30

1. Tipuri de motoare asincrone

1.1 Motoare normale (condiţii generale):

- altitudine maximă - 1000 m;
- temperatura maximă 40 °C ;
- umiditatea relativă ( 65 ± 15 ) % la 20 °C (mediu temperat);
- lipsa vaporilor de apă, acizi etc. şi a prafului abraziv sau metalic.
Motoare asincron normale cu rotor în scurtcircuit
Se construiesc pentru P = 0,8100 [ KW ], U ≤ 500 [V ], n0 = 750  3000 [ rot / min ] în zece
gabarite dimensionale, cu tălpi de fixare sau cu flanşă.
Simbolizarea motoarelor cu rotorul de tip colivie este de forma: ASI-_ _ _ -S,M,L_, în
care: A - asincron; S - cu rotor în scurtcircuit; I - construcţie închisă; _ _ _ - un număr de
două sau trei cifre care indică distanţa de la axa arborelui la suprafaţa de aşezare a
tălpilor; S,M,L - lungimea rotorului maşinii (S - scurt; M - mediu; L - lung.); _ - numărul de
poli (sau lungimea în consolă a arborelui / numărul de poli).
Simbolizarea motoarelor cu rotorul bobinat este de forma: AFI-_ _ _ -S,M,L_, unde F
semnifică un rotor fazic.

1,2 Motoare asincrone speciale

Dintre motoarele asincrone speciale mai răspândite sunt: motoarele asincrone
monofazate şi motoarele asincrone duble.
a. Motoarele asincrone monofazate - au o
înfăşurare statorică monofazată, astfel încât nu mai
apare un câmp magnetic învârtitor rezultând dificultăţi la
pornire (în alegerea sensului de rotaţie).
Pentru determinarea sensului de rotaţie se poate
proceda prin mai multe metode, şi anume:
- prin imprimarea unui impuls exterior de rotaţie al
rotorului în sensul dorit;
- pornire cu fază auxiliară şi condensator de pornire;
- cu spiră în scurtcircuit (sau cu bobinaj de ecranare).
La motoarele cu spiră în scurtcircuit (fig.37), pe
statorul (1) pe lângă înfăşurarea obişnuită (4) care se
leagă la reţea, pe fiecare pol există o spiră în scurtcircuit
(3) în care se induce o tensiune electromotoare ce
determină un curent mare care creează un flux rotit cu
90 ° faţă de cel principal , creând un pol aparent, şi care
pune în mişcare rotorul (2) la pornire înspre polul
aparent.
Aceste motoare au moment de pornire M p mic.
b. Motoarele asincrone duble - asigură o turaţie de
sincronism de 6000 [ rot / min ] .
Există două variante:
-cu rotoare concentrice;
-cu rotoare coaxiale.
Mai răspândită este prima variantă. Ea are două Motoare asincrone monofazate cu
rotoare: un rotor central tip colivie; un rotor intermediar spiră în scurtcircuit
prevăzut la interior cu un bobinaj ca cel statoric, iar la
exterior cu o colivie în scurtcircuit. Statorul are înfăşurări normale. Cele două rotoare se
rotesc fiecare cu 3000 rot/min, astfel încât turaţia rotorului central este dublă (6000
rot/min).
 31

Motoare de curent alternativ cu turaţie reglabilă

Sunt motoare de curent alternativ cu rotorul bobinat, cu colector.
Avantaje:
- reglarea turaţiei în limite largi, cu aparatură simplă, şi sub sarcină;
- cuplu mare de pornire;
- caracteristică rigidă, mai ales la turaţii ridicate
Dezavantaje:
- construcţie mai complicată;
- prezenţa colectorului – dispozitiv cu uzuri mari şi care generează paraziţi
electromagnetici;
- elasticitate mare a caracteristicii la turaţii mici.

