ECOLOGIE

Termenul de ecologie" provine din cuvintele greceti ecos, care nseamn cas", i
logos, ce se traduce prin tiin". Cu alte cuvinte, ecologia nseamn tiina studierii
habitatului". Zoologul Ernst Haeckel a fost primul care, n anul 1866, a formulat i definit
termenul de ecologie, ca tiin care se ocup cu studiul interaciunii dintre organisme i
mediul nconjurtor.
Pornind de la ideea c omul este i el un participant la meninerea echilibrului fin
dintre diferitele ecosisteme ce formeaz mediul nostru ambiant i, de asemenea, c existena
sa depinde de legtura cu celelalte organisme, exist o preocupare contemporan pentru
conservarea i ameliorarea strii mediului natural. Ecologismul poate fi definit ca o filosofie
i ca o micare social care ncearc s influeneze, prin activism i educaie, procesele
politice i economice n vederea protejrii resurselor naturale i a ecosistemelor.
Cldirile joac un rol important n contextul general al conservrii mediului
nconjurtor, pentru c arhitectura presupune o motenire a trecutului, dar i a da mai departe,
generaiilor ce vin, o via i un mediu mai bune dect cele actuale. Construciile sunt
responsabile pentru aproximativ 40% din consumul de energie al Europei i pentru un procent
semnificativ al emisiei de gaze cu efect de ser. Aceste lucruri pot fi evitate ns prin
proiectarea unor cldiri al cror consum de energie s fie att de mic, nct s se poat baza n
ntregime pe sursele de energie regenerabil.
Arhitectura durabil" este o sintagm general care descrie tehnici de proiectare din
domeniul arhitecturii care sunt ecologic-contiente. n sens larg, arhitectura durabil i
propune s micoreze impactul negativ al cldirilor asupra mediului, prin creterea eficienei
i moderaiei n utilizarea de materiale, energie i spaiu ocupat. Practica designului ecologic
este o modalitate de aplicare a principiilor dezvoltrii durabile, astfel nct aciunile i
deciziile de astzi s nu inhibe oportunitile de dezvoltare ale generaiilor viitoare.
Principalele direcii din arhitectura durabil sunt micorarea consumului de resurse, precum
energia convenional, apa i materialele de construcie, i reducerea impactului construciilor
asupra mediului nconjurtor, printr-o proiectare i exploatare mai bune.
Principiile de proiectare caracteristice unui case ecologice presupun o serie de msuri
ce au ca scop eficientizarea funcionrii cldirii. Un lucru de care trebuie inut cont este c
toate cldirile sunt asemenea unor organisme vii, care au mereu alte nevoi. Cldirile nu sunt
la fel pe timp de zi sau noapte, pe timp de var sau iarn. Ele trebuie s respire, s transpire,
s se dezbrace sau s se mbrace, s comunice cu ceea ce le nconjoar."

BIBLIOGRAFIE:

