Istoria vampirismului. Despre vampiri.

Primii vampiri
Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de
la asirienii si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o
zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, �cea
care sterge�), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau
ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pintecele mamei, vina si adulti, sugea
singele barbatilor tineri, provocind boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori,
Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori � cu cap de leu.
Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un
alt zeu rau, care a infrint-o cindva pe Lamastu.

Lamastu este asociata cu Lilith, o figura proeminenta din unele texte iudaice.
Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar versiunea cea mai vehiculata a
povestii este ca ar fi fost prima femeie. Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam si pe
Lilith din pamint, din care cauza intre ei aparusera in curind neintelegeri.
Lilith a refuzat sa i se mai supuna lui Adam si a plecat din Eden, nascindu-si
propriii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi. Fiindca ea a
refuzat, ingerii i-au promis ca-i vor ucide zilnic cite 100 de copiii pina cind va
hotari sa se intoarca. Lilith, in schimb, a jurat ca va distruge copiii oamenilor.
Imaginea lui Lilith ca ucigasa de copii, se pare ca a fost preluata direct din
legenda despre Lamastu. Si Lilith este descrisa ca un demon cu aripi si gheare
ascutite, care vine noaptea sa fure copiii nou-nascuti sau fetii din femeile
insarcinate. Desi este descrisa ca o creatura terifianta, Lilith are calitati
seducatoare. Evreii credeau ca ea vine noaptea la barbati sub forma unui succubus
(femeie-demon care intretine contacte sexuale cu barbatii, cind acestia dorm).

Grecii antici se temeau de niste creaturi asemanatoare, in special de Lamia, o

demonita cu cap si trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului � de sarpe.
Intr-o versiune a legendei despre Lamia, aceasta a fost una dintre amantele
muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a
innebunit-o pe Lamia si ea si-a mincat toti copiii. Cind si-a dat seama ce a
facut, Lamia s-a infuriat atit de tare, incit s-a transformat intr-un monstru
nemuritor care, din gelozie, a inceput sa suga singele pruncilor. Grecii se temeau
si de Empusai, fiica malefica a lui Hecate si zeita vrajitoriei. Aceasta, putind
sa-si schimbe infatisarea, iesea noaptea din Hades (lumea subterana), sub forma
unei femei frumoase, si seducea pastorii de pe cimp, devorindu-i. O creatura
similara, Baobhan Sith, se face prezenta si in folclorul celtic.

Vampirii apar si in mitologia Asiei. Printre personajele de cosmar, descrise de

folclorul indian, sint Rakshasa (o creatura care isi poate schimba forma si
devoreaza copii) si Vetala. Ambii demoni preluau controlul asupra cadavrelor si
atacau oamenii vii. Folclorul chinez ne spune ca unii morti pot sa se ridice din
mormint si sa se intoarca in lume. Aceasta se intimpla atunci cind spiritul unei
persoane (p�o) nu putea ajunge in lumea de dincolo, din cauza faptelor rele comise
in timpul vietii. Spiritul, infuriat de soarta-i oribila, readucea trupul la viata
si ataca oamenii noaptea. Un mort � deosebit de periculos, cunoscut si ca Kuang-
shi (sau Chiang-shi), putea sa zboare si sa ia diverse forme. Acesta era acoperit
de par alb, avea ochi rosii, stralucitori, si isi musca victimele cu dintii
ascutiti.

Triburile nomade si negustorii au raspindit diferite legende despre vampiri in

intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Cu timpul, diversele elemente ale
acestor povesti se combinau, creind alte mituri despre vampiri.

