Preot Sorin Cosma - CATEHEZE

1
CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:

Cosma, Sorin
Cateheze: lec]ii de religie pentru clasele VXII Vol. 1/
Sorin Cosma Caransebe[: Banatica, 2001
514 p.; 24 cm
ISBN 973-98446-7-7
28(075.35)
Editura Banatica 2001

ISBN 973-98446-7-7
Consilier editorial: Petru C`lin
3
Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma
CATEHEZE
LEC}II DE RELIGIE CLASELE VXII
Edi]ia a II-a revizuit` [i adùgit`
Vol. I
Editura Banatica
Caransebe[ 2001
© Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.

Reproducerea integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \n
carte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea
[i multiplicarea sunt interzise.
4
© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.

Reproducerea integral` sau par]ial` a textului sau a ilustra]iilor din
aceast` carte este posibil` numai cu acordul prealabil al autorului.
Copierea [i multiplicarea sunt interzise.
5
Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i

genero[ilor mei discipoli [i fra]i \ntru Hristos:
Arhim. Nikodim Bibar], Arhim. Nicolae Iuho[,
Preot Casian Fetea [i Preot Cornel Avramescu,
din Statele Unite ale Americii, pentru contribu]ia
material` ce [i-au adus-o la apari]ia acestei
c`r]i.
|nscrie, Doamne, numele lor [i \n Cartea
Vie]ii Tale!
6
-- Lec]ii de religie Prefa]`
Prefa]`
I
N OPERA M+NTUIRII, \nv`]`tura despre cuv=ntul lui Dumnezeu
7
constituie una dintre cele trei slujiri pe care le-a \mplinit M=ntuito
rul Hristos [i pe care le-a \ncredin]at Bisericii. |n virtutea acestei
mo[teniri, de la \nceputurile ei [i p=n` ast`zi, Biserica Ortodox` nu s-a
\ndep`rtat de la menirea ei sfin]itoare [i \nv`]`toreasc`. Apostolii [i urma[ii
acestora, episcopii [i preo]ii, au fost \ndemna]i de |nsu[i Hristos M=ntuito-
rul la \nv`]`tur` [i propov`duire: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile...
(Mt. 28, 18). Deasemenea, Sfin]ii P`rin]i au continuat misiunea apostolic`
a catehiz`rii, socotind-o datorie fundamental` a slujirii Bisericii. Sf. Ioan
Gur` de Aur spunea \n acest sens: |n afar` de pilda prin fapt`, preo]ii n-au
dec=t un singur mijloc, o singur` cale de vindecare: \nv`]`tura cu cuv=n-
tul («Despre preo]ie», p. 99). Multiplele [i variatele nevoi pe care le
traverseaz` Biserica, ne oblig` la expunerea \nv`]`turii de credin]` \n acord
cu realit`]ile \n continu` transformare a istoriei pe care o parcurgem.
Trìm \ntr-o societate secularizat` ce are nevoie s`-[i redescopere
identitatea cre[tin` amenin]at` de lipsa educa]iei religioase din perioada
comunist`, iar \n zilele noastre de percep]ia f`r` discern`m=nt a non-valorilor
Occidentului. |n acest context cateheza are un rol fundamental \n formarea
con[tiin]ei religioase, \n \nv`]area adev`rurilor de credin]`, fiind hot`r=toare
\n educa]ia cre[tin` a noii genera]ii.
Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut \n publicistica
teologic` rom=neasc` cu activit`]i remarcabile \n domeniul catehezei, multe
dintre ele fiind incluse \n paginile prestigioaselor reviste eparhiale de la
Sibiu, Timi[oara [i Craiova. Profesor la Seminarul Teologic din Caransebe[
timp de 36 de ani, cadru universitar remarcabil la Facultatea de Teologie
din Timi[oara [i la Sec]ia de Teologie - Istorie din Caransebe[, Pr. Prof
Sorin Cosma a demonstrat talent [i voca]ie de dasc`l, care cumulate cu o
preg`tire de specialitate de excep]ie, au f`cut din Prea Cucernicia Sa un
redutabil profesor al \nv`]`m=ntului teologic rom=nesc. Pe l=ng` alte
valoroase lucr`ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedra
Seminarului Teologic din Caransebe[, aici fiind create, \mbun`t`]ite [i
perfec]ionate permanent prin practica elevilor, a preo]ilor [i \n conformitate
cu principiile [tiin]ifice \n vigoare. Prima edi]ie a catehezelor apare \n
Editura Episcopiei Aradului \n 1992 [i cuprinde 120 de cateheze, iar a
doua edi]ie, cea de fa]`, apare acum cu o tematic` divers`, \mbun`t`]it` [i
adùgit`, dup` cum \nsu[i autorul o m`rturise[te. Cartea cuprinde 210
cateheze [i am putea spune c` acoper` \ntreaga program` [colar` din
\nv`]`m=ntul preuniversitar. Forma \n care este prezentat` o face accesibil`
tuturor celor dornici s` descopere \nv`t`tura Bisericii. Este deopotriv`
folositoare preo]ilor, dasc`lilor de religie, \nv`]`ceilor \n ale teologiei (elevi
seminari[ti [i studen]i teologi) [i nu \n ultimul r=nd credincio[ilor.
Binecuv=nt`m apari]ia acestei lucr`ri [i osteneala autorului, n`d`jduind ca
lucrarea de fa]` s` \[i g`seasc` rostul [i finalitatea prin r`sp=ndirea [i
utilitatea ei c=t mai larg`.
> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

8
-- Lec]ii de religie Cuv=ntul autorului
Cuv=ntul autorului
\mbun`t`]it` [i adùgit`, a Catehezelor.

9
Cu ajutorul lui Dumnezeu d`m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua edi]ie,
Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar

Dr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]ii
noastre biserici[ti.
Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit din
ini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care
\n perioad` comunist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare num`r al revistei
Mitropolia Banatului, timp de 10 ani (19811991), pentru publicarea cu regu-
laritate a catehezelor.
M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celei
mai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, Telegraful Rom=n, care \n
aproape fiecare num`r a inclus [i c=te o catehez`.
Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista Mitropolia
Olteniei sub forma Cuv=nt de \nv`]`tur`.
Se cuvine acum mai mult dec=t o simpl` mul]umire, s` apreciem \n]elepciunea
celor care au reu[it \ntr-o perioad` comunist`, care \ntre]inea o armat` de activit`]i
pentru cultivarea ateismului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]ei
cre[tine.
Publicarea catehezelor \n timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a
[i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-am adunat \n volum. Desigur,
am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui program sistematic organizat
de practic` omiletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate seminarului
teologic din Caransebe[, unde am activat mai mul]i ani, c=t [i a unei programe
catehetice temeinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii a
Timi[oarei, \n aceea[i perioad` comunist` atee...
La redactarea catehezelor am avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice ce
stau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pe
bun` dreptate c` numai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poate
distinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei teme: Bene docet qui bene
distinquit (|nva]` bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii este
acela de a lumina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiind
asigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. Cine distinge diferite
puncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nseamn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, le
subordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune asemenea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial.
Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat (Scrieri din trecut \n filosofie,
f.a. p. 293).
Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, am utilizat
momentele logico psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greu
de constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste cateheze
pretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin forma introductiv`
de la concret la abstract, culmin=nd cu generalizarea, care \nseamn` expunerea
\ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dogmei Bisericii.
Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]`m=ntul mecanic, dar
devin orecum rigide referindu-se numai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, ori
aceasta din urm` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor
Lec]ii de religie
10
le-am l`sat mai destinse, urm`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea num`rului
momentelor logico psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestora
din planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul secolului al
XX-lea: |n bro[ura mea «{coala modern` [i Religiunea la noi» (1916) am zis
despre principiul treptelor formale, preluat dup` zillerieni [i acceptat, fiind prea
generalizat la noi [i \n Catehetica mea c` este «prea nem]esc, deci mig`los pentru
capul mai de[tept al rom=na[ului» [i am mai zis c` la tratarea materiei istorice [i
abstracte de religiune de {tefan Velovan, fala pedagogilor no[tri, «are metodul
sù propriu, care difer` de treptele formale ale zillerienilor [i dup` p`rerea mea
este superior». Acest metod este aproape singurul adoptat \n [colile din fostul
regat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi....
La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n marea
porunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii temei, le-am \ncadrat \ntr-o
pericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse.
La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i Istoria
Bisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr.
Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu.
{i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate
brut`. El trebuie modelat pentru a primi via]`, prin modul \n care cel ce va
preda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se impune
s` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rat
trecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cum i-ar apar]ine lui, ca [i cum ar veni
din partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atunci
c=nd pred` lec]ia... {tim apoi c=t` importan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]ii
adapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`,
la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc.
De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia,
afec]iunea propun`torului, activismul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elor
dob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntului
Apostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirile
de pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate,
acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune
[i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc
[i rolul educativ al \nv`]`m=ntului religios, atunci ele r`m=n liter` moart`, lipsit`
de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult`
rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru
\naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri,
vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n
\mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]a
duhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`.
|nv`]`tura [i trìrea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n simbioz`! Iar profesorul
(preot sau laic) trebuie s` premearg` cu exemplul vie]ii lui: exempla trahunt!...
|n sf=r[it, doresc s` exprim sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iu
Streza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a-mi fi \ncredin]at catedra
de Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite
ale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig`
ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu pe
urmele lui.
-- Datoria cre[tinului
Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta

\nv`]`tur` a Bisericii
I. Preg`tirea aperceptiv`
11
Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o cu scump S=ngele Sù (Fapte

20, 28) [i a \ntemeiat-o la Cincizecime prin pogor=rea Sf=ntului Duh,
ca s` formeze Trupul Sù tainic (I Corinteni 12, 27), reprezint` st=lpul
[i temelia adev`rului (I Timotei 3, 15) m=ntuitor. Biserica cea Una,
adic` cea dreptm`ritoare, zidit` pe temelia Apostolilor [i a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos (Efeseni 2, 20)
este sl`vit`, neav=nd pat`, nici zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci
este sf=nt` [i f`r` prihan` (Efeseni 5, 27). Ea p`streaz` cu fidelitate [i
cu sfin]enie Cuvintele Vie]ii (Ioan 6, 63), \nv`]=ndu-i pe credincio[i
s` p`zeasc` toate c=te Domnul a poruncit [i a \nv`]at (Matei 28, 20).
II. Anun]area temei

Ca membri ai Bisericii Ortodoxe, avem datoria s` cunoa[tem \nv`]`tura
pe care Biserica o p`streaz` [i ne-o transmite spre dob=ndirea m=ntuirii.
III. Tratarea
Vom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s`
cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung la
m=ntuirea sufletului.
1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea reprezint`
Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt` ne arat` c`
\n multe r=nduri [i \n multe chipuri grìnd Dumnezeu odinioar`
p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din urm` ne-a grìt nou`
prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i ]in=nd
toate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea p`catelor
noastre... (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt este
p`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divin
m=ntuitor. Biserica este Trupul tainic al Domnului (I Corinteni 14, 22)
pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat a c=[tigat-o cu scump S=ngele
Sù (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau Descoperirea Fiului
lui Dumnezeu o g`sim \n Sf=nta Scriptur` a Noului Testament, care
este Cartea Sf=nt` a Bisericii, precum [i \n Sf=nta Tradi]ie, care
reprezint` predania oral` a dumnezeie[tii \nv`]`turi pe care Domnul [i
Sfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n Biseric`.
Lec]ii de religie
12
2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat`
cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, putem ajunge la credin]a
m=ntuitoare. Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din auzite,
iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani 10, 17).
Sfin]ii Apostoli au avut trimitere din partea M=ntuitorului de a
merge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lumea, de a-i sfin]i pe cei
ce cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` temeinic credin]a Lui m=ntuitoare
(Matei 28, 1920). De aici vedem c` to]i cei care prin Botez au devenit
membri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a cunoa[te temeinic
\nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=nd
credin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupra
mijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor. Aceasta
pentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]` adev`rat`,
lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de demoni (I Timotei
4, 1). De aceea Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe Timotei: Ia seama la
tine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd aceasta,
te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult` (I Timotei 4, 16).
3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]a
cea adev`rat`. Membrii Bisericii se simt lega]i de \nainta[ii lor a c`ror
origine o g`sim la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor cre[te necontenit
spre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine temeluit` pe \nv`]`tura
[i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sens
Sf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`tura
Domnului, ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de tot
v=ntul \nv`]`turii, \n am`girea oamenilor, \ntru vicle[ug, spre uneltirea
\n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[tem \n toate \ntru El,
care este Capul Hristos (Efeseni 4, 1415). De aceea Apostolul \l
\ndeamn` pe Timotei: Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti
\ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at (II Timotei 3, 14).
Aceasta pentru a evita contactul cu oamenii rì [i am`gitori (II Timotei
3, 13).
4. De aici vedem c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turii
celei adev`rate, nu vom c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care am v`zut c`
Sf=ntul Apostol Pavel le nume[te am`gitoare, viclene [i \n[el`toare.
De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: Vede]i s` nu v` am`geasc`
cineva. C`ci mul]i vor veni \n numele Meu, zic=nd: eu sunt Hristos, [i
pe mul]i vor am`gi (Matei 24, 45; 2324).
Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r`mas bun de la prezbiterii
Bisericii din Efes, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, le
atrage aten]ia foarte categoric: Drept aceea, lua]i aminte la voi [i la
toat` turma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu aceasta,
c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi rì, care nu vor cru]a
turma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, grìnd lucruri sucite, ca
Datoria cre[tinului
13
s` trag` pe ucenici dup` ei. Pentru aceea, priveghea]i... (Faptele
Apostolilor 20, 2831). Apostolul cu alt prilej a ar`tat c` ivirea
\nv`]`turilor de credin]` gre[ite (ereziile) trebuie s` fie, tocmai pen-
tru ca cei \ncerca]i \n credin]a cea dreapt` s`-[i dovedeasc` statornicia
(I Corinteni 11, 19).
5. Statornicia \n \nv`]`tura cea dreapt` a Bisericii aduce dup` sine
siguran]a credin]ei m=ntuitoare. Aceast` siguran]` d` putere
duhovniceasc` credincio[ilor, pe de o parte s` poat` oric=nd da r`spuns
pentru credin]a pe care o m`rturisesc, dup` cum spune Sf=ntul Apostol
Petru: s` fi]i oric=nd gata de r`spuns oricui va cere socoteal` de n`dejdea
voastr` (I Petru 3, 15). Pe de alt` parte, acest r`spuns, bazat pe
cunoa[terea credin]ei adev`rate, va fi dup` cum arat` Apostolul
totdeauna pl`cut, dres cu sare (Coloseni 4, 6), cu bl=nde]e [i
bun`voin]` (I Petru 3, 15). Siguran]a cunoa[terii dreptei \nv`]`turi
aduce pacea con[tiin]ei, de a p`stra taina credin]ei \n cuget curat
(I Timotei 3, 9), c=t [i pacea cu cei din jur, indiferent de convingerile
lor religioase, ferindu-se de \ntreb`rile nesocotite [i f`r` noim`, care
nasc certuri; c`ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s` se certe, ci s` fie
pl`cut cu to]i, \nv`]`tor, \ng`duitor (II Timotei 2, 2324; Tit 3, 910).
6. Cunoa[terea dreptei \nv`]`turi a Bisericii nu are numai un as-
pect teoretic, ea \nseamn` deschiderea drumului de dob=ndire a sfin]eniei
vie]ii cre[tine prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine, al Cuv=ntului lui
Dumnezeu [i al rug`ciunii. Prin cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii
cuv=ntul lui Hristos locuie[te din bel[ug \n via]a cea duhovniceasc`
a credincio[ilor (Coloseni 3, 16), iar ei se sfin]esc prin cuv=ntul lui
Dumnezeu [i rug`ciune (I Timotei 4, 5). De aceea, Apostolul \ndeamn`
st`ruitor pe ucenicul sù: De vei \nv`]a acestea, vei fi bun slujitor al
lui Hristos, hr`nit cu cuvintele credin]ei [i ale bunei \nv`]`turi c`reia ai
urmat (I Timotei 4, 6).
IV. Recapitularea Aprecierea

De ce este necesar ca s` cunoasc` cre[tinii \nv`]`tura Bisericii? (Fiindc`
ei trebuie s`-[i cunoasc` credin]a pe care o m`rturisesc \n calitatea lor
de membrii ai Bisericii). Care este caracterul \nv`]`turii Bisericii?
(|nv`]`tura Bisericii are un caracter divin). De ce? (Fiindc` reprezint`
Descoperirea Fiului lui Dumnezeu). Unde este cuprins` aceast`
Descoperire? (|n Sf=nta Scriptur`, unde avem cuv=ntul \nv`]`turii
Domnului scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt [i \n Sf=nta Tradi]ie care
reprezint` Predania oral` a \nv`]`turii Domnului, via]a Duhului Sf=nt
\n Biseric`, sau memoria vie a Bisericii). Ne putem m=ntui f`r` a
cunoa[te \nv`]`tura Bisericii? (Nu ne putem m=ntui, fiindc` \nv`]`tura
Bisericii ne arat` care este credin]a m=ntuitoare, pe care s` o urm`m \n
Lec]ii de religie
14
vie]uirea duhovniceasc`. Credin]a vine din auzirea propov`duirii
\nv`]`turii Domnului, p`strat` [i r`sp=ndit` de Biseric`). Sub aspectul
credin]ei, care este efectul cunoa[terii \nv`]`turii Bisericii? (Cunoa[terea
\nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]`). Ce importan]` are
aceasta pentru via]a cre[tineasc`? (Ne men]ine \n adev`rul de credin]`
m=ntuitor [i nu ne las` prad` at=tor \nv`]`turi gre[ite propov`duite de
pretin[ii [i neadev`ra]ii prooroci). Av=nd statornicia [i siguran]a
credin]ei m=ntuitoare, urm=nd \nv`]`tura Bisericii, cre[tinul se va r`zboi
cu cei de alte concep]ii religioase? (Nu se va r`zboi, ci va p`stra \n
pacea sufletului taina credin]ei \n cuget curat). Care este efectul practic
al cunoa[terii \nv`]`turii de credin]` a Bisericii? (Cunoa[terea \nv`]`turii
Bisericii nu are numai un caracter teoretic, ci reprezint` un angajament
duhovnicesc de cultivare a sfin]eniei vie]ii, prin harul m=ntuitor al
cuv=ntului lui Dumnezeu [i al Sfintelor Taine).
V. Asocierea
Pentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata cunoa[tere
a \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea sufletului de
p`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n s`v=r[irea faptelor
bune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, asemeni pieli]ei
care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \ntunec`
(Teofil al Antiohiei).
VI. Generalizarea
Cunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vom dob=ndi m=ntuirea
ve[nic`, prin comuniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos Domnul, con-
form cuvintelor Sale: Aceasta este via]a ve[nic`: s` Te cunoasc` pe
Tine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus
Hristos (Ioan 17, 3).
VII. Aplicarea
Noi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una din
poruncile ei, care ne \ndeamn` s` particip`m cu regularitate la serviciile
religioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde putem cunoa[te voia lui Dum-
nezeu [i adev`rul de credin]` t`lm`cit prin cuv=nt de \nv`]`tur` de c`tre
sfin]ii ei slujitori.
Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \mp`rt`[indu-ne cu
harul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate [i
cre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare de
m=ntuire.
Cateheze Biblice Vechiul Testament
15
CAPITOLUL
1
Cateheze biblice
partea I
Vechiul Testament
Capitolul unu
16
--
C=teva cuno[tin]e despre Palestina

biblic`
1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2. Organizarea clasei pentru lec]ie
3. Verificarea lec]iei predate anterior
17
4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

cuno[tin]ele anterioare
Am v`zut \n lec]iile trecute c` dintre toate popoarele de pe fa]a
p`m=ntului, Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a preg`tit
\n mod special, pentru a primi pe Fiul Sù, M=ntuitorul nostru
Iisus Hristos, cel ce avea s` ne r`scumpere din robia p`catului [i
a mor]ii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporul
evreu a trìt \n timp [i a avut o istorie deosebit de zbuciumat`.
Locul unde a trìt se nume[te Palestina.
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

Ast`zi vom \ncerca s` afl`m c=te ceva despre Palestina biblic`.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

Palestina este ]ara pe teritoriul c`reia s-a scris Sf=nta Scriptur`.
Este a[ezat` acolo unde se \nt=lnesc dou` mari continente: Asia
[i Africa, mai exact pe ]`rmul estic al M`rii Mediterane. S` privim
harta, s` o localiz`m [i acum s` vedem cu cine se \nvecineaz`: la
nord cu Mun]ii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu Marea
Galileii, Iordan [i Marea Moart`. |n trecut Palestina avea un im-
portant rol comercial, deoarece pe teritoriul ei, trecea calea care
lega Africa [i Europa de |ndep`rtatul Orient, a[a cum se vede [i
pe hart`.
Aceast` ]ar` nu s-a numit din totdeauna Palestina. S` vedem
care a fost numele ei ini]ial [i cum a ajuns s` fie denumit` Pales-
tina.
Observ`m pe hart` c` aceast` ]ar` are o pozi]ie mai joas`
fa]` de Podi[ul Siriei cu care se \nvecineaz` la sud. De aceea ea
a fost cunoscut` sub numele de Canaan, adic` }ara de jos.
Era o ]ar` foarte frumoas` fiind format` din mun]i, c=mpii, r=uri,
lacuri. De asemenea era bogat` \n pe[te, citrice, m`sline [i era \n
Capitolul unu
18
acela[i timp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea despre
ea c` este ]ara unde curge lapte [i miere.
|n vremurile foarte \ndep`rtate, Canaanul era \mp`r]it \n
triburi conduse de c`tre un b`tr=n al sù. Acest fapt a provocat
mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de r`zboi nu aveau o
conducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s` [ti]i c` au
fost multe popoare care au r=vnit la ea pentru bog`]iile [i
frumuse]ile sale. Printre aceste popoare se numar` \ndeosebi
egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n robie poporul
evreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cum era de a[teptat,
imperiul Roman, care fiind \n culmea puterii sale \n timpul M=n-
tuitorului, o cucer[te [i o transform` \n provincie roman`, totodat`
pun=ndu-i numele Palestina.
}ara Palestinei a fost adeseori supranumit` [i }ara Sf=nt`.
Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl` Ierusalimul
capitala religioas` a ]`rii [i Templul Sf=nt. Pe de alt` parte de
c`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a activat M=ntuitorul
lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
La \nceput regatul evreu era \mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i,
\n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe timpul M=ntuitorului,
lucrurile se vor schimba. St`p=nitorii au \mp`r]it Palestina \n
trei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \n
centru Samaria, a[a cum observ`m pe hart`. C=ndva, de Pales-
tina apar]inea [i acest` f=[ie de p`m=nt, asezat` la est de Iordan,
care se nume[te Pereea.
Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De ase-
menea s-au perindat [i alte popoare migratoare, pe teritoriul
acestei ]`ri, cum ar fi filistenii [i hiti]ii.
A[a cum am amintit, Palestina era o ]ar` foarte frumoas`,
\nzestrat` parc` anume de Dumnezeu pentru poporul ales, cu
toate frumuse]ile naturale.
|n aceast` privin]` sunt caracteristici mun]ii care \ns` au
\n`l]imi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se num`r`
Muntele M`slinilor bogat \n m`sline [i Muntele Taborului
de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`.
De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o vale
frumoas` [i deosebit de roditoare.
|n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii evrei
pustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[tem noi.
Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsit
total de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,
acoperit cu ierburi [i str`b`tut de turmele care-l p`[teau, fie un
loc st=ncos.
19
Aceste forme de relief sunt sc`ldate de ape curg`toare, cea
mai important` fiind Iordanul care izvor`[te din Mun]ii Hermon,
[erpuie[te ca o panglic` pe \ntreg teritoriul ]`rii, [i se vars` \n
Marea Moart`.
Clima din aceast` ]ar` este bl=nd` tropical` cu v=nturi spe-
cifice care dezvolt` dou` anotimpuri: unul umed care \ncepe prin
octombrie, cu ploi [i temperaturi sc`zute [i care ]ine p=n` \n
martie. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeaz`
umezeala at=t de necesar` cultiv`rii plantelor, mai ales a
cerealelor.
Anotimpul fierbinte este cuprins \n perioada mai octom-
brie [i face ca ploile s` fie foarte rare, roua o binecuv=ntare, iar
apa un adev`rat dar divin. Astfel f=nf=nile constituie o adev`rat`
bog`]ie, iar apa este p`strat` \n burdufuri din piele de capr`. Tot
\n acest anotimp se semnalau mari diferen]e de temperatur` \ntre
zi [i noapte.
Exist` \ns` unele particularit`]i \n ce prive[te clima. Astfel,
pe ]`rmul M`rii Mediterane, clima este mai secetoas` [i mai cald`.
|n mijlocul ]`rii, \ns`, fiind o regiune muntoas`, clima este mai
r`coroas` [i mai umed`; iar \n Valea Iordanului climatul este
\ntr-adev`r tropical.
Astfel, \n Palestina se dezvolt` o flor` [i o faun` specific`
]inuturilor mediteraneene.
Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l`m=iul,
bananierul, cocotierul [i fires]e m`slinul (din ale c`rui roade se
ob]ine uleiul de m`sline), cultura cerealelor ocup` primul loc \n
provincia Galileea numit` [i gr=narul ]`rii.
Fauna Palestinei prezint` o varietate \n timp. Astfel, la
\nceput erau animalele, precum leul [i leopardul. Dar acestea au
disp`rut lu=ndu-le locul cerbul, c`prioara, iepurele, vulpea,
[acalul. Dintre t=r=toarele specifice acestui ]inut sunt vipera
palestinian`, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn [.a. |ns`,
caracteristica ]inuturilor din aceast` ]ar` a fost [i este c`mila, un
animal at=t de rezistent [i de des folosit. Calul era un animal
foarte preten]ios [i nu era crescut aici. Era chiar \nl`turat,
reprezent=nd pentru evrei un simbol al m=ndriei. Interesant este
c` dac` \n prada de r`zboi intrau [i caii, evreii \i omorau, tìndu-le
venele de la picioare.
Am vorbit despre localizarea geografic`, clim`, faun`, flor`.
S` vedem \n continuare ce se poate spune despre oamenii care
alc`tuiau poporul evreu.
|n ceea ce prive[te ocupa]ia lor, la loc de frunte st` agricul-
tura, cre[terea vitelor [i pescuitul. Pe l=ng` acestea mai sunt [i
Capitolul unu
20
altele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precum dulgheritul
de la babilonieni. Totodat`, datorit` drumului comercial ce tre-
cea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foarte
buni negustori (comercian]i).
S` vedem acum c=te ceva despre \mbr`c`mintea evreilor. V`
aminti]i c=nd spuneam c` \n Palestina zilele erau foarte
c`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bumbac, lung` p=n`
la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u. Deasupra purtau
un ve[m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau adesea [i ca acoper`m=nt
\n timpul nop]ilor r`coroase. |n picioare purtau sandale,
confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci umblau descul]i.
Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te alimenta]ia.
Se hr`neau mai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u sau secar`,
dospit` sau nedospit`, care de multe ori era amestecat` cu fìn`
de fasole sau linte. Din hrana consumat` \n timpul zilei mai f`ceau
parte: smochinele, strugurii pepenii, curmalele [i laptele de oi
sau de capre. Masa principal` era cea servit` \n r`coarea serii.
Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i vin, \n timp ce s`racii se
mul]umeau s` \nmoaie p=inea \n lapte sau o]et. Nu lipseau de la
mas`, desigur, mierea de albine [i pe[tele. Caracteristic evreilor
era faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturor
animalelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric` a
Legii. Evreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` mas` s` se spele
\ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea.
Ei se a[ezau la mas`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i [i
sprijini]i pe m=na st=ng` iar cu m=na dreapt` consumau hrana.
|n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`sim pe sclavi, dar
aici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t a
celor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru ap`rarea
drepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea sclavul
[i-l l`sa infirm, trebuia s`-l elibereze numaidec=t. De asemenea,
dac` un st`p=n \[i omora sclavul, era ucis [i el.
S` vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor.
|n primul r=nd amintim c`s`toria. La evrei c`s`toria era
monogam` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` femeie).
Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni. Logodna
preceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an. Darul cel
mai de pre] erau copiii. Familiile f`r` copii erau considerate
blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l avea a[a numita
c`s`torie de levirat sau de cumnat. |n acest caz, dac` un om
murea f`r` s` aib` copii, conform Legii, fratele lui avea obliga]ia
s` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice urma[i care s`-i
poarte numele.
21
Oamenii care locuiau \n Palestina erau foarte respectuo[i unii
cu al]ii. Acest respect se referea la salut, ospitalitate [i onoruri
publice.
S` vedem cum se salutau evreii. Cea mai popular` form` de
salut: [alom! adic` pace, la care cel salutat r`spundea cu
[alom uvraha adic` pace [i binecuv=ntare! La desp`r]ire cel
mai b`tr=n spunea celui mai t=n`r: lek le [alom! adic` mergi
\n pace! De obicei, salutul era \nso]it [i de gesturi largi de
reveren]` cum ar fi plecarea capului sau a corpului.
Semnul cel mai deosebit de cinstire [i ospitalitate ar`tat cuiva,
era atunci c=nd gazda se dezbr`ca de haina de deasupra [i o oferea
vizitatorului, precum [i sp`larea picioarelor oaspe]ilor mai
deosebi]i.
Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi,
demnitari, soli), precum [i armatelor ce se \ntorceau victorioase
din r`zboi.
Din nefericire, \ns`, nu lipseau bolile, cele mai r`sp=ndite
fiind: ciuma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare
[i f`ceau ravagii \n regiunile asupra c`rora se ab`teau. Un loc
aparte \l ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bol-
navii de epilepsie erau considera]i st`p=ni]i de demoni.
Cei ce mureau erau \ngropa]i imediat dup` deces. Sicriele se
foloseau numai pentru cei boga]i, iar \nmorm=ntarea era simpl`.
|n perioada c=t evreii au stat \n Egipt, mor]ii lor erau p`stra]i
mai mult timp, fiind \mb`ls`ma]i cu miresme. Conform religiei
evreilor, atingerea de cei mor]i era considerat` drept necur`]ie.
Doliul dup` cei deceda]i se ]inea [apte zile. Se caracteriza
prin sf=[ierea ve[mintelor, smulgerea p`rului, a b`rbii, \mbr`carea
\n sac [i pres`rarea de cenu[` pe cap.
Este de remarcat c` toat` via]a public` [i particular` a evreilor
se desf`[ura dup` Legea Domnului. |nc` din vechime exista un
loc special de rug`ciune: la \nceput era cortul sf=nt, un loc de
dimensiuni mai mici, \mp`r]it \n dou` \nc`peri: Sf=nta [i Sf=nta
Sfintelor. |n jurul lui se afla o curte. Mai t=rziu a fost ridicat
celebrul Templu din Ierusalim, zidit dup` modelul Cortului Sf=nt.
|n fiecare localitate din Palestina era c=te o sinagog` adic` loc
de adunare, rug`ciune [i predicare a cuv=ntului lui Dumnezeu.
Erau conduse de rabini, adic` de \nv`]`tori ai Legii lui Dumne-
zeu, care puteau fi [i laici. Serviciul religios consta din rug`ciuni,
citiri [i t`lm`ciri ale Legii [i proorocilor. Serviciul religios avea
loc \ndeosebi s=mb`ta.
Capitolul unu
22
23
Capitolul unu
24
7. Fixarea cuno[tin]elor
Cum se nume[te ]ara \n care trìa poporul evreu? (Se numea
Canaan apoi dup` ocupa]ia roman` s-a numit Palestina [i \n
prezent se nume[te Israel). Ce aspecte am dezb`tut din punct de
vedere geografic? (Localizare, \nvecinare, forme de relief, clim`,
flor`, faun`). Ce am \nv`]at \n leg`tur` cu locuitorii acestei ]`ri?
(Despre modul lor de via]`, \mbr`c`minte, hran` [i \n mod spe-
cial, cultul religios). Unde \[i desf`[urau evreii actele de cult?
(La \nceput la Cortul Sf=nt, apoi \n Templul Sf=nt din Ierusalim,
ca [i \n sinagogi). Cum se desf`[ura via]a public` [i particular`?
(Via]a public` [i particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).
8. Tem` pentru acas`
--
|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit pe
regiuni.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`
Facerea lumii [i a celor dint=i oameni


Privind zilnic ceasul \n]elegem c=t e ora, dar mai mult dec=t at=t,
\n]elegem c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`. La
fel, plimb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndim c` [i ea este creat` de
cineva.

Dac` tot ce exist` are un creator al sù, lumea \ns`[i are Creatorul
ei, \nc=t ast`zi ne vom referi la Istoria crea]iei. Facerea lumii [i
a celor dint=i oameni.
25
Trebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul lume se
\n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n sensul
acestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o numim
spiritual`. Deci deosebim o parte material` care cuprinde
natura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte spiritual` adic` cea
nev`zut`.
Referitor la facerea Lumii [i la apari]ia primilor oameni,
exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel relatat \n
Biblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii numit` Facerea sau Geneza.
Aici citim c` lumea v`zut`, deci cea material` a fost creat` \n
[ase zile sau [ase etape. S` vedem care sunt acestea:
1. |n prima zi a fost creat` lumina, numit` zi. |ntunericul a
primit numele de noapte [i a fost desp`r]it de lumin`.
2. |n cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adic`
atmosfera, sau firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi
cer ca lume spiritual`). Aceasta con]ine o combina]ie de gaze
cum ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiind
indispensabile vie]ii.
3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p`m=ntul [i l-a desp`r]it de
ape pe care le-a numit m`ri. Apoi a f`cut ca uscatul s` rodeasc`
vegeta]ia: pomii [i plantele de tot felul.
4. |n a patra zi, a fost creat lumin`torul cel mare care s`
lumineze ziua, adic` soarele [i lumin`torul cel mic care s`
lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele. Soarele,
luna [i stelele au fost create pentru a delimita ziua de noapte.
5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape,
adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile.
6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`m=ntului
pe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea Dumnezeu l-a creat
pe om, dup` chipul [i asem`narea Sa, ca o \ncununare a \ntregii
crea]ii.
7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu a
binecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii Dumnezeu a
v`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru care
fusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n sensul
\n care \n]elegem noi odihna. Aceast` odihn` a lui Dumnezeu
indic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nseamn` \ns`
c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n continuare
de buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndim bine este firesc s` fie
a[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru p`rin]ii vostri,
Capitolul unu
26
dup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]i
f`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea
\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totul
etapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reia
importan]a cuvenit`.
|nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea cea
nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`
lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cu
aripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[a
cum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori
ai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[
p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s`
vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nu
v` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el v`
ap`r` s` nu vi se \nt=mple ceva rù. {i c=nd sunte]i cumin]i [i
ascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`
lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]i
de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea
lui Lucifer, a celui rù, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumne-
zeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri rì, adic` diavoli. Ace[tia sunt
potrivnici omului.
Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`m
c` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntului
Sù: Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost. Aceasta eviden]iaz`
faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din
El, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dum-
nezeu.
Citind \n continuare, \n cartea Facerea, remarc`m c` omul
a fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumne-
zeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuse
Dumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului,
erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` de
ele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-a
a[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt,
creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]i
asupra versetului 26 al primului capitol din cartea Facerea, ce
observ`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` este
inten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana
\nt=i, Noastr`. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu
Tat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dum-
nezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu
\n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.
27
Aceasta ar \nsemna s` reducem m`re]ia [i nem`rginirea Sa, la
condi]ia uman`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este sufletul
nostru, este permanenta \nclina]ie a omului de a-L cùta pe Dum-
nezeu [i imensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a dat viat`; este
dorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a ne ruga. Astfel
omul este veriga de leg`tur` \ntre lumea nev`zut`, spiritual` [i
lumea material`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul omului este
constituit din ra]iune (adic` g=ndire), sentiment [i voin]`. El este
deci de origine dumnezeiasc` fiind substan]` de sine st`t`toare,
liber`, nemuritoare [i imaterial`.
A[a cum am v`zut lumea a fost creat` din nimic, pe c=nd
trupul omului a fost creat din p`m=nt: Domnul Dunnezeu a f`cut
pe om din ]`r=na p`m=ntului, i-a suflat suflare de via]`, [i omul
s-a f`cut astfel fiin]` vie (Facerea 2, 7). }`r=na p`m=ntului
din care a fost f`cut omul reprezint` partea lui material`, iar
Suflarea de via]`, cea spiritual`, adic` tocmai partea lui Dum-
nezeu din om. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, omul ar fi
fost doar un chip de lut, o bucat` de p`m=nt modelat`. Ceea ce
d` m`re]ie [i demnitate omului este tocmai latura spiritual` din
el, adic` ceea ce i-a transmis Dumnezeu \n mod direct. A[a se
explic` faptul c` omul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \mplinire
numai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul Sù [i s-a alipit de El,
dup` cum spune un P`rinte al Bisericii: Ne-ai f`cut pentru Tine,
Doamne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va odihni
\ntru Tine, Dumnezeule; sau cum grìe[te psalmistul: precum
dore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu pe
tine Dumnezeule!.
Primul om fiind din p`m=nt a fost numit Adam, deoarece
Adam \nseamn` p`m=nt (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \nainte
de a fi creat deoarece toat` lumea a fost f`cut` pentru a fi st`p=nit`
de el, a investit \n el chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a \ngrijit
apoi s`-l a[eze \n cel mai frumos loc de pe p`m=nt, adic` \n Eden
(Eden @ rai), [i era preocupat de el.
V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat seama c` nu este bine s` fie
a[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedat
Dumnezeu? I-a dat un somn lung lui Adam, timp \n care a creat-o
pe femeie din coasta sa. Femeia o primit numele Eva, cuv=nt
care \nseamn` via]` [i ea avea s` fie mama tuturor celor vii. {i
\n felul acesta a fost creat` prima familie de pe p`m=nt, care a
primit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: ...cre[te]i [i v` \nmul]i]i,
umple]i p`m=ntul [i-l st`p=ni]i!.
A[a cum am mai spus, primii oameni erau \n gr`dina
Edenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul
Capitolul unu
28
de pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i un
pom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i rùlui.
Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructele
acestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a
\nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n
[arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele
acestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au
\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl`
c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers?
Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni.
Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat din
gr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, din
st`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntul
nu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebui
s` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: \n sudoarea
fe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea... (Facerea 3, 19). De aici vedem
c` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a dat
de[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea
[arpele a fost [i el blestemat: Fiindc` ai f`cut lucrul acesta,
blestemat e[ti... (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, ei
totu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. La
fel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \l
iube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc`
dreptatea, care cere s` fie dup` fapt` [i r`splat`!. Dar chiar
alungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceea
ce a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te de
soarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cum
putem citi la Facerea 3, 15: Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe
[i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut din
femeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul. |n acest
fel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi Domnul
Iisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [i
va aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \n
Numele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce ne
a[teapt` pe to]i ca pe fiii sì iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \n
Raiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voi
pe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cu-
min]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El .
Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat`
picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie.
De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acestei
lumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea
29
p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te domol prin p`durea
\nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copacului
la a c`rui umbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin de
stele v` va fermeca privirea, sau c=nd v` va impresiona tumultul
\nvolburat al unei cascade spumoase, deasupra c`reia curcubeul
\[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toamn` fiind,
copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` imagini la
care se poate contempla ore \n [ir, atunci zic ve]i [ti c` toat`
recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator`m
lui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac`
toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p`m=nt, cum vor fi
cele din |mp`r`]ia Ta, Doamne? (se vor citi \n timpul pred`rii
textele din cartea Facerea privind crearea omului [i f`g`duin]a
unui R`scump`r`tor; se vor scrie pe tabl` titlul lec]iei [i etapele
cre`rii lumii).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul crea]iei lumii, a
omului a p`catului [i a izgonirii lui din rai.
|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [aptea
ce reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]iei
a \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar
omul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fost
f`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea direct`
a lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menirea
crea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i \mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdut
omul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumne-
zeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului
3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).

Citirea primelor trei capitole din cartea Facerea. Memorarea
etapelor \n care a fost creat` lumea. Memorarea textului din cartea
Facerea 3, 15.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

--
30
Cain [i Abel

Capitolul unu
A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a

fost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre care
citim \n Facerea (Geneza), prima carte a Vechiului Testament.
Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s`
trìasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catul
odat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, care
mai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]a
omeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care merge
p=n` la ucidere.

Cain [i Abel: cei doi fii ai primei familii.

Chiar dac` era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mai
r`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile necazuri
ce i le f`cea \n joac`, fratele sù Cain. P`rin]ii lor vedeau aceasta,
[i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe bìe]elul lor mai mare, dar
totu[i \l preferau pe Abel.
Cu timpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`cì. Ei trebuiau
s` lucreze \ntocmai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu agricultor, lucr=nd
pe c=mp. Sem`na gr=ul, iar c=nd era copt, \l secera, \l m`cina [i
f`cea p=ine.
Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une,
cùt=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi de
care se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecare
prim`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain sem`na tot mai mult gr=u
[i avea recolte bogate [i m`noase.
Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`dea
toate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine de
la Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De aceea
doreau s` mul]umeasc` Domnului pentru toat` aceast` bog`]ie
31
de binecuv=ntare, [i s`-[i exprime \ntr-un fel recuno[tin]a,
oferindu-i ceva \n schimb. Este bine s` ne ar`t`m [i noi recuno[-
tin]a fa]` de un binef`c`tor, nu-i a[a? De pild`, dac` p`rin]ii vo[tri
v` fac multe bucurii [i se \ngrijesc s` v` mearg` bine [i s` nu v`
lipseasc` nimic, este firesc ca [i voi s` dori]i s` le face]i c=te un
cadou la aniversarea lor, care chiar dac` este mai mic, dup`
posibilit`]ile voastre, poart` \n el toat` dragostea voastr` [i
mul]umirea pentru copil`ria fericit` [i lipsit` de griji [i nevoi.
Iar p`rin]ii se bucur` [i voi \mpreun` cu ei sunte]i ferici]i.
Ei bine, tot a[a [i Cain [i Abel s-au hot`r=t s`-i aduc` lui
Dumnezeu o jertf` de mul]umire. {ti]i cum au f`cut? Abel a ales
oaia cea mai frumoas` [i mai gras` din c=te avea, hot`r=nd c`
aceasta este cea mai potrivit` pentru Dumnezeu. Apoi a cùtat
crengi uscate, c`ci acestea ard bine, le-a pus pe o gramad` de
pietre, a tìat oaia [i a a[ezat-o peste crengi. Deci jertfa era
preg`tit`. {i pentru c` jertfa trebuia s` ard`, Abel pusese c`rbuni
aprin[i sub crengi. V=ntul sufla \n foc, crengile ardeau, iar odat`
cu ele [i jertfa. Fumul se ridica la cer [i \ndat` Abel \ngenunche
[i zise plin de venera]ie: Dumnezeul meu, c=t de mult te iubesc!
Tu veghezi asupra mea cu at=ta grij`. {i aduc=ndu-]i aceast` jertf`
din toat` inima, vreau s`-]i ar`t recuno[tin]a mea. Domnul a
ascultat aceast` rug`ciune. El \[i pleac` urechea totdeauna la
rug`ciunile oamenilor. A[adar, Dumnezeu a v`zut c` Abel \l
iube[te. El \i primi jertfa [i aceasta l-a f`cut foarte fericit pe
Abel.
{i Cain dorea s` aduc` Domnului o jertf`. Astfel, a str=ns
ni[te pietre [i a pus crengi deasupra. Peste crengi \n loc s` a[eze
gr=ul cel mai frumos cu spicul cel mai bogat \n boabe aurii, a
pus doar pu]in din gr=ul pe care Domnul f`cuse s` creasc` pe
ogorul sù. Apoi \i d`du foc. |ncepu [i Cain s` se roage, dar nu
era mul]umit [i nu era iubire pentru Domnul \n inima sa. G=ndea
el: De ce oare trebuie s` ard acest gr=u, pe care dac` l-a[ fi
m`cinat, a[ fi avut at=ta fìn` c=t pentru o p=ini[oar`! {i de ce
s`-L mul]umesc pe Dumnezeu, c` doar eu \nsumi am sem`nat
gr=ul [i am muncit ca acesta s` creasc`! Dar Domnul [tia bine
ceea ce g=ndea Cain. V`zu deci c` el nu-L iube[te. De aceea nici
nu-i primi jertfa. {i nu-i d`du nici fericire [i nici mul]umire.
{i voi, dac` Domnul v` ajut` s` ob]ine]i rezultate bune \n
munca voastr`, v` bucura]i desigur. Dar [i mai bucuro[i ve]i fi
dac` prin rug`ciune, veni]i \naintea lui Dumnezeu, s`-i mul]umi]i
pentru toate. Atunci c=nd v` ruga]i, deschide]i-v` inimile pline
de sinceritate [i de dragoste pentru cel ce vegheaz` zilnic, ceas
de ceas, la munca voastr` [i o face s` rodeasc`. Chiar [i \nv`]atul
Capitolul unu
32
este o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notele
bune [i noile cuno[tin]e acumulate, de care v` ve]i folosi odat`.
C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai mare
sau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i inima plin` de pace
[i mul]umire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea.
Dar, s` revenim la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-i
primise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [i
pe Abel, mai ales pe Abel. |n mod normal Cain trebuia s` se
bucure c` Dumnezeu a primit jertfa fratelui sù [i s` aduc` [i el
o jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt=mpl` a[a. El se
m=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dum-
nezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]umire [i satisfac]ie [i nu
mie. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc,
p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale inimii sale. |n loc ca
Domnul s` fie st`p=n al inimii sa1e, el \l l`s` pe satana cu mrejele
lui de invidie [i rùtate s` se instaleze acolo. Se g=ndea foarte
des la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea [i nici nu mai
m=nca aproape nimic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atrase
aten]ia: Cain, de ce e[ti a[a invidios [i rùt`cios? Este numai
vina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine ai fi [i
tu fericit [i vesel. G=nde[te-te la aceasta Cain, [i nu mai fi
invidios. Cain, \ns` nu ascult` [i f`cu dup` capul lui.
Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: Hai s` mergem pe c=mp.
{i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \l
b`tu p=n` \1 omor\. Abel z`cea acum \ntins pe p`m=nt, iar s=ngele
lui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se sperie. I se
treze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Teama lui
cre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cum s` scape mai repede de
pedeapsa pentru fapta sa. Acum, v`z=nd s=ngele fratelui sù,
pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce face. Era prea
t=rziu... Dumnezeu v`zuse totul. De aceea \l \ntreb` pe Cain:
Unde este Abel, fratele tù?. Atunci Cain \ngrozit de fapta sa,
\ncearc` s` scape, zic=nd: Nu [tiu unde este Abel. |n orice caz
eu nu sunt p`zitorul fratelui meu! Dumnezeu r`spunde: Pentru
c` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` nimic pentru tine.
Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i oric=t de departe
te vei duce, nicìeri \n lume nu vei mai g`si lini[te!.
A[a s-a [i \nt=mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe,
dar oriunde se afla \[i aduce aminte de fratele sù, Abel, pe care-l
omor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de fric`,
nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui sù \i cerea mereu
socoteal` de fapta sa.
33
Astfel, Adam [i Eva au pierdut \n aceea[i zi pe cei doi fii ai
lor. Nici unul, nici celalalt nu s-au mai \ntors seara, acas`. Atunci
p`rin]ii s-au dus s`-[i caute copiii. L-au g`sit pe Abel mort, f`c=nd
impresia c` dormea \ntins pe p`m=nt... Adam [i Eva l-au \ngropat.
Erau foarte tri[ti... Domnul \ns`, avea mereu grij` de ei [i le f`cu
alte bucurii trimi]=ndu-le al]i copii, fete [i bìe]i. Unul din bìe]i
sem`na mult cu Abel. El se numea Set [i \l iubea [i el pe Dumne-
zeu. (Re]ineti acest nume, deoarece \n lec]ia urm`toare ne vom
reaminti de el).
Intiui]a Se vor proiecta diapozitive \nf`]i[=nd jertfa lui Abel
[i a lui Cain, invidia acestuia [i uciderea fratelui sù.
Care sunt cei doi copii ai lui Adam [i Eva? (Cain [i Abel). Cu ce
se ocupa Cain? (Cu munca la c=mp). Dar Abel? (Cu cre[terea
oilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu? (Abel). Ce
jertf` i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf` cea mai
gras` [i frumoas` oaie, iar Cain a adus c` jertf` pu]in gr=u). Care
jertf` a fost mai bine primit` de Domnul? (A lui Abel). Ce a
f`cut Cain din invidie fa]` de Abel? (L-a ucis). Care a fost
pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nd
din el un fugar, care se temea chiar [i de umbra sa, sau de fo[netul
frunzelor copacilor.
8. Aplicarea
Din ceea ce i s-a \nt=mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps`
mare are cel ce se m=nie, devenind rù [i nemilos din invidie.
Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru cel
ceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s`
v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt,
bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau colegului
vostru [i \ncerc=nd s`-l imita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.

Citirea din Sf=nta Scriptur` a capitolului IV din cartea Facerea
unde este relatat` \nt=mplarea pe care v-am povestit-o azi.

--
34
Noe [i potopul

Capitolul unu
A[a cum v` aminti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-au
pierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anume Set.
Parcurg=nd mai departe cartea Facerea, remarc`m c` ne sunt
prezenta]i urma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se opre[te
aici enumerarea?

Aceasta vom vedea \n lec]ia de ast`zi, trat=nd despre Noe [i
potopul.

A[a cum afl`m din relatarea Vechiului Testament, Noe, la v=rsta
de cinci sute de ani, a n`scut pe Sem, Ham [i Iafet. Deci dac`
Noe avea a[a de mul]i ani, \nseamn` c` a trecut destul de mult
timp de la primii oameni, Adam [i Eva. S` vedem cum a evoluat
lumea \n tot acest timp? Omenirea se \ndrepta spre bine, sau
dimpotriv` spre rù? Domnul a v`zut c` rùtatea omului era
mare pe p`m=nt, [i c` toate \ntocmirile g=ndurilor din inima lui
erau \ndreptate \n fiecare zi numai spre rù. {i aceast` constatare
este foarte grav` [i v` \ntristeaz` chiar [i pe voi, a[a-i? S` ne
g=ndim pu]in \mpreun`: v` mai aminti]i desigur de ora \n care
am \nv`]at despre facerea lumii. Dumnezeu crease totul bun [i
frumos. Omului \i era destinat a se folosi de toate cele c=te au
fost create sau preg`tite anume pentru el. Dar gre[eala sa,
p`catul sù, a f`cut ca totul s` se schimbe. V` mai aminti]i ce s-a
\nt=mplat cu Adam [i Eva dup` neascultarea de cuv=ntul lui Dum-
nezeu? (Au fost pedepsi]i). Dar cu Cain, ce se \nt=mplase? (Cain
a fost un uciga[). Primii oameni au transmis a[adar, mai departe
moartea fizic` [i cea spiritual`, tuturor celor ce s-au n`scut dup`
ei. Practic, nici un om nu va mai trì \n nevinova]ia dinaintea
c`derii primilor oameni \n p`cat. |n sufletele oamenilor apare tot
mai mult lupta dintre bine [i rù; tot mai mult cad victime rùlui
35
[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia lui
Dumnezeu [i apoi pedeapsa rùlui, a nedrept`]ilor [i f`r`delegea
de tot felul...
Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: I-a p`rut rù Domnului
c` a f`cut pe om pe p`m=nt [i s-a m=hnit \n inima Lui... [i Dom-
nul a zis: Am s` nimicesc de pe fa]a p`m=ntului pe omul pe
care l-am f`cut, de la om p=n` la vite, p=n` la t=r=toare [i p=n` la
p`s`rile cerului; c`ci |mi pare rù c` i-am f`cut.
Printre to]i acei oameni rì, era \ns` un om, care |l asculta pe
Dumnezeu [i respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era [i
familia sa. De aceea, Noe a aflat mil` \naintea Domnului, c`ci
era un om neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din vremea lui: Noe
umbla cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu a decis s`-l salveze de marea
urgie pe care urma s-o trimit` asupra oamenilor [i anume: un
potop care-i va nimici \mpreun` cu p`m=ntul. {i pentru aceasta,
Noe trebuie s`-[i construiasc` o corabie mare cu mai multe
c`m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-i indica]ii foarte precise pentru
tot ce urma a fi f`cut.
A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles,
era ajutat de fiii sì: Sem, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri grele
de copaci din care tìau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foarte
mare. Avea trei sute de co]i lungime, cincizeci de co]i l`]ime [i
treizeci de co]i \n`l]ime (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i o
fereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe camere.
Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau astupate
cu p`cur` [i cu smoal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` de
ap`.
Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teau
joc de b`tr=nul Noe. Nu po]i merge cu aceast` corabie, strigau
ei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie mare la
ap`? Apa va veni aici, zise Noe. Apa va acoperi totul pe
p`m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oamenii au devenit
foarte rì [i nu-L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce nu vor fi \n
corabie se vor \neca. Oamenii au \nceput s` r=d` [i mai tare.
Nu r=de]i! le spuse Noe. Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, ca
Dumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voie
s` intra]i \n corabie. Dar ei r`spundeau: Nu, noi nu vrem s` ne
rug`m! Nu vrem s` intr`m \n corabia aceasta.
Se poate u[or c` oamenii care locuiau acolo au devenit mai
rì dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`. Oamenilor
acestora nu le era frica de nimic.
C=nd corabia a fost gata construit`, o mare mul]ime de
animale, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd s`
Capitolul unu
36
intre. Domnul \nsu[i le chemase. Veneau dou` c=te dou`, o
pereche din fiecare specie, fie curate, fie necurate, pentru a
nu se pierde nimic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le punea pe
fiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja preg`tit`.
Desigur c` oamenii cei rì au v`zut toate acestea dar totu[i nu
luau aminte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei de
acolo au intrat \n corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham,
Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup` ei, iar
corabia r`mase neclintit` \nc` o s`ptam=n`.
Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouat
continuu. Tot p`m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \nalt
v=rf de munte. S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui mare [i
s-au deschis st`vilarele cerurilor, [i anume |n anul [ase sute al
vie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii.
Dar s` d`m pu]in fr=u liber imagina]iei [i s` p`trundem [i
noi \n corabie s` vedem ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de zile
de ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac` numai
o s`ptam=n` ar ploua zi de zi, \n timpul toamnei sau al prim`verii.
Desigur c` [i pentru cei din corabie prima s`pt`m=n` trecuse mai
u[or, poate chiar [i primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s`
stea \nchi[i chiar a[a de mult timp? Desigur c` puteau. Ei [tiau
c` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se puternic
\n El, \l sim]eau prezent. {i Dumnezeu \i ajuta! Deci numai
speran]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea tare a lui
Dumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare deplin`.
Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` norii
de pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nu
se vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`...
{i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada de
a[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \ncredere
neclintit` c` Domnul vegheaz` la toate, deci [i la via]a lor...
Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n inimile lor. Abia \n
luna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-a
oprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna a
zecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurile
mun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe
care o f`cuse. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din corabie
c=nd dup` vreme foarte \ndelungat` au v`zut din nou cerul senin
deasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare, dar [tiau c` nu
au sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru [i \i d`du
drumul s` zboare pe geam afar`. Corbul zbura afar` departe [i nu
se mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce putea s` trìasc` deja
pe p`m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un porumbel. Acesta zbur`
37
toata ziua \ncolo [i \ncoace, cùt=nd ceva de m=ncare. Dar
neg`sind nimica, se \ntoarse seara, trist [i obosit, c`ci nu putea
s` trìasc` \nc` pe p`m=nt. Noe \[i \ntinse m=na pe geam afar` [i
lu` porumbelul \n corabie. Mai a[tept` Noe \nc` o s`pt`m=n`.
Apoi l`s` porumbelul s` zboare a doua oar` dar de data aceasta
c=nd se \ntoarse, ce avea el \n cioc? O frunz` pe care o rupsese
dintr-un pom. Era ca [i cum ar fi vrut s` spun`: Nu mai dureaz`
mult potopul. Pomii ies deja din ap`. Aceasta era o veste bun`.
{i c=nd dup` o s`pt`m=n` Noe l`s` porumbelul din nou s` zboare,
nu se mai \ntoarse. G`sise hran`.
Atunci Noe desf`cu acoperi[ul corabiei [i a[tept` ca Dom-
nul s` vorbeasc`. {i Dumnezeu \i zise: Acum Noe po]i s` ie[i
din corabie, \mpreun` cu so]ia ta, cu copiii tì [i cu toate
animalele. Ce ferici]i erau ei acum c` puteau s` ias` afar`! Iarba
\ncepu s` \nverzeasc`, iar florile \ncepur` s` \nfloreasc`. P`m=ntul
era iar`[i frumos. P`s`rile \[i f`ceau iar`[i cuiburi c=nt=nd \n
cele mai minunate feluri. Animalele zburdau vesele prin p`dure,
r`sp=ndindu-se \n toate p`r]ile, cùt=ndu-[i un ad`post. Noe aduse
Domnului o jertf`. Pe c=nd fumul se ridica la cer, cei opt oameni
\ngenunchiar` [i \i mul]umir` lui Dumnezeu pentru grija ce le-o
purtase. Dumnezeu a primit jertfa. El v`zu [i c=t de ferici]i [i
recunosc`tori erau ei. El promise c` nu va mai trimite niciodat`
un potop a[a de mare pe p`m=nt.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau poze (diapozitive)
referitoare la potop [i la salvarea trimis` de Dumnezeu prin Noe.
Odat` cu \nmul]irea neamului omenesc, cum s-au comportat
oamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au comportat ca ni[te
fii neascult`tori [i rì, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, uit=nd
complet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul lor?
(A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles omenesc: lui Dum-
nezeu i-a p`rut rù c` l-a creat pe om). Ce a urmat acestui fapt?
(A urmat \mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu). De ce? (Fiindc`
a[a cum [tim cu to]ii, dup` fapt` [i r`splat`!). S-a aflat totu[i
cineva care s` nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu?
(S-a aflat Noe [i familia sa). Fiindc` ace[tia au fost drep]i \n
fa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei?
(I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele potopului).
Ce \nseamn` aceasta? (C` dup` dreptate, r`splata p`catului este
moartea, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va p`r`si pe drep]ii
sì, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).
Capitolul unu
38
--
Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi
\n cartea Facerea, \n continuare capitolele IX [i X.
Partriarhul Avraam

|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai sì: Sem,
Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singurii
oameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedem
care sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \n
Asia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai lui
Iafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa.
Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, de
fapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporul
evreu.

