatic existent, stabilirea cerintelor, a obiectivelor i a planului strategic, definirea prioritilor, realizarea de scenarii globale alternative pentru fiecare domeniu investigat i alegerea scenariului optim. Deasemenea, organizaia este mpartit pe domenii sau pe
30

departamente, iar pentru fiecare departament este gndit o schem a aplicaiilor, care include i politica de resurse umane, produsele hardware i software, precum i o metodologie pentru implementarea unei mbuntiri viitoare a sistemului. Studiul preliminar este realizat pentru fiecare domeniu i descrie SI propus, impactul acestuia asupra organizaiei, costurile i beneficiile. Studiul trebuie s fie n concordan cu planul strategic stabilit anterior. Activitile acestei etape sunt: culegerea de informaii despre activitatea organizaiei; realizarea diagramelor de flux care evideniaz actorii participani i schimburile de informaii dintre ei; elaborarea primelor variante de MCD i MOP i analizarea punctelor lor slabe; propuneri de mbuntire a MCD i MOP i prezentarea unei soluii; evaluarea soluiei propuse.

b) Studiul detaliat pleaca de la soluia cadru definita pentru scenariul ales pe care o dezvolta. Aceasta presupune specificarea detaliat a cerinelor i a arhitecturii noului sistem. n acest sens, se vor avea n vedere toate aspectele ce vor fi automatizate, incluznd specificaiile de detaliu pentru modelul tehnic i funcional. Aceasta etap asigura modelarea conceptual si organizational a SI. Activitile acestei etape sunt: la nivel general: realizarea MCD, MCP, MLD, MOP pentru soluia aleas; definirea mediului de dezvoltare; punerea n practic a studiului prealabil prin elaborarea planurilor de lucru; realizarea documentaiei i a planului de recepie

la nivel detaliat: stabilirea fazelor de realizare; validarea datelor i prelucrrilor (optimizarea MLD i realizarea unei prime variante a MFD);

31

evaluarea timpului de realizare a bazei de date; un plan cu necesarul de echipamente i materiale.

c) Realizarea sistemului informatic se execut n dou subetape: i) studiul tehnic; ii) realizarea programelor. Studiul tehnic presupune descrierea logic a arhitecturii SI i descrierea MFD (deci aceasta etap asigura modelarea logic si fizic a SI); Realizarea programelor (codificarea) presupune scrierea efectiv a liniilor de cod i testarea acestora. d) Exploatarea cuprinde urmatoarele aspecte [Amza, 2008]: Pregatirea lansarii Proiectul de lansare este elaborat si efectueaza o suita de studii privitoare la: Etapele tranzitorii exploatarea sistemului trebuie facuta esalonat deoarece noul sistem trebuie testat; Procedurile preliminare de realizare a bazei de date; Informarea si instruirea utilizatorilor; Planul lansarii presupune realizarea unei planificari exacte a succesiunii de punere n functiune a diferitelor module ale sistemului. Implementarea Procesul de implementare presupune: Stabilirea micro-structurilor de implementare; Conexiunile ntre departamente; Locurile de munca; Desemnarea utilizatorilor care vor opera date. Lansarea propriu-zisa

32

Dupa o perioada de exploatare de cteva luni, interval n care au aparut aproape toate situatiile posibile carora sistemul trebuie sa le faca fata putem afirma ca acesta a fost lansat si implementat.

e) Mentenana sistemului informatic const n a asigura evolutia aplicatiilor operative n functie de cerintele utilizatorilor, de cerintele mediului si de progresul tehnologic. Mentenana are ca obiectiv adaptarea la evolutiile mediului informational. Atunci cand acesta evolueaza foarte mult, se recomanda un nou ciclu de via, ce presupune renuntarea utilizarii sistemului informatic. Nu exista sisteme informatice fara ciclu de viata. Mentenana implica patru etape esentiale [Amza 2008]: Studiul de impact presupune evaluarea amplorii adaptrilor si realizarea unei actualizari a modelului de date si prelucrari; Analiza adaptrilor si specificatiile acestora; Realizarea adaptrilor; Lansarea versiunii modificate n urma revizuirii.

Ciclul de decizie Ciclul de decizie reprezinta totalitatea deciziilor luate n timpul ciclului de viata al unui sistem informatic, decizii referitoare la proiectarea, realizarea i exploatarea sistemului informatic. Actorii care apar n procesul decizional sunt: managerii, utilizatorii i dezvoltatorii sistemului informatic. Deoarece luarea deciziilor presupune cooperarea dintre diferite compartimente, este important s se creeze mai multe grupuri de lucru. Deciziile care se iau n ciclul de decizie sunt legate de aspecte multiple, ca de exemplu: Decizii manageriale legate de funcionalitatea SI; Decizii financiare referitoare la costuri i beneficii;

33

Decizii referitoare la identificarea principalilor actori ai sistemului informaional i organizatoric; Decizii ale utilizatorilor finali legate de interfaa SI; Decizii legate de modul de procesare a datelor; Decizii de ordin tehnic legate de echipamentele hardware i software.

Ciclul de abstractizare Este constituit dintr-o niruire de raionamente fcute n scopul realizrii sistemului, constituind faza esenial a metodei MERISE. Ciclul de abstractizare conine 3 niveluri: conceptual, logic si fizic. Nivelurile de abstractizare sunt mprite n dou mari categorii: niveluri de abstractizare care fac referire la date i niveluri de abstractizare care fac referire la prelucrri.

2.5 Etape importante in proiectarea sistemelor informatice

2.5.1 Proiectarea de ansamblu a sistemelor informatice

Activitatile presupuse de proiectarea de ansamblu sunt: -definirea obiectivelor; -structurarea sistemelor informatice; -definirea iesirilor; -definirea intrarilor; -definirea colectiilor de date; -alegerea modelului matematic si a programelor aferente; -alegerea solutiilor tehnice de realizare; -listarea necesarului de resurse;

34

-estimarea eficientei economice; -planificarea realizarii sistemului; -elaborarea documentatiei.

Structurarea sistemelor de informatice este o etapa necesara, datorita: -numarul mare de elemente si legaturi ce compun de regula un sistem informatic; -implementarea simultana a tuturor componentelor sistemelor informatice intr-o unitate economica apare ca o activit deosebit de dificila in cazul in care nu are loc structurarea sistemului; -prioritatea unor obiective; -cantitatea limitata de resurse umane si materiale fac imposibila proiectarea in bloc a sistemului informatic.

Cerintele structurarii sistemelor informatice in etapa de proiectare de ansamblu sunt: -pe fiecare nivel al structurarii trebuie asigurata unicitatea criteriului de descompunere a sistemului; -structurarea realizata trebuie sa permita constituirea ulterioara a intregului sistem prin agregarea modulelor separate; -structura creata nu trebuie sa contina intretaieturi.

Definirea iesirilor sistemelor informatizate prin iesirile unui subsistem informatic se va intelege totalitatea informatiilor furnizate de acesta beneficiarilor interni si externi, respectiv rapoarte, note de informare. Planul logic orice iesire este un rezultat al aplicarii unuia sau mai multor operatori asupra unui ansamblu de date de intrare.

35

Pe plan tehnologic caracteristicile iesirilor sistemului conditioneaza caracteristicile cerute intrarilor.

Definirea intrarilor sistemelor informatice Prin intrarile unui sistem informatic se intelege totalitatea datelor primare necesare obtinerii informatiilor de iesire ale sistemului. Datele primare se pot clasifica in date interne si in date externe. La nivelul fiecarui sunbsistem informatic este necesar ca intrarile sistemului sa fie conditionate de iesirile acestuia. Stabilirea colectiilor de date pricipalele criterii pe baza carora se pot grupa datele sunt legate de sfera de cunoastere, de domeniul de activitate, de stabilitatea continutului datelor si de rorul datelor in procesul prelucrarii.

1. Dupa sfera de cunoastere: -date primare; -indicatori tehnico-economici cu caracter operational; -indicatori tehnico-economici cu centralizare medie; -indicatori sintetici.

2. Dupa domeniul de activitate -colectia furnizori; -colectia beneficiari; -colectia contracte; -colectia produse; -colectia repere; -colectia lucrari; -colectia personal;
36

-colectia plati; -colectia incasari.

3.Dupa stabilitatea datelor -colectii de date conventional-constante; -colectii de date variabile.

Clasificarea colectiilor de date conventional-constante: colectiile de date cu caracter normative detin 50-60% din volumul totalde informatii care circula in procesul informational al unei unitati economice. Principalele colectii de date cu caracter normative sunt : -normativele de fabricatie; -normativele tehnologice; -normativele de munca; -normativele materiale;

4.Dupa prelucrarea datelor -colectii de date de baza; -colectii de date pentru tranzactii; -colectii de date intermediare sau de lucru; -colectii de date statistice; -colectii de date istorice.

Alegerea modelelor economico-matematice. Modelele matematice folosite in perfectionarea activitatii economice sunt urmatoarele:

37

-modele de programare liniara- problemele economice ce se pot rezolva cu acest tip de modele privesc optimizarea planului de productie, repartizarea sarcinilor de productie si folosirea optima a resurselor; -modele de programare problemele economice ce se pot rezolva cu acest tip de modele sunt determinarea minimului global/local pentru o functie reala. -metodele de programare dinamica problemele economice ce se pot realiza cu aceste modele sunt realizarea analizei secventiale a proceselor de luare a deciziilor, rezolvarea probleme de inlocuire a utilajelor. -modele de teoria grafurilor probleme economice ce pot fi astfel rezolvate sunt cele legate de determinarea drumurilor cu valoare optima, determinarea fluxului maxim; -modele de gestiune a stocurilor - probleme economice ce se pot realiza cu aceste modele privesc optimizarea activitatilor de aprovizionare, de productie si de desfacere; -modele de simulare - problemele economice ce se pot rezolva cu aceste modele sunt simularea evolutiei fenomenelor si proceselor economice in functie de caracterul lor. -modele de teoria deciziilor - problemele economice rezolvate sunt legate de fundamentarea deciziilor multidimensionare, fundamentarea deciziilor in conditii de risc si incertitudine. -modele de asteptare problemele economice ce se pot rezolva cu aceste modele privesc minimizarea timpului de asteptare concomitentcu minimizarea cheltuielilor ocazionate de asteptare.

Alegerea tehnologiilor de prelucrare Tehnologiile de prelucrare a datelor pot fi clasificate in functie de: -metodele, tehnicile si echipamentele utilizate; -modul in care se structureaza si se organizeaza datele pentru prelucrare; -procedeele de introducere a datelor in calculator; -metodele si tehnicile de prelucrare si de redare a rezultatelor obtinute.
38

Din punct de vedere al performantelor tehnico-functionale respectiv, dupa timpul de raspuns al sistemelor informatice, tehnologiile se pot diferentia in: -tehnologii cu raspuns intarziat; -tehnologii in timp real.

Dupa modul de structurare si organizare a datelor tehnologiile de preluare automata a datelor se clasifica in: -tehnologii care utilizeaza fisierele clasice; -tehnologii care utilizeaza fisierele clasice si/sau fisiere integrate; -tehnologii care utilizeaza baze de date.

Dupa locul amplasarii calculatorului electronic in raport cu punctele de generare a datelor si cu functiile de valorificare a informatiilor obtinute din prelucrare: -tehnologii pentru sisteme informatice centralizate; -tehnologii pentru sist informatice distribuite

Estimarea necesarului de resurse elementele determinante pentru configuratia fiecarui echipament de prelucrare sunt: 1.Memoria interna estimarea necesarului de memorie interna se face pe baza relatiei de calcul: M=M1+M2 unde: M=necesarul total de memorie, M1=necesar de memorie pentru folosirea sistemului de operare ales, M2=necesar de memorie pentru executia programelor aplicative. Necesarul de memorie interna pentru programe aplicative este: M2=max(Ma,Mb, ..,Mn) 2.Estimarea necesarului de echipamente periferice ale sistemului central de prelucrare se realizeaza in functie de echipamentele de intrare-iesire si de unitatile de memorie externa. Numarul echipamentelor periferice necesare se stabileste in raport de urmatorii factori:
39

-fluxul de intrare-iesire; -volumul de date ce se cere a fi stocat in memoria externa; -modul de exploatare; -numarul de programe ce se executa in paralel.

3.Estimarea necesarului de personal de specialitate personalul de specialitate necesar realizarii si exploatarii sistemului informatic, se determina in raport cu: -volumul de munca cerut de complexitatea proiectului si volumul de munca cerut de intretinerea si exploatarea sistemului informatic.

4.Estimarea necesarului de produse-program. Acestea pot fi asigurate: -din ansamblul de programe care insotesc calculatorul electronic; -prin preluarea de elemente tipizate; -prin preluarea altor programe, de la alte centre de informatica; -prin elaborarea softului, cu eforturi proprii.