Vampirii nostri si ai vecinilor

Legenda celui mai celebru vampir european, Dracula, si cele care au derivat din
aceasta au fost inspirate direct din folclorul Europei de Est. Arhivele istorice
contin zeci de figuri mitice de vampiri in regiune, datind de sute de ani. Desi au
diferite caracteristici, majoritatea acestor vampiri se pot clasifica in doua
categorii: demoni (sau supusii diavolului), care au reanimat cadavre ca sa poata
umbla printre cei vii, si spirite ale mortilor care nu vor sa-si paraseasca
propriile trupuri. Dintre primii, cei mai importanti au fost upir (Rusia) si
vrykolakas (Grecia). In aceste traditii, pacatosii, pruncii care n-au primit
botezul si alti oameni, care nu apartineau credintei crestine, puteau fi reanimati
dupa moarte. In special, erau vizati vrajitorii, fiindca si-au vindut sufletul
diavolului inca in timpul vietii.
Parasindu-si mormintele, aceste cadavre terorizeaza comunitatea, hranindu-se cu
singele celor vii. Se spune ca ele trebuiau sa se intoarca periodic in morminte,
pentru a se odihni. Cind oamenii presupuneau ca un mort a devenit vampir, ii
exhumau trupul si incercau sa alunge din el spiritul malefic. Cel mai des
distrugeau cadavrul prin decapitare, incinerare sau infigindu-i o tepusa in inima.
Totodata, mortii puteau fi ingropati cu fata in jos, ca sa sape in pamint si sa nu
iasa afara in cazul in care nu vor fi primiti in lumea cealalta. Altii puneau o
tepusa deasupra cadavrului, pentru ca acesta, de va incerca sa iasa din groapa, sa
se intepe.

Vampirii din Moldova si Valahia sint numiti strigoi. Acestia sint, de regula,
spirite umane care s-au intors din morti. Spre deosebire de upir sau vrykolakas,
strigoii trec mai multe etape inainte de a iesi din mormint. Initial, strigoiul
este un poltron invizibil, care isi necajeste membrii familiei, miscind mobila si
furind mincarea. Pe urma devine vizibil si arata exact ca si atunci cind era in
viata. El se intoarce la familia sa, furindu-i vitele, cersind de mincare si
aducind boli. Hranindu-se cu oameni, strigoii isi maninca mai intii apropiatii,
iar apoi pe oricine le iese in cale. In unele texte se arata ca strigoiul suge
singele victimei direct din inima. La inceput, la fel ca un upir, strigoiul
trebuie sa se intoarca in mormint cu regularitate, insa dupa sapte ani poate sa
traiasca oriunde. Se zice ca strigoii calatoreau pe distante mari in alte orase,
unde incepeau o viata noua, obisnuita, intilnindu-se, insa, o data pe saptamina,
cu alti semeni de-ai lor.

In afara de strigoii morti, oamenii se temeau si de cei vii. Asa erau numiti
oamenii blestemati sa devina, dupa moarte, strigoi morti. De obicei, copiii
nascuti cu malformatii erau considerati strigoi vii. Daca un strigoi mort traieste
printre oameni si are copii, acestia sint blestemati sa devina strigoi dupa
moarte. La moartea unui strigoi viu, familia ii distrugea cadavrul, ca sa se
asigure ca acesta nu va mai iesi din groapa.

In alte parti ale Europei de Est, creaturile care semanau cu strigoii erau
cunoscute ca vampir sau vampyr. Erau, probabil, variatii ale upirului rus, pentru
ca, ulterior, limba engleza sa adopte numele vampire. In secolele XVII si XVIII,
�isteria vampirilor� s-a raspindit in toata Europa de Est. Oamenii afirmau ca isi
vad rudele decedate, umblind si atacindu-i pe cei vii. In consecinta, autoritatile
au deschis zeci de morminte, infigind tepuse in cadavre sau arzindu-le. Mai
tirziu, panica a ajuns in vestul Europei si a condus la multe speculatii academice
in aceasta privinta, la crearea literaturii si a picturii despre vampiri. Toate
acestea l-au inspirat pe irlandezul Bram Stoker sa scrie romanul �Dracula�.

Vampirul modern
Abraham Bram Stoker, director de teatru si romancier, nu a fost primul care a
scris un text beletristic despre vampiri, insa versiunea din 1897 a romanului sau
a prins cu adevarat. Motivul principal al operei este atit personajul negativ,
Contele Dracula, cit si firul actiunii. Stoker a ajuns la aceste doua elemente in
urma unor cercetari indelungate. In fond, el plaseaza actiunea in muntii din
Transilvania, iar vampirii lui se conduc de folclorul est-european si cel al
tiganilor. Alegind diferite caracteristici ale miturilor despre vampiri si
inventind el insusi unele lucruri, Stoker a creat standardul vampirului modern:
foarte inteligent, fara reflexie, cu puteri supraumane, isi pierde puterile la
lumina soarelui si este respins de crucifixe.