A[adar, ast`zi vom vedea care au fost \nceputurile istorice ale
poporului ales [i vom vorbi despre Avram.

Istoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeu
l-a chemat pe Avram din mijlocul popoarelor semite politeiste
[i idolatre care trìau \n cetatea caldean` Ur, din sudul
Mesopotamiei. Avram a fost chemat s` asculte de voia lui Dum-
nezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privim \ns` mai
\n am`nunt [i s` vedem de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` pe
Avram dintre acei oameni, pentru a deveni p`rintele poporului
39
evreu? Cum erau de fapt oamenii \n acele timpuri, adic` cu dou`
milenii \nainte de venirea M=ntuitorului.
La \nceput omul nu avea dec=t un singur Dumnezeu trìnd
cu El o comuniune intim`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a fost
alungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat, confund=ndu-L
cu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n locul Creatorului,
precum soarele, luna, stelele, pietrele [i copacii, ploaia ca [i alte
fenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiind
reprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se adorare.
Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste, r`t`cite de la
adev`rata adorare sau cinstire cuvenit` numai lui Dumnezeu,
P`rintele nostru.
Avram, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit,
dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel putem spune
c` el era monoteist.
Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fi
g`tit pentru primirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lumii
din p`cat. Astfel Avram a fost chemat de Domnul s` p`r`seasc`
cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n Canaan, acel loc
at=t de minunat [i roditor unde curge lapte [i miere.
Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avram \mpreun` cu tat`l sù,
Terah [i nepotul sù (fiul fratelui sù) Lot [i so]ia sa Sarai, au
p`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopotamiei [i
au ajuns la Haran. Aici, Avram prime[te prima binecuv=ntare
din partea lui Dumnezeu: Voi binecuv=nta pe cei ce te vor
binecuv=nta, [i voi blestema pe cei ce te vor blestema, [i toate
neamurile vor fi binecuv=ntate \n tine! Ce cuvinte mari sunt
acestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace, trebuie s` fi fost aceast`
c`l`torie pentru Avram! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va merge
[i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c` Domnul este
cu el [i \i conduce pa[ii.
Terah, tat`l sù, murise, iar Avram [i Lot plecau mai departe
cu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran. Era anul
1207, dup` potop.
Ajung=nd \n Canaan a mers p=n` la Sihem la stejarul lui
Mamvri. Avram [i Lot aveau turme multe [i p`zitorii lor adesea
se certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avram se desparte de Lot
l`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai m`noase din
c=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodoma [i Gomora. Avram
[i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri de l=ng` Hebron,
zidind acolo un altar Domnului.
A[a cum am v`zut, Dumnezeu \i promisese lui Avram c`
urma[ii sì vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i
Capitolul unu
40
vor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc`
nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletul
sù. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i va
avea c=te stele sunt pe cer.
Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un bìe]a[ pe nume
Ismael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa.
De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` de
Agar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nu
Ismael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor)
poporului ales.
Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea
Domnul un bìat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea?
A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest bìat trebuia s`
se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dum-
nezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacol
pentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersul
normal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s`
[tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin puterea
Sa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeu
pentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,
pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.
Domnul \[i \nt`re[te promisiunea ar`t=ndu-se din nou [i
schimb=nd numele lui Avram \n Avraam care \nseamn` tat`l
unei mul]imi de popoare [i al Saraii \n Sarra. Totodat`, \ncheie
cu el un leg`m=nt: Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face din
tine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i spune Dom-
nul [i pentru aceasta orice b`rbat sau bìat din poporul ales trebuie
s` fie tìat \mprejur.
Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \n
cortul sù vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarra
va avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nu
erau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=nta
Treime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n care
crezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan;
[i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul sù ca stelele cerului [i
ca nisipul m`rii.
Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inut
promisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani i
s-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost tìat
\mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.
41
Este u[or s` \n]elegem c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii acestui
copila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraam. |l a[teptase
doar de at=ta vreme, [i Domnul i-l promisese de at=tea ori!
Iat`, \ns`, ce avea s` se mai \nt=mple: Dumnezeu i-a pus la
\ncercare credin]a lui Avraam, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac drept
jertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anume indicat. S-ar putea ca
Isaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l sù se bucura v`z=ndu-l
cresc=nd, era un bìe]el s`n`tos, cuminte [i \l \nv`]a povestindu-i
despre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [i
familia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=t
de dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l omoare). V`
pute]i imagina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraam? Inima \i
era sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i
\nainte de toate, Avraam asculta [i se supunea voii lui Dumne-
zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalele
muntelui, a spus slugilor sale:... eu [i bìatul ne vom duce p=n`
acolo s` ne \nchin`m, [i apoi ne vom \ntoarce la voi (Facerea
22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, lemnele pentru foc, cu]itul [i tor]a,
au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mer-
geau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu numai din
cauza drumului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`car
c=tva timp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul sù, de ceea ce avea
mai drag \n lume... Lacrimile [iroiau desigur pe fa]a sa, inima \i
era r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: Tat`!...
Iat` focul [i lemnele, dar unde este mielul pentru jertf`?. Fiule
a r`spuns Avraam, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mielul
jertfei Sale (Facerea 22, 78). Ce altceva ar fi putut r`spunde
Avraam? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentru
c` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [i
Avraam i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \n
inocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` tocmai el
este mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spusese
Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, [i a a[ezat lemnele pe
el. A legat pe fiul sù Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra lemnelor
(Facerea 22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s` fi pus st`p=nire
pe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a sim]it
m=inile tremur=nde ale tat`lui sù, dar din privirea acestuia citise
hot`r=rea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r`m=ne
adic` credincios lui Dumnezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it,
oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraam pe Dumnezeu! El
a \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul sù. Dar \n
acel moment greu de emo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere
[i hot`r=re, tocmai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,
Capitolul unu
42
[i a zis: Avraame! Avraame! acesta era momentul culminant.
Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru jertf`. El
v`zuse ce mult \l iubea Avraam [i a \ncheiat \nc` un leg`m=nt
acolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-l, l-a asigurat
c` urma[ii sì vor umple p`m=ntul.
C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraam
a cump`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c=mp l=ng` stejarul
lui Mamvri, unde se afla pe[tera Macpela. Aici a fost
\nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraam.
A trecut mult`, foarte mult` vreme de atunci, dar [i ast`zi, la
3 km nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`. Acest
loc se nume[te Sanctuarul din dealul prietenului lui Dumne-
zeu, deoarece termenul mahomedan pentru Avraam este
prietenul lui Dumnezeu.
Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=nd
teofania (epifania) de la stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii de
c`tre Avraam a propriului sù fiu.
Cine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)?
(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cum
l-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din el
se va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Se
numea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumne-
zeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui sù din
Avram \n Avraam, care \nseamn` tat`l (p`rintele) popoarelor).
De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumne-
zeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De ce
l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-un
singur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,
ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletul
lor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveau
nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu
i-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarul
Mamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a lui
Dumnezeu? (Epifanie sau teofanie). S-a \mplinit f`g`duin]a
lui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scut
pe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam?
(Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul sù copil, pe care l-a dorit
at=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (O
ascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[i
jertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n
43
momentul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R`spl`tind \ns`
credin]a [i iubirea lui Avraam, \l binecuvinteaz` din nou ca p`rinte
al popoarelor).

Citi]i, capitolul XXII din cartea Facerea unde ne este relatat`
--
jertfa lui Avraam [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de Dum-
nezeu.
Patriarhii Isaac [i Iacob


V` aminti]i desigur c` \n lec]ia trecut` am v`zut c` Avraam a
avut un fiu, pe Isaac.

Ast`zi vom vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul sù, Iacob,
ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria poporului
ales.

C=nd Isaac a \mplinit v=rsta \ntemeierii unei familii, tat`l sù
s-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel mai
b`tr=n [i devotat slujitor al sù, pentru a-l \ns`rcina cu o misiune
foarte delicat`. Avraam era convins c` Domnul care purtase de
grij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru Isaac. Ca [i
tat`, putea s`-i ofere fiului sù bog`]ii mari, dar so]ia devotat` [i
potrivit` pentru el numai Dumnezeu putea s-o aleag`. Astfel, l-a
rugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de unde plecase el [i
Capitolul unu
44
unde trìau rudele sale. {i tocmai de acolo s`-i aduc` lui Isaac,
pe cea care-i va fi so]ie.
A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, unde
locuia Nahor fratele lui Avraam. Dup` ce s-a rugat pentru ajutor
a mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate: f=nt=na.
Era \nspre sear`, [i cur=nd femeile vor veni s` scoat` ap`. Dar
cum s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din mul]imea
femeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o Dumnezeu s` fie
so]ia fiului st`p=nului sù? Totul depindea de c`lùzirea lui Dum-
nezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu rug`ciunea, cer=nd un semn de
recunoa[tere: F` ca fata c`reia \i voi zice: pleac`-]i vadra, te
rog, ca s` beau [i care va r`spunde: bea [i am s` dau [i c`milelor
tale, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul Tù Isaac.
Slujitorul lui Avraam se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni nu
i-a auzit ruga, \n afar` de Dumnezeu. Abia [i-a terminat \ns`
rug`ciunea, c=nd un imbold lùntric l-a \ndemnat s`-[i ridice
ochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe um`r. Era
zvelt`, t=nar`, frumoas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a dat seama
c` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat` mireasa lui Isaac!
Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui Avraam.
Eliazar a \nnoptat \n casa Rebecì, dar acea noapte a fost cu
totul deosebit`. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu to]ii
istorisirea lui Eliazar, recunosc=nd c`lùzirea lui Dumnezeu.
{i-au dat seama c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` de
promisiunile Domnului. Dup` cum na[terea lui Isaac este o
dovad` a \mplinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i c`s`toria
trebuia legat` de promisiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l pe
Eliazar \n cùtarea miresei, Avraam era convins c` face voia lui
Dumnezeu [i era sigur c` va primi r`spuns la rug`ciunile sale.
|ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat un
r`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu
[i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i timp un
mare dar al credin]ei. }in=nd seama c` urma s` plece foarte
departe, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`. Desp`r]irea urma
s` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o trimite Domnul, [i
ascult=nd de voia Sa, El o va c`lùzi [i nu o va lipsi de dragostea
Sa. Rebeca trebuia s` \mplineasc` ceea ce era stabilit de mult \n
planul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales.
Cei doi s-au \nt=lnit pentru prima dat` \n c=mp. Atmosfera
cortului era ap`s`toare pentru Isaac. El a ie[it \n c=mp s`
vorbeasc` cu Dumnezeu [tiind c` Eliazar s-ar putea \ntoarce
dintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat apropiindu-se. C=nd
a aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un v`l, pentru c` miresele
45
din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` ceremonia nun]ii.
Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`, dar [i
frumoas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia sa.
{i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi bìe]i
gemeni. Primul care se n`scuse era Esau [i avea pielea acoperit`
de foarte mult p`r; iar imediat dup` el s-a n`scut Iacob care avea
\ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau gemeni, dar nu sem`nau deloc.
Esau era un bìat g`l`gios [i neast=mp`rat, care toat` ziua alerga
pe c=mp [i prin p`duri unde v=na animale. Iacob, \ns` era mai
pa[nic [i mai bun. El r`m=nea cu mama lui \n cort sau p`zea
oile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea la Dumnezeu.
Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie copilul Sù spre
deosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu toate acestea, Isaac
\l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`, o
frigea [i o d`dea tat`lui sù.
|ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare de
linte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de el
Esau care, venind de la c=mp, era foarte \nfometat [i obosit.
D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta! i-a spus Esau
fratelui sù. Acesta \ns` a profitat de \mprejur`ri, d=ndu-i s`
m`n=nce numai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=i
n`scut, pentru a primi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \ncepe
s` r=d`: Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast` binecuv=ntare!
Acum lacob se purta atent cu fratele sù, dar ceea ce a f`cut el,
nu era tocmai cinstit [i drept.
Anii trecur`, iar Isaac, \mb`tr=nind, orbise. Era foarte sl`bit
[i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul sù. |ntr-una
din zile \l trimise pe Esau s` v=neze un animal [i s`-l preg`teasc`
a[a cum \i pl`cea lui. Iar dup` ce-l va m=nca \i va da
binecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: Nu tat`, Iacob trebuie
s` primeasc` binecuv=ntarea, c`ci i-am v=ndut-o lui pentru o
farfurie cu linte. El, \ns` g=ndi: N-are importan]` ce am promis.
Eu vreau s` primesc binecuv=tarea [i s` fiu mo[tenitorul. {i se
duse pe c=mp s` v=neze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul
[i se duse la Iacob, fiind foarte nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob:
trebuie s` fim foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei primi binecuv=ntarea
cea mare. Trebuie s`-l \n[el`m pe tat`l tù. Du-te repede la turm`
[i adu-mi doi iezi. |i voi frige a[a cum \i place lui [i apoi \i vei
duce tat`lui tù. Vei face ca [i cum tu ai fi Esau. Tat`l tù fiind
orb, cu siguran]` nu va observa nimic. |ns` Iacob ezita. Tata
va sim]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta p`r pe m=ini, iar m=inile
mele sunt netede. Dar [i pentru aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie.
Iacob se duse la turm`, tìe doi iezi, iar mama sa \i prepar`.
Capitolul unu
46
Apoi \l \mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p`dure
[i c=mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t, pieile
iezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la cortul tat`lui
sù: Tat`! Cine e[ti tu?, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob min]i:
Eu sunt Esau, fiul tù mai mare. M-am \ntors de pe c=mp.
Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`-mi binecuv=ntarea. Isaac
observ` ceva [i zise:E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce strìn`.
Vino l=ng` mine [i las`-m` s` te simt. Iacob se apropie de tat`l
sù. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar ce era cu vocea?
Vocea este a lui Iacob, dar m=inile sunt ale lui Esau? zise
b`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: E[ti tu Esau? Da, min]i
Iacob iar`[i: eu sunt. Carnea era l=ng` pat [i mirosea tare
frumos. Isaac m=nc` din ea [i bù vinul adus. Apoi spuse: D`-mi
un s`rut, fiul meu. Iacob \i d`du. {i acest s`rut era de fapt o
minciun`. Dar Isaac sim]i hainele lui Esau [i acum nu mai avea
nici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \ngenunchia \n fa]a
patului sù. |[i \ntinse m=inile [i le puse deasupra capului fiului
sù, binecuv=nt=ndu-l. |i promise c` mai t=rziu el va fi st`p=n
peste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu.
Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea lui,
c`ci \l \n[elase pe b`tr=nul sù tat`. {i totu[i, el primise
binecuv=ntarea cea mare, promis` de Dumnezeu. Dar oare chiar
ar fi fost nevoie de at=tea minciuni care s` \ntineze aceast`
binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \n]elept, are
El nevoie s` fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c` Domnul
[tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu Esau s` fie a doua
verig` \n num`rul mare de urma[i pe care Domnul \l promisese
lui Avraam.
Nu dup` mult timp ap`ru [i Esau. V=nase un animal, \l tìase
[i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui sù. C=nd afl` Esau
despre \n[el`ciunea fratelui sù, \ncepu s` strige de m=nie... |i
ar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu va mai fi, \l
voi omor\ \n b`taie pe Iacob!
Rebeca \l auzi [i-l trimise pe Iacob la unchiul sù Laban care
locuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea acolo
p=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n lumea
larg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar Rebeca
[i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca urmare a sfatului
ei gre[it...
Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Avea
de mers un drum lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia unchiul
sù. Iacob era trist [i-i p`rea rù c` [i-a \n[elat tat`l. El se g=ndea:
Acum nu mai am pe nimeni care s` se ocupe de mine. Cu
47
siguran]` nici Dumnezeu nu mai vrea s` [tie de mine. M-am purtat
a[a de ur=t! Merse Iacob p=n` asfin]ise soarele [i se \nserase.
Iacob nu g`sise nici o cas` \n care ar fi putut dormi. De aceea se
culc` pe p`m=nt, av=nd o piatr` c`p`t=i. Se uit` spre cer cùt=nd
stelele, dar cerul era acoperit de nori [i Dumnezeu p`rea departe
de tot. lacob se g=ndea: Ce bine ar fi dac` Dumnezeu ar vrea s`
fie din nou al`turi de mine. Doresc at=t de mult s` fiu prietrenul
Sù. Ce rù \mi pare c` am fost rù! {i cu aceste g=nduri a
adormit [i a avut un vis minunat. V`zu o scar` \nalt` de tot, a[a
de \nalt` c` v=rful ei atingea cerul. |ngerii coborau [i se urcau \n
cer pe scar`. Iar sus de tot l=ng` scar` era Domnul. El se uita cu
bun`tate [i bl=nde]e la Iacob [i spuse: Eu sunt Domnul
Dumnezeul lui Avraam [i al tat`lui tù Isaac. Du-te \n pace \n
lumea larg`. Eu voi merge cu tine, voi veghea asupra ta [i te voi
aduce san`tos \napoi. |n ciuda tuturor lucrurilor pe care le-ai f`cut,
te iert [i sunt prietenul tù! Iar pe urma[ii tì \i voi \nmul]i c=te
stele pe cer [i le voi da s` locuiasc` acest p`m=nt pe care dormi
tu acum!
Iacob se trezi. Era diminea]`. Visase a[a de frumos. Dar era
adev`rat. Dumnezeu spusese c` se va \ngriji de el. Iacob spuse:
Nu voi uita niciodat` acest loc. A ridicat piatra pe care dormise
[i ar fi vrut s`-i aduc` Domnului o jertf` de mul]umire. Dar nu
avea la el dec=t un ulcior cu ulei. Goli uleiul pe piatr` [i aceasta
a fost jertfa sa. Domnul meu spuse el, |]i mul]umesc c` ai
fost a[a de bun cu mine. Te voi iubi \ntotdeauna, iar c=nd m` voi
\ntoarce \]i voi aduce un sacrificiu. Acum nu mai era nelini[tit,
[i nu-i mai era team`. Sim]ea c` \ntr-adev`r Domnul mergea cu
el [i avea grij` de el.
Iacob r`mase mult timp la unchiul sù, Laban. El p`zea oile
[i vacile. Deoarece muncea cu s=rguin]` a ajuns s` aib` propriile
turme de oi [i vaci. Devenise un om bogat, fiindc` Domnul veghea
asupra sa. Se c`s`tori cu Lea, una dintre fiicele unchiului sù,
dup` ce slujise [apte ani lui Laban, iar mai t=rziu [i cu sora ei
mai mic`, Rahela, dup` ce slujise \nc` [apte ani lui Laban. Dom-
nul le-a d`ruit 12 copii, al 11-lea fiind Iosif, despre care vom
vorbi \n una din lec]iile viitoare.
Dar c=t va mai sta \n aceast` ]ar` strìn`? Oare nu-i promisese
Rebeca, mama sa, c`-l va chema \napoi acas` c=nd Esau nu va
mai fi m=nios? Iat`, \ns`, c` \ntr-o zi, \nsu[i Dumnezeu \i
porunce[te s` plece \n ]ara sa f`r` team`, c` El va fi cel care va
veghea \n continuare. Atunci Iacob porni la drum \mpreun` cu
nevestele sale, cu copiii sì, cu servitorii [i servitoarele sale, cu
turmele de animale, cu c`milele [i cu toat` bog`]ia sa. Era un [ir
Capitolul unu
48
lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cum Avraam mersese
odat` tot \ntr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se \ntoarce
acum un om bogat, cu o mul]ime de oameni [i de animale,
proprietatea sa. Dumnezeu a vegheat asupra lui, a[a cum \i
promisese. Laban ar fi dorit s`-i \mpiedice plecarea \ns` Domnul
\i spusese Va fi vai de tine dac` nu-l la[i pe lacob s` se \ntoarc`
\n Canaan! La auzul acestor cuvinte nu se mai \mpotrivi plec`rii
lui Iacob.
C`l`toria era lung` [i obositoare, dar cu c=t se apropiau mai
mult, cu at=t cre[tea [i teama lui Iacob. {tia c` fugise atunci,
demult de m=nia fratelui sù. Dar oare dac`-l va re\nt=lni Esau,
\l va ierta? Se vor \mp`ca ei? Pentru mai mult` siguran]`, a trimis
un sol de pace la Esau \mpreun` cu un cadou frumos: oi grase,
capre frumoase, c`mile mari [i \nc` multe altele, form=nd o turm`
\ntreag`. Dar r`spunsul solului l-a speriat foarte tare, deoarece
l-a anun]at c` Esau este \n urma lor, \mpreun` cu vreo patru sute
de oameni puternici [i \narma]i.
C=nd Iacob a v`zut c` este atacat, c` este \n pericol, s-a rugat.
Dar de[i \i ceruse lui Dumnezeu s`-l scape din m=na fratelui sù,
Esau, este clar c` nu are \ncredere \n ajutorul dumnezeiesc, c`ci
caut` s` \mpace pe Esau printr-un dar. Deci, Iacob avea
\ncredere \n darul sù, nu \n Dumnezeu \nsu[i. Acesta era Iacob:
omul care mereu urzea planuri, \n loc s`-[i lase soarta \n m=na
lui Dumnezeu. Iar acum p`rea s` aib` mai mult` \ncredere \n
vitele sale dec=t \n puterea [i promisiunile lui Dumnezeu. Dar
iat` c` dup` ce luase, cu chibzuin]`, toate hot`r=rile sale, a r`mas
singur. Atunci un om s-a luptat cu el p=n` \n rev`rsatul zorilor.
{i \n via]a noastr` de zi cu zi, este bine s` fim l`sa]i singuri,
adic` departe de toate g=ndurile, cugetele [i de toate mi[c`rile
firii p`m=nte[ti, deci s` fim singuri cu Dumnezeu.
Acum vom mai observa \nc` ceva. Ni se spune c` un om s-a
luptat cu Iacob. S` fi]i aten]i! Nu se spune c` Iacob s-a luptat
cu un om, ci c` un om s-a luptat cu Iacob. S` \ncerc`m s`
\n]elegem: dac` m` lupt eu cu altul \nseamn` c` vreau s` primesc
ceva de la el; dac`, dimpotriv`, altul se lupt` cu mine, \nseamn`
c` el, vrea s` primeasc` ceva de la mine! Iar Dumnezeu se lupta
cu Iacob ca s`-l fac` s` simt` c` nu este altceva dec=t o fiin]`
slab` [i nevrednic`. Numai c=nd este l`sat singur, pricepe c=t
este de slab [i neputincios prin propriile lui puteri. Numai c=nd a
sim]it c` nu mai poate, c` nu mai are for]`, a \nv`]at s` zic`: Nu
Te voi l`sa! P=n` atunci a mers numai pe cìle croite de el;
acum este silit s` zic`: Nu Te voi l`sa! Iacob nu spune a[a
49
dec=t dup` ce i s-a scr=ntit \ncheietura coapsei. Iat` pentru ce
Dumnezeu S-a luptat cu Iacob.
Nu este u[or s` ajungem s` recunoa[tem c` suntem mici [i
slabi, ca s` putem spune: Nu Te voi l`sa p=n` nu m` vei
binecuv=nta. Numai c=nd lacob a putut spune aceste cuvinte
din toat` inima, [i a crezut deplin \n ele, a fost tare cu adev`rat.
A trebuit s` ajung` \nt=i s` fie slab pentru a fi apoi puternic cu
adev`rat. Iacob prime[te numele de Israel adic` b`rbatul care
a v`zut pe Dumnezeu [i abia acum prime[te binecuv=ntarea lui
Dumnezeu, iar poporul care se va na[te din semin]ia lui va purta
[i azi numele dat lui de Dumnezeu: Israel.
C=nd se f`cu diminea]`, lui Iacob nu i-a mai fost team`. {tia
c` Esau nu-i mai putea face nimic. P`m=ntul se cutremura c`ci
Esau venea c`lare, \mpreun` cu servitorii sì. Nori de praf se
ridicau \n spatele lor. Spadele mari luceau \n b`taia soarelui. Toate
acestea ar fi putut s`-l sperie, dar Iacob se duse lini[tit \n
\nt=mpinarea fratelui sù. |nt=lnindu-se s-au \mbr`]i[at, \mp`ca]i
[i bucuro[i. Ce lucru minunat: Dumnezeu a \ndep`rtat m=nia din
inima lui Esau!...
Iacob aflase c` Rebeca, mama lor, murise, dar Isaac mai trìa
[i era fericit s`-l \nt=lneasc` pe fiul sù.
Anii au trecut mul]i, unul dup` altul. Cei 11 bìe]i ai lui
Iacob au crescut b`rba]i \n toat` firea [i ce s-a mai \nt=mplat cu
ei vom vedea \n lec]ia urm`toare. Acum \ns` v` mai spun c`
Iacob, \nainte de a muri a vestit venirea M=ntuitorului, prin
cuvintele: Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de c=rmuire
din coapsele sale p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia i se vor
supune popoarele. De[i a murit \n Egipt, cum vom vedea, Iacob
a fost \nmorm=ntat la Hebron \n localitatea Macpela l=ng` Avraam
[i Sara, Isaac [i Rebeca.
Cu cine s-a c`s`torit Isaac? (Cu Rebeca, fiica lui Nahor fratele
luiAvraam din Haran). C=]i copii au avut ei? (Doi copii, pe Esau
[i Iacob). Cum s-au n`scut ace[ti doi fra]i? (Ei erau fra]i gemeni,
dar mai \nt=i s-a n`scut Esau, care primise dreptul de \nt=i n`scut,
adic` de mo[tenitor al lui Isaac). Pe cine iubea Isaac mai mult?
(Pe Esau). Dar Rebeca? (Pe Iacob). Care vor fi rela]iile dintre
Esau [i Iaccb? (Iacob fiind mai viclean cump`r` pe un blid de
linte de la Esau dreptul de \nt=i n`scut, de mo[tenitor). De cine
este ajutat Iacob ca s` primeasc` binecuv=ntarea lui Isaac? (De
Rebeca, mama lui). E fapt` bun` aceasta? (E o fapt` necinstit`).
Capitolul unu
50
Ce se \nt=mpl` apoi? (Iacob este determinat de mama sa s` se
fereasc` de m=nia lui Esau, fugind la Laban, unchiul sù \n
Mesopotamia). |n drumul lui, Iacob obosit adoarme, [i ce vede?
(Scara lui Dumnezeu care urca p=n` \n cer [i era plin` de \ngeri).
Ce-a \nsemnat aceasta? (C` Dumnezeu l-a iertat de fapta sa rea
[i c` \l va \nso]i \n drumul sù). Ce face Iacob la casa lui Laban?
(|l sluje[te [apte ani [i se c`s`tore[te cu Lea; apoi \nc` [apte ani
[i se c`s`tore[te cu Rachela, iar dup` 14 ani se re\ntoarce la casa
tat`lui sù cu tot ceea ce c=[tigase la Laban). Cum \l \nt=mpin`
Esau? (Cu m=nie [i \narmat pentru r`zbunare). Cum \l ap`r`
Dumnezeu pe Iacob? (|i arat` c` nu prin daruri po]i \mbl=nzi
furia, ci prin iubirea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl`? (Dumne-
zeu i se arat`, se lupt` cu Iacob [i \l \nvinge). Cum se va numi
Iacob de acum? (Se va numi Israel, adic` b`rbatul care a v`zut
pe Dumnezeu. Acesta este un alt nume pe l=ng` cel de evreu
mo[tenit de la Avraam, dat poporului ales). Ce \nseamn` aceas-
ta? (C` Avraam, Isaac [i Iacob sunt cei trei patriarhi, sau p`rin]i
ai poporului ales, de la care \[i trage [i numele).
8. Aplicarea
Numele patriarhului Iacob, al`turi de cel al lui Avraam [i Isaac
este pomenit \n cultul Bisericii, \n special cu prilejul
binecuv=nt`rii mirilor din cuprinsul Tainei Sfintei Cununii:
M`rit s` fii, mire, ca Avraam, binecuv=ntat s` fii ca Isaac, s` te
\nmul]e[ti ca Iacob, umbl=nd \n pace [i lucr=nd \n dreptate
poruncile lui Dumnezeu.

Se va citi din Biblie episodul sc`rii lui Iacob (Facerea 28, 11
22) [i episodul lupta lui Iacob c=nd prime[te numele Israel
b`rbatul care a v`zut pe Dumnezeu (Facerea 32, 2429).

--
Iosif [i fra]ii sì


51
Dup` cum v` aminti]i, \n ora trecut` am vorbit despre Iacob.

{tim, deci c` el a avut doisprezece fii cu cele dou` so]ii ale sale,
Lea [i Rahela [i cu cele dou` roabe ale acestora. Cel mai iubit
fiu a fost Iosif, fiul Rahelei.

A[adar, ast`zi vom vorbi despre Iosif [i fra]ii sì, \nv`]=nd c`
totdeauna este folositor s` biruim rùl cu binele.

S` vedem de ce Iosif este o personalitate a[a de marcant`? Dup`
cum spuneam, Iosif avea unsprezece fra]i. Dintre ace[tia Iacob \l
prefera pe Iosif [i chiar \l r`sf`]a pu]in. |i d`dea o \mbr`c`minte
multicolor`, frumoas` ca aceea a unui prin].Iosif [i Beniamin,
fratele mai mic a lui Iosif, obi[nuiau s` stea acas` l=ng` tat`l lor,
pe c=nd fra]ii mai mari se duceau pe c=mp, p`zind oile.
Odat`, Iosif avusese un vis ciudat. Se f`cea c` era pe c=mp
cu fra]ii sì. Gr=ul era deja secerat [i urma s` fie legat \n snopi.
Iosif a legat un snop [i l-a culcat pe p`m=nt. Dar deodat` acesta
s-a ridicat, iar snopii fra]ilor sì l-au \nconjurat [i i s-au \nchinat.
Iosif a povestit fra]ilor sì visul. Ace[tia c=nd \l auzir` s-au
sup`rat, zic=nd: }i-ar conveni ca noi s` ne \nchin`m ]ie, iar tu
s` fii st`p=n peste noi, fùritorule de vise, \ncrezutule!
Alt`dat`, Iosif visase ceva [i mai neobi[nuit. Soarele, luna
[i unsprezece stele de pe cer cobor=r` [i i se \nchinar` lui. {i
c=nd povesti acest vis, p=n` [i tat`l lui se sup`r` [i \i zise: Mì,
bìete, ce fel de vise sunt acestea? Doar nu cumva crezi c` noi
to]i, cu mama ta [i fra]ii tì ne vom \nchina ]ie! A[a ceva este
imposibil! Nu, nici Iosif nu credea una ca asta, dar totu[i era
visul lui.
|ntr-o zi, plecar` departe cu oile [i seara nu mai venir` acas`.
Atunci, Iacob \l trimise pe Iosif s` vad` cum le merge [i s` se
Capitolul unu
52
\ntoarc` degrab` s`-i dea ve[ti despre ei, pentru a-i alunga
nelini[tea. Cu toate c` [tia c=t de mult \l ur`sc [i-i doresc rùl,
ascult` [i se duse. Dup` ce r`t`ci vreme \ndelungat` pe c=mpiile
\ntinse, \nt=lni un om care-i ar`t` drumul cel bun c`tre fra]ii sì.
Ace[tia v`z=ndu-l venind, \l recunoscur` \nc` de departe.
Privi]i! ziser` ei, vine fùritorul de vise! |n sf=r[it \l
avem \n m=inile noastre, iar tat`l nostru este departe. {ti]i ce
vom face cu el? |l vom omor\ [i-l vom arunca \n f=nt=n`, iar tat`l
lui va [ti doar c` l-a sf=[iat un animal s`lbatic. Vom vedea noi
atunci, ce se va mai alege de visele sale. |ns` la interven]ia lui
Ruben, cel mai mare frate, au stabilit s`-l arunce \n f=nt=n` f`r`
a-l omor\. Acesta inten]ionase s` revin` pentru a-l scoate [i a-l
duce tat`lui lor, acas`. A[adar, \l prinser` pe Iosif, i-au luat haina
cea frumoas` [i-l aruncar` \n f=nt=n`. Apoi se a[ezar` [i \ncepur`
s` m`n=nce. Trebuie s` fi fost foarte rì ca s` poat` sta lini[ti]i [i
s` m`n=nce \n timp ce fratele lor pl=ngea. Noroc c` nu era ap` \n
f=nt=n` [i Iosif nu se \nec`. Dar nici nu mai putea ie[i afar`.
Pere]ii f=nt=nii erau prea \nal]i [i mult prea netezi. Iar tat`l lui
nici nu b`nuia nimic [i era a[a departe pentru a-l ajuta! Lui Iosif
\i era fric` [i pl=ngea. Atunci se g=ndi la Tat`l care este \n ceruri.
Dumnezeu \l vedea cu siguran]`. Numai El \l mai putea ajuta. Iar
c=nd Iosif se g=ndea la Dumnezeu, nu-i mai era a[a fric`. Nu
trecu mult p=n` fra]ii sì \l scoaser` afar`. Dar nu din mil` fa]`
de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care veneau dintr-o ]ar`
\ndep`rtat`. Iosif pl=ngea de ]i se rupea inima [i striga: Ajutor!
Ajutor! Vreau s` m` \ntorc la tat`l meu!. Fra]ilor sì, \ns` nu le
era mil`, [i nici nu le era team` de minciun`. Au tìat un ied, au
stropit haina lui Iosif cu s=ngele acestuia [i o trimiser` tat`lui
lor, printr-o slug`, spun=nd: Prive[te, tat`, ce am g`sit pe c=mp.
Nu este aceasta haina lui Iosif?. Astfel, l-au \n[elat pe tat`l lor.
C=nd Iacob v`zuse haina, a crezut c` Iosif fusese sf=[iat de un
animal s`lbatic. Tare se mai \ntrist` b`tr=nul tat` [i zise: Acuma,
c` fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel niciodat`!
S`rmanul Iacob. Nu [tia c` haina este m=njit` cu s=ngele unui
ied. Dar oare nu-l \n[elase [i el odat` pe tat`l lui cu s=ngele unui
ied [i cu haina fratelui sù, Esau?...
S` vedem, \ns` ce s-a mai \nt=mplat cu bietul Iosif?
Negustorii \l duser` \ntr-o ]ar` foarte \ndep`rtat`, tocmai \n Egipt.
S-au dus cu Iosif la pia]a de sclavi unde l-au v=ndut unui om
bogat, st`p=nului o[tirii faraonului, numit Putifar, dreg`torul lui
faraon. Iosif era acum servitor la acest om, \i apar]inea [i nu se
mai putea \ntoarce la tat`l sù, a[a cum ar fi vrut, dar ar fi dorit-o
de at=tea ori. Iosif era \ns` harnic, muncea f`r` s` c=rteasc` [i \[i
53
\ndeplinea bine slujba. El se g=ndea: Dumnezeu m` vede [i aici
\n ]ara aceasta \ndep`rtat`. Dumnezeu vrea ca eu s`-mi dau toat`
silin]a. |i mergea bine acolo, c`ci Domnul veghea asupra lui. El
\l ajuta \n munca sa [i \l binecuv=nta. Putifar avea o gr`din` mare
[i c=nd Iosif o lucra, florile erau [i mai frumoase. Putifar avea [i
un grajd cu cai. {i c=nd Iosif se \ngrijea de ei, caii erau puternici
[i s`n`to[i. Pe unde ajungea Iosif, totul \ncepea s` mearg` bine.
El era cel mai bun dintre servitorii st`p=nului sù. Putifar vedea
acest lucru [i era un st`p=n drept. Ca urmare, la pus pe Iosif
st`p=n peste slujitorii sì [i peste tot ce avea el. Aceasta era bine
deoarece \i u[ura munca lui Iosif.
Dar so]ia lui Putifar era o femeie foarte rea [i viclean` care
dorea s`-l determine pe Iosif s` p`c`tuiasc` cu ea. El rezist` ispitei
prin puterea credin]ei sale, iar so]ia st`p=nului sim]indu-se jignit`,
i-a re]inut haina lui Iosif, [i l-a acuzat pe nedrept so]ului ei, c` ar
fi avut inten]ia s` o violeze. Putifar i-a dat crezare [i sup`r=ndu-se
foarte mult pe Iosif, l-a trimis la \nchisoare.
Iosif se g`sea acum \n temni]` cu ho]ii, cu uciga[ii [i cu al]i
rùf`c`tori. Era \nchis \ntr-o c`m`ru]` \ntunecoas`. Nu f`cuse
nimic, [i totu[i era pedepsit. Era un lucru \ngrozitor!...
|ntr-o zi au fost \ntemni]a]i al`turi de Iosif doi domnitori:
paharnicul de la curtea lui faraon, care avea misiunea de a preg`ti
[i servi vinul, [i pitarul, care cocea p=inea [i pr`jiturile. Astfel
c`, ace[tia doi au ajuns s`-i povesteasc` odat` lui Iosif visele lor
ciudate, c`rora \ns` nu le descifrau \n]elesul. A[adar, dup` ce
paharnicul \[i povesti visul, a putut afla c` peste trei zile va fi
liber din nou, [i promisese s`-i povesteasc` lui Putifar cele
\nt=mplate. Din nefericire pentru pitar, acesta urma s` moar`...
[i a[a s-a \nt=mplat.
Dar Iosif a mai stat \n \nchisoare \nc` doi ani, deoarece
paharnicul uitase, s`-i aminteasc` lui faraon de el. Dar Dumne-
zeu nu-l uitase pe Iosif... Oare cum a f`cut El s`-l elibereze pe
Iosif? Hai s` vedem:
|ntr-una din nop]i, Faraon avusese dou` vise foarte ciudate.
Se f`cea c` se g`sea pe marginea unui r=u [i din ap` au ie[it
[apte vaci frumoase [i mari. Ele p`[teau iarba de pe mal. Apoi
au mai ie[it \nc` [apte vaci, dar acestea erau ur=te, pr`p`dite [i
slabe. Ele se n`pustiser` asupra vacilor frumoase, [i le
\nghi]ir`.{i, ciudat, au r`mas tot a[a de slabe [i ur=te ca [i mai
\nainte. Faraon se sperie [i trezindu-se se bucur` constat=nd c` a
fost doar un vis. Dup` ce adormi avu al doilea vis [i mai
neobi[nuit. V`zu cum pe un fir de gr=u crescur` spice frumoase,
grase [i pline cu boabe. Apoi v`zu un alt fir de gr=u, tot cu [apte
Capitolul unu
54
spice. Dar acestea erau uscate [i goale c`ci nu era nici un bob \n
ele. S-a \nt=mplat la fel ca [i cu vacile. Spicele goale s-au aplecat
peste cele bogate [i le-au \nghi]it. De data asta a chemat pe to]i
t`lm`citorii [i \n]elep]ii s`-i spun` ce oare semnific` aceste vise.
Nimeni nu a putut da r`spunsuri adecvate [i astfel, paharnicul
[i-a adus aminte de Iosif.
{i iat`-l \n fa]a faraonului, eliberat. El a stat mult timp \n
\nchisoare dar a avut credin]` [i \ncredere \n Domnul. S` vedem
ce mai este preg`tit pentru el, ca rasplat`. Faraonul \l \ntreab`:
Tu chiar [tii s` t`lm`ce[ti vise? Iosif r`spunde: Nu, eu nu
[tiu, numai Dumnezeu singur [tie ce \nseamn` un vis. Poate c`
Dumnezeu mi-o va spune. Faraon \i povesti visele pe care Iosif
le interpret` astfel: Cele dou` vise vor s` zic` acela[i lucru.
Mai \nt=i vor veni [apte ani buni; \n acest timp va cre[te numai
gr=u \n ]ar`. Apoi, vor veni [apte ani grei, c=nd nu va cre[te
nimic, [i oamenii nu vor avea ce s` m`n=nce. Vrei s` spui c`
oamenii vor muri de foame? s-a speriat faraonul. Nu! {ti]i ce
ave]i de f`cut? Construi]i gr=nare mari [i umple]i-le cu gr=ul
recoltelor celor [apte ani buni. {i c=nd, anii cei rì vor veni, ve]i
avea m=ncare pentru toat` lumea. Faraonul \nc=ntat de r`spuns,
zise: Da, a[a s` fie. {i pentru c` tu e[ti a[a de \n]elept [i de
priceput, ocup`-te tu de toate acestea. Tu vei fi st`p=n peste toat`
]ara [i ai voie s` faci tot ce crezi c` e bine. Eu sunt st`p=nul tù
c`ci sunt faraonul (|mp`ratul), iar tu vei fi prim-ministru. Faraon
i-a pus lui Iosif numele Tafnat Pancah (care tradus \nseamn`
descoperitor de taine). A[adar, Iosif avea o mul]ime de servitori
[i multe lucruri frumoase; devenise un om bogat [i cu rang mare.
Dar Iosif nu se \ncrezu \n oameni deoarece [tia bine cui datora
toate acestea. Lui Dumnezeu, desigur.
Totul se \nt=mplase a[a cum zisese Iosif. |nt=i venir` cei [apte
ani buni. A crescut mult gr=u \n ]ar`, a[a de mult c` oamenii nu
l-au putut m=nca tot. Ei aduceau lui Iosif tot ceea ce era prea
mult. El d`du ordin s` se construiasc` hambare mari [i le umplu
pe toate cu gr=u. Iosif primi mult gr=u, iar el \l p`stra bine.
Apoi venir` cei [apte ani grei \n care nu cre[tea nimic. Soarele
ardea totul. Peste tot, \n afar` de Egipt, oamenii sufereau din
cauza foametei. Acolo era \ns` destul gr=u, erau hambare pline.
Iosif vindea gr=u celor ce aveau trebuin]` [i veneau din toate
p`r]ile lumii...
|ntr-o zi sosir` zece oameni la palat. Ei veneau din ]ara
Canaan tot pentru a cump`ra gr=u. V`z=ndu-i, Iosif tres`ri: erau
tocmai fra]ii sì, cei care fuseser` a[a de rì cu el, cei care l-au
v=ndut egiptenilor neav=nd pic de mil` fa]a de el. Dar ei nu l-au
55
recunoscut [i se \nchinar` \n fa]a lui. Vede]i c` totu[i au ajuns s`
i se \nchine! Visul lui Iosif se \mplini.
De data aceasta erau \n m=inile lui. Acum putea s`-i
pedepseasc` pentru rùtatea lor. Putea f`r` doar [i poate s`-i
arunce \n temni]`. Putea chiar s`-i [i omoare, dac` ar fi dorit.
Dar el nu dorea a[a ceva. |n ciuda rùlui pe care i-l f`cuser`
alt`dat`, el nu era sup`rat pe ei. Din contr`, vroia s` le fac` bine,
vroia s` le ierte tot rùl pe care i-l f`cuser` ei. El se g=ndea: S`
le spun oare c` eu sunt Iosif? Nu, n-o voi spune \nc`. Vreau mai
\nt=i s` v`d dac` sunt la fel de rì. Dar... unde e Beniamin? L-au
v=ndut cumva [i pe el?.
|nainte de a li se descoperi, Iosif \i pune la \ncercare,
acuz=ndu-i c` ar fi iscoade, veni]i cu scopul de a cerceta locurile.
{i i-a trimis acas`, cer=ndu-le s`-l aduc` [i pe fratele lor mai
mic, drept dovad` c` nu sunt dec=t ni[te cump`r`tori cinsti]i, de
gr=u. Iosif a mai cerut ca Simeon s` fie l`sat ca z`log pentru
\ntoarcerea lor. Au luat gr=ul cu ei, dar s-a terminat repede [i au
fost nevoi]i s` mearg` din nou \n Egipt, de ast` dat` \ns` duc=ndu-l
[i pe Beniamin \mpreun` cu ei.
Odat` ajun[i \n palat, Iosif s-a bucurat mult rev`z=ndu-[i
fratele mai mic, st`p=nindu-[i cu greu emo]ia. |ns` le preg`tise o
alt` \ncercare. |n timpul nop]ii pe c=nd to]i dormeau, cupa lui
Iosif a fost ascuns` \n mod inten]ionat \n sacul lui Beniamin. Iar
\n ziua urm`toare, fiind supu[i unui control, g`se[te cupa lui Iosif.
Sunt acuza]i de furt. Dar re\ntor[i \n fa]a lui Iosif, acesta n-a mai
putut rezista emo]iei, [i [i-a dezv`luit adev`rata identitate. Fra]ii
sì au fost uimi]i, poate chiar speria]i cum acest om at=t de mare
la curtea faraonului este Iosif? Tocmai Iosif pe care ei l-au v=ndut?
Vai, cum ne va pedepsi acuma! Dar el le spuse: Nu v` teme]i
c` nu sunt sup`rat pe voi. V-am iertat totul. Voi v-a]i purtat ur=t
cu mine, dar Dumnezeu a schimbat totul \n bine. Dac` eu n-a[ fi
venit \n Egipt poate c` acuma am fi fost cu to]ii muritori de
foame. El s`rut` pe Beniamin [i pe to]i ceilal]i [i \i trimise acas`
la Iacob. Le d`du cadouri frumoase [i o tr`sur` cu care s` vin` [i
el \n Egipt. Le spuse: Veni]i cu tat`l meu. Ve]i locui \n ]ara
aceasta, eu voi avea grij` s` ave]i totdeauna tot ce ave]i nevoie.
Mare i-a fost bucuria lui Iosif c=nd [i-a rev`zut tat`l, dar [i
a lui Iacob c=nd [i-a v`zut copilul mult iubit pe care-l credea
mort de mult [i pe care nu se a[tepta s`-l mai poat` vedea.
Fra]ii lui Iosif [i tat`l lor s-au stabilit \n Egipt. Iar c=nd Iacob
muri nu a mai fost trist. El [tia c`, odat` va veni un timp mult
mai frumos [i mai fericit. {tia c` va veni Mesia, M=ntuitorul
lumii: Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din
Capitolul unu
56
coapsele sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia se vor supune
popoarele (Facerea 49, 10).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul cu scene din via]a
lui Iosif.
Cine a fost Iosif? (Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob). Ce
dar de la Dumnezeu avea el? (De a t`lm`ci visele). Ce atitudine
a avut tat`l sù fa]` de el? (Favorabil`, chiar preferen]ial`). Dar
fra]ii lui? (|l invidiau de moarte). Cum s-a concretizat invidia
lor? (La \nceput vroiau s`-l omoare, apoi l-au v=ndut unor
negustori care mergeau \n Egipt). Care a fost soarta lui acolo?
(Fiind \ncrez`tor [i drept \n fa]a lui Dumnezeu, P`rintele ceresc
nu l-a p`r`sit [i i-a dat \n]elepciune, deschiz=ndu-i cìle vie]ii,
ajung=nd \ntr-un post \nsemnat la curtea lui Putifar). Cum se
comport` \n fa]a ispitei so]iei lui Putifar? (R`m=ne demn [i cinstit,
refuz=nd s` p`c`tuiasc`). Cum a pl`tit el acest eroism moral?
(Cu \nchisoarea). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Fiind drept [i nevinovat
Dumnezeu nu-i p`r`se[te pe astfel de oameni). Cum a ajuns s`
ias` din \nchisoare? (Prin lucrarea lui Dumnezeu, d=ndu-i
\n]elepciune ca s` t`lm`ceasc` visurile faraonului). {i ce se
\nt=mpl`? (El devine administratorul \ntregii averi a Egiptului)
|ntruc=t foametea se \ntinde peste tot p`m=ntul, dar \n Egipt era
bel[ug, ce se \nt=mpl` cu fra]ii sì? (Vin [i ei din Canaan ca s`
cumpere gr=u din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? (Nu). Dar Iosif
pe ei? (Da). Cum procedeaz` Iosif? (La \nceput \i pune la
\ncercare, apoi li se descoper`, [i \n loc s` se r`zbune pe ei, el \i
cheam` \n Egipt, unde sunt a[eza]i \n cel mai roditor loc).
8. Aplicarea
Ce frumos este s` nu r`spunzi cu rù la rù; s` nu te r`zbuni; s`
faci ca totdeauna iubirea s` r`m=n` biruitoare! Chipul t=n`rului
Iosif s` v` fie [i vou`, dragi elevi o pild` vie de urmat at=t \n
\n]elepciune, c=t [i \n r`bdare, dreptate, \nfr=nare, iertare si iubire.

Se va lectura cap. 45 [i 46 din cartea Facerea, unde iese \n
eviden]` r`spl`tirea rùlui cu bine.

--
Epoca judec`torilor: Samson [i

Samuel
57

{ti]i acum cu to]ii, c` dup` 430 de ani de robie \n Egipt, poporul
evreu se \ndrepta spre }ara F`g`duin]ei, condus de Moise. El a
fost cel dint=i [i cel mai mare conducator al poporului evreu.
Fiind un popor foarte mare, se sim]ea necesitatea unor m`suri
organizatorice. Astfel a fost \mp`r]it \n dou`sprezece triburi, dup`
num`rul [i numele fiilor lui Iacob. Apoi, Moise a pus c`petenii
peste zeci de mii, peste mii, peste sute [i peste zeci, iar capii de
familie au jucat un rol important \n aceast` organizare. Moise a
fost ajutat chiar de Dumnezeu \n aceast` lucrare organizatoric`.
El a primit legi [i porunci care nu aveau numai un con]inut
religios, ci [i social, moral [i politic. C=nd s-a \nchegat cultul
iudeilor, ace[tia au ales din porunca lui Dumnezeu, un arhiereu,
preo]i [i pe levi]i ca s` slujeasc`. De asemenea, ace[tia au avut
un rol important \n conducere. Sfatul b`tr=nilor, \n frunte cu
arhiereul, a ajuns s` reprezinte mai t=rziu, autoritatea suprem`
\n conducerea lui Israel.
Stabilindu-se \n Canaan, \n mijlocul unor popoare p`g=ne,
iudeii au \nceput s` se \nchine la idoli [i s` nu mai asculte de
Dumnezeu. A[adar, ei nu mai respectau legile pe care le-au primit
\nc` din timpul lui Moise.
Astfel, \n istoria poporului evreu \ncepe o nou` perioad`,
numit` a judec`torilor, care a durat p=n` la instaurarea perioadei
regale. Ace[ti judec`tori au fost ale[i de Dumnezeu, din vreme-n
vreme. Misiunea lor era aceea de a izb`vi poporul evreu de alte
neamuri [i de a le men]ine treaz` credin]a \n Dumnezeu [i
con[tiin]a na]ional`.
Capitolul unu
58
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a
obiectivelor urm`rite
|n lec]ia de ast`zi, vom vorbi despre Dreptate [i evlavie
eviden]iate \n via]a lui Samson [i Samuel, dou` figuri ilustre din
perioada judec`torilor.