1.3 Motoare de curent alternativ monofazate cu colector

Constructiv se aseamănă cu cele de curent continuu, având un stator cu înfăşurare
de excitaţie şi un rotor (indus) bobinat cu
înfăşurările legate la un colector alimentat
de la reţeaua de curent alternativ. El poate
fi alimentat şi în curent continuu, de aceea
mai este numit şi motor universal.
Înfăşurarea inductorului este înseriată
cu cea a indusului, deci schimbarea
sensului de rotaţie se face prin schimbarea
sensului curentului în una din cele două
înfăşurări.
Reglarea turaţiei se realizează prin
reglarea curentului, fiind preferată reglarea
curentului în indus (se obţine o mai bună
stabilitate turaţiei la valori reduse).
În funcţie de modul de reglare a turaţiei, aceste motoare pot fi de trei feluri:
1 - cu reglare comună,
2 - cu reglare in indus,
3 - motoare cu repulsie.
Caracteristici:
Aceste motoare realizează turaţii mari şi foarte mari (până la 40.000 [ rot / min ] ). De
asemenea, ele realizează momente de pornire mari, M p = 2,5M n , în condiţiile unui curent
de pornire mic, I p < 3I n .

1.4 Motoare de curent alternativ trifazate cu colector cu alimentare în rotor (Schrage)

 32

Rotorul (indusul) are două înfăşurări separate pe fiecare fază: prima, dispusă la baza
crestăturilor, constituie primarul unui transformator rotativ în ∆alimentată de la reţea prin
trei inele colectoare; înfăşurarea secundară, dispusă peste primar, este, o înfăşurare cu
prize multiple cu capetele legate la lamele unui colector.
Tensiunea indusă în înfăşurarea secundară este culeasă la două seturi de perii A şi
B şi aplicată la înfăşurarea statorică trifazată. Periile au poziţia unghiulară β reglabilă,
astfel că tensiunea U, de frecvenţă relativă f2 este reglabilă.
Apar două situaţii:
- unghiul β pozitiv – se obţine rotire într-un sens, cu turaţie suprasincronă faţă de Ur;
- unghiul β = 0 (periile A şi B se află pe aceeaşi lamelă) - motor asincron cu
înfăşurarea indusului (stator) în scurtcircuit (alunecarea depinde de rezistenţa înfăşurării
statorice);
- unghiul negativ – β rezultă rotire în sens invers.
Pentru –1800 < β > 1800 vom avea turaţia – n < n0 >, nmax cu nmax = 2n0. Pentru
reducerea solicitărilor se limitează turaţia la intervalul 0,5 ⋅ n0 ≤ n ≤ 1,5 ⋅ n0 .
Avantaje:
- curentul absorbit este proporţional cu cuplul;
- caracteristica rigidă, ca a motorului de curent continuu cu excitaţie derivaţie la reglarea
fluxului de excitaţie φe ;
- cuplu mare de pornire, M p = ( 2 2,5) ⋅ M n , la curent mic de pornire I p < 2,5 ⋅ I n , fiind
posibilă pornirea directă până la puterea P = 60 [ KW ] ;
- raport de reglare a turaţiei până la 10 : 1 (chiar 50 : 1 la puteri mici);
- sunt economice în exploatare.
Dezavantaje:
- sunt scumpe;
- au timp de pornire mare.