Precum spuneam, Stoker a descoperit si a ales numele personajul sau dupa indelungi
cercetari. Dracula este printul Vladislav Basarab, care a domnit in Valahia la
mijlocul sec. XV si, deci, este un personaj istoric adevarat. Este supranumit Vlad
Tepes, ca urmare a obiceiului de a-si trage in teapa prizonierii. Tatal lui, Vlad
Dracul, si-a primit acest nume in semn de recunostinta pentru suportul adus
Ordinului Dragonului, din care facea parte. Se spune ca adevaratul Dracula avea o
reputatie de barbar, desi acest fapt nu este universal acceptat, la fel cum nu
exista dovezi ca oamenii l-ar fi considerat vampir. Personajul negativ al lui
Stoker nu seamana cu adevaratul Dracula, scriitorul imprumutind, de fapt, doar
numele printului. Spre deosebire de strigoi, care nu au unde sa locuiasca,
vampirul lui Stoker era un aristocrat bogat, care se ascundea intr-un castel
grandios.

In piesa �Dracula�, prezentata in 1927, si in filmul care a urmat in 1931, Bela

Lugosi a adoptat aceasta ipostaza de aristocrat, jucind rolul unui conte
gentleman, suav si sofisticat. Piesa a introdus in uz si costumul tipic al lui
Dracula: haine negre si o manta. Desi in roman contele este descris ca un om
batrin si lipsit de vlaga, imaginea suava a lui Dracula a prins la public,
raminind astfel in zeci de filme si picturi. De-a lungul anilor, ea a continuat sa
evolueze, gratie noilor interpretari ale scriitorilor si regizorilor. In nuvelele
sale, Anne Rice le da vampirilor constiinta si emotii, prezentindu-i ca pe niste
oameni adevarati, care nu sint neaparat rai. In serialul televizat �Buffy, ucigasa
de vampiri�, regizorul Joss Whedon a adoptat, de asemenea, ideea vampirilor cu
suflet. Astfel, se face vadita o tendinta de �demitizare� a legendelor despre
vampiri si de creare a unei noi imagini a acestora. Un exemplu graitor in acest
sens in reprezinta filmele din seria �Blade�. Iar scriitorul rus Lukianenko, in
seria �Dozor�, le atribuie vampirilor un rol minor � de personaje malefice de cel
mai jos rang, similare capcaunilor.

Originile credintei in vampiri

Desi majoritatea oamenilor de stiinta au cautat sa afle in folclor originile
credintei in vampiri, unii istorici au incercat sa cerceteze originile fizice ale
acesteia. Motivul: exista unele boli ce ar putea provoca un comportament vampiric.
Una dintre acestea este porfiria, o maladie genetica rara, de care se poate
imbolnavi o persoana din 200 de mii si care presupune nereguli in producerea de
heme � un pigment din singe, bogat in fier. Oamenii cu forme grave de porfirie
sint foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice si pot sa
sufere de delir acut. Altii au gura si dintii rosietici, din cauza producerii
neregulate a pigmentului. In trecut, maladia se trata prin consumul de singe pe
cale orala, care corecta dezechilibrul din organism, desi nu exista nicio dovada
clara in privinta eficacitatii acestui tratament. Daca porfiria se depisteaza la
parinti, probabilitatea transmiterii ei la copii este de 25 la suta. In istoria
medicinii sint descrise circa 80 de cazuri de porfirie ereditara acuta,
considerata incurabila. Se presupune ca, in unele cazuri, aparitia ei este o
consecinta a incestului. Despre legatura dintre porfirie si vampiri, pentru prima
data s-a expus Lee Illis din Hampshir. In 1963, el a prezentat Asociatiei Regale
de Medicina monografia �Despre porfirie si etiologia capcaunilor�, care continea o
trecere in revista amanuntita a descrierilor istorice despre vampiri, comparate cu
simptomele porfiriei.