Planificarea realizarii sistemelor informatice. Aceasta etapa are la baza principiul proiectarii si implementarii esalonate. Esalonarea reprezinta ordinea in care vor fi abordate componentele sistemului. Esalonarea se reprezinta sub forma unui grafic detaliat in care se specifica fiecare modul component, etapele de realizare si durata fiecareia. Criteriile care stau la baza esalonarii realizarii componentelor unui system informatics sunt: prioritatea obiectivelor componente; asigurarea legaturilor intre componente. Aceste relatii sunt de 2 tipuri, relatii de precedenta si relatii de succesiune; disponibilitatea resurselor

40

2.5.2 Proiectarea de detaliu a sistemelor informatice

Activitati implicate de proiectarea de detaliu a sistemelor informatice sunt: 1.detalierea functiunilor si a structurii functionale a subsistemelor; 2.proiectarea detaliata a iesirilor fiecarui subsistem; 3.proiectarea codurilor; 4.proiectarea detaliata a intrarilor fiecarui subsistem; 5.proiectarea fisierelor si a bazei de date. 6.evaluarea necesarului de resurse; 7.planificarea elaborarii programelor.

Detalierea functiunilor si a structurii functionale a subsistemelor. Pentru fiecare componenta a sistemului informatic se realizeaza o descriere detaliata specificandu-se algoritmii de prelucrare a datelor si legaturile dintre subsisteme. Proiectarea situatiilor cu rezultate finale iesirile sistemelor. Aceasta etapa poarta denumirea de proiectare logica de detaliu a iesirilor si se finalizeaza prin intocmirea pentru fiecare situatie finala a specificatiilor de iesire care servesc la: -transmiterea rezultatelor prelucrarii pe calculatorul utilizatorului; -transmiterea programatorului a proiectului situatiilor, fara ambiguitati. Alegerea suportului informatiilor de iesire imprimanta, display, disc fix magnetic, floppy disc, banda magnetica. Pentru definitivarea formei si a formatului de prezentare a situatiilor finale trebuie sa fie indeplinite urmatoarele cerinte: -respectarea cerintelor conducerii privind macheta situatiei finale; -restrictiile tehnice; -elementele de eficienta;

41

-lizibilitatea si spatierea; -utilizarea formularelor preplatite; -utilizarea monitoarelor sau a terminalelor video; -utilizarea generatoarelor de rapoarte;

Definitivarea procedurilor de utilizare si interpretare a iesirilor reprezinta cea de-a treia directie de lucru din cadrul proiectarii fizice de detaliu si include, procedurile de utilizare a informatiilor de la iesire dar si diverse interpretoare a situatiilor finale. Proiectarea codurilor Prin operatia de codificare se intelege generarea unor grupuri de simboluri si atribuirea lor elementelor atributelor unei inregistrari. Prin notiunea de cod se intelege o combinatie de simboluri asociate unei caracteristici date din cadrul unei colectii de date. Prin capacitatea unui sistem de coduri se intelege totalitatea combinatiilor posibil de realizat din simboluri ce contin un cod. Prin lungimea codului se intelege numarul de simboluri elementare dintr-un cod. Formatul codului reprezinta forma finala a codului cu precizarea clara a urmatoarelor elemente identificatoare: -numar de pozitii utilizate; -natura pozitiilor utilizate; -cifra de control.

Aspecte in proiectarea sistemului de coduri: 1.Influenta tipului si structurii codului asupra performantelor sistemului informatic; 2.implicatiile utilizarii codurilor in operatiile de culegere a datelor si interpretarea rezultatelor finale de catre utilizatorii neinformaticieni.

Cerinte in proiectarea codurilor:

42

Cerinte Unicitate

Semnificatie Fiecarui element din multimea codificata i se atribuie un cod unic

Stabilitate

Caracteristica codificata trebuie sa fie neschimbata pe o perioada mai mare

Elasticitate

Sa permita inserari si extensii ale nomenclatorului de coduri in vederea introducerii de noi coduri

Conciziune

Utilizarea unui numar cat mai mic de simboluri

Claritate

Sa permita realizarea cu usurinta a operatiilor de codificare

Semnificatie

Sugerarea caracteristicilor codificate pentru a facilita utilizarea codurilor

Criterii de grupare a codurilor: 1.dupa natura caracterelor: coduri numerice, alfabetice, alfanumerice; 2.dupa lungimea codului: coduri semnificative si nesemnificative; 3.dupa structura codului: coduri elementare, coduri complexe.

Activitatile parcurse in realizarea unui sistem de coduri sunt: -analiza elementelor ce urmeaza a fi codificate; -precizarea si uniformizarea terminologiei; -alegerea tipurilor de coduri;
43

-estimarea capacitatii, lungimii si formatului codului; -intretinerea nomenclatoarelor de coduri.

Proiectarea intrarilor sistemele informatice. Proiectarea detaliata a intrarilor cuprinde ca etape, proiectarea logica de detaliu si proiectarea fizica de detaliu. Specificatiile de intrare trebuie sa cuprinda: -macheta documentului; -instructiunile de culegere, utilizare si transpunere pe suport tehnic; -regulile de control si validare.

In proiectarea fizica de detaliu este necesara realizarea a 4 grupe de activitati: 1.Alegerea suportului tehnic pentru culegerea datelor; 2.Proiectarea machetelor documentelor de intrare macheta documentului primar trebuie sa contina definite urmatoarele elemente de structura: antetul, denumirea documentului; coduri de identificare, data, rubrici 3.Stabilirea instructiunilor de culegere si regulilor de control si validarea datelor trebuie sa cuprinda reguli de validare manuala a volumului, a secventei documentelor si a cifrelor de control pe pachetele de documente primare si reguli pentru controlul sintactic a datelor din documentele primare. Aceste reguli de control sunt o conditie necesara pentru scrierea programelor de verificare logica a datelor de intrare. 4.Proiectarea videoformatului de intrare se face in functie de modul concret de desfasurare a dialogului operator calculator si se poate desfasura sub 2 forme: varianta intrebare-raspuns, cu defilarea liniilor ecranului si varianta afisarea pe ecran a machetei de introducere a datelor de intrare.

Proiectarea fisierelor Proiectarea logica de detaliu a fisierelor


44

Structurarea datelor in fisiere este o operatie de definire a structurilor logice, de descriere a continutului informational pe articole. Structurarea logica se prezinta ca un sir de caractere constituit prin concatenarea mai multor elem informationale. Proiectarea structurilor logice consta in stabilirea elementelor informationale care compun articole tinandu-se seama de continutul real al intrarilor informationale de rolul fiecarui fisier in procesul prelucrarii. Structura datelor din fisier implica definirea continutului infromational al articolelor. Prin precizarea caracteristicilor logice de utilizare analistul stabileste

caracteristicile descriptive specifice datelor si modul lor de existenta si utilizare.

Caracteristica logica a elementului informational Natura datelor Tipul datelor Precizia datelor Marimea datelor Factorul de repetitivitate

Atribut posibil

Numerica -alfanumerica -alfabetica Intreg -real -complex Simpla dubla - extinsa n caractere n operatii

Caracteristica principala pe baza caruia se stabileste formatul articolelor este factorul de repetitivitate al anumitor elemente informationale din structura. Indicatorii de activitate ai fisierelor sunt obligatoriu de definit si respectat deoarece nivelul lor sunt conditie esentiala a realizarii urmatoarelor operatii: -stabilirea necesarului de suprturi tehnice de date; -estimarea duratelor de exploatare a fisierelor; -planificarea operatilor de culegere control.

45

Indicatori pentru fisiere cei mai reprezentativi indicatori folositi pentru gestiunea datelor a caror nivele maxime trebuie estimate la momentul proiectarii logice sunt: n (numar de articole estimate in perioadele de varf din activitate) si ns (numarul de articole sterse la momentul actualizarii unui fisier); na (numarul articolelor noi adaugate la momentul actualizarii unui fisier; ne (numarul articolelor exploatate la momentul unei prelucrari automate); nm (numarul articolelor modificate la momentul actualizarii unui fisier) Un indicator utilizat frecvent pentru caracterizarea stabilitatii in timp, stabilitate specifica fiecarei tip de colectie in parte este ponderea (m) articolelor actualizate intr-o

perioada de timp. Ponderea se calculeaza dupa: m=nm+na+(ns/n)*100. Pentru caracterizarea modului de utilizare al articolelor din fisier, in procesul prelucrarii, se poate calcula indicele de utilizare al articolelor din fisier (Iu)

Proiectarea fizica de detaliu a fisierelor Activitati: proiectarea machetelor de stocare a datelor; definirea caracteristicilor fizice la nivelul fisierelor; calculul necesarului de suporturi tehnice de date Caracteristicile fizice la nivel de fisier vizeaza in principiu asocierea acelor parametrii generali si a acelor atribute reprezentative care descriu cel mai bine proprietatile colectiei de date si mediul lor de stocare prin indicare lor, fisierele sunt recunoscute si utilizate de diferite componente din cadrul sistemelor de operare.

Proiectarea structurii bazelor de date structura bazei de date reprezinta un model al datelor exprimat in concepte specifice unui anumit sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), lucru ce face ca proiectarea bazei de date sa reprezinte transpunerea modelelor conceptuale in termenii unui model al datelor suportat de un anumit tip de SGBD, model ierarhic, retea, relational, functional. Determinarea legaturilor dintre colectiile de date si a modului de reprezentare a acestora se realizeaza pe bazalegaturilor naturale dintre obiectele descrise cu ajutorul entitatilor identificate.

46

Presupunem entitatile gestiuni si materiale, relatiile dintre entitati pot fi de 3 tipuri: 1. Relatii de tipul unu la unu atunci cand intr-o gestiune se poate afla un singur material iar un material apartine unei singure gestiuni; 2.Relatii de tipul unu la multi atunci cand intr-o gestiune se pot afla unul sau mai multe materiale, iar un material apartine unei singure gestiuni. 3.Relatii de tipul multi la multi atunci cand intr-o gestiune se pot afla unul sau mai multe materiale, iar un material poate apartine uneia sau mai multor gestiuni. Pentru entitatile gestiuni si materiale, pot exista gestiuni care nu detin nici un material, reprezentatnd gestiunile de produse finite dar nu poate exista un material care sa nu apartina nici unei gestiuni. Relatiile recursive pot fi de 3 tipuri: relatii de tipul unu la unu, unu la multi, si multi la multi, regulile de reprezentare fiind generale.

Proiectarea tehnologiilor de prelucrare a datelor Caracteristiciile tehnologiei de prelucrare automata a datelor se pot defini ca fiind ansamblu de procedee, mijloace si metode utilizate in domeniul prelucrarii automate a datelor, avand ca scop final, obtinerea unor tabele, liste, grafice si alte tipuri de situatii de iesire ce contin informatiile necesare fundamentarii deciziilor, controlul executiei lor si executia unor operatiuni. Obicectivele urmarite in proiectarea organizarea si functionarea tehnologiei de prelucrare automata a datelor, sunt subordonate obiectivului principal: asigurarea furnizarii din procesul prelucrarii, in timp util, a informatiilor necesare si suficiente de calitate corespunzatoare si cu cost minim pe unitatea de informatie prelucrata si modificata. Prelucrarea automata a datelor trebuie sa asigure realizarea obiectivelor secundare: -utilizerea eficienta a resurselor implicate; -realizarea concordantei intre cerintele concrete si metodele si procedeele utilizate;

47

-asigurarea calitatii informatiei in procesul prelucrarii si pastrarii ei peparcursul intregului flux. Operatiile tehnologice in prelucrarea automata a datelor (PAD) sunt: -operatii tehnologice de pregatire a datelor in vederea prelucrarii lor automate; -operatii tehnologice de prelucrare propriu-zisa a datelor; -operatii tehnologice de redare a rezultatelor obtinute prin prelucrare.

2.5.3 Realizarea sistemelor informatice elaborarea programelor

Obiectivele urmarite in aceasta etapa sunt: 1. Prezentarea procesului de elaborare a produselor program: -faza 1: Specificatia de realizare a programului; -faza 2: Proiectarea programului si elaborarea schemei bloc; -faza 3: Codificarea programului; -faza 4: Testarea programelor si efectuarea corectiilor; -faza 5: Elaborarea documentatiei produsului program; -faza 6: Intretinerea si dezvoltarea produsului program;

2.Cai si mijloace de crestere a programare:

productivitatii si eficientei muncii in activitatea de

-utilizarea instrumentelor de tip CASE; -dezvoltarea software-ului utilizand programarea orientate pe obiecte;

Modalitati de realizare a programelor

48

1. Utilizarea pachetelor de programe aflate in biblotecile de programe obiectivul central este acela de a folosi cat mai mult produse program existente si de ale incorpora in noul produs program in scopul de economisi effort de realizare timp si bani. 2. Realizarea modulelor/ programelor de interfata prin realizarea acestor interfete se vor cerintele noilor utilizatori prin adaptarea unor produse program scrise pt alti beneficiari. Solutia interfetelor valorifica software-ul existent si micsoreaza efortul de programare. 3. Realizarea programelor originale faze: -elaborarea specificatiei programului; -proiectarea programului; -codificarea programului; -testarea programului; -intocmirea documentatiei.