A[a cum am mai spus, \n acele vremuri, oamenii nu ascultau de
poruncile lui Dumnezeu [i se \nchinau la idoli. Dar Domnul i-a
pedepsit [i i-a dat \n m=inile filistenilor, timp de 40 de ani. Totu[i,
El preg`tea pentru poporul Sù, un salvator, un judec`tor ce avea
s`-i salveze at=t de sub domina]ia filistenilor, c=t [i de sub p`catul
care a pus st`p=nire asupra lor.
Astfel, \n localitatea Tora, trìa un om pe nume Manoe, din
semin]ia lui Dan, \mpreun` cu so]ia sa. Erau nec`ji]i c` nu puteau
avea nici un copila[. Dar Domnul \i \n[tiin]eaz` printr-un \nger,
c` vor avea un bìat pe care nu-l vor tunde, [i cu care El are mari
planuri pentru eliberarea poporului. Acest bìat se numea Samson.
El crescuse mare, dar p`rin]ii lui nu l-au tuns niciodat`.
Samson ajung=nd b`rbat s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu
[i de putere. S` vedem de ce era el \n stare. Merg=nd spre locali-
tatea Timna, \i iese \n cale un leu puternic. Puterea lui Dumne-
zeu fiind asupra sa, l-a omor=t pe leu cu at=ta u[urin]`, ca [i cum
ar fi fost un miel, f`r` a avea nimic \n m=n`.
O alt` fapt` de vitejie a lui Samson a fost prinderea a trei
sute de vulpi. Le-a legat pe dou` c=te dou` de cozi [i pun=ndu-le
o f`clie aprins`, le-a dat drumul prin lanurile de gr=u ale
filistenilor [i chiar p=n` \n gr`dinile de m`slin. Totul a fost
distrus. Iar acest fapt a atras m=nia celor p`gubi]i. O mie de
filisteni au venit s`-l omoare pe Samson. Israeli]ii, v`z=nd at=]ia
du[mani, s-au speriat [i l-au rugat s` se predea. Astfel, s-a l`sat
legat de confra]ii sì, garant=ndu-i-se doar via]a. |ns`, odat` ajuns
\n tab`ra advers` [i-a dezlegat leg`turile funiei de la m=ini [i
lu=nd o falc` de m`gar, i-a omor=t pe to]i cei o mie de filisteni.
Alt` dat` merg=nd la Gaza, Samson a fost urm`rit [i o mul-
]ime de filisteni st`teau la p=nd`, s`-l poat` prinde. La miezul
nop]ii, el a ie[it din casa unde se ad`postea, ridic` st=lpii [i por]ile
cet`]ii [i le-a purtat pe umeri p=n` pe v=rful muntelui, l`s=ndu-le
acolo. V`z=nd [i aceasta, filistenii se temeau foarte mult de
Samson [i nu \ndr`zneau s` n`v`leasc` asupra israeli]ilor. |ns`
59
\ncepuser` s` se \ntrebe: cum de are Samson o putere a[a de mare?
De unde \i vine aceast` putere?
|n valea Sorec, Samson cunoscuse o femeie pe nume Dalila,
cu care s-a \mprietenit, ea fiind deosebit de frumoas`. Dalilei i
s-au promis \ns` mari sume de bani [i bog`]ii, dac` va reu[i s`
afle secretul puterii lui Samson. Dup` multe insisten]e Samson a
cedat [i i-a dezv`luit c` dac` ar fi tuns, ar pierde marea putere cu
care a fost \nzestrat. Dalila at=t a a[teptat. |n somn i-a tìat p`rul
[i l-a dat apoi \n m=inile filistenilor. Ace[tia i-au scos ochii [i
l-au aruncat \n temni]`. Acum Samson st`tea singur \n
\ntunecimea celulei [i \nv=rtea la r=[ni]`. Era p`r`sit de to]i, chiar
[i de Dumnezeu. {i aceasta-l durea cel mai tare: absen]a Domnului
sù. Chiar dac` p`rul \ncepea s` creasc` [i s` ajung` la fel ca
\nainte, starea \n care se afla el, nu mai era aceea[i. Puterea aceea
deosebit` \l p`r`sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu mai era
cu el. {i ce triste]e ap`s`toare este s` consta]i c` te-a p`r`sit
Domnul! Po]i s` fii chiar \n mijlocul unui palat, \nconjurat de
oameni binevoitori, [i de toate bun`t`]ile lumii acesteia, dac`
lipse[te Dumnezeu, lipse[te tot ce are valoare [i nu mai ai nimic,
[i pe nimeni! ...
|ntr-una din zile, mai marii filistenilor [i to]i curtenii de
seam`, s-au adunat la petrecerea care urma jertfei aduse zeului
lor, Dagon. Fusese adus acolo [i Samson pentru a-i \nveseli [i a
fi umilit. Fiind orb a trebuit ajutat de cineva. El \ns` a cerut s`
fie apropiat de unul din st=lpii de sus]inere ai acelui templu uria[,
pentru a avea un punct de sprijin. {tiindu-se c` Samson va fi
adus \n acea sal`, s-au mai adunat \nc` vreo trei mii de b`rba]i [i
femei, care st`teau pe unde apucau: \mbulzi]i pe la u[`, sau chiar
sus pe acoperi[. Veniser` cu to]ii s` se distreze, v`z=ndu-l pe
Samson f`r` nici o putere. Acum nu se mai temeau, nu se mai
\ngrozeau de el, ci doreau s`-l ironizeze. Dar ei nu [tiau c` de
Domnul Dumnezeul lui Israel nu ai voie s`-]i ba]i joc! Spre
deosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care judec`
dup` dreptate, d=nd fiec`ruia dup` faptele lui.
Samson, st=nd deci \ntre doi st=lpi de sus]inere ai templului,
a strigat c`tre Domnul sù: Doamne, Dumnezeule! Adu-]i aminte
de mine. Te rog, Dumnezeule, d`-mi putere numai de data aceas-
ta, [i cu o singur` lovitur` s` m` r`zbun pe filisteni pentru cei
doi ochi ai mei! Iat` distrac]ia ce le-o oferea Samson. Apuc=nd
cu bra]ele sale puternice doi dintre st=lpii pe care se rezema casa,
i-a cl`tinat [i i-a dobor=t. Au c`zut astfel sub d`r=m`turi, to]i cei
prezen]i acolo. Murir` \ntr-o mare spaim` [i groaz`, deoarece
v`zur` \n loc de distrac]ie marea putere a Dumnezeului lui Is-
Capitolul unu
60
rael. Dac` nu L-au cunoscut \n timpul vie]ii, au avut prilejul s`-L
cunoasc` \nainte de a muri, dar era prea t=rziu...
Desigur c` Samson a murit [i el, fiind \ngropat \n morm=ntul
tat`lui sù Manoe. El fusese judec`tor \n Israel dou`zeci de ani.
A[a cum am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul judec`torilor,
este Samuel. Despre Samson [tim c` a fost fiul at=t de dorit de o
familie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit de Domnul pentru
slujba Sa. S` vedem acum ce putern spune despre Samuel?
|n Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b`rbat pe
nume Elcana, fiul lui Ieroham. El avea dou` neveste: una dintre
ele se numea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c` Penina avea
copii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era frumoas`, bun`
[i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a observat aceas-
ta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \n
public pentru c` nu putea avea copii [i sti]i voi, c` pe vremea
aceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare ru[ine s`
nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru ea... Nu
riposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar fi pl`cut
o astfel de purtare. Inima ei \ns` se tulbura ori de c=te ori era
apostrofat` de Penina.
Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.
Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se
\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schimb Ana o f`cea
din ascultare [i cu dragoste fa]` de Dumnezeul lui Israel. Ea
\ncerca s` urmeze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul [tia
[i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i la
Templu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.
Astfel, fiind odat` la Templu, cu inima obosit` de o suferin]`
ce parc` n-o mai putea purta, \ngenunche [i se rug`,
\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`sa
prin greutatea ei. Doamne, Dumnezeul o[tirilor! \ncepu ea,
\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: dac` vei binevoi s`
cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce aminte de
mine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale un
copil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toate
zilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui. A[a s-a rugat
Ana, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu credin]`
mare. A [tiut c` Domnul a ascultat-o, din ce i-a r`spuns Eli,
preotul din acel Templu: Du-te \n pace, [i Dumnezeul lui Israel
s` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-o! (Regi l, l7). {i a[a
s-a [i \nt=mplat!
Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezen]a
lui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Samuel avea
61
cam 3 ani[ori l-a luat [i l-a dus la Templu, pentru a cre[te pe
l=ng` preotul Eli [i a-i sluji lui Dumnezeu. A f`cut exact cum a
promis \n rug`ciunea ei. {i-a ]inut leg`m=ntul, iar Dumnezeu \[i
va rev`rsa nem`rginita Lui bun`tate [i dragoste, binecuv`nt=nd
acest copil [i f`c=nd din el unul din cei mai mari judec`tori ai
neamului.
De bucurie c` Samuel a fost primit la Templu, Ana a c=ntat
o c=ntare de laud`. {i voi pute]i s-o c=nta]i al`turi de ea, atunci
c=nd inima v` este plin` de recuno[tin]` [i bucurie pentru
dragostea cu care v` \nconjoar` Domnul. Cineva a chiar
versificat-o. Urm`ri]i-o ce frumos sun`:
Mi se bucur` inima-n Domnul,
C`ci puterea mea El a-n`l]at
Spre vr`jma[i gura larg mi-e deschis`
C` ajutorul Sù m-a bucurat.
Nimeni nu este-a[a sf=nt ca Domnul
Nu este-alt Dumnezeu peste tot
Nu e st=nc` a[a cum e Domnul
Dumnezeu cel Prea `nalt, Savaot!
(Traian Dorz vezi Regi 2, l5)
Samuel se bucura [i el c` va sta la Templu, \n casa Domnului
sù. Dormea \n camera mic` de l=ng` cea a preotului Eli. Trebuie
s` spunem c` Eli avea doi fii. Erau [i ei preo]i [i aduceau jertfe
la Templu. Purtarea lor, \ns`, nu era dup` voia lui Dumnezeu.
Eli [tia despre starea lor, dar din nefericire nu avea at=ta putere
de convingere \nc=t s`-i \ntoarc` de pe cìle rele pe care au apucat.
De[i trìa \n mijlocul acelor oameni rì, Samuel \l iubea pe Dom-
nul. Nu-l deranja rùtatea lor at=ta vreme c=t Domnul \l ocrotea
[i se \ngrijea de el.
|ntr-o noapte, Samuel a fost trezit de o voce care-l striga.
Crez=nd c` este preotul Eli s-a dus \n camera lui. Dar nu preotul
\l strigase. Iar Samuel s-a dus din nou la culcare. C=nd se \nt=mpl`
a treia oar`, Samuel a fost sf`tuit de Eli s` r`spund` chem`rii pe
care Domnul o face. Samuel se duse \n camera lui [i a[tept`.
Inima \i b`tea tare, de team` [i emo]ie. Oare chiar dorea Domnul
s`-i vorbeasc`? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel mai \mbucur`tor
care i s-ar putea \nt=mpla. {i iat` c` auzi din nou vocea
strig=ndu-l. El r`spunse a[a cum a fost \nv`]at de Eli: Vorbe[te,
Doamne, c`ci robul Tù ascult`. {i Domnul \l anun]` c` cei doi
fi ai preotului vor fi pedepsi]i, murind am=ndoi chiar \n aceea[i
zi, iar tat`l lor, Eli va muri [i el la scurt timp. |ntr-adev`r, a[a
s-a \nt=mplat. C=nd Eli a aflat c` cei doi fii ai lui au murit am=ndoi
Capitolul unu
62
\n r`zboiul cu filistenii, a murit [i el. Aceasta a fost pedeapsa
pentru p`catele lor.
Acum Samuel era judec`tor al poporului Israel. Domnul \l
iubea [i-l sprijinea \n dragostea Sa. |n acest fel Samuel a reu[it
s` \ntoarc` poporul evreu la credin]a cea adev`rat`. El a spus
evreilor c` numai dac` se vor \ncrede puternic \n Dumnezeu, vor
avea izb=nd` \mpotriva filistenilor.
Samuel a fost judec`tor \n Israel \n tot timpul vie]ii lui. El
se ducea \n fiecare an [i cerceta Betelul [i Ghilgalul [i Mitpa [i
judeca pe Israel \n toate locurile acestea. Apoi se \ntorcea la
Rama, unde era casa lui; [i acolo judeca pe Israel. {i a zidit acolo
un altar Domnului (I Regi 7, l5l7).
|mb`tr=nind, Samuel a pus pe fiii sì judec`tori peste Israel.
Ace[tia \ns` nu judecau drept [i aveau purt`ri nepl`cute. Poporul
r`zvr`tindu-se a venit la Samuel s`-i cear` un rege. Fiind sf`tuit
de Dumnezeu, Samuel le-a ar`tat drepturile unui rege. Poporul
fiind de acord cu ele, Samuel l-a uns rege pe Saul, din semin]ia
lui Beniamin. Acesta este momentul de \nceput al perioadei re-
gale, teocratice (puterea lui Dumnezeu, conducere dup` legea
Domnului) a poporului evreu, Samuel fiind ultimul judec`tor.
Samuel a mai trìt mul]i ani, pov`]uind pe rege [i pe popor,
iar c=nd a murit a fost pl=ns de tot poporul [i \nmorm=ntat cu
cinstea care i se cuvenea.
|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Samson [i Samuel? (|n
epoca numit` a judec`torilor). Cu cine se r`zboiau evreii \n
aceast` perioad`? (Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cum
i-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc` mamele
lor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da,
erau evlavioase. {i tocmai de aceea Domnul le-a f`cut dreptate,
d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni mari personalit`]i \n
Israel). Ce vedem de aici? (C` evlavia nu r`m=ne ner`spl`tit` de
dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (|n p`r).
Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a tìat p`rul [i prinz=ndu-l,
du[manii i-au scos ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s`
se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a ar`tat? (C=nd a d`r=mat Templul
p`g=n murind al`turi de el \nc` 3 000 de oameni). Pe de alt`
parte [i evlavia Anei a fost binecuv=ntat` de dreptatea lui Dum-
nezeu, d=ndu-i un fiu).
63
Se va citi din Sf=nta Scriptur` despre Samson [i Samuel, ca pilde
--
de evlavie [i de dreptate \n fa]a lui Dumnezeu; Cartea
Judec`torii cap. l3l6 [i I Regi 14.
9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`
Istoria femeii Rut


Am v`zut p=n` acum ce minunat se \ngrije[te Domnul de poporul
evreu [i ce mult \l iube[te. De fapt, adev`ratul popor al lui Dum-
nezeu este alc`tuit din to]i aceia care I se supun [i \mplinesc
voia Sa.

Vom vedea \n lec]ia de ast`zi c` Dumnezeu iube[te [i pe cei de
alt neam, cercet=nd Istoria femeii Rut.

|n poporul israel era o femeie, pe care o chema Naomi. Ea locuia
\n Betleem, \mpreun` cu so]ul ei, Elimelec [i cu cei doi fii ai lor.
Elimelec lucra pe c=mp, cultiv=nd gr=ul. C=nd era copt \l secera
[i apoi \l treiera [i ducea toate boabele frumoase la Naomi. Ea
m`cina gr=ul [i din fìn` cocea p=ine pentru to]i ai casei.
Dar, odat` veni o vreme c=nd tot gr=ul sem`nat se usca, iar
Naomi nu mai avea din ce s` fac` p=inea. Nu mai avea nimic de
m=ncare. Ce ar fi putut s` fac`? Nici vecinii nu mai aveau de
m=ncare, deci nu puteau s-o ajute. Era foamete \n ]ara Canaanului.
Atunci, Naomi [i familia ei, au plecat \n ]ara Moab, unde era
destul gr=u [i nu mai \ndurau foame.
Capitolul unu
64
Naomi a locuit mult timp \n ]ara aceasta, dar necazurile nu
au ocolit-o. Mai \nt=i a murit so]ul ei, Elimelec. Nu-i mai
r`maser` dec=t cei doi fii. Ace[tia se c`s`toriser` cu fete din
Moab. Pe una o chema Orfa, iar cealalt` se numea Rut. Dup`
c=tva timp [i cei doi fii se \mboln`vir` [i murir`. Era tare nec`jit`
Naomi. A r`mas singur` \n ]ar` strìn`. Dar totu[i le mai avea pe
Orfa [i Rut, pe care le iubea ca [i cum ar fi fost chiar fetele ei.
Naomi \ncepuse s` le vorbeasc` despre Dumnezeu, c=t este El de
puternic, dar [i de bun, c=t de aspru pedepse[te pe cei rì, iar pe
cei ascult`tori, cum \i cople[e[te cu dragostea [i binecuv=ntarea
Sa. Orfa era mai nep`s`toare, dar Rut asculta cu interes tot ce-i
povestea Naomi despre Dumnezeul cel viu [i adev`rat. Punea
chiar \ntreb`ri, deoarece dorea s` afle c=t mai multe despre cum
trebuie s` fie un adev`rat fiu al Domnului. Dorea s` cunoasc`
tot, pentru a I se \nchina [i a-I aduce slav`.
Cam dup` zece ani de [edere \n ]ara Moab, Naomi s-a g=ndit
c` [i \n or`[elul ei, Betleem, ar fi destul gr=u pentru p=ine. Deci,
porni la drum, iar Orfa [i Rut plecar` [i ele cu ea, s-o conduc`.
Ele erau ata[ate de Naomi, deoarece fusese pentru ele o mam`
bun` [i iubitoare. Dup` ce str`b`tuser` o bucat` bun` de drum,
Orfa se desp`r]i de Naomi. Rut \ns`, a insistat s-o \nso]easc`
p=n` \n Betleem [i s` locuiasc` acolo \mpreun`. Naomi s-a
bucurat; [tia c` singur` i-ar fi fost ur=t [i greu. Dar oare numai
din ata[ament pentru Naomi, Rut a putut s`-[i p`r`seasc`
p`m=ntul natal, pentru a locui \ntr-o ]ar` strìna? |n inima ei era
ceva mai mult dec=t sentimentele fa]` de Naomi. Era dragostea
ei pentru Dumnezeu. Nu s-a g=ndit dec=t c` \n ]ara Canaan va
locui printre oameni care slujesc [i ei Domnului ei. {i [tia, sim]ea
\n inima ei c` [i pe ea o iube[te Dumnezeu, chiar dac` era de alt
neam.
S` vedem deci cum a decurs via]a pentru Rut. Dup` o c`l`torie
lung`, ajunser` la Betleem. Naomi plecase c=ndva ca o femeie
t=n`r` [i fericit`; acum se \ntorcea ca o femeie b`tr=n` [i trist`.
Din fericire, casa ei mai exista, [i putea locui \n ea \mpreun` cu
Rut.
Era var`, [i \n jur lanurile m`noase de gr=u galben str`luceau
sub m=ng=ierea soarelui [i se unduiau ml`dioase \n b`taia
v=ntului.
Oamenii erau ocupa]i cu seceratul gr=ului, dar Naomi nu avea
gr=u, deoarece nimeni nu sem`nase pentru ea. Ce ar putea s`
fac` acum? Totu[i avea nevoie de gr=u, s` fac` p=ine. Atunci,
Rut \i spuse: Mam`, voi merge eu pe c=mp s` adun spicele de
gr=u, care r`m=n pe urma secer`torilor!
65
S-a trezit Rut, \nainte de ivirea zorilor [i plec` \n lanul de
gr=u. Fiind s`rac`, secer`torii i-au dat voie s` adune spicele
r`mase. Se apuc` de treab`. |n r`coarea dimine]ii fusese mai u[or,
dar cur=nd soarele \ncepu s` dogoreasc` ne\ndur`tor. Rut \ns`
[tia c` trebuie s` r`m=n` pe c=mp p=n` seara pentru a aduna c=t
mai multe boabe de gr=u. Munca devenea mai grea, c`ldura tot
mai arz`toare [i mai cople[itoare, dar Rut era singura care putea
face acest lucru. Naomi \mb`tr=nise mult. |ns` dac` ar fi r`mas
\n ]ara ei, \n Moab, desigur c` nu ar fi fost nevoie s`-[i c=[tige
buc`]ica de p=ine cu at=ta sudoare. Rut nu avea timp pentru astfel
de g=nduri. Ea \i aducea slav` Domnului c` s-a l`sat cunoscut [i
de ea, c` se las` iubit de ea [i c`-[i revars` nem`rginita dragoste
[i binecuv=ntare [i \n inima ei. |n g=ndirea [i sim]irea ei, Dum-
nezeu ocupa primul loc. {i numai El \i d`dea putere sufletului [i
bra]elor s` munceasc` chiar [i pe ar[i]`. Ea era l=ng` Domnul, de
ce s-ar putea teme sau nelini[ti?
Dumnezeu \ntotdeauna se \ngrije[te de cei care-L iubesc. S`
vedem acum, cum se \ngrije[te de Rut.
Secer`torii pe urma c`rora mergea Rut, erau servitorii unui
om bogat, pe care-l chema Boaz. Dup` un timp, veni \nsu[i
proprietarul s` vad` cum merge treaba. Observ` fata care era a[a
de harnic` \n cùtarea spicelor. El \ntreb`: Cine este aceea?
Este Rut, cea care a venit cu Naomi din Moab, i se r`spunse.
Boaz se bucur` s` afle c` Rut venea s` culeag` spice de pe c=mpul
lui. Se duse la ea, spun=ndu-i: Vino \n fiecare zi s` str=ngi spicele
aici. Servitorii mei vor fi buni cu tine. C=nd \]i va fi sete, \]i vor
da ap` s` bei. Nu merge pe p`m=ntul altuia. Rut fu tare fericit`.
{tia c` \ndurarea Domnului este cu ea. F`cu o plec`ciune ad=nc`
\naintea acestui om bogat, [i-l \ntreb`: De ce e[ti a[a bun cu
mine? Boaz \i r`spunse: Pentru c` [i tu ai fost bun` cu Naomi,
care este rud` cu mine. Boaz le spusese secer`torilor: Face]i \n
a[a fel ca ea s` g`seasc` multe spice. L`sa]i s` cad` spice pe jos,
ca Rut s` aib` ce str`nge! Astfel, Rut reu[i s` adune un sac de
spice. Duc=ndu-le la Naomi se bucurar` \mpreun`, iar Rut \i
povesti despre acel om bun [i bogat ce se numeste Boaz.
A doua zi se duse iar`[i pe ogorul lui Boaz, [i a treia zi la
fel, p=n` la terminatul seceri[ului. {i c=nd totul a fost adunat, a
avut loc o mare s`rb`toare \n Betleem. Boaz cel bogat s`rb`tori
nunta sa cu Rut, cea s`rac`, dar a c`rei mare bog`]ie a fost sufletul
ei curat [i smerit d`ruit Domnului. Iar nu dup` mult timp, Dum-
nezeu le d`du un bìe]as care va fi bunicul lui David. Iar David?
El va fi cel din a c`rui semin]ie se va na[te M=ntuitorul lumii.
Capitolul unu
66
Vede]i ce mare pre] a avut Rut \naintea lui Dumnezeu [i ce
mult a iubit-o El, chiar dac` a fost de alt neam!
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul moabitencei Rut lucr=nd
la c=mp.
Cine a fost Rut? (O moabiteanc` c`s`torit` cu unul din copiii
evreicei Naomi.) Ce s-a \nt=mplat cu Naomi? (I-a murit [i so]ul
[i fiii). Rut a p`r`sit-o? (Nu). De ce? (Fiindc` credea [i se \nchina
Dumnezeului celui viu [i adev`rat despre care i-a vorbit Naomi).
Ce s-a \nt=mplat apoi? (Rut a fost de mare ajutor pentru Naomi,
[i pentru ca s` poat` trì a adunat spice de pe ogorul lui Boaz.
P=n` la urm` v`z=nd sufletul ei curat [i sincer, d`ruit Domnului,
Boaz se c`s`tore[te cu Rut [i vor avea un fiu, care va deveni
bunicul lui David, din a c`rui semin]ie sa va na[te M=ntuitorul
lumii). Ce ne demonstreaz` acest fapt? (Ne arat` c` M=ntuitorul
provine dup` trup [i din alt neam nu numai din cel al lui Israel,
fapt care demonstreaz` c` m=ntuirea adus` de El are un caracter
universal, adres=ndu-se tuturor popoarelor lumii [i nu numai unui
singur popor).
8. Aplicarea
V` voi citi ni[te versuri scrise de un talentat poet cre[tin, care \[i
aseam`n` str`dania lui cu cea a lui Rut:
Din zorii zilei mele \n lanul Tù m-am dus

Culeg`tor de spice, a[a cum Tu mi-ai spus.
C=ntau secer`torii, eu \i urman t`cut
Sfios [i singuratic [i l`crim=nd ca Rut.
Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,

Cu fruntea aplecat` m-am ostenit t`c=nd,
Dorind c=nd vine seara s`-}i pot aduce-n prag
C-o dragoste smerit` to]i snopii str=n[i cu drag.
M` ru[inez de rodul pu]in agonisit

Dar Tu cuno[ti arsi]a prin care m-am trudit
O, iat` vine noaptea, |]i cer un ad`post
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
67
|ntinde-}i peste mine ve[m=ntul Tù, t`cut
La Sfintele-}i picioare s-adorm [i eu, ca Rut
Iar M=ine Diminea]`, m` scoal` fericit
S`-nt=mpin Bucuria spre care-am suferit.
(Traian Dorz)
--
Se va citi din Sf=nta Scriptur` \ntreaga carte Rut.
Saul [i David

Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vremea
\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie Saul
\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc aceste
dou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?
5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i a

obiectivelor urm`rite
Vom vedea \n lec]ia de azi \n ce \mprejur`ri, referindu-ne la:
Saul [i David.

Ne amintim din lec]ia trecut`, c` David a ie[it \nving`tor
\mpotriva filistenilor. Deci, merg=nd el al`turi de Saul, lumea \l
\nt=mpina cu urale, strig=nd: Saul a biruit mii, iar David, zeci
de mii! Trebuie s` recunoa[tem c` aceasta nu a fost tocmai pe
placul lui Saul. Se temea ca nu cumva, David s` c=[tige mai
mult` popularitate [i faim`, [i \ntr-o bun` zi s` fie numit rege \n
Capitolul unu
68
locul sù. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. De
fapt Saul nu [tia c` mai demult, cu c=]iva ani \n urm`, Samuel
l-a uns rege pe David cu untdelemn sfin]it...
S` vedem \ns` cum s-a \nt=mplat: Domnul \i spusese lui Saul
s` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ierim, s` distrug` tot [i s` nu
cru]e nimic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe Agag, regele
lui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce fusese mai bun.
Datorit` neascult`rii [i nesupunerii lui Saul, Dumnezeu i-a
poruncit lui Samuel s`-l ung` rege pe David, fiul lui Iesei din
Betleem, din semin]ia c`ruia se va na[te M=ntuitorul lumii.
V` spusesem \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pe
gloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul lui
David, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigur
c` erau [i acum adresate lui David. Trebuie s` mai spunem c`
Duhul Domnului nu a mai fost asupra lui Saul, datorit`
neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i trimite un duh rù. Pentru st`rile
c=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David s`-i c=nte la
harp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care am amintit, \n
timp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o suli]`, dar nu a
reu[it s`-l ucid`, deoarece se ferise.
La scurt timp, \mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
sc`pat din nou. Invidia [i du[m`nia lui Saul fa]` de David, deja
nu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[i
p`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undeva
departe \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a urm`rit, \mpreun` cu un
mare num`r de solda]i. David era chiar \n pe[tera \n care se
ad`postise Saul pe timpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel urm`rit era
chiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din haina
sa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` de
fapt ar fi putut fi omor=t de David, dar a fost cru]at. David era un
om credincios [i tem`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie s`
ucid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi putut
r`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau de
r`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` rù de inten]ia sa, dar se
pare c` aceasta nu a durat mult timp. Astfel, afl=nd c` David s-a
refugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.
Inima sa era plin` de du[m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiar
departe fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l
[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de simplu
\mbr`cat [i ne\narmat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabil
nu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.
Contrastul dintre \nf`]i[area simpl` a lui David, [i cea a uria[ului
Goliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui
69
David era hot`r=tor. Oare Saul nu a \n]eles c` at=ta vreme c=t
Dumnezeu este al`turi de David, nimeni nu-l poate \nvinge oric=t
ar dori acest lucru?
|nainte de a-l g`si pe David, Saul [i-a \ntins corturile,
preg`tindu-se pentru \nnoptare. Planificase pentru ziua urm`toare
cùtarea zonelor \n care David trebuia g`sit [i r`pus. Lini[tea
nop]ii plutea deasupra taberei lui Saul. To]i dormeau obosi]i dup`
drumul lung [i anevoios str`b`tut \n timpul zilei. Iat` c` cineva
s-a furi[at printre corturi [i \ncet, \ncet s-a strecurat \n cel al lui
Saul, lu=nd de acolo numai suli]a [i vasul cu ap` al regelui. Toa-
te s-au petrecut \n mare lini[te [i cu grij` deosebit`, \nc=t nimeni
nu a observat vreo mi[care. Diminea]a, c=nd to]i osta[ii se trezeau
[i ie[eau din corturi pentru a se preg`ti din nou de drum, un glas
cunoscut ce venea dinspre culme, a spintecat aerul. Vocea se
adresa generalului lui Saul, Abner: De ce nu p`ze[ti pe rege,
st`p=nul tù? Atunci, abia a \n]eles [i Saul prin ce mare primejdie
trecuse, a \n]eles c` David a fost din nou at=t de aproape de el
\nc=t l-ar fi putut ucide din nou cu cea mai mare u[urin]`. {i
totu[i nu a f`cut-o. L-a iertat. Du[m`niei i-a r`spuns cu iertare.
I-a ar`tat numai ce s-ar fi putut \nt=mpla cu el, s`-l \nfrico[eze,
s`-[i vin` \n fire [i s` se lini[teasc`.
Lungul [ir al r`zboaielor cu filistenii nu a luat sf=r[it. David
\ns` nu a mai luptat. Poporul evreu era condus de Saul [i a fost
\nfr=nt. Mai mult dec=t at=t, au murit [i cei trei fi ai sì: Ionatan,
Aminabad [i Melchi[ua. R`m=n=nd singur [i cu onoarea p`tat`
de aceast` \nfr=ngere, Saul a preferat s`-[i ia via]a singur. S-a
aruncat \n propria-i sabie. Acesta a fost sf=r[itul trist al celui ce
din du[m`nie a \ncercat s` omoare un uns al lui Dumnezeu. David
\ns` i-a r`spuns totdeauna prin iertare. {i iertarea a ie[it
biruitoare. Vom vedea \n lec]ia urm`tore ce viitor m`re] i-a
preg`tit Domnul.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se scene oglindind du[m`nia
lui Saul fa]` de David [i iertarea acestuia.
Cum s-a comportat David fa]` de poporul sù? (Cu d`ruire [i cu
mult curaj s-a angajat \n lupta contra lui Goliat [i contra
filistenilor). Dar fa]` de regele Saul? (Cu supunere [i cinstire).
Dar Saul fa]` de David? (Cu invidie [i du[m`nie). P=n` unde a
mers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa de a-l ucide [i
la ne\ntrerupta urm`rire de a-i curma zilele vie]ii). Cum a r`spuns
David la du[m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou` ori
Capitolul unu
70
putea s`-l omoare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, cùt=nd s`-i
acorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David prin
atitudinea lui iert`toare? (C` Dumnezeu nu iube[te r`zbunarea,
[i c` vom fi pe placul lui Dumnezeu dac` vom r`spl`ti rùl cu
binele, ura cu iubire, du[m`nia cu iertarea).
--
Se vor citi capitolele 23 [i 24 din cartea I Regi, unde este relatat`
prigonirea lui David de c`tre Saul.
David [i Goliat

V` aminti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul unor
popoare p`g=ne, a avut dese conflicte armate cu acestea. |ntr-una
din luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj deosebit.

Vom vedea \n lec]ia de ast`zi lupta dintre David si Goliat.

Pe vremea aceea (sec. XI \. d. H.) la conducerea poporului Is-
rael, era Saul, numit rege de c`tre Samuel.
Fiind ataca]i de filisteni, au venit \n lupt` \n Valea Stejarului.
De o parte a vìi, pe un munte erau filistenii, iar pe cealalt` parte
erau israelitenii. Se preg`tea o lupt` foarte grea. Pentru a fi siguri
de victorie, filistenii au apelat la o viclenie. Astfel, un om de
m`rime gigantic` din armat`, pe nume Goliat a ie[it \n fa]a
evreilor, provoc=nd la b`taie [i spun=nd, C` dac` vreun israelit
71
\l va \nvinge, biruin]a va fi de partea lor [i invers, dac` va \nvinge
el, succesul b`t`liei va apar]ine filistenilor. Dar nimeni nu avea
curajul s`-l \nfrunte. Era oare poporul evreu un popor pu]in
curajos? Desigur c` nu, dar acest om era un uria[ \mbr`cat \n
zale, cu un coif pe cap, cu sabie [i cu o suli]` al c`rui v=rf bine
ascu]it, amenin]a str`lucind sfid`tor \n b`taia soarelui. To]i c=]i
s-au luptat cu el, au fost \nvin[i.
|n tab`ra israelitenilor se aflau [i fiii lui Iesei. Ei aveau un
frate mai mic, pe nume David care a r`mas pe c=mp s` p`zeasc`
turma de oi. Ca p`stor s-a dovedit a fi destoinic. Cu o singur`
pra[tie de piele a reu[it s` omoare un urs [i un leu, c=nd oile sale
erau atacate.
|ntr-una din zile, Iesei l-a trimis pe David, cu ni[te p=ine [i
br=nz`, la fra]ii sì. El dorea mai ales s` primeasc` ve[ti de la
fiii sì.
Ajung=nd pe front, David \l v`zu [i el pe Goliat, \naint=nd
\ntre cele dou` tabere, amenin]=nd, [i, ce era mai grav, adres=nd
cuvinte de ocar` Dumnezeului lui Israel. F`cu aceasta timp de
40 de zile. David \l iubea mult pe Domnul, iar cuvintele rele ce
le auzise erau de neiertat, determin=ndu-l s` porneasc` \mpotriva
trufa[ului Goliat. Dup` ce a primit \ncuvin]area de la Saul, s-a
preg`tit de lupt`. A fost \narmat cu sabie [i suli]`, i s-a pus armur`
[i chiar coif. Dar c=nd s` fac` primul pas, toate acestea erau at=t
de grele, \nc=t nici nu se putea mi[ca... Renun]=nd la acest
echipament militar, [i-a luat pra[tia [i c=teva pietre netede [i
ascu]ite. Se \nf`]i[` \naintea uria[ului Goliat \n ]inuta sa de p`stor.
Nici un filistean nu [i-ar fi putut imagina c` tocmai el vrea s` se
opun` puternicului Goliat, c=nd au fost at=]ia \naintea lui, mult
mai viteji, care au trecut prin ascu]isul suli]ei \nfrico[`toare. Nici
unul dintre ei nu b`nuia m`car, c` acel cu care se va lupta Goliat,
este de fapt Dumnezeu, cel batjocorit de el. David \l iubea pe
Domnul,[i a[a cum am mai spus, cei ca el nu sunt l`sa]i singuri
atunci c=nd pornesc la lupt` \n Numele Lui. David nu s-a temut
de Goliat, nici de armele lui. Dar lupta p`rea pierdut` \nainte de
a \ncepe... Cum ar putea un copil s`-l \nfrunte pe Goliat? Dar
David a pornit prin puterea credin]ei, care era mai mare dec=t
for]a uria[ului Goliat!
Iat`-l acum pe uria[ul Goliat [i t=n`rul ne\nfricat David \n
mijlocul vìi; str`juit` de o parte [i de alta de coamele mun]ilor
pe care erau desf`[urate armatele celor dou` tabere. Goliat \ncepe
s` r=d` [i s`-[i bat` joc de adversarul sù. David \ns` nu se las`
intimidat. El [tia c` Domnul \l va ajuta. C=nd uria[ul \nainta
c=]iva pa[i, pornind b`t`lia, David \[i preg`tea pra[tia. D=nd
Capitolul unu
72
drumul pietrei, aceasta nimeri chiar \n fruntea lui Goliat. Acesta
c`zu la p`m=nt, iar David \i retez` capul chiar cu sabia lui [i-l
purt` ca trofeu al victoriei sale, p=n` \n fa]a \mp`ratului Saul.
Odat` r`pus Goliat, \nvingerea armatei filistenior era
pecetluit` conform \n]elegerii de la \nceput. Astfel, evreii [i-au
fug`rit inamicii [i au ob]inut o mare victorie \mpotriva lor.
Datorit` lui David? |ntr-un fel, da. Deoarece el a avut curajul ca
prin credin]a sa s` se opun` lui Goliat, cu inima plin` de \ncredere
\n sprijinul Dumnezeului sù, [i astfel prin David, Dumnezeul
cel adev`rat a biruit, dup` cum sun` versurile:
C=nd porne[ti cu Domnul, birui pe vr`jma[
C=t ar fi de tare [i de uria[
Doar te duci spre d=nsul, [i el cade jos
Tu ai biruin]a, dar l-a-nvins Hristos.
(Traian Dorz)
Cine a fost Goliat? (Un uria[ din tab`ra filistenilor care au atacat
pe israeli]i). Dar David? (Era fiul lui Iesei Betleemitul, p`stor la
oi). Care erau tr`s`turile morale ale lui Goliat? (Era m=ndru,
\ncrez`tor peste m`sur` \n puterile sale; sfid`tor [i dispre]uitor
chiar fa]` de Dumnezeu). Dar David cum era? (Era modest [i
plin de \ncredere \n Dumnezeul cel adev`rat). Era drept ca un
uria[ \narmat s` se lupte cu un p`stor ne\narmat? (Nu era drept).
La ce rezultat ne-am fi a[teptat? (Ca David s` fie \nvins). Dar
p=n` la urm` ce s-a \nt=mplat? (Dreptatea [i puterea lui Dumne-
zeu sunt totdeauna mai tari dec=t trufia omeneasc`). Cum v`
explica]i c` David a ie[t biruitor? (Tocmai fiindc` nu s-a \ncrezut
\n for]ele sale, ci \n puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumne-
zeu a \nvins m=ndria prin smerenia lui David). Ce \nseamn` aceas-
ta? (C` Dumnezeu st` \mpotriva celor m=ndri, iar celor smeri]i
le d` har; sau c` Cel ce se \nal]` pe sine se va smeri, iar cel ce
se smere[te pe sine, se va \n`l]a).

Se va citi din cartea I Regi, capitolul 17, \n care ni se relateaz`
despre David si Goliat.

--
Gre[eala [i pocìn]a regelui David

Psalmii
73

Am v`zut \n lec]iile trecute c` David, uns rege de c`tre Samuel,
a avut o serie de confrunt`ri cu Saul. Dup` moartea acestuia, i-a
urmat pe tron, fiind numit rege de b`tr=nii lui Iuda. Dar abia
dup` 7 ani [i [ase luni, prin \ndelungate lupte a reu[it s`-i aduc`
pe to]i evreii sub aceea[i c=rmuire la Ierusalim.

|n lec]ia de azi vom face cuno[tin]` cu regele David ca rege
evlavios, cu gre[eala [i pocìn]a lui, ca [i cu nemuritoarea sa
oper` cunoscut` sub numele de Psalmi.

Dac` \n vremea lui Saul, poporul evreu a avut parte de numeroase
r`zboaie, regele David va instaura pacea [i lini[tea \n poporul pe
care-l conduce, \nfr=ng=ndu-i definitiv pe filisteni. Dar David
nu a fost numai un bun strateg [i conduc`tor militar, ci [i un
rege evlavios, slujitor Domnului care l-a ales [i uns rege peste
Israel. Astfel prima sa ac]iune dup` ce s-a urcat pe tron a fost
mutarea Chivotului Legii de la Kiriat-Iarim (o localitate undeva
la nord-vest de Ierusalim), \n muntele Sionului, \ntr-un loca[ nou.
A[adar, cu un alai de [aizeci de mii de oameni au luat chivotul
din casa lui Aminadab, transport=ndu-l \n sunete de tr=mbi]e,
dans=nd [i veselindu-se. La c=rma carului cu boi \n care duceau
chivotul, erau Uza [i Aleio, fiii lui Aminadab. Dar boii se speriar`
[i chivotul se cl`tin` aproape s` cad`. Atunci Uza \l sprijini [i
chiar \n clipa c=nd s-a atins de chivotul sf=nt, muri fulger`tor,
datorit` m=niei lui Dumnezeu. Ca urmare David nu a mai dus
chivotul \n cetatea sa, ci l-a l`sat timp de trei luni \n casa lui
Obed-Edom din Gat, iar binecuv=nt`rile lui Dumnezeu s-au
rev`rsat asupra acestuia [i \ntregii sale familii. Mai apoi, chivotul
Capitolul unu
74
a fost dus pe Muntele Sionului, de c`tre preo]i, \n strig`tele de
bucurie ale poporului.
Dar totu[i, David [tia c` acest chivot nu este a[ezat dec=t
\ntr-un cort. |nc` nu exista nici o cas` a Domnului. Al`turi de
David era mereu proorocul Natan, c`ruia \i \mp`rt`[e[te dorin]a
sa de a zidi o cas` pentru Domnul. Transmi]=nd voia lui Dumne-
zeu, Natan spune regelui c` dac`-[i va pune \n aplicare planurile,
binecuv=ntarea Sa va fi cu el, tot neamul sù va ajunge vestit \n
lumea larg` a[a cum nu a mai fost p=n` acum, deoarece din el se
va na[te M=ntuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu. Desigur c` aceasta era o mare cinste, chiar cea mai mare,
pe care un uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.
Urm`toarea ac]iune a regelui David a fost organizarea
poporului. Astfel, au fost numi]i c=te un om care s` supravegheze
o[tirea, dreg`tori, scriitori. A numit preo]i pe care i-a \mp`r]it \n
24 de cete, stabilind ca fiecare parte s` fac` pe r=nd slujb` timp
de o s`pt`m=n`. Levi]ii au fost [i ei \mp`r]i]i \n 24 de cete. O
parte din ei c=nt=nd vocal [i instrumental, c=nt`rile sfinte.
Organiz=nd poporul, David a reu[it s` impun` credin]a
monoteist`, adic` \ntr-un singur Dumnezeu drept, bun,
atotputernic [i adev`rat.
Am spus de la \nceput c` David era ca om, [i el supus gre[elii.
Astfel, pe c=nd armata sa condus` de c`petenii era \n r`zboi, a
v`zut pe acoperi[ul casei o femeie foarte frumoas` sc`ld=ndu-se.
A chemat-o la el afl=nd despre ea c` se nume[te Bat-Seba, este
fiica lui Eliam [i nevasta lui Urie Heteul, un lupt`tor de elit` \n
armata sa. Pentru ca el s` nu afle c` Bat-Seba intrase \n casa sa,
David scrie generalului Ioab s`-l pun` pe Urie \n lupta cea mai
grea [i s` fie l`sat singur pentru a fi omor=t. Dar dac` Urie, care
murise nevinovat, nu a [tiut niciodat` c` David a p`c`tuit cu
nevasta sa, Domnul a v`zut p`catul regelui [i prin intermediul
proorocului Natan, David a fost mustrat pentru fapta sa.
S` citim din Sf=nta Scriptur` modul foarte sugestiv \n care
Natan mustr` pe David: Atunci a trimis Domnul pe Natan
proorocul la David [i a venit acela la el [i i-a zis: Erau \ntr-o
cetate doi oameni: unul bogat [i altul s`rac. Cel bogat avea foarte
multe vite mari [i m`runte, iar cel s`rac n-avea dec=t o singur`
oi]`, pe care el o cump`rase de mic` [i o hr`nise [i ea crescuse
cu copiii lui. Din p=inea lui m=ncase [i ea [i se ad`pase din ulcica
lui, la s=nul lui dormise [i era pentru el ca o fiic`. Dar iat` c` a
venit la bogat un c`l`tor, [i gazda nu s-a \ndurat s` ia din oile
sale sau din vitele sale, ca s` g`teasc` cina pentru c`l`torul care
venise la el, ci a luat oi]a s`racului [i a g`tit-o pe aceea pentru
75
omul care venise la el. Atunci s-a m=niat David cumplit asupra
acelui om [i a zis c`tre Natan: Precum este adev`rat c` Domnul
este viu, tot a[a este de adev`rat c` omul care a f`cut aceasta este
vrednic de moarte; pentru oaie el trebuie s` \ntoarc` \napoi
\mp`trit, pentru c` a f`cut una ca aceasta [i pentru c` nu a avut
mil`! Atunci Natan a zis c`tre David: Tu e[ti omul care a f`cut
aceasta! A[a zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-am uns
rege pentru Israel [i Eu te-am izb`vit din m=na lui Saul, ]i-am
dat casa domnului tù [i femeile domnului tù la s=nul tù, ]i-am
dat ]ie casa lui Israel [i a lui Iuda... pentru ce \ns` ai nesocotit tu
cuv=ntul Domnului, f`c=nd rù \naintea ochilor Lui? Pe Urie
Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ]i-ai luat-o de so]ie,
iar pe el l-ai ucis cu sabia amoni]ilor. Deci nu se va dep`rta sabia
de deasupra casei tale \n veci, pentru c` tu m-ai nesocotit pe
mine [i ai luat femeia lui Urie Heteul ca s`-]i fie nevast`... (II
Regi 12, 110). El a \n]eles marea gre[eal` pe care o f`cuse
\naintea Domnului, v`rs=nd lacrimi de pocìn]`, spre a-[i sp`la
vinov`]ia. Compun=nd Psalmul 50: Miluie[te-m` Dumnezeule,
dup` mare mila Ta [i dup` mul]imea \ndur`rilor Tale, [terge
f`r`delegea mea. Mai v=rtos m` spal` de f`r`delegea mea [i de
p`catul meu m` cur`]e[te, c` f`r`delegea mea eu o cunosc [i
p`catul meu este pururea \naintea mea. }ie unuia am gre[it [i rù
\naintea Ta am f`cut, a[a \nc=t drept e[ti Tu \ntru cuvintele Tale
[i biruitor c=nd vei judeca Tu.... Dumnezeu l-a iertat, din
dragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu impune ca gre[eala
s` fie totu[i pedepsit`. Astfel, nu David va fi acela care va zidi
Domnului o cas`, ci fiul sù, Solomon. Gre[eala lui David a fost
pedepsit` de Dumnezeu [i prin aceea c` primul sù fiu cu Bat-
Seba va muri. Solomon este cel de-al doilea fiu al lui Bat-Seba,
pe care David l-a \ncredin]at proorocului Natan pentru a-l cre[te
\n ascultare [i supunere fa]` de poruncile lui Dumnezeu.
Dar David \nainte de Solomon a mai avut din alt` c`s`torie
un fiu cu numele Abesalom. Cresc`nd mare el era un t=n`r frumos
cu un p`r bogat [i buclat. {tia c` fiind primul bìat al lui David,
ar fi trebuit s`-i urmeze la domnie. Abesalom era \ns` foarte
ner`bd`tor. At=ta vreme c=t David \nc` trìa, el nu putea ajunge
rege. Dar ner`bdarea lui l-a dus chiar la pl`nuirea mor]ii tat`lui
sù. Adun=ndu-[i to]i supu[ii credincio[i, Abesalom a pornit o
lupt` \mpotriva lui David. Acesta s-a retras \ntr-un loc mai
\ndep`rtat. Abesalom g`sind Ierusalimul p`r`sit, s-a proclamat
rege [i dorea s`-l aib` prizonier chiar pe tat`l sù. Ce inim` fals`
[i hain` se ascundea \n dosul frumuse]ii fizice a lui Abesalom...
Conduc=ndu-[i armata sa Abesalom a plecat pe urmele lui David.
Capitolul unu
76
Dumnezeu avea \ns` grij` de regele poporului evreu. Astfel
\nfrunt=ndu-se cu solda]ii trimi[i de David, Abesalom a fost
\nvins, cùt`ndu-[i sc`parea \n fuga prin p`dure. Copacii erau
de[i [i cu crengile l`sate mult \n jos. Abesalom c`lare alerga cu
pletele flutur=nd \n b`taia v=ntului. Se ag`]ar` \ns` \ntr-o creang`
[i r`mase acolo at=rn=nd, prad` solda]ilor regelui care-l ucid.
David \[i iubea fiul [i nu ar fi dorit ca Abesalom s` fie omor=t.
De aceea pl=nge moartea lui, dar a \n]eles c` aceasta a fost
pedeapsa cea dreapt` a lui Dumnezeu. Cel ce a dorit s` ucid`, a
fost el omor=t.
Deci Abesalom nu mai putea fi urma[ la domnie. {ti]i pe
cine a ales Domnul? Pe Solomon, cel pe care El \nsu[i l-a preg`tit
[i l-a format prin intermediul proorocului Sù, Natan.
David a fost rege, dar ca orice om via]a sa a fost o succesiune
de clipe fericite, de clipe de bucurie, cu cele de tulburare [i
\ntristare. Toate cele ce i-au bucurat sau ap`sat inima, le face
cunoscute urma[ilor prin nepieritoarea sa oper` cunoscut` sub
numele de Psalmii. Exist` un num`r de 150 de Psalmi, dintre
care cei mai mul]i sunt ai lui David. Prin Psalmi, David [i-a
deschis inima [i \ntreaga fiin]` spre Dumnezeu, a[a cum se
deschid zorile zilei pentru ca primind lumin` din lumina lui Dum-
nezeu [i dragoste din dragostea Lui [i dreptate din dreptatea Lui,
s` le poat` comunica cu o sim]ire [i fascina]ie unic`. Se deosebesc
astfel, Psalmi de laud`, de mul]umire, de rug`ciune [i cerere, de
cìn]`, de ne]`rmurit` \ncredere; unii cu caracter istoric, al]ii
didactic, iar al]ii mesianic. Ei sunt o oglind` a ceea ce este sufletul
omului cu toate st`rile prin care trece, cu toate \ntreb`rile [i
r`spunsurile sale... De aceea Psalmii au intrat \n cultul Bisericii
Ortodoxe.
Regele [i profetul David moare dup` o domnie de 40 de ani
(1013973 \n. Hs.), l`s=nd \n locul lui pe Solomon. A fost
\nmorm=ntat \n Sion.
David a fost un bun conduc`tor militar [i \n acela[i timp [i un
rege evlavios [i profet. Ca rege evlavios el organizeaz` cultul
divin public \n Sion [i scrie mai mul]i psalmi dintre care unii
sunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia [i la jertfa Sa
care ne-a izb`vit din p`cat. Ca orice muritor el are gre[eli, dar
odat` mustrat [i pedepsit de Dumnezeu [i-a \ndreptat via]a. De
aici vedem limpede c` nu e suficient s` ne cìm, s` regret`m
77
p`catul; ci trebuie s` lu`m [i hot`r=rea ferm` de-a nu-l mai
s`v=r[i.
8. Aplicarea
Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psalmii au
intrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testament, \n
cultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de diminea]`
c=t [i la cele de sear`.
--
Se va citi cartea Psalmilor. Se va memora Psalmul 50.
|n]eleptul rege Solomon


V` mai aminti]i din lec]ia trecut`, c` am vorbit despre regele
David. Spuneam despre el, c` primul sù fiu Abesalom a murit
\n \mprejur`rile pe care le [ti]i deci nu el este cel ce i-a urmat la
conducerea poporului evreu. Am mai amintit despre Bat-Seba [i
cel de-al doilea fiu al ei, Solomon, pe care l-a format ca om al
lui Dumnezeu, proorocul Natan. El este urma[ul lui David, care
a condus poporul Israel.

|n lec]ia de azi vom vorbi despre |n]eleptul rege Solomon.
Capitolul unu
78
Regele Solomon a condus poporul Israel, timp de 40 de ani (973
933 \n. Hs.). El [i-a \nceput domnia av=nd ca punct de sprijin
sfaturile tat`lui sù, David. Astfel, David \i spunea c` el va fi
rege, adic` mai presus dec=t orice om din popor, dar Dumnezeu
este cel Prea |nalt [i Atotcuprinz`tor, c`ruia trebuie s` I se \nchine
chiar [i regele.
|ntr-o zi Solomon a mers la Ghibeon s` aduc` jertf`
Domnului. Noaptea Dumnezeu i s-a ar`tat \n vis, promi]=nd c`-i
va da tot ce cere. {i Solomon a cerut: D` dar robului tù o inim`
priceput`, ca s` judece pe poporul Tù, s` deosebeasc` binele de
rù! C`ci cine ar putea s` judece pe poporul Tù, pe poporul
acesta a[a de mare la num`r!
Domnului I-a pl`cut [i a apreciat c` Solomon nu a cerut dec=t
\n]elepciune. R`spl`tindu-l pentru aceasta i-a dat nu numai minte
\n]eleapt` [i priceput`, a[a cum nu a fost nimeni \naintea sa (I
|mp. 3,12), ci [i bog`]ii [i slav` a[a cum nici un alt \mp`rat nu a
mai avut.
Iat` c` o dat` se \nf`]i[eaz` \naintea \mp`ratului dou` femei,
av=nd un singur copil [i fiecare spun=nd c` este al ei. Veniser`
pentru ca Solomon s` le fac` dreptate [i s` dea copilul celei c`reia
era de fapt. Aceasta era \ntr-adev`r o enigm` greu de dezlegat.
De unde s` [tii al cui este copilul c=nd fiecare spune c` este mama
lui? Dar judecata dreapt` a lui Dumnezeu era asupra lui Solomon.
S` vedem cum a procedat el: a poruncit unui slujitor s` aduc` o
sabie [i s` taie copilul \n dou`. C=nd adev`rata mam` a auzit a[a
ceva, s-a \ngrozit [i a preferat s`-l dea celeilalte femei dec=t s`-l
omoare. Iar mama cea fals` a spus c` poate fi tìat copilul \n
dou`, deoarece \n acest fel fiecare poate avea o parte. Acum,
Solomon a [tiut cui trebuie dat copilul. |n felul acesta, tot poporul
evreu [tia c=t de \n]elept este \mp`ratul lor. Dar nu numai poporul
evreu cuno[tea \n]elepciunea lui Solomon, ci \nc` mul]i al]ii,
deoarece faima sa s-a r`sp=ndit departe-departe, chiar p=n` la
regina din Saba. Aceasta era [i ea o femeie \n]eleapt`, care afl=nd
despre Solomon, a dorit s`-l cunoasc` personal. {i iat` c` \ntr-o
zi, Solomon prime[te vizita \mp`r`tesei. Discu]ia lor a
impresionat-o pe \mp`r`teasa din Saba mai mult dec=t s-ar fi
a[teptat. M`re]ia [i inteligen]a lui Solomon nu a fost tot ce a
cunoscut \mp`r`teasa. Ea aflase c` toate acestea se datoreaz`
Dumnezeului lui Israel. C=t de minunat trebuia s` fie acest Dum-
nezeu al lui Solomon, c` l-a f`cut cel mai vestit dintre \mp`ra]i!
79
|mp`r`teasa din Saba s-a \ntors \n ]ara ei cu numeroase daruri [i
cu o foarte bun` impresie despre regele poporului Israel.
{ti]i c` lui David i-a fost respins` inten]ia de a constriui o
cas` pentru Dumnezeu datorit` p`catului s`v=r[it cu Bat-Seba. I
s-a promis \ns` c` Solomon, fiul lui va fi cel care va ridica aceast`
cas`. A durat zece ani, p=n` a fost finalizat templul. Realizat
dup` modelul Cortului Sf=nt, a avut o amploare [i o str`lucire
unic`. Solomon a cl`dit Templul de la Ierusalim, l=ng` palatul
regal. Astfel, el asociaz` cultul sanctuarului cu monarhia
ereditar`. Templul devine re[edin]a lui Dumnezeu printre Israeli]i.
Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un centru al
lumii. Acest Templu din Ierusalim devine sanctuarul na]ional,
iar cultul regal se identific` cu religia de stat. {i astfel spunem
c` \n Israe1 era o monarhie teocratic`, adic` regii conduceau dup`
Legea lui Dumnezeu.
Solomon a \ngenunchiat \naintea altarului pentru jertfe,
rug=ndu-se lui Dumnezeu cu prilejul finis`rii [i sfin]irii templului.
Dumnezeu i s-a ar`tat spun=ndu-i: Am auzit rug`ciunea ta [i
cererea ta cu care te-ai rugat c`tre Mine, [i ]i-am \ndeplinit toate
dup` cererea ta, am sfin]it Templul pe care l-ai zidit ca s` petreac`
numele Meu acolo, [i voi fi cu ochii [i cu inima Mea acolo \n
toate zilele.
|n urm`torii 13 ani, Solomon [i-a construit un palat, cu un
tron domnesc turnat din aur curat [i \mpodobit cu filde[. {i astfel,
Solomon a \ntrecut \n bog`]ii pe to]i regii p`m=ntului, a[a cum
i-a promis Domnul. Avem \nc` o dovad` c` Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile [i niciodat` nu \i uit` pe cei pe care \i
iube[te.
S` vedem acum, care este starea lui Solomon? Cum s-a
comportat el fa]` de Dumnezeu, care a fost credincios p=n` la
cap`t leg`m=ntului Sù? A[a cum am putut observa p=n` acum,
toate personalit`]ile binecuv=ntate [i alese de Dumnezeu,
\nt=lnite, au avut ca oameni, momente de sl`biciune, ab`t=ndu-se
de la ascultarea de Dumnezeu. De la c`derea omului \n p`cat
firea omului a devenit victima acestuia. Func]iile sufletului s-au
alterat; mintea s-a \ntunecat [i sim]irea s-a pervertit, iar voin]a a
sl`bit. Fiind om, mo[tenind firea adamic`, Solomon a c`zut [i el
\n p`cat, c`s`torindu-se cu femei p`g=ne, care l-au determinat s`
se \nchine la idolii lor. V` ve]i \ntreba poate, cum ar fi putut
Solomon s` fac` tocmai la b`tr=ne]e asemenea p`cat \n fa]a lui
Dumnezeu, de la care a primit at=tea [i at=tea binecuv=nt`ri [i
slav`? {i totu[i a[a a fost. Diavolul este ispititor [i viclean, iar
firea omului este sl`bit` [i \nclinat` spre p`cat. El a construit
Capitolul unu
80
sanctuare \n cinstirea zeilor p`g=ni, c`rora [i el s-a \nchinat. A
fost un adev`rat act de tr`dare. Nu [tia el c` Dumnezeul lui este
viu si des`v=r[it, plin de \ndurare ca s` \mplineasc` orice nevoi
ale sufletului [i trupului? Nu i se dovedise aceasta de at=tea ori
pe parcursul vie]ii? Ba da. {i totu[i... Dar gre[eala sau p`catul
nu r`m=ne nepedepsit. E o lege impus` de dreptatea lui Dumne-
zeu. Astfel, ca pedeaps` pentru p`catul s`v=r[it, regatul lui
Solomon va fi \mp`r]it \n dou`, dar numai dup` moartea sa
av=ndu-se \n vedere memoria tat`lui sù, David.
C=nd a murit Solomon, a fost \nmorm=ntat \mpreun` cu
p`rin]ii sì, \n cetatea lui David. |n locul lui, \n Ierusalim a fost
numit rege Roboam, fiul sù. El nu asculta de b`tr=nii poporului,
[i astfel zece semin]ii aleg rege pe Ieroboam. Deci Israeli]ii
alc`tuiesc acum dou` regate, regatul lui Iuda [i Veniamin conduse
de Roboam [i celelalte zece regate conduse de Ieroboam.
|n]elepciunea lui Solomon a r`mas peste veacuri prin c`r]ile
cuprinse \n canonul Sfintei Scripturi: C=ntarea C=nt`rilor,
Proverbele, Ecleziastul [i |n]elepciunea lui Solomon.
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui Bat-
Seba). Cine l-a ales? (David, tat`l sù). Ce a cerut Solomon lui
Dumnezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce poporul). Ce a
construit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu [i un palat
\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solomon? (Prin
judecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`? (Chiar
[i conduc`torii altor popoare, precum regina din Saba au auzit
de \n]elepciunea lui Solomon, [i vizit=ndu-l a fost uimit` de ea).
A r`mas Solomon credincios lui Dumnezeu p=n` la moarte? (Nu
a r`mas, ci c`s`torindu-se cu femei strìne [i-a f`cut idoli).
P`catul lui cum a fost pedepsit? (Prin \mp`r]irea regatului \ntre
Roboam [i Ieroboam, dup` moartea lui).
8. Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solomon.

Se vor re]ine (memora) mai multe proverbe.
10. Rug`ciunea la ie[irea- din clas`.

--
Moise alesul lui Dumnezeu


81
V` aminti]i din lec]ia trecut`, c` Iosif locuia \n Egipt [i i-a adus

[i pe fra]ii sì, \mpreun` cu Iacob, tat`l lor. Iacob murise. Desigur
c` a murit [i Iosif \mpreun` cu fra]ii sì, dar s` vedem ce s-a
\nt=mplat cu urma[ii lor, cu copiii copiilor lor? |n primul r=nd
pe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif [i
deci nu [tia cum i-a sc`pat el din ghearele foametei pe egipteni.
Pe de alt` parte, evreii, adic` descenden]ii lui Avraam, Isaac [i
Iacob se \nmul]iser` [i astfel \n Egipt \[i ducea via]a [i poporul
evreu. Nefiind popula]ie b`[tina[`, erau asupri]i. Dar totu[i, evreii
erau poporul lui Dumnezeu [i El \nsu[i veghea asupra lor. {i
desigur c` le-a preg`tit un plan de salvare. S` vedem \ns` cum [i
prin cine?

Ca urmare, subiectul lec]iei de ast`zi este: Moise alesul lui
Dumnezeu.