Motor Schrage
 33

1.5 Motoare de curent alternativ trifazat cu colector cu alimentare în stator (Winter -

Eichberg)
Statorul (inductorul) - are înfăşurări trifazate ca la motorul asincron obişnuit şi este
alimentat de la reţea.
Rotorul – (indusul) este confecţionat din tole având înfăşurările legate la un colector
cu trei perii colectoare dispuse la 120 °. Periile se leagă la cursoarele unui transformator
de reglaj Tr (cu prize mediane la secundar).
60 f
Statorul produce un câmp magnetic învârtitor cu turaţia n0 = p , care induce în
rotor o tensiune U 20 de frecvenţă f 2 = f1 ⋅ s , care se însumează vectorial cu tensiunea Ur
aplicată prin transformator, rezultând un curent şi cuplul corespunzător.
Se disting trei situaţii:
-dacă cursorul Tr este la zero, U r = 0 şi motorul lucrează ca un motor asincron cu
rotorul în scurtcircuit;
-dacă cursorul este sus, U r = U r max şi în fază cu U 1 , deci în antifază cu U 20
rezultând un curent mic şi un cuplu mic, deci turaţie mică;
motorul funcţionează asemănător cu motorul asincron cu
rezistenţe în circuit rotoric;
-cursorul jos , U r = −U r _ max , opusă ca fază cu U 1 şi în
fază cu U 2, cu care se adună; rezultă curent mare, cuplu
mare, turaţie mare suprasincronă.
Domeniul de reglaj este ± 5 0% din n0 , deci raportul de
reglare Rn = 3 : 1 , cu randamente mari la turaţii n > n0 şi
randamente mai mici pentru turaţii n < n0 . Se poate obţine
chiar n = 0 .
Se construiesc pentru puteri mari (>100 KW) şi n0 = 1500
rot / min, cu porniri şi inversări frecvente.

2 Arborele electric
Arborele electric este un grup de maşini electrice
interconectate, în vederea sincronizării a două mişcări
realizate la distanţă, fără utilizarea unor legături mecanice.
Schema 1 – arbore electric realizat cu patru maşini
electrice; cea mai generală schemă cuprinde patru maşini,
după cum urmează.

Motor Winter - Eichberg

 34

Arbore electric cu patru maşini; diagrama vectorială a

tensiunilor şi curenţilor
m1 , m2 = motor asincron cu rotor tip colivie
m3 , m4 =motor asincron cu rotorul bobinat cu înfăşurările legate în opoziţie şi identice.
Dacă: n1 = n2 (funcţionare sincronă), tensiunile electromotoare E 3 şi E 4 induse în
rotoarele lui m3 şi m 4 sunt egale şi opuse, deci curenţii rotorici sunt nuli.
Dacă: n2 < n1 , tensiunile electromotoare E 3 şi E 4 nu mai sunt în antifază (fig.42),
rezultă E ≠ 0 şi I = I 3 + I 4
Se observă că I 3 este în fază cu E 3, dar I 4 este în antifază cu E 4 , deci m3 va
lucra ca generator, iar m 4 va lucra ca motor,
accelerând mişcarea n 2 , până ce din nou se
obţine egalitatea n1 = n2 .
Această variantă se foloseşte atunci când
puterile la cele două mişcări sunt aproximativ
egale şi mari.
Dacă un motor acţionează un lanţ
cinematic principal şi altul un lanţ cinematic
auxiliar, cu N p >> N a , se poate folosi un
arbore electric cu 3 maşini.
Schema 2 – arbore electric cu trei maşini
electrice.
Pentru a avea n2 ≠ 0 , este necesar ca
m3 să fie alimentat în rotor permanent de
tensiune electromotoare indusă în rotorul lui
Arbore electric cu trei maşini
m 2 , deci cele două mişcări nu sunt strict
sincrone, ci întotdeauna există un desincronism, care se menţine însă aproximativ
constant. În consecinţă, întotdeauna vom avea n2 < n1 .
 35

Schema 3: arbore electric cu două maşini electrice

Se foloseşte pentru viteze reduse şi puteri mici (R123reostate pentru echilibrare).
În acest caz ambele motoare trebuie să fie cu rotorul bobinat.
Dezavantajele arborelui electric:
- cost şi gabarit ridicat;
- necesitatea introducerii unor reductoare între motor şi organul de execuţie, în scopul
creşterii cuplului mecanic şi al reducerii turaţiei la lanţul cinematic; aceasta, deoarece la
turaţii mari ale motoarelor sincronizarea este mai bună.