Activitati specifice pe faze de realizare: Faza 1. Elaborarea specificatiei programului: - analiza proiectului tehnic; - analiza platformei si software ; Faza 2. Proiectarea programului: - descompunerea in module a produsului program intr-o abordare de tip top-down; - elaborarea pseudocodului programului; -elaborarea schemei logice de program. Faza 3. Codificarea programului: -elaborarea graficului de esalonare a realizarii modulelor produsului program si organizarea echipei de programare; - realizarea modulelor program;

49

Faza 4. Testarea programului: -depanarea erorilor de sintaxa la masa de lucru prin verificarea manuala a listei programului sursa; -testarea programului cu date de test la masa de lucru; - introducerea programmului sursa in calculator, compilarea; -rularea programului executabil aferent unui moddul cu ajutorul datelor de text si eliminarea erorilor de logica Faza 5. Intocmirea documentatiei: -prezentarea generala a produsului; -structura generala a produsului; -descrierea bazei de date; -documentatia de programare; -situatii si rezultate finale; -instructiuni de utilizare; -instructiuni de exploatare.

Cai de crestere a eficientei si productivitatii in etapa de realiazare a programelor: -utilizarea instrumentelor de tip CASE care asigura o automatizare a muncii de programare si o asitare a programatorului pe tot parcursul elaborarii produsului program; -dezvoltare de software orientat pe obiecte, in care se pune accent nu pe functiunile modulului ci pe legaturile dintre module si proceduri care au fost definite ca obiecte in etapa de proiectare. Fiecare obiect contine date dar si prelucrarile necesare realizarii functiunilor obiectului.

Evolutia limbajelor de programare In evolutia limbajelor de programare s-au cristalizat urmat generatii de limbaje:
50

-limbaje cod masina; -limbaje de asambplare; -limbaje procedurale care prin compilare si link-editare devin programe executabile; -limbaje orientate pe probleme.

Un limbaj de interogare permite unui utilizator care nu e programator sa consulte baza de date cu ajutorul unor comenzi foarte usor de inteles.

2.6 Elemente ale modelarii orientate pe obiect

Premisele aparitie si dezvoltarii modelarii orientate pe obiect sunt: -dezvoltarea si raspandirea metodelor de analiza, proiectare si programare structurata; -dezvoltarea hardware-ului; -dezvoltarea limbajelor de programare si a instrumentelor de programare; -orientarea aplicatiilor dinspre date spre proceduri in vederea prelucrarii eficiente pe baza de algoritmi performanti; -reprezentarea datelor in baza de date relationale utilizand modelul entitate-legatura; -conceptul de tip de date abstract; -orientarea realizarii software-lui pe baza de model.

Metodologia OMT (Object Modeling Technique) Princiipii de baza. OMT este o tehnica de dezvoltare a software-ului bazata pe modele ca abstractii ale problemelor din lumea reala, menite sa focalizeze aspecte importante ale problemei si sa omita pe cele irelevante. Modelul are 3 aspecte: -abstractizarea realitatii;
51

-scopul modelului; -comunicarea.

Concepte de baza- constructia de baza in abordarea orientata obiect este obiectul care combina structura datelor si comportamentul intr-o singura entitate. Un obiect este caracterizat prin stare, comportament, si identitate. Un obiect are 2 componente: structura informationala si comportamentul care poate fi declansat de stimuli externi sau evenimente. Orice obiect are atibute si operatii: atributele descriu un obiect si sunt valori ale datelor, operatiile definesc comportamentul obiectelor. Un model de obiecte este format dintr-un numar de obiecte care comunica intre ele. Acestea sunt grupate in clase de obiecte. Orice obiect apartine unei clase si este considerat in momentul in care vrem sa-l precizam sau referim, ca o instanta a acelei clase. In obiecte/ clase de obiecte sunt ascunse atat structura cat si implementarea operatiilor prin procesul de incapsulare. Prin polimorfism se intelege faptul ca o operatie poate fi implementata diferit in clase diferite sau ca un atribut are sensuri diferite pentru clase diferite.

52

Capitolul 3. Studii de caz. Sisteme informatice integrate

3.1 Servicii bancare electronice


3.1.1 Introducere
Serviciile bancare la distan (Remote Banking), realizate pe cale electronic (ebanking), au nceput s se dezvolte ncepnd cu anul 1995, an n care banca american Prezidenial Bank din Mariland a lansat primele servicii bancare prin Internet. La jumtatea anului 2004, peste 17% dintre americani utilizau serviciile bancare electronice (e-banc). n prezent, serviciile bancare electronice sunt folosite,n special, de europeni: 48 de milioane de europeni, fa de 21 de milioane de americani i, respectiv 20 de milioane de japonezi, n cursul ntregului an 2003. n anul 2004, circa 16.000 de instituii financiare din ntreaga lume ofereau servicii de e-banc. Serviciile e-banking utilizeaz computerul i tehnologiile electronice ca suport pentru efectuarea de pli i alte trasferuri de documente. Prin utilizarea serviciului "Personal Computer Banking" nu mai este nevoie ca s te deplasezi la banc pentru a-i ridica extrasele de cont, pentru a efectua pli n lei sau valut i pentru a verifica dac debitorii i -au onorat obligaiile. Toate aceastea se pot efectua de la birou, prin intermediul computerului. n plus, serviciul "Personal Computer Banking" este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe sptmn. i n Romnia, serviciile bancare electronice s-au dezvoltat rapid n ultimii ani i sunt n continuare n curs de dezvoltare i extindere. Conform Ordinelor ministrului Comunicaiilor i Tehnologiei Informaiei nr. 16/ februarie 2003 i nr. 218/2004 privind avizarea instrumentelor de plat cu acces la distan, n anul 2004, Ministerul Comunicaiilor i Tehnologiei Informaiei a eliberat avize pentru diverse servicii bancare electronice ctre 21 de bnci din Romnia. Serviciile bancare electronice reprezint serviciile bancare care pot fi puse la dispoziia persoanelor fizice i a companiilor de ctre o banc prin mijloace electronice sau parial electronice, n general, prin intermediul unui telefon fix sau mobil, dar i prin Internet.
53

Aceste servicii permit administrarea total sau parial a unui cont bancar, efectuat de deintorul contului, contul putnd fi curent, la termen sau de card, fr a mai fi necesar deplasarea deintorului de cont la ghieul bncii. Serviciile bancare electronice ofer acces la diverse informaii de cont i financiar bancare, n general, i pot permite efectuarea de transferuri de fonduri i pli din cont. Deintorii de conturi pot avea acces la aceste servicii dac se nregistreaz la banc n acest scop i primesc, dup acceptarea nregistrrii, o modalitate de identificare unic (nume, parol, PIN Personal Identification Number-, expresii de control, dispozitiv special etc.), care s le permit o utilizare sigur a serviciilor. n general, electronic banking reprezint, practic, un fel de umbrel care acoper ntregul proces prin care un client poate s realieze tranzacii bancare pe cale electronic, fr a fi nevoie s-i viziteze banca. Urmtorii termeni se refer la o form sau alta de e -banking: computerul personal (PC banking), utilizarea Internetului (Internet banking), banca virtual (virtual banking), servicii bancare on-line, servicii bancare la domiciliu (home banking), servicii bancare la distan (remote electronic banking) i telefonul. Cele mai utilizate servicii bancare electronice sunt: computerul personal (PC banking), Internet banking sau serviciile bancare on-line. Este necesar s menionm, totui, c termenii utilizai pentru a descrie diferitele tipuri de servicii bancare electronice sunt, adesea, utilizai concomitent. PC banking reprezint o form de servicii bancare online care le d clienilor posibilitatea de a executa tranzacii bancare de pe un computer via un modem. n acest caz, banca ofer clientului n proprietate un software financiar care permite clientului s realizeze tranzacii financiare prin propriul su computer de acas. n mod curent, multe bnci ofer sisteme de PC banking care permit clienilor s obin extrase de cont cu soldurile conturilor, note de plat i transferuri de fonduri ntre conturi. Internet banking, uneori este denumit serviciu bancar online i reprezint este o form mai avansat de PC banking. Internet banking utilizeaz Internetul ca i canal de distribuie prin care se dirijeaz activitatea bancar, de exemplu;: transferarea fondurilor, plata facturilor, vizualizarea soldurilor conturilor de economii, plata ipotecilor i cumprarea instrumentelor financiare i a certificatelor de depozit.

54

n prezent, multe bnci i-au realizat reclam publicitar - la nceput sub forma unor web-ite-uri cu informaii, apoi, i-au creat web-site-uri interactive i, ulterior, i-au creat web-site-uri tranzacionale. Totui, exist un numr de bnci care nu i-au oferit nc serviciile bancare de tranzacionare prin Internet, acestea i-au anunat clienii, ns, pe websit-uri c i ele vor feri n viitor astfel de activiti bancare. Serviciile bancare prin Internet au, n general, costuri operaionale i tranzacionale mai sczute dect serviciile bancare obinuite. Aceste servicii bancare nu sunt limitate numai la o locaie fizic (physical site); uneori, exist bnci Internet fr ca aceste bnci s aib n mod fizic sucursale, cum ar fi, de exemplu, Telebank (Arlington, Virginia) i Banknet (UK). Mai mult, n anumite cazuri, web-sit-urile bncilor nu sunt restricionate s-i realizeze tranzaciile n cadrul frontierelor naionale i au capacitatea de a efectua tranzac ii care implic sume mari de bani. n comparaie cu canalele tradiionale prin care se ofer servicii bancare prin intermediul sucursalelor, e-banking-ul utilizeaz Internetul pentru a distribui clienilor lor servicii bancare tradiionale, cum ar fi: deschidrea de conturi, transferul de fonduri i plile electronice de facturi. E-banking-ul poate fi oferit, n principal, prin dou ci. Prima, o banc existent care are, n mod fizic, birouri, poate s nfiineze un site online i s ofere servicii bancare electronice clienilor si. De exemplu, Citibank este leader n e-banking, oferind servicii bancare tradiionale prin sucursalele sale sau servicii e-banking prin Internet). Clienii Citibank i pot accesa conturile bancare prin Internet i, n plus, pot beneficia de servicii ca: interogarea contului, transfer de fonduri i plata electronic a facturilor. E-banking-ul este distribuit clienilor prin Internet i prin paginile web utiliznd Hypertext Markup Language (HTML). n vederea utilizrii serviciilor e-banking, clienii au nevoie de acces la Internet i de un program care s permit navigarea pe Internet (web browser software). Contul clentului bncii i informaia cu privire la tranzacie sunt depozitate ntr-o baz de date. Una dintre principalele probleme cu care se confrunt e-banking-ul o reprezint securitatea. Fr ncrederea clienilor n securitatea sistemului, ei nu doresc utilizarea unei reele publice, cum ar fi Internet-ul, pentru a-i vizualiza informaiile financiare online i pentru a efectua tranzacii financiare. Unele dintre ameninrile securitii sunt furtul i
55

violarea intimitii individului i a confidenialitii informaiilor. Bncile care utilizeaz e banking-ul ofer mai multe metode pentru a asigura un nivel ridicat de securitate: (1) identificare i autentificare: utilizarea numelui de utilizator i a unei parole pentru a putea accesa conturile, (2) criptare: chiar dac informaia este interceptat, hacker-ul s nu o poat vizualiza i (3) firewall: bariere pentru protejarea servere-lor i a bazelor de date ale bncilor. Att bancherii, ct i utilizatorii serviciilor bancare electronice cred c paleta acestor servicii va crete n viitor. E-banking-ul este definit de Comitetul de Supraveghere Bancar cu sediul la Basel ca fiind activitatea de distribuire a serviciilor i produselor bancare detailiste de valori diferite, prin intermediul canalelor electronice. Aceste produse i servicii bancare pot include: atragerea depozitelor bancare, acordarea mprumuturilor, managementul contabil, acordarea de consultan financiar, precum i furnizarea altor servicii i produse de plat electronic, cum ar fi moneda electronic. Conceptul de banc virtual a fost definit n literatura de specialitate ca fiind banca n care contactul poate fi fcut printr-o varietate de canale, dar meninnd aceeai interfa i accesnd aceleai servicii. n mod obinuit, cele mai la ndemn procedee prin care se distribuie consumatorilor produse i servicii bancare electronice sunt: terminal POS (point of sale terminals), ATM-uri (automatic teller machine), telefoane mobile, calculatoare personale, terminal la distan,
56

Video Kiosk, Internet. Prin intermediul Internet-ului, o persoan poate avea acces 24 de ore/7 zile pe sptmn la conturile sale i poate realiza tranzacii, fiindu-i necesar pentru aceasta doar un calculator conectat la Internet i un browser. Serviciile bancare prin Internet pot fi accesate i prin dispozitivele de telefonie mobil i cu ajutorul WAP (Wireless Application Protocol). Astfel, datorit extinderii sale rapide, Internet-ul aduce noi oportuniti pentru industria bancar. Din punctul de vedere al bncilor, segmentele de clieni crora li se adreseaz aceste servicii sunt: piaa clienilor individuali; piaa clienilor instituionali (clienii corporaionali).