Deci, omul prin care Dumnezeu a hot`r=t s` salveze poporul Sù
este Moise. El este deci, o mare personalitate biblic` [i na]ional`.
Sf=nta Scriptur` ni-l prezint` \nc` de la na[tere pentru a vedea ce
minunat [i cu c=t` \n]elepciune lucreaz` Domnul. Haide]i s` facem
\mpreun` cuno[tin]` cu Moise!
A[a cum am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu nu-
mai at=t: dorea chiar s`-l st=rpeasc`. Astfel, a poruncit ca orice
bìe]el se va na[te, s` fie aruncat \n apele fluviului Nil. Vai ce
lucru greu de \ndeplinit! Vai ce porunc` grea, aproape imposibil`!
Care mam` poate oare s`-[i arunce copila[ul, s`-l \nece? Ca s`
se asigure c` porunca sa va fi executat`, faraon trimisese osta[i.
|n ]inutul Gosen, \ntr-o c`su]` locuia o familie ce avea o
feti]` mai mare pe nume Miriam [i un bìat de vreo trei ani[ori
pe nume Aaron. |ns` nimeni nu [tia c` mai era acolo [i un copila[,
Capitolul unu
82
care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind bìe]a[. Mama sa l-a ]inut
ascuns bine, timp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al casei,
unde nimeni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i nu l-ar
mai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe strad`. Iar pe
strad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,
ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`rmana mam`!
Ce oare ar fi putut face?
S` vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i stuf.
Acas` \mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic leag`n.
|i astup` gùrile cu smoal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.
Apoi culc` copila[ul \n el [i \mpreun` cu Miriam s-a dus la apele
fluviului Nil. Dar nu s`-l omoare, desigur. A a[ezat co[ule]ul
\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi leag`nul
pluti, iar copila[ul dormea lini[tit. Plutea ca o mic` barc`, dar
nu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i o \ndrepta
spre un loc anume. Mama lui Moise [tia c` Domnul va avea grij`,
[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [i
dragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochii
spre cer [i se rug`: Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestui
copila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \ndr`znesc
s-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cu
bine. Nici un rù nu-l va ajunge. Apoi se duse acas`, dar Miriam
se duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se uit`
la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt=mpla cu fr`]iorul ei. Deodat`
se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miriam o v`zu pe fiica
faraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare, se apropia de
ap`. Deodat` v`zu leag`nul [i trimise o fat` s`-l aduc`. Copila[ul
se trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de el
s-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus numele Moise, deoarece
\nseamn` scos din ap`. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng` de
foame. Miriam v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: Eu
cunosc o femeie care l-ar putea al`pta. S` m` duc s-o aduc?
Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i copila[ul,
fiica Faraonului \i spuse: }ine-l la tine [i ai mare grij` de acest
bìe]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va putea
m=nca \l voi lua \napoi. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-a
ascultat rug`ciunea. Avea voie s` trìasc`, [i pe deasupra mai [i
primea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l ascund`
sau s` se team` de cineva, nici m`car de faraon.
Moise mai r`mase mult timp la mama sa. El \nv`]a s` mearg`
[i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n fiecare zi
o ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tva
timp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai exista
83
un \mp`rat rù [i \n care nimeni nu va mai asupri poporul. Aceasta
o promisese Domnul Dumnezeu cu mult timp \naintea lui Iacob.
Israel este poporul lui Dumnezeu, spunea mama; El nu trebuie
s` r`m=n` \n Egipt; el apar]ine unei ]`ri mult mai frumoase, ]ara
Canaan. Iar Dumnezeu ne va \ntoarce acolo unde Iacob a trìt.
Acolo ne vom \ntoarce to]i.
Dar sosi [i ziua \n care Moise a trebuit dus \napoi la palat
unde r`mase cu fiica faraonului. El [tia \ns` c` mama lui adevarat`
nu era aceasta, ci o femeie s`rac`, ce \l luase \n bra]e [i-i spunea
despre Dumnezeul lui Israel.
Moise crescu [i se f`cu om puternic. Primi un palat, cai [i o
mul]ime de alte bunuri. Dar c=nd privea la tot ce avea, sim]ea c`
toate comorile Egiptului sunt f`r` valoare pentru eI. Nu aceasta
este ]ara mea se g=ndea el, nu fac parte din poporul egiptean,
ci din poporul israel. Moise nu-[i putea uita poporul [i nici pe
Dumnezeu.
|ntr-una din zile, plimb=ndu-se pe l=ng` c`su]ele evreilor,
auzi pe cineva strig=nd. Un egiptean biciuia un om din poporul
evreu. S`racul om se vìta de durere dar persecutorul sù nu avea
mil`. V`z=nd aceasta, Moise se sup`r` foarte tare [i se m=nie
zic=nd: Pentru c` Dumnezeu nu ajut` poporul meu, \l voi ajuta
eu. S`ri asupra egipteanului [i-l b`tu p=n` muri, apoi \l \ngrop`.
Credea c` nimeni nu va mai [ti ce s-a \nt=mplat. Dar iat` c` mai
t=rziu avea s` se conving` de contrariu.
V`z=nd ni[te israeliteni cert=ndu-se, a g=ndit c` nu este bine
s` se certe \ntre ei, ci mai bine s-ar uni \mpotriva egiptenilor.
Deci a intervenit, dorind s`-i despart`, dar i se r`spunsese:
Aceasta nu te prive[te pe tine; tu nu e[ti st`p=n aici. Sau vrei s`
m` omori cum l-ai omor=t ieri pe egiptean? Auzind aceasta,
Moise a \n]eles c` totu[i toat` lumea [tia de fapta sa. {tia chiar
[i faraon care a trimis oameni s`-l aresteze. El credea c` singur
poate face ceva care s` aduc` eliberarea poporului sù. Dar a
\n]eles acum c` numai puterea lui Dumnezeu se poate opune
rezisten]ei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu avea s` fie nimic
altceva dec=t o unealt` \n m=na Domnului. Dumnezeu a cerut de
la El ascultare [i supunere \n iubire. Dorea ca el singur s` admit`
superioritatea divin` [i s` se lase cu totul condus de Dumnezeu.
Trebuia s` se smereasc`.
A[adar, Moise ajunsese \ntr-o ]ar` cu mun]i \nal]i, ce se
numea Madian. Era sear` [i se a[ez` l=ng` o f=nt=n` s` se
odihneasc`. V`zu venind [apte fete cu o mare turm` de oi, pen-
tru a le ad`pa. Deodat` au ajuns acolo [i ni[te p`stori cu oile lor.
Ace[tia erau oameni rì, deoarece le-au alungat pe fete, pentru
Capitolul unu
84
ca oile lor s` bea primele ap`. Fetelor le era team` [i s-au gr`bit
s` le fac` loc. Moise v`z=nd rùtatea acelor oameni, s-a m=niat
[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: s` pleca]i imediat de aici.
Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia primele ap`
pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cumva s` le mai nec`ji]i vreodat`. {i
a[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nul
preot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se
[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, una
din cele [apte fete.
Acum nu mai era fugar; avea cas` [i familie, dar trebuia s`
[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergea
cu oile la p`[une, le cùta iarb` proasp`t` [i seara le aducea la
f=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` atace
oile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt`dat` fusese bogat,
acum era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost lini[tit`, acum
trebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind din greu. Alt`dat`
se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute poporul; acum \nv`]a
s` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca Dumnezeu s` vin` \n ajutorul
poporului Israel. Dar aceast` schimbare a durat ani [i ani de-a
r=ndul. Moise fu p`stor timp de patruzeci de ani, dar nu [i-a uitat
poporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un munte \nalt, observ` ceva
neobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu acesta
era un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul focului
[i nu se consuma. Frunzele [i crengile r`m=neau cum fuseser`
mai \nainte. Aceasta este o minune se g=ndea Moise.
Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape [i se duse curios
\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise! Vocea
ie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: Iat`-m`, sunt aici!
Vocea zise: Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`mintea din
picioarele tale, c` locul pe care calci este p`m=nt sf=nt! Apoi a
zis iar`[i: Eu sunt Dumnezeul p`rin]ilor tì, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacob! {i [i-a
acoperit Moise fa]a sa, c` se temea s` priveasc` pe Dumnezeu
(Ie[irea 3, 47), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. A
aflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s` ajute pe poporul evreu [i
s`-l duc` \n acea ]ar` frumoas` a Canaanului. Iar el avea misiunea
s` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea poporului sù din
Egipt.
|ntr-adev`r, Moise se schimbase dup` at=ta timp. Acum nici
nu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar Dumne-
zeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se team` deoarece El
85
\nsu[i va veghea asupra lui [i va face din el unealta sa de lucru
prin care [i cu care poporul evreu va fi salvat. |i mai spuse c` va
merge la faraon \mpreun` cu fratele sù Aaron, \ntruc=t Moise
era g=ngav. Apoi se f`cu lini[te. Vocea nu mai vorbi, iar tufa nu
mai ardea. Era ca [i cum nu s-ar fi \nt=mplat nimic.
Moise se duse acas` [i-[i duse oile \n grajd; nu mai putea s`
se ocupe de ele. Domnul \i d`duse o alt` misiune; era o munc`
grea, dar minunat`, l`s=ndu-se \ntru totul \n grija Domnului. De
acum nu va mai trì pentru sine, ci numai pentru misiunea ce i-a
fost \ncredin]at`. {i s` [ti]i, c` a[a ne dore[te Domnul pe to]i.
Chiar dac` nu ne cere s` salv`m poporul evreu din gheara
egiptean`, fiecare dintre noi are un rol precis \n aceast` via]`. {i
atunci c=nd noi ne apropiem cu smerenie [i iubire de Tat`l nos-
tru ceresc [i ne \ncredin]`m via]a [i faptele noastre \n m=na Lui
pentru ca El s` lucreze prin noi [i mereu al`turi de noi atunci,
zic, vom g`si \n noi destul` putere [i resurse de credin]` [i curaj
pentru a dep`[i toate obstacolele.
Moise porni deci la drum spre Egipt. Era o c`l`torie lung`.
A fost \nt=mpinat de Aaron la Muntele lui Dumnezeu. Sunt
aduna]i apoi b`tr=nii lui Israel c`rora Aaron le-a spus toate
cuvintele pe care le grìse Domnul lui Moise, iar Moise a f`cut
semne minunate \nc=t poporul a crezut [i s-a bucurat c` a cercetat
Domnul pe fiii lui Israel.
|n cele din urm`, Moise [i Aaron intr` la faraon, cer=ndu-i
permisiunea s` sl`veasc` pe Dumnezeu \n pustie. Faraon se opune,
pun=ndu-i pe israeli]i la munci [i mai grele. Pentru a-l \ndupleca
pe faraon, Moise se folose[te de argumentul minunii, pref`c=nd
toiagul sù \n [arpe. La fel fac \ns` [i vr`jitorii Egiptului. Numai
c` toiagul lui Moise a \nghi]it toiegele lor.
Pentru a-l convinge totu[i pe faraon, s` elibereze poporul
evreu, Dumnezeu trimite asupra Egiptului zece pedepse, sau pl`gi:
prefacerea apei Nilului \n s=nge, timp de 7 zile; acoperirea
p`m=ntului cu broa[te; apoi cu ]=n]ari, pe oameni, pe vite, pe
faraon [i pe casa lui. Apoi umple p`m=ntul cu tùni. Urmeaz`
ciuma vitelor, r`ni [i bube peste animale [i oameni, [i be[ici
ustur`toare; grindina care a b`tut toat` iarba c=mpului [i to]i pomii
din c=mp; l`custele care au pustiit totul, \ntunericul care timp de
trei zile a cuprins Egiptul. |n sf=r[it, moartea \nt=ilor n`scu]i, de
la fiul faraonului, p=n` la \nt=iul n`scut al dobitoacelor.
Dup` aceasta Moise [i Aaron instituie ritualul mielului pas-
cal, mielul (sau iedul) trebuia s` fie de un an, parte b`rb`teasc`
[i far` meteahn`. Va fi sacrificat \n ziua a 14-a a lunii nisan
(aprilie, prima lun` a anului), c`tre sear`. Cu s=ngele mielului se
Capitolul unu
86
ungeau ambii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-l
m`n=nce. Carnea mielului pascal trebuia fript` pe foc [i
consumat` cu azim` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi amare
(simboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt). Mielul
trebuia s` fie consumat fript pe foc, f`r` a mai r`m=ne din el
dec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite. Cei care m=ncau
mielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]`mintea \n picioare [i
toiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd sunt gata de plecare. |n
acea noapte a Mielului pascal, \ngerul mor]ii a trecut peste
p`m=ntul Egiptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. Aceast`
s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a primit nu-
mele de Pesach (trecere), marc=nd clipa \n care au devenit
un popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost chema]i
la faraonul Egiptului spre a li se comunica dreptul, sau dezlegarea
de a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole chiar, p=n`
c=nd \n }ara F`g`duin]ei, Mielul lui Dumnezeu care ridic`
p`catele lumii (Ioan 1, 29), adic` Iisus-Mesia va transforma
Pesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia p`catului [i
trecerea de la moarte la via]a.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din ap`
a copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
mistuia; sau prezentarea lui Moise [i a lui Aaron la faraonul
Egiptului.
Cine a fost Moise? (Conduc`torul religios [i na]ional al poporului
evreu, marele lor eliberator din robia egiptean`). Cum se
t`lm`ce[te numele lui? (Scos din ap`). Ce semnifica]ie are
aceasta? (La ordinul faraonului, datorit` \nmul]irii evreilor, to]i
bìe]ii trebuiau s` fie omor=]i \nc` de la na[tere. Mama sa l-a
pus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre papur`. A fost g`sit de
fiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \l
scoate din ap` [i p=n` la urm` ajunge s` fie al`ptat, crescut [i
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n spiritul
dragostei fa]` de poporul sù asuprit). Cine i-a \ncredin]at lui
Moise misiunea eliber`rii poporului sù? (Dumnezeu \nsu[i). Ce
\nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator al
poporului Sù). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului
evreu? (La \nceput nu a acceptat-o, dar \n urma pedepselor ab`tute
asupra Egiptului a decis \n cele din urm` eliberarea poporului
evreu). Ce s`rb`toare se instituie acum pentru poporul evreu?
87
(Pesachul @ trecerea, sau Pa[tile), ca cea mai mare s`rb`toare,
marc=nd eliberarea poporului evreu din robia egiptean`).
--
Se vor lectura primele 12 capitole din cartea Ie[irea.
Moise eliberatorul poporului


V` aminti]i, desigur din lec]ia trecut` despre Moise, cum Dom-
nul l-a ales [i l-a preg`tit pentru marea misiune de eliberare a
poporului ales.

Vom vedea acum care este drumul de la robie la libertate [i cum
au ie[it evreii din Egipt.

Dup` o [edere de aproximativ patru secole [i jum`tate, poporul
evreu a ie[it din robia egiptean` condu[i de Moise cam pe la
1230, sub faraonul Menephtah. Calea cea mai scurt` ar fi fost
prin ]ara filistenilor. Ace[tia \ns` erau \n r`zboi, [i astfel au
apucat-o spre sud, prin pustiu, c`tre Marea Ro[ie. Ei trebuiau s`
fac` aceast` lung` c`l`torie pe jos, merg=nd foarte \ncet. Deci
nu puteau parcurge mai mult de 20 km pe zi. Erau [i copiii [i
turmele de oi, c`milele [i tot ce avuseser` la ei.
Dar cum oare puteau ei g`si drumul spre \ndep`rtata ]ar` a
Canaanului? Ei nu merseser` \nc` niciodat` chiar a[a de departe.
Desigur c` \l urmau pe Moise, dar el a mai fost vreodat` oare,
Capitolul unu
88
p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` drumul? Nu a fost [i nici nu a
avut nevoie s` cunoasc` drumul... De acum, Domnul |nsu[i \[i
conducea poporul \n de[ert. Un nor plutea pe cerul albastru
\naintea oamenilor. Acesta era norul lui Dumnezeu [i ar`ta
poporului drumul. C=nd soarele era puternic, norul \i acoperea
razele, f`c=ndu-se r`coare. C=nd copiii erau obosi]i, norul se
oprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i soarele
apunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor [i f`cea
lumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea asupra
poporului Sù [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor Sì, chiar
dac` nu-L vedem ca un nor. |i sim]im prezen]a care ne r`core[te
\n arsi]` [i ne lumineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [tim c`
atunci c=nd El este al`turi de noi, suntem pe calea cea bun`.
Merg=nd astfel, c`lùzi]i de Domnul au ajuns la Marea Ro[ie.
C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgomot mare [i v`zur` armata
condus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse drumul evreilor
din robie [i acum \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`. Ce tare
s-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspumate ale m`rii, \n spate,
armata numeroas`. Ce se putea face acum? S` nu uit`m \ns` c`
Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: Domnul se va lupta
pentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i (Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [i
despic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca pe
uscat (Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]` [i
\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, se
s`v=r[e[te prima minune a c`l`toriei lor. Un v=nt puternic a
\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce apele
s-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece ca pe uscat,
deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a dreapta lor.
Egiptenii, urm=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii. Moise
[i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar armata
a r`mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd aceast` minune,
poporul, \mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare de laud` lui Dum-
nezeu.
De aici \ncolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvor
p=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor prin
pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz`tor
[i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap` se
terminaser` [i erau foarte \nseta]i. Au umblat timp de trei zile
f`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la 70 km de
extremitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \n sf=r[it un
izvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era
89
s`rat` [i nu putea fi bùt`! Oamenii \ncepur` s` c=rteasc` [i s`-i
cear` lui Moise ap`. Atunci Dumnezeu i-a ar`tat un lemn pe care,
Moise, odat` ce-l arunca \n ap`, aceasta se \ndulci, iar poporul
israel a putut lua din ea c=t a dorit. Aceasta deci n-o f`cuse nici
lemnul, nici Moise, ci numai Dumnezeu. Astfel, au putut s` vad`
to]i c=t de puternic este Domnul care vegheaz` asupra lor. Aceasta
era a doua minune, dar oare c=t \[i va aminti de ea, poporul israel?
La scurt timp c=nd ajunseser` \n pustiul Sin, se terminar`
rezervele de hran`. Fl`m=nzi [i obosi]i [i-au ar`tat nemul]umirea
fa]` de Moise pentru c`-i scosese din Egipt. |[i aminteau de
siguran]a zilei de m=ine [i de buna organizare \n care trìau acolo.
Acum le p`rea rù c` au p`r`sit acea ]ar`. Nu-[i mai aminteau
\ns` chinul robiei [i al persecu]iei, a[a cum nu-[i aduceau aminte
c=t de bun a fost Domnul [i c=t de minunat le purta de grij`...
Credin]a lor era slab`, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a dat man`
[i prepeli]e.
Trebuie s` spunem c` ie[irea evreilor din Egipt a \nceput
prim`vara. |n acest anotimp, prepeli]ele al`turi de alte p`s`ri
migratoare zboar` deasupra M`rii Ro[ii, \n drumul lor c`tre est.
Obosite de zbor, ele aterizeaz` pentru a se odihni [i astfel se
explic` prezen]a prepeli]elor. C=t despre man`, ea se g`se[te \n
indexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este P=inea din
ceruri, care cade odat` cu zorile, ca roua sau promoroaca. E dulce
la gust ca mierea [i alb` ca s`m=n]a de coriandru. Cu aceast`
man`, evreii s-au hr`nit p=n` au ajuns \n Canaan, }ara F`g`du-
in]ei.
|ntr-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul` hran`, dar nu
aveau ap`. Aceasta era la Rafidim. |ncepur` iar`[i s` c=rteasc`,
chiar mult mai mult dec=t \nainte. Moise nu mai [tia ce s` fac`.
Sl`bise oare [i credin]a lui? Se \ndoie[te [i el de puterea lui Dum-
nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi ei, cei
care vor ajunge \n p`m=ntul f`g`duit, ci doar copiii lor. Domnul
\ns` \i ofer` lui Moise solu]ia. Ni[te st=nci erau aproape de el [i
formau un munte \nalt. Moise se duse acolo [i poporul \l urma,
strig=nd [i pl=ng=ndu-se. Moise lovi st=nca Horebului, a[a cum
\i spuse Domnul. St=nca se despic` \n dou` [i apa n`v`li afar`.
Atunci poporul t`cu. Acum putea bea c=t dorea. Dumnezeu le-a
potolit [i acum setea. Dar c=t de bine ar fi fost pentru ei, dac` ar
fi crezut puternic [i nu ar fi c=rtit. Nu v`zuser` ei c` Domnul
este bun [i se \ngrije[te ca ei s` aib` tot ce le trebuie?!...
A[a cum am spus, poporul evreu se afla \n Rafidim. Aceast`
zon` era locuit` de amaleci]i, care obi[nuiau s` jertfeasc` pe cei
ce treceau prin pustiu. Poporul evreu a opus rezisten]` [i astfel a
Capitolul unu
90
izbucnit un conflict. Moise \l cheam` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,
care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oamenii
cei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un deal [i se
ruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m=inile. C=nd
Moise ]inea m=inile ridicate (Simbolul crucii) izraeli]ii \nvingeau,
iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau amaleci]ii. Observ=nd
aceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi [i aproape c`
nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele sù, \mpreun` cu
Hur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m=inile ridicate. Astfel, israeli]ii
r`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar` toat` ziua reu[ind s`-i
alunge pe amaleci]i, c=[tig=nd astfel b`t`lia. Aceasta era, \ns`,
victoria Domnului, deoarece [i lupta a fost a Sa! Ce minunat
lucrase El [i de data aceasta. {i ce \mpietrite [i slabe erau inimile
israeli]ilor. Dup` at=tea [i at=tea dovezi, nu-[i deschideau
z`voarele inimii, s`-L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`
cu credin]` [i s` se umple cu pace [i fericire. Domnul \i desprinse
de egipteni [i de lume [i i-a adus \n pustiu pentru a fi doar cu El,
pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i nem`rginit` lui
dragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lumea,neprimind
de[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a le oferi darurile
m=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,
Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcere
de Egipt, de lume, pentru a-L putea avea pe El \n \ntregime!
Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total lipsit`
de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a le
ar`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai Sì.
Israeli]ii [i-au continuat drumul prin pustiu. |n luna a treia
de la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \n
pustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le spusese
ca acolo s` serbeze o s`rb`toare frumoas`. Domnul dorea s`
devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, care
a f`cut cerul [i p`m=ntul, vroia s` fie prietenul poporului care
c=rtise at=t de mult \mpotriva Lui, dorea s` fac` din ei poporul
cel mai fericit din \ntreaga lume. Ce lucru minunat! El \nsu[i
dorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lumea s`-L aud`. Dar
to]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca serbarea s` fie frumoas`.
|ntr-o diminea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul se
afla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot muntele
tremura de respect [i de spaim`... Apoi se f`cu o mare lini[te pe
munte [i to]i b`rba]ii, femeile [i copiii auzir` vocea lui Dumne-
zeu care le vorbea. Domnul le spuse c` trebuie s`-L asculte
\ntotdeauna, s`-L iubeasc` mai presus de orice [i s` se iubeasc`
unii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i ferici]i.
91
Apoi Dumnezeu \l cheam` numai pe Moise [i l-a sf`tuit s`
preg`teasc` poporul \n vederea primirii Legii dumnezeie[ti. Aici
sunt de fapt r`d`cinile unei credin]e care va cre[te [i se va r`sp=ndi
cucerind prin for]a ei tot p`m=ntul. Este credin]a \ntr-un singur
Dumnezeu adic` monoteist`, descoperit` de Dumnezeu \nsu[i,
la \nceput acestui popor pribeag, deprins cu greut`]ile, dar
r`zvr`ti]i la ap`sarea lor...
Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it din
Egipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmat
drumul cel mai scurt? (Deoarece drumul trecea prin zonele locuite
Capitolul unu
92
de filisteni, care erau \n r`zboi). Cum au reu[it s` treac` de Marea
Ro[ie? (Moise a \ntins toiagul asupra apei [i prin puterea lui
Dumnezeu, aceasta s-a desp`r]it \n dou`, iar poporul a trecut ca
pe uscat). Ce s-a \nt=mplat la izvorul cu ap` s`rat`? (La porunca
lui Dumnezeu, Moise a aruncat un lemn \n ap` [i aceasta s-a
\ndulcit). Ce s-a \nt=mplat \n pustiul Sin? (Neav=nd hran`,
poporul a c=rtit, iar Domnul le-a trimis prepeli]e [i man` din
cer). Ce evenimente au avut loc la Rafidim? (Moise love[te st=nca
[i ]=[ne[te ap`; poporul evreu iese \nving`tor \n lupta cu amaleci]ii
prin puterea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl` \n Muntele Sinai?
(Dumnezeu \[i preg`te[te poporul pentru primirea Legii Sale).
8. Aplicarea
A]i remarcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii Sì [i cu
c=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`
merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.
Voi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]i
niciodat` \mpotriva voii lui Dumnezeu!

Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui Dumne-
--
zeu. Desena]i harta, reprezent=nd drumul poporului ales spre
Canaan.
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui

Moise (I)

Ne \ntoarcem la \nceputul Vechiului Testament [i ne amintim c`
omul a c`zut \n p`cat, neascult=nd porunca lui Dumnezeu. Odat`
93
cu aceasta, omul s-a \ndep`rtat de Domnul. Dar chiar a[a, a
continuat s` poarte \n el amprenta dumnezeirii, chipul lui Dum-
nezeu r`m=n=nd \n sufletul lui, lumin=ndu-l [i \ndemn=ndu-l s`
deosebeasc` binele de rù. Aceasta este legea moral-natural`. Dar,
datorit` p`catului, omul face de multe ori confuzia \ntre binele
\nscris \n fiin]a sa, [i rù, a[a \nc=t legea moral` natural` nu
lumineaz` totdeauna mintea [i sim]urile \n a urma voia lui Dum-
nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar`t=nd omului, \n
mod precis, care este voia Sa, pe care s-o urmeze.

Cunoa[tem voia lui Dumnezeu prin care s` ne men]inem leg`-
tura cu El, prin Decalog, adic` prin cele zece porunci, date de
Dumnezeu omului. Ast`zi ne vom referi la primele patru, urm=nd
ca celelalte s` le \nv`]`m \n lec]ia urm`toare.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor

cuno[tiin]e
V` aminti]i, desigur, c` poporul evreu, c`l`torind spre Canaan,
}ara F`g`duin]ei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a chemat
pe Moise pe munte, unde l-a re]inut destul de mult. |n timpul
absen]ei sale dintre israeli]i, Domnul i-a dat zece porunci scrise
pe dou` table. Aceste porunci erau valabile at=t pentru poporul
evreu din acea vreme, c=t [i pentru orice cre[tin din ziua de azi.
S` vedem \mpreun` care sunt aceste porunci [i s` \ncerc`m
s` vedem ce \n]eles au ele.
Porunca I o g`sim scris` la Ie[ire 20, 23 [i ne spune c`:
Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, care te-a scos din p`m=ntul
Egiptului [i din casa robiei. S` nu ai al]i Dumnezei afar` de Mine
(Se va citi din Sf=nta Scriptur`).
|n aceast` prim` porunc` i se spune poporului evreu cine
este Dumnezeul c`ruia trebuie s`-I slujeasc`. Adic`: Eu, cel care
v-a scos din p`m=ntul Egiptului [i din casa robiei, sunt Domnul
Dumnezeul tù. |n]elegem tot din aceast` porunc` faptul c` El
este singurul nostru Dumnezeu, cel care ne-a creat [i care
vegheaz` permanent asupra noastr`. Nimeni [i nimic altceva nu
poate face pentru noi a[a cum face Domnul. |n text se face o
men]iune precis` referitoare la scoaterea din Egipt [i din robie.
Dar aceasta nu \nseamn` c` porunca este dat` numai pentru
poporul evreu de atunci. Ea este valabil`, pentru orice credincios
Capitolul unu
94
din ziua de azi. }ara Egiptului [i robia reprezint` [i starea
de p`cat din care nu putem ie[i dec=t cu ajutorul Sù.
Porunca a II-a (o citim la Ie[ire 20, 46): S` nu-]i faci chip
cioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n ceruri
sau jos pe p`m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p`m=ntul. S` nu
te \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci Eu, Domnul,
Dumnezeul Tù, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la al patrulea
neam al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea neam de
cei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele.
Dac` prima porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui Dum-
nezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a se putea
continua leg`tura omului cu Dumnezeu. Natura [i tot ce ne
\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` omului;
chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, omul tot din roadele
p`m=ntului trìe[te!Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de Dom-
nul atunci este nefiresc ca omul s` se \nchine unor chipuri cioplite
care reprezentau obiecte din natur`, animale, plante, corpuri
cere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i frumuse]ile naturii din
jurul sù, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.
A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` sub
numele de idolatrie. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na omului [i
li se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea de
idol are \ns` un sens mai larg \n contextul vie]ii noastre
spirituale. Astfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau ne
subjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele de
tot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau
\nrobi]i de l`comia dup` m=ncare [i bùtur` c` dumnezeul lor
(idolul) este p=ntecele. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oameni [i
numesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar cu
numele de idol. {i camera \i este plin` cu poze ale idolului \n
diferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o idolatrie modern`
care oricum \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui Dumnezeu, cu cea
atribuit` oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti oamenii
de valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de adorare...
Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): s` nu iei \n de[ert

numele Domnului Dumnezeului Tù; c`ci Domnul nu va l`sa
nepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui.
A lua \n de[ert numele lui Dumnezeu \nseamn` a nu-L cinsti,
a nu-I recunoa[te sfin]enia. Acest lucru nu va r`m=ne, \ns`,
95
nepedepsit. |n acest sens, Sf=nta Scriptur` ne spune s` nu ne
jur`m pe Numele lui Dumnezeu ca s` nu-L p=ng`rim. P`catele
\mpotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia, adic` necredin]a, erezia
- m`rturisirea unei credin]e false; schisma - ruperea de Biseric`
[i de ordinea sau r=nduiala bisericeasc`; fanatismul, falsele
profe]ii, care creeaz` o impresie \n[el`toare despre Dumnezeu
cre=nd derut` \n adev`rata cinstitre a lui Dumnezeu.
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i iubitor, care ne-a adus
de la nefiin]` la fiin]` [i care necontenit vegheaza la via]a noastr`.
A lua numele Lui \n de[ert, sau a-L necinsti este \n primul r=nd
un act (fapt`) de ingratitudine, sau de nerecuno[tin]`; iar astfel
de fapte au fost [i sunt totdeauna condamnabile.
Porunca a IV-a (ne spune la Ie[irea 20, 811): Adu-]i aminte

de ziua de odihn` ca s-o sfin]e[ti. S` lucrezi [ase zile [i s`-]i faci
lucrul tù. Dar ziua a [aptea este ziua de odihn` \nchinat`
Domnului, Dumnezeului tù: s` nu faci nici o lucrare \n ea, nici
tu, nici fiul tù, nici fiica ta, nici robul tù, nici roaba ta, nici
vita ta, nici strìnul care este \n casa ta. C`ci \n [ase zile, a f`cut
Domnul cerurile, p`m=ntul [i marea, [i tot ce este \n ele, iar \n
ziua a [aptea s-a odihnit: de aceea a binecuv=ntat Domnul ziua
de odihn` [i a sfin]it-o.
A[a cum am spus, pe Domnul trebuie s`-L includem \n orice
activitate a noastr` ([i orice activitate trebuie s` fie vrednic` de
un slujitor al lui Dumnezeu). Dup` cum [tim din lec]ia referitoare
la crearea lumii,.dup` [ase zile \n care a activat, Dumnezeu s-a
odihnit \n ziua a [aptea, a binecuv=ntat-o [i a sfin]it-o. {i aceas-
ta devine o regul` general` valabil` [i pentru noi oamenii. De
aceea Dumnezeu o reia ca o porunc` ce ni se adreseaz`. Adic`,
dac` Dumnezeu s-a odihnit, la fel suntem datori s` facem [i noi;
spre a-i fi urm`tori [i ascult`tori. Astfel ziua a [aptea devine
deosebit` pentru noi. |n aceast` zi trebuie s` ne rupem, s` ne
desprindem din tumultul ame]itor al vie]ii, pentru a fi mai
aproape de creatorul nostru, sau pentru a-i dedica Lui aceast` zi,
pentru a ne lua energia duhovniceasc` din via]a Lui; sfin]indu-ne
via]a prin participarea la sf=nta biseric`, \mp`rt`[indu-ne de harul
divin, sau din cuvintele Evangheliei, care s` devin` pentru noi
duh [i via]`. Odihnindu-ne de grijile vie]ii, de interesele
m`runte, de pl`cerile duc`toare la p`cat, noi vom reu[i s` ne
g`sim adev`rata lini[te [i bucurie \n Dumnezeu, sim]ind pacea
Lui \n sufletele noastre, alung=nd tulburarea [i ispita. Ziua de
odihn` nu \nseamn` a nu face nimic, ci a ne reg`si fiin]a noastr`
\n Dumnezeu; de a ne l`sa cuprin[i, st`p=ni]i de via]a lui Dum-
Capitolul unu
96
nezeu. Nu \nseamn` deci inactivitate, ci activitate \n direc]ia
\mplinirii voii lui Dumnezeu. Ziua de odihn` s` fie, adic`, o zi
d`ruit` lui Dumnezeu, \n a[a fel \nc=t [i celelalte zile s`-i urmeze
ei \n slujirea lui Dumnezeu.
Dat` fiind importan]a pe care cele zece porunci o au \n via]a
fiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vom \ncerca s` le fix`m \ntr-o
form` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cum
le g`sim [i \n c`r]ile de rug`ciuni:
Porunca I-a: Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, s` nu ai al]i
dumnezei afar` de Mine.
Porunca a II-a: S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo alt`
asem`nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \nchini
lor.
Porunca a III-a: S` nu iei Numele Domnului Dumnezeului
tù \n de[ert.
Porunca a IV-a: Adu-]i aminte de ziua Domnului, ca s` o
cinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toate
lucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeului
tù.
8. Aplicarea
Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [i
voi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape aceste
porunci.
9.Tem` pentru acas`

Memorarea celor patru porunci \n forma lor prescurtat`.

--
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui

Moise (II)
97

|n lec]ia trecut` am vorbit despre primele patru porunci, [i anume
acelea din care \nv`]`m care este datoria c`tre Dumnezeu.

Ast`zi vom vedea care sunt celelalte [ase din cele zece porunci
pentru o via]` dreapt`.

Dac` primele patru porunci se refer` la leg`tura [i atitudinea
noastr` fa]` de Dumnezeu, celelalte [ase porunci se refer` la
atitudinea noastr` fa]` de semenii no[tri. Odat` ce l-am cunoscut
pe Dumnezeu [i am v`zut rela]ia fa]` de El (din primele patru
porunci), trebuie s` [tim [i cum vrea Domnul s` ne purt`m fa]`
de semenii no[tri, societate. Numai cunosc=nd toate aceste aspecte
[i respect=ndu-le, putem pretinde c` ducem o via]` dreapt` [i
binepl`cut` lui Dumnezeu [i oamenilor.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s` ocupe primul
loc. Dar dup` El pe cine oare iubi]i voi cel mai mult? Care sunt
acei oameni pe care i-a]i sim]it c` v` iubesc [i v` \ngrijesc chiar
de c=nd v-a]i n`scut? Desigur, c` sunt p`rin]ii vo[tri: tata [i mama.
S` vedem cum dore[te Domnul s` ne purt`m fa]` de ei.
Porunca a V-a Deschiz=nd Sf=nta Scriptur` putem citi con]i-

nutul celei de a V-a porunci (versetul 12, capitolul 20 de la
Ie[ire):Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, pentru ca s` ]i se
lungeasc` zilele \n ]ara pe care ]i-o d` Domnul, Dumnezeul tù.
Ce ni se spune \n porunca aceasta? C` trebuie s` ne cinstim
p`rin]ii. S`-i cinstim pentru c` Domnul ne-a dat via]` prin ei,
s`-i cinstim pentru c` au grij` de noi, pentru c` \n afar` de Dom-
Capitolul unu
98
nul, nu este nimeni care s` [tie [i s` ne poat` iubi a[a cum o fac
ei.
Ce a[teapt` p`rin]ii vo[tri de la voi? S`-i asculta]i, s` fi]i
respectuo[i, cumin]i, s` v` da]i silin]a s` \nv`]a]i, pentru a primi
note bune, s` nu le vorbi]i ur=t, s`-i ajuta]i c=nd au nevoie.
Porunca a VI-a (o citim la Ie[ire 20, 13) ne spune: S` nu ucizi.

Dac` \n porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii p`rin]ilor
prin care avem via]a, porunca a VI-a ne interzice a lua cuiva
via]a, adic` a ucide. Via]a este darul nostru cel mai de pre] pe
care ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este considerat` o
grav` \nc`lcare a voii lui Dumnezeu [i se pedepse[te \n
consecin]`. V` mai aminti]i de Cain care l-a omor=t pe fratele
sù Abel, [i de pedeapsa grea ce a primit-o? Deosebim \ns`
uciderea inten]ionat`, mai grav` dec=t cea neinten]ionat` adic`
f`r` voie. Astfel, \n perioada Vechiului Testament, cel ce ucidea
f`r` voie sau din gre[eal`, avea posibilitatea s` se retrag` \ntr-un
anumit loc numit cetatea de azil sau de sc`pare. Dac` ar fi fost
ajuns din urm` \nainte de a intra \n cetate, ar fi fost ucis, drept
pedeaps` pentru fapta sa.
Totodat` mai remarc`m [i uciderea indirect`. De exemplu,
atr`g=nd pe cineva \n p`cat, \i distrugem sufletul sau chiar \l
omor=m moral.
|n Noul Testament Domnul Iisus Hristos ne arat` c` izvorul
uciderii const` \n m`nie.
Porunca a VII-a este: S` nu fii desfr=nat (Ie[ire 20, 14). Pen-
tru a \n]elege mai bine aceast` porunc`, s` vedem ce \nseamn` a
fi desfr=nat. Dup` cum arat` [i numele, \nseamn` pierderea
fr=ului, a fr=nii, adic` nu mai po]i [i nu mai [tii c=nd [i unde s`
te opre[ti. Altfel spus, nu cuno[ti limitele. Un exemplu \n acest
sens este l`comia. Te lup]i din r`sputeri s` ai ceva, [i ob]ii. Dar
nu-]i ajunge! Dore[ti tot mai mult [i cu c=t ai mai mult cu at=t ai
mai vrea... E[ti nes`]ios. Pierzi cump`tul sau m`sura \n via]a. }i
se deregleaz` ordinea [i armonia vie]ii.
Pe de alt` parte, sensul restr=ns, direct al cuv=ntului des-
fr=nat discutat este acela referitor la p`catul adulterului. Ne
explic`m u[or de ce Dumnezeu ne opre[te de la s`v=r[irea acestui
p`cat. Fiindc` el atrage dup` sine at=tea c`mine dezbinate, copii
p`r`si]i, divor]uri [i chiar ucideri. |nc` de c=nd a creat prima
pereche de oameni (Adam [i Eva), Dumnezeu a \ntemeiat
c`s`toria. El a binecuv=ntat familia ca singura form` de men]inere
a ordinii, \n scopul \nmul]irii neamului omenesc. |n Vechiul
99
Testament, desfr=ul este pedepsit cu moartea, iar \n Noul Testa-
ment, Domnul Iisus d` un sens mai \nalt, mai duhovnicesc, acestei
porunci. Astfel, El combate r`d`cinile acestui p`cat, care se
formeaz` mai \nt=i \n inim`, ar`t=nd c` oricine se uit` la femeie
[i o pofte[te, a [i s`v=r[it p`catul cu ea \n inima sa.
Porunca a VIII-a ne spune S` nu furi ([i o citim la Ie[ire 20,

15). A[a cum [ti]i furtul \nseamn` \nsu[irea, luarea, acapararea
bunurilor care apar]in celor din jurul nostru. Mai mult dec=t at=t,
chiar \mbog`]irea pe seama altora este furt. Dup` o alt` porunc`
a Domnului, omul trebuie s` munceasc` pentru a-[i c=[tiga hrana.
De aceea lenea, tr=nd`via, l=ncezeala sau parazitismul sunt
condamnate nu numai de Dumnezeu, ci [i de oameni.
Porunca a IX-a S` nu m`rturise[ti str=mb \mpotriva aproape-

lui tù (Ie[irea 20, 16).
Cum s` putem avea \ncredere \n oamenii din jurul nostru,
dac` to]i ar min]i sau ar fi vicleni [i nesinceri? (Cum am putea [i
noi s` fim pl`cu]i lui Dumnezeu, dac` spunem doar neadev`ruri
la adresa semenilor no[tri? Domnul vrea ca \ntre oameni s` fie
bun` \n]elegere, prietenie [i iubire. Astfel, interzice a m`rturisi
str=mb. Cei ce nu ascult` aceast` porunc` sunt fiii \ntunericului,
deoarece vorbele lor neadev`rate vor fi scoase la iveal` de lumin`,
iar adev`rul care iese la iveal` \i va ru[ina \n fa]a semenilor lor.
Porunca a X-a (poate fi g`sit` la Ie[ire 20, 17). Sun` \n felul

urm`tor: S` nu pofte[ti casa aproapelui tù; s` nu pofte[ti nevasta
aproapelui tù, nici asinul lui, nici vreun alt lucru, care este al
aproapelui tù.
Oprind orice fel de dorin]` din acapararea lucrurilor
apar]in`toare aproapelui nostru, aceast` porunc` porne[te din
ad=ncul inimii omului [i deci are un caracter interior. Ea are ca
scop st=rpirea rùlui de la r`d`cin`. Ea vizeaz` dorin]a, pofta,
fiindc` de aici se formeaz` fapta. Dac` ast`zi \]i dore[ti penarul,
sau ghiozdanul colegului de banc`, m=ine s-ar putea s` vrei s`-l
furi, s` fie al tù. Se poate \nt=mpla chiar [i mai rù: se poate
ajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are aproapele nos-
tru. C=te astfel de cazuri nu g`sim scrise \n ziare sau le putem
vedea \n filme, sau citi, \n c`r]i.
A[adar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a
dat lui Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este Legea Dumnezeiasc`
\n toat` sfin]enia, m`re]ia [i asprimea ei. {i acum urmeaz` s` ne
punem cu to]ii \ntrebarea aspr`, dar dreapt`: E[ti tu ce ar trebui
Capitolul unu
100
s` fii? Pentru a fi a[a cum trebuie, sunt o mul]ime de condi]ii
de \ndeplinit; [i mai amintim c` cine nu respect` legea este
pedepsit. Cine poate respecta \n \ntregime aceast` lege ar fi per-
fect, des`v=r[it \n fa]` lui Dumnezeu [i a oamenilor. Deci, legea
ne arat` doar neor=nduial`, dezordine, dar nu o \ndreapt`. Dac`,
de pild` m` uit \n oglind` [i v`d hainele mele \n dezordine, nu
\nseamn` c` oglinda ar aranja hainele aflate \n neor=nduial` pe
mine.
Dar atunci cum reu[im noi s` ne \ndrept`m, oare? Prin puterea
harului divin, adic` prin bun`tatea [i \ndurarea lui Dumnezeu.
Legea ne arat` ce trebuie s` fac` omul, iar harul ne st` \n ajutor
s` \mplinim poruncile lui Dumnezeu. {i harul \l primim \n Iisus
Hristos, dup` cum ne spune Sf=nta Scriptur` c`: legea a venit
prin Moise, iar harul [i adev`rul prin Iisus Hristos (Ioan 1, 18).
La ce leg`tur` se refer` aceste [ase porunci, \nv`]ate ast`zi? (La
rela]ia omului cu aproapele sù). Care sunt aceste porunci?
(Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta; S` nu ucizi; S` nu
desfr=nezi; S` nu furi; S` nu m`rturise[ti str=mb; S` nu
pofte[ti din ceea ce este al aproapelui tù).
8. Aplicarea
Cunosc=nd, acum poruncile date de Dumnezeu pentru o via]`
dreapt`, se cuvine s` le \nsu[i]i [i cunosc=ndu-le s` le \ndeplini]i
\n via]`.

Se vor re]ine cele zece porunci

--
Iosua [i ocuparea Canaanului


101
Am v`zut c` dup` 430 de ani de robie egiptean`, Dumnezeu \l

ridic` pe Moise, pentru a conduce poporul evreu, \napoi \n
Canaan. Am v`zut, de asemenea cum [i care le-a fost drumul
prin pustiu. {i desigur toate minunile pe care le-a f`cut Dumne-
zeu pentru poporul Sù. Dar oare, acest popor va mai merge mult
prin pustiu? Nu deoarece Dumnezeu \[i ]ine promisiunea.

Vom vedea re\ntoarcerea poporului \n }ara F`g`duin]ei condus
de Iosua [i ocuparea Canaanului.

Moise se urc` sus pe munte. Este oare Muntele Sinai? Prime[te
Moise alte legi? Nu. De data aceasta, Moise era pe un munte de
pe care se putea vedea, departe-departe, ]ara frumoas` \n care
urma s` locuiasc` poporul Israel. Chiar Domnul \i veni \n
\nt=mpinare [i \i ar`t` p`[unile verzi, p=r=ia[ele, mun]ii, marea
\n dep`rtare. V`z=ndu-le pe toate acestea, \n]elese c` poporul va
fi fericit acolo. Apoi, Dumnezeu \i spuse: Vino, acum. A sosit
timpul!. {i Domnul \l lu` pe Moise la El. Iar noi re]inem despre
el c` |n Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe care Dom-
nul s`-l fi cunoscut fa]`-n fa]` (Deuteronom 34, 10) [i prin care
s` s`v=r[easc` astfel de minuni. Mai afl`m despre el, (Deutero-
nom 34, 7) c` era \n v=rst` de o sut`dou`zeci de ani c=nd a murit;
vederea nu-i sl`bise [i puterea nu-i trecuse.
Dar oare chiar [i-a l`sat Domnul poporul f`r` conduc`tor?
Erau ei foarte aproape de Canaan, patria promis`, dar asta nu
\nseamn` c` au [i intrat \n ea! Desigur c` Domnul poart` de grij`
\n continuare poporului. Astfel, pe c=nd \nc` trìa Moise, El \l
desemnase ca [i conduc`tor pe Iosua. {i tot Dumnezeu a fost
acela care prin Moise, a transmis poporului, minunatele cuvinte
de \mb`rb`tare: |nt`ri]i-v` [i \mb`rb`ta]i-v`! Nu v` teme]i [i nu
Capitolul unu
102
v` \nspìm=nta]i de ei, c`ci Domnul, Dumnezeul tù, va merge
El \nsu[i cu tine, nu te va p`r`si [i nu te va l`sa (Deuteronom
31, 6). {i apoi adùg`: Nimeni nu va putea s` stea \mpotriva ta,
c=t vei trì. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi
l`sa, nici nu te voi p`r`si (Iosua 1, 5). Ce bucurie s` porne[ti \n
slujba Domnului, \mb`rb`tat, \ncurajat cu astfel de promisiuni!
{i [tim c` El nu minte! |[i ]ine \ntotdeauna promisiunile! De
altfel acestea sunt valabile pentru orice cre[tin care crede din tot
sufletul [i dore[te s` mearg` numai pe calea Domnului, \n
ascultare [i supunere fa]` de voia Sa!
A[adar, Iosua era noul conduc`tor al poporului evreu. Prima
lui misiune era cucerirea Ierihonului. Dar cum s`-]i imaginezi
c` vei purta o b`t`lie cu oamenii unei cet`]i despre care nu [tii
nimic? Iosua a trimis dou` iscoade (sau cum am spune noi, doi
spioni) s` cerceteze [i s` aduc` ve[ti despre ce este,dincolo de
zidurile acelea \nalte [i groase. Plecar` cele dou` iscoade, intrar`
pe poart` \n cetate [i cercetar` totul. F`c=ndu-se sear`, au cerut
ad`post la o cas` de oaspe]i (Cam cum ar fi un han \n zilele
noastre), care apar]inea unei femei pe nume Rahav. C=nd aceasta
a aflat c` ei sunt Israeliteni [i-a exprimat \ncrederea c` acel Dum-
nezeu care i-a trecut prin mare [i prin pustiu, \i va ajuta s`
cucereasc` [i Ierihonul. Iat` c=t de cunoscu]i erau evreii datorit`
minunilor f`cute de Dumnezeu. Iar Rahav credea \n puterea lui
Dumnezeu. Cele dou` iscoade fuseser` observate c=nd au intrat
\n cas` [i nu a trecut mult timp, p=n` c=nd solda]ii au venit s`-i
caute aici. Rahav \ns` i-a ascuns pe cei doi pe acoperi[, sub ni[te
snopi de in pus la uscat. Solda]ilor le spusese c` au fost pe la ea,
\ntr-adev`r, dar plecaser`, [i dac` se vor gr`bi \i vor ajunge din
urm`. A[adar solda]ii \[i continuar` cùtarea, \n timp ce Rahav
stabilea o \n]elegere cu cele dou` iscoade... C=nd vor veni evreii,
\n lupt` \mpotriva Ierihonului, s` aib` grij` s`-i salveze casa ei
cu cei ce vor fi \nùntru, a[a cum [i ea a salvat pe cei doi
israeliteni. Ca semn de recunoa[tere a casei, a legat de geam o
funie groas` de culoare rosie, pe care, dealtfel, au [i cobor=t cei
doi.
Aceasta a fost prima ac]iune [i Domnul le-a purtat de grij`,
\n mod minunat, a[a cum a promis!
A[adar, poporul evreu trebuia s` intre \n Ierihon [i s`-l
cucereasc`. Dar mai \nt=i ar fi fost nevoie s` treac` un r=u mare
ce se chema Iordan. Dar oamenii erau mul]i, aveau copii [i turme
de animale [i apa era ad=nc`. Ce vor face ei oare? Nu era nici un
pod... S` fi construit ei unul, era prea greu [i nu aveau cu ce. S`
fac` multe b`rci? Nu era bine nici a[a; cerea prea mult timp. S`
103
nu uit`m c` Domnul Dumnezeu i-a \ncredin]at c` le va fi sprijin
[i ajutor. V` mai aminti]i ce s-a \nt=mplat la Marea Ro[ie, c=nd
Faraon se \ndrepta spre ei cu armat` mult` [i cu care de r`zboi?
Cam tot a[a avea s` se petreac` [i acum \n fa]a r=ului Iordan.
Preo]ii care purtau chivotul leg`m=ntului au pornit primii [i c=nd
au ajuns la marginea apei, o mare minune s-a s`v=r[it: apa ce
venea din sus s-a oprit, iar cea care curgea spre mare a secat, [i
astfel a r`mas p`m=ntul uscat. Preo]ii, purt=nd chivotul leg`m=n-
tului, s-au oprit la mijlocul albiei secate, \n timp ce poporul lui
Israel trecea Iordanul. Din locul unde au stat preo]ii, au fost luate
dou`sprezece pietre [i au fost a[ezate \n locul unde urma s`-[i
instaleze corturile. Aceasta, ca aducere aminte a modului \n care
prin puterea lui Dumnezeu, apele Iordanului s-au despicat \n
dou` c=nd chivotul leg`m=ntului a trecut r=ul.
Cei din Ierihon, v`z=nd poporul evreu a[a de aproape de ei,
s-au temut [i s-au ad`postit, \ncuind poarta cet`]ii.
Acum ce-ar fi putut s` fac` Israeli]ii? S` sparg` zidurile? Nu
se putea; erau foarte groase. S` fi \ncercat s` \mping` poarta cu
un st=lp gros? Nici a[a nu era cu putin]`. Pentru ei ca simpli
oameni era ceva imposibil s` p`trund` \n Ierihon. Dar ei alc`tuiau
poporul ales de Domnul pentru care totul este posibil, cum li s-a
ar`tat de at=tea [i at=tea ori. Iat`, \ns` ce le poruncise Dumnezeu
s` fac`. Timp de [ase zile, tot poporul trebuia s` \nconjoare
zidurile cet`]ii, o dat` pe zi. Desigur c` oamenii acestui popor
erau a[eza]i \ntr-o anumit` ordine, stabilit` de Domnul. |n fa]`
erau b`rba]ii \narma]i ce urmau s` participe la lupt`, dup` ei
urmau [apte preo]i care sunau din tr=mbi]e, iar \n spatele lor era
purtat chivotul leg`m=ntului. Apoi venea restul poporului. A[a
cum le-a spus Iosua, din partea Domnului, to]i \nconjurau cetatea
[i nu se auzea nimic altceva dec=t sunetele tr=mbi]elor. |n a [aptea
zi, poporul Israel a pornit la drum ca de obicei, dar nu au
\nconjurat numai o singur` dat`, ci de [apte ori. Iar c=nd preo]ii
au \nceput s` sune din tr=mbi]e, tot poporul a strigat de bucurie
c` victoria este de partea lor. {i \ntr-adev`r era, c`ci zidurile
cele groase ale cet`]ii s-au d`r=mat [i cetatea Ierihon a fost luat`
cu asalt. La casa femeii Rahav mai at=rna funia ro[ie [i astfel a
fost salvat`.
Urm`toarea cetate care trebuia cucerit` a fost Ai situat l=ng`
Bet-Aven, la r`s`rit de Betel. Fiind o cetate mic` [i pu]in
numeroas`, se consider` c` nu se vor ivi probleme \n cucerirea
ei. Iosua lu=nd doar trei mii de oameni, a pornit s` cucereasc`
Ai-ul. Dar armata condus` de Iosua a fost izgonit` repede din
cetate, av=nd mul]i mor]i [i r`ni]i... Iosua a fost foarte \ntristat
Capitolul unu
104
[i f`r` speran]` c` vor putea vreodat` s` cucereasc` toate celelalte
cet`]i, c=te ar mai fi fost De ce m-a p`r`sit Domnul? Ce voi
face eu acum, doar cu puterile mele, \nconjurat de du[mani din
toate p`r]ile? g=ndea Iosua.
Iat` ce se \nt=mplase de fapt: poporul Israel f`cuse leg`m=nt
cu Dumnezeu, s` nu-[i ia nimeni nimic din prada de r`zboi. Acest
leg`m=nt a fost \nc`lcat [i Domnul s-a sup`rat foarte tare. Iosua
afl=nd c` astfel stau lucrurile, l-a cùtat pe acela care nu s-a supus
[i l-a g`sit pe Acan. Acesta a \ngropat argint [i aur mult \n p`-
m=nt pe care era a[ezat cortul sù. Crezuse c` dac` va ascunde
aceast` prad` de r`zboi, nimeni nu va [ti de ea, [i se va \mbog`]i.
Dar din fa]a Domnului nimic nu poate fi ascuns! El vede tot [i
[tie tot. Nu este nici un loc pe acest p`m=nt unde cineva s-ar
putea ascunde de El. Ca urmare, Acan [i toat` familia lui a fost
pedepsit` aspru pentru minciun` [i nerespectarea leg`m=ntului,
fiind omor=]i cu pietre.
Se \n]elege c` la o nou` \ncercare de a cuceri cetatea Ai,
Iosua a \nvins, av=ndu-l pe Domnul ca ajutor. Pe l=ng` aceast`
victorie, Iosua i-a \nvins [i pe Heti]i, pe Amori]i, pe Canani]i, pe
Ferezi]i, pe Havi]i [i pe Iebusi]i. Locuitorii din Gabaon, \ns`,
prin viclenie au reu[it s` fac` un leg`m=nt cu Israeli]i pentru a
sc`pa cu via]`. Descoperindu-li-se minciuna, nu au putut fi
omor=]i datorit` \n]elegerii, dar au fost pu[i la munci grele,
precum: tìatul lemnelor, scoaterea apei pentru poporul evreu.
Gabaonul era o cetate mare [i vestea afilierii la poporul evreu,
s-a r`sp=ndit repede [i departe, p=n` la \mp`ratul Ierusalimului,
Adoni-Tedec care [i-a unit for]ele cu \nc` alte patru \mp`r`]ii [i
au venit cu armat` mare s` atace Gabaonul. Desigur c` Iosua,
conduc=nd poporul lui Israel, a sosit \n ajutor, av=ndu-L pe
Domnul de partea sa. Fiind luate prin surprindere armatele celor
cinci \mp`ra]i au suferit o mare \nfr=ngere la Gabaon [i au fost
alunga]i. Mai mult dec=t at=t, Domnul a l`sat s` cad` pietre din
cer, nimicind astfel, un mare num`r de lupt`tori. Dar aceasta nu
a fost totul. Armatele cele mari unite nu erau \nfr=nte \nc` dar
erau \n m=inile Israeli]ilor. Pentru a da victorie poporului Sù,
Dumnezeu a s`v=r[it o mare minune. S` vedem ce ne spune Sf=nta
Scriptur` despre aceasta: [i soarele s-a oprit, [i luna [i-a \ntrerupt
mersul, p=n` ce poporul [i-a r`zbunat pe vr`jma[ii lui. Soarele
s-a oprit o zi \ntreag`. N-a mai fost nici o zi ca accea, nici \nainte
nici dup` aceea c=nd Domnul s` fi ascultat glasul unui om (adic`
al lui Iosua) c`ci Domnul lupta pentru Israel (Iosua 10, I3-14).
Iat` deci c` dup` [apte ani de lupte grele, poporul evreu
reu[e[te s` cucereasc` [i s` st`p=neasc` tot ]inutul Canaanului.
105
Domnul [i-a ]inut promisiunea. Acum erau din nou \n ]ara ce
le-a fost dat` p`rin]ilor lor, Avraam, Isaac [i Iacob. Se \ntoarser`
\n }ara F`g`duin]elor. Cum e [i firesc, a urmat organizarea
teritorial`, social` [i economic` a ]`rii, trec=nd de la p`storit la
agricultur`, la o via]a stabil`. De asemenea, au \mprumutat unele
elemente culturale [i materiale din via]a canaani]ilor. Iosua a
\mp`r]it ]ara \n dou`sprezece p`r]i, c=te una fiec`rei semin]ii.
Iar cortul Sf=nt era a[ezat \n mijlocul ]`rii la Silo.
Iosua a murit la v=rsta de 110 ani, nu \nainte de a \ndemna
b`tr=nii poporului la respectarea legilor l`sate de Dumnezeu [i
nu \nainte de a aduce aminte poporului de toate minunile,
binefacerile, purt`rile de grij` s`v=r[ite.
Cine este Iosua? (El este cel ales de Domnul pentru a conduce
poporul evreu, dup` moartea lui Moise). Care este prima minune
pe care a ar`tat-o Domnul poporului condus de Iosua?
(Desp`r]irea Iordanului \n dou`, pentru ca poporul s`-l poat`
traversa ca pe uscat). Dumnezeu r`m=ne indiferent fa]` de cei ce
nu-[i respect` leg`m=ntul? (Nu r`m=ne indiferent ci pedeapsa este
cu moartea. Ex: Acan). Cum a ajutat Domnul poporul condus de
Iosua, \n lupta \mpotriva celor cinci \mp`ra]i? (A ]inut pe cer
soarele, mai mult timp, prelungind astfel ziua). Dumnezeu [i-a
]inut promisiunea de a aduce poporul evreu, \n }ara F`g`duin]ei?
(Da).
8. Aplicarea
Prin lec]ia de ast`zi, am v`zut finalul c`l`toriei at=t de \ndelungate
a poporului evreu. {i mai ales am v`zut c` Domnul l-a adus din
nou \n }ara F`g`duin]ei. {i dac` lor, celor de atunci le-a promis
c` va fi cu ei \n toate zilele, aceasta este valabil [i pentru oricare
dintre noi care se supune [i-L iube[te. Dumnezeu \[i ]ine
\ntotdeauna promisiunile f`cute fa]` de copiii Sì!