Wikipedia sustainable architecture article

http://laboratorulverde.wordpress.com

PATOLOGIE
Importanta patologiei in constructii consta in intelegerea alcatuirii, utilizarii si
mentinerii unei constructii precum si cunoasterea si identificarea cauzelor degradarilor de
orice natura.
Patologia in constructii este un domeniu specializat de stiinte aplicate. Se ocupa cu
determinarea cauzelor problemelor proiectului (sau "afectiunea") si cu modificarile structurale
si functionale care apar in conditii dificile sau speciale. Ca si in medicina, baza de cunostinte
pentru studiul de patologie se poate baza pe "autopsii", ale unor constructii afectate, sau pe
analiza celor de functionare defectuoasa. Informatiile rezultate tehnologic reprezinta sinergia
multor domenii de proiectare, de executie, cunoasterea materialelor, fizica, chimia, biologia.
Rezultatul poate localiza degradari sau probleme ale constructiilor prin stabiliarea unor
sisteme individuale; astfel se izoleaza si se indica problema unui sistem sau unui grup de (sub)
sisteme, cum ar fi anvelopa cladirii (acoperis, placare, pereti cortina, etc.) Din nou, la fel ca in
medicina, se incearca gasirea unei corelatii clare intre simptomele clinice observate si
modificarile patologice.
In ciuda limitarilor anologice de imprumut de la lexicul medical, acesta ne furnizeaza
un vocabular bine dezvoltat si o metodologie dovedita de diagnostic. Deteriorarea afecteaza
toate materialele, si, prin urmare, toate cladirile. Faptul ca materialul este unul recent
descoperit nu inseamna ca este scutit de legile termodinamicii. El, de asemenea, se va
deteriora. Cladirile pot avea probleme, dar acestea nu sunt neaparat din vina proiectantului.
Detaliile cele mai bine proiectate vor esua din cele din urma pentru acelasi motiv pentru care
toate materialele se vor deteriora. Deteriorarea nu este o exceptie si nu este intotdeauna
sinonima cu esecul.
Mecanismul de deteriorare se poate divide analitic in doi factori care se combina
pentru a produce un mecanism specific: proprietatile inerente ale materialului si atmosfera sau
mediul in care aceste proprietati opereaza. Proprietatile unui anumit material, element sau
structura, atunci cand sunt luate impreuna, nu sunt numai descriptive, ele sunt definitive.
Pentru ca performanta sa fie previzibila si exacta, atributele care definesc proprietatile trebuie
sa fie cuantificabile. Atunci cand sunt asamblate intr-o lista sau intr-un tabel, aceste proprietati
cuantificate ofera mai mult decat o descriere literara a materialului, ele sunt materialul in sine.
Atunci cand este expus la mediu deschis, un material, sau mai bine zis proprietatile sale vor
conduce la mecanisme de deteriorare. Mediul inconjurator reprezinta, in esenta, totul inafara
elementului in cauza.

Deteriorarea incipienta este

perioada
imediat
urmatoare
finalizarii constructiei, atunci cand
toate sistemele, simultan, sunt noi.
Cladire este in forma sa finala si
iluzia este ca nu se petrece o
degradare.
In
realitate,
mecanismele de deteriorare sunt
deja active, desi la nivel
microscopic.
Retelele
de
microfisuri reprezinta debutul;
celulele de coroziune se formeaza
etc. Durata acestei perioade
incipienta depinde de proprietatile
materialelor, calitatea detaliilor si
agresivitatea mediului.
Deteriorarea accelerata incepe cu primul esec al unui subsistem si se extinde pana la
un punct maxim, care este definit ca punctul zero utilitate. Acesta va fi urmat si de alte
subsisteme, ducand pana la colapsul cladirii ca intreg.
Exista mai multe tipuri de patologie: patologia anvelopelor, patologia masei
constructiei, patologia legata de reactia cu solul etc. Analiza de patologie vizeaza trei aspecte:
sanatatea oamenilor, sanatatea constructiei, sanatatea mediului.
Degradarile constructiilor sunt generate de diverse cauze: factori climatici, biologici
(animale, plante, microorganism, bacterii), dezastre naturale (seisme, inundatii, alunecari de
teren, avalanse, incendii, furturni etc.), actiunile omului (poluare, neglijenta in exploatare,
neglijarea masurilor de siguranta, degradarea intentionata, etc).
Din punct de vedere climatic, diversi agenti duc la degradari specifice. Modificarile
periodice de temperatura duc la fisuri verticale in mortarul si rosturile zidariei de la partea
superioara a cladirii; modificarile zilnice de temperatura duc la macinarea mortarului din
rosturi ca urmare a tensiunilor din dilatare; precipitatiile conduc la antrenarea sarurilor
solubile si recristalizarea lor pe suprafetele zidariei, la degradarea elementelor de constructie
in timp, indiferent de material; fenomenul repetat de inghet-dezghet duce la fisuri; apele de
infiltratii si condensul produc cele mai periculoase efecte prin atragerea pe suprafata de
condens a particulelor atmosferice incarcate cu agenti chimici distructivi, precum acidul
sulfuric, cauzand depozitarea pe suprafata zidariei a sarurilor si oxizilor.
Exemplu: Patologia paramentelor este legata in mare masura de problematica poluarii si
natura materialelor. (factori climatici precipitatii, vant, ploaie; factori de poluare - arderea
incompleta a combustibililor fosili, rezulta particule negre, grasimi, acizi grasi, compusi de
sulf, etc.; substante chimice: sulfati, nitrati, gudroanele - se depun pe cladiri si formeaz
crusta neagra, care, pe langa faptul ca este inestetica, se poate incrusta in pereti, iar prin acizii
formati ataca materialul constructiei; daca o constructie are zidaria realizata din mortar de var