Una din problemele curente ale e-banking-ului o reprezint impactul acestui serviciu asupra juctorilor tradiionali bancari. Faptul c Internet-ul a revoluionat economia este un adevr care poate fi demostrat prin urmtoarele argumente: - Serviciile e-banking sunt mult mai ieftine dect cele derulate prin sucursale ale bncilor sau chiar prin telefon. - Serviciile e-banking se pot efectua fr dificultate, dup instalarea aplicaiilor informatice. - Furnizorii de portal providers - vor fi n msur s atrag cea mai semnificativ parte din profiturile bncilor. - Produsele vor fi distribuite prin linii individuale. n felul acesta, bncile tradiionale vor fi prsite i nu vor mai efectua pli i decontri. n prezent, supraveghetorii pieei financiar-bancare trebuie s-i concentreze atenia asupra impactului pe care activitatea de e-banking o are asupra bncilor tradiionale, prin supravegherea, de exemplu a urmtoarelor:

57

strategia nivelul clientului veniturile i cheltuielile cheltuielile efectuate cu reclama comercial marje/limite de profit.

3.1.2 Serviciile bancare electronice


n general, serviciile bancare electronice, se pot clasifica n doua categorii: - furnizarea de informaii i, respectiv - efectuarea de transferuri de fonduri i de pli. a) Informaiile bancare furnizate electronic de banc sunt informaii cu privire la contul bancar i informaii financiar-bancare generale, cum ar fi cele referitoare la cursul de schimb valutar, dobnzile sau comisioanele curente, reeaua de ATM -uri, cele de utilitate general. Informaiile cu privire la cont se refer la: valoarea soldului contului curent, istoricul tranzaciilor efectuate n i din cont, situaia extraselor de cont. Tot n categoria informaiilor bancare furnizate electronic se pot ncadra i mesajele SMS trimise de banc deintorului de cont de card, la momentul efecturii unei tranzacii cu cardul. b) Transferurile de fonduri din cont pot fi transferuri intrabancare (contul receptor e n aceeai banc cu contul emitor) sau interbancare. Plile ordonate se pot efectua ctre un cont intrabancar (ntre clienii bncii), ct re o alta banc sau ctre trezorerii, n moneda rii sau n alt moned. Se poate ordona vnzarea sau cumprarea de valut. O companie poate ordona plata salariilor ctre angajaii si, pornind de la un cont de salarii al companiei, ctre o list prestabilit de conturi de salariai (care pot fi i conturi de card). Se pot face pli de facturi i de rencrcare a cartelelor telefonice.

58

Pentru a avea acces la toate aceste servicii, un deintor de cont, persoan fizic sau companie, trebuie s se nregistreze la e-banca la care deine contul. Ca urmare a aprobrii nregistrrii, sistemul bancar informatizat al bncii (SBI) l nregistreaz n lis ta celor care au drept de acces i i furnizeaz o metoda de identificare, care va fi folosit de solicitant n momentul apelrii serviciului. n general, identificarea se face prin nume i parol, dar pot fi i alte metode, cum ar fi alocarea unui PNB (Personal Banking Number; util atunci cnd accesul la servicii se face prin mai multe canale de acces, la alegere), mpreuna cu un PIN, cuplarea la calculatorul de acces la Internet a unui cititor de carduri cu cip de identificare sau furnizarea unui mic dispozitiv de securitate (token), care genereaz un cod recunoscut de server-ul bncii, cod care e citit din dispozitiv i introdus de solicitant.Solicitantul va plti aceste servicii printr -un abonament lunar, n care intr diverse servicii de furnizare de informaii la care se pot aduga comisioane pentru unele servicii, cum ar fi plile.

3.1.3 Riscurile ntlnite n activitatea e-banking


Identificarea i analizarea riscurilor Datorit schimbrilor rapide intervenite n tehnologia informatic, bncile se confrunt cu riscuri specifice activitilor de banc electronic i moned electronic. La acest nivel, se pare c riscul operaional, riscul reputaional i riscul juridic reprezint cele mai importante categorii de riscuri, n special pentru bncile internaionale. Riscul operaional apare dintr-o potenial pierdere datorat unor deficiente semnificative n integritatea i viabilitatea sistemului. Considerentele de securitate sunt supreme, dac bncile sunt subiecte de atac extern sau intern asupra produselor i sistemelor lor. Riscul operaional poate aprea din neutilizarea corect a sistemelor de bani electronici sau banc electronic, precum i din realizarea sau implementarea neadecvat a acestor sisteme. n aceast categorie se ncadreaz urmtoarele riscuri: Riscul de securitate. Controlarea accesului la sistemele bncii a devenit din ce n ce mai complex datorit capacitilor dezvoltate ale calculatorului, dispersrii geografice a
59

punctelor de acces i utilizrii variatelor ci de comunicaii incluznd reelele publice cum ar fi Internet-ul. Accesul neautorizat la reea ar putea conduce la pierderi directe, adugarea unor datorii clienilor etc. Ar putea, de asemenea, avea loc o varietate a problemelor de autentificare i acces specific. De exemplu, controalele neadecvate ar putea conduce la atacuri reuite ale hacker-ilor care opereaz prin Internet, care ar putea accesa, salva i utiliza informaii confideniale despre clieni. n lipsa unor controale adecvate, o ter persoan ar putea avea acces la sistemul computerizat al bncii i ar putea s-l viruseze. Pe lng atacurile externe asupra sistemelor bncii electronice i banilor electronici, bncile sunt expuse riscului operaional n ceea ce privete frauda angajailor. Angajaii ar putea achiziiona clandestin date legate de autentificare n vederea accesrii conturilor clienilor sau pentru furarea cardurilor cu valoare nmagazinat. Erorile datorate angajailor ar putea, de asemenea, compromite sistemele bncii. O importan deosebit pentru autoritile de supraveghere o prezint riscul contrafacerii banilor electronici, fapt care potrivit codului penal reprezint infraciuni. Acest risc poate fi mrit dac bncile eueaz n incorporarea msurilor adecvate pentru descoperirea i mpiedicarea contrafacerilor. O banc se confrunt cu riscul operaional din falsificri i devine datoare cu suma soldului banilor electronici falsificai. Mai pot aprea, de asemenea, i costuri datorate reparaiilor unui sistem compromis. Riscuri legate de proiectarea, implementarea i ntreinerea sistemelor. Astfel, o banc este expus riscului unei ntreruperi sau ncetiniri a sistemelor sale, dac banca electronic sau banii electronici alei de banc nu sunt compatibile cu cerinele utilizatorului. Riscuri care apar datorit folosirii necorespunztoare de ctre clieni a produselor i serviciilor bancare. Riscul este mrit atunci cnd o banc nu i educ corespunztor clienii cu privire la precauiile de securitate. n plus, n lipsa existenei unor msuri adecvate de verificare a tranzaciilor, clienii ar putea s resping tranzaciile pe care le-au autorizat n trecut, crendu-i astfel bncii numeroase pierderi financiare. Clienii care folosesc informaii personale (informaii de autentificare, numere de cri de credit etc.) ntr-o transmitere electronic neasigurat poate permite persoanelor ru intenionate s obin accesul la conturile clienilor. Ca urmare, banca poate suferi pierderi financiare din cauza tranzaciilor neautorizate. Splarea banilor poate fi o alt surs de ngrijorare.

60

Riscul reputaional este riscul datorat unei opinii publice negative semnificative care const ntr-o piedere critic a fondurilor sau clienilor bncii. Riscul reputaional poate aprea atunci cnd aciunile bncii produc o piedere major a ncrederii publicului n abilitatea bncii de a ndeplini funcii critice pentru a-i continua activitatea. Riscul reputaional este important nu numai pentru o singur banc, ci acesta este important pentru ntreg sistemul bancar. Riscul juridic apare prin violarea sau neconformarea cu legile, regulile, reglementrile sau practicile prescrise, sau atunci cnd drepturile i obligaiile legale ale prilor participante la o tranzacie nu sunt stabilite corect. Bncile angajate n activitile de e-banking sau e-money se pot confrunta cu riscuri juridice referitoare la dezvluirea unor informaii privind clienii i la protecia secretului bancar. Alte riscuri Riscurile bancare tradiionale cum sunt riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul ratei dobnzii i riscul de pia sunt riscuri care pot aprea i n activitatea bncii electronice. Riscul de credit reprezint riscul care apare datorit neachitrii n ntregime a unei obligaii de plat, fie la termenul stabilit, fie n orice moment stabilit dup aceea. Bncile care desfoar activitatea de banc electronic pot s-i extind creditul prin canale netradiionale i s-i extind piaa dincolo de graniele geografice tradiionale. Procedurile neadecvate prin care se determin credibilitatea debitorilor care solicit credite prin canale electronice pot determina riscurile de credit pentru bncile respective. Riscul de lichiditate reprezint riscul care apare datorit incapacitii bncii de a-i ndeplini obligaiile atunci cnd vin scadenele. Riscul ratei dobnzii se refer la expunerea situaiei financiare a bncii la micrile nedorite ale ratelor dobnzii. Riscul de pia este riscul piederilor nregistrate n poziiile din interiorul bilanului, ct i n cele din afara acestuia, pierderi care apar datorit micrilor preurilor de pia, incluzndu-se i cursurile de schimb valutar. Riscul de management. Un proces de administrare al riscurilor care include cele trei elemente de baz evaluarea riscului, controlul expunerii la risc i monitorizarea riscurilor va ajuta bncile i supraveghetorii s ating aceste obiective. Este esenial ca bncile s aib o gestionare transparent a riscurilor. Iar atunci cnd sunt identificate noi riscuri n aceste activiti, consiliul de administraie i conducerea executiv trebuie informate.
61

n plus, au mai aprut n ultimul timp i riscuri noi cum ar fi riscul de strategie, care apare ca rezultat al lipsei de nelegere dintre conductorii activitii cu privire la potenialul i implicaiile acestora n conducerea bncii.

3.1.4 Avantajele serviciilor bancare on-line


Analiza atuurilor serviciilor bancare on-line trebuie efectuat att din perspectiva instituiei bancare, ct i din punctul de vedere al clientului/utilizator, sub cele dou forme n care se prezint acesta: -clientul individual i - clientul instituional. Din punctul de vedere al bncii furnizoare, serviciile de electronic-banking comport a urmtoarele avantaje: -Creterea gradului de satisfacere a cerinelor clientului, datorit faptului c acest serviciu este disponibil 24 de ore pe zi i 7 zile pe sptmn, lsnd clientului posibilitatea s aleag cnd i unde s i efectueze tranzaciile; -Creterea ratei de pstrare a clienilor prin eliminarea condiionrii fa de locaia fizic a unei bnci sau de numrul de filiale i personalul disponibil, avnd n vedere c un contact direct cu reprezentanii unei bnci este mult mai rar; -Posibilitatea extinderii regionale cu investiii mult reduse n locaiile fizice ale filialelor sau ageniilor. -Internet-ul, prin intermediul marketingului bazelor de date, prezint oportuniti unice de oferte personalizate pentru un numr mult mai mare de clieni. Spre exemplu, n momentul n care un client acceseaz website-ul, cunoscnd serviciile pe care clientul respectiv le folosete i interesele pe care le are, prin intermediul unui software personalizat, clientului i se poate oferi noul produs/serviciu, fie al bncii, fie al unui partener. -Identificarea clienilor sau segmentelor profitabile de clieni. O baz de date cu informaii complexe despre clieni, ce pot fi obinute prin site-ul de internet, poate facilita
62

analiza detaliat a fiecrui client sau a unor grupe de clieni i msurarea profitabilitii acestora. Acestor clieni profitabili li se pot face oferte speciale pentru a-i reine. -Tranzaciile bancare on-line au costurile cele mai reduse dintre toate tipurile de tranzacii. -Imagine bun pe pia. Bncile care ofer astfel de servicii sunt percepute ca lideri n implementarea tehnologiei, avnd o imagine mai bun pe pia. Pentru utilizatorul-persoan fizic online, banking-ul prezint urmtoarele avantaje: -Costuri reduse pentru accesul i folosirea diferitelor produse i servicii bancare; -Comoditate. Toate tranzaciile bancare pot fi efectuate de acas sau de la birou, fr a fi necesar deplasarea la sediul bncii. -Vitez. Rspunsul mediului este foarte rapid, astfel nct clientul poate atepta pn n ultimul minut pentru a iniia un transfer de fonduri. -Administrarea fondurilor. Clientul poate avea istoricul diferitelor conturi i poate face analize pe propriul computer nainte de a realiza o tranzacie pe web. Pentru clienii instituionali, avantajele sunt: -Costuri reduse pentru accesarea i utilizarea diferitelor produse i servicii, solicitarea de credite, deschiderea de acreditive etc. -Acces la informaii. Corporaiile pot avea acces la informaii, putnd vedea situaia conturilor printr-un simplu click de mouse. -Managementul lichiditilor. Serviciile bancare prin internet permit clientilor instituionali s-i transfere banii dintr-un cont ntr-altul pentru a face pli, avnd i o imagine permanent asupra lichiditilor.