O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri poate fi catalepsia, o

boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza
sistemul nervos central. In timpul unei crizei de catalepsie, omul pur si simplu
ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se raceste, iar bataile inimii si
respiratia ii incetinesc. Un suferind de catalepsie acuta poate fi confundat cu un
cadavru. Astazi, medicii dispun de cunostintele si instrumentele necesare ca sa
determine daca un om este viu sau mort, dar in trecut oamenii se bazau doar pe
aparente. Despre imbalsamare nici nu se stia pe atunci, asa ca oricine parea sa
fie mort era inhumat deodata. O criza de catalepsie poate dura mai multe ore sau
chiar zile in sir. De aceea, unii �morti� isi reveneau in mormint si, daca groapa
nu era prea adinca, reuseau sa iasa si sa se intoarca acasa.

Si procesul de descompunere a cadavrelor poate sa sugereze credinta oamenilor in

vampiri. Faptul ca unghiile si parul mortilor continua sa creasca, iar gazele din
corp devin expansibile, sporind volumul abdomenului, ca si cum defunctul ar fi
mincat, da unele impresii de viata. Iar infigind o tepusa intr-un asemenea
cadavru, acesta ar putea sa erupa, eliberind tot felul de fluide, fapt prin care
generatiile de altadata ar fi inteles ca mortul s-a hranit cu oameni vii.

Desi aceste lucruri au putut alimenta frica de �morti vii�, originile credintei in
vampiri sint, probabil, mai mult de ordin psihologic. Fiind unul dintre cele mai
misterioase aspecte ale vietii, moartea a preocupat adeptii culturilor din toate
timpurile. Una dintre caile de a o accepta este personificarea mortii intr-o forma
tangibila, respectiv, crearea unor personaje ce ar reprezenta-o. Vampirii
personifica, in special, partea intunecata a umanitatii. Lilith, Lamastu si alte
demonite sint opusul �sotiei si mamei bune�. In loc sa le poarte de grija sotului
si copiilor, ele omoara pruncii si seduc barbatii. La fel, �mortii vii�, in loc
sa-si ajute familiile, le maninca. Prin asocierea raului cu personaje
supranaturale, oamenii pot sa-si controleze propriile tendinte negative,
exteriorizindu-le. Or, aparitia, de-a lungul istoriei, a creaturilor monstruoase
in imaginatia oamenilor, precum si fascinatia continua a acestora fata de vampiri,
demonstreaza ca manifestarea temerilor noastre, prin intermediul acesti monstri,
tine de natura umana.

ELIZABETA din Transilvania

Pe parcursul istoriei, au existat mai multi oameni cu un comportament vampiric.
Cel mai faimos vampir a fost Elizabeta de Bathory, o nobila din Transilvania, care
a trait intre 1560�1614. Elizabeta, fiind ingrozita de gindul ca imbatrineste, era
convinsa ca imbaierea in singe � poate si consumul acestuia � este secretul unei
infatisari tinere. Cu acest scop, ea a torturat si a ucis sute de oameni,
majoritatea victimelor ei fiind fete tinere. Cind faptele Elizabetei au devenit
cunoscute, ea a fost judecata si inchisa in castelul sau, unde a si murit.

Cei care intr-adevar sug singe

In multe filme moderne si carti, vampiri iau forma unui liliac � un animal
adevarat, care se hraneste cu singe. In realitate, liliecii vampiri nu isi ucid
prada si aproape ca nu reprezinta un pericol pentru oameni. Ei sint mici, retrasi
si docili. Creaturile vampirice, care isi pot schimba forma, exista in legende de
mii de ani, insa legatura lor cu liliecii vampiri este destul de recenta. Acestia
traiesc doar in America Centrala si de Sud, asa ca europenii si asiaticii nu stiau
nimic despre ei, pina cind exploratorii europeni au descoperit niste creaturi
ciudate, pe care le-au incorporat in mitul vampirului, concepindu-le ca pe niste
monstri.