( CaCo3), datorita ploilor

acide ce contin H2SO4 sunt
atacati,
formeaza
noi
compusi mai slabi si mai
putin rezistenti la agenti
mecanici ( gips-CaSO4).
Nitratii, prin acumulare pe
suprafata pietrei si prin
cristalizare
in
masa
substantei duc la fracturarea
structurii sale poroase.)

Exemple de masuri pentru impiedicarea degradarii din punctul de vedere al actiunii apei:
drenuri de ghidare a apelor cu rigola si canalizare, piatra sparta sau pietris protejat de retea
prin fibra de sticla, evaporarea apei prin zona libera, metode de uscare a construciei(procedee
asmatice, electrozi introdusi in masa constructiei), uscare prin electrosmaza, climatizare,
drenare cu sifoane in zid, canale de infrastructura.
BIBLIOGRAFIE:
Samuel Y. Harris BUILDING PATHOLOGY: DETERIORATION, DIAGNOSIS AND INTERVENTION
David Wah BUILDING PATHOLOGY: PRINCIPLES AND PRACTICE

CONTROL SOLAR SI LUMINA NATURALA

Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al volumelor reunite sub

lumina. Ochii nostri sunt facuti pentru a vedea formele sub lumina; umbrele si luminiile
scot in evidenta formele; cubul, conul, sfera, cilindrul sau piramida sunt marile forme
primare pe care lumina le scoate bine in evidenta; imaginea lor ne apare limpede si
tangibila, fara nici o confuzie. Iata pentru ce ele sunt forme frumoase, cele mai frumoase
forme. Le Corbusier.
Soarele reprezinta bogata sursa de lumina naturala pentru iluminarea formelor si
spatiilor in arhitectura. Penetrand un spatiu prin ferestre sau luminatoare, energia luminoasa a
soarelui se napusteste asupra suprafetelor din incapere, le insufleteste culorile si le releva
texturile. Prin tiparele schimbatoare ale luminii, si umbrelor pe care le creaza, soarele anima
spatiul incaperii, si articuleaza formele din cadrul acesteia. Energia luminoasa poate sa
clarifice forma unui spatiu, sau, dimpotriva, sa o distorsioneze, in functie de intensitatea si

dispersarea acesteia in cadrul incaperii. Culoarea si stralucirea luminii solare pot crea o
atmosfera festiva, in timp ce o lumina naturala difuza poate crea stari de melancolie.
S-a sugerat ideea ca efectele de iluminare pot sa constituie un limbaj aparte. De exemplu, daca
se doreste ca un obiect sa primeasca atentie
maxima, acel obiect se lumineaza intens,
deoarece in momentul in care o persoana
paseste intr-o incapere observa prima data
obiectul cel mai luminos din spatiul respectiv.
Aceasta se numeste atractie fototropica. In
cazul obiectului intens luminat mesajul
transmis este pur si simplu: Priveste aici!
Insa, pe de alta parte, daca o sursa de lumina
este prea puternica, astfel incat dauneaza ochiului, mesajul transmis este Priveste in alta
parte! Astfel de consideratii sunt foarte importante in functie de necesitatea iluminarii.
Inca din anul 1920, arhitectura moderna a promovat faada puternic vitrata insa, odat
cu utilizarea pe scara larga a sticlei, s-au evideniat tot mai clar dezavantajele acesteia
(pierdere de energie si supranclzire). Primele soluii au fost identificate de celebrul arhitect
Charles-Edouard Jeanerret (Le Corbusier) si s-au conturat prin conceptele de "respiratie
exacta" si "zid neutralizator". Implementarea acestor principii a impus folosirea pe scara larga
a sistemelor de condiionare a aerului insa, ulterior, au aprut diverse critici aduse consumului
ridicat de energie necesara acestor echipamente. Muli considerau inutila separarea de
condiiile climatice locale/regionale a noilor creaii arhitecturale, concretizate prin cldiri cu
vitraje de mari dimensiuni. Aceste demersuri au fost susinute, mai ales, de criza energetica
din anii 1973-1974, cnd cotaia petrolului a nregistrat cote alarmante.
Momentul de impas a impus aplicarea unor soluii urgente, dezvoltarea unui vitraj cu
performante multiple, capabil sa realizeze autoreglarea dinamica a fluxului de energie din
exterior spre interior si viceversa, fiind unanim acceptata.