63

3. 2 Sistemul electronic de plati din Romania


3.2.1 Sistemul ReGIS
ReGIS este sistemul RTGS naional pentru pli n lei oferit de BNR. Sistemul este folosit pentru decontarea operaiunilor bncii centrale, a transferurilor interbancare, precum i a plilor n lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigur procesarea n timp real (respectiv pe o baz continu) i decontarea n banii bncii centrale, cu finalitate imediat. Sistemul ndeplinete condiiile pentru a fi sistem de pli de importan sistemic i, n consecin, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Bncii Naionale a Romniei nr. 34/17.01.2008 ca intrnd sub incidena Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontrii n sistemele de pli i n sistemele de decontare a operaiunilor cu instrumente financiare (care transpune n legislaia romn Directiva 98/26/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontrii n sistemele de pli i de decontare a titlurilor de valoare).

Ce este un sistem RTGS? Un sistem cu decontare pe baz brut n timp real (RTGS) este un sistem de pli n care procesarea i decontarea au loc n mod continuu (n timp real) i nu pe pachete de instruciuni. Astfel, tranzaciile pot fi decontate cu finalitate imediat. Decontarea pe baz brut nseamn c fiecare transfer este decontat individual i nu pe baz net. Scurt istoric Sistemul a fost dezvoltat i implementat n cadrul proiectului Phare RO 0005.02 Interbank Payment System derulat de BNR i TRANSFOND S.A. i a intrat n funciune la 8 aprilie 2005. De la implementare, ReGIS a furnizat un serviciu de procesare a plilor n lei n timp real i cu finalitate n cursul zilei pentru toate instituiile de credit care opereaz n Romnia. Mai mult, operaiunile de politic monetar ale BNR sunt decontate prin intermediul acestuia i contribuie la reducerea riscului sistemic.

64

Date statistice n anul 2009, sistemul ReGIS a procesat un numr de 2.521.876 pli, n valoare total de 5.116.057 mil. lei. Numrul mediu zilnic al plilor procesate n ReGIS a fost de 9.928 tranzacii, cu o valoare medie zilnic de 20.167 mil. lei, valoarea medie a unei pli iniiate n sistem fiind de 2,03 mil. lei.

Managementul sistemului Sistemul ReGIS este administrat de BNR. n aceast calitate, BNR gestioneaz i controleaz funcionarea sistemului, autorizeaz participarea la sistem, stabilete i modific regulile de sistem, urmrete respectarea acestora de ctre participani i aplic sanciuni n cazul nclcrii lor. Operarea tehnic a sistemului este externalizat ctre TRANSFOND S.A., societate comercial constituit n anul 2000 de ctre BNR (care deine 33,33% din capitalul social al acesteia) i un numr de instituii de credit (care dein 66,67% din capitalul social al societii). n anul 2009, au fost nregistrai ca acionari ai acestei societi, n afar de BNR, un numr de 23 instituii de credit.

Participarea la sistemul ReGIS Sunt eligibile pentru a participa la sistemul ReGIS urmtoarele categorii de instituii: instituii de credit din Spaiul Economic European, inclusiv cnd acestea acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; instituii de credit din afara Spaiului Economic European, cu condiia ca acestea s acioneze printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; Banca Naional a Romniei; Trezoreria Statului; organizaii din Spaiul Economic European care presteaz servicii de compensare sau decontare i sunt supravegheate de o autoritate competent.
65

Pentru a participa la ReGIS, o instituie solicitant trebuie: s ndeplineasc cerinele de eligibilitate de mai sus; s dovedeasc c au capacitate operaional corespunztoare; n cazul instituiilor de credit guvernate de o legislaie strin, s pun la dispoziie o opinie juridic privind capacitatea (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz s fie furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context); n cazul instituiilor de credit din afara Spaiului Economic European, dar care acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European, s pun la dispoziie o opinie juridic privind ara (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz s fie furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context). La sfritul anului 2009, sistemul ReGIS a avut nregistrai ca participani: 41 de instituii de credit, Trezoreria Statului, BNR i 6 sisteme auxiliare.

Tipuri de tranzacii ReGIS proceseaz transferuri credit n lei, la nivel naional. Categoriile de tranzacii de plat procesate n ReGIS sunt urmtoarele: pli aferente operaiunilor bncii centrale (operaiuni de politic monetar, de pia valutar i de creditare, operaiuni cu numerar etc.); operaiuni de decontare a poziiilor nete calculate n cadrul sistemelor auxiliare care proceseaz pli n lei (SENT, RoClear, VISA, MasterCard, DSClear); pli interbancare i ale clienilor de valori mari (peste 50 000 lei) sau urgente; pli pentru decontarea fondurilor aferente operaiunilor cu instrumente financiare; debitarea direct a comisioanelor aferente participrii la cele trei componente ale sistemului electronic de pli (ReGIS, SaFIR i SENT). Disponibilitatea sistemului

66

n anul 2009, disponibilitatea general a sistemului a fost de 99,96% (fa de 99,98% n anul 2008). Disponibilitatea ReGIS este un indicator obinut prin raportarea perioadei reale de funcionare la durata programat de funcionare. Asigurarea continuitii activitii Pentru cazurile n care ar putea aprea situaii de urgen, sistemul are prevzut posibilitatea transferrii procesrii de la sediul principal la un sediu secundar. Totodat, n cazul apariiei unor evenimente neprevzute la nivelul participanilor, BNR poate iniia pli n numele i pe contul acestora, n bazaProcedurii privind asigurarea de ctre Banca Naional a Romniei a continuitii activitii operaionale pentru participanii la sistemul ReGIS. De asemenea, n conformitate cu Cerinele pentru certificarea tehnic a participanilor la sistemul electronic de pli, fiecare participant la sistem are obligaia de a-i asigura propria continuitate operaional, prin implementarea unor proceduri specifice i a unui centru secundar pentru recuperare n caz de dezastru sau, dup caz, a unor aranjamente (convenii, contracte, diverse tipuri de nelegeri cu tere pri etc.) care s permit continuarea activitii n cazul unui incident la sediul principal. Procedurile trebuie s asigure continuitatea operaional a participantului astfel nct s nu fie provocate incidente de natur s conduc la blocarea, ntreruperea funcionrii sistemului sau la inducerea unui risc sistemic. Comisioane Sistemul ReGIS are o politic de comisionare transparent. Sistemul de comisionare aferent sistemului ReGIS este format din: comision fix pe tranzacie procesat i decontat indiferent de valoarea plii, perceput participantului pltitor; comision fix pe tranzacie aferent decontrii fiecrei poziii nete, perceput participanilor la sistemele auxiliare; comision fix pe decontare pentru decontarea poziiilor nete, perceput sistemelor auxiliare.
67

De asemenea, sistemul mai are prevzute o serie de comisioane pentru administrarea profilelor i detaliilor participanilor i utilizatorilor, precum i un comision pentru ieirea din sistem i comisioane pentru elaborarea de rapoarte la cerere i pentru organizarea de sesiuni de instruire i atestare a utilizatorilor.

3.2.2 Sistemul SENT


SENT este un sistem electronic de compensare multilateral a plilor interbancare n lei, de valoare mic i volum mare transmise ntre participani, pe parcursul mai multor sesiuni zilnice. Sistemul a intrat n funciune n anul 2005, fiind dezvoltat i implementat n cadrul proiectului Phare RO-0005.02 - "Interbank Payment System". Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri i Decontri TRANSFOND S.A., societate comercial constituit n anul 2000 de ctre BNR (care deine 33,33% din capitalul social al acesteia) i un numr de bnci (care dein 66,67% din capitalul social al societii). n prezent, societatea are ca acionari, n afar de BNR, un numr de 23 instituii de credit. Sistemul proceseaz att transferuri credit i debitri directe interbancare de valoare mic ct i instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurnd: schimbul de instruciuni de plat ntre participani, desfurat n mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare; compensarea multilateral a instruciunilor de plat ale participanilor, desfurat n mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare; iniierea automat a decontrii finale n sistemul ReGIS a poziiilor nete la sfritul fiecrei sesiuni de compensare; gestionarea automat a garaniilor pentru decontare (prin intermediul interfeelor automate cu sistemele ReGIS i SaFIR).

68

La sfritul anului 2008, sistemul SENT a nregistrat un numr de 42 de participani (instituii de credit i Trezoreria Statului). n cursul anului 2007, sistemul a procesat un numr de circa 55 milioane tranzacii de plat, n valoare total de 167 miliarde lei.

3.2.3 Sistemul SaFIR


Sistemul SaFIR este un sistem de depozitare i decontare a instrumentelor financiare administrat de BNR. Sistemul realizeaz depozitarea titlurilor de stat i a certificatelor de depozit emise de BNR, precum i decontarea operaiunilor cu astfel de instrumente financiare. Sistemul asigur o procesare n timp real a ordinelor de transfer (respectiv, pe o baz continu), precum i o decontare cu finalitate imediat. n plus, sistemul SaFIR gestioneaz garaniile constituite de participanii la sistemele de pli, precum i garaniile constituite n cadrul operaiunilor desfurate cu banca central. Sistemul este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Bncii Naionale a Romniei nr.34/17.01.2008 ca intrnd sub incidena Legii nr.253 din 16 iunie 2004 privind caracterul definitiv al decontarii n sistemele de plai i n sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare (care transpune n legislaia romn Directiva 98/26/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontrii n sistemele de pli i de decontare a titlurilor de valoare). Scurt istoric Sistemul SaFIR a fost de asemenea dezvoltat i implementat n cadrul proiectului Phare RO-0005 "Interbank Payment System", derulat de BNR i TRANSFOND S.A. i a intrat n funciune la 3 octombrie 2005. De la implementare i pn n prezent, sistemul SaFIR a cunoscut numeroase dezvoltri, ntre care: adoptarea sistemului deinerilor indirecte (2006); depozitarea i decontarea emisiunilor de titluri de stat de tip benchmark (2006); depozitarea i decontarea emisiunilor de certificate de depozit emise de BNR (2006);
69

interconectarea SaFIR cu sistemul RoClear (sistem de depozitare i decontare pentru valorile mobiliare tranzacionate pe piaa bursier, administrat de S.C. Depozitarul Central S.A.), n scopul crerii condiiilor pentru tranzacionarea titlurilor de stat i pe piaa bursier (2008).

Date statistice n anul 2006, prin sistemul SaFIR au fost procesate un numr de 3.115 tranzacii, n valoare total de 8.049,72 milioane lei. Numrul mediu zilnic al tranzaciilor procesate n SaFIR a fost de 12 tranzacii, cu o valoare medie zilnic de 31,69 milioane lei. Valoarea nominal total a instrumentelor financiare depozitate n sistemul SaFIR la sfritul anului 2006 era de 3.123,41 milioane lei. n anul 2007, prin sistemul SaFIR au fost procesate un numr de 3.371 tranzacii, n valoare total de 36.456,40 milioane lei. Numrul mediu zilnic al tranzaciilor procesate n SaFIR a fost de 13 tranzacii, cu o valoare medie zilnic de 143,53 milioane lei. Valoarea nominal total a instrumentelor financiare depozitate n sistemul SaFIR la sfritul anului 2007 era de 8.584,55 milioane lei, valoare substanial mai mare dect cea nregistrat la sfritul anului 2006, ca urmare a revitalizrii pieei primare a titlurilor de stat i a plasrii de noi emisiuni benchmark. n anul 2008, prin sistemul SaFIR au fost procesate un numr de 5836 tranzacii, n valoare total de 33.995,47 milioane lei. Numrul mediu zilnic al tranzaciilor procesate n SaFIR a fost de 23 tranzacii, cu o valoare medie zilnic de 133,32 milioane lei. Valoarea nominal total a instrumentelor financiare depozitate n sistemul SaFIR la sfritul anului 2008 era de 17.570,48 milioane lei.