El Chupacabra
Legende despre creaturi care sug singe sint prezente si in multe culturi din
zilele noastre. O asemenea creatura foarte cunoscuta in America de Centrala si de
Sud este El Chupacabra, in traducere: �cel care suge caprele� (de singe).
Regele George al III-lea al Angliei, care a domnit in a doua jumatate a sec.
XVIII, este cunoscut in istorie mai mult pentru infringerea in fata americanilor,
decit pentru interesul fata de stiinte si arte. Nebunia acestui monarh � fondator
al celebrei Royal Academy of Arts si pasio�nat de stiintele astronomice �
reprezinta inca o pagina de istorie medicala, care nu a fost pe deplin elucidata.
In 1966, doi medici englezi publicau, in British Medical Journal, o teorie
potrivit careia nebunia regelui George era cauzata de porfirie acuta intermitenta,
de care ar fi suferit. Simptomele de porfirie au fost regasite in insemnarile
medicilor care il ingrijeau: Excelenta Sa avea citeodata dureri abdominale acute,
insotite de slabiciune musculara extrema, dereglari psihice si � semn
caracteristic acestei maladii � culoarea rosie a urinei, determinata de excesul de
porfirine urinare. Medicii considerau
ca suferinta regelui ar fi fost provocata de o intoxicatie cu arsenic. Dar un alt
doctor, adus de la tara, care folosea terapia prin munca pentru reintegrarea
sociala a pacientilor cu dereglari psihice, a emis ipoteza ca regele suferea de
�nebunie�.

In timpul sederii la curte, terapeutul necunoscut a fost martor la o criza de

porfirie a regelui, considerind acest caz drept un succes terapeutic! Desi
Parlamentul a incercat, in numeroase rinduri, sa-l detroneze din cauza afectiunii
de care suferea, in perioadele dintre crize, sanatatea regelui se recupera si
capacitatea de a conduce regatul ii era intacta. A fost totusi detronat in 1811,
dupa o domnie de sase decenii, de catre printul de Wales. A murit noua ani mai
tirziu.

Mitul vampirilor

Legenda vampirilor a existat cel putin din timpurile imperiului Roman, cu

schimbarile specifice oarecum pentru fiecare cultura. Din aceasta cauza,
diferitele referinte despre vampiri si legende pot fi contradictorii. Vechii
Romani se puteau transforma in bufnite si puteau suge sangele copiilor mici. In
tarile est europene in epoca medievala, exista atat mitul vampirilor precum si cel
al vampirii ucigasi. Legenda vampirilor s-a consolidat in secolul al 14-lea in
Europa o data cu actiunile brutale ale lui Vlad Tepes Dracula. Romanul "Dracula"
scris de Bram Stoker in 1897 raspandeste mitul vampirilor prin publicarea acestor
idei intr-un tiraj de masa.

Taramul si mitul vampirilor

Transformarea in vampir
Vampirii sunt fiinte moarte care revin la viata.

In unele legende vampirul devine vampir doar dupa moarte.

In altele, vampirul se naste vampir.

Pentru a fi nascut vampir, copilul poate fi fiul sau nepotul unui vampir.

Oamenii devin vampiri de obicei daca sunt muscati, dar nu ucisi, de un vampir.

Alte legende spun ca trupul devine vampir atunci cand o pisica sau un caine sare
peste el.
Alte legende spun ca vrajitoarele sau vrajitorii devin vampiri cand mor.

Sangele
Vampirii au nevoie de obicei de sange sau tanjesc dupa el, de obicei sange uman.

Vampirii obtin de obicei sangele prin muscarea gatului victimei si sugandu-i

sangele.

In unele legende vampirii practica, pentru suge sangele, incizii lungi si adanci.

In altele, incizia nu este adanca ci lunga si ascutita pentru a penetra mai bine.

Indepartarea si distrugerea unui vampir

Legenda spune ca, de obicei, o teapa de lemn infipta in inima vampirului il va
ucide.

In alte versiuni vampirul trebuie adormit pentru a fi omorat.

Teapa trebuie sa fie facuta dintr-un anumit tip de lemn, ca de exemplu lemn de
maces.

Vampirii de obicei nu tolereaza lumina soarelui sau focul.

Unele legende spun ca vampirii sunt alungati cu ajutorul crucifixului, apa

sfintita, sau usturoi.

Vampirii nu pot traversa ape curgatoare.

Unele legende spun ca un vampir nu poate intra intr-o casa sau camera fara sa fie
invitat.

Unele legende spun ca vampirii nu suporta sunetul clopotelor trase, in special al

celor din biserica.

Somnolenta vampirilor
Vampirii dorm de obicei ziua si ies afara doar noaptea si actioneaza numai
noaptea.

Vampirii ies, deasemenea, la ora 12 fix noaptea pentru o scurta perioada.