3. Motoare de curent continuu

Sunt formate dintr-un stator sau
inductor, care poartă bobinele de excitaţie
şi un rotor sau indus având înfăşurările
legate la un colector cu perii şi alimentate
de la o sursă de curent continuă.
După modul de alimentare a
inductorului se deosebesc patru tipuri de
motoare de curent continuu:
a - cu excitaţie serie
I = Ir = Ie = f ( M )
Prezintă o caracteristică mecanică
foarte elastică şi neliniară.
Ca urmare a egalităţii dintre curentul
de indus şi cel de excitaţie, fluxul magnetic
este dependent de mărimea cuplului şi
astfel, curba caracteristică este puternic
căzătoare.
Nu pot fi folosite în cazul maşinilor- Motor cu excitaţia serie; caracteristica mecanică
unelte; domeniul clasic de utilizare este cel
în care sunt necesare cupluri mari de
pornire: maşini de ridicat, de transportat etc.
b - cu excitaţia derivaţie
I = Ir + Ie
I e = ct . ⇒ Φ e = ct .
Aceste maşini prezintă o caracteristică
naturală (cn) rigidă şi aproximativ liniară.
Explicaţia constă în faptul că curentul de Motor cu excitaţia derivaţie; caracteristica
mecanică
excitaţie este parţial independent de cel din
indus, fluxul rămâne şi el oarecum constant
şi astfel cuplul dezvoltat rămâne la rândul
lui constant. În realitate insă, ca urmare a
căderilor de tensiune pe sursă,
proporţionale cu încărcarea mecanică,
tensiunea aplicată pe înfăşurarea de
excitaţie are o oarecare variaţie şi astfel şi
cuplul dezvoltat variază odată cu variaţia
sarcinii, însă într-o măsură cu mul mai mică
decât la motoarele serie.
c - cu excitaţie separată
Ia – reglabil Arbore electric cu două maşini

Motor cu excitaţie separată

 36

Ie, Φ - reglabile
Prezintă o caracteristică naturală rigidă, cu posibilităţi largi de reglare a turaţiei.
Ca urmare a independenţei totale a curentului de excitaţie şi deci a fluxului Φ e,
cuplul dezvoltat rămâne constant şi astfel căderile de turaţie nu se schimbă; altfel spus, în
orice punct de pe caracteristica
mecanică, de astă data liniară, căderea
de turaţie este mică şi aceeaşi.
Acest comportament este cu atât
mai evident cu cât puterea motorului
este mai mare deoarece rezistenţa
electrică a indusului mai mică, şi astfel
panta caracteristicii este mică.
Din aceste motive, un asemenea
tip de motor este recomandat în cazul
maşinilor-unelte de dimensiuni mari. În
cazul maşinilor de putere mai mică, se
folosesc motoare cu excitaţia realizată
de magneţi permanenţi. În această
situaţie reglarea turaţiei este rezonabil
să se facă prin reglarea tensiunii de
indus.
d - cu excitaţie mixtă
I = Ia + Iep
şi Ia = Ies
Motorul dispune de două fluxuri de
excitaţie: serie - Φ s, şi paralel - Φ p, cu
posibilităţi de reglare independentă.
Cele două fluxuri pot să se adune
sau să se scadă, astfel că faţă de
caracteristica (1) corespunzătoare
motorului cu excitaţie derivaţie, pot să
apară următoarele cazuri: Motor cu excitaţie mixtă
- dacă fluxurile celor două înfăşurări se
însumează algebric, rezultă carac-teristica (2) neliniară şi cu o dependenţă pronunţată a
turaţiei cu momentul (caracteristică elastică);
- dacă fluxurile se scad, se obţine o caracteristică rigidă (3), sau chiar o caracteristică de
tipul (4) care este însă instabilă.
În acţionarea instalaţiilor industriale, cele mai răspândite sunt motoarele de curent
continuu cu excitaţie derivaţie.