Managementul sistemului Sistemul SaFIR este administrat de BNR. n aceast calitate, BNR gestioneaz i controleaz funcionarea sistemului, autorizeaz participarea la sistem, stabilete i modific

70

regulile de sistem, urmrete respectarea acestora de ctre participani i aplic sanciuni n cazul nclcrii lor. Operarea tehnic a sistemului este externalizat ctre TRANSFOND S.A., societate comercial constituit n anul 2001 de ctre BNR (care deine 33,33% din capitalul social al acesteia) i un numr de bnci (care dein 66,67% din capitalul social al societii). Participarea n sistemul SaFIR Sunt eligibile pentru a participa la sistemul SaFIR urmtoarele categorii de instituii: instituii de credit din Spaiul Economic European, inclusiv cnd acestea acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; instituii de credit din afara Spaiului Economic European, cu condiia ca acestea s acioneze printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European; Banca Naional a Romniei; Ministerul Economiei i Finanelor; societi de servicii de investiii financiare admise pe piaa primar i/sau secundar administrat de Banca Naional a Romniei. Administratorul de sistem poate accepta, de la caz la caz, participarea la sistemul SaFIR i a urmtoarelor categorii de instituii: depozitari centrali pentru instrumente financiare din Spaiul Economic European, care presteaz servicii de compensare i/sau decontare i sunt supravegheai de o autoritate competent; contrapri centrale din Spaiul Economic European, care presteaz servicii n cadrul unor sisteme de compensare pentru tranzacii cu instrumente financiare i care sunt supravegheate de o autoritate competent; organizaii din Spaiul Economic European care presteaz servicii de compensare i/sau decontare i sunt supravegheate de o autoritate competent. Pentru a participa la sistemul SaFIR, o instituie eligibil, din categoriile mai sus menionate, trebuie:

71

n cazul instituiilor de credit guvernate de o legislaie strin, s dovedeasc c are capacitate operaional corespunztoare; s pun la dispoziie o opinie juridic privind capacitatea (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz a fi furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context);

n cazul instituiilor de credit din afara Spaiului Economic European dar care acioneaz printr-o sucursal nfiinat n Spaiul Economic European, s pun la dispoziie o opinie juridic privind ara (cu excepia cazului n care informaiile i declaraiile ce urmeaz a fi furnizate printr-o astfel de opinie juridic au fost deja obinute de ctre BNR n alt context). La sfritul anului 2008, n sistemul SaFIR au fost nregistrai un numr de 35

participani. Funcii specifice sistemului SaFIR: 1. Evidena instrumentelor financiare Se refer, n principal, la organizarea i gestionarea registrului principal (evidena emisiunilor de titluri de stat, a participanilor, a operaiunilor cu instrumente financiare, reconcilierea cu registrele secundare i cu ali depozitari conectai cu SaFIR, precum i reconcilierea cu emitenii instrumentelor depozitate n SaFIR). Toate evenimentele de plat, pn la scadena unei emisiuni, sunt procesate automat: preluarea rezultatelor licitaiei/subscripiei, preluarea rezultatelor plasamentelor private, pli de cupon/dobnd, rscumprare parial/opional/total. Decontarea se poate face pe baz net sau brut. 2. Decontarea operaiunilor cu instrumente financiare Sistemul SaFIR proceseaz operaiuni derulate de participani pe piaa secundar (tranzacii de vnzare/cumprare, nregistrarea, radierea i executarea contractelor de garanie financiar, operaiuni repo i reverse repo, transferuri de portofoliu). Participanii iniiaz instruciuni n sistem prin mesaje SWIFT. 3. Funcii complementare:
72

Evaluarea zilnic a emisiunilor; Managementul colateralului; Gestionarea cozilor de ateptare; Mecanism de deblocare a decontrii; Monitorizarea funcionalitii sistemului; Arhivarea datelor; Calculul automat al comisioanelor; Rapoarte ctre autoritile competente; Rapoarte statistice.

3.3 Sisteme informatice pentru transferuri electronice de fonduri la nivel international

Informatia a devenit o resursa esentiala pentru dezvoltarea societatii moderne, care antreneaza o crestere continua a volumului si diversitatii informatiilor prelucrate si care utilizeaza tehnologia informatiei si a comunicatiilor, trasaturi care au condus la conceptul de societate informationala. Aceasta societate reprezinta o noua etapa a civilizatiei umane, care implica folosirea intensiva a informatiei cu un impact economic si social deosebit. Transferul electronic de fonduri este un ansamblu de tehnici informatice, electronice, telemetrice, care permite schimbul de fonduri intre parteneri, prin intermediul bancilor si a unor sisteme speciale de transfer, intr-un timp foarte scurt. Inca din deceniul 1960-70 au aparut unele inovatii tehnologice care permiteau legaturi intre locatii foarte indepartate de pe glob, ceea ce a permis aparitia mai intai a transferului electronic de fonduri si apoi a platilor electronice. In locul instrumentelor de plata clasice au inceput sa circule mesaje privind platile, cu informatiile necesare referitoare la moneda, suma, parteneri, banci, precum si alte

73

informatii specifice. Modalitatea electronica de transfer al fondurilor a determinat si anumite modificari organizatorice in cadrul bancilor prin crearea de compartimente specializate in transferuri de fonduri, carti de plata, plati catre persoane fizice, aparitia unor noi servicii bazate pe aplicatii bancare electronice. Din considerente privind riscurile pe care le implica dar si din ratiuni practice, transferurile electronice interbancare se diferentiaza, in primul rand, in functie de valoarea transferurilor, astfel: transferuri de valori mari (SWIFT si TARGET); transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram).

3.3.1 Transferuri de valori mari


Experientele care au avut loc au condus catre un prag de 90 la 10, conform caruia tranzactiile de mare valoare sunt considerate cele care printr-un numar ce reprezinta 10% din totalul instructiunilor se refera la 90% din totalul sumelor transferate si, in mod complementar, celelalte tranzactii care reprezinta 90% din instructiuni si 10% din valoare sunt denumite de mica valoare. Deosebit de denumire, elementul principal este riscul diferit pe care aceste transferuri il implica si implicit costurile diferite determinate de securitatea sistemului. Transferul de mare valoare este o notiune care acopera nu numai valoarea unitara mare dar si pe acela de transfer urgent si este specific transferurilor interbancare (pe plan intern si in strainatate in valute convertibile). Studiul relatiei dintre valoarea si numarul transferurilor intr-un mediu economic statistic conduce la concluzia ca cu cat valoarea unui transfer creste cu atat scade frecventa aparitiei acestuia.

3.3.1.1 Procedeul SWIFT Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in functie de tehnologia de comunicatii folosita in perioada respectiva. Prima modalitate a fost transferul letric (prin posta) al documentelor de plata prin reteaua mijloacelor de transport folosita masina, tren, avion. In practica bancara, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). Dupa descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se foloseste si astazi
74

pe plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulatia informatiei sub forma de mesaj in locul documentelor pe suport hartie. Progresele din informatica si comunicatii au permis aparitia transferului SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial

Telecommunication), cel mai modern si rapid sistem cunoscut, de origine europeana, dar care are retele pe plan mondial. SWIFT s-a infiintat in 1973, in Belgia, ca o societate privata pe actiuni, non profit, prin participarea a 239 de banci din 15 tari. Scopul acestei companii era de a oferi institutiilor financiare din intreaga lume, servicii de transfer rapid de fonduri pe o baza standardizata. La sfarsitul anului 2000 la SWIFT erau conectate 192 de tari cu peste 3000 de banci membre si 7125 de utilizatori care au transmis 1,3 mild. mesaje. Bancile romanesti (BRD, BCR, BA si BRCE) au aderat la SWIFT, ca membre, in 1992 iar in prezent sunt 25 de banci membre si 13 de banci utilizatoare (banci care nu sunt membre SWIFT dar care lucreaza prin intermediul bancilor membre). Din totalul transferurilor de fonduri efectuate de tarile europene prin SWIFT, Romania detinea la finele anului 2002 o cota de piata de 6%. SWIFT are o retea structutata pe patru nivele: primul nivel are trei centre de procesare, la Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda) si Capple Town (SUA); al doilea nivel cuprinde zece centre regionale (centre de comutare), raspandite pe tot globul, care colecteaza mesajele de pe o anumita zona geografica si le transmit la unul din centrele de procesare: al treilea nivel se refera la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul fiecarei tari (concentrator national) care mentin legatura cu membrii si afiliatii retelei (in tarile cu un volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare nationale ca de ex. 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta) ; si al patrulea nivel include terminalele instalate la bancile care au aderat la SWIFT. Bancile din Romania transmit si primesc mesaje prin centrul regional de la Viena. Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele regionale si cele de procesare. Pe plan international, activitatea SWIFT se bazeaza pe brosura nr. 457/1990 Ghidul privind Transferurile de Fonduri Interbancare Internationale si Compensatiile elaborata de Camera Internationala de Comert si pe Standardele Internationale emise de International Organization for Standardization care stabilesc reguli obligatorii privind elaborarea si transmiterea mesajelor, responsabilitatile partenerilor si ale companiilor de transfer. Intr-un

75

transfer electronic de fonduri, instrumentele de plata care contineau informatiile-bani sunt inlocuite cu mesaje electronice, care contin acelesi informatii obligatorii: platitorul, banca expeditoare, banca destinatara (ambele cu nume, adresa, cod), suma tranzactiei, valuta, data la care se face plata, beneficiarul, obiectul platii si instructiuni de acoperire a platii (transferul efectiv al fondurilor, disponibilitati ale bancii emitente la banca destinatara, linie de credit, acreditiv import etc). Aceste informatii sunt cifrate dupa anumite algoritme, cunoscute de ambele banci, care trebuie sa asigure securitatea transferului. In prezent sunt cunoscute 7 algoritmi de codificare, bazate pe chei private si publice, cel mai performant fiind RSA creat de unele companii din SUA. Din anul 2004, SWIFT a introdus un nou model FIN ISO de codificare si validare, fiind considerat mai rapid. Mesajele SWIFT sunt clasificate in 9 categorii, reprezentand peste 120 de tipuri de mesaje, astfel: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Customer Payments & Checks; Financial Institution Transfer; Treasury Markets-Foreign Exchange; Collections & Cash Letters ; Securities Markets; Precious Metals & Sindications Documentary Credits & Guarantees; Travellers Checks; Cash Management & Custumer Status

Reteua SWIFT este accesibila non stop prin linii telefonice speciale cu partenerii de retea iar mesajele asigura trei tipuri de operatiuni: transferuri de credit prin ordine de plata care sunt cele mai numeroase, confirmari de schimb valutar si tranzactii cu titluri. Prin reteaua SWIFT se fac si transferurile on-line internationale sau locale. Schema de transmitere a mesajelor SWIFT se prezinta in schema 1. Schema 1 Transmiterea mesajelor SWIFT

76

Fluxul operatiilor de transmitere, validare si autorizare este urmatorul: - operatorul de la banca conectata la retea introduce mesajul in terminal, potrivit unui format standard (ecran preformat) si tipului de instrument de plata (ordin de plata, confirmare tranzactie valutara, deschidere acreditiv etc) si il plaseaza intr-un fisier de asteptare; - operatorul controlor verifica mesajul si il trece in fisierul de plecare; - ordinatorul bancii emitente verifica mesajul din punct de vedere al completarii datelor prevazute si il transmite la concentratorul national de care apartine expeditorul; -concentratorul national verifica formal mesajul (completarea datelor) si il retransmite la centrul de comutare de care apartine; - centrul de comutare valideaza mesajul si il transmite la centrul de procesare de care apartine; - centrul de procesare autoriza tranzactia, inregistreza datele acesteia si transmite mesajul de plata la centrul de procesare al beneficiarului (daca ambii parteneri sunt la acelasi centru de procesare, autorizarea se transmite centrului de comutare); - centrul de procesare de care apartine beneficiarul transmite mesajul la centrul de comutare, iar acesta il retransmite la concentratorul national si apoi la terminalul beneficiarului.

77

In cazul in care banca destinatara nu poate efectua plata, aceasta trebuie sa instiinteze in aceiasi zi banca emitenta si sa returneze fondurile primite. Potrivit normelor internationale, banca emitenta raspunde de elaborarea corecta a mesajului si de asigurarea la timp a fondurilor de plata, banca destinatara de efectuarea platii conform instructiunilor primite, iar compania de transfer de transmiterea mesajelor intre bancile partenere. Transmiterea mesajelor in sistem SWIFT se poate realiza in unul din urmatoarele regimuri: normal sau ordinar, adica mesajele se transmit in ordinea introducerii in sistem; urgent, adica inaintea celorlalte mesaje din regimul normal; sistem, mesaje cu circuit limitat pentru transmiterea unor informatii cu caracter general numai membrilor SWIFT. Transferurile de fonduri prin sistem SWIFT sunt destul de apreciate de utilizatori, datorita urmatoarelor avantaje: Siguranta in functionare. In acest sistem toate operatiunile sunt computerizate de la expeditor la destinatar si transferurile se executa automat. Programele de transmisie au detectori de erori, deci elimina posibilitatea aparitiei acestora iar mesajele sunt codificate. Standardizarea mesajelor elimina interpretarea gresita a acestora si reduce aproape la zero unul din riscurile cele mai frecvente. Rapiditate. Timpul de transmise este de cateva secunde, deci aproape in timp real. Anumite decalaje de timp se datoresc numai diferentei de fus orar intre bancile partenere. Acesta este considerat avantajul cel mai important in sistemul de plati si de multe ori rapiditatea este mai mare la transferurile externe bazate pe SWIFT decat la cele interne care folosesc alte sisteme. Costuri scazute. Costurile sunt, in medie, de pana la 1$ pentru un mesaj, fata de 30$50$ prin telex. Acestea sunt diferentiate in functie de urgenta si confirmarea mesajului, dar raman foarte avantajoase. Acesta este un motiv pentru care, in unele tari, sistemul SWIFT este folosit si la transmisia mesajelor interne pentru decontari multilaterale si compensari. Fiabilitatea. Functionarea sistemului este asigurata 24 de ore din 24 si 7 zile pe saptamana din 7, fiind deci accesibil in orice moment.