Una dintre soluiile aplicate in cazul

construciilor cu vitraje de mari dimensiuni
reprezint faadele duble (double skin).
Plasarea unei membrane de sticla in fata
peretelui cortina propriu-zis asigura protecie
suplimentara mpotriva polurii si condiiilor
climatice. Se formeaz, astfel, o cavitate
intermediara, un microclimat propriu
construciei, cu avantaje multiple. In afara
umbririi in condiiile sezonului estival, o
calitate importanta este aceea a crerii unui
strat de aer cald, prin intermediul radiaiei
solare absorbite. Acesta este antrenat de
circulaia aerului si micoreaz astfel
transferul la suprafaa sticlei. Membrana
exterioara vitrata reduce presiunea aerului si
ofer posibilitatea ventilrii naturale a
birourilor chiar si la nivelurile superioare ale
construciei, diminundu-se astfel costurile
cu energia necesara sistemelor de
condiionare sau climatizare.

BIBLIOGRAFIE:
Solar Control & Shading devices, Princeon University Press 1957
Controlul Insoririi, Note de curs prima editie 1991 Fizica Constructiilor, arhitect Mihai Opreanu
Solar Architecture, Strategies Visions Concepts, DETAIL

HIGROTERMICA
Noiunea de cldire definete o construcie nchis, dotat cu instalaii, destinat s
adposteasc omul, activitatea omului i produse ale activitii omului.
Ca orice bun creat de om, destinat unui anume scop, o cldire este un sistem, care ndeplinete
funcia pentru care a fost conceput, prin prile sale componente. Ca urmare, proiectarea
cldirilor este o activitate contient, organizat pe principiile conceptelor de sistem i de
performan, materializate n legi i n coduri de proiectare.
Higrotermica are ca obiect studiul legilor fizice care guverneaz schimbul de energie
termic i masa de vapori i de aer n cldiri.
Prin proiectarea higrotermic se urmrete realizarea calitilor cldirii, care decurg din
funcia crora i este destinat i din contactul nemijlocit dintre cldire i mediul exterior, pe
care l influeneaz i de care este la rndul ei influenat.
O proiectare higrotermic corect presupune:

-cunoaterea parametrilor ambianei interioare care influeneaz confortul higrotermic i

limitele de variaie ale acestora;
-cunoaterea parametrilor ambianei exterioare care influeneaz confortul din cldiri i a
valorilor de calcul ale acestora;
-stpnirea unor metode ct mai precise de evaluare a rspunsului cldirii la variaiile
parametrilor ambianei interioare i exterioare, astfel nct s se poat asigura condiiile de
confort, n perioada cald i n perioada rece a anului, cu consumuri optime de materiale de
construcie i de energie necesar exploatrii cldirii.
Calculul debitului de aer necesar i a numrului de schimburi orare necesar pentru
eliminarea noxelor din ncperi

Debitul de aer necesar pentru diluia noxelor din interior pn la concentraia admisibil se
determin cu relaia :

Dac Ce,ef > Ce,ad debitul efectiv de aer necesar pentru diluia noxelor existente n interior se
determin cu relaia:

Not: Relaiile 3.89 i 3.90 sunt valabile pentru asigurarea cantitii de oxigen i pentru
limitarea cantitii de umiditate.
Pentru eliminarea excesului de cldur din ncperi, debitul orar de aer necesar, se determin
cu relaia:

n care:
Qa este cantitatea total de caldur degajat n procesul tehnologic din ncpere, n Kcal/h;
Qc - cldura pierdut prin elementele de construcie care delimiteaz ncperea, n Kcal/h;
ii, ie - entalpia absolut a aerului interior, respectiv exterior, n Kcal/m 3 , n funcie de temperatur,
presiune i umiditatea relativ a aerului.
Valori ale entalpiei aerului, la presiune de 1000 mbar i diferite temperaturi se pot prelua sau
calcula utiliznd valorile din Anexa 3.22.
Pentru determinarea numrului de schimburi de aer orare, debitul efectiv se ia cel puin egal
cu cel necesar.
Numrul minim de schimburi orare de aer se calculeaz cu relaia :

n care V este volumul ncperii considerate, n m 3.