Citi]i din Sf=nta Scriptur` episodul d`r=m`rii zidurilor
Ierihonului: Iosua cap. 6.
10. Rug`ciunea la ie[ire din clas`.

--
106
Dreptul Iov

Capitolul unu
Din r=ndul c`r]ilor canonice ale Vechiului Testament, face parte

[i cartea lui Iov.

Ast`zi vom vorbi despre Dreptul Iov - model de r`bdare \n
suferin]` [i \ncredere \n Dumnezeu.

Era \n ]ara U] un om care se numea Iov. {i omul acesta era f`r`
prihan` [i curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, [i se ab`tea
de la rù (Iov 1, 1). Citim \n continuare c` drept r`splat`, Dum-
nezeu l-a f`cut cel mai de vaz` om din acel ]inut [i i-a dat foarte
multe bog`]ii. Domnul \l iubea deoarece era credincios [i \mplinea
voia Domnului.
Ca [i \n Gr`dina Edenului (raiului), satana intervine pe l=ng`
Dumnezeu cu inten]ia sa viclean` de a-i face rù omului, de a-l
face pe Iov s` se clatine \n credin]a sa, s` nu mai fie at=t de
aproape de Creatorul sù [i de a nu-I mai sluji.
S` vedem deci, ce unelte[te satana \mpotriva lui Iov?
Pizmuind fericirea [i virtutea lui Iov, satana s-a prezentat \naintea
lui Dumnezeu spun=nd c` toat` evlavia lui are la baz` numai
egoismul [i interesul. Dac` s-ar lua averile, Iov ar blestema pe
Dumnezeu [i s-ar lep`da de El. Domnul cunoa[te identit`]ile [i
g=ndurile ascunse ale satanei, [tie c` minte. El cunoa[te \n acela[i
timp [i credin]a lui Iov. De aceea \ng`duie ca Iov s` fie lovit \n
toate ale sale, dar interzice categoric s` se ating` de via]a sa.
Nenorocirile [i dezastrul care au venit nu numai asupra averii
sale, ci [i asupra familiei, au fost de-a dreptul tragice. Astfel, un
supus al lui Iov, vine [i-l anun]` c` boii [i m`g`ri]ele i-au fost
furate [i to]i cei ce le p`zeau, omor=]i. Un alt supus \l anun]` c`
oile [i supraveghetorii lor au ars. C`milele de asemenea au fost
furate, iar to]i copiii lui au pierit sub zidurile ce s-au d`r=mat pe
107
ei. S` prime[ti \ntr-o singur` zi toate aceste ve[ti, s` afli c` nu
mai ai familie, servitori, avere este foarte greu de suportat. La
fel a fost [i pentru Iov. {i-a rupt hainele de pe el [i [i-a pus
cenu[` \n cap, conform obiceiului timpului de a-[i manifesta
regretul, p`rerea de rù... Dar [i-a g`sit totu[i puterea necesar`
pentru a supravie]ui, doar \n t`ria credin]ei sale \n Dumnezeu.
Pacea [i lini[tea \i vin de la Domnul. Purt` tot greul acestor
suferin]e, r`bd=nd cu inima plin` de \ncredere c` tot ce se \nt=mpl`
\n via]a lui vine de la Dumnezeu, c` nimic nu este f`r` [tirea [i
vrerea P`rintelui ceresc pe care \l iubea [i c`ruia I se d`ruise...
Chiar dac` era acum lipsit de toate [i de to]i, prezen]a vie a
Dumnezeului sù \i acoperea orice durere [i orice nevoie. Cei
ce-L iubesc pe El simt \n greul necazurilor [i puterea de a r`bda
[i puterea de a crede. Satana nu este \ns` mul]umit. Dore[te s`
mai intervin`. Sus]ine c` lov \l va blestema pe Dumnezeu, dac`
se atinge de oasele [i carnea lui (Iov 2, 5). Pentru a demonstra
contrariul \i d` voie satanei, din nou, s`-[i pun` planul \n aplicare.
Trebuie s` subliniem c` [i de data aceasta, totul are loc cu
\ncuviin]area, cu \ng`duin]a lui Dumnezeu.
Deci, asupra lui Iov s-a ab`tut o boal` foarte grea, lepra.
{ti]i ce se \nt=mpl` cu un om c=nd are lepr`? Cred c` este una
dintre cele mai groaznice boli, deoarece carnea se desprinde de
pe oase [i cade. V` pute]i da seama de ce durere mare [i suferin]`
are parte un lepros.
S` vedem cum prime[te Iov aceast` nou` lovitur`. El \[i zicea:
Dac` primim de la Dumnezeu binele trebuie s` accept`m [i rùl.
(Iov 2, 10). Puternic` era credin]a sa! Dar [i boala prin care
trecea era greu de suportat!
Afl=nd despre el, trei prieteni ai sì, vin s`-l m=ng=ie. Ei se
numeau Elifaz, Bildad [i }ofar, iar apoi un alt prieten Elihu.
V`z=ndu-l pe Iov \n asemenea dureri, nu puteau s` nu discute
despre cauza lor. De ce trebuia Iov s` fie supus unor asemenea
torturi? Cei trei prieteni \ncearc` s`-l conving` pe Iov c` sufer`,
ca pedeaps` a unor p`cate s`v=r[ite [i care, desigur ar trebui
m`rturisite. Iov \ns` protesteaz` [i dore[te s`-[i arate nevinov`]ia,
deoarece se [tia un om drept, f`r` prihan`. Admite \ns` c` omul
nu poate avea dreptate \mpotriva lui Dumnezeu (Iov 9, 2).
Afirm` chiar c` Dumnezeu nimice[te deopotriv` [i pe cel
des`v=r[it [i pe cel viclean (Iov 9, 22). V`z=nd suferin]a \n care
se zb`tea, ca [i lipsa oric`rei posibilit`]i de vindecare, v`z=ndu-l
p`r`sit chiar de Dumnezeu, so]ia lui \i spune dezam`git` [i
\nvins`: blestem` pe Dumnezeu [i mori! Singur` moartea l-ar
mai fi putut salva din suferin]a lui nimicitoare. Ajunsese o epav`,
Capitolul unu
108
un cadavru viu, care mai respira, nu ca s` trìasc`, ci pentru c`
mai avea pl`m=ni... Dar diavolul nu a avut voie s` se ating` de
sufletul lui, ci numai de trupul lui. De aceea el nu-[i pierde
curajul, nici credin]a, put=nd s`-l binecuv=nteze pe Dumnezeu
zic=nd: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului
binecuv=ntat?
Acum este r=ndul lui Elihu s` intervin`. |i mustr` pe cei trei
prieteni fiindc` v`d \n nenorocirea lui Iov, pedeapsa dumnezeiasc`
pentru p`catele lui, iar pe Iov \l convinge de purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, care este drept [i care dup` dreptate va r`spl`ti
p=n` la sf=r[it pe fiecare om.
A[a este. De multe ori \n via]` trebuie s` trecem prin mari
greut`]i [i \n acele momente de suferin]` suntem tenta]i, probabil,
s` spunem, ca [i Iov, c` noi primim o pedeaps` [i nu [tim pentru
ce. Noi niciodat` nu trebuie s` uit`m c` din momentul \n care
ne-am \ncredin]at via]a \n m=na Domnului, El lucreaz` cum [tie
c` este mai bine pentru scopul final. {i acest scop final nu se
limiteaz` numai la via]a noastr` de pe p`m=nt. El ne dore[te s`
fim din nou al`turi de El \n acea minunat` |mp`r`]ie ve[nic` a
Fiului Sù. Dar nu uita]i! Acolo nu putem fi dec=t dezbr`ca]i
complet de haina grea a p`catului, acolo nu putem sta dec=t sp`la]i
de tin`, purifica]i. Aceasta are \n vedere Domnul, care ne iube[te
at=t de mult [i vrea s` ne vad` ferici]i \n stare de pace. C=teodat`,
aceast` cur`]ie este mai dureroas`, ca \n cazul lui Iov. Dar Domnul
[tie [i aceasta [i |i este mil` s` ne vad` suferind. De aceea, cu
orice \ncercare ce ne purific`, El ne trimite [i posibilitatea de a
trece prin ea, ne trimite r`bdarea [i ne \nt`re[te credin]a. Vin
\ncerc`ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr`? Las s` vin`!
Important este cum ie[im din ele, important este dac` credin]a
noastr` [i r`bdarea, dragostea s-au \nt`rit, duc=ndu-ne \n st`ri
mai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac` nu cumva, dimpotriv`
c=rtirea noastr` ne-a dus cu c=teva trepte mai jos, pe scara ce
urc` spre cer. {i \nc` ceva: niciodat` nu suferim mai mult dec=t
ne este \ng`duit. Toate sunt \n m=na Sa [i nu ni se d` niciodat` o
povar` mai grea dec=t putem duce, [i niciodat` nu ne las` singuri.
A[a s-a \nt=mplat [i cu Iov. El a sim]it [i a r`bdat suferin]a p=n`
la cap`t. Nu a c=rtit \mpotriva lui Dumnezeu. Dac` diavolului nu
i-a fost \ng`duit s` se ating` de sufletul lui Iov, \nseamn` c`
dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac` nu putea vedea
soarele din cauza norilor negri [i ap`s`tori ai suferin]elor. Dar
orice \nceput are [i sf=r[it... Dincolo de nori e soarele... Dincolo
de suferin]` [i rabdare e dragostea lui Dumnezeu. {i c=nd norii
se risipesc r`m=ne soarele limpede [i str`lucitor. La fel a fost
109
r`spl`tit` suferin]a [i r`bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumne-
zeu, cu bel[ugul de binecuv=nt`ri rev`rsate asupra lui. Mult mai
multe [i mai durabile ca \nainte. {i-a v`zut urma[ii la a patra
genera]ie, deoarece a trìt dup` aceea \nc` 140 de ani. |nc` 140
de ani pe p`m=nt [i o ve[nicie \n cer l=ng` Domnul sù iubit,
purt=nd \n locul durerii, cununa biruin]ei.
Dup` cum am v`zut, cartea Iov ne prezint` un model de r`bdare
\n suferin]` [i de \ncredere \n Dumnezeu. Iov a fost comp`timit
[i m=ng=iat de prieteni, care nici ei nu-[i puteau explica de unde
vine at=ta suferin]` [i at=ta insucces \n via]a unui om drept \n
fa]a lui Dumnezeu. Chiar so]ia lui v`z=ndu-l \n ce stare a ajuns
[i nez`rind nici o salvare, \n loc s`-l \ncurajeze, \i spune:
blestem` pe Dumnezeu [i mori. Nu-i mai acord` nici o alt`
[ans` suferin]ei lui zdrobitoare, dec=t moartea. Dar nu, el r`m=ne
cu privirea spre cer, [i \n loc s` blesteme pe Dumnezeu, el \l
binecuv=nteaz` spun=nd: Domnul a dat, Domnul a luat, fie
numele Domnului binecuv=ntat! [i Domnul nu l-a uitat, nici nu
l-a p`r`sit. {i-a \ntors din nou fa]a spre el, [i suferin]ele lui tragice
s-au transformat \n izb=nd` [i binefaceri. Biruin]a asupra ispitei
\i aduce bel[ug [i mult` \ndestulare, f`c=ndu-l mai fericit ca
\nainte, iar pentru noi to]i r`m=ne un model de r`bdare \n suferin]`
[i \ncredere \n Dumnezeu.

Citi]i \ntreaga carte Iov din Sf=nta Scriptur`.
9. Aplicarea
S` nu uit`m niciodat` c=nd ne afl`m \n suferin]` pilda vie]ii pe
care ne-a dat-o Iov. {i dac` suntem drep]i \n fa]a lui Dumnezeu,
s` nu ne pierdem niciodat` \ncrederea \n iubirea [i bun`tatea
P`rintelui ceresc.
Biserica Ortodox` face pomenirea dreptului Iov la 6 mai.

--
110
Profe]ii Ilie [i Elisei

l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`

Capitolul unu
|n lec]ia trecut` ne-am referit la profe]ii Vechiului Testament [i

am v`zut c` ei au fost oamenii lui Dumnezeu [i slujitori ai
drept`]ii, ap`r`tori ai credin]ei \ntr-un singur Dumnezeu [i
vestitori ai venirii M=ntuitorului ca s` ne izb`veasc` din p`catul
str`mo[esc.

Azi ne vom referi la unul din profe]i [i anume la Ilie [i la ucenicul
sù Elisei urm`rind puterea credin]ei [i a rug`ciunii.

Ilie a fost profet \n vremea regelui Ahab. Acesta era c`s`torit cu
Isabela, fiica regelui Sidonului. Isabela nu-l cuno[tea pe Dum-
nezeu. Ea se \nchina zeului Baal, pentru care a zidit \n Samaria
un templu mare, \n care a pus 450 de preo]i. Iar preo]ii care
sl`veau numele adev`ratului Dumnezeu al lui Israel au fost
omor=]i.
Proorocul Ilie era din Teba Galaadului. Dumnezeu care
cuno[tea inima rea a lui Ahab [i a so]iei sale, l-a trimis pe Ilie s`
le spun` c` \n anii urm`tori nu va mai ploua [i nici rou` nu va
mai fi dec=t atunci c=nd va spune el. Aceasta le era pedeapsa
pentru \nchinarea la zeul Baal. A[a s-a [i \nt=mplat. Trecur`
zilele [i nici o pic`tur` de ap` n-a udat p`m=ntul. |n fiecare zi
soarele str`lucea pe cer, dogorind. N-a trecut mult timp, p=n` ce
toat` verdea]a a \nceput s` se usuce: iarba, frunzele, florile, chiar
[i gr=ul. Astfel, oamenii nu mai aveau din ce s`-[i fac` p=ine, iar
foametea se r`sp=ndi cu repeziciune la tot poporul. Starea aceasta
l-a \nfrico[at pe regele Ahab, d=ndu-[i seama c` Ilie a avut
dreptate \n ceea ce i-a comunicat. Consider=ndu-l \ns` vinovat
pentru toate, a trimis osta[i s`-l caute [i s`-l aduc`. Solda]ii lui
Ahab au str`b`tut ]ara \n lung [i-n lat, dar nu l-au g`sit... dar
nici ploaia nu venea.
111
S` vedem oare unde s-a ascuns Ilie? Dumnezeu \i spusese c`
dup` anun]area ve[tii ca va fi secet`, el s` se retrag` \ntre mun]i,
la p=r=ul Cherit, unde nu-l puteau g`si solda]ii, [i unde Dumne-
zeu \l p`zea [i se \ngrijea s` aib` de toate: dormea \ntr-o pe[ter`,
bea apa din p=r=u, iar m=ncarea i-o aducea un corb. Aceast` pas`re
mare [i neagr`, foarte rezistent` chiar [i pe vreme de secet`, \i
aducea \n cioc, o bucat` de p=ine sau de carne. Seceta fiind mare
a secat p=n` la urm` [i p=r=ul l=ng` care st`tea proorocul Ilie,
fiind astfel nevoit s` plece. Dar el [tia c` oriunde s-ar duce, Dum-
nezeu se va \ngriji s` aib` tot ceea ce i-ar fi necesar.
Ilie porni la drum. Dup` o c`l`torie lung`, ajunse \n ]ara
\ndep`rtat` \n care-l trimise Domnul, la poarta unui ora[. Era
\nsetat [i fl`m=nd. V`z=nd \n apropiere o femeie care aduna
frunze, o rug` s`-i aduc` pu]in` ap`. {i \nainte de a pleca femeia,
\i mai ceruse [i ceva de m=ncare. Dar femeia era s`rac` [i nu mai
avea dec=t foarte pu]in` fìn` [i untdelemn, at=ta doar c=t i-ar fi
trebuit s` fac` o p=ini[oar` pentru fiul ei. De unde, dar s` se
ajung` s`-i mai dea [i acestui om fl`m=nd? Ilie a \ndemnat-o s`
mearg` acas` [i s` coac` aceast` p=ine pentru el [i apoi va mai
avea destul` fìn` [i untedelemn, c=t s` poat` m=nca ea [i copilul
ei \n fiecare zi. Dumnezeu va avea grij` de aceasta. Femeia nu-l
cuno[tea pe Dumnezeul lui Ilie, dar totu[i l-a crezut pe Ilie, [i a
f`cut dup` cum i-a spus... {i a v`zut minunea \n fa]a ochilor sì:
dup` ce a copt p=inea pentru Ilie, \n ulciorul ei mai avea destul
c=t s` poat` coace p=ine pentru fiul ei [i apoi pentru ea \ns`[i.
Ilie a r`mas astfel ad`postit \n casa ei, deoarece ea putea acum
s`-i dea s` m`n=nce p=ine [i s` bea ap` pe s`turate.
Iat` \ns` c` \n una din zile, fiul femeii v`duve [i s`race,
\mboln`vindu-se, a murit. Mama era foarte nec`jit`. }in=ndu-[i
copilul \n bra]e \l striga pe nume, dar degeaba; nu-i mai r`spundea.
Trebuia s`-l \ngroape [i nu-l va mai vedea niciodat`; va fi
desp`r]it` de el pentru totdeauna. Iar ea r`m=nea singur`... Lui
Ilie i se f`cuse mare mil` de necazul acestei femei. Lu=nd
trupu[orul copila[ului din bra]ele mamei sale, urc` la el \n camer`.
|l puse pe pat [i apoi \ngenunche. S-a rugat Domnului cu credin]`
puternic` \n bun`tatea [i dragostea Sa pentru oameni. El [tia c`
dac` Domnul vrea poate s`-i redea via]a acestui copila[, ca [i
bucuria femeii, care s-a \ncrezut \n El cu toate c` nu-l cuno[tea.
Dumnezeu, a ascultat rug`ciunea puternic` a lui Ilie [i astfel,
copila[ul a \nviat. Ilie nu s-a \ndoit de aceasta, nici o clip` \n
rug`ciunea sa. Copilul \ncepe s` respire [i peste c=teva momente
[i-a deschis ochii [i [i-a ridicat capul. Ilie l-a luat pe bra]e [i l-a
Capitolul unu
112
\napoiat mamei sale, care [tia acum c` fusese \nviat prin puterea
rug`ciunii lui Ilie c`tre Dumnezeu.
|n timpul c=t Ilie a stat \n acest loc (Sarepta Sidonului), \n
]ar` continua \ns` seceta necru]`toare. Erau aproape trei ani de
c=nd nu mai plouase. Pedeapsa pentru neascultarea lui Ahab se
apropia de sf=r[it, deoarece Dumnezeu \l trimise pe Ilie \napoi \n
]ara sa. Acum putea merge lini[tit \n fa]a regelui, [tiind c` Domnul
era cu el, veghind s` nu i se \nt=mple vreun rù...
Ajuns \n fa]a lui Ahab, nu se las` impresioat de m=nia
acestuia ci i-a spus ce trebuie s` fac`: s` adune poporul evreu pe
un munte unde s` se ridice un altar de jertf` zeului Baal. {i acolo
Ilie va ar`ta tuturor c` Dumnezeul sù este cel adev`rat [i
atotputernic, pe care nu trebuie s`-l uite niciodat`. Vor vedea
to]i c` Domnul poate totul, \n timp ce Baal nu poate nimc.
Fiind cu to]ii pe munte, preo]ii lui Baal trebuiau s` aduc` o
jertf`; la fel va face [i Ilie. Dar nu vor aprinde jertfa, ci se vor
ruga s` fie aprins` de Baal sau de Dumnezeu. Mai \nt=i \ncercar`
preo]ii lui Baal. Se rugau strig=nd [i implor=nd zeul s` trimit`
foc pentru arderea jertfei. Au strigat ore \ntregi p=n` li s-a \nmuiat
glasul, dar \n zadar, deoarece jertfa lor a r`mas ca \nainte. Apoi
a venit r=ndul lui Ilie. A construit un altar din dou`sprezece pietre
mari (dup` num`rul semin]iilor lui lsrael), a tìat animalul de
jertf` \n patru p`r]i [i l-a a[ezat pe altar. A s`pat un [an] \n jur,
pe care l-a umplut cu ap`. C=nd totul a fost gata aranjat, s-a rugat.
Dar el nu a strigat \n disperare ca profe]ii lui Baal. El a [tiut c`
Domnul, ascult` rug`ciunea inimii sale, zic=nd: Doamne,
Dumnezeul lui Avraam, Isaac [i Iacob, arat` tuturor acestor
oameni c` Tu e[ti singurul Dumnezeu adev`rat, iar eu sunt
credinciosul Tù. Poporul nu trebuie s` Te mai uite niciodat`.
R`spunde-mi Doamne, r`spunde-mi. N-a fost nevoie s` se roage
mai mult, c` deodat` oamenii se traser` \napoi, speria]i fiindc`
c`dea foc din cer. Focul c`zu pe jertf`, iar jertfa \ncepu s` ard`
cu fl`c`ri mari. Domnul arse carnea [i fl`c`rile uscar` toat` apa
din groap`. Oamenii v`z=nd toate acestea, c`zur` la p`m=nt
strig=nd: Domnul este Dumnezeul. Lui trebuie s` ne \nchin`m.
Dup` ce plecar` oamenii, Ilie mai r`mase pe munte [i se rug`. Se
rug` lui Dumnezeu s` trimit` ploaie pe p`m=nt, cu aceea[i
credin]` puternic`, cu care s-a rugat pertru via]a copilului femeii
v`duve [i pentru focul din cer destinat arderii jertfei. Desigur c`
Domnul i-a ascultat rug`ciunea [i de ast` dat`, trimi]=nd ploaia
binef`c`toare, at=t de dorit` [i de a[teptat`. Cur=nd a rodit [i
gr=ul [i oamenii aveau hran` din bel[ug. {i ei [tiau c` toate sunt
de la Domnul prin grija, dragostea [i mila Sa.
113
Via]a pe p`m=nt a proorocului Ilie a avut un sf=r[it deosebit
fa]` de cea a tuturor oamenilor. {i anume, dup` ce [i-a l`sat ca
urma[ pe Elisei, a fost ridicat la cer pe un car de foc tras de patru
cai. Prin puterea rug`ciunilor sale, Elisei a f`cut [i el multe
minuni asemenea lui Ilie.
A venit la Elisei chiar [i c`petenia o[tirilor \mp`ratulul Siriei,
Neeman. Acesta era foarte bogat, dar cu toate acestea era nefericit:
suferea de lepr`. Auzind de puterea lui Elisei, a venit la el aduc=nd
multe daruri. Elisei i-a transmis prin sluga sa, s` intre de [apte
ori \n apa Iordanului. Ascult=du-l, Neeman a ie[it complet
vindecat. A dorit s`-l r`spl`teasc` pe Elisei, dar acesta considera
ca lui Dumnezeu trebuiesc adresate mul]umirile, deoarece
Neeman s-a vindecat prin puterea Sa.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul ridic`rii lui Ilie la cer.
V`z=nd faptele minunate s`v=r[ite de Ilie ca profet al Dumne-
zeului celui viu [i apoi ale lui Ellisei, urma[ul sù, ne \ntreb`m
cu ce putere au s`v=r[it ei aceste fapte? (Desigur nu cu puterea
lor, fiindc` ei erau oameni ca fiecare din noi, ci cu puterea lui
Dumnezeu care i-a [i ales ca prooroci ai Sì). Dar ei cum s-au
apropiat de Dumnezeu ca s` primeasc` puterea Lui, sau ca s`
duc` la \ndeplinire misiunea \ncredin]at` lor de Dumnezeu? (Cu
rug`ciunea pornit` dintr-o credin]` sigur`, sincer` [i puternic`
\n Dumnezeul cel adev`rat [i viu). Am v`zut c` [i proorocii zeului
Baal s-au rugat [i \nc` foarte mult, dar rug`ciunea lor a primit
r`spuns? (Nu putea primi r`spuns, fiindc` nu avea de unde. Baal
era un idol [i noi am v`zut c=nd am vorbit despre idoli c` sunt
ni[te \nchipuiri ale min]ii omene[ti. Ei nu sunt nimic \n lume,
spune Sf=ntul Apostol Pavel. Apoi, rug`ciunea lor nu a pornit
dintr-o credin]` vie, ci a constituit o repetare stereotip` [i
mecanic` a unora [i acelora[i cuvinte. A fost deci o rug`ciune
\ntortochiat` [i lipsit` de con]inut).
8. Aplicarea
V`z=nd puterea credin]ei [i a rug`ciunii lui Ilie [i Elisei, s` le
imit`m acest mod de a se \nchina P`rintelui ceresc [i atunci
cererile ne vor fi \mplinite. {i pentru a avea \n apropiat` aten]ie
credin]a [i rug`ciunea plin` de putere a proorocului Ilie, Bise-
rica noastr` \i \nchin` pomenirea cu s`rb`toare la 20 iulie. Iar
mul]i dintre credincio[i \i [i poart` numele.
Capitolul unu
114
--
Se va citi din, Sf=nta Scriptur` despre via]a [i activitatea profe]ilor
Ilie [i Elisei, la III Regi, cap. 1722 [i IV Regi 16.
Iona [i ninivitenii

Dup` ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa a
fost continuat` \n regatul Israel de c`tre ucenicul acestuia, Elisei.
{irul profe]ilor prin care Dumnezeu comunic` poporului voia Sa
[i planul m=ntuirii noastre a continuat [i dup` Elisei, \n regatul
Israel profe]ind \nc` trei prooroci: Osea, Amos [i Iona.
Numele lui Iona \nseamn` porumbel. Era fiul lui Amitai.
A profe]it \n timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui
Ioa[. La sf=r[itul domniei acestuia Dumnezeu l-a trimis pe Iona
\n cetatea Ninive, ca s` predice poporului pocìn]a.

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la Iona [i ninivitenii.

Ninive era capitala Asiriei. Aceasta era o cetate foarte mare, c=t
trei zile de mers. To]i oamenii cet`]ii erau foarte p`c`to[i, iar
Dumnezeu a hot`r=t s`-i piard`. Dar \n marea Sa bun`tate a vrut
s` le mai dea o [ans`, s`-i avertizeze de pieirea ce se va abate
asupra lor peste 40 de zile. |n acest scop l-a ales pe Iona ca
mesager al Sù. Dar el a refuzat s` \ndeplineasc` aceast` misiune.
S-a dus la Iope (azi Iafa) de unde a luat o corabie c`tre Tar[i[. A
crezut c` astfel se poate ascunde de fa]a lui Dumnezeu [i se poate
115
sustrage dup` bunul plac atunci c=nd Domnul sù are nevoie de
el. Dar Dumnezeu este prezent pretutindeni [i [tie tot ce g=ndim
[i facem fiecare dintre noi.
Corabia \n care s-a urcat Iona, plutea pe apele m`rii
parcurg=nd drumul at=t de cunoscut marinarilor. Deodat` \ns`
s-a iscat un v=nt puternic care ridica valuri mari, gata s` r`stoarne
corabia. To]i c`l`torii au \nceput s` strige c`tre dumnezeii lor,
cer=nd \ndurare. Doar Iona s-a retras [i a adormit. V`z=nd c`
furtuna nu se opre[te, marinarii au tras la sor]i s` afle din a cui
vin` se \nt=mpl` aceast` groz`vie, iar sor]ii au c`zut pe Iona.
|ndat` dup` ce l-au aruncat \n valuri, furtuna s-a oprit. Chiar
dac` Iona a fost nesupus [i neascult`tor, Dumnezeu \l iubea, [i
pentru salvarea lui a trimis un pe[te mare (chit), care l-a \nghi]it.
Trei zile [i trei nop]i a stat \n p=ntecele pe[telui. Iona a sim]it c=t
de iubitor [i de bun este Domnul cu el, cu toate c` nu merita. S-a
rugat cer=nd iertarea [i ocrotirea Sa [i pe mai departe. A [tiut c`
salvarea poate veni numai de la Dumnezeu [i s-a hot`r=t s`-L
asculte [i s` mearg` la Ninive. Dumnezeu a f`cut ca pe[tele
s`-l arunce pe Iona la mal. Atunci profetul a vestit ninivitenilor
c` se va abate pieirea asupra lor. Cetatea le va fi distrus` peste
40 de zile, dac` nu-[i schimb` felul p`c`tos de via]` [i dac` nu
se \ndreapt` pe drumul cel bun, pl`cut lui Dumnezeu. Vestea a
ajuns p=n` la \mp`rat. La porunca sa, [i \mpreun` cu el, to]i
oamenii din Ninive cu copiii [i vitele lor au postit, s-au acoperit
cu saci [i [i-au turnat cenu[` \n cap dup` obiceiul vremii [i al
locului.
Dumnezeu a auzit rug`ciunile lor [i a v`zut starea lor de
pocìn]`. I-a p`rut rù de ei [i a renun]at la nimicirea cet`]ii
Ninive. Iona s-a sup`rat [i s-a sim]it umilit c` Dumnezeu nu a
distrus cetatea, cum spusese el ninivitenilor. S-a dus la marginea
cet`]ii [i [i-a f`cut o colib` care s`-l ad`posteasc` de ar[i]`. Dum-
nezeu \ns` \l ocrotea [i a f`cut s` creasc` un vrej de ricin care
s`-i ]in` umbr`. Iona s-a bucurat, dar noaptea un vierme a ros
planta [i aceasta s-a uscat. Sup`rarea [i revolta au pus st`p=nire
pe inima sa, \nc=t \[i dorea moartea, c=nd a r`mas iar`[i \n soarele
[i v=nturile pustiului.
Dumnezeu \i arat` astfel lui Iona c` dac` el s-a nec`jit pen-
tru un vrej de ricin, pentru care nu a trudit, cum putea El s` nu se
milostiveasc` de cei 120 de locuitori ai cet`]ii Ninive? Dar pen-
tru iertare trebuie pocìn]`. Ninivitenii au \n]eles aceasta [i au
fost salva]i de Dumnezeu. D u p ` c u m v e d e m , \ n c a r t e a
profetului Iona nu g`sim nici o profe]ie despre Mesia. Dar
r`m=nerea lui \n p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i are o
Capitolul unu
116
profund` semnifica]ie mesianic`, la care se refer` M=ntuitorul \n
replic` celor ce \i cereau semn, ca s` cread` \n El. Domnul arat`
c` semnul cel mai grìtor poate fi remarcat prin analogie cu
[ederea lui Iona \n p=ntecele chitului \n: Precum Iona a fost \n
p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i, a[a va fi Fiul Omului \n
inima p`m=ntului trei zile [i trei nop]i. B`rba]ii din Ninive se
vor scula la judecat` cu neamul acesta [i \l vor os=ndi, c`ci ei
s-au pocìt la propov`duirea lui Iona. {i iat`, mai mult dec=t
Iona este aici (Matei 12, 4141).
Unde a activat Iona ca profet? (|n regatul Israel). C=nd? (Pe timpul
regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioa[). Ce misiune i-a \ncredin]at
Dumnezeu lui Iona? (Ca s` predice ninivitenilor, care se
ad=nciser` \n p`cate grele, c` dac` nu se vor abate de la
nelegiuirile lor, Dumnezeu va nimici cetatea). Se supune Iona
poruncii lui Dumnezeu? (Nu se supune. El a luat o corabie ca s`
mearg` \n alt` parte). S-a putut abate Iona de la fa]a lui Dumne-
zeu [i de la \mplinirea poruncii Lui? (Nu s-a putut abate). Cum \l
conduce Dumnezeu la misiunea pe care i-a \ncredin]at-o?
(Aduc=nd furtun` pe mare, iar Iona fiind g`sit vinovat, a fost
aruncat \n valuri, spre pieire). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Nu l-a
p`r`sit, ci a f`cut \n a[a fel \nc=t s` fie \nghi]it de un pe[te uria[
(chit), unde a stat trei zile [i trei nop]i, timp \n care [i-a putut da
seama c` destinul vie]ii sale depinde de Dumnezeu). Dup` ce
pe[tele l-a aruncat la mal, ce s-a \nt=mplat? (Iona s-a dus \n
Ninive, a predicat pocìn]a, tot poporul s-a \ndreptat [i astfel
cetatea a fost salvat`). Ce semnifica]ie mesianic` are [ederea lui
Iona \n p=ntecele chitului? ({ederea M=ntuitorului \n morm=nt
[i \nvierea Sa).
8. Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Iona \n ziua de 21 septembrie
a fiec`rui an, spre a ne \nv`]a c` totdeauna trebuie s` \mplinim
voia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare dintre noi El are un plan
[i ne \ncredin]eaz` o misiune sf=nt`.

--
Profetul Daniel \n Babilon


117
Dup` felul \n care [i-au scris cuv=nt`rile, profe]ii Vechiului Tes-

tament se \mpart \n profe]i scriitori [i nescriitori. Cunoa[tem pe
Ilie [i Elisei ca cei mai mari profe]i nescriitori. Dup` extensiunea
scrierii lor, profe]ii Vechiului Testament se \mpart \n dou`
categorii: profe]i mari [i profe]i mici. Profe]ii mari sunt \n num`r
de patru: Isaia, Ieremia, Iezechiel [i Daniel. Ei au trìt \n vremuri
diferite [i au \ndeplinit misiuni diferite, dar au \n comun vestirea
timpurilor mesianice, care vor schimba chipul lumii [i via]a
oamenilor.

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la un aspect de mare importan]`
din via]a profetului Daniel, [i anume: Daniel \n Babilon

Numele lui Daniel se t`lm`ce[te din limba ebraic` cu: judec`-
torul meu este Dumnezeu, sau: ap`r`torul meu este Dumne-
zeu. Daniel era din tribul lui Iuda [i provenea din neam regesc.
S-a \nt=mplat c` Nabucodonosor, \mp`ratul Babilonului, a
cucerit Israelul \n al treilea an de domnie a lui Ioiachim, \n anul
605 \n. Hs. El a dat porunc` s` i se aduc` la palat ni[te tineri
f`r` vreun cusur trupesc, frumo[i la chip, \nzestra]i cu \n]elep-
ciune \n orice ramur` a [tiin]ei, cu minte ager` [i pricepere
(Daniel 1, 4). Nabucodonosor dorea s`-i ]in` la palat, s`-i \nve]e
limba caldeilor, ca apoi s` devin` func]ionari \n slujba
\mp`ratului. Printre ace[ti tineri era [i Daniel, c`ruia c`petenia
famenilor dreg`tori i-a pus numele Belt[a]ar. Cu el mai erau \nc`
trei tineri: Anania, Misael, [i Azaria. |mp`ratul \nsu[i se \ngrijea
de bun`starea vie]ii lor. Daniel [i prietenii lui au refuzat \ns`
carnea provenit` din animalele pe care Legea lui Dumnezeu le
considera necurate, [i s-au \n]eles cu un servitor s` le
preg`teasc` numai zarzavaturi [i legume. Dup` zece zile de
Capitolul unu
118
alimenta]ie vegetal`, tinerii din Israel ar`tau mai bine [i erau
mai s`n`to[i dec=t comesenii \mp`ratului, care consumau carne
[i vin.
Dumnezeu se \ngrijea de ei chiar dac` erau \n Babilon. I-a
\nzestrat cu \n]elepciune [i pricepere pentru tot felul de scrieri.
|n mod special, a f`cut pe Daniel priceput \n toate vedeniile [i
toate visele (Daniel 1, 17).
|ntr-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe care
nici un \n]elept al Babilonului nu l-a putut t`lm`ci. Doar Daniel
a reu[it s`-l deslu[easc`. Pentru aceasta, el a fost numit loc]iitor
al regelui, iar cei trei prieteni ai sì, administratori ai Babilonului.
Desigur c` aceste \nt=mpl`ri au st=rnit invidia sfetnicilor
\mp`ratului. Astfel, au pl`nuit s`-l pun` pe Daniel la grea
\ncercare. Au f`cut \n a[a fel \nc=t au fixat o lege prin care to]i
erau obliga]i s` se \nchine statuii regelui. Doreau ca prin aceasta
evreii s` fie acuza]i de nesupunere, [tiut fiind c` ei nu se \nchinau
dec=t singurului Dumnezeu viu [i adev`rat. Desigur c` Daniel [i
cei trei prieteni ai sì au refuzat s` se \nchine unui idol. Drept
pedeaps`, au fost arunca]i \ntr-un cuptor cu foc. Credin]a lor \n
dragostea [i grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa urma s`
se arate [i \n aceast` situa]ie. Un \nger trimis de Dumnezeu a
pref`cut focul \n rou`, pentru ca trupurile lor s` nu fie v`t`mate.
Astfel, to]i babilonienii au ajuns s`-L sl`veasc` pe Dumnezeul
lui Israel, iar Daniel a r`mas \n \nalta func]ie, tot timpul vie]ii
lui Nabucodonosor.
Ultimul rege babilonian a fost Bel[a]ar. |n timpul unui osp`]
a v`zut pe perete o m=n` misterioas` care a scris urm`toarele
cuvinte: mene, mene, techel, ufarsin. |nspìm=ntat, regele vrea
s` cunoasc` mesajul acestor cuvinte. Din nou, numai Daniel le-a
descoperit \n]elesul, t`lm`cindu-le astfel: Mene \nseamn` c`
Dumnezeu a num`rat zilele regatului tù [i i-a adus sf=r[itul.
Techel se refer` la rege, care a fost c=nt`rit [i g`sit gol (u[or).
Ufarsin \nseamn` c` regatul va fi \mp`r]it [i va fi dat mezilor
[i per[ilor. T`lm`cirea lui Daniel s-a \mplinit \nc` din acea noapte.
Babilonul este ocupat de per[i, iar regele a fost ucis. Darius,
regele mezilor, nu-l cuno[tea pe Daniel [i nu auzise despre
minunile pe care le f`cuse Dumnezeu cu ale[ii Sì. Darius vroia
s` impun` credin]` [i supunere fa]` de idolii poporului sù. Daniel
a refuzat din nou, [i din porunca regelui a fost aruncat \ntr-o
groap` cu lei, acoperit` cu o piatr` mare [i pecetluit` cu inelul
regelui. Dar dragostea lui Dumnezeu pentru ale[ii Sì nu poate
fi oprit` de nimeni [i de nimic. |n calea puterii Sale nu pot fi
119
puse stavile de nici un fel. El este totdeauna [i \n orice loc cu cei
ce-L iubesc cu o inim` curat` [i sincer`.
Astfel, c=nd Darius a venit a doua zi s` vad` ce s-a \nt=mplat,
l-a g`sit pe Daniel nev`t`mat de fiarele s`lbatice. Leii nici nu
s-au atins de el. Darius a dat slav` Dumnezeului celui viu [i
adev`rat [i a poruncit: ...\n toat` \ntinderea \mp`r`]iei mele,
oamenii s` se team` [i s` se \nfrico[eze de Dumnezeul lui Daniel.
C`ci El este Dumnezeul cel viu, [i El dìnuie[te ve[nic; \mp`r`]ia
Lui nu se va nimicii niciodat` [i st`p=nirea Lui nu va avea sf=r[it
(Daniel 6, 26).
Dup` moartea lui Darius Medul, Cirus, regele per[ilor, d`
edictul de eliberare a evreilor. Ace[tia se puteau re\ntoarce \n
patria lor. Robia lor de 70 de ani, prezis` de profetul Ieremia, a
luat sf=r[it. Fiind \naintat \n v=rst`, Daniel a r`mas pe mai departe
pe l=ng` Cirus, afl=ndu-se sub ocrotirea Dumnezeului celui viu
[i profe]ind despre timpurile mesianice.
Profetul Daniel vestind venirea lui Mesia, a precizat chiar
timpul \n care se va na[te, [i anume dup` trecerea a 70 de
s`pt`m=ni de ani de la zidirea cet`]ii sfinte. {i profe]ia s-a \mplinit
\ntocmai. Profetul Daniel vorbe[te [i despre Fiul Omului, c`ruia
Cel vechi \n zile i-a dat toat` slava, puterea [i \mp`r`]ia ce nu
va avea sf=r[it. Daniel se va referi apoi [i la judecata universal`,
c=nd to]i cei mor]i se vor scula din ]`r=n`, unii spre via]`, iar
al]ii spre os=nda ve[nic`.
C=nd a activat profetul Daniel? (|n timpul robiei babilonice,
prezis` de profetul Ieremia, care a durat 70 de ani). Unde a activat
Daniel? (|n Babilon). La ordinul c`rui \mp`rat a ajuns el aici?
(La cererea lui Nabucodonosor, mai mul]i tineri evrei \n]elep]i,
pricepu]i [i ageri la minte sunt du[i \n Babilon. Aici sunt instrui]i
\n cunoa[terea [tiin]elor [i ajung demnitari la curtea regal`). Cum
au fost privi]i de cei din jur? (Cu invidie [i du[m`nie). Au renun]at
ei la Legea lui Dumnezei? (Nu au renun]at). Au avut de suferit?
(Da. Au fost arunca]i \ntr-un cuptor de foc [i \n groapa cu lei,
dar Dumnezeu i-a salvat). Ce influen]` au avut aceste fapte
minunate asupra conduc`torilor poporului? (Au recunoscut
puterea Dumnezeului celui viu [i adev`rat). Profe]iile mesianice
ale lui Daniel la ce se refer`? (El a ar`tat data exact` a venirii lui
Mesia, a profe]it apoi despre \mp`r`]ia Fiului Omului [i despre
judecata universal`, urmat` de \nvierea celor drep]i [i os=nda
celor rì).
Capitolul unu
120
8. Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Daniel \n fiecare an, la data
de 17 decembrie, r`m=n=nd pentru to]i credincio[ii un model de
credin]` vie [i nestr`mutat` \n puterea Dumnezeului celui viu [i
--
adev`rat, care niciodat` nu p`r`se[te pe cei care \i slujesc cu
devotament, cu r=vn`, cu pricepere [i cu jertfirea de sine.
Profe]ii Vechiului Testament oameni

ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii
sociale
l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`

Am v`zut din lec]iile trecute c` nu totdeauna poporul lui Dum-
nezeu, Israel s-a dovedit p`str`tor al voii [i poruncilor Sale. De
pild`, c`nd au peregrinat \n pustiu spre }ara F`g`duin]ei [i-au
creat idoli, [i s-au dedat la f`r`delegi, refuz=nd astel s` se \nchine
[i s`-L cinsteasc` pe adev`ratul Dumnezeu. La fel s-au manifestat
de multe ori [i dup` ce s-au a[ezat \n P`m=ntul f`g`duit. {i aceasta
mai ales \n perioada numit` a regilor, urm`toare celei a
judec`torilor, c=nd regii au impus poporului cultul zeilor
p`g=ni, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, iar poporul afl=ndu-se \n
mizerie [i ruin` material`, ab`t=ndu-se de la voia [i Legea lui
Dumnezeu, [i-au manifestat nemul]umirea printr-o serie de
revolte...

Dar Dumnezeu nu l-a l`sat pe Israel, poporul [i copilul Sù \n
p`r`sire, trimi]`ndu-i profe]i care s` restabileasc` ordinea moral`
121
[i social`. |n cele ce urmeaz` ne vom referi la Profe]i ca oameni
ai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii sociale.

Cuv=ntul profet \nseamn` a vorbi \n locul altcuiva; a interpreta
cuvintele lui. Astfel, profe]ii vorbesc \n numele lui Dumnezeu,
ca [i cum Dumnezeu \nsu[i ar vorbi. Ei sunt numi]i [i gura lui
Dumnezeu (Exod 4, l0l2), ca [i cum Dumnezeu vorbind cu ei
fa]` c`tre fa]`, le-a dat capacitatea [i caliatea de a fi solii, sau
mesagerii, sau trimi[ii lui Dumnezeu. Ei au fost deci oamenii lui
Dumnezeu, fiindc` Dumnezeu \[i face cunoscut` prin ei voia Sa.
De aceea, ei sunt ale[i direct de Dumnezeu. Ei ne m`rturisesc c`
slujirea lor reprezint` o chemare tainic` din partea lui Dumne-
zeu: Eram p`stor spune unul dintre ei [i de la turm` m-a
luat Domnul [i mi-a zis: du-te [i porunce[te \n poporul meu Is-
rael (Amos 7, l5). Altul ne m`rturise[te la fel: A fost cuv=ntul
Domnului c`tre mine [i mi-a zis: \nainte de a te fi z`mislit te-am
sfin]it [i te-am r=nduit prooroc pentru popoare. Iar eu am r`spuns:
O, Doamne Dumnezeule, eu nu [tiu s` vorbesc pentru c` sunt
\nc` t=n`r. Domnul \ns` mi-a spus: s` nu zici sunt \nc` t=n`r,
c`ci la c=]i te voi trimite, la to]i vei merge [i tot ce-]i voi porunci
vei spune. S` nu te temi de d=n[ii, c`ci Eu sunt cu tine ca s` te
izb`vesc, zice Domnul. {i Domnul mi-a \ntins m=na, mi-a atins
gura [i mi-a zis: iat`, am pus cuvintele mele \n gura ta! (Ieremia
l, 49). Am v`zut din lec]iile trecute c` [i Moise a avut o astfel
de chemare din partea lui Dumnezeu [i el a ezitat la \nceput, dar
Dumnezeu l-a \mb`rb`tat, i-a dat curaj, i-a dat putere [i a g`sit
mijlocul de a putea \ndeplini misiunea \ncredin]at` (ajutat fiind
de Aaron).
Ne-am putea pune \ntrebarea: de ce Dumnezeu nu a comunicat
direct oamenilor voia Sa [i planurile Sale? Dumnezeu este
Creatorul nostru, P`rintele nostru bun [i iubitor, dar El se afl` \n
str`lucirea Sa spre care ochiul omenesc nu poate privi, dup` cum
am v`zut c` i s-a \nt=mplat lui Moise pe Horeb. De aceea, dac`
ne amintim de lec]ia referitoare la crearea lumii, re]inem faptul
c` Dumnezeu a creat lumea prin cuv=nt. Iar profe]ii sunt anume
ale[i de Dumnezeu s` fie vestitorii Cuv=ntului Sù. Iat` ce ne
m`rturisesc profe]ii \n acest sens: Iat` zice Domnul
cuv=ntul Meu \l fac foc \n gura ta [i pe poporul acesta lemne ca
s`-l ard` focul acesta (Ieremia 5, l4); Nu este cuv=ntul meu ca
un ciocan care sfarm` st`nca? (Ieremia 23, 29). Astfel, Cuv=ntul
lui Dumnezeu spus prin prooroci r`m=ne o realitate ve[nic` \n
Capitolul unu
122
fa]a lucrurilor trec`toare: Iarba se usuc`, floarea cade, dar
Cuv=ntul Domnului r`m=ne \n veac (Isaia 40, 8). Pe de alt` parte,
Cuv=ntul lui Dumnezeu comunicat prin profe]i aduce road` \n
via]a celor ce-l ascult`: Cuv=ntul Meu ce iese din gura Mea nu
se \ntoarce la Mine f`r` rod, ci va face voia Mea [i va \mplini
planurile mele (Isaia 55, 11).
Dar Cuv=ntul lui Dumnezeu transmis prin profe]i nu anuleaz`
personalitatea celui ce-l transmite. Ca dovad` este faptul c` dac`
citim \n Vechiul Testament vedem c` fiecare carte profetic` poart`
amprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui Dumnezeu pe de
o parte, [i a modului de redare specific personalit`]ii profetului.
Profe]ia \n Vechiul Testament nu era permanent` ca preo]ia
[i nu era legat` de un anumit trib sau stare social`. Dup` cum am
v`zut, Amos a fost p`stor; Ieremia [i Iezechiel au fost fii de preo]i;
Isaia a fost de neam nobil [i a devenit demnitar la curtea regeasc`.
Darul profe]iei nu a fost rezervat numai b`rba]ilor, ci [i femeilor.
(Debora, Hulda).
Profetismul \ncepe cu Moise [i se \ncheie cu Maleahi,
num`r=ndu-se 48 de profe]i [i 8 profetese. Profe]ii se \mpart \n
dou` categorii: profe]ii vechi, nescriitori, care aveau misiunea
de a \nv`]a, comunic=nd voia lui Dumnezeu contemporanilor prin
viu grai; [i profe]i scriitori sau profe]ii noi. Ace[tia se \mpart,
dup` extensiunea operei scris` de ei, \n dou` categorii: 4 profe]i
mari [i l2 profe]i mici. Primul profet scriitor a fost Amos (cam
prin 760 \n. Hs.), continu=ndu-se apoi profetismul scris \nc` dou`
secole, [i \ncet=nd odat` cu venirea evreilor din exilul babilonic
(care a durat cam o jum`tate de veac: 586539). |n epoca
elenistic` ce a urmat, se putea auzi regretul: nu mai este nici un
prooroc! (Psalmul 74, 9).
Profe]ii au fost \n primul r=nd [i \n esen]` vorbitori, [i nu
scritori. Dumnezeu i-a trimis s` spun`, s` comunice. Dar, dup`
cum am v`zut, unii dintre ei, din porunca lui Dumnezeu, au l`sat
\n scris [i pentru urma[i, pentru viitor, ceea ce au comunicat mai
\nt=i prin viu grai.
|n general cuv=nt`rile profe]ilor aveau un dublu aspect. |n
primul r=nd un caracter m=ng=ietor. Ei ar`tau c` exist` un singur
Dumnezeu adev`rat, c`ruia trebuie s` ne \nchin`m [i s`-L cinstim
ca pe P`rinele nostru, fiindc` to]i sunt copiii (fiii) Lui. To]i
oamenii sunt deci egali. Aceasta \nseamn` c` to]i trebuie s` se
bucure de via]`, ca dar al lui Dumnezeu, f`r` nici o deosebire.
Profe]ii m=ng=ie astfel pe cei nevoia[i, nedrept`]i]i, asupri]i,
v`duva [i orfanul, s`racul [i cel obidit.
123
|n al doilea r=nd, predica profe]ilor era mustr`toare,
dojenitoare; mai \nt=i pentru cei ce nu \mplineau Legea lui Dum-
nezeu [i s`v=r[eau tot felul de f`r`delegi \mpotriva voin]ei lui
Dumnezeu . Aduce]i-v` aminte spunea Domnul prin unul din
profe]i de Legea lui Moise, slujitorul Meu pe care i-am dat-o
cu porunc` pe muntele Horeb pentru tot Israelul, cu or=nduirile
[i \ndrept`rile ei (Maleahi 3, 22). |n special glasul profe]ilor se
ridic` cu t`rie spre a condamna trufia, luxul, desfr=ul, l`comia,
ca [i abuzurile de tot felul ale regilor, demnitarilor de stat [i a
celor \nst`ri]i, care asupreau pe s`raci, v`duve, pe orfani, r`pind
ogoarele, lu=nd mit` [i cam`t`; s`v=r[ind tot felul de nedrept`]i...
|n felul acesta, profe]ii ca oameni ai lui Dumnezeu sunt \n
acela[i timp [i slujitorii drept`]ii sociale: |nv`]a]i s` face]i
binele, cùta]i dreptatea, ajuta]i pe cel ap`sat, face]i dreptate
orfanului, ap`ra]i pe v`duv` (Isaia l, l7), spune \n acest sens
at=t de clar unul dintre ei. Profe]ii sunt reprezentan]ii cauzei celor
oprima]i, ap`r`torii celor s`raci [i nedrept`]i]i, precum [i hot`r=]i
adversari ai asupritorilor, pe care \i demasc` pe un ton violent \n
public, indiferent cine ar fi, de la rege, p=n` la ultimul om care
comite nedreptatea. De aceea, majoritatea profe]ilor, pentru
curajul de a demasca nedreptatea [i de a ap`ra pe cel nedrept`]it,
au fost persecuta]i [i condamna]i la moarte, unii fiind uci[i \n
forme dramatice, precum profetul Isaia, care a fost tìat cu
fer`strùl.
Mai mult dec=t at=t: dat fiind faptul c` [i actele religioase
deveniser` doar o formalitate, \n dosul c`rora se ascundeau faptele
de nedreptate social`, profe]ii iau atitudine [i \n acest sens: ce-mi
folose[te mul]imea jertfelor voastre, zice Domnul. M-am s`turat
de arderi de tot, cu berbeci [i de gr`simea vi]eilor gra[i [i nu mai
vreau s=nge de tauri, de miei [i de ]api! Nu mai aduce]i daruri
zadarnice! T`m=ierile \mi sunt dezgust`toare; Lunile noi, zilele
de odihn` [i adun`rile de la s`rb`tori nu le mai pot suferi. |ns`[i
pr`znuirea voastr` e nelegiuire! Ur`sc lunile noi [i s`rbatorile
voastre sunt pentru mine o povar`. Ajunge! (Isaia 1, l3l6). Ceea
ce cere Domnul de la credincio[i este partea lùntric`. Inima
curat` [i smerit` Domnul nu o va urgisi, spune psalmistul. Adic`,
sufletul curat, plin de dreptate [i de mil` fa]` de semenul sù
aflat \n nevoie [i suferin]`. Mil` voiesc, dar nu jertf` (Oseia 6,
6), spune at=t de clar unul din profe]i. Nici chiar rug`ciunea [i
postul nu-[i pot \ndeplini rostul lor duhovnicesc dec=t dac` sunt
urmate de faptele drept`]ii [i \ndur`rii. Rug`ciunea f`r` a fi
temeluit` pe dreptate nu se urc` spre cer: C=nd ridca]i m=inile
voastre c`tre Mine (rug=ndu-v`), Eu \mi \ntorc ochii \n alt` parte,
Capitolul unu
124
[i c=nd \nmul]i]i rug`ciunile voastre nu le ascult. M=inile voastre
sunt pline de s=nge; sp`la]i-v`, cur`]i]i-v`! Nu mai face]i rù
\naintea ochilor Mei. |nceta]i odat`! (Isaia 1, l5l6) La fel [i
postul: Nu [ti]i voi postul care \mi place? zice Domnul. Rupe]i
lan]ul nedrept`]ii, dezlega]i leg`turile jugului, da]i drumul celor
asupri]i [i sf`r=ma]i jugul lor. |mparte p=inea ta cu cel fl`m=nd,
ad`poste[te \n cas` pe cel s`rman, pe cel gol \mbrac`-l [i nu te
ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va r`s`ri ca
zorile [i t`m`duirea ta se va gr`bi. Dreptatea ta va merge \naintea
ta, iar \n urma ta slava lui Dumnezeu (Isaia 58, 68).
Cine au fost profe]ii? (Vestitori ai Cuv=ntului lui Dumnezeu,
sau oameni chema]i de Dumnezeu ca s` comunice poporului voia
[i planurile Sale). Cum se \mpart profe]ii? (Se \mpart \n: profe]ii
vechi sau nescriitori [i profe]ii noi sau scriitori. Ace[tia din urm`
au comunicat cuv=ntul lui Dumnezeu prin viu grai, apoi l-au l`sat
[i pentru urma[i \n scris). Cum se \mpart profe]ii scriitori? (Dup`
extinderea scrierii se \mpart \n profe]i mari, \n num`r de patru;
[i profe]i mici, \n num`r de doisprezece). Care este mesajul pe
care \l transmit ei? (Ei predic` credin]a \ntr-un singur Dumne-
zeu, adic` monoteismul, \mplirea Legii [i voii lui Dumnezeu,
m=ng=ind [i ap`r=nd pe cei oprima]i, nevoia[i [i asupri]i; [i
mustr=nd pe cei ce au comis tot felul de nedrept`]i). Cum ne
apar deci profe]ii? (Ca oameni ai lui Dumnezeu [i slujitori ai
drept`]ii sociale).

Se va citi din cartea profetului Isaia cap. VI, unde este prezentat`
slava Domnului, din care, versetul 3 a intrat \n cultul Sfintei
Liturghii, c=nt=ndu-se tocmai \naintea prefaceri Sfintelor Daruri:
Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt Domnul Savaot, plin este cerul [i p`m=ntul
de m`rirea Lui. Se va re]ine acest verset.

--
Profe]ii mesianice \n Vechiul

Testament
125

Dup` c`derea omului \n p`cat Dumnezeu nu l-a p`r`sit, ci per-
manent a vegheat, preg`tind un anume popor, pentru ca \n el s`
vin` Izb`vitorul lumii. Mai mult dec=t at=t, Dumnezeu a
comunicat prin profe]i date foarte precise cu privire la na[terea,
activitatea, precum [i la \ntreaga oper` de m=ntuire s`v=r[it` de
Fiul Sù \n lume.

Vom vedea \n cele ce urmeaz` principalele profe]ii ale Vechiului
Testament privind via]a [i activitatea m=ntuitoare s`v=r[it` \n
lume de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.