78

Institutiile financiare internationale folosesc, de asemenea, SWIFT-ul in transferurile de fonduri iar mai recent prin acest sistem se realizeaza decontarile intre bancile centrale din comunitatea europeana participante la euro.

3.3.1.2 Procedeul TARGET Introducerea monedei unice euro a determinat si adoptarea unui procedeu unic de plati intre tarile din zona euro, care a fost proiectat sa raspunda cerintelor de politica monetara ale Bancii Centrale Europene si care sa fie conectat la sistemele nationale de plati din tarile membre. Acest procedeu este cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean Automated Real-Time Gross-Settelment Express Transfer) si are ca scop sa asigure efectuarea platilor intre bancile centrale europene, pe baza bruta si in timp real, indiferent de sistemul folosit in fiecare tara si minimizarea riscului de neplata pana aproape la disparitie. Procedeul a fost initiat in 1995 de Institutul Monetar European devenit ulterior Banca Centrala Europeana si a devenit operativ in ianuarie 1999 prin participarea bancilor centrale din tarile membre si prin acestea institutiile de credit supravegheate de bancile centrale. Participarea la TARGET este reglementata prin Directiva de Coordonare Bancara 2002/12/EU a Parlamentului European si Consiliului European din 20 martie 2000. Structura TARGET. Procedeul TARGET se bazeaza pe decontarea bruta in timp real (RTGS) la care sunt conectate sistemele nationale interne (RTGS) din tarile membre. Structura TARGET este de tip descentralizat care cuprinde: sistemele nationale cu decontare bruta in timp real din tarile membre; mecanismul de supraveghere al Bancii Centrale Europene; reteaua de interconectare intre bancile centrale. Procedeul proceseaza numai tranzactiile in euro. In esenta, sistemul TARGET coordonat de Banca Centrala Europeana este un sistem in care platile se fac pe baza bilaterala intre bancile centrale. Banca Centrala Europeana nu se implica in sistemul de plati, dar dispune de un sistem de control care asigura inchiderea zilei de lucru intr-o pozitie finala si irevocabila. Rolul principal revine bancilor centrale nationale care colecteaza mesajele de plata de la participantii interni si le transmite numai in limita fondurilor disponibile ale acestora si a facilitatilor de creditare acordate.

79

Participantii directi la transfer sunt bancile si institutiile de credit interne. Bancile centrale pot autoriza si alte institutii sa participe la sistem ca departamentele de trezorerie ale statelor membre, casele de compensatii si institutiile de decontari, firmele de investitii financiare, alte institutii din sectorul public care pot deschide conturi clientilor, toate autorizate si supravegheate de banca centrala sau alte autoritati recunoscte in domeniu. Criteriile de admitere ale participantilor directi se refera la capacitatea financiara adecvata a institutiei, numarul minim de tranzactii, infrastructura tehnica neceasara potrivit nivelului standard si aprobarea bancii centrale. Deosebit de aceste institutii interne, mai pot fi si participanti din alte tari (la distanta) care doresc sa participe la sistemul de decontare bruta fara sa dispuna de un sediu in tara respectiva. Bancile centrale ale tarilor gazda trebuie sa trateze asemenea cereri in mod similar cu cele ale institutiilor locale, inclusiv accesul la credite pe parcursul zilei si alte facilitati de decontare cu conditia ca riscurile pentru participantii de la distanta sa nu fie mai mari decat ale participantilor locali. Asemenea cazuri sunt insa destul de putine. Procedeul TARGET administreaza, aproape in exclusivitate, numai platile de mare valoare care se transmit intre participanti, fara a exista limite inferioare sau superioare. In concluzie, in cadrul TARGET se deruleaza urmatoarele tipuri de operatiuni, reprezentand de regula transferuri de credit: - plati directe conectate cu operatiunile bancilor centrale din eurosistem; - decontarea soldurilor pentru sistemele de plati de valori mari; - plati interbancare si plati comerciale. Platile cu amanuntul care nu necesita o viteza de executie prea mare sunt procesate de alte sisteme europene de transfer de fonduri care au si costuri mai mici ca Euro-giro si altele. Arhitectura proiectului cuprinde o componenta tehnica si o conceptie de interconectare a bancilor centrale cu Banca Centrala Europeana printr-o retea de comunicatie numita Interlinking prin care se schimba mesajele de plati. Totodata, bancile centrale dispun de o componenta Standard Interlinking care asigura transformarea mesajului din standardul intern in cel comunitar. Structura si modul de functionare a procedeului TARGET se prezinta in schema 2.

80

Schema 2. Operatiuni de plati prin TARGET

Fluxul operational al platilor cu decontare bruta in timp real este urmatorul: - institutia de credit initiatoare transmite mesajul de plata (credit transfer) codificat catre banca centrala din tara sa (banca A); - banca centrala A (emitenta) autentifica mesajul transmis de institutia de credit initiatoare (decodifica, verifica codul bancii), valideaza plata (verifica existenta disponibilului in cont sau a creditelor aferente, inscrierea informatiilor necesare si respectarea standardelor interne), formateaza mesajul conform standardelor comunitare si il transmite prin reteaua de comunicatii bancii centrale B; totodata, debiteaza contul bancii initiatoare si crediteaza contul interlinking-banca B; - banca centrala B (banca receptoare) verifica aspectele de securitate ale mesajului, apartenenta bancii destinatare ca participanta la sistemul RTGS si retransmite mesajul de plata institutiei de credit destinatare; totodata, debiteaza contul interlinking-banca A si crediteaza contul bancii destinatare; - banca destinatara trebuie sa confirme, in interval de 30 minute, bancii initiatoare decontarea platii. Principiul care sta la baza decontarilor in spatiul euro este asigurarea integrala a disponibilului la nivelul bancilor centrale nationale. Sistemul TARGET functioneaza fara rezerve minime obligatorii preconstituite, fara facilitati de descoperit de cont pe parcursul
81

zilei sau facilitati prin acorduri de rascumparare (repo). Toate aceste facilitati se asigura in cadrul sistemelor nationale de plati conectate la sistemul TARGET. Mecanismul asigura decontarea finala pe baza resurselor existente la bancile initiatoare sau cele centrale nationale, astfel ca niciodata contul bancii destinatare nu poate fi creditat inainte de debitarea contului bancii initiatoare. Transferurile de fonduri sunt neconditionate si irevocabile. Mecanismele de asigurare a lichiditatii la nivelul bancilor centrale nationale sunt diferite, incepand cu linia de asteptare, apoi imprumuturile pe piata, creditele pe parcursul zilei de la banca centrala si creditele overnight. In unele tari, creditele pe parcursul zilei se acorda in limita disponibilitatilor participantului la banca centrala, iar in altele pe baza unor aranjamente de vanzare a sumei respective si de rascumparare pana la sfarsitul zilei. O particularitate o prezinta faptul ca aceste credite pe parcusul zilei in cadrul sistemelor nationale conectate la sistemul TARGET se acorda fara dobanda. In mod exceptional, bancile din afara zonei euro care finanteaza tranzactii in zona pot participa la sistemul TARGET pe baza unor conturi de decontare deschise la bancile centrale, platile facandu-se in limita soldului creditor, si nu beneficiaza de facilitatile oferite bancilor comunitare. Orarul sistemului este 07:00 AM 06:00 PM, ora Europei Centrale. Platile intre participantii directi se pot efctua numai pana la ora 05:00 PM, dupa aceasta ora urmand sa se faca numai transferuri de lichiditati denominate in euro, atat pe plan intern cat si extern. Bancile interconectate trebuie sa ia masuri asiguratorii ca toate tranzactiile sa fie procesate inainte de inchiderea sistemului TARGET. Politica de tarifare urmareste acoperirrea integrala a costurilor, inclusiv cele legate de creditele pe parcursul zilei. Ca urmare, tarifele practicate de bancile centrale nationale trebuie sa fie apropiate, eliminandu-se concurenta neloiala. Tarifarea se bazeaza pe numarul mesajelor, fiind diferentiata de la 0,80 euro/mesaj (peste 1000 mesaje/luna) la 1,75 euro/mesaj (pana la 100 mesaje/luna). Orientarea este catre reducerea tarifelor, dar aceasta nu trebuie sa afecteze siguranta platilor. Politica de comisioane urmareste ca institutiile de credit sa nu utilizeze alte mecanisme mai putin sigure si sa produca perturbatii pietei unice monetare. In anul 2002, sistemul TARGET a procesat 64,5 mil. plati interne si transfrontaliere in valoare totala de 395 trilioane euro, din care cca. 96% au fost tranzactii interbancare si
82

diferenta operatiuni directe ale clientilor. In acelasi an TARGET avea cca. 5000 de participanti si cca. 40.000 sucursale bancare, cuprinznd aproape toate institutiile de credit din UE. Se poate aprecia ca TARGET a devenit cel mai mare sistem de transferuri din lume.

3.3.2 Transferuri de valori mici


Transferurile rapide de fonduri au patruns si in sfera paltilor de mica valoare conducand la aparitia mai multor modaliatati, dintre care cele mai cunoscute sunt EUROGIRO si WESTERN UNION/MONEY GRAM.

3.3.2.1 Procedeul EUROGIRO EUROGIRO este o forma de transfer de fonduri pe plan international, intre organizatii postale, dar sunt acceptate si institutii de credit si alte organizatii interesate in astfel de transferuri. EUROGIRO a fost creat in 1990 pornind de la apreciatele servicii financiare postale si de la traditia de lunga durata dintre unitatile postale de a lucra dupa standarde comune cu scopul de a asigura servicii competitive in domeniul platilor transfrontaliere si a transferurilor de cont. EUROGIRO are o retea proprie de plati electronice, Euro Giro Network, si este prezent in peste 200 de tari din Europa, Asia si America de Nord si Sud. Astazi reteaua este formata pe langa organizatiile postale si din banci comerciale si institutii de credit. Arhitectura. EUROGIRO este format dintr-un modul central cu o retea internationala de transmitere/receptie a mesajelor si mai multe module locale cu retele locale. Componenta principala este cea locala care dispune de terminale, o retea locala, un centru intern de procesare si management la distanta, un centru pentru mesaje transmise prin internet si echipammente modem de lansare in reteua internationala EOROGIRO. Modulul local proceseaza o gama variata de produse pentru care exista cate o interfata pentru fiecare produs. Arhitectura unui modul local se prezinta in schema 3.

83

Schema 3. Modulul local EUROGIRO

Tranzactiile se realizeaza electronic iar mesajele sunt codificate si autentificate pentru a nu permite unei terte parti sa citeasca sau sa schimbe vreo informatie. Capacitatea unui modul local este apreciabila, de cca. 200.000 informatii zilnic. Pentru cresterea operativitatii, mesajele de acelasi fel se trimit la destinatie in asa zise plicuri electronice, adica un grup de mesaje care poarta un cod special al sistemului local iar la intrarea in reteua EUROGIRO primeste un alt tip de cod, ceea ce asigura o securitate destul de buna. Toate tranzactiile se transmit in euro, dar sistemul dispune de echipamente care asigura la destinatie conversia in moneda solicitata. EUROGIRO asigura mai multe tipuri de produse si servicii de transferuri de fonduri, dupa cum urmeaza: - transferul de credit (credit transfer), care dureaza intre 2 si 4 zile si care prezinta o varietate de moduri de transmitere; - transferul urgent de fonduri (1zi); - ordine de plata uzuale, cu o durata de 5 zile; - transferuri de fonduri catre conturile bancare ale non membrilor;
84

- livrare contra numerar cu ramburs (produsele sunt expediate prin posta si sunt eliberate destinatarului numai contra numerar); - servicii diverse de decontare in euro; - ordine de plata prin telefon; - plati pentru pensii. EUROGIRO functioneaza si in Romania prin Banc Post si Posta Romana. Transferurile se fac numai intre membrii EUROGIRO potrivit standardelor internationale folosite de acest sistem.