n relaia 3.92 debitul necesar orar se alege cel mai mare, rezultat din relaiile 3.89, 3.90 sau
3.91. n acest fel se asigur simultan eliminarea celor trei noxe.
Schimbul de aer din cldiri se realizeaz prin ventilare natural nedirijat, dirijat i mecanic.

n cazul ventilrii naturale nedirijate schimbul de aer se realizeaz prin neetaneitile

tmplriei i prin manevrarea uilor i ferestrelor.
Ventilarea natural dirijat se realizeaz prin canale i/sau prin orificii de ventilare.
Schimbul de aer prin zona opac i prin rosturile de mbinare a elementelor de construcie se
neglijeaz.
La ventilarea mecanic se recurge numai n cazuri speciale i se rezolv de specialiti n
domeniu.
Debitul orar efectiv este rezultatul nsumrii debitului schimbat prin tmplrie, la care se
adaug, dac este cazul, cel schimbat prin canale i/sau orificii de ventilare.
Debitul orar care se schimb prin neetaneitile tmplriei este dat de relaia:

n care:
Sf este suprafaa tmplriei, n m2;
a coeficientul de permeabilitate la aer al tmplriei n m 3/m s (Pa)2/3, ale crui valori sunt date
n Anexa 3.23, pentru sisteme constructive de ferestre din lemn, produse n Romnia. Pentru
tmplrie cu alte alctuiri constructive se recomand consultarea prospectelor firmelor
productoare;
l lungimea rosturilor de mbinare, n m;
p diferena de presiune ntre interiorul i exteriorul ncperii, n Pa;
Diferena de presiune este efectul diferenei de temperatur i al presiunii i suciunii vntului.
Componenta dat de vnt se poate neglija deoarece aciunea vntului este periodic i, uneori cu
sens defavorabil. Debitul orar specific de aer, pe m 2 de fereastr, este limitat pe timp de iarn la
maximum 10,5 m3/m2h.
Diferena de debit de aer orar necesar se asigur prin canale sau prin orificii
de ventilare. Debitul de aer schimbat prin canale de ventilare, dac se
consider numai diferena de presiune din gravitaie, iar gura de admisie are
aceeai arie A ca i gura de evacuare, se poate calcula cu relaia de mai jos:

n care:
A este aria seciunii canalului, n m2;
H nlimea activ a canalului de ventilare, n m;
Ti, Te temperatura aerului interior, respectiv exterior, n C.
Din relaia 3.94 se poate calcula aria seciunii canalului, dac se egaleaz D ef
cu Dnec.

Ventilarea natural prin canale se utilizeaz la cldirile civile, la ncperi care nu au ferestre
spre exterior i nu sunt dotate cu mijloace mecanice de ventilare (bi, closete, cmri, oficii,
chicinete, etc.) i la cldiri social-culturale, care impun condiii igienico-sanitare deosebite
(sanatorii, spitale, laboratoare,etc.).
Sistemul de ventilare natural prin canale se recomand i la ncperile cu ferestre, pentru
asigurarea debitului de aer necesar, n special n cazul soluiilor moderne de ferestre cu sisteme de
etanare.