Chiar dac` au c`zut \n p`cat, Dumnezeu nu i-a l`sat pe oameni
\n desn`dejde, ci le-a f`g`duit un M=ntuitor. Astfel, \n blestemul
adresat de Dumnezeu [arpelui, se cuprinde [i prima veste bun`:
Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i
s`m=n]a ei; Acela (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, iar
tu \i vei \n]epa c`lc=iul (Facerea 3, 15).
F`g`duin]a Izb`vitorului lumii din p`cat r`m=ne o n`dejde
vie, asemenea unei raze de lumin` ce va preg`ti mereu con[tiin]ele
oamenilor \n a[teptarea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Astfel,
lui Avraam, p`rintele poporului ales [i prietenul lui Dumne-
zeu, i se descoper` c` \ntru el se vor binecuv=nta toate neamurile
p`m=ntului (Facerea 12, 3), ceea ce \nseamn` c` toate neamurile
se vor izb`vi de p`cat prin Mesia care se va na[te din semin]ia
lui Avraam. De aceea \ns`[i schimbarea numelui sù, din Avram
\n Avraam, \l va defini ca p`rintele popoarelor. Astfel, lui Isaac,
dumnezeu repet` f`g`duin]a f`cut` lui Avraam, tat`l sù, c` \ntru
s`m=n]a ta se vor binecuv=nta toate neamurile p`m=ntului
Capitolul unu
126
(Facerea 26, 4). F`g`duin]a lui Dumnezeu devine [i mai precis`,
mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din semin]ia fiului
sù, Iuda, se va na[te Mesia: Nu va lipsi sceptrul lui Iuda [i
pov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul ({ilo),
[i de el vor asculta toate neamurile (Facerea 49, 10). Chiar [i
p`g=nilor li se descopere Dumnezeu, ar`t=ndu-le c` din semin]ia
lui Iacob, numit [i Israel, se va na[te M=ntuitorul lumii. Iat`
profe]ia lui Valaam: |l v`d, dar acum \nc` nu este; |l privesc,
dar nu de aproape; o stea r`sare din Iacob; un toiag se ridic` din
Israel... (Numeri 24, 17).
Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator al
poporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i timp garantul
\mplinirilor mesianice. Moise \l va numi pe Mesia adev`ratul
prooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i a mor]ii,
spun=nd: Prooroc esemenea mie va scula ]ie Domnul Dumnezeul
tù din fra]ii tì, de acela s` asculta]i (Deuteronom 18, 15).
Dup` cum vom vedea, foarte multe profe]ii mesianice sunt
cuprinse \n cartea Psalmilor lui David. Dar dup` dezbinarea
regatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din ce \n ce mai
numeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c`rora s` le
insufle, spre a transmite poporului, am`nunte foarte precise cu
privire la Mesia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`-L poat`
recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testament.
Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui,
la patimile [i \nvierea Lui, precum [i la pogor=rea Duhului Sf=nt.
Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar`tat c` Mesia se
va na[te dintr-o fecioar`: Pentru aceasta Domnul meu v` va da
semn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi numele
Lui Emanuel (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betleemul Iudeii:
{i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu e[ti mai mic \ntre miile lui
Iuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia Lui
este dintru \nceput, din zilele ve[niciei (Miheia 5, 1). De[i foarte
modest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \mp`ra]i, sau de
magi, care daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina Lui to]i
\mp`ra]ii p`m=ntului, toate neamurile vor sluji Lui (Psalmul
71, 1012). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \n
sufletul conduc`torilor poporului. Ei vor urm`ri cu moartea pe
Pruncul care a venit \n lume ca s`-i izb`veasc`. O mare crim` va
avea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonat
de st`p=nitorul acelor vremi: Glas se aude \n Rama, profe]e[te
Ieremia, bocet [i pl=ngere amar`, Rahila \[i pl=nge copii [i nu
vrea s` se m=ng=ie de copiii sì, fiindc` nu mai sunt (Ieremia
31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul-Mesia va
127
fi dus \n Egipt p=n` la \ncetarea persecu]iei, \mplinindu-se astfel
profe]ia care spune: C=nd Israel era t=n`r, Eu \l iubeam, [i din
Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1).
Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un |naintemerg`tor,
a[a cum era obiceiul \n antichitate. Acesta avea rolul de a netezi
cìle Domnului, de a le \ndrepta, adic` de a preg`ti calea celui
ce va veni, \nl`tur=nd toate piedicile, pentru ca activitatea Lui s`
fie rodnic`: Un glas strig`: |n pustiu g`ti]i calea Domnului,
drepte face]i \n loc neumblat c`r`rile Dumnezeului nostru... s`
fie cele str=mbe, drepte [i cele col]uroase, cì netede. {i se va
ar`ta slava Domnului [i tot trupul o va vedea c`ci gura Domnului
a grìt (Isaia 40, 35).
Activitatea lui Mesia este redat` sintetic [i conving`tor de
c`tre profetul Isaia, c=nd spune: Duhul Domnului este peste
mine, c` Domnul m-a uns ca s` binevestesc s`racilor, m-a trimis
s` vindec pe cei cu inima zdrobit`, s` propov`duiesc celor robi]i
eliberarea [i celor prin[i \n r`zboi libertatea... s` m=ng=i pe cei
\ntrista]i; celor ce jelesc Sionul, s` le pun pe cap cunun` \n loc
de cenu[`, untdelemn de bucurie \n loc de ve[minte de doliu,
slav` \n loc de desn`dejde. Ei vor fi numi]i: stejari ai drept`]ii,
rod al Domnului spre pream`rirea Lui (Isaia 61, 13).
Mesia va fi lumina lumii (Isaia 9,1), Robul Domnului care
va vesti popoarelor legea lui Dumnezeu (Isaia 42, 16), dar care
va pune Legea Domnului \nùntrul lor [i pe inimile lor voi scrie
[i le voi fi Dumnezeu, iar ei \mi vor fi Mie popor (Ieremia 31,
33). El va fi P`storul cel bun care va pa[te oile Domnului
(Iezechiel 34, 131). Va fi Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
p`cii [i p`rinte al veacului ce va s` fie, a c`rui pace va fi f`r` de
hotar (Isaia 9, 56). Profetul Zaharia descrie intrarea solemn` a
lui Mesia \n Ierusalim, ca \mp`rat drept [i biruitor, smerit [i c`lare
pe asin (Zaharia 9, 9), iar apoi P`storul cel bun va fi v=ndut cu
treizeci de argin]i (Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a v=ndut nu se
va folosi de bani, ci va cump`ra cu ei ]arina olarului (Ieremia
32, 9). Mesia va p`timi pentru p`catele lumii. {i precum profetul
Iona a stat \n p=ntecele chitului, tot astfel [i Mesia va sta \n
morm=nt, iar apoi se va ridica \ntru slav`.
Patimile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutremur`toare
exactitate de c`tre profetul Isaia: ...Dispre]uit era ca cel din urm`
oameni: om al durerilor [i cunosc`tor al suferin]ei, unul \naintea
c`ruia s`-]i acoperi fa]a; dispre]uit [i neb`gat \n seam`. Dar El a
luat asupra Lui durerile noastre [i cu suferin]ele noastre S-a
\mpov`rat. {i noi |l socoteam pedepsit, b`tut [i chinuit de Dum-
nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus [i nu [i-a deschis gura Sa;
Capitolul unu
128
ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \naintea
celor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a luat de pe
p`m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng` cei f`r` de
lege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate [i nici o
\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui... (Isaia 53, 112).
Interesant este apoi modul am`nun]it cu care psalmistul, cu
o mie de ani \nainte, vede patimile, moartea, \nvierea [i \n`l]area
la cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne arat` c` \n timpul
suferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost str`punse,
iar cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 1415). A fost ad`pat
cu o]et [i fiere (Psalmul 68, 25); hainele Lui au fost \mp`r]ite,
iar pentru c`ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psalmul 21, 20). Dup`
moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 1920) cum
era obiceiul timpului \n cazul celor condamna]i prin crucificare.
Dar dup` patimile Sale m=ntuitoare, Mesia va \nvia, se va \n`l]a
la cer [i va sta de-a dreapta Tat`lui (Psalmul 109, 1), ca unul
care va r`m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109, 4),
ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oamenilor. Prin sl`vita Sa
\nviere [i \n`l]are la cer, Mesia r`m=ne piatra cea din capul
unghiului (Psalmul 117, 22) iar ziua \nvierii va r`m=ne
consacrat` ca ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur`m [i s`
ne veselim \ntru ea (Psalmul 117, 24).
Mai departe, profe]ii Vechiului Testament au proorocit [i
despre venirea Sf=ntului Duh [i \ntemeierea Bisericii cre[tine,
odat` cu apari]ia harismei glosolaliei ca mijloc de a face cunoscute
\n lume ur`rile lui Dumnezeu. Iat` ce spune profetul Ioil despre
pogor=rea Duhului Sf=nt: Dup` aceea voi v`rsa Duhul meu peste
tot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii vo[tri visuri
vor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi
[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta semne minunate
\n cer [i pe p`m=nt... (Ioil 3, 15).
Dup` cum vedem, toate profe]iile s-au \mplinit \n persoana
[i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la na[terea
p=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i tocmai de aceea au
fost date profe]iile, ca atunci c=nd va veni Mesia, s` fie
recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c` \ntru ai
Sì a venit [i ai Sì nu L-au cunoscut (Ioan 1,11). Citind apoi
\n Sfintele Evanghelii, vedem pe de o parte c` mul]i |l recunosc
dup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai timpului
\i cer mereu Domnului semne [i minuni pentru a-L recunoa[te.
De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu-L recuno[teau? Interpret=nd
gre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia politic care s`-i
pun` st`p=nii lumii [i toate popoarele s` le fie supuse. Iar c=nd
129
M=ntuitorul se arat` smerit [i neangajat politic ca s`-[i impun`
puterea, s-au smintit, [i \n loc s` fie ei primii fii ai \mp`r`]iei lui
Dumnezeu, L-au condamnat pe Iisus la moarte, ca pe unul care
i-a \n[elat. Dar jertfa Sa m=ntuitoare, \nvierea [i apoi pogor=rea
Sf=ntului Duh au f`cut parte din planul lui Dumnezeu pentru
izb`virea lumii din p`cat. De aceea, dac` nu L-au primit cei
chema]i, L-au primit celelalte neamuri, dornice [i acestea s` se
despov`reze de p`cat. A[a c`, \ntr-ale Sale a venit [i ai Sì pe
El nu L-au primit. Iar la c=]i L-au primit, celor ce cred \n numele
Lui, le-a dat putere, ca s` se fac` fii ai lui Dumnezeu, care nu din
s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-au n`scut
(Ioan 1, 1113).
De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? (De c=nd omul
a c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru omul c`zut \n p`cat?
(Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l salva de
sub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \mplinit Dumnezeu
aceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din care a ridicat
pe profe]i ca oameni ale[i prin care s` comunice planul m=ntuirii
pe care o va s`v=r[i prin Fiul Sù la plinirea vremii). Ce ne
spun profe]ii despre Mesia? (C` se va na[te din Fecioar`, \n
Betleem. Na[terea lui va fi \nt=mpinat` de magi, dar st`p=nitorii
acelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va porni prigoan`
\mpotriva Pruncului-Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-se
\n Egipt... Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un
|naintemerg`tor. Mesia va \ntemeia pe p`m=nt \mp`r`]ia p`cii
care s`-l elibereze pe om din p`cat. De aceea, jertfa [i \nvierea
Sa vor constitui elementele de baz` ale eliber`rii omului din p`cat,
spre \mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a fost nevoie
ca Dumnezeu s` comunice oamenilor prin profe]i planul m=ntuirii
[i modul \n care Mesia \l va realiza? (Ca s`-L cunoasc` oamenii
c=nd El va veni [i s`-I urmeze). L-au recunoscut \n persoana
Domnului Iisus Hristos? (Majoritatea din reprezentan]ii oficiali
ai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de r=nd \n cea mai
mare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?
(Fiindc` s-au interpretat gre[it profe]iile, a[tept=nd un Mesia
politic, care s` \ntemeieze o \mp`r`]ie lumeasc`). Dar cu cei ce
L-au primit pe El \n via]a lor, ce s-a \nt=mplat? (Ace[tia,
eliber=ndu-se de p`cat, au devenit fii lui Dumnezeu, adic` poporul
lui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).
Capitolul unu
130
8. Aplicarea
Profe]iile mesianice ale Vechiului Testament referitoare la
persoana [i activitatea M=ntuitorului, au fost identificate \n
Sfintele Evanghelii ori de c=te ori s-a ivit cazul at=t de Iisus, c=t
[i de Sfin]ii Apostoli, ca [i de mul]imea care |i urma.
Apoi, profe]iile mesianice ale Vechiului Testament au r`mas
profund \ntip`rite \n con[tiin]a cre[tinilor, constituind piese de
mare pre] \n cultul Bisericii, \n special \n lecturile biblice [i \n
slujbele biserice[ti. E suficient s` ne referim, spre exemplificare,
la slujba Proscomidiei, unde se face pomenirea cuvintelor
profetului Isaia cu privire la patimile Domnului: ca o oaie spre
junghiere s-a dus...

Cateheze Biblice Noul Testament
131
CAPITOLUL
1
Cateheze biblice
partea a II-a
Noul Testament
Capitolul unu
132
--
Genealogia M=ntuitorului

133
Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic, atunci

c=nd se vorbea despre oameni deosebi]i [i neamul din care provin,
spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testament g`sim
prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe [i al lui Sem.
Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat, Sf=ntul
Evanghelist Matei \ncepe scrierea Evangheliei sale prezen-
t=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.

Cum tabloul genealogic se nume[te cartea neamului, vom vedea
care este cartea neamului lui Iisus Hristos, sau genealogia M=n-
tuitorului.

|nc` de la \nceputul Evangheliei, Sf=ntul Matei anun]` c` va
prezenta cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul
lui Avraam. Aceasta \nseamn` c` Iisus Hristos nu este un om
oarecare. |nsu[i numele Lui spune aceasta. Iisus este
transcrierea grecizat` a evreiescului Ie[ua, care \nseamn`
Dumnezeu este M=ntuitor, iar Hristos \nsemneaz` Unsul
adic` Mesia cel proorocit, Izb`vitorul lumii. Ungerea ca
binecuv=ntare cereasc` consfin]ea o demnitate cu totul deosebit`,
de aceea se aplica regilor teocratici, profe]ilor [i arhiereilor. El
provine dup` trup din semin]ia lui Avraam [i din familia lui
David. Aceasta are o importan]` deosebit`, deoarece Mesia era
a[teptat ca provenind din Avraam, cu care Dumnezeu a \ncheiat
un leg`m=nt sf=nt [i pe care l-a binecuv=ntat \n mod cu totul
deosebit atunci c=nd s-a a[ezat din porunc` divin` \n Canaan:
{i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi
m`ri numele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare. Voi binecuv=nta
pe cei ce te vor binecuv=nta... {i se vor binecuv=nta \ntru tine
toate neamurile p`m=ntului (Facerea 12, 23). La fel, Mesia va
Capitolul unu
134
proveni din familia regelui David. El se va numi Fiul lui David,
conform proorociei pe care Dumnezeu prin profetul Natan o
descoper` lui David: Iat`, Domnul \]i veste[te c` \]i va \nt`ri
casa... Voi ridica dup` tine pe urma[ul tù, care va r`s`ri din
coapsele tale... Acela va zidi casa numelui meu [i eu voi \nt`ri
scaunul domniei lui \n veci... Casa ta va fi neclintit`, regatul tù
va r`m=ne ve[nic \naintea ta [i tronul tù va sta \n veci (II Regi
7, 1217).
Tocmai de aceea, cartea neamului lui Iisus Hristos este
prezentat` pe trei etape sau unit`]i, \nscriindu-se 42 de neamuri,
\mp`r]ite \n c=te 14, dup` cum urmeaz`:
1. De la Avraam p=n` la David
2. De la David p=n` la robia babilonic`
3. De la robia babilonic` p=n` la Iosif
Prima perioad`, \nceput` cu Avraam, se continu` cu Isaac [i
Iacov, urm=nd apoi Iuda. Acesta primind apoi binecuv=ntarea
tat`lui sù i se preveste[te c` din semin]ia lui se va na[te Mesia:
Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din coapsele
sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul c`ruia se vor supune
popoarele (Facerea 49, 10).
Perioada a doua cuprinde pe Solomon, fiul lui David, apoi
pe Roboam, continu=ndu-se cu al]i regi mai buni, sau mai rì,
mai evlavio[i, sau idolatri, care au atras m=nia lui Dumnezeu [i
poporul este dus \n robia babilonic` sub Nabucodonosor, c=nd
Ierusalimul a fost asediat [i distrus, iar templul a fost pr`dat.
Re\ntorc=ndu-se apoi \n patrie, reapare \n con[tiin]a poporului
idealul mesianic. Este pomenit numele lui Zorobabel, care
recl`de[te templul din Ierusalim. De[i acest templu nu a avut
str`lucirea celui dint=i, m`rirea lui va fi [i mai mare spuneau
profe]ii fiindc` \n el va intra Mesia.
Cartea neamului lui Iisus Hristos se \ncheie cu Iosif,
logodnicul Mariei, din care s-a n`scut Iisus, ce se cheam`
Hristos. Vedem c` originea dup` trup a Domnului este redat`
pe numele lui Iosif, care nu era tat`l Lui natural, dar conform
r=nduielilor timpului, copiii erau socoti]i ca apar]in`tori aceleia[i
familii, chiar dac` tat`l lor natural era altul. |n acest caz, Iosif
era socotit tat`l legal, nu natural, pentru a se \nt`ri convingerea
c` Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Evanghelistul
precizeaz` c` Iosif este logodnicul Mariei, nu so]ul ei, de unde
putem vedea clar c` Maria, mama lui Iisus, este Fecioar`, iar
\ntruparea este de la Duhul Sf=nt.
De[i genealogia este prezentat` descendent, amintindu-se nu-
mele b`rba]ilor, fiindc` ei constituiau capul familiei, care
135
perpetueaz` neamul, Evanghelistul ne red` totu[i [i nume de
femei, ca: Tamar, Bahab, Bet[eba [i moabiteanca Ruth, iar la
sf=r[it aminte[te, dup` cum am v`zut, numele Sfintei Fecioare
Maria, care t`lm`cit \nsemneaz`: Binepl`cut`, Binemirositoa-
re, Pl`cut`, Doamn`, St`p=n`.
Pe l=ng` prezentarea pe care o face Sf=ntul Evanghelist Ma-
tei, urm`rind neamurile de la Avraam [i p=n` la Iisus, mai avem
\n Noul Testament [i o alt` prezentare a neamului lui Iisus, cea
pe care ne-o \nf`]i[eaz` Sf=ntul Evanghelist Luca \ntr-o form`
invers`, ascendent`, de la Iisus p=n` la Adam, p=n` la Dumne-
zeu. Asociindu-l pe M=ntuitorul cu Adam, vedem c` a[a cum
prin firea p`c`toas` mo[tenit` de la primul om, suntem supu[i
p`catului, tot a[a prin \ntruparea Celui de al doilea Adam, a
M=ntuitorului Iisus Hristos putem mo[teni firea eliberat` de p`cat,
\nnoit` prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu spre via]a ve[nic`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se diferite personaje biblice
incluse \n genealogia lui Iisus.
F`c=nd \mp`r]irea genealogiei Domnului din 14 \n 14 genera]ii,
ne g=ndim la faptul c` cifra 14 reprezint` dublarea cifrei 7
considerat` sf=nt`, iar 42 (dublarea \nmul]it` cu 3) reprezint`
deplin`tatea sfin]eniei \mplinite \n persoana celui care o \ncheie,
adic` a lui Iisus Hristos.
Am v`zut apoi c` \n cartea neamului lui Iisus apar [i femei.
Unele dintre ele chiar p`c`toase, altele de alt neam; ceea ce
\nseamn` c` la m=ntuire sunt chema]i to]i oamenii, \n mod egal:
b`rba]i sau femei; p`c`to[i sau drep]i; din poporul ales, sau din
alte neamuri.
Observ`m c` Sf=ntul Evanghelist ne prezint` neamul dup`
trup al Domnului. Aceasta nu ne opre[te s` consider`m c` Cel ce
s-a \ntrupat este [i r`m=ne Dumnezeu adev`rat. Fiind [i r`m=n=nd
Dumnezeu adev`rat, El este [i Om adev`rat, adic` Fiul lui Dum-
nezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.
8. Aplicarea
Pericopa Evanghelic` referitoare la cartea neamului lui Iisus
Hristos a fost r=nduit` de c`tre Biseric` s` se citeasc` \n
duminica dinaintea Na[terii Domnului, atr`g=ndu-ne prin aceasta
luare aminte asupra Personalit`]ii divin-umane a Celui ce se va
na[te pentru a noastr` m=ntuire.
Capitolul unu
136
--
Pentru a \n]elege mai bine genealogia vie]ii cuiva, ar fi recoman-
dabil ca fiecare s`-[i analizeze propria genealogie.
Buna Vestire

Se poate porni de la intui]ie, ar`t=ndu-se icoana Buneivestiri,
sau: Privind cu fa]a spre altar \n sfin]itul loca[ de cult, observ`m
pe u[ile \mp`r`te[ti icoana unei Fecioare adumbrit` de razele
luminoase ale Duhului Sf=nt \n chip de porumbel, iar al`turea
imaginea unui \nger \n ve[minte albe, adres=ndu-i-se cu un crin
\n m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei. Aceasta reprezint`
icoana Buneivestiri.

Vom vedea \n cele ce urmeaz` ce ne spune Evanghelia despre
Bunavestire [i care este \n]elesul acestui eveniment din opera de
m=ntuire a neamului omenesc.

Textul pericopei Evanghelice |n luna a [asea a fost trimis
\ngerul Gavriil de la Domnul \n cetatea Galileii, al c`rui nume
era Nazaret, la o Fecioar` logodit` cu un b`rbat, al c`rui nume
era Iosif, din casa lui David. Iar numele Fecioarei era Maria. {i
intr=nd \ngerul la ea, a zis: Bucur`-te cea plin` de dar, Domnul
este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu \ntre femei. Iar ea v`z=nd, s-a
spìm=ntat de cuv=ntul lui [i cugeta ce va fi \nsemn=nd urarea
aceasta. {i a zis \ngerul: nu te teme, Maria, c`ci ai aflat har de la
137
Capitolul unu
138
Dumnezeu. {i iat` vei lua \n p=ntece [i vei na[te fiu [i vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va
chema, [i-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat`l
Sù, [i va \mp`r`]i peste casa lui Iacob \n veci [i \mp`r`]ia lui nu
va avea sf=r[it. {i a zis Maria c`tre \nger: cum va fi aceasta de
vreme ce eu nu [tiu de b`rbat? {i r`spunz=nd \ngerul i-a zis:
Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui Prea\nalt te
va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul ce se va na[te din tine se va
chema Fiul lui Dumnezeu. {i iat` Elisabeta, rudenia ta, [i ea a
z`mislit un fiu la b`tr=ne]ele ei, [i aceasta este a [asea lun` pen-
tru ea, care se chema stearp`. C` la Dumnezeu nici un lucru nu
este cu neputin]`. {i a zis Maria: iat` roaba Domnului, fie mie
dup` cuv=ntul tù. {i s-a dus \ngerul de la ea (Luca 1, 2638).
Explicarea textului Dup` cum vedem, Bunavestire \nseamn`

vestea bun` pe care \ngerul Gavriil o transmite unei Fecioare
aleas` de Dumnezeu s` nasc` pe Mesia cel proorocit [i a[teptat.
|ngerii sunt fiin]e spirituale, care petrec \n jurul tronului lui
Dumnezeu. Numele lor \nseamn` vestitor. Ei sunt trimi[i de
Dumnezeu ca s` vesteasc` oamenilor voia [i hot`r=rile Sale. Pen-
tru a putea intra \n leg`tur` cu oamenii, ei se prezint` \n chip
omenesc [i vorbesc limba \n]eleas` de cei c`rora li se adreseaz`.
Fecioara se numea Maria. Locuia \n Nazaretul Galileii, un s`tule]
l=ng` Muntele Tabor, fiind logodit` cu Iosif. La evrei logodna
se f`cea cu aprobarea p`rin]ilor [i a fratelui mai mare. Ea dura
un an. Era o perioad` de verificare. Fecioara logodit` locuia \n
casa p`rin]ilor ei. |n aceast` situa]ie apare \ngerul Gavriil spre
a-i comunica Fecioarei voia lui Dumnezeu, spun=ndu-i: bucu-
r`-te cea plin` de har, Domnul este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu
\ntre femei. De aici vedem c` nu e vorba de o Fecioar` oarecare,
ci de una plin` de har, care va avea un destin fericit, [i anume
de a fi binecuv=ntat` \ntre femei, de a i se atribui peste veacuri
cinstire din partea oamenilor, fiindc` va \mplini cea mai \nalt`
misiune \ncredin]at` de Dumnezeu vreodat` unui om.
De aceea, cople[it` de mesajul \ngerului, Fecioara s-a
spìm=ntat [i a r`mas nedumerit`, motiv pentru care \ngerul o
lini[te[te, explic=ndu-i c` a aflat har de la Dumnezeu [i va lua
\n p=ntece [i va na[te fiu [i va chema numele Iui Iisus. Acesta va
fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va chema... Nedumerirea ei
cre[te [i mai mult, afl=nd c` va lua \n p=ntece. {i era justificat`
de vreme ce nu [tia de b`rbat. Se sim]ea f`r` prihan`. Avea
con[tiin]a clar` c` nu a tr`dat actul logodnei. Explica]ia \ngerului
\ns` o va lini[ti, afl=nd c` e vorba de umbrirea Duhului Sf=nt,
139
care este de via]` f`c`torul [i care \nc` de la crea]ie aduce
ordinea ce d` curs normal vie]ii. Iar Sf=ntul care se va na[te din
ea este Fiul lui Dumnezeu, care va \mp`ca cerul cu p`m=ntul,
aduc=nd, sau restabilind armonia [i ordinea de la \nceputul
crea]iei. Vedem de aici c` actul \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu
se face prin participarea Sfintei Treimi. Puterea Celui Prea\nalt
indic` prezen]a Tat`lui, iar umbrirea Sfintei Fecioare este
lucrarea Sf=ntului Duh. {i Sf=ntul care se z`misle[te este Fiul
lui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul). Taina \ntrup`rii Fiului lui
Dumnezeu, a fecioriei Mariei [i a na[terii ce va urma, fecioar`
r`m=n=nd [i pe mai departe, este mai presus de orice \n]elegere
omeneasc`. Ea dep`[e[te naturalul [i firescul. E vorba de prezen]a
Sfintei Treimi, de lucrarea [i de planul lui Dumnezeu la care
toate sunt cu putin]`. Pentru a ne da totu[i seama de posibilitatea
acestei z`misliri mai presus de fire, s-a oferit imaginea razelor
de lumin` ale soarelui, care p`trund prin geamul unei ferestre,
f`r` a-i aduce acesteia vreo v`t`mare...
Afl=nd c` e vorba de o \mplinire a voii lui Dumnezeu,
Fecioara prime[te taina printr-un cuv=nt de total` d`ruire: fie
mie dup` cuv=ntul tù! {i dialogul Sfintei Fecioare cu \ngerul
se \ncheie aici. Taina a fost primit` \n via]a ei. De acum \ncepe
jertfa. Ea va apare \ns`rcinat` \n fa]a oamenilor, trezind
suspiciunea lor. Nu putea s` dea explica]ii nim`nui. Mai mult
dec=t at=t, Legea era foarte aspr` \n astfel de situa]ii. Ea prevedea
c` dac` pe vreo fat` t=n`r` logodit` cu un b`rbat cineva o va
\nt=lni \n cetate [i se va culca cu d=nsa, s` fie adu[i am=ndoi la
poarta cet`]ii aceleia [i s` fie uci[i cu pietre (Deuteronom 22,
2324). Cunosc=nd aceast` prescrip]ie a Legii, dar fiind un suflet
generos, f`r` prihan`, drept \n fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor,
[i nevr=nd s`-[i descopere sau s`-[i insulte logodnica, Iosif se
hot`r\ s` o lase pe ascuns (Matei 1, 19). Al]i b`rba]i s-ar fi
sim]it leza]i \n amorul propriu [i ar fi reac]ionat cu r`zbunare [i
duritate, chiar dac` nu aveau toate argumentele... Ar fi judecat
dup` aparen]e... {i \n cazul Sfintei Fecioare, acestea deveneau
din ce \n ce mai evidente... Dar Iosif nu a ales solu]ia durit`]ii.
El vroia s`-[i p`streze p=n` la cap`t iubirea fa]` de logodnica
sa... Dar c=nd se p`rea c` Sf=nta Fecioar` este mai mult p`r`sit`
de oameni, atunci intervine Dumnezeu. El nu-[i las` p`r`si]i ale[ii
Sì, [i nici planul Lui nu poate fi nimicit, sau dat la o parte... De
aceea, c=nd Iosif cugeta s`-[i p`r`seasc` logodnica, iat`, \ngerul
Domnului i s-a ar`tat \n vis, zic=nd: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, femeia ta, c` ce s-a z`mislit \n ea este de la
Duhul Sf=nt. {i ea va na[te fiu [i tu \i vei da numele Iisus, c` El
Capitolul unu
140
va m=ntui pe poporul Sù de p`catele lui (Matei 1, 2021). {i
astfel, Iosif prime[te din partea lui Dumnezeu mesajul [i calitatea
de a fi protectorul Sfintei Fecioare [i a Pruncului, care se va
na[te la timpul potrivit.
Dar Bunavestire nu r`m=ne numai o realitate istoric`, demn`
de comemorat de cre[tini, ca una din cele mai \nsemnate s`rb`tori,
ca un prim Cr`ciun. Actul istoric al Buneivestiri prin taina [i
jertfa pe care le con]ine, se continu` [i \n via]a duhovniceasc` a
fiec`rui credincios. Odat` ce Hristos ia chip, se z`misle[te spiri-
tual \n sufletul [i via]a cre[tin`, iar odat` ce aceast` tain` este
\n]eleas` [i primit`, se continu` asemenea Buneivestiri prin
jertf`. Este vorba de jertfa lep`d`rii de sine, pentru ca Hristos s`
se dezvolte tot mai mult [i s` se maturizeze \n via]a duhovni-
ceasc`. E vorba apoi de jertfa urm`rii lui Hristos prin luarea cru-
cii tale al`turi de crucea Lui, de continuare p=n` la sf=r[itul vea-
curilor a tainei [i jertfei lui Hristos, cu o bucurie [i d`ruire sf=nt`,
pentru statornicia pe p`m=nt a |mp`r`]iei lui Dumnezeu: Vie
\mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precum \n cer a[a [i pe p`m=nt.
|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul Gavriil
o transmite Sfintei Fecioare Maria, c` va na[te pe Mesia, M=n-
tuitorul lumii). Cum a primit ea aceast` veste? (La \nceput s-a
spìm=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a cople[it-o, fiindc`
era neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cum va fi posibil` \mplinirea
ve[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o asigur` c` la Dumnezeu
toate sunt cu putin]` [i c` prin umbrirea Duhului Sf=nt, de via]`
f`c`torul, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, binecuv=ntat`
\ntre femei, Sf=nta Fecioar` se supune cu smerenie [i d`ruire,
r`spunz=nd \ngerului: fie mie dup` cuv=ntul tù). Dup` ce a
primit taina z`mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt=mpla \n
via]a Sfintei Fecioare? (Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va p`r`si?
(Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul Sù, iar
ale[ii Sì nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i. Tot ce se
\nt=mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Evenimentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou` luni
\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi de
bucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegare
la pe[te [i la vin.
141
|n semn de pre]uire a evenimentului care deschide opera de
m=ntuire, Biserica cinste[te Bunavestire printr-un imn de laud`
adus Sfintei Fecioare, imortalizat \n Acatistul Buneivestiri, care
poart` amprenta unei mari \n`l]`ri duhovnice[ti: |ngerul cel mai
\nt=i st`t`tor din cer a fost trimis s` zic` N`sc`toarei de Dumne-
zeu: Bucur`-te! {i \mpreun` cu glasul netrupesc v`z=ndu-Te,
Doamne, \ntrupat, s-a spìm=ntat [i a st`tut strig=nd c`tre d=nsa
unele ca acestea: Bucur`-te prin care r`sare bucuria; Bucur`-te
prin care piere blestemul; ...Bucur`-te p=ntecele dumnezeie[tii
\ntrup`ri; Bucur`-te, prin care se \nnoie[te f`ptura; Bucur`-te prin
care Prunc se face F`c`torul; Bucur`-te mireas`, pururea
Fecioar`.
--
Se va citi \n \ntregime Acatistul Buneivestiri.
Na[terea Domnului

Articolul al treilea din Simbolul de credin]` ne spune despre cea
de a doua Persoan` a Sfintei Treimi: ...care pentru noi oamenii
[i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat
de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om.

Vom vedea cum s-a desf`[urat actul istoric al Na[terii Domnului.
Capitolul unu
142
Textul pericopei evanghelice {i \n zilele acelea a ie[it
porunc` de la cezarul August s` se \nscrie toat` lumea. Aceast`
\nscriere s-a f`cut mai \nt=i pe c=nd st`p=nea \n Siria Quirinius.
{i se duceau to]i s` se \nscrie, fiecare \n cetatea sa. {i s-a suit [i
Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, \n Iudeea, \n cetatea lui
David, care se nume[te Betleem, pentru c` era din casa [i din
semin]ia lui David, s` se \nscrie cu Maria, cea logodit` cu el,
fiind grea. {i pe c=nd era acolo, s-au \mplinit zilele ca s` nasc`.
{i a n`scut pe fiul sù cel \nt=i n`scut [i l-a \nf`[at [i l-a culcat
\n iesle, pentru c` nu avea loc \n casa de oaspe]i. {i erau ni[te
p`stori \n noaptea aceea st=nd pe c=mp [i f`c=nd de straj`
\mprejurul turmei lor. {i iat` un \nger al Domnului a st`tut
\naintea lor [i slava Domnului a str`lucit \mprejurul lor [i s-au
\nfrico[at cu fric` mare. {i le-a zis \ngerul: nu v` teme]i, c` iat`
v` binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, c` vi
s-a n`scut ast`zi M=ntuitor, care este Hristos Domnul, \n cetatea
lui David. {i aceasta v` va fi semn: ve]i g`si un prunc \nf`[at,
culcat \n iesle. {i deodat` s-a v`zut, \mpreun` cu \ngerul, mul]i-
me de oaste cereasc`, lùd=nd pe Dumnezeu [i zic=nd: M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire. {i cum s-au dus de la ei \ngerii la cer, p`storii au zis
unii c`tre al]ii: s` mergem dar p=n` la Betleem [i s` vedem cu-
v=ntul acesta ce s-a f`cut, pe care Domnul ni l-a descoperit. {i
au venit degrab` [i au aflat pe Maria [i pe Iosif [i pruncul culcat
\n iesle. {i v`z=nd, au spus ce li s-a grìt despre pruncul acesta.
{i to]i care au auzit s-au mirat de cele ce le-au spus p`storii; iar
Maria p`stra toate cuvintele acelea, pun=ndu-le \n inima sa. {i
s-au \ntors p`storii, sl`vind [i lùd=nd pe Dumnezeu pentru toate
cele ce auziser` [i v`zuser`, precum li se spusese (Luca 2, 120).
Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea Na[terii

Domnului, evenimentul este prezentat de Sf=ntul Evanghelist
Luca \ntr-un cadru istoric bine determinat, care motiveaz` \n
acela[i timp na[terea la Betleem [i nu la Nazaret. Astfel,
evenimentul istoric al Na[terii Domnului \n Betleem este
determinat de recens`m=ntul popula]iei \n \ntreg imperiul roman
f`cut de \mp`ratul Octavian Augustus, \n timp ce \n Siria st`p=nea
Quirinius.
Se [tie prea bine din istorie c` \mp`ratul Octavian, nepotul
lui Iuliu Cezar, supranumit Augustus, adic` Sacrul, sau
Ilustrul, domnind \ntre 27 \n.Hs. [i 14 d.Hs., f`cea tot la 14
143
ani recens`m=ntul popula]iei din imperiu, pentru a urm`ri o
echitabil` reparti]ie a impozitelor. |mp`ratul \nsu[i ]inea eviden]a
recens`mintelor. Recens`m=ntul \n Palestina a fost ordonat de
reprezentantul \mp`ratului, de guvernatorul (proconsulul) Siriei,
Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria \n dou` r=nduri,
\ncep=nd din anul 10 \n.Hr. [i 9 d.Hr. Evanghelistul Matei vine
cu precizarea ca Na[terea Domnului a avut loc \n zilele regelui
Irod. |ntruc=t nu pl`tea impozit Romei, fiindc` purta titlul de
rege asociat (rex socius), Irod a primit cu larg` inim` s` se
fac` acest recens`m=nt \n ]ara lui.
Recens`m=ntul ordonat de Octavian Augustus a obligat pe
fiecare locuitor s` se deplaseze la locul de ob=r[ie al neamului
sù. {i cum Iosif [i Maria erau din neamul lui David, cu ob=r[ia
\n Betleem, p`r`sesc Nazaretul, situat \n provincia Galileii [i vin
\n provincia Iudeea, la Betleem, ora[ul situat la 1012 km sud
de Ierusalim. Se mai numea [i Cetatea lui David, fiindc` aici
s-a n`scut cu o mie de ani \n urm` regele David. Dup` re\ntoar-
cerea din robia babilonic`, mul]i din descenden]ii familiei
davidice se stabilesc [i \n alte localit`]i din Palestina, precum
str`mo[ii lui Iosif [i Maria s-au a[ezat \n Nazaretul Galileii.
Dup` un drum lung [i greu, din Nazaret [i p=n` \n Betleem,
aproximativ 150 km, neg`sind aici loc \n casele de oaspe]i, [i
\mplinindu-se zilele ca s` nasc`, Fecioara Maria a n`scut pe
M=ntuitorul lumii \ntr-o iesle. L-a \nf`[at [i L-a culcat aici. Co-
ment=nd aceasta, Sfin]ii P`rin]i accentueaz` marea smerenie \n
care s-a \mbr`cat Fiul lui Dumnezeu \nc` de la Na[terea Sa. Toa-
te prin D=nsul s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu s-a f`cut din tot
ce s-a f`cut (Ioan 1, 3), dar El vine la noi ca om, nu \n palate,
nici \n lux, ci \n cea mai cople[itoare umilin]`. De aceea, smerenia
Lui este cu at=t mai mare, cu c=t locul din care El a cobor=t este
mai \nalt...
Primii care L-au \nt=mpinat pe Pruncul nou-n`scut pentru
m=ntuirea noastr` au fost p`storii. Ei st`teau pe c=mp [i f`ceau
de paz` noaptea \mprejurul turmei lor, probabil l=ng` Ierusalim,
ca angaja]i ai templului spre a cre[te oile [i mieii folosi]i ca jertfe.
Nu este \ns` \nt=mpl`toare aceast` coinciden]`, fiindc` [i Fiul
Omului ca o oaie se va aduce spre junghiere, El, care va fi
p`storul cel bun al oilor.
P`storii nu fac \ns` parte din clasele st`p=nitoare, sau suspuse
ale societ`]ii. Ei erau cei mai mode[ti dintre oameni. {i poate
tocmai de aceea au fost ale[i ei s` fie primii care s` \nt=mpine pe
Mesia. Este \nc` o \mplinire a mesajului Buneivestiri ar`tat prin
cuvintele Sfintei Fecioare: ...Ar`tat-a t`ria bra]ului Sù, Domnul
Capitolul unu
144
risipit-a pe cei m=ndri \n cugetul inimii lor; a cobor=t pe cei
puternici de pe tronuri [i a \n`l]at pe cei smeri]i; pe cei fl`m=nzi
i-a umplut de bun`t`]i [i pe cei boga]i i-a scos afar` de[er]i...
(Luca 1, 5153). Cu alte cuvinte, pe cele smerite [i neputin-
cioase ale lumii le-a ales Dumnezeu ca s` ru[ineze pe cele tari.
Celor s`raci cu duhul le va oferi Mesia n`scut \n pe[tera
s`r`c`cioas` a Betleemului \mp`r`]ia Sa (Matei 5, 3). Pentru unii
ca ace[tia, pentru salvarea vame[ilor [i p`c`to[ilor s-a \ntrupat
Fiul lui Dumnezeu. De aceea, El va face din vame[i Apostoli, [i
din p`c`to[i sfin]i.
C=nd p`storilor li s-a ar`tat \ngerul [i c=nd slava lui Dumne-
zeu a str`lucit \mprejurul lor, ei s-au \nfrico[at foarte mult. Nu
au mai v`zut niciodat` a[a ceva [i nici nu se a[teptau s` vad`
vreodat`. |ngerul \i \ncurajeaz` [i le spune lor, tocmai lor, cea
mai bun` veste din lume, care va fi o mare bucurie pentru \ntreg
poporul p=n` la sf=r[itul veacurilor, [i anume c` ast`zi s-a n`scut
M=ntuitorul, care este Hristos Domnul. Altfel spus: ast`zi vi
s-a ar`tat m=ntuirea cea mult a[teptat`, ast`zi a venit iertarea [i
\mp`carea cerului cu p`m=ntul, fiindc` at=t de mult a iubit Dum-
nezeu lumea, \nc=t [i pe Fiul Sù, Cel unul n`scut, L-a dat, ca
oricine crede \n El s` nu piar`, ci s` aib` via]` ve[nic` (Ioan 3,
16). Acest imn al \mp`c`rii cerului cu p`m=ntul este c=ntat de
mul]imea de oaste cereasc`, zic=nd: M`rire \ntru cei de sus lui
Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni bun`voire.
|mplinind porunca \ngerului, p`storii s-au dus la Betleem [i
au g`sit Pruncul culcat \n iesle, iar pe Maria [i pe Iosif al`turi de
El. Au mai venit de bun` seam` la ieslea unde s-a n`scut Mesia
[i al]i oameni din \mprejurimi spre a oferi a[a cum se cuvine
[i este omenos un c=t de mic ajutor Femeii care n`scuse...
To]i s-au mirat de cele m`rturisite de p`stori... Maria \ns` nu s-a
mirat, fiindc` ea cuno[tea mai bine ca oricine taina z`mislirii [i
na[terii Fiului lui Dumnezeu. {i nu a m`rturisit-o nim`nui, ci a
p`strat-o \n inima sa.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul sau icoana Na[terii
Domnului \n ieslea din Betleem.
C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului lui
Dumnezeu? (|n timpul \mp`ratului Octavian Augustus, c=nd
guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii Sfinte era
Irod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betleem). Dar Sf=nta
Fecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns \n
145
Betleem? (|mp`ratul Romei a dat ordin s` se fac` recens`m=ntul
popula]iei [i cu acest prilej fiecare trebuia s` se \nscrie \n locali-
tatea de origine a neamului sù. Iar cum Iosif [i Maria erau din
neamul lui David, iar acesta din Betleem, s-au deplasat din
Nazaret p=n` \n Betleem). Ce s-a \nt=mplat c=nd au ajuns \n
Betleem? (Sfintei Fecioare i s-au \mplinit zilele na[terii). Unde
a n`scut ea pe M=ntuitorul lumii? (Neg`sind o cas` de oaspe]i,
L-a n`scut \ntr-o iesle). Faptul c` Fiul lui Dumnezeu, creatorul
cerului [i al p`m=ntului prime[te s` se nasc` \ntr-o iesle
s`r`c`cioas`, ce ne demonstreaz`? (Ne arat` iubirea f`r` de
margini a lui Dumnezeu ar`tat` omului, printr-o cov=r[itoare
smerenie, sau umilin]`). Care au fost primii invita]i ai cerului la
Na[terea Pruncului din Betleem? (Au fost ni[te p`stori, oameni
simpli [i mode[ti). Ce ne arat` aceasta? (C` Dumnezeu celor
smeri]i le d` har). Ce le spune \ngerul p`storilor? (C` ast`zi l-i
s-a n`scut M=ntuitor). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` prin
\ntruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic`
\mp`carea cerului cu p`m=ntul). Cine confirm` acest mesaj?
(Oastea \ngerilor care c=ntau marele imn al \mp`c`rii: M`rire
\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni
bun`voire). Ce au f`cut p`storii dup` plecarea \ngerului? (Au
mers \n Betleem ca dovad` c` ei erau \n \mprejurimi [i
acolo au g`sit Pruncul \mpreun` cu Mama Sa [i cu dreptul Iosif,
precum [i cu al]i oameni). C=nd p`storii au povestit cele
\nt=mplate, ce au f`cut cei prezen]i la ieslea din Betleem? (S-au
mirat). Dar Mama Pruncului? (Ea nu s-a mirat, fiindc` cuno[tea
taina z`mislirii [i \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele mai
mari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 decembrie,
fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt`m=ni de post.
Se va c=nta Troparul Na[terii Domnului, Colindul: O, ce
veste minunat`, precum [i alte colinde.

Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup` Luca privind Na[terea
Domnului [i se va \nv`]a Troparul Na[terii Domnului [i alte
colinde.

--
146
|nchinarea magilor

Capitolul unu
La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptul

Iosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la templu pentru a fi tìat
\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la templu, fiind
\nt=mpinat de dreptul Simeon [i prooroci]a Ana.
Nu peste mult timp a avut loc un eveniment mai pu]in
a[teptat.

Acesta este \nchinarea magilor de la R`s`rit, la care ne vom referi
\n cele ce urmeaz`.

Textul pericopei evanghelice Iar dup` ce Iisus s-a n`scut \n
Betleemul Iudeii \n zilele regelui Irod, iat` magii de la r`s`rit
sosir` \n Ierusalim, zic=nd: Unde este Nou-N`scutul rege al
iudeilor? C`ci noi am venit ca s` ne \nchin`m Lui. Iar regele
Irod auzind aceasta s-a tulburat [i \mpreun` cu el tot Ierusalimul.
{i adun=nd pe to]i arhiereii [i c`rturarii poporului i-a \ntrebat
unde are s` se nasc` Hristos. Iar ei au zis: \n Betleemul Iudeii,
c`ci a[a s-a scris prin profetul: {i tu, Betleeme, p`m=ntul lui
Iuda, nicidecum nu e[ti mai mic \ntre c`peteniile lui Iuda, c` din
tine va ie[i Conduc`torul (Pov`]uitorul) care va pa[te pe poporul
meu, pe Israel. Atunci Irod chem=nd pe magi s-a informat cu
de-am`nuntul de la ei despre timpul c=nd li s-a ar`tat steaua. {i
trimi]=ndu-i pe d=n[ii la Betleem le-a zis: Merg=nd, cerceta]i cu
de-am`nuntul despre Prunc, iar dac` \l ve]i g`si vesti]i-m` [i pe
mine ca [i eu s` merg s` m` \nchin Lui. Iar ei ascult=ndu-l pe
rege s-au dus. {i iat` steaua pe care o v`zusera la r`s`rit, mergea
\naintea lor p=n` ce a venit [i a stat deasupra locului unde era
Pruncul. Iar ei v`z=nd steaua s-au bucurat cu bucurie foarte mare.
{i intr=nd \n cas` au v`zut pruncul cu Maria, mama Lui, [i c`z=nd
la p`m=nt I s-au \nchinat Lui [i deschiz=ndu-[i visteriile lor I-au
147
dus Lui: aur, t`m=ie [i smirn`. {i primind \ncuno[tin]are \n vis
ca s` nu se \ntoarc` la Irod, s-au dus pe alt` cale \n ]ara lor
(Matei 2, 112).
Explicarea pericopei Dup` cum ne arat` textul pericopei

evanghelice, venirea magilor se petrece \n zilele lui Irod regele.
Cine era Irod?
Era fiul lui Antipater. A fost ales de Senatul roman, [i decretat
ca rege asociat (rex socius). Era strìn de origine [i nu se bucura
de simpatia poporului iudeu, fiind considerat uzurpator al tronului
lui David. Pentru a-[i c=[tiga simpatia, restaureaz` din temelie
templul din Ierusalim [i se c`s`tore[te cu o fiic` din vechea
familie regal` a Hasmoneilor. Dar toat` via]a r`m=ne o lupt`
deschis` de a se men]ine la tron, suspect=nd tiranic [i crud orice
situa]ie sau pretendent, fie chiar imaginar.
Cine sunt magii [i de unde au venit ei?
Magii erau \n]elep]ii timpului care cu ajutorul astrologiei
cùtau s` p`trund` destinul omenirii, prezic=nd anumite
evenimente ce urmau s` se produc`, de pild` cum ar fi recolta,
sf=r[itul unei domnii, rezultatul unei b`t`lii, etc. Unii spun c`
erau chiar regi ai unor popoare orientale. Chiar dac` nu erau regi
\ncorona]i, influen]ele lor la cur]ile regale erau hot`r=toare ori
de c=te ori ap`reau nedumeriri privind soarta unei ]`ri orientale.
Astfel Sf=nta Scriptur` ne d` m`rturie c` regele Babiloniei \i
consulta pe magi \ntotdeauna c=nd lua o hot`r=re privind soarta
imperiului. De fapt s-a [i descoperit ca la Sippar l=ng` vechiul
Babilon exist` chiar o [coal` de astronomie (Horia Matei,
Enigmele Terrei; vol. 11, Bucure[ti, 1983, pp. 122124). Dar nu
numai Babilonia avea magi, ci multe din ]`rile imperiului roman
[i mai ales Persia, Caldeea, Media, Etiopia. Arabii se chiar
numeau fiii r`s`ritului, iar magii ne spune Evanghelia
au venit din r`s`rit; din una sau mai multe din ]`rile amintite.
Ce i-a determinat pe magi s` vin` la Ierusalim?
Apari]ia unei stele care i-a condus p=n` aici. Ei sunt astrologi
[i pun \n leg`tur` via]a oamenilor [i a popoarelor cu mi[carea
stelelor de pe cer. O stea mare le oferea concluzia c` \n poporul
iudeu s-a n`scut un rege. De aceea, ei motiveaz` c` au v`zut
steaua Lui la r`s`rit [i adaug` c` scopul venirii lor este de a-i
aduce noului rege venera]ia lor. S-a descoperit de altfel la Sippar
o t`bli]` de lut pe care era consemnat` apari]ia unei stele ce putea
fi observat` din orice parte a r`s`ritului, care a durat mai multe
luni, \n chiar perioada Na[terii Domnului (Horia Matei, idem,
ibidem).
Capitolul unu
148
Ce fel de stea a fost aceasta?
Astronomul Iohannes Kepler a demonstrat \n 1606 c` steaua
care i-a condus pe magi a fost o tripl` conjunc]ie a lui Jupiter [i
a lui Saturn \n constela]ia Pe[tilor.
O tripl` conjunc]ie se produce la intervale de sute de ani, pe
c=nd conjunc]iile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima
tripl` conjunc]ie a avut loc \n constela]ia Berbecului, ]in=nd din
august 1940, p=n` \n februarie 1941. O a treia conjunc]ie este
prezis` abia pe la 1098. Richard Henning arat` c` conjunc]ii
simple ale lui Jupiter [i Saturn au avut loc \n constela]ia Pe[tilor
de mai multe ori; una din ele fiind \n 126 \n. Hr., dar aproape
invizibil`. Tripla conjunc]ie din constela]ia Pe[tilor s-a repetat
\n anul Na[terii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4
decembrie, fiind perfect vizibile. C`l`toria de la Babilon la Ieru-
salim dureaz` cam o lun` [i jum`tate. Datorit` faptului c`
Betleemul era la sud de Ierusalim, \n cazul unei c`l`torii efectu-
ate dup`-amiaza, steaua devenea foarte str`lucitoare la apropierea
amurgului [i d`dea \ntr-adev`r impresia c` merge \naintea lor.
De fapt, Richard Henning a reconstituit artificial \ntre 19331937
drumul stelei magilor, la planetariul din Dusseldorf,
demonstr=nd ipoteza lui Kepler \n fa]a a mii de vizitatori. Din
nefericire \ns` un bombardament aerian a transformat, \n al doilea
r`zboi mondial, acest planetariu \ntr-un morman de ruine (Horia
Matei, idem, ibidem).
Cum i-a \nt=mpinat Irod pe magi?
Evanghelia ne spune c` la \nceput s-a tulburat, [i odat` cu el
tot Ierusalimul. De ce s-a tulburat tot Ierusalimul? Fiindc` to]i
cuno[teau m=nia [i cruzimea lui Irod, [i [i-au dat seama din mai
multe situa]ii anterioare c` aceasta se va rev`rsa asupra copiilor
lor. Cum a procedat Irod la \nceput? El adun` pe to]i arhiereii [i
c`rturarii la un sfat comun. Arhiereul era supremul preot [i
provenea din neamul lui Aron. La \nceput era ales pe via]`, apoi
a devenit la discre]ia celor puternici. Numai Irod depune [i
instituie \n cursul domniei sale opt arhierei. Dar chiar dac` erau
depu[i, arhiereii r`m=neau membri ai sinedriului. De aceea el a
chemat pe arhierei. C`rturarii se ocupau cu studiul legii moza-
ice. Ei se mai numeau [i \nv`]`tori de lege, sau legiuitori.
Bucur=ndu-se de trecere \n popor unii erau chiar membrii
sinedriului. Irod prime[te de la arhierei [i c`rturari r`spunsul c`,
potrivit proorociilor, Mesia se va na[te \n Betleem [i va fi Domn
\n Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean` fa]` de
magi, \ndemn=ndu-i s` caute Pruncul [i dac` \l vor afla s`-i dea
[i lui de [tire ca s` i se \nchine [i el. El le spune magilor s`
149
cerceteze cu de-am`nuntul, ceea ce \nseamn` c` trebuiau s`
cunoasc` cu exactitate locul, strada, casa, familia, numele p`rin-
]ilor [i a copilului. Aceasta \nseamn` c` ceea ce nu mai putea
afla de la arhierei [i c`rturari, Irod vroia s` cunoasc` prin viclenie
[i fa]`rnicie de la magi.
Cum g`sesc magii pruncul [i ce daruri \i ofer`?
Plec=nd de la Irod, magilor le apare din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul cu mama Lui. Sf=ntul
Evanghelist Luca ne-a ar`tat c` Pruncul s-a n`scut \n staulul unei
pe[teri, iar noi afl`m acum de la Evanghelistul Matei ca magii
l-au g`sit \n cas`. Este cumva vreo contradic]ie \ntre sfintele
Evanghelii? Nu este nici o contradic]ie. Pruncul s-a n`scut
\ntr-adev`r \n pe[ter` fiindc` atunci nu a g`sit loc \n cas`, dar de
atunci au trecut cel pu]in 40 de zile, c=nd potrivit legii a fost dus
la templu, iar lumea venit` pentru recens`m=nt s-a mai r`rit, [i
astfel Sf=nta Familie g`se[te locuin]` \ntr-o cas`. {i magii
intr=nd \n cas` au v`zut pruncul [i c`z=nd la p`m=nt i s-au
\nchinat [i deschiz=ndu-[i vistieriile i-au dus lui daruri: aur,
t`m=ie [i smirn`. Interpret=nd darurile oferite, Sfin]ii P`rin]i
arat` c` aurul fiind cel mai pre]ios metal, oferind acest dar, \l
consider` pe prunc rege. T`m=ia folosit` la cult, pe altarul
t`m=ierii simbolizeaz` rug`ciunile credincio[ilor \n`l]ate spre cer,
iar darul magilor prezice c` pruncul este fiin]` dumnezeiasc`
c`ruia i se cuvine adorare ca lui Dumnezeu. Smirna, fiind un
aromat folosit la \mb`ls`marea mor]ilor, ca dar al magilor indic`
faptul c` pruncul \[i va pune via]a pentru m=ntuirea oamenilor.
C=]i magi i-au adus \nchinare Pruncului?
Dac` ne orient`m dup` num`rul [i felul darurilor, putem
spune c` au fost \n numar de trei. Unii spun c` au fost 4, al]ii: 6,
iar al]ii chiar 12. Num`rul trei corespunde mai bine, fiindc` trei
au fost [i fiii lui Noe, iar \n aceast` form` ei vin ca reprezentan]i
ai tuturor popoarelor lumii. Sf=nta Tradi]ie p`streaz` chiar [i
numele lor: Balthazar, Melchior, [i Caspar (Gaspar).
Nu s-au mai \ntors, fiindc` au primit \ncuno[tin]are de la
Dumnezeu s` apuce pe alt` cale [i s` mearg` \n ]ara lor.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tablouri sau diapozitive cu
\nchinarea magilor.
Din cele p=n` aici tratate re]inem c` magii [i steaua au existat \n
realitate, c` datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie
[i nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci
Capitolul unu
150
le ofer` argumente de sus]inere. Magii au fost \ntr-adev`r \n ]`rile
lor asemenea unor regi ne\ncorona]i, av=nd un cuv=nt hot`r=tor
\n luarea unei pozi]ii privind destinul [i ac]iunile ]`rii respec-
tive. |n prezicerile lor ei se orientau dup` mi[c`rile corpurilor
cere[ti, de aceea c=nd au v`zut o stea mai str`lucitoare dec=t
altele, au pornit la drum condu[i de ea ca s` aduc` \nchinare
noului rege care se n`scuse, mai mare dec=t oricare din cei
existen]i. Ajung=nd \n Ierusalim [i ascunz=ndu-li-se steaua, r`m=n
dezorienta]i [i \ntreab` unde s-a n`scut noul rege. Auzind c` magii
vin s` se \nchine noului rege, Irod se tulbur` [i chem=nd pe
arhierei [i c`rturari afl` c` \ntr-adev`r Mesia se va na[te \n
Betleem. Dorea s` afle \ns` cu exactitate unde este pruncul n`scut.
De aceea le cere magilor cu viclenie ca merg=nd ei [i cercet=nd
cu de-am`nuntul unde este Pruncul s`-i dea [i lui de [tire, ca s`
I se \nchine [i el. Ie[ind magii, li se arat` din nou steaua, care \i
conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul. Cu sufletul plin de
bucurie I se \nchin`, oferindu-I aur, smirn` [i t`m=ie. |mpli-
nindu-[i misiunea magii sunt sf`tui]i s` nu se mai abat` pe la
Irod, ci pe alt` cale s` mearg` \n ]ara lor.
8. Aplicarea
Se vor c=nta mai multe colinde av=nd ca [i con]inut \nchinarea
magilor.