3.3.2.2 Procedeul WESTERN UNION si MONEY GRAM Transferurile rapide de fonduri au patruns si in domeniul serviciilor pentru populatie (retail banking). Pe plan international, transferurile rapide au fost determinate de circulatia fortei de munca din tarile mai putin dezvoltate catre cele avansate, de plecarea la studii a tinerilor si de extinderea relatiilor intre familii. Majoritatea acestor fonduri se transfera de catre persoanele care lucreaza, temporar, in alte tari. Acestea sunt persoane cu venituri modeste, care nu au conturi in banca si care doresc ca economiile lor sa ajunga cat mai repede la famiile din tara de resedinta. Pentru asemenea situatii exista firme specializate care ofera servicii de transfer rapid de fonduri in tot cursul anului, dintre care cele mai renumite sunt Western Union si MoneyGram din SUA. Aceste firme au pus la punct un sistem operational care are urmatoarele caracteristici. Infrastructura. Procedeul se bazeaza pe un centru informatic international, Centrul Operational, unde se proceseaza toate tranzactiile si un sistem de calculatoare in reteaua de agenti interconectate cu Centrul Operational prin intermediul caruia se pot efectua transferuri intre agentii indiferent de tara in care se afla, precum si transferuri intre agentii din aceiasi tara. Agentii din retea sunt de regula banci si institutii financiare, dar pot fi si oficii postale, agentii de turism, case de schimb valutar si alte entitati agreate de compania de transferuri. Operatiuni. Sub aspect operational, avem de a face cu un serviciu prin care se transfera bani intre doua persoane fizice si se elibereaza sumele destinatarilor de catre agentii

85

din retea. Suma maxima pentru o tranzactie este de 10.000 USD dar nu mai mult de 20.000 USD pe zi in cazul in care aceiasi persoana face mai multe tranzactii. Pentru tranzactiile intre 1.000 USD si 10.000 USD trebuie sa se obtina autorizarea vocala a Centrului Operational de catre agentul care efectueaza serviciul. Pentru a se asigura securitatea operatiunilor, fiecarui agent i se atribuie un numar de identificare si un PIN, informatii care sunt cunoscute numai de personalul autorizat sa efectueze tranzactii din cadrul agentului respectiv. Eliberarea banilor se face pe baza actului de identitate al beneficiarului. Daca acesta nu are act de identitate se poate folosi metoda unei intrebari test lansate de expeditor la care beneficiarul trebuie sa dea raspunsul exact. Clienti. Acestia sunt numai persoane fizice care se afla in relatii personale unii cu altii sau cu diverse institutii (invatamant, unitati financiare, diverse companii) fata de care au anumite obligatii banesti. Sub aspect statistic, clientii se pot grupa astfel: familii transferuri intre membrii de familie, in special transferurile efectuate de catre cei care lucreaza in strainatate; turisti - care in anumite situatii pot primi bani din tara de resedinta; studenti care pot primi bani pentru cheltuieli de scolarizare; reporteri aflati in strainatate care pot primii salarii si alte fonduri pentru cheltuieli curente; si alte categorii mai putin numeroase. Avantaje. Avantajele sunt in primul rand pentru clienti, dar nu trebuie neglijate nici cele pentru agenti. Avantajele pentru clienti constau in: rapiditatea in operare, maximum 10 minute; siguranta si confidentialitate; comoditate in utilizare, in sensul ca nu este necesara deschiderea unui cont; existenta unei retele largi de agenti; posibilitatea de a ridica banii de la oricare agent si nu numai de la cel nominalizat; sumele sunt disponibile imediat ce clientul se prezinta la un agent; posibilitatea transmiterii in afara de bani si a unui mesaj scurt. Pentru agenti, avantajele consta in comisioane, cresterea numarului de clienti, realizarea de publicitate interna si externa (includerea agentului in baza de date a sistemului si posibilitatea accesarii acestuia de catre orice alt agent). Fluxul operational se bazeaza pe un centru unic de procesare si o retea de agenti care fac operatiuni de primiri de sume de la persoanele emitente, transferuri de fonduri si eliberari de numerar persoanelor destinatare. Toate operatiunile se efectueaza direct de unitatile operative ale bancilor care intra in contact cu Centrul Operational din strainatate, deci in mod

86

descentralizat, ceea ce contribuie la cresterea operativitatii. Fluxul operational, respectiv de primire a sumelor, de transmitere a acestora si de plata se prezinta in schema 4. Schema 4. Fluxul operational

La transmitere: - ordonatorul (clientul) se adreseaza unui agent pentru un transfer de bani in tara de resedinta sau in alta tara si completeaza un formular tip (ordonator, suma, beneficiar, tara si localitatea de destinatie) si plateste valoarea nominala a transferului plus comisionul; - agentul incaseaza suma de la ordonator; - operatorul introduce datele tranzactiei in sistemul de transmisie; - tranzactia se prelucreaza si se transmite un numar de referinta; - ordonatorul primeste o copie a formularului cu numarul de referinta; - ordonatorul contacteaza beneficiarul si ii comunica numarul de referinta.

La primire: - beneficiarul se adreseaza unui agent si completeaza un formular tip pentru ridicarea banilor (numele ordonatorului, datele de identificare a beneficiarului si numarul de referinta);

87

- operatorul agentului platitor acceseaza sistemul pe baza numarului de referinta, identifica operatiunea si compara datele de pe formular cu cele de pe calculator si daca nu sunt deosebiri proceseaza operatiunea asteptand codul de plata; - operatorul primeste codul de autorizare a platii de la Centrul Operational; - clientul primeste banii si o copie de pe formular cu mentiunea efectuarii platii si numarul de referinta; - operatorul comunica Centrului Operational efectuarea platii si operatiunea se inchide. Agentii sunt obligati ca in afara de tehnica internationala de lucru sa respecte si prevederile legale interne cu privire la transferurile valutare, in cazul tarii noastre Regulamentul Valutar nr. 1/2004 emis de Banca Nationala a Romaniei. Cel mai mare volum de transferuri valutare pentru persosne fizice se realizeaza de companiile americane Western Union si MoneyGram. Western Union a fost infiintata in 1851 si este una din cele mai vechi si renumite companii americane. In 1870 compania a creat prima modalitate de transfer rapid a fondurilor pe distante mari, a introdus primul telegraf la New York si a utilizat pentru prima data telexul in anii 50. In prezent, Western Union este o companie subsidiara a First Data Corporation din SUA. Western Union a creat in 1990 o filiala pentru servicii financiare Western Union Financial Services care are un departament Western Union Money Transfer pentru transferuri rapide de bani in orice tara. Western Union avea la sfarsitul anului 2001 o retea de 361 de agenti in 189 de tari cu peste 110.000 de locatii active (tranzactii).Western Union mai are si unele produse ca Will Call, Quik Collect, Quick Pay, Quick Cash care sunt variante de plati rapide specifice unor produse. MoneyGram International Ltd. MoneyGram este o companie formata din MoneyGram Payment Systems Inc. si Thomas Cook Group Ltd., ambele firme de referinta din SUA, specializate in transferuri rapide de fonduri si diverse servicii financiare. Structura actionariatului s-a schimbat continuu, in anii 80-90 apartinea grupului American Express iar in prezent prin cotarea la bursa din New-York actionariatul s-a diversificat. Reteua MoneyGram cuprinde peste 25.000 de locatii active din peste 120 de tari.

88

Transferurile MoneyGram se fac numai in USD, astfel ca orice valuta se schimba in USD dar la un curs folosit de firma, de regula cel pentru cecurile de calatorie din ziua respectiva. Pentru transfer se plateste o taxa de catre clientul care trimite banii si care se imparte intre agentul expeditor, agentul destinatar si MoneyGram. Ca urmare, la eliberarea numerarului in valuta nu se mai percepe comision.

3.4 Sisteme ERP

Sistemul ERP (Enterprise Resource Planning) este instrumentul software care faciliteaz integrarea tuturor informaiilor dintr-o organizaie ntr-o platform unic. Scopul ERP este s asigure transparena datelor n cadrul unei organizaii i s faciliteze accesul la orice tip de informaie util n desfurarea activitii.

3.4.1 Istoric
Istoria sistemelor ERP dateaz din anii 1960 cand acest tip de aplicaie software era folosit cu preponderen pentru asistarea procesului de producie. Primul produs de acest tip a fost MRP (Material Resource Planning). Dei utile in activitatea de producie, aceste aplicaii nu ii extindeau functionalitile i spre alte zone de interes pentru o ntreprindere precum contabilitate, resurse umane, vnzri. Incepand cu anii 90 sistemele ERP au nceput s ia forma aplicaiilor actuale. Dei dupa apariia MRP funcionalitile acestui tip de programe au inceput s se extind, ERP -ul actual a luat fiin n momentul n care informaiile au putut fi centralizate ntr-o platform comun i funcionalitile sale au fost integrate. Astzi, sistemele ERP fac un nou pas in dezvoltarea lor prin utilizarea internetului pentru eficientizarea funcionalitilor. Clienii de la mii de kilometri distant pot avea acces la stadiul propriei comenzi sau la stocurile companiei furnizoare prin integrarea facilitilor ERP cu aplicaiile WEB.

89

3.4.2 Funcionaliti
Sistemele ERP, sunt programe modulare, fiecare arie de activitate a companiei fiind acoperit de catre o aplicaie specific. Modulele unui sistem ERP funcioneaz integrat utiliznd o baz de date comun, sau pot funciona independent. Pot fi enumerate cteva categorii de module care servesc la gestionarea cu eficiena a unei ntreprinderi: Producie: planificarea si urmrirea productiei Gestiune: evidena stocurilor, a furnizorilor, a plailor i ncasarilor Salarii: calculul salariilor i managementul informaiilor referitoare la personal Contabilitate: evidena financiar contabil Imobilizari: evidena mijloacelor fixe i calculul amortizrii CRM: managementul relaiilor cu clienii BI: rapoarte, analize, prognoze

3.4.3 Caracteristici
ERP este un sistem vast de planificare a resurselor companiei cu functionalitati suplimentare extrem de evoluate si de performante. Caracteristici principale: Organizeaza procesele si activitatile de afaceri punand la dispozitie informatii rapide, concrete si concise. Are abilitatea de a se adapta rapid la schimbarile permanente ale mediului comercial cu intreruperi minime ale activitatilor companiei. Ofera o interfata de utilizare moderna care va creste productivitatea prin scutirea timpului de lucru aferent operarii. Va sprijini luarea deciziilor manageriale pe baze unor informatii inteligente oferite in timp real Prin achizitia unui ERP, investiti in instrumente inovatoare, usor de folosit, adoptati tehnici de afaceri moderne si imbunatatiti randamentul afacerii.

90

Prin utilizarea unui ERP ramaneti in top intr-un mediu de afaceri competitional si mereu schimbator. Compania dumneavoastra va avea de castigat prin utilizarea aplicatiei, scutind resurse si timp si reducand costurile. Cu ajutorul unui ERP puteti obtine rezultate masurabile: atributiile dumneavoastra sunt indeplinite cu minim 40% mai repede decat timpul necesar altor sisteme. Activitatile vor fi executate intr-un mod mai rapid si mai linistit ca rezultat al utilizarii interfetei usor de accesat, mecanismelor incorporate pentru planificarea activitatilor si pentru functionalitatea si controlul fluxului de lucru.

Informatia va fi prezentata intr-un format gata de utilizat, conform necesitatilor personalului care utilizeaza aplicatia. Solutia ERP inglobeaza de asemenea si scenarii de business intelligence gata de utilizat. Prin urmare, si aspectele problematice dar si posibilitatile de dezvoltare vor fi mai usor de identificat si de actionat asupra lor.

Activitatea dumneavoastra comerciala va dobandi flexibilitatea si energia necesara in vederea utilizarii pe deplin a activitatii si va creste. Comunicarea intre companie si clienti va deveni mai rapida si mai eficienta.

3.4.4 Sisteme ERP implementate in Romania

Ascent Soft Microsoft Dynamics AX, Microsoft Dynamics NAV, Oracle EBS Gloomer ERP DistribNET DataLight Enterprise ERP WinMENTOR Enterprise Charisma ERP EXPERT X5 ERP

91

B-Org ERP, Neomanager Charisma Enterprise bcManager Professional iBis ERP Kabinet Suite Merlin ERP SeniorERP SoftOne Erp EMSYS - Enterprise Management SYStem Aplix ERP ActVise - Gestiune P@rtner.ERP Documenta ERP Solutions Factory MyERP

92

Bibliografie
1. Cretan, A., Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune, Editura ProUniversitaria, 2010. 2. Amza C.P. , Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare si de gestiune. Editura Cartea Studenteasc. Bucureti. 2008. 3. Chindea M. E , Proiectarea sistemelor informatice economice. Bucureti, 1999. 4. Oprea D., Analiza i proiectarea sistemelor informaionale economice, Ed. Polirom, Iai, 1999 5. Stanciu V., Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Ed. Cison, Bucureti 2000 6. Zaharie D., Rosca I., Proiectarea obiectuala a sistemelor informatice, Ed. Dual Tech, Bucuresti, 2002 7. Cozgarea G., Zaharie D., Utilizarea proiectarii orientate obiect in informatica de gestiune, A.S.E. 2004 8. Lungu I., Sabau Gh., Proiectarea sistemelor informatice economice. Bucuresti, 2000 9. Sabau Gh., .a., Sisteme informatice. Analiza, proiectare i implementare. Ed. Economica, Bucuresti, 2003 10.Morariu N., Proiectarea sistemelor informatice. Suceava, 2005. 11.Udric M., Modelarea orientat obiect. Ed. Cison, Bucureti, 2000. 12.Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu, Marian Stoica - "Informatica. Societatea Informationala E-Serviciile ",Editura Economica 2006. 13. en.wikipedia.org 14. www.bnro.ro

93