Vampirii isi petrec ziua de obicei intr-un sicriu sau ingropati in pamant.

Alte supestitii
Unele legende sustin ca vampirii pot sa se reincarneze in lilieci sau lupi.

Altele considera ca oglinzile reflecta vampirii.

Vampirii sunt de obicei foarte simpatici.

Vampirii pot fi mari mincinosi.

Unele legende spun ca unghiile de la degetele vampirilor sunt ca din sticla.

Exista trei simptome medicale datorita carora oamenii obisnuiti pot fi confundati
cu vampirii:

Porphyia is a rare genetic blood disease. It causes pale skin, sensitivity to

light, and makes the incisors look bigger. Porphyia almost certainly influenced
the vampire legend.

Anemia duce la o culoare a fetei foarte palida si poate da impresia de vampirism.

Catalepsia poate cauza moartea clinica pentru o perioada de cateva zile. O

persoana care iese din asemenea stare apare ca o persoana ce invie din morti.

Porfiria este o boala rara genetica a sangelui. Duce la o piele palida,

sensibilitate la lumina, si face ca incisivii sa arate mai mari. Porfiria a
influentat cel mai mult legenda vampirilor.

Exista un mare interes din partea unor oameni in a trai ca un vampir. Rolul din
jocul "Vampirul: Mascarada (TM)" dupa White Wolf este complex, cu multe trimiteri
la romanele lui White Wolf. Alti oameni sunt pasionati de aparitiile vampirice,
recurgand la crearea cu buna stiinta a unor similitudin artificiale cu vampirii.

Vampirii sunt subiecte foarte cautate pentru carti, filme si spectacole de

televiziune. Romanul "Dracula" de Bram Stoker din 1897 a dus la cresterea
popularitatii vampirIor. Autoarea Anne Rice a scris romane foarte populare despre
vampiri. Vampirii sunt subiectul unui serial de T.V., "Buffy spaima vampirilor".

Compararea vampirilor din literatura, film, spectacole de televiziune, ne arata

marea diversitate a acestora.

In romanul clasic "Interviu cu un Vampir" de Anne Rice, personajul Louis sufera

pentru ca el este un vampir care isi mentine sufletul uman. Vampirul Angel din
"Buffy spaima vampirilor' suferea in mod similar.

In "Dracula" de Bram Stoker . sau in cartile Annei Rice sau in Buffy, vampirii
sunt distrusi de lumina soarelui si foc.

Cucat este mai in varsta un vampir, cu atat mai puternic devine, atat in Dracula
cat si in cartile Annei Rice, sau chiar in Buffy

Vampirii Dracula si Buffy se transforma in scrum atunci cand sunt decapitati sau
injunghiati cu un tarus in inima. Vampirii din romanele Annei Rice nu sunt
distrusi prin infigerea unui tarus in inima. Ei sunt temporar distrusi prin
decapitare sau mutilare. Adunand bucatile rezulta reanimarea vampirului in
romanele Annei Rice

Vampirii Annei Rice nu au probleme cu crucifixul sau apa sfintite. Vampirii Buffy
pot fi ucisi cu apa sfintita, sau daca ating un crucifix vor arde de vii.
Vampirilor Dracula nu le plac crucifixurile.
Exista si sunt printre noi, nuu cum sunt descrisi in legende si carti de fictiune
dar..exista, prin romania cei mai intalniti sunt cei psionici(vedeti mai jos)
Vampirii zilei de azi...sunt 2 tipuri..uneori ambele doua se regasesc intr-unul:
-Psi vampires..se hranesc cu un anumit tip de energie, energie continand si focul,
aerul, pamantul, fulgerele, fiintele vii.Energia corespunzatoare difera de la un
individ la altul, unii putand sa asimileze mail multe tipuri de energie,
transformand-o in energie proprie, specifica propriului corp,spirit,etc..
Acesti vampiri au puterea de a manipula energia psi in folosul lor prin diverse
metode

-Blood vampires: Vampirii dependenti de sange...nu sunt cu dintii canini

retractabili sau neparat sa aiba o lungime mai mare decat la oameni normali.
Acesti indivizii au o atractie ptr legendele cu vampiri si
tot ce are legatura cu acest subiect de obicei de pe la 13-14 ani.Intr-un final
trecand printr-o perioada dificila greu de explicat care reprezinta inceputul
nevoii de sange..Acestia au donatori de sange nu omoara oamenii sau chestii de
astea..