Se va \nv`]a o astfel de colind`.

--
|mplinirea legii tìerea \mprejur [i

\nchinarea la templu
151

Dup` na[terea Domnului \n Betleem, Sf=nta Fecioar` trebuia
\mpreun` cu dreptul Iosif [i cu Pruncul sf=nt s` se re\ntoarc` la
Nazaret. Dar \ntruc=t peste opt zile, [i apoi peste 40 de zile se
cuvenea ca din nou s` revin` la Ierusalim, pentru \mplinirea Legii,
Sf=nta Familie am=n` plecarea din Betleem. De fapt, drumul de
la Betleem p=n` la Nazaret fiind de aproape 150 km, era prea
greu de f`cut de dou` ori.
Ca Unul care nu a venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`,
\nc` dup` na[tere Pruncul-Mesia dovede[te aceasta prin tìerea
\mprejur [i \nchinarea la templu.

Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum aceste dou` evenimente \l
arat` pe Mesia ca pe un \mplinitor al Legii.

Despre aceste prime evenimente din via]a p`m=nteasc` a lui Mesia
ne relateaza Sf=ntul Evanghelist Luca. Le vom urm`ri pe r=nd.
A. T~IEREA |MPREJUR
Textul pericopei {i c=nd s-au \mplinit opt zile, ca s`-l taie
\mprejur, s-a pus numele Iisus, cum s-a spus de \nger mai \nainte
de a se z`misli \n p=ntece (Luca 2, 21).
Explicarea textului pericopei Exist` aici dou` aspecte: \n

primul r=nd faptul c` Mesia a primit s` fie tìat \mprejur. Iar \n
al doilea r=nd, c` odat` cu tìerea \mprejur a primit un nume cu
ad=nci semnifica]ii \n procesul m=ntuirii neamului omenesc.
Capitolul unu
152
Tìerea \mprejur reprezenta leg`m=ntul f`cut de Dumnezeu
cu Avraam [i prin el cu poporul evreu: Iar leg`m=ntul dintre
Mine [i tine [i urma[ii tì din neam \n neam, pe care trebuie s`-l
p`zi]i, este acesta: to]i cei de parte b`rb`teasc` ai vo[tri s` se
taie \mprejur... \n ziua a opta (Facerea 17, 1014).
Sf=ntul Apostol Pavel remarc` faptul c` primind s` fie tìat
\mprejur, Domnul se supune Legii vechi; dar \n acela[i timp
\mplinind legea \n duh [i adev`r, El aduce un Nou Leg`m=nt
\ntre Dumnezeu [i oameni prin care se vor binecuv=nta toate
neamurile p`m=ntului. Astfel, pe de o parte, Iisus Hristos s-a
f`cut slujitor al tìerii \mprejur pentru adev`rul lui Dumnezeu ca
s` se \nt`reasc` f`g`duin]ele p`rin]ilor (Romani 15, 8). Iar pe
de alt` parte, tìerea \mprejur a Noului Leg`m=nt se face prin
Hristos [i devine o moarte fa]` de p`cat [i o \nviere \n Hristos,
s`v=r[it` prin Botez: ...|ntru care sunte]i [i tìa]i \mprejur, cu
tìere \mprejur nef`cut` de m=n`, prin dezbr`carea de trupul
p`catelor c`rnii \ntru tìerea \mprejur a lui Hristos, fiind \ngropa]i
prin Botez \mpreun` cu El, \ntru care a]i [i fost \nvia]i \mpreun`
prin credin]a \n puterea lui Dumnezeu (Coloseni 2, 1112). Prin
acest Nou Leg`m=nt se va \mplini \n mod des`v=r[it leg`m=ntul
vechi \ncheiat \ntre Dumnezeu [i Avraam, \n sensul c` prin Mesia-
Hristos care provine din neamul lui Avraam se vor binecuv=nta
toate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire. Acum se
\mpline[te profe]ia mesianica f`cut` de Dumnezeu lui Avraam:
Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi m`ri
numele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare (Facerea 12, 2 [i 17,
69).
|n al doilea r=nd, odat` cu tìerea \mprejur, Pruncul sf=nt
prime[te numele de Iisus, cu o semnifica]ie deosebit`. C=nd
spunem Iisus \n]elegem c` Dumnezeu este M=ntuitorul nos-
tru (Matei 1, 21), \ntruc=t prin \ns`[i pronun]area Lui facem o
m`rturisire de credin]`, recunosc=nd c` El este Emanuel, adic`:
Dumnezeu este cu noi (Matei 1, 22). Astfel, El s-a \ntrupat
pentru noi, pentru a fi cu noi [i a r`m=ne M=ntuitorul nostru.
Acesta este singurul nume dat printre oameni \n care s` ne
m=ntuim (Fapte 4, 12). De aceea, numele lui este mai presus
dec=t orice nume pentru ca \n numele lui Iisus tot genunchiul s`
se plece, al celor cere[ti [i a celor p`m=nte[ti [i a celor dedesubt
(Filipeni 2, 910).
153
B. |NCHINAREA LA TEMPLU
Textul pericopei {i c=nd s-au plinit zilele cur`]iei lor, legea
lui Moise,l-au dus la Ierusalim, ca s`-l pun` \naintea Domnului,
precum este scris \n legea Domnului: Orice \nt=i-n`scut de parte
b`rb`teasc` s` fie \nchinat Domnului, [i s` dea jertf` precum s-a
zis \n legea Domnului o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel. {i iat` era un om \n Ierusalim cu numele de Simeon [i
omul acela era drept [i tem`tor de Dumnezeu, a[tept=nd
m=ngìerea lui Israel, [i Duhul Sf=nt era peste el. {i i se f`cuse
de Duhul Sf=nt s` nu vad` moartea, p=n` ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului. {i a venit cu Duhul \n templu, c=nd au adus
\nùntru p`rin]ii pe Pruncul Iisus, ca s` fac` cu el dup` r=nduiala
legii. {i acela l-a luat \n bra]e [i a binecuv=ntat pe Dumnezeu [i
a zis: Acum sloboze[te pe robul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul tù
\n pace, c` v`zur` ochii mei m=ntuirea ta, pe care ai g`tit-o
\naintea fe]ei tuturor popoarelor, ca s` fie lumin` spre desco-
perirea neamurilor [i slava poporului tù Israel. {i se mirau Iosif
[i mama lui de cele ce grìau despre el. {i i-a binecuv=ntat Simeon
[i a zis c`tre Maria, mama Lui: iat`, Acesta este pus spre c`derea
[i scularea multora \n Israel [i spre semn de contrazicere, ca s`
descopere cugetele multor inimi. {i prin \ns`[i sufletul tù va
trece sabia. {i era [i Ana, prooroci]a, fiica lui Fanuel, din semin]ia
lui A[er. Aceasta era \naintat` \n zile multe [i trìse cu b`rbatul
sù [apte ani dup` fecioria sa. {i a fost v`duv` ca de 84 de ani [i
nu se dep`rta de la templu, slujind noaptea cu posturi [i rug`-
ciuni. {i veni [i ea \n acel ceas, lùda pe Dumnezeu [i cuv=nta
despre El tuturor celor ce a[teptau m=ntuire \n Ierusalim (Luca
2, 2238).
Explicarea textului pericopei Ducerea [i \nchinarea \nt=iului

n`scut de parte b`rb`teasc` la templu dateaz` la evrei \nc` din
perioada eliber`rii din robia egiptean`. Era un act de d`ruire lui
Dumnezeu ca o form` de manifestare a recuno[tin]ei. Era
prev`zut` aducerea la templu a copiilor la 40 de zile dup` na[tere,
\n amintirea peregrin`rii poporului \n pustie timp de 40 de ani [i
a salv`rii lui prin bun`voin]a lui Dumnezeu. Cum nu puteau fi
adu[i to]i copiii la templu, s-a acceptat \n locul lor aducerea
jertfei, copilul urm=nd s` fie dus la templu doar pentru a fi
\nchinat Domnului. Iat` [i glasul Legii, privind procedura aducerii
jertfei la templu: Dac` femeia va z`misli [i va na[te prunc de
parte b`rb`teasc`, va fi necurat` [apte zile... Iar \n a opta zi se va
tìa pruncul \mprejur. Femeia s` mai [ad` 33 de zile [i s` se
Capitolul unu
154
cure]e de s=ngele sù... Dup` ce se vor \mplini zilele cur`]iei ei
pentru fiu sau pentru fiic` s` aduc` un miel de un an ardere de
tot [i un pui de porumbel sau de turturic` jertf` pentru p`cat...
Iar de nu-i va da m=na s` aduc` un miel, s` ia dou` turturele sau
doi pui de porumbel, unul pentru jertf` [i cel`lalt pentru ardere
de tot, [i o va cur`]i preotul [i curat` va fi (Levitic 12, 28).
Dup` cum ne arat` textul, Sf=nta Familie a adus ca jertf` o pereche
de turturele [i doi pui de porumbel. Aceasta era dup` cum am
v`zut jertfa celor ce nu le d`dea m=na s` aduc` mai mult.
Evanghelia ne spune \n continuare c` Sf=ntul Prunc a fost
\nt=mpinat la templu de un om evlavios, pe nume Simeon, c`ruia
i se f`g`duise de Duhul Sf=nt c` nu va muri \nainte de a vedea pe
Hristos-Domnul. Fiind inspirat de Duhul Sf=nt \l identific` pe
Pruncul-Mesia c=nd p`rin]ii Lui \l duc la templu, [i L-a luat \n
bra]e, a binecuv=ntat pe Dumnezeu, rostind un prea frumos imn,
care pentru bog`]ia con]inutului sù a intrat \n cultul Bisericii,
rostindu-se \n cadrul vecerniei. Adres=ndu-se apoi dreptului Iosif
[i Sfintei Fecioare, care s-au mirat de binecuv=ntarea dreptului
Simeon, le face [i lor dou` proorociri. Prima se refer` la faptul
c` Pruncul-Mesia va fi spre c`derea [i ridicarea multora \n Is-
rael, iar a doua se refer` la Sf=nta Fecioar`, prin al c`rei suflet
va trece sabie. Pe l=ng` dreptul Simeon, Pruncul sf=nt este
\nt=mpinat la templu [i de o v`duv`, prooroci]a Ana, \n v=rst` de
84 de ani, care toat` vremea o petrecea la templu \n post [i rug`-
ciune. {i ea lùda pe Dumnezeu [i vorbea despre Pruncul-Mesia
tuturor celor ce a[teptau m=ntuirea.
Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau icoana \nt=mpin`rii Dom-
nului la templul din Ierusalim.
Referindu-ne la ambele evenimente care stau \nc` de la \nceput
m`rturie c` Mesia nu a venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`
\n duh [i \n adev`r, ne \ntrebam la \nceput, care sunt acestea?
(Acestea sunt tìerea \mprejur la opt zile de la na[tere [i
\nchinarea la templu, la 40 de zile de la na[terea Sa). Ce
semnifica]ie are tìerea \mprejur? (Ea reprezint` \ncheierea le-
g`m=ntului \ncheiat de Dumnezeu cu Avraam, la care se supuneau
to]i copiii evreilor. Mesia-Hristos \mpline[te aceast` lege \n duhul
ei, stabilind pentru \ntreaga omenire un Nou Leg`m=nt cu Dum-
nezeu, [i anume de tìere a poftelor trupului c`rnii, aduc`toare
de p`cat [i patim`, [i de \nvierea cu Hristos prin Botez la o nou`
via]`, str`b`tut` de puterea Duhului lui Dumnezeu [i de via]a lui
155
Hristos. Astfel, acest Leg`m=nt Nou nu va fi \mplinit numai de
copiii evreilor, ci de toat` lumea. Prin aceasta se \mpline[te
profe]ia mesianic` f`cut` de Dumnezeu lui Avraam, c` va \nmul]i
neamul lui mai mult dec=t stelele cerului). Ce s-a mai \nt=mplat
odat` cu tìerea \mprejur? (Pruncul sf=nt a primit un nume). Care
este acesta? (Acest nume este Iisus, adic` Dumnezeu este M=n-
tuitorul). De ce i s-a dat acest nume? (Fiindc` a[a i-a spus \ngerul
Sfintei Fecioare la Bunavestire [i dreptului Iosif c=nd i-a dat
cinstea de a fi protectorul Pruncului, care se va na[te din Sf=nta
Fecioar`). Ce \nseamn` pentru noi acest nume? (|nseamn` c`
numai \n numele lui Iisus ne putem m=ntui).
Privind al doilea eveniment, al \nchin`rii Pruncului la templu,
ne \ntrebam la \nceput, c=nd a avut loc? (La 40 de zile dup`
na[tere, conform r=nduielii Legii). De cine a fost \nt=mpinat?
(De dreptul Simeon [i de prooroci]a Ana). Ce prooroce[te dreptul
Simeon \n leg`tur` cu activitatea de mai t=rziu a lui Mesia? (C`
va fi spre ridicarea [i c`derea multora \n Israel, [i c` prin sufletul
Sfintei Fecioare va trece sabie). S-a \mplinit aceast` proorocie?
(S-a \mplinit \ntocmai, fiindc` reprezentan]ii legii [i ai religiei
a[tept=nd un Mesia politic s-au smintit v`z=nd c` Iisus nu le
satisface dorin]a de suprema]ie, c` \mp`r`]ia Lui spiritual` nu
este din aceast` lume... Pe de alt` parte, cei smeri]i [i \mpov`ra]i
de p`cate au g`sit totdeauna salvarea vie]ii lor \n iubirea [i
bun`tatea iert`toare a Fiului lui Dumnezeu, ce le era adresat`.
Cea de a doua profe]ie, c` prin sufletul Sfintei Fecioare va trece
sabie s-a \mplinit de at=tea ori, dar mai ales pe Golgota, c=nd va
vedea Fiul r`stignit, iar ea va r`m=ne \ncremenit` de durere sub
crucea Lui...).
8. Aplicarea
Aceste dou` evenimente din via]a Pruncului Iisus au devenit pen-
tru cre[tini zile de praznic \mp`r`tesc. Astfel, la 1 ianuarie (opt
zile de la na[tere) s`rb`torim tìerea \mprejur a Domnului; iar la
2 februarie (40 de zile de la na[tere) s`rb`torim \nt=mpinarea
Domnului.
Am v`zut c` dreptul Simeon a binecuv=ntat pe Dumnezeu
v`z=nd pe Pruncul-Mesia, cu cuvintele: Acum sloboze[te pe
robul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul Tù, \n pace... care au intrat
\n cultul divin public al vecerniei. S` c=nt`m cu to]ii acest imn
\n`l]`tor.
Capitolul unu
156
Se vor citi pericopele evanghelice care relateaz` despre tìerea
--
\mprejur [i \nchinarea Domnului la templu, [i se va \nv`]a acest
prea frumos imn liturgic.
Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor


Dup` ce magii cùt=nd Pruncul \nt=mpin` tulburarea [i viclenia
lui Irod, iar dup` ce-L g`sesc, primesc \n[tiin]area \n vis s` nu se
mai \ntoarc` la Irod, ci pe alt` cale s` se re\ntoarc` \n ]ara lor. |n
acela[i timp, \ngerul Domnului se arat` \n vis lui Iosif, zic=nd:
Scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i fugi \n Egipt [i stai acolo
p=n` ce \]i voi spune, fiindc` Irod are s` caute pruncul ca s`-L
ucid` (Matei 2, 1213).

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la fuga \n Egipt a Sfintei Familii,
la uciderea pruncilor din porunca lui Irod [i la re\ntoarcerea Sfin-
tei Familii \n Nazaret.
6. Comunicarea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei Av=nd porunc` de la \nger s` fug` \n Egipt,
Iosif s-a sculat, a luat noaptea pruncul [i pe mama lui [i au
plecat \n Egipt. {i au stat acolo p=n` la moartea lui Irod, ca s` se
\mplineasc` cuv=ntul spus de Domnul prin proorocul: Din Egipt
am chemat pe fiul meu. Iar c=nd Irod a v`zut c` a fost am`git de
magi, s-a m=niat foarte mult, [i trimi]=nd, a ucis pe to]i pruncii
care erau \n Betleem [i \n toate hotarele lui de doi ani [i mai jos,
157
dup` timpul pe care \l aflase de la magi. Atunci s-a \mplinit ceea
ce se spune prin Ieremia proorocul: Glas \n Rama s-a auzit,
pl=ngere [i t=nguire mult`; Rachela \[i pl=nge copiii [i nu voie[te
s` fie m=ngìat` pentru c` nu sunt. Dup` moartea lui Irod, iat`
c` \ngerul Domnului s-a ar`tat lui Iosif \n Egipt [i i-a zis:
scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i mergi \n p`m=ntul lui
Israel, c`ci au murit cei ce cùtau s` ia via]a pruncului. Iosif
scul=ndu-se a luat pruncul [i pe mama lui [i au venit \n p`m=ntul
lui Israel. {i auzind c` domne[te Arhelau \n Iudeea, \n locul lui
Irod, tat`l sù, s-a temut s` mearg` acolo, [i lu=nd porunc` \n
vis, s-a dus \n p`r]ile Galileii. {i venind, a locuit \n ora[ul numit
Nazaret, ca s` plineasc` ceea ce s-a spus prin prooroci, c`
Nazarinean se va chema (Matei 2, 1423).
Explicarea textului pericopei evanghelice Observ`m din tex-

tul pericopei c` \ngerul \i spune lui Iosif s` ia pe mama
Pruncului. Nu-i spune: ia pe femeia ta, ceea ce \nseamn` c`
Sf=nta Fecioar` nu era so]ia lui dup` trup. El era protectorul Sfin-
tei Familii.
Drumul spre Egipt era cel mai u[or de parcurs pentru cei
urm`ri]i \n Palestina. Acest refugiu l-au f`cut mul]i al]ii \naintea
lui Iisus, \ncep=nd cu a[ezarea lui Iacob [i a fiilor sì, st=nd
poporul aici p=n` la eliberarea de c`tre Moise [i conducerea lui
Israel c`tre Canaan. Apoi, \n timpul robiei asiriene, ca [i dup`
d`r=marea Ierusalimului din 522 \n. Hs., mul]i iudei s-au stabilit
\n Egipt. |n secolul III \n.Hs. se formeaz` \n Egipt o puternic`
colonie de evrei, care uit=nd limba ebraic`, vorbeau greaca. Lor
li se traduce Septuaginta (Edi]ia greac` a Vechiului Testament)
pentru a r`m=ne \n leg`tur` [i cunoa[tere a cuv=ntului lui Dum-
nezeu. Dup` moartea Cleopatrei, Egiptul era \ncorporat \n
imperiul roman. Din Iudeea p=n` \n Egipt se ajungea \n 810
zile. |ntre Heliopolis [i Cairo se afl` localitatea Ma]area
(t=lcuindu-se ap` proasp`t`), unde era o puternic` colonie
iudaic`. Probabil aici s-a a[ezat Sf=nta Familie. Ea ajunge aici
dup` ce [i-a \ndeplinit datoriile religioase fa]` de templu, res-
pectiv, circumciziunea Pruncului [i aducerea la templu, spre a fi
\ncredin]at Domnului, la 40 de zile dup` na[tere. A[adar, sose[te
la \nceputul lunii februarie [i r`m=ne aici p=n` la moartea lui
Irod cel Mare, adic` p=n` \n toamna aceluia[i an. Prin aceasta se
\mpline[te profe]ia lui Oseea (11, 1): Din Egipt am chemat pe
fiul meu. Desigur, profe]ia se refer` la poporul lui Israel, ca
t=n`r popor al lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Dar acest
t=n`r fiu provenit din Israel (adic` din Iacob), este Fiul lui Dum-
Capitolul unu
158
nezeu, Iisus Hristos. |n felul acesta, \n via]a lui Iisus se
reoglinde[te \nc` odat` via]a poporului israelitean.
|n timp ce Sf=nta Familie se afl` \n Egipt, Irod porunce[te
ca to]i copiii p=n` la doi ani s` fie uci[i. |nfuriat p=n` la nebunie,
Irod ia aceast` hot`r=re de team` s` nu-[i piard` tronul. A[tep-
tarea zadarnic` a magilor nu numai c` l-a derutat, ci i-a trezit
m=nia criminal`. |i era de altfel \n fire s` nu cru]e pe nimeni [i
nimic c=nd era vorba de el [i de tronul sù. {i-a ucis so]ia [i trei
din propriii sì fii, plus o hecatomb` de farisei. |n viclenia lui
tiranic`, spune un comentator (A. Durand), a dat ordin ca la sf=r-
[itul zilelor sale s` fie masacra]i un num`r mare de notabilit`]i,
pe care pl=ng=ndu-i poporul, s` lase a se vedea c` \l regret` pe
el. Referindu-ne \ns` la moartea copiilor, se pune \ntrebarea: c=]i
copii s` fi fost? Se apreciaz` c` Betleemul \n acel timp avea cam
2000 de locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30
40 copii, din care sc`z=nd num`rul fetelor (care \n general sunt
mai multe), putem conchide c` num`rul copiilor uci[i nu a trecut
cifra de 40. Vorbind despre |mp`ratul Octavian Augustus,
istoricul Macrobius (\n Saturnales 11, 4) arat` c` atunci c=nd
\mp`ratul a auzit c` \ntre copiii de p=n` la doi ani pe care a
poruncit Irod, regele iudeilor, s` fie uci[i, a fost [i copilul sù
ucis, a zis: E mai bine s` fii porcul lui Irod, dec=t fiul lui.
Omor=rea pruncilor reprezint` \ns` [i \mplinirea profe]iei lui
Ieremia (31, 5), care arat` c` pl=ngere [i t=nguire mult` s-a auzit
\n Rama. Aceasta era o localitate aflat` la 10 km nord de Ieru-
salim. Un cutremur este resim]it \n toate p`r]ile. Un cutremur
moral \ns` ajunge p=n` la morm=ntul Rachelei, mama lui Iosif [i
Veniamin, so]ia lui Iacob-Israel, \nc=t prin ea \ntreg neamul lui
Israel pl=nge pruncii nevinova]i.
Moartea lui Irod este fixat` de istoricul Iosif Flaviu \ntre 27
martie [i 4 aprilie. Era \n al 37-lea an al domniei sale. Avea 70
de ani. Era extrem de agitat c` nu se mai poate ridica din boala
care \l chinuia tot mai mult, \nc=t a vrut chiar s`-[i curme zilele
cu un cu]it de mas`. Avea o boal` dureroas`, \nc=t carnea \i intrase
\n putrefac]ie. I se aplica pe corp carne proasp`t`, pentru ca
viermii care \i mi[unau corpul s` fie atra[i de aceasta. Un alt
istoric evreu (Ioseph Klausner) spune despre Irod c` s-a urcat
pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru [i a murit ca un c=ine.
Dup` moartea lui, regatul se \mparte, pe baza testamentului sù,
aprobat mai t=rziu [i de \mp`ratul Augustus, \n trei p`r]i. Astfel,
Arhelau a luat jum`tate din regat: Iudeea, Samaria [i Idumeea.
Antipa a luat Galileea [i Pereea; iar Filip a primit Batanea [i
Trachonitis. Nu li s-a dat \ns` titlul de rege nici unuia dintre
159
ei. Arhelau prime[te titlul de etnarh (conduc`tor al poporului),
iar ceilal]i doi, de tetrarhi, fiindc` aveau c=te 1/4 din regat.
Arhelau sem`na \ns` \n cruzime cu tat`l sù. Se spune c` [i el ar
fi omor=t 3000 de evrei. Din cauza cruzimii sale, dup` [ase ani
de domnie, Augustus \l exileaz` undeva \n Galia. Acolo \[i
sf=r[e[te zilele, iar regatul sù trece sub st`p=nirea procuratorului
roman al Siriei. Datorit` cruzimii lui Arhelau, Sf=nta Familie, la
re\ntoarcerea din Egipt, nu va reveni \n Ierusalim, ci va merge
direct \n Nazaret. Dac` \ngerul nu i-ar fi dat porunc` \n vis lui
Iosif, Sf=nta Familie s-ar fi re\ntors pe drumul cel mai scurt,
care trecea prin Iudeea. Acesta era BetleemIerusalimSichem
Nazaret. Auzind \ns` c` \n Iudeea domne[te Arhelau, Sf=nta
Familie urmeaz` alt drum: GazaAscalonDiosopolis (Lydda)
IafaAntipatrisSamariaNazaret. (Se va ar`ta pe hart` acest
drum). Acest drum fiind mai lung, era parcurs \n dou` s`pt`m=ni.
Nazaretul se afl` la jum`tatea drumului de la Marea Moart`, la
Lacul Ghenizaret. |ntruc=t aici erau multe tufi[uri, numele lui
\nseamn` r`d`cin`, odrasl`. Nu era cunoscut \n lumea
Vechiului Testament. Era, dup` cum spune Fericitul Ieronim, un
s`tule] l=ng` muntele Tabor. Nu s-a remarcat \n istoria Vechi-
Testamentar` nici o personalitate de aici. Din contr`, era chiar o
localitate de dispre]: Din Nazaret poate ie[i ceva bun? (Ioan 1,
47) se \ntreab` Natanail. Numele lui va r`m=ne \ns` imortalizat
peste veacuri de Mesia-Hristos.
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul fugii \n Egipt a
Sfintei Familii.
C=nd a avut loc fuga \n Egipt? (Dup` \mplinirea datoriilor
religioase c`tre templul din Ierusalim, conform legii, [i dup`
\nchinarea magilor). Ce a determinat fuga \n Egipt? (M=nia lui
Irod rev`rsat` cu cruzime asupra copiilor n`scu]i \n Betleem).
Ce a poruncit el \n nebunia lui? (Ca to]i copiii p=n` la doi ani s`
fie uci[i). S-a \mplinit aceasta? (Da, s-a \mplinit). Pruncul Iisus
a sc`pat de m=nia lui Irod? (|ntruc=t a plecat \n Egipt, nu a fost
g`sit). C=t a stat Sf=nta Familie \n Egipt? (P=n` \n toamna
aceluia[i an, fiindc` \n acel an a murit Irod). Unde s-a stabilit
Sf=nta Familie dup` re\ntoarcerea din Egipt? (S-a stabilit \n
Nazaret, unde le era [i locuin]a [i de unde plecase Sf=nta Fecioar`
[i cu Iosif s` se \nscrie \n Betleem).
Capitolul unu
160
8. Aplicarea
Se vor c=nta colinde care se refer` la tirania lui Irod, la moartea
pruncilor [i la fuga \n Egipt.
--
Se va face o privire retrospectiv` a evenimentelor Na[terii Dom-
nului, \ncep=nd cu Bunavestire.
Copil`ria lui Iisus


Sf=nta Evanghelie ne spune c` dup` moartea lui Irod cel Mare,
Iosif afl=ndu-se \n Egipt, a primit porunc` \n vis de la \nger s`
ia pruncul [i pe mama Lui, [i s` mearg` \n p`m=ntul lui Israel.
{i venind, a locuit \n cetatea numit` Nazaret (Matei 2, 1923).

De acum, aici \n Nazaret \ncepe copil`ria lui Iisus, despre care
vom vorbi \n cele ce urmeaz`.

A[a cum s-a supus \ntru totul prescrip]iilor Legii, \mplinindu-le
pe toate dup` cuviin]`, tot astfel de natural` va fi [i copil`ria lui
Iisus, \ncadrat` \ntru totul \n realit`]ile timpului. Fiul lui Dum-
nezeu s-a f`cut om adev`rat [i a trìt printre oameni via]`
p`m=nteasc` ca a lor, apropiindu-se \ntru totul de ei. De aceea,
Sfintele Evanghelii las` \n t`cere orice fel de informa]ii cu privire
la copil`ria lui Iisus. Fiind \ntru totul asemenea oamenilor, trìnd
\ntr-un anume timp [i loc, copil`ria Domnului este \n func]ie sau
161
corelat` cu via]a comun` a familiei sau a celor din jur.
Dup` cum am v`zut c` ne arat` Evanghelia, Familia Sf=nt` a
p`r`sit Egiptul, dup` moartea lui Irod [i ocolind Iudeea s-a a[ezat
\n provincia de unde plecase spre Betleem cu un an [i jum`tate
\nainte. Provincia unde s-a stabilit se numea Galileea, iar noul ei
st`p=n se numea Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. St`p=nind a
patra parte din Palestina, se numea tetrarh.
Galileea, compus` dintr-o popula]ie numeroas` [i divers`,
era situat` \n partea de nord a }`rii Sfinte, prezent=nd o deosebit`
importan]` comercial`, ca punct de leg`tur` \ntre Orient [i Occi-
dent. Aici se afl` Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii, lung de
21 km [i ad=nc de 4050 m, foarte bogat \n pe[te. Av=nd locuri
fertile \n jurul lui, cre[tea din abunden]` vegeta]ia, favoriz=nd
cultivarea cerealelor, a vi]ei de vie, a smochinelor, care dau roade
aproape tot anul, a m`slinelor din care se prepar` untdelemnul.
Aici se \ntemeiaz` c=teva cet`]i \nfloritoare: Capernaum,
Betsaida, Magdala, a c`ror locuitori se \ndeletniceau cu pescuitul.
V=natul pe[telui se f`cea mai mult noaptea [i nu o dat` aveau de
\nfruntat furtunile care se iscau pe mare. Fiind sub st`p=nire ro-
man`, Irod Antipa va \ntemeia aici o cetate \n cinstea \mp`ratului
Tiberiu, oferind loc de agrement pentru romani, at=t prin natura
\nc=nt`toare, c=t [i prin apele calde ale lacului numit [i Tiberiada,
dup` numele cezarului. P`m=ntul Galileii este br`zdat [i de apele
Iordanului care se [erpuia ca o panglic` spre Marea Moart`, iar
Muntele Taborului aducea mult` prospe]ime aerului.
Clima tropical` [i v=ntul specific dezvolt` aici dou`
anotimpuri: unul umed, care \ncepe de prin octombrie cu ploi [i
temperaturi mai sc`zute ]in=nd p=n` \n martie, c=nd poate s` [i
ning`. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeaz`
umiditatea necesar` dezvolt`rii cerealelor. Anotimpul fierbinte,
\n perioada maioctombrie face ca ploile s` fie foarte rare, iar
roua, o binecuv=ntare cereasc`. Se semnaleaz` acum [i diferen]e
mari de temperatur` \ntre zi [i noapte.
|n aceste condi]ii se dezvolt` aici agricultura, cre[terea
vitelor, mai mult oi [i capre, pescuitul, ca [i alte meserii, printre
care [i aceea de lemnar.
|n condi]ii de temperatur` cald`, \mbr`c`mintea era sumar`.
B`rba]ii purtau o tunic` de bumbac pe corp, de la g=t p=n` la
genunchi, \ncins` la br=u. Peste tunic` purtau un ve[m=nt, pe
care cei s`raci \l puteau folosi [i ca acoper`m=nt noaptea. Pe
picioare purtau sandale cu curele de piele. Cei s`raci umblau [i
descul]i. Apa fiind rar`, f=nt=nile erau foarte cùtate. Ea se p`stra
\n burdufuri de piele de capr`. Alimenta]ia nu era nici ea
Capitolul unu
162
preten]ioas`. P=inea era din gr=u sau secar`, amestecat` de multe
ori cu fain` de fasole sau linte. Era dospit` sau nedospit`; zilnic
proasp`t`. Masa principal` era cina, dat` fiind r`ceala serii. Peste
zi se mul]umeau s` m`n=nce p=ine cu smochine, struguri, pepeni,
curmale proaspete sau uscate, castrave]i. Ca bùtur` se folosea
laptele mai mult de oi sau capre; l`s=ndu-l pentru st=mp`rarea
setei s` se acreasc`. La mas` se a[ezau \n pozi]ie culcat`, sprijini]i
pe m=na st=ng`, se m=nca cu m=na dreapt`. De aceia \[i sp`lau
m=inile [i \nainte [i dup` servirea mesei. St`p=nul casei \nainte
[i dup` mas` rostea rug`ciunea. Meniul era \n func]ie de
posibilit`]ile fiec`ruia. Cei mai \nst`ri]i foloseau carnea pr`jit`
de vi]el, miei, iezi sau pe[te. |n timpul mesei [i dup` mas` se
bea vin. Sup` nu se servea. Alimentele se \ndulceau cu miere de
albine, sau din struguri. Cei s`raci se mul]umeau s` m`n=nce
p=ine \nmuiata \n o]et sau \n lapte. Cerealele erau preparate [i
fripte, sau puteau fi consumate [i crude. Cei de l=ng` lac foloseau
ca aliment carnea de pe[te.
Via]a public` [i particular` era organizat` [i se desf`[ura dup`
Legea Domnului. Locul special pentru rug`ciune [i cult era
templul. Apoi casele de rug`ciune s-au \nmul]it a[a de mult, \nc=t,
purt=nd numele de sinagogi, adic` loca[ de adunare, nu exist`
localitate din care s` lipseasc`. Chiar [i \n templu se g`sea o
sinagog`. Sinagoga avea mai mult un caracter laic. Rabinul, sau
\nv`]atul legii putea fi laic. Datorit` necesit`]ii de a cunoa[te
legea [i cuv=ntul lui Dumnezeu, \n sinagog` putea vorbi oricare
din participan]i. Serviciul religios care consta din rug`ciuni, citiri
[i t`lm`ciri a legii [i proorocilor se f`ceau la s`rb`tori, lunea [i
joia, dar mai ales s=mb`ta.
O importan]` deosebit` se acord` cre[terii [i educa]iei copii-
lor considera]i ca o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. Ei erau educa]i
\n fric` de Dumnezeu, a p`zirii poruncilor Lui [i a respectului
fa]` de p`rin]i. Acest respect al p`rin]iior mergea at=t de mult
\nc=t copilul care \[i lovea p`rintele era ucis. La fel se impunea
[i respectul fa]` de cei mai \n v=rst`, prin salut reveren]ios, sau
dac` st`teau jos, se ridicau atunci c=nd trecea un b`tr=n, fiind
astfel obi[nui]i s` \mplineasc` ceea ce \nv`]au la sinagog`:
Dinaintea p`rului c`runt te scoal` [i fa]a celui b`tr=n o cinste[-
te! |nc` de mici, copiii erau \nv`]a]i la sinagogi Legea [i profe]ii,
repet=nd la \nceput dup` rabi [i memoriz=nd verset cu verset,
apoi \nv`]=nd ei \n[i[i s` citeasc`.
Am amintit toate acestea pentru a ne putea da seama mai
bine care este cadrul \n care Iisus [i-a petrecut copil`ria.
163
Am v`zut la \nceput c` Evanghelia precizeaz` faptul c` Sf=nta
Familie re\ntorc=ndu-se \n Galileea, s-a [i stabilit \n Nazaret.
Aici a stat Iisus p=n` la v=rsta de 30 de ani, c=nd [i-a \nceput
activitatea public`.
Nazaretul era un sat mic l=ng` muntele Tabor, (spune
Fericitul Ieronim), cam la 1012 km. Numele lui nu este amintit
deloc \n c`r]ile Vechiului Testament. Nu a jucat vreodat` vreun
rol politic \n istoria poporului. Cei din alte provincii \i priveau
cu dispre] pe nazarineni, obi[nuind s` \ntrebe ironic: poate ie[i
ceva bun din Nazaret? (Ioan 1, 46). Spre deosebire de localit`]ile
\nfloritoare de pe malurile Lacului Tiberiada, Nazaretul avea un
p`m=nt pietros [i arid. Locuitorii cultivau gr=ul [i orezul [i
cre[teau oi [i capre, iar din m`sline storceau untdelemnul.
Oamenii erau s`raci [i duceau o via]` modest`. A[a a trìt [i
Iisus ca [i copil, muncind al`turi de dreptul Iosif, care era t=mplar,
sau lemnar, f`c=nd pluguri sau juguri (spune Sf=ntul Justin
Martirul [i Filozoful).
Dac` Sfintele Evanghelii nu ne m`rturisesc nimic cu privire
la vreo manifestare ie[it` din comun a lui Iisus fa]` de ceilal]i
copii din Nazaret, duc=ndu-[i via]a al`turi de ei, juc=ndu-se pe
str`zi [i \n pie]e, sau merg=nd [i rug=ndu-se la sinagog` \mpreun`
cu ei, Sf=ntul Luca are totu[i o referire special` asupra profilului
moral-duhovnicesc al copilului, ar`t=nd c` pe m`sur` ce cre[tea,
se \nt`rea cu duhul, umpl=ndu-se de \n]elepciune, [i darul lui
Dumnezeu era peste el. {i \n continuare, Evanghelistul relateaz`
o remarcabil` \nt=mplare la v=rsta de 12 ani. Pentru a \mplini
prescrip]iile Legii, se duceau p`rin]ii Lui \n fiecare an la Ieru-
salim, de praznicul pa[telui. {i c=nd a fost El de 12 ani [i suin-
du-se \n Ierusalim dup` obiceiul praznicului [i sf=r[indu-se zilele
de praznic, c=nd s-au \ntors ei, a r`mas copilul Iisus la Ierusalim
[i nu au [tiut Iosif [i mama Lui. {i socotind c` El este \n ceata
c`l`torilor au venit o cale de o zi [i L-au cùtat \ntre rudenii [i
cunoscu]i, [i neafl=ndu-L s-au \ntors la Ierusalim, cùt=ndu-L.
{i dup` trei zile L-au aflat \n templu, [ez=nd \n mijlocul
\nv`]`torilor ascult=nd de la ei [i pun=ndu-le \ntreb`ri; [i se mirau
to]i care \l auzeau de priceperea [i de r`spunsurile Lui. {i
v`z=ndu-L, s-au spìm=ntat [i a zis c`tre El mama Lui: fiule, de
ce ai f`cut a[a? Iat`, tat`l tù [i eu te cùt`m \ngrijora]i. {i a zis
c`tre ei: de ce m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui
meu mi se cade s` fiu? {i ei nu au \n]eles cuv=ntul ce l-a spus. {i
s-a cobor=t \mpreun` cu ei [i a locuit \n Nazaret [i le era supus.
Iar mama Lui p`stra toate aceste cuvinte \n inima sa (Luca 2,
4851). Apoi, Evanghelistul precizeaz` c` [i dup` v=rsta de 12
Capitolul unu
164
ani, Iisus sporea cu \n]elepciunea [i cu v=rsta [i cu harul la Dum-
nezeu [i la oameni (Luca 2, 52).
V`z=nd modul foarte natural [i comun omenesc al copilului
[i al adolescentului Iisus, supus \ntru totul mamei sale [i
obiceiurilor timpului, ne apare \n chip firesc \ntrebarea: care este
chipul Lui, cum ar`ta El? |ntrebarea [i-au pus-o mul]i [i p`rerile
au fost diverse. Iat` una din ele: Ni-l putem \nchipui pe Iisus ca
pe to]i galileenii din vremea Sa: ochii de culoare \ntunecat`, p`rul
negru, lung [i dat cu untdelemn, ca de altfel [i barba. Ei purtau
un fel de c`ma[` str=ns` la mijloc cu o cing`toare de l=n` peste
care aruncau un ve[m=nt larg. |n picioare aveau sandale cu curele,
iar pe cap \[i a[ezau un voal alb ce at=rna pe spate [i care \i ferea
de soare (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, \n rev.
M.B. nr. 13/1982, p. 34).
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul Sfintei Familii, unde apare
\n prim plan Iisus, precum [i tablouri reprezent=nd aspecte din
}ara Sf=nt`.
Cum a fost copil`ria lui Iisus? (Ca a oric`rui copil din timpul
Sù). S-a deosebit totu[i cu ceva? (Pe m`sur` ce cre[tea cu v=rsta,
sporea [i cu harul [i cu \n]elepciunea \n fa]a lui Dumnezeu [i a
oamenilor). A avut El con[tiin]a c` de[i copil modest fiind, este
totu[i Fiul lui Dumnezeu? (A avut-o [i o exprima clar la v=rsta
de 12 ani mamei Sale, c=nd se afla \n templul din Ierusalim: De
ce m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui Meu mi se
cade s` fiu?). Au \n]eles to]i aceste cuvinte? (Nu le-au \n]eles,
\ns` mama Lui p`stra toate cuvintele acestea \n inima sa). Dup`
v=rsta de 12 ani Iisus a stat numai \n Nazaret, sau a mai fost pe
undeva? (Unii spun c` a fost [i \n alte ]`ri unde a dob=ndit
\n]elepciunea, [i ar fi \nv`]at s` fac` minunile care vor urma \n
cadrul activit`]ii Sale). Este adev`rat? (Nu a mai fost nicìeri.
Evanghelistul ne spune clar c` de la templul din Ierusalim a
venit \n Nazaret [i le era supus. Apoi, \nainte de a-[i \ncepe
activitatea public`, a venit Iisus din Nazaretul Galileii [i s-a
botezat de la Ioan \n Iordan (Marcu 1, 9). Pe urm`, c=nd [i-a
\nceput activitatea, a venit \n Nazaret unde fusese crescut [i a
intrat dup` obiceiul Sù, \n ziua s=mbetei \n sinagog` [i s-a sculat
s` citeasc`... (Luca 4, 16). {i to]i se mirau de cuvintele harului
care ie[eau din gura Lui [i ziceau: Au nu este acesta feciorul lui
Iosif? (Luca 4, 22).
165
8. Aplicarea
Vorbind despre copil`ria lui Iisus vedem c`, duc=nd o via]` mode-
st` a muncit cinstit [i cu d`ruire, pre]uind munca [i oferindu-ne
\n acela[i timp o pild` [i un \ndemn ca [i noi s` muncim, f`c=ndu-
ne datoria oriunde am fi pu[i, cu con[tiin]` [i d`ruire, ca pentru
Domnul (Coloseni 3, 23).
Urm=nd pilda supunerii [i ascult`rii lui Iisus fa]` de p`rin]ii
Sì, tot astfel trebuie s` se comporte [i copiii, d=nd ascultare
\nv`]`turilor Bisericii, ale dasc`lilor, ale p`rin]ilor [i ale
oamenilor de bine.

Se vor memoriza cuvintele prin care copilul Iisus este con[tient
--
\n templul din Ierusalirn de dumnezeirea Sa: Au nu [tia]i c` \n
cele ale Tat`lui meu mi se cade s` fiu?
Botezul Domnului

Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public` s` le fie recunoscut`
numai acelora care \mplineau v=rsta de 30 de ani. P=n` la aceast`
v=rst` se considera c` omul nu este \mplinit \n toat` maturitatea
lui pentru a putea \nv`]a [i pe al]ii.
Tot astfel [i M=ntuitorul [i-a \nceput activitatea mesianic`
la v=rsta de 30 de ani. |nainte \ns` s-au petrecut dou` evenimente
importante \n via]a Lui, [i anume botezul \n Iordan de c`tre Ioan,
[i apoi postul [i ispitirea \n pustie.
Capitolul unu
166
Ne vom referi la Botezul Domnului, v`z=nd la \nceput cine era [i
ce misiune avea Sf=ntul Ioan, iar apoi modul \n care a fost botezat
Domnul \n r=ul Iordanului.

Sf=nta Evanghelie ne arat` c` \n al 15-lea an al \mp`r`]iei
cezarului Tiberiu, fiind procurator al Iudeii, Pon]iu Pilat [i tetrarh
al Galileii, Irod, a fost cuv=ntul Domnului c`tre Ioan, fiul lui
Zaharia \n pustie. {i a venit acesta \n toat` \mprejurimea
Iordanului, propov`duind botezul pocìn]ei spre iertarea
p`catelor. Precum este scris \n cartea cuvintelor Isaia proorocul,
care zice: g`ti]i calea Domnului, drepte face]i c`r`rile Lui... {i
toat` f`ptura va vedea m=ntuirea lui Dumnezeu (Luca 3, 1-6).
Deci, c=nd Ioan avea v=rsta de 30 de ani a \nceput s` boteze \n
apa Iordanului, \n pustia Iudeii, spun=nd: Pocì]i-v` c` s-a
apropiat \mp`r`]ia cerurilor... Atunci a ie[it la el Ierusalimul [i
toat` Iudeea [i toat` \mprejurimea Iordanului, adic` to]i cei ce
locuiau \ntre lacul Ghenizaret [i Marea Moart`. {i erau boteza]i
de c`tre el, m`rturisindu-[i p`catele (Matei 3, 1-6). {i Ioan era
\mbr`cat \n hain` de p`r de c`mil`, avea cing`toare de piele
\mprejurul mijlocului [i m=nca l`custe [i miere s`lbatic` (Matei
3, 4). Hrana cu l`custe era recomandat` de Legea Veche. Ea
constituia \ns` mai cu seam` hrana celor s`raci. Lacustele erau
asemenea racilor, [i fiindc` se hr`neau cu spicul plantelor numit
acra, ele se mai numeau [i acride. Se m=ncau fie fierte, fie
uscate la soare, sau pr`jite [i s`rate. Mierea de albine provenea
din fagurele ce se topea din cauza soarelui, f`c=nd ca mierea s`
curg` [i astfel putea fi adunat`. Albinele s`lbatice produceau
mierea \n faguri afla]i \n pomi, pe st=nci, sau chiar \n p`m=nt.
|mbr`c`mintea lui Ioan era modest`, iar cingatoarea de piele in-
dica [i faptul c` era gata de drum, de ac]iune. Pustia de care ne
vorbe[te Evanghelia era de o parte [i de alta a Iordanului, nord
de Marea Moart`, cunoscut` azi sub numele de El Chor. Acest
loc era lipsit de orice a[ezare omeneasc`, fiindc` p`m=ntul era
pietros [i nefertil. |n jur existau pomi, iar c=nd era mai mult`
umiditate, cre[tea chiar iarb` pentru p`[unat. Sf=ntul Ioan spunea
celor ce veneau la el c` s` primeasc` botezul pocìn]ei: Eu unul
v` botez cu ap`, spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine este
mai puternic dec=t mine, c`ruia nu-i sunt vrednic, plec=ndu-m`,
s`-i dezleg cureaua \nc`l]`mintelor (Marcu 1, 7; Ioan 1, 27). De
167
aici vedem c` cei care primeau botezul se desc`l]au \nainte de a
intra \n ap`, iar dezlegarea \nc`l]`mintei cuiva era cel mai umil
lucru. Cei ce se botezau [edeau \n ap` p=n` \[i m`rturiseau
p`catele, apoi ie[eau cu hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i. Acesta
v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc (Matei 3, 11), era m`rturia
lui Ioan despre Iisus. Iar Evanghelia ne spune \n continuare c`
\n zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii (Marcu 1,
9) la Iordan c`tre Ioan ca s` se boteze de c`tre el (Matei 3, 13).
Acestea s-au petrecut \n Betabara, dincolo de Iordan (Ioan 1,
28), \n chiar locul pe unde a trecut Iosua Iordanul c=nd a intrat \n
p`m=ntul f`g`duin]ei. {i c=nd a v`zut Ioan pe Iisus venind la
el, a zis: iat` Mielul lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii ...
{i eu nu-L cuno[team, dar ca s` fie ar`tat lui Israel, pentru aceasta
am venit eu, botez=nd cu ap` (Ioan 1, 2931). Ioan \ns` |l oprea,
zic=nd: eu am trebuin]` s` fiu botezat de tine [i tu vii la mine?
{i, r`spunz=nd Iisus a zis c`tre el: las` acum, c` a[a se cuvine
nou` s` \mplinim toat` dreptatea. Atunci L-a botezat. Iar
botez=ndu-se Iisus, c=nd ie[ea din ap`, \ndat` cerurile s-au deschis
[i Duhul lui Dumnezeu s-a v`zut cobor=ndu-se ca un porumbel
[i venind peste El [i iat` glas din ceruri, zic=nd: Acesta este Fiul
Meu cel iubit \ntru care am binevoit (Matei 3, 1417). {i a
m`rturis it Ioan zic=nd: am v`zut Duhul ca un porum bel
cobor=ndu-se din cer [i a r`mas peste El. {i eu nu-L cuno[team,
ci Cel ce m-a trimis s` botez cu ap`, Acela mi-a zis: peste care
vei vedea Duhul cobor=ndu-se [i r`m=n=nd peste El, acela este
care boteaz` cu Duh Sf=nt. {i eu am v`zut [i am m`rturisit c`
Acesta este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1, 3234).
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul botezului Domnului de
c`tre Ioan \n r=ul Iordanului.
Dup` cum am v`zut, M=ntuitorul nostru Iisus Hristos a primit s`
fie botezat de c`tre Ioan \n r=ul Iordanului \naintea \nceperii
activita]ii Sale publice. Ne \ntreb`m: ce botez a primit Domnul?
(A primit botezul lui Ioan). Care era acesta? (Era botezul
pocìn]ei). Mai exist` cumva [i alt botez? (Exist` botezul cu Duh
Sf=nt [i cu foc). Cine va aplica acest nou botez? (|l vor aplica
urma[ii M=ntuitorului \n numele Sfintei Treimi). Odat` cu po-
gor=rea Sf=ntului Duh \n chip de porumbel [i a glasului din cer
care \l face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, ce ni se descopere?
(Sf=nta Treime: Tat`l care gl`suie[te, Fiul care prime[te Botezul
[i Duhul Sf=nt care se coboar` \n chip de porumbel). Recunosc=nd
Capitolul unu
168
lipsa de p`cat a Domnului, Ioan \l opre[te de la botez. De ce a
considerat totu[i Iisus c` este necesar s` fie botezat? (Fiindc`
de[i nu a avut p`cate pe care s` le m`rturiseasc`, [i nu era necesar`
nici hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i, El s-a f`cut pentru noi
p`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu
\ntru El (II Corinteni 5, 21). De aceea, El prime[te botezul ca
Miel al lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii (Ioan 1, 29).
Sfin]ii P`rin]i mai adaug` apoi [i faptul c` Domnul nu a primit
botezul pentru a se cur`]i, sau sfin]i pe Sine, ci pentru a sfin]i
apele, adic` firea \nconjur`toare supus` stric`ciunii odat` cu
c`derea omului \n p`cat).
8. Aplicarea
Noi s`rb`torim Botezul Domnului la 6 ianuarie, c=nd se face [i
sfin]irea Apei Mari.
Se va c=nta Troparul Botezului.
--
Se va \nv`]a acest tropar.
Ispitirea Domnului \n pustie


Totdeauna evenimentele mai deosebite [i mai importante din via]a
oamenilor sunt \nt=mpinate cu o preg`tire mai deosebit`. La fel
se \nt=mpl` [i \n cazul \nceperii unei activit`]i publice \n care se
cere afirmarea personalit`]ii cuiva.
Asemenea [i M=ntuitorul \naintea \nceperii activit`]ii Sale
publice, dup` ce a fost botezat de la Ioan \n Iordan, s-a retras \n
pustie, pentru ca \n post [i rug`ciune s` poat` medita ca om asupra
169
misiunii ce \l a[teapt` \n viitor.
Dup` 40 de zile de post, diavolul s-a apropiat de El s`-L
ispiteasc` [i s`-L abat` de la misiunea Sa de m=ntuire a neamului
omenesc.

Ne vom referi la ispitirea M=ntuitorului \n pustie [i la biruin]a
Sa asupra diavolului.