Ventilarea se poate realiza cu canale individuale, cu racordarea unei camere sau a dou camere
pe nivel (vezi fig.3.15) i cu canale colectoare din tuburi separate i din tuburi comune (fig.3.16,
3.17a,b,c).
n cazul canalelor individuale se recomand:
- seciunea canalului poate fi rotund, ptrat sau dreptunghiular, caz n care raportul laturilor
este de 1,5;
- aria seciunii libere a canalului este de minimum 130 cm 2 la canalele din tabl, PVC i beton
prefabricat, cu nlimea egal cu a unui nivel i de 155 cm 2 la cele executate cu tuburi i
blocuri prefabricate sau din zidrie de crmid;
- pentru fiecare ncpere se prevede un canal de ventilare, care se continu pn deasupra
terasei sau acoperiului; racordarea fiecrei ncperi se face sub planeu;
- se pot cupla dou ncperi alturate la un canal individual, prin decalarea obligatoie a gurilor
de admisie;
- canalele netede i neabsorbante de umiditate se vor izola termic, n zona podului, pentru a
limita formarea condensului;
- la partea superioar canalele se vor prevedea cu cciuli de protecie, copertine, deflectoare
sau dispozitive de evacuare cu jet vertical.
n cazul sistemelor de ventilare cu canale colectoare se recomand:
- aria seciunii libere a canalului colector va fi cuprins ntre 400 i 500 cm 2, pentru cldiri cu
nlime pn la 40 m;
- numrul maxim de canale individuale racordate la un canal colector, este n funcie de
nlimea activ medie Hm a canalului colector, calculat cu relaia:

n care:
h1, , hn este nlimea activ a canalelor stabilit ca n fig. 3.16;
n numrul de canale racordate la un canal colector (vezi Anexa 3.13).
- evacuarea aerului viciat se va realiza la cel puin 50 cm deasupra acoperiului teras; la
cldirile cu pod supranlarea canalului de evacuare peste acoperi va respecta condiiile
prevzute pentru courile de fum;
- canalul colector se protejeaz mpotriva precipitaiilor cu cciuli de protecie, copertine,
deflectoare sau dispozitive de evacuare cu jet vertical;
- pentru curire, pe canalul colector se prevede o ui de cel puin 400 cm 2, amplasat n
podul cldirii i alta la minimum 50 cm sub cel mai jos racord sau n subsol.

n
fig.3.16
este redat racordarea canalelor simple la canalul colector, iar n fig.3.17 sunt prezentate detalii
pentru canale de racordare i colectoare simple i pentru canale comune.
Pentru proiectarea operativ, Normativul C107/1-97 prevede un numr minim
i un numr recomandat de volume de aer pe or, pentru diverse tipuri de
ncperi, pentru ferestre cu coeficientul de infiltraie a = ( 0,2 0,3 ) 10 -4
m3/m s Pa. (vezi Anexa 3.11).
Sistemul de ventilare natural prin orificii n pereii exteriori se recomand
la cldiri cu concentraii ridicate de noxe. Gurile de admisie se amplaseaz la

partea inferioar iar cele de evacuare la partea superioar a pereilor, pe

faade opuse.
Acest mod de ventilare are la baz diferena de presiune care se creaz datorit diferenei de
temperatur dintre aerul rece, greu din exterior i cel cald, mai uor din interior. ntruct vntul
poate afecta radical eficacitatea sistemului de ventilare, se recomand ca acestea s fie amplasate
n sistem dublu, n ambii perei exteriori i s fie deschise i nchise n funcie de direcia de
aciune a vntului
Debitul orar care se schimb printr-un orificiu de arie A o, m2, este dat de
relaia:

n care:
m este coeficientul de trecere i strangulare a curentului de aer, cu valoarea de 0,64 pentru seciuni
dreptunghiulare.
h distana de la planul neutru al axului orificiilor, n m (vezi fig.3.18);
i , e greutatea specific a aerului exterior i interior, n kg/m 3, calculat cu
relaia de forma:

Dac se egaleaz debitul orar D

cu cel necesar eliminrii noxelor (cel mai mare rezultat din calcul), se poate
determina aria necesar a orificiilor de admisie sau de evacuare a aerului
viciat cu relaia:

Numrul n minim necesar de schimburi orare de aer pentru asigurarea

calitii aerului prin ventilare natural se obine ca raport ntre debitul orar
maxim necesar i volumul nclzit al cldirii, cu relaia 3.86.

BIBLIOGRAFIE:

Proiectarea higrotermica a cladirilor civile cu metode normative Emil comnsa, Ioam Moga, Constantin
Munteanu

FIZICA CONSTRUCTIILOR

ECOLOGIA
PATOLOGIA
HIGROTERMICA
CONTROL SOLAR SI LUMINA NATURALA

TURCU ANDREI
GR. 44A.