In general:
-puterea unui vampir nu este corespunzatora cu cea a oamenilor, ei inca din
copilarie beneficiand de o putere mai mare decat oamenii obisnuiti
-vampirismul se transmite mai mult ereditar, nu se transmite prin sange sau
muscatura
-sansele unui vampiri de supravietuire sunt cu 10% mai mari fata de ale unui om
obisnuit(un exemplu ar fi...lovit de masina,cazatura de la etaju'...)
-nu sunt nemuritori
-slabiciune ochilor la lumina, si a pielii la lumina soarelui(prezenta la orice om
cu piele de culoare alba..foarte deschisa la culoare),acestia nu mor daca stau in
soare dar se ard de cateva ori mai repede decat un om
-.....

Stiinta despre vampiri

miercuri, 30 iulie 2008
Fantezia umana, abil pusa intr-un scenariu aparent veridic, a transformat ceea ce
la un moment dat devenise un fenomen ingrozitor, intr-un fel de legenda horror
numai buna de speriat lumea. Vampirii nu inseamna insa personaje deseori ridicole,
de genul Dracula (in realitate, neidentificabil cu domnitorul roman Vlad Tepes),
ci oameni reali, loviti de o cumplita boala. Oamenii de stiinta au dovedit, de
altfel, ca legendele despre vampiri s-au raspandit in Europa � coincidenta sau nu
� in perioada epidemiilor de turbare din secolul al XVIII-lea.

Un flagel medieval

Portretul vampirului e unul stereotip: iese numai noaptea, nu se hraneste ca

oamenii, ci prefera doar sangele victimelor sale, nu suporta anumite mirosuri, isi
contamineaza victimele prin muscatura etc. Neurologul spaniol Juan G�mez-Alonzo a
luat in serios tocmai aceste amanunte, dincolo de senzationalul povestilor, si
curiozitatea sa nonconformista a relevat adevaruri tulburatoare. Cea mai izbitoare
evidenta a fost asemanarea dintre comportamentul vampirilor �clasici� si cel al
bolnavilor de turbare. Istoria a consemnat chiar epidemii in acest sens, cu
teritoriu de manifestare Europa veacului al XVIII-lea, cand s-a creat o veritabila
paranoia anti-vampiri. Neobisnuitul situatiei, nuanta macabra si extrem de
violenta au dat nastere multor povesti despre morti-vii care ies noaptea sa se
hraneasca exclusiv cu sangele celor vii. Din Franta pana in Balcani, acestia erau
chiar luati in serios, devenind vremelnic un imens pericol public, imposibil de
stapanit. Iar exemplele nu lipsesc.

Legenda si adevar

In iarna 1731-1732, satul sarbesc Medvedja a ajuns teatrul sangeros al unor crime
neobisnuite: 17 persoane pierisera, fiind victimele unui individ care le bea
sangele. De teama ca victimele, contaminate, sa nu se-apuce si ele de oribila
practica, localnicii le-au decapitat post-mortem, apoi le-au ars cadavrele. G�mez-
Alonzo e insa convins ca turbarea fusese singura cauza a evenimentelor tragice.
Intre 1719 si 1721, aceasta boala a lovit regiuni din Franta, Polonia si Germania;
apoi a venit randul Ungariei, intre 1721 si 1728. De fapt, cercetatorii de la
Institutul Pasteur afirma ca epidemia s-a succedat in mai multe valuri, pana in
secolul al XIX-lea.

De aici si ideea ca respectiva maladie a sistemului nervos, care modifica profund

comportamentul bolnavilor, a facut sa ia nastere legenda vampirismului. Exista
totusi reticente si in randul specialistilor, unii invocand faptul ca turbarea a
afectat mai mult animalele (caini, lupi, vulpi), decat oamenii. Iar omul
contaminat moare in cateva zile, timp insuficient pentru el sa semene teroare in
jur, ceea ce nu infirma ipoteza neurologului spaniol. In plin Ev Mediu, o lume
putin educata si �scaldata� in povesti despre morti-vii nu avea nevoie de mai mult
de un atac nocturn sangeros, ca sa resimta miezul terorizant al legendei ca pe un
adevar de necontestat.

�Coincidente� frapante

Exista mai multe asemanari de baza evidente intre vampirul livresc si bolnavul de
turbare. Acesta din urma e victima unor crize extreme, manifestate prin nelinisti
si agitatii puternice, traduse si prin teribile insomnii ori dereglari
traumatizante ale ciclurilor somnului. Or, vampirul este un personaj nocturn.
Apetitul pentru sange este dublat de respingerea hranei obisnuite, ceea ce se
intampla si la cei loviti de rabie, contractiile gatului, specifice bolii,
facandu-i incapabili sa inghita, deci sa se alimenteze normal. Aceleasi simptome
provoaca iritarea pana la sangerare a gatului, astfel ca saliva amestecata cu
propriul sange este expulzata prin colturile gurii � imagine clasica a vampirului.

�Insuportabilul� miros de usturoi are si el explicatie. Bolnavii dezvolta o

sensibilitate incredibila la mirosuri puternice sau la alti stimuli, simpla vedere
a respectivului element provocandu-le spasme infioratoare. Cat despre contaminarea
victimelor, e demonstrat stiintific ca virusul turbarii se transmite prin
muscatura. Prin urmare, vampirismul poate fi luat in serios doar ca poveste, avand
insa bine conturata motivatia aparitiei sale: un fenomen cat se poate de real,
privitor la starea de sanatate, dar si de instruire a oamenilor, caracteristica a
unei epoci, sa speram, definitiv intrata in istorie.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Unul din 20.000 de oameni sufer� de aceast� maladie a s�ngelui care �i transform�
�n �fiin�e ale nop�ii�. Cercet�torii au descoperit c� �n corpul acestora nu exist�
dec�t foarte pu�ine globule ro�ii, fapt ce �i oblig� s� tr�iasc� numai noaptea,
pentru c� soarele i-ar putea ucide. Totu�i, bolnavii nu ajung s� atace oamenii
pentru a le suge s�ngele.

�nc� din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au temut de �fiin�ele nop�ii�, adic� de
semenii lor cu pielea alb� ca de cadavru, ochii mari �i �nfunda�i �n cap, unghii
lungi, din�i ascu�i�i �i care nu puteau ie�i din cas� dec�t noaptea.

Recent, o echip� de cercet�tori condus� de profesorul britanic Li Illis a

descoperit c�, de fapt, vampirii sunt oameni care sufer� de o boal� genetic� rar�,
cu o inciden�� de 1 la 20.000 de persoane. Aceast� boal� ciudat� face ca trupul s�
se transforme radical.

Astfel, unghiile �vampirilor� se transform� �n gheare, iar din�ii le cresc la

dimensiuni grote�ti, din cauza depunerilor haotice de calciu �i fier �n organism.
�n mod bizar, exact ca �n legendele cu vampiri, bolnavii nu suport� usturoiul,
consumul acestuia put�nd s� le fie chiar fatal.

Cu toate acestea, bolnavii nu �i pot contamina pe al�ii �i nici nu simt nevoia de

a suge s�ngele altor oameni. �n Fran�a secolului 17, nu mai pu�in de 30 de oameni
au fost declara�i v�rcolaci pentru c� prezentau simptomele descoperite de Illis.
O echip� de arheologi cehi a descoperit un cimitir, dat�nd din secolul 11, �n care
fuseser� �ngropa�i 11 vampiri. Trupurile lor erau decapitate, aveau m�inile legate
�i �n piept aveau �nfipte c�teva �epu�e de lemn. �n mod ciudat, �n zilele noastre
exist� organiza�ii oculte care p�streaz� ritualurile istorice ale vampirilor din
legende.

De cele mai multe ori, membrii acestor organiza�ii ajung p�n� la crim�. A�a se
explic� atrocit�i precum crimele de acum �ase ani din regiunea Kaliningrad, Rusia,
c�nd doi pensionari au fost uci�i dup� ce un t�n�r le-a b�ut s�ngele. Dar �i crima
de acum patru ani, din Anglia, c�nd un adolescent de 17 ani a b�ut s�ngele unei
b�tr�ne pentru a deveni nemuritor.