Textul pericopei Atunci Iisus a fost dus de duhul Sù \n pustie,
ca s` se ispiteasc` de diavol. {i a fost \n pustie 40 de zile, fiind
ispitit de satana. {i era \mpreun` cu fiarele, [i \ngerii \l slujeau.
{i postind 40 de zile [i 40 de nop]i \n urm` a fl`m=nzit. {i
apropiindu-se ispititorul i-a zis Lui: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dum-
nezeu, spune ca pietrele acestea s` se prefac` \n p=ini. Iar El
r`spunz=nd a zis: scris este: nu numai cu p=ine va trì omul, ci
cu tot cuv=ntul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul
|l ia cu sine \n sf=nta cetate [i |l pune pe aripa templului [i \i
spune Lui: dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-Te jos, c`ci
scris este c` \ngerilor Sì le va porunci pentru Tine, [i Te vor
ridica pe m=ini, ca nu cumva s` love[ti de piatr` piciorul Tù. A
zis Iisus lui: Iar`[i este scris: s` nu ispite[ti pe Domnul
Dumnezeul tù! {i suindu-L diavolul pe un munte \nalt, i-a ar`tat
\ntr-o clip` toate \mp`r`]iile lumii (Luca 4, 5) [i m`rirea lor. {i
a zis Lui: }ie \]i voi da toat` st`p=nirea aceasta [i slava lor, c`
mie mi-a fost dat` [i eu o dau cui vreau. A[adar, dac`
pro[tern=ndu-Te, Te vei \nchina \naintea mea, a ta va fi toat`
(Luca 4, 67). Atunci Iisus \i zice lui: pleac` (fugi, dep`rteaz`-te)
dar de la mine, satana! C`ci scris este: Domnului Dumnezeului
tù s` I te \nchini [i Lui singur s`-I sluje[ti. Atunci L-a l`sat pe
d=nsul diavolul, [i iat` \ngerii s-au apropiat [i \l serveau.(Matei
4, 111) {i divolul, sf=r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de la El
p=n` la o vreme (Luca 4, 13).
Explicarea textului Dup` cum vedem din textul pericopei, M=n-

tuitorul, \naintea \nceperii activit`]ii Sale, a postit \n pustiu. E
vorba de pustiul Quarantaniei (de la quaranta@40). |n nemijlocita
apropiere de p`r]ile Iordanului, unde boteza Ioan (Luca 4, 1),
spre nord vest de Ierihon, se afla o regiune stearp` [i st=ncoas`,
una din cele mai fioroase pustiuri din lume. Nu are nici ap`, nici
Capitolul unu
170
vegeta]ie, nici cì de comunica]ie, iar aerul dogor=tor al ar[i]ei
soarelui devenea aproape cu neputin]` de respirat. L=ng` pustiu
se ridic` muntele Duca, cu altitudinea de 473m deasupra nivelului
m`rii (Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dup` Matei, Cernù]i,
1925, p. 162163). Aici, \n aceast` ambian]` a petrecut Domnul
plin de Duhul Sf=nt (Luca 4, 1) \n medita]ie, rug`ciune, postind
40 de zile ziua [i 40 de nop]i. Evangheli[tii fac aceast` precizare
\ntruc=t doresc s` arate c` postul lui Iisus este integral [i deosebit
de cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se ghiftuiau cu
toate bun`t`]ile. Exege]ii \[i pun \ntrebarea cum a putut El rezista,
cu trup ca al nostru, s` posteasc` 40 de zile [i 40 de nop]i.
|ntr-adev`r, El avea trup ca al nostru, dar era plin de Duhul
Sf=nt, de puterea Lui [i \ngerii \l slujeau (Marcu 1, 13). Postul
de 40 de zile ne aminte[te, desigur de postul lui Moise, cu aceea[i
durat` \naintea cutremur`torului eveniment al primirii Legii. Tot
astfel [i Iisus pentru salvarea omenirii de p`cat, va avea o cutre-
mur`toare \nt`lnire cu diavolul dup` 40 de zile [i nop]i de post,
\naintea \nceperii activit`]ii Sale mesianice.
La sf=r[itul celor 40 de zile de post Iisus a fl`m=nzit. Se
prezint` acum la El diavolul. Acesta este ispititorul [i ucig`torul
dintru \nceput al omului, tat`l minciunii (Ioan 8, 44). |nsu[i
numele de diavol (satana, \n ebraic`) define[te ac]iunea
potrivnic` spre v`t`mare. El a fost gelos [i a ac]ionat cu viclenie
[i invidie asupra primului om aflat \n comuniunea lui Dumne-
zeu. Aceast` gelozie [i invidie porne[te din faptul c` omul se
afla \n gra]ia lui Dumnezeu, pe c=nd el c`zuse din aceast` gra]ie.
Gelozia [i invidia lui r`m=n [i dup` c`derea omului \n p`cat,
fiindc` [i \n aceast` stare omul se afl` \n gra]ia lui Dumnezeu, [i
P`rintele ceresc \i promite izb`virea din p`cat [i din moarte.
Diavolul a ac]ionat \ntotdeauna asupra omului cu mult` viclenie,
ascunz=nd rùl sub masca binelui. Omul creat de Dumnezeu
urm`re[te binele, dar prin viclenie, diavolul ispitindu-l, \l poate
\nfunda \n rùl din care nu va mai putea ie[i singur. Astfel,
\naintea c`derii \n p`cat, divolul \i ispite[te pe primii oameni
spun=ndu-le cu viclenie [i minciun` c` dac` vor m=nca din fructul
oprit vor fi asemenea lui Dumnezeu. A fi asemenea lui Dumne-
zeu este binele, scopul crea]iei \ns`[i. A gusta \ns` din fructul
oprit este \nc`lcarea voin]ei lui Dumnezeu. De aici marea \n[elare
pe care diavolul o strecoar` cu viclenie \n sufletul omului,
duc=ndu-l la c`dere. Tot cu viclenie [i invidie se apropie divolul
[i de Iisus. El [tia c` Iisus este M=ntuitorul lumii [i izb`vitorul
omului din p`cat, [i implicit du[manul lui. Nu [tia \ns` c` Iisus
este \nsu[i Dumnezeu cel atotputernic. Dac` ar fi [tiut nu s-ar
171
mai fi apropiat de El, fiindc` Dumnezeu l-a \nvins odat` [i pen-
tru totdeauna. Chiar dac` \l recuno[tea pe Iisus ca Fiu al lui Dum-
nezeu, \n]elegea aceasta cam \n genul ereticului Arie, \n sensul
c` ar fi o creatur` a Tat`lui, cum creatur` este [i el. Pentru aceasta
\n ispitirea Sa, diavolul vrea s`-L verifice pe Iisus, \ntreb=ndu-L
de fiecare dat`: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu....
Prima ispitire: De e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca
pietrele acestea s` se prefac` \n p=ine. Iat` reeditarea primei
ispite adresat` omului \n rai av=nd \n esen]` aceea[i poft` a
l`comiei p=ntecelui. M=ntuitorul nu mai putea primi viclenia [i
\n[el`ciunea divolului. De aceea r`spunde prin cuv=ntul lui Dum-
nezeu: Nu numai cu p=ine va trì omul, ci cu tot cuv=ntul care
iese din gura lui Dumnezeu (Deuteronom 8, 3). Primul om aflat
\n rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat ispita
viclean` a diavolului...
A doua ispitire este f`cut` pe aripa templului diavolul
\ncerc=nd prin viclenie s` afle dac` Iisus este Fiul lui Dumne-
zeu: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-te jos c`ci scris
este c` va porunci \ngerilor Sì [i pe m=ini Te vor prinde ca nu
cumva s` love[ti de piatr` piciorul Tù. De data aceasta [i
diavolul \l ispite[te pe Iisus tot prin cuv=ntul lui Dumnezeu
(Psalmul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz`
textul Scripturii ca mul]i eretici de azi, nu dup` ceea ce vrea
textul s` comunice, ci dup` dorin]a lor. De aceea le este spre
pierzanie. La fel s-a adresat diavolul [i primului om, invoc=nd
cuv=ntul lui Dumnezeu: nu a zis oare Dumnezeu.... Omul i-a
c`zut victim`, ascult=ndu-l. Iisus \ns` ca Fiu al lui Dumnezeu, \i
demasc` viclenia tot prin porunca lui Dumnezeu: Iar`[i este
scris: s` nu ispite[ti pe Domnul Dumnezeul tù (Deuteronom 6,
16).
Aceasta este ispita m`ririi, a slavei de[arte. Primului om i
s-a spus de c`tre diavol: ve]i fi ca Dumnezeu, [i omul a acceptat.
Iisus este con[tient de dumnezeirea Sa [i de aceea poate respinge
ispita.
A treia ispit`. Iisus este dus pe un munte foarte \nalt. Unii
exege]i spun c` ar putea fi vorba de Muntele M`slinilor, al]ii de
Tabor sau Nebo, iar al]ii \l identific` cu muntele Quarantaniei
Duca. Mai pu]in intereseaz` \ns` aceasta. Diavolul \i arat` lui
Iisus \mp`r`]iile lumii, cu gloria [i str`lucirea lor, [i apoi \i spune:
Toate acestea }i le voi da }ie, dac` te vei \nchina mie. {i
continu`: c`ci mie mi-au fost date [i eu le dau cui voiesc.
Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale prisositoare
care genereaz` \mbuibarea prin satisfacerea tuturor poftelor
Capitolul unu
172
carnale. Diavolul se laud` c` el este st`p=nul lor. Va recunoa[te,
de fapt, Iisus \nsu[i acest fapt, \naintea Sfintelor Sale Patimi,
c=nd spune Apostolilor c` diavolul este st`p=nitorul lumii
acesteia (Ioan 12, 31). Pentru a \n]elege aceast` st`p=nire, va
trebui s` citim din nou primele pagini ale Bibliei. Vom constata
c` aduc=nd p`catul \n lume, [i prin p`cat moartea, diavolul a
ob]inut oarecum st`p=nirea asupra lumii devenit` a p`catului.
Omul \nsu[i \i confer` aceast` st`p=nire prin supunerea fa]` de
ispita lui viclean`, [i prin neascultarea fa]` de porunca lui Dum-
nezeu. Numai Jertfa m=ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu \l va putea
elibera pe om de sub st`p=nirea diavolului, fiindc` numai ea \l
poate \nvinge pe acesta, total [i definitiv.
Iisus [tia toate acestea, de aceea refuz` dialogul cu diavolul,
alung=ndu-l scurt [i categoric: pleac`, fugi, dep`rteaz`-te!. Ne-a
ar`tat [i nou`, prin aceasta, c` dialogul cu diavolul nu are
niciodat` rezultate bune. Ispita lui viclean` [i neru[inat` trebuie
respins` de la \nceput. A accepta ca ispita s` se amplifice,
\nseamn` a-]i sl`bi puterile [i a \ncerca riscul c`derii. Ispita
trebuie respins` \nc` de la \nceput, c=nd puterile sunt proaspete
[i tari. De aceea, M=ntuitorul ne-a \nv`]at s` cerem P`rintelui
ceresc, nu doar s` ne ajute \n timpul ispitei diavolului, ci s` fac`
s` nu intr`m \n ispit`, [i mai presus de toate s` ne elibereze, s`
ne salveze de sub influen]a celui viclean [i rù. C`derea \n p`cat
a primului ispitit de diavol dovede[te c` noi prin puterile noastre
nu putem face fa]` vicleniei diavolului. Aceasta e mai puternic`
dec=t \n]elepciunea [i priceperea omeneasc`. {tiind aceasta,
Domnul i-a \ndemnat pe Apostoli [i prin ei pe noi to]i s`
priveghem [i s` ne rug`m pentru a nu intra \n ispit`, c`ci duhul
este os=rduitor, dar trupul nu poate. La fel, Apostolii Domnului
ne-au atras aten]ia st`ruitor s` fim treji [i s` priveghem c`ci
diavolul, potrivnicul nostru umbl` r`cnind ca un leu, cùt=nd
pe cine s` \nghit` (I Petru 5, 8). Pentru aceasta \mbr`ca]i-v`
cu toat` arm`tura lui Dumnezeu ca s` pute]i sta \mpotriva
uneltirilor diavolului, pentru c` nu avem de luptat \mpotriva
trupului [i a s=ngelui, ci \mpotriva duhurilor rùt`]ii din
v`zduhuri (Efeseni 6, 1112).
Pericopa evanghelic` a ispitirii lui Iisus se \ncheie cu
precizarea: {i diavolul, sf`r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de
El p=n` la o vreme. C=nd va veni ispita diavolului? |naintea
Sfintelor Patimi ale Domnului, diavolul a intrat \n Iuda [i acesta
L-a tr`dat. Prin viclenia [i puterea diavolului Domnul a fost
condamnat la moartea cea mai josnic` prin crucificare. {i a socotit
el c` moartea lui Iisus este biruin]a sa definitiv`. Dar de data
173
aceasta s-a \n[elat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl`te[te
pentru noi oamenii pre]ul de r`scump`rare din p`cat, iar prin
cobor`rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a zdrobit puterea mor]ii.
Pentru acest motiv, crucea r`m=ne arm` \mpotriva diavolului.
Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost \nvins pentru totdeauna.
C=nd a avut loc ispitirea Domnului? (Dup` Botezul \n Iordan [i
dup` postul de 40 de zile [i 40 de nop]i \n pustia Quarantaniei).
S-a putut apropia diavolul de Domnul ca s`-L ispiteasc`, dat fiind
faptul c` El a fost cea de-a doua persoan` a Sfintei Treimi?
(Diavolul nu a [tiut c` este chiar Dumnezeu, ci c` este creatura
lui Dumnezeu, asemenea Lui). Ce dovad` avem \n acest sens?
(Faptul c` \n ispitire diavolul \ntreab`: dac` e[ti Tu Fiul lui
Dumnezeu. Vroia adic`, la \nceput s` se conving` \n ce const`
filia]ia lui divin`, [i ce mijloace viclene ar putea folosi pentru
a-L deruta din misiunea Lui de m=ntuire a omului). Concret, care
sunt cuvintele primei ispite? (Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu
spune pietrelor acestora s` se fac` p=ine). Dar a doua, dup` ce
L-a urcat pe aripa templului? (S` se arunce jos [i nu va fi l`sat \n
primejdie). Care este ultima ispit`, duc=nd pe Iisus pe un munte
foarte \nalt [i promi]=ndu-I \mp`r`]iile lumii? (I le promite toate
acestea dac` i se va \nchina lui, adic` dac` i se va supune lui,
consider=ndu-l pe el st`p=nul sù). Care a fost \n final atitudinea
M=ntuitorului? (V`z=nd prea multa lui neru[inare, Domnul l-a
alungat). De ce omul nu a reu[it s`-l biruiasc` pe diavol \n ispit`?
(Fiindc` \n timpul ispitei, a uitat cuv=ntul lui Dumnezeu, adic`
porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Adam, \i r`spunde
diavolului totdeauna prin cuv=ntul lui Dumnezeu, \n fa]a c`ruia
[i diavolul trebuie s` se plece. C=nd Iisus vede c` prin neru[inare
diavolul insist` prea mult \l respinge cu duritate).
Pe noi \ns` ne-a \nv`]at s`-l respingem \nc` de la \nceput,
fiindc`, asemenea lui Adam nu vom avea nici \n]elepciunea [i
nici puterea de a sta \mpotriva vicleniei lui mincinoase [i
st`ruin]ei sale neru[inate.
8. Aplicarea
Dat fiind faptul c` prin moartea [i \nvierea Domnului, puterea
diavolului a fost \nvins`, Biserica a r=nduit rug`ciuni speciale
de dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui potrivnic`.
Capitolul unu
174
|n \n]elepciunea sa, Biserica a instituit \nc` din vechime
exorciz`ri efectuate cu prilejul aplic`rii Tainei Botezului, pentru
ca cel ce se va \mpreuna cu Hristos s` se lepede \nainte de satana
[i de toate uneltirile lui.
Diavolul ne ispite[te permanent fie \n mod direct fie indi-
rect. Mai ales prin oameni. A[a cum a intrat \n Iuda, el totdeauna
\[i alege oamenii prin care ac]ioneaz` cu o viclenie m=r[av`
f`c=nd ca rùl s` tulbure lumea. Pentru acest motiv, noi trebuie
s` ne rug`m pentru vr`jma[ii no[tri, sau pentru cei ce ne asupresc.
Nu trebuie s` \nt`r=t`m vr`jm`[ia lor, ci s` ne rug`m ca Dumne-
zeu s` le lumineze mintea, alung=nd din sufletul lor lucrarea
diavolului.
Se cuvine apoi, ca ne\ntrerupt s` ne rug`m a[a cum Domnul
ne-a \nv`]at, s` fac` P`rintele ceresc \n a[a fel \nc=t nici s` nu
intr`m \n ispit`, ci mai presus s` fim izb`vi]i, elibera]i de puterea
[i lucrarea diavolului.
C=nd gre[im nu trebuie s` ne pierdem n`dejdea \n Dumne-
zeu, fiindc` dezn`dejdea este focul cel aprins al iadului. Prin ea
diavolul ne abate de la pocìn]` [i de la m=ntuire. S` avem adic`
\ncredere totdeauna c` puterea lui Dumnezeu este mai tare dec=t
a divolului; c` diavolul a fost \nvins pentru totdeauna de Hristos
M=ntuitorul.
|n sf=r[it, trebuie ne\ntrerupt s` priveghem asupra g=ndurilor
[i faptelor noastre s` fie dup` voia lui Dumnezeu. Atunci P`rintele
nostru ne va p`zi ca pe copiii Sì salv=ndu-ne de cel viclean.

Se va citi [i compara pericopa evanghelic` privind ispitirea Dom-
nului \n pustie redat` de Sf=ntul Matei (4, 111) [i Sf=ntul Luca
(4,1113).

--
Alegerea [i misiunea celor 12

Apostoli
175

{tiind \nc` dintru \nceput c` [ederea Sa trupeasc` nu va fi ve[nic`
[i c` nu peste mult timp va aduce jertfa Sa izb`vitoare a lumii
din p`cat, M=ntuitorul [i-a ales anumite persoane, c`rora,
av=ndu-i \n apropiat` instruire, s` le \ncredin]eze continuarea
misiunii Sale de m=ntuire a lumii. Astfel [i-a ales M=ntuitorul
\nc` de la \nceputul activit`]ii Sale mesianice ucenici [i Apos-
toli.

Vom vedea ce ne spun Sfintele Evanghelii despre alegerea [i
misiunea celor 12 Apostoli.

Primii Apostoli au fost Andrei [i Ioan. Ei erau la \nceput ucenicii
Sf=ntului Ioan Botez`torul. Evanghelia ne spune c` a doua zi
iar`[i sta Ioan [i doi din ucenicii lui. {i v`z=nd pe Iisus care
umbla, zice: Iat` Mielul lui Dumnezeu. {i l-au auzit cei doi
ucenici zic=nd acestea [i au mers dup` Iisus. Iar Iisus
\ntorc=ndu-se [i v`z=ndu-i c` merg dup` El, a zis: ce cùta]i? Iar
ei i-au zis: Rabi, adic` |nv`]`torule, unde locuie[ti? Zis-a lor:
veni]i [i vede]i. {i s-au dus [i au v`zut unde locuia [i au r`mas la
El ziua aceea. {i era cam la al zecelea ceas. {i era Andrei fratele
lui Simon Petru, unul din cei doi, care auziser` de la Ioan [i
merseser` dup` El. Acesta a aflat \nt=i pe fratele sù Simon [i i-a
zis: am aflat pe Mesia, adic` pe Hristos. {i l-a adus c`tre Iisus.
{i c`t=nd Iisus la el a zis: Tu e[ti Simon fiul lui Iona, tu te vei
chema Chefa, adic` Petru. Iar a doua zi a vrut Iisus s` mearg` \n
Galileea [i a aflat pe Filip, [i a zis: urmeaz`-mi! {i era Filip din
Betsaida, din cetatea lui Andrei [i a lui Petru. Filip a aflat pe
Natanael [i i-a zis: am aflat pe Acela despre care a scris Moise \n
Capitolul unu
176
lege [i proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret. {i a zis
Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino [i
vezi. A v`zut Iisus pe Natanael venind c`tre El [i a zis despre el:
iat` cu adev`rat israelit \n care nu este vicle[ug. Zis-a Natanael
Lui: de unde m` cuno[ti? A r`spuns Iisus [i i-a zis: mai \nainte
de a te fi chemat Filip, fiind sub smochin, te-am v`zut. A r`spuns
Natanael [i a zis: Rabi, tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti regele
lui Israel (Ioan 1, 3550).
Deci primii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Simon (Pe-
tru) [i Iacob. Andrei [i Simon erau fra]i. La fel [i Ioan [i Iacob.
Pe ace[tia doi din urm` \i va numi Iisus fiii tunetului, datorit`
firii lor \nfl`c`rate [i d=rze. Acestor patru li se mai asociaz` \nc`
doi: Filip [i Natanael. |mpreun` cu ace[tia [ase, Domnul particip`
la nunta din Cana Galileii, apoi, \mpreun` cu ei merge la Ieru-
salim de Pa[ti [i stau acolo p=n` prin noiembrie decembrie,
c=nd se re\ntorc pe la casele lor (Ioan 2, 111).
Alegerea lor definitiv` a urmat apoi tot printr-un act menit
s`-i determine s` cread` \n Mesia, a[a cum a mai f`cut-o \n Cana
Galileii, pref`c=nd apa \n vin. De data aceasta sub o alt` form`.
{i anume, afl=ndu-se Iisus l=ng` lacul Ghenizaret, \nconjurat de
mul]imea care se \mbulzea ca s`-I aud` cuvintele, v`z=nd dou`
cor`bii l=ng` lac, iar pescarii ie[ind din ele, sp`lau mrejele. {i
intr=nd \ntr-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s` o dep`rteze
pu]in de la uscat [i [ez=nd \nv`]a mul]imile din corabie... Iar
c=nd a \ncetat s` vorbeasc`, a zis c`tre Simon: dep`rteaz-o la
ad=nc [i arunca]i mrejele pentru pescuit. {i r`spunz=nd Simon a
zis: |nv`]`torule, toat` noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins,
dar dup` cuv=ntul Tù voi arunca mrejele. {i aceasta f`c=nd au
prins mul]ime de pe[te, \nc=t se rupeau mrejele. {i au f`cut semn
tovar`[ilor lui, care erau \n alt` corabie, ca venind, s` le ajute. {i
au venit [i au umplut am=ndou` cor`biile, \nc=t se afundau. Iar
Simon Petru v`z=nd, a c`zut la picioarele lui Iisus zic=nd: ie[i
de la mine c` om p`c`tos sunt, Doamne. C` \l cuprinse spaima
pe el [i pe to]i cei \mpreun` cu el, pentru pescuirea pe[tilor ce
prinseser`. Asemenea [i pe Iacob [i pe Ioan, fiii lui Zevedeu,
care erau tovar`[ii lui Simon. {i a zis Iisus c`tre Simon: nu te
teme, de acum vei pescui oameni. {i tr`g=nd cor`biile la ]`rm,
l`s=nd toate, au mers dup` El (Luca 5, 111). Sf=ntul Evanghelist
Matei ne spune c` Iacob [i Ioan erau cu tat`l lor, iar la chemarea
Domnului \ndat` l`s=ndu-[i corabia [i pe tat`l lor, I-au urmat
Lui (Matei 4, 22).
177
To]i cei patru Apostoli \l cunoscuser` pe Iisus mai \nainte,
iar cele dou` minuni la care asistaser`, le-a \nt`rit \ncrederea \n
El.
|n alt` \mprejurare, afl=ndu-se \n Capernaum, centru de vam`
\ntre Damasc [i Marea Mediteran`, \l cheam` pe vame[ul Levi,
fiul lui Alfeu, care se va numi apoi Matei. Acesta \i urmeaz` f`r`
nici o ezitare. Auzise probabil de Iisus c` este Mesia p`m=ntesc,
a[a cum de altfel |l a[teptau cu to]ii g=ndindu-se poate la un trai
fericit. De aceea d` un osp`] \n cinstea lui Iisus, la care particip`
mul]i oameni [i p`c`to[i nu \ns` f`r` tulburarea fariseilor
c=rtitori, care nu vroiau s` \n]eleag` c` cei bolnavi au nevoie de
doctor... (Matei 9, 917).
Cunoa[tem [i numele celorlal]i cinci Apostoli: Toma, Iacob
al lui Alfeu, Levi numit Tadeu, Simon Cananitul [i Iuda
Iscariotul, cel ce l-a v=ndut pe Domnul. (Matei 10, 24). To]i
erau din Galileea, afar` de Iuda, care era din Kariot-Iudeea.
Numele de Apostol \nseamn` trimis, nu \n sens peiorativ,
cu referire, bunòar` la un servitor, ci un trimis cu mandat spe-
cial, \n numele cuiva, spre a-l reprezenta. Ei vor fi trimi[i ca s`
\ndeplineasc` \ns`[i misiunea Domnului, s`-L reprezinte pe El.
De aceea, \nc` de la \nceput sunt trimi[i \ntr-o misiune de prob`,
d=ndu-li-se indica]ii cum s` o \ndeplineasc`. |nainte \ns` Domnul
le-a dat puterea asupra duhurilor necurate [i s` vindece orice
boal` [i orice neputin]` (Matei 10, 1). Sunt trimi[i c`tre poporul
de jos, c`tre cei dispre]ui]i [i desconsidera]i, c`rora s` le trans-
mit` speran]a unei vie]i mai bune. Vor face numai fapte de
binefacere, vindec=nd orice neputin]`. Nu vor lua cu ei nici bani,
nici toiag de ap`rare, nici surplus de \mbr`c`minte, sau de hran`.
Vor fi r`bd`tori, bl=nzi, \n]elep]i, [i \ncrez`tori \n bun`tatea
P`rintelui ceresc. Transmi]=nd pretutindeni pacea Lui, vor
propov`dui cuv=ntul Evangheliei [i vor dovedi ata[ament [i iubire
fa]` de |nv`]`torul lor (Matei 10, 542).
Sfintele Evanghelii ne arat` c` Apostolii erau oameni simpli,
neinstrui]i \n ale legii. Unii dintre ei erau s`raci, doi (Iacob [i
Ioan) mai \nst`ri]i. Cei care locuiau pe l=ng` lacul Ghenizaret
erau pescari, ocupa]ie care le asigura traiul [i le aducea venit.
Trei erau c`s`tori]i. Au urmat pe Iisus av=nd convingerea c` El
este Mesia, care le va da puterea suprem` \n \mp`r`]ia pe care o
va \ntemeia El pe p`m=nt. De aceea, nu ezit` s` afirme c` au
p`r`sit toate [i au urmat lui Iisus. Urm=ndu-L pe Iisus \mp`rt`[esc
aceea[i soart` bun`, ori rea, fiindc` nu este ucenicul mai mare
dec=t dasc`lul sù.... Nu \n]eleg totdeauna \nv`]`tura Domnului,
expus` \n parabole, \nc=t Iisus revine cu explica]iile cuvenite.
Capitolul unu
178
M`rturisesc la un moment dat credin]a cu putere, apoi se \ndoiesc.
|l comp`timesc pe Domnul c=nd vorbe[te de patimile Sale, care
vor urma. Nu le \n]eleg sensul, dar \l asigur`, \nduio[=ndu-se, de
devotamentul lor. P=n` la urm`, plini de fric` to]i \l p`r`sesc.
Petru se leap`d`, iar Iuda tr`d=ndu-L, se sinucide. Se bucur`
nespus de \nvierea Domnului, n`d`jduind chiar \n clipa \n`l]`rii
Domnului la cer c` acum va \ntemeia \mp`r`]ia lui Israel (Fapte
1, 6). Pe l=ng` aceste sl`biciuni inerente firii omene[ti, Domnul
eviden]iaz` faptul c` ei au fost ale[i de Tat`l, c` sunt sfin]i]i \n
numele Sù, c` \ndeplinesc \n lume o misiune divin`, ca unii
care nu sunt din lume, asemenea Fiului (Ioan cap. 17). Numele
lor e scris \n Cartea Vie]ii (Luca 10, 20). Dup` \nviere Domnul
le d` putere de a lega [i dezlega p`catele oamenilor [i odat` cu
aceasta, porunca continu`rii activit`]ii Sale profetice, arhiere[ti
[i \mp`r`te[ti, spun=ndu-le: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh
(Matei 28, 1920).
Ei se vor dovedi cu adev`rat c` sunt martorii Cuv=ntului
(Fapte 1, 8) p=n` la marginile p`m=ntului, odat` cu puterea [i
lumina Duhului Sf=nt din ziua Rusaliilor. De acum vor cunoa[te
sensul adev`rat al \nv`]`turii Domnului, pe care alt` dat` nu au
reu[it s`-l \n]eleag`. Vor primi curaj [i spiritul totalei d`ruiri \n
\ndeplinirea misiunii ce le-a fost \ncredin]at`, trec=nd peste toate
obstacolele ce le-au stat \n cale, pecetluind \n cele din urm`
activitatea lor cu moartea martiric`. Au mers \n toat` lumea, au
predicat Evanghelia, au \ntemeiat [i organizat Biserici, sfin]ind
episcopi, prezbiteri [i diaconi pentru a le continua activitatea.
Astfel Sf=ntul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie
[i-a desf`[urat activitatea \n Sci]ia, \n Dacia Pontic` (Dobrogea),
Histria, Tomis, Callatis (Mangalia). Sf=ntul Toma, la par]i \n
Persia [i India. Sf=ntul Petru \n Galitia, Capadocia, Bitinia, Asia
Proconsular`, Antiohia, Pont. Sf=ntul Matei \n Iudea [i Etiopia.
Sf=ntul Bartolomeu \n Arabia, Armenia, Sf=ntul Iuda Tadeul \n
Palestina. Sf=ntul Simon Zelotul (Cananitul) \n Persia [i
Babilonia. Sf=ntul Evanghelist Ioan \n Asia Proconsular`, \n spe-
cial la Efes. Sf=ntul Filip \n Frigia.
|n locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sor]i
Matia, iar Saul din Tars a devenit pe drumul Damascului Sf=ntul
Apostol Pavel, numit [i Apostolul Neamurilor, fiindc` [i-a
desf`[urat activitatea \n aproape tot cuprinsul imperiului roman.
El a r=nduit pe Timotei [i Tit ca episcopi, poruncindu-le ca la
r=ndul lor s` a[eze [i ei episcopi, presbiteri [i diaconi. (Tit 1, 5).
De la el ne-au r`mas 14 epistole. De la Sf=ntul Petru 2 epistole;
179
de la Sf=ntul Matei o Evanghelie; de la Sf=ntul Ioan o
Evanghelie, trei epistole [i cartea profetic` numit` Apocalipsa.
To]i Apostolii au fost egali \n exercitatea puterii ce le-a fost
\ncredin]at` de c`tre M=ntuitorul. C=nd s-au ivit unele neclarit`]i,
s-au adunat to]i ca s` hot`rasc`, sub asisten]a Duhului Sf=nt.
Aceast` \mpreun` hot`r=re sub asisten]a Duhului Sf=nt se nume[te
sinod. Ne este cunoscut astfel sinodul de la Ierusalim, cu care
prilej se hot`r`[te a nu se pune celor converti]i dintre p`g=ni
povara grea a legii, s` fie primi]i \n Biseric` f`r` a fi circumci[i.
S` fie \ns` opri]i de la idolatrie, de la v`rs`ri de s=nge [i de la
desfr=nare (Fapte cap. 15).
Am v`zut c` Sfin]ii Apostoli au fost ale[i de Tat`l prin Fiul pen-
tru a continua misiunea Lui. Duhul Sf=nt i-a \nt`rit cu putere,
conduc=ndu-i la tot adev`rul. Ei au fost martorii Domnului,
propov`duind ceea ce au v`zut, au auzit [i au \nv`]at de la El. Ei
sunt slujitori ai lui Hristos [i iconomi ai Tainelor lui Dumne-
zeu (I Corinteni 4, 1).
Misiunea dat` Apostolilor a fost unic`, iar autoritatea lor
este f`r` egal. M=ntuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au mers
doi c=te doi \naintea fe]ei Sale \n toate cet`]ile [i locul unde
avea El s` mearg` (Luca 10, 124). Ace[tia \nso]eau apoi [i
ajutau pe Sfin]ii Apostoli \n activitatea lor. |n Biserica primar`
harul lucra diferit, nu pu]ini fiind aceia c`rora li se \mp`rt`[eau
harismele ca tot at=tea forme de lucrare sfin]itoare a Duhului
Sf=nt. Misiunea Apostolilor era \ns` superioar` tuturor. Ei au un
mandat divin special [i unic, dup` cum arat` Sf=ntul Apostol
Pavel: Pe unii i-a pus Dumnezeu \n Biseric`: \nt=i Apostoli, al
doilea prooroci, al treilea \nv`]`tori... Au doar` to]i sunt Apos-
toli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?... (I
Corinteni 12, 2830; Efeseni 4, 1112).
8. Aplicarea
F aptul c` prim ul chem at l a apos t ol at , S f=nt ul A ndrei , a
propov`duit Evanghelia pe teritoriul ]`rii noastre, ne oblig` odat`
\n plus s` r`m=nem fideli Bisericii apostolice [i s` ]inem cu sfin-
]enie tradi]ia apostolic`.
Biserica cinste[te pe Sfin]ii Apostoli al`turi de M=ntuitorul,
de Sf=nta Fecioar`, de Sf=ntul Ioan Botez`torul, instituind pen-
tru doi din ei, pentru Sf=ntul Apostol Petru [i Pavel o s`rb`toare
Capitolul unu
180
--
special`, la 29 iunie, ziua mor]ii lor martirice, precedat` de o
perioad` de post.
Predica de pe munte

Av=nd ca tem` a predicii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntui-
torul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \mp`r`]iei, cum
s` \mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precum [i atitudinea pe
care s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i viitoare.

Toate acestea le putem cunoa[te dintr-o vast` cuv=ntare cunoscut`
sub numele de Predica de pe Munte, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.

Sf=nta Evanghelie ne arat` c` \n zile acelea a ie[it Iisus la munte
s` se roage [i toat` noaptea a petrecut \n rug`ciune c`tre Dumne-
zeu. {i c=nd s-a facut ziu`, a chemat pe ucenicii Sì... [i
cobor=ndu-se cu ei, a st`tut \n loc [es, El [i mul]imea ucenicilor
[i mul]ime mare de popor din toat` Iudea [i din Ierusalim [i de
pe ]`rmul Tirului [i al Sidonului, care veniser` s`-L asculte [i s`
se vindece de boalele lor... (Luca 6, 1219). {i v`z=nd Iisus
mul]imile s-a suit pe munte [i [ez=nd au venit la El ucenicii Lui;
[i deschiz=ndu-[i gura \i \nv`]a zic=nd... (Matei 5, 12).
Dup` cum vedem, numele cuv=nt`rii vine de la faptul ca a
fost rostit` pe munte. {i anume, e vorba de muntele Fericirilor
sau Curun (Karn Hattin) la 2 km nord-vest de Tiberias. Altitudinea
este de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are dou` culmi \ntre care
181
se afl` un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceea
Sf=ntul Luca spune, dup` cum am v`zut, loc [es.
Prezent=nd con]inutul cuv=nt`rii, vedem dintru \nceput c`
marea noutate pe care o aduce ea, const` \n faptul c` fericirea ca
aspira]ie a sufletului omenesc nu apar]ine numai celor puternici,
sau celor plini de avu]ii, iar s`r`cia nu mai e considerat` ca o
pedeaps` din partea lui Dumnezeu. Fericirea nu este numai \n
aceasta lume [i pentru aceast` via]`. Ea are un caracter ve[nic, [i
la \mplinirea ei sunt chema]i to]i fiii \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Iar ace[tia nu sunt puternicii vremii, nici cei ce fac caz de evlavia
lor, \n timp ce sufletul le este gol, ci s`racii cu duhul; cei smeri]i
[i desconsidera]i de reprezentan]ii oficiali ai religiei acelor vremi;
cei bl=nzi, cei \nseta]i [i angaja]i s` apere dreptatea [i adev`rata
sfin]enie a lui Dumnezeu, cei cu inima curat`, cei ce fac miloste-
nie, cei ce caut` pacea, precum [i cei ce sufer` oc`ri [i batjocuri
pentru cuv=ntul lui Dumnezeu [i pentru Fiul lui Dumnezeu, pe
care \l slujesc prin iubire jertfelnic` [i statornic`.
Aceast` noutate exprimat` \n predica de pe munte, nu
\nseamn` o schimbare a Legii, adic` a ordinii dat` de Dumne-
zeu, ci o \mplinire a ei, o des`v=r[ire a ei \n duh [i \n adev`r.
Astfel, dac` legea oprindu-te de la p`cat, te face drept \n fa]a lui
Dumnezeu, M=ntuitorul nu combate acest fapt, ci arat` modul \n
care po]i deveni liber fa]` de p`cat. De pild`, nu este suficient s`
nu ucizi, ci trebuie radiat` cauza, care este m=nia, [i \nlocuit` cu
atitudinea de bun`voin]` fa]` de semeni, lipsind orice fel de
jignire. La fel, desfr=ul are o form` interioar`: dorin]a, sau pofta.
P`catul se s`v=r[e[te \n inim`, devenind mai \nt=i p`cat al poftei.
De aceea, mai \nt=i trebuie cur`]at` inima de poftele care o fac
s ` alunece s pre p`cat. Com b`t =nd des fr=ul , M=nt ui t orul
accentueaz` indisolubilitatea [i unitatea c`s`toriei [i a familiei:
Iar`[i s-a zis: cel ce va l`sa pe femeia sa, s`-i dea ei carte de
desp`r]ire. Eu \ns` v` zic vou` c` oricine \[i va l`sa femeia sa \n
afar` de cuv=nt de desfr=nare, face ca s` desfr=neze, [i cel ce o ia
pe cea l`sat`, desfr=neaz`.
Pentru a \nt`ri bunele rela]ii dintre oameni, M=ntuitorul
instaureaz` un principiu pozitiv de comuniune fr`]easc`: f`
aproapelui, ceea ce vrei s`-]i fac` el ]ie, [i accentueaz` faptul
c` mai mult valoreaz` \mp`carea, dec=t darul adus la templu, c`
trebuie ar`tat` semenului iertare [i \ng`duin]`, c` se cuvine s`
trecem peste sl`biciunile lui, nu trebuie adic` s` ne r`zbun`m, s`
r`spundem cu rù la rù, ci pentru ca binele s` fie biruitor, trebuie
s` ne \ndrept`m iubirea noastr` [i fa]` de vr`jma[i. |n felul acesta
iubirea va deveni des`v=r[it`. Ea imit` iubirea lui Dumnezeu,
Capitolul unu
182
iar noi devenim des`v=r[i]i, asem`n=ndu-ne cu P`rintele ceresc:
A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu
\ns` zic vou`: nu v` \mpotrivi]i (opune]i) celui rù, ci celui ce te
love[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i cealalt`...
Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce voie[te s` se
\mprumute de la tine. A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe aproapele
tù [i s` ur`[ti pe vr`jma[ul tù. Eu \ns` zic vou`: iubi]i pe
vr`jma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blastem`, face]i bine
celor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat`m` [i v`
prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c` El face
s` r`sar` soarele peste cei rì [i peste cei buni [i trimite ploaie
peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i, precum
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it.
Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [i
modul de exprimare a adev`ratei piet`]i c`tre Dumnezeu,
elimin=nd exager`rile [i abaterile existente: Lua]i aminte ca s`
face]i dreptatea voastr` \naintea oamenilor ca s` fi]i v`zu]i de ei,
iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri.
Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele timpuri
acte formale [i spectaculare, Domnul ar`t=nd cum trebuiesc
\mplinite, ne recomand` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,
ca forme ale adev`ratei piet`]i care transform` fiin]a omului \n
bine [i nu o las` s` se risipeasc` \n formalisme seci [i rigide:
...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` se
roage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` se
arate oamenilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c`mara ta [i \nchiz=nd
u[a te roag` Tat`lui tù care este \n ascuns. {i Tat`l tù cel ce
vede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie. Ne-a \nv`]at apoi Domnul [i
cum trebuie s` ne rug`m, prin binecunoscuta rug`ciune: Tat`l
nostru....
Tot a[a [i jur`m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a
\nt`ri \ncrederea \ntre oameni, prin luarea ca martor a numelui
lui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c` pe c=t
posibil jur`m=ntul trebuie evitat.
Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine
[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`
dragostea [i grija lui Dumnezeu permanent \ndreptate spre noi:
Nu v` aduna]i vou` comori pe p`m=nt, unde molia [i rugina le
stric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` comori \n
cer... C`ci unde este comoara ta, acolo \]i va fi [i inima ta. De
aceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul vostru ce ve]i
m=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \mbr`ca... Privi]i
la p`s`rile cerului c` nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun`
183
\n jitni]e [i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te. Oare nu sunte]i
voi cu mult mai presus dec=t ele? {i cine dintre voi \ngrijindu-se
poate s` adauge staturii sale un cot? Iar de \mbr`c`minte de ce
v` \ngriji]i? Lua]i seama la crinii c=mpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc... Iar dac` iarba c=mpului, care ast`zi este
[i m=ine se arunc` \n cuptor, Dumnezeu astfel o \mbrac`, oare
nu cu mult mai mult pe voi, pu]in credincio[ilor? Apoi Domnul
ne \ndeamn`: Cùta]i mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i
dreptatea Lui [i acestea toate se vor adùga vou`. Nu v` \ngriji]i
de ziua de m=ine, c` ziua de m=ine se va \ngriji de ale sale. Ajunge
zilei greutatea ei.
|n \ncheiere (Matei 7, 627), M=ntuitorul adreseaz`
ascult`torilor \ndemnul de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit ca
pe un m`rg`ritar de mare pre]; s` aib` \ndr`zneal` la Tat`l c` vor
primi tot binele pe care \l vor cere, asemenea copilului care cer=nd
tat`lui sù p=ine, nu va primi piatr`, sau cer=nd pe[te, nu va primi
[arpe... Calea care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu este calea
str=mt` a \nfr=n`rii. Se cere apoi ferirea de profe]ii mincino[i,
care sunt asemenea lupilor r`pitori \mbr`ca]i \n piei de oaie. Ei
vor fi cunoscu]i dup` roade, adic` dup` fapte, fiindc` nu se culeg
din spini struguri [i din ciulini smochine... Cine \mpline[te
cuvintele auzite \n aceast` predic` asemenea este b`rbatului care
[i-a zidit casa pe st=nc` pentru a r`m=ne neclintit`.
Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul predicii de pe munte.
Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vedem c` ea \ncepe
cu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea misiunii \nalte
a Apostolilor de a fi sare p`m=ntului [i lumina lumii, apoi
cu atitudinea M=ntuitorului fa]` de legea mozaic`, cu atitudinea
fa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i cu atitudinea fa]` de
bunurile p`m=nte[ti. |ncheierea reprezint` \ndemnul M=ntuito-
rului adresat ascult`torilor de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit
ca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str=mt`,
care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]ii
mincino[i.
8. Aplicarea
Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au un
caracter normativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.
Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i componente ale
Capitolul unu
184
cultului divin public. Auzim [i c=nt`m cu to]ii Fericirile [i
Tat`l nostru, \n cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou` pericope
duminicale cuprind de asemenea textul predicii de pe munte
(Duminica a 3-a [i a 19-a dup` Rusalii).
--
Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzical`
a Fericirilor [i a rug`ciunii Tat`l nostru.
Rug`ciunea Tat`l nostru
Rug`ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a \nzestrat pe
om, spre a se putea ridica [i r`m=ne \n comuniunea Lui. Ea este
prezent` la toate religiile, dar diferit \n]eleas` [i aplicat`. Pentru
a ne \nv`]a cum s` ne rug`m, la cererea Apostolilor,
II. Anun]area temei

M=ntuitorul ne-a l`sat rug`ciunea Tat`l nostru, la care ne vom
referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nume[te [i
Rug`ciunea Domneasc`, datorit` faptului ca ea cuprinde
cuvintele Domnului.
Cuprinsul rug`ciunii este urm`torul: Tat`l nostru care e[ti \n

ceruri, sfin]easc`-Se numele Tù; vie \mp`r`]ia Ta; fac`-Se voia
Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt. P=inea noastr` cea spre fiin]`
d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i
noi iert`m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n ispit` ([i f` s`
nu intr`m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel rù (Matei 6, 913).
185
S` vedem mai \n detaliu \n]elesul fiec`rei cereri.
Invocarea Tat`l nostru care e[ti \n ceruri. C=nd spunem Tat`l

nostru recunoa[tem paternitatea lui Dumnezeu ca [i Creator,
Proniator al lumii [i R`scump`r`tor al nostru prin Iisus Hristos.
|n acela[i timp noi ne adres`m ca fii. To]i cei care sunt fii, se
numesc fra]i. De aceea spunem nostru [i nu meu. Noi avem
o fraternitate universal` prin natur`, ca unii care provenim
dintr-un str`mo[ comun, Adam. Pe l=ng` aceasta, noi avem [i o
fraternitate dup` har prin Iisus Hristos. To]i cei care au primit
Botezul devin fra]i \n Hristos. Care e[ti \n ceruri. Textul
prezint` existen]a spiritual` a lui Dumnezeu, prezent pretutindeni,
peste tot [i nu localizat.
Prima cerere Sfin]easc`-Se numele Tù. A sfin]i numele

\nseamn` a m`ri, a sl`vi pe Dumnezeu \nsu[i. Dumnezeu
reprezint` sfin]enia absolut`, nemaiav=nd nevoie de sfin]enie.
El \ns` sfin]e[te pe al]ii [i se sfin]e[te pe Sine prin via]a
oamenilor. De aici rezult` c` sfin]indu-ne via]a aducem prea-
m`rire lui Dumnezeu, sau |l sfin]im pe El. Prin aceast` cerere, |l
rug`m pe Dumnezeu s` ne acorde harul [i ajutorul Sù pentru
a-L putea sfin]i (m`ri, sl`vi) prin via]a noastr`.
A doua cerere Vie \mp`r`]ia Ta. Ad=nc imprimat` \n

con[tiin]a poporului ales, \mp`r`]ia lui Dumnezeu reprezint` un
deziderat care se va \mplini \n epoca mesianic`. Av=nd con[tiin]a
mesianit`]ii Sale, Domnul o inaugureaza prin \nv`]`tura [i
activitatea Sa, \ntr-o form` spiritual`. Aceast` \mp`r`]ie se
dezvolt` \n Biseric` prin lucrarea Sf=ntului Duh. Ea este bucurie,
pace [i dreptate \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17). Realizarea ei
deplin` va fi la sf=r[itul veacurilor.
A treia cerere Fac`-Se voia Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt.

Dumnezeu \[i realizeaz` voia Sa spre m=ntuirea omuIui. Ceea ce
se opune voin]ei divine este p`catul (Romani 1, 2131). Omul se
elibereaz` de p`cat \n m`sura \n care [i voin]a lui colaboreaz` cu
voin]a lui Dumnezeu. Voin]a lui Dumnezeu este exprimat` \n
legea Sa. Credinciosul \mpline[te voin]a lui Dumnezeu \n mod
liber [i cu ajutorul harului divin, dup` cum \nsu[i M=ntuitorul a
spus: F`r` mine nu pute]i face nimic (Ioan 15, 5). De[i cre[tinii
cer Tat`lui lor ceresc s` \mplineasc` voia Sa, adic` decizia Sa de
a m=ntui lumea, acord=ndu-le [i lor harul Sù, totu[i, to]i trebuie
s` accepte [i s` conlucreze la realizarea voii Sale. Dar \n m`sura
Capitolul unu
186
\n care voin]a omului este conform` voin]ei lui Dumnezeu se va
\mplini [i ea: {i aceasta este \ncrederea ce avem c`tre El, c`
dac` cerem ceva dup` voin]a Lui, El ne ascult` (I Ioan 5, 14). {i
aceasta, fiindc` noi nu [tim ce cerem (Iacob 4, 3), iar celor
ce-L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz` spre bine (Romani
8, 29).
Expresia Precum \n cer [i pe p`m=nt se refer` la toate aceste
trei cereri pentru a le prezenta \n unitate [i ca o continu` preg`tire
spre \mplinirea lor complet` \n via]a viitoare, c=nd \mp`r`]ia
mesianica va avea un caracter glorios, de pream`rire universal`.
A patra cerere P=inea noastr` cea de toate zilele d`-ne-o nou`

ast`zi. Fiind creat de Dumnezeu cu trup, omul are nevoie de
hran` trupeasc`. Dar pe de alt` parte, omul are [i suflet. A[a cum
M=ntuitorul a \nmul]it p=inile pentru a le satisface oamenilor
nevoile trupe[ti (Ioan 6, 115), tot El arat` c` [i sufletul are nevoie
de hran`. Aceasta este cuv=ntul lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca
4, 4; I Timotei 4, 56), numit` [i mana spiritual` realizat \n El
(Ioan 6, 2627; 3235), precum [i \nsu[i Trupul Sù din
Euharistie (Ioan 6, 4855). Acest osp`] duhovnicesc se va
des`v=r[i \n \mp`r`]ia cerurilor (Matei 8, 11; vezi Luca 22,
18), care va fi la sf=r[itul veacurilor.
A cincea cerere {i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i

noi iert`m gre[i]ilor no[tri. |n textul original al Noului Testa-
ment avem formulat` aceast` cerere astfel: {i ne las` nou`
datoriile noastre, precum [i noi am l`sat datornicilor no[tri. A
l`sa este tot una cu a ierta. No]iunea de datorie echivala \n
limba greac` profan` cu no]iunea de debit-debitor, \n special
cu referire b`neasc`. |n limba greac` a Noului Testament pe l=ng`
acest sens de datorie baneasc`, cum este folosit de M=ntuito-
rul \n pilda celor doi datornici (Matei 18, 2335), are [i un sens
specific de pedeaps` pentru cel ce nu-[i \ndepline[te datoria sau
obliga]ia, ceea ce atrage dup` sine \n]elesul de culp` sau
vinov`]ie pentru obliga]ia pe care trebuind s` o \mpline[ti, nu
ai \mplinit-o. |n felul acesta, datoria devine gre[eal`, sau
p`cat. De aici vedem c` numai \n m`sura \n care noi iert`m pe
cei ce ne gre[esc, putem la r=ndul nostru cere P`rintelui ceresc
iertarea gre[elilor noastre.
A [asea cerere {i f` s` nu intr`m \n ispit`. Aceast` cerere

este redat` de obicei \n traducerile rom=ne[ti cu formula [i nu
ne duce pe noi \n ispit`. Dar a considera c` Dumnezeu ne duce
187
\n ispit`, \nseamn` c` El ar face s` c`dem \n ispit`, sau s`
consim]im cu p`catul sugerat de ispit`. Sf=ntul Iacob contrazice
o astfel de interpretare, spun=nd: Nimeni fiind ispitit s` nu spun`:
de la Domnul sunt ispitit; c`ci Dumnezeu nu este ispitit de rele
[i El pe nimeni nu ispite[te... (Iacob 1, 1316). Dac` El ne-ar
duce \n ispit`, adic` \n \ncercare, \nseamn` c` ne-ar incita la rù,
la p`cat. Adev`ratul sens al acestei cereri \l vom putea \n]elege
numai dac` vom vedea \n]elesul ei \ntr-o traducere explicit`. {i
aceasta ar fi urm`toarea: {i f` (p`ze[te-ne, ajut`-ne, \mpie-
dic`-ne) s` nu intr`m (c`dem) prin consim]irea noastr` \n ispit`,
sau pe scurt: {i f` s` nu intr`m \n ispit`.
A [aptea cerere Ci ne izb`ve[te de cel rù. A izb`vi

\nseamn` a p`zi, a m=ntui, a dezlega, a elibera. Unii traduc
de la rù, socotind rùl, \n general: fizic, psihic, moral. Al]ii
traduc: de cel rù, \n]eleg=nd o anume persoan`, pe diavolul,
pe satana. Deosebirea nu este de fond, fiindc` cel rù, adic`
diavolul este izvorul [i provocatorul a tot ce este rù, el este
acuzatorul oamenilor c`tre Dumnezeu, potrivnicul \mp`r`]iei lui
Dumnezeu [i a m=ntuirii oamenilor. Este mai clar` [i mai pre-
cis` totu[i traducerea cu cel rù, fiind mai aproape de \n]elesul
expresiei \n Noul Testament.

Dup` cum vedem, primele trei cereri se refer` la cinstirea lui
Dumnezeu, iar ultimele patru, la necesit`]ile vie]ii noastre.
Recapitul=nd \n]elesul lor, putem s` le reproducem \ntr-o form`
parafrazat`, astfel: Tat`l nostru care e[ti \n ceruri; f` ca numele
Tù s` fie pream`rit [i ajut`-ne ca [i noi s`-L sfin]im prin via]a
noastr`; f` ca \mp`r`]ia Ta de iubire, pace, bucurie [i dreptate
\n Duhul Sf=nt s` se dezvolte \n Biserica Ta [i \n sufletele noastre
[i s` se des`v=r[easc` la a doua Ta venire; f` ca voia Ta de
m=ntuire a lumii s` se \mplineasc` [i d`-ne harul Tù s` o putem
[i noi \mplini; hrana noastr` necesar` vie]ii trupe[ti [i suflete[ti,
d`-ne-o nou` ast`zi (\n fiecare zi) [i nu ne lipsi de p`rt`[ia Cinei
Tale ve[nice; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i noi
iert`m gre[i]ilor no[tri; [i f` s` nu intr`m \n ispit` (\mpiedic`-ne
ca s` consim]im la ispit`), ci mai presus de toate, izb`ve[te-ne,
elibereaz`-ne de cel rù, acum [i p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Capitolul unu
188
V. Asocierea
|nv`]=ndu-ne rug`ciunea Tat`l nostru, M=ntuitorul nu a vrut s`
ne lege de rostirea ei mecanic`, ci ne-a oferit modelul unei rug`-
ciuni concise, care, dup` cum am v`zut, exprim` sim]`minte
ad=nci [i variate pe care le putem folosi [i \n alte rug`ciuni, a[a
cum Domnul \nsu[i a f`cut-o. Astfel, Iisus se roag` numindu-L
pe Dumnezeu P`rinte, St`p=n al lumii v`zute [i nev`zute.
Se roag` apoi pentru sfin]irea Apostolilor \n adev`r, dup` cum
El \nsu[i a fost sfin]it [i trimis \n lume (Ioan 17, 36). Iisus
\mpline[te voia lui Dumnezeu \n cele mai grele clipe ale vie]ii,
c=nd se roag` cu sudori de s=nge \n Ghetsimani.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea Tat`l nostru
r`m=ne modelul de rug`ciune prin care intr`m \n comuniune cu
P`rintele ceresc prin cuvintele Fiului, care ne-a asigurat c` orice
vom cere de la Tat`l \n numele [i prin cuvintele Sale, ni se va da
(Ioan 15, 716).
VII. Aplicarea
Pentru acest motiv, Rug`ciunea Domneasc` \nc` dintru \nceput
a intrat \n via]a duhovniceasc` a primilor cre[tini, fiind rostit`
de trei ori pe zi.
|n acela[i timp, ea a intrat [i \n con]inutul slujbelor
biserice[ti, adic` \n cultul cre[tin public, al`turi de alte rug`-
ciuni \ncep`toare, sau \n cadrul Sfintei Liturghii, unde este c=ntat`
de \ntreaga ob[te a credincio[ilor.
Se va rosti [i c=nta cu credincio[ii rug`ciunea Tat`l nos-
tru.
--
|mp`r`]ia lui Dumnezeu


189
Sf=nta Evanghelie ne arat` c` dup` ce a fost botezat de c`tre

Ioan [i dup` ce a fost ispitit \n pustie, a \nceput Iisus s`
propov`duiasc` [i s` spun`: pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia
cerurilor (Matei 4, 17). De aici vedem c` tema propov`duirii
M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, sau \mp`r`]ia
cerurilor.

Vom vedea \n continuare care este \n]elesul ei \n Vechiul Testa-
ment [i noua dimensiune duhovniceasc` pe care i-o d` M=ntuito-
rul nostru Iisus Hristos.

|n Vechiul Testament \ncep=nd cu Moise, Dumnezeu \ncheie
cu poporul lui Israel un leg`m=nt potrivit c`ruia acesta devine
popor ales, \mp`r`]ie preo]easc` [i neam sf=nt (Ie[irea 19, 5
7). |n aceast` situa]ie [i \n acest caz poporul se afla sub directa
conducere a lui Dumnezeu. El constituia \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu. De aceea, \n epoca judec`torilor Ghedeon [i Samuel refuz`
conducerea poporului pe motiv c` Dumnezeu este conduc`torul
lui (Judec`tori 8, 7 [i 23). {i dup` instaurarea regalit`]ii, Dum-
nezeu r`m=ne adev`ratul [i supremul rege-\mp`rat. Regii erau
ale[i [i un[i la indicarea lui Dumnezeu, conduc=nd poporul ca
reprezentan]i ai Lui. Profe]ii extind no]iunea \mp`r`]iei lui Is-
rael, ar`t=nd c` Dumnezeu nu este numai al unui singur popor, ci
al \ntregii lumi (Isaia 44, 6; Daniel 33). Faptul c` Dumnezeu \l
conduce pe poporul Sù, locuind \n mijlocul lui [i pedepsindu-l
ori de c=te ori c`lca voia Sa, ne\ndeplinind prescrip]iile legii di-
vine, dovede[te c` \n Vechiul Testament \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu constituie o realitate prezent` [i p`m=nteasc`. Dar au venit
asupririle [i \nrobirile poporului ales. |n acest caz \mp`r`]ia lui
Dumnezeu nu mai putea fi socotit` ca o realitate prezent`, ci
Capitolul unu
190
devine o a[teptare \n viitor, c=nd Domnul va restabili na]ional [i
politic pe poporul Sù, c=nd du[manii vor fi \nvin[i, iar poporul
lui Dumnezeu va deveni din nou ales [i sl`vit. Vedem de aici
caracterul viitor [i na]ional al \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Exist`
\ns` la profe]i [i ideea \mp`r`]iei mesianice, c=nd satana [i rùl
din lume vor fi birui]i, \ntemeindu-se definitiv dreptatea [i voia
lui Dumnezeu, \n zilele de pe urm`, c=nd va avea loc judecata
definitiv` a lui Dumnezeu. Aceasta este ziua Domnului (Isaia
2, 211; Ieremia 22, 11; Miheia 4, 47). |mp`r`]ia mesianic` a
primit \ns` de-a lungul vremii o interpretare material`,
p`m=nteasc`. Mesia este Fiul lui David, El va restabili \mp`r`]ia
davidic` ideal`, care const` \n prosperitate material` [i st`p=nirea
definitiv` a poporului ales peste popoarele lumii.
|n Noul Testament M=ntuitorul acord` \mp`r`]iei lui Dumne-

zeu un nou caracter, dep`[ind caracterul p`m=ntesc na]ional [i
resping=nd ideea \mp`r`]iei davidice ideale aduc`toare de
prosperitate material`, \ncet`]enit` \n con[tiin]a conduc`torilor
poporului [i a cona]ionalilor Sì. |mp`r`]ia lui Dumnezeu sau
\mp`r`]ia cerurilor pe care o inaugureaz` Iisus are \n primul r=nd
un caracter spiritual: |mp`r`]ia mea nu este din lumea aceasta
(Ioan 18, 36) spune Domnul at=t de clar procuratorului roman,
care judec=ndu-L, vroia s` se conving` asupra eventualului pericol
pe care \l prezenta acuza]ia ce I se aducea lui Iisus c` s-ar fi
proclamat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai \nainte
Apostolilor [i mul]imii s` nu fie prea \ngrijora]i [i obseda]i \n
exclusivitate de bunurile materiale ale vie]ii de aici [i de acum,
ci s` caute mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [i
toate celelate li se vor adùga (Matei 6, 33). Acest caracter nou,
spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu constituie de altfel \ns`[i
tema \nv`]`turii lui Iisus [i se concretizeaz` \n faptele Sale. El
[i-a \nceput activitatea cu cuvintele: Pocì]i-v` c` s-a apropiat
\mp`r`]ia cerurilor (Matei 4, 17). Schimba]i-v`, adic`, modul
de a g=ndi [i a sim]i, \nnoindu-v` via]a, primind \n suflete
\mp`r`]ia lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc` pe m`sur` s`
v` fac` fiii P`rintelui ceresc. De aceea, cuv=ntul lui Iisus este
cuv=ntul \mp`r`]iei (Matei 13, 19), iar Evanghelia sau Vestea
cea bun` pe care o aduce El \n lume este Evanghelia \mp`r`]iei
iar faptele s`v=r[ite de El sunt roadele ei: {i a str`b`tut Iisus
toat` Galileia, \nv`]=nd \n sinagogi [i propov`duind Evanghelia
\mp`r`]iei [i vindec=nd toat` boala [i toat` neputin]a \n popor
(Matei 4, 23).
191
De aici vedem c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu propov`duit` de
Iisus este o realitate prezent` [i reprezint` lupta \mpotriva lui
satan \n scopul \ntemeierii noii ordini \n lume. Ea este \n acela[i
timp o lucrare a Duhului Sf=nt, care restaureaz` ordinea crea]iei
lui Dumnezeu, sfin]ind lumea: {i dac` eu cu Duhul lui Dumne-
zeu scot demoni, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dumnezeu
(Matei 12, 28). Av=nd un caracter restaurator al ordinei \n lume,
aceast` \nnoire \ncepe \ns` cu via]a duhovniceasc` a oric`rui om.
Fariseilor dornici s` afle c=nd va veni \mp`r`]ia lui Dumnezeu,
Iisus le descopere c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu este \nlùntrul
vostru (Luca 17, 21). Desigur, ei a[teptau o \mp`r`]ie mesianic`
lumeasc`, aduc`toare de bel[ug material, de aceea vor r`m=ne
foarte surprin[i c=nd Iisus le recomand` s` \ntoarc` privirile spre
interiorul vie]ii lor suflete[ti [i s` descopere acolo, \n ad=ncul
tainic ai inimii r`d`cinile, esen]a, sau germenele \mp`r`]iei lui
Dumnezeu. S` cure]e adic` din sufletul lor tot noroiul p`catelor
[i al f`r`delegilor de tot felul (Marcu 7, 2122), care le \ntineaz`
via]a, [i cu bucurie s` descopere comoara de mare pre], sau
m`rg`ritarul ce st` ascuns, pus acolo de Creatorul \nsu[i, atunci
c=nd a s`dit \n sufletul omului chipul sù, pentru a-I sem`na,
precum un fiu cu P`rintele sù. A s`dit atunci \n sufletul omului
iubirea, libertatea, ra]iunea, dreptatea [i bun`tatea pentru a fi
capabil s` realizeze \n lume \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Dar toate
aceste z`c`minte de mare pre] au fost \ntunecate de zgura
p`catului. De aceea, \n m`sura \n care cur`]im noroiul [i zgura,
apare str`lucirea chipului lui Dumnezeu \n noi, care lumineaz`
cu putere \n lumea b=ntuit` [i ap`sat` de nedreptate [i p`cat.
Dar nu numai \n vorbirea direct`, ci [i \n vorbirea indirect`,
adic` \n parabole, M=ntuitorul ne descopere modul \n care
\mp`r`]ia lui Dumnezeu p`trunde [i se dezvolt` \n sufletele
noastre. Astfel, \mp`r`]ia cerurilor o primim prin cuv=ntul lui
Dumnezeu care rode[te prin credin]` \n faptele bune specifice
\mp`r`]iei. |n pilda neghinei, Domnul face deosebire \ntre fiii
\mp`r`]iei [i fiii celui rù, iar \n pilda grùntelui de mu[tar [i
cea a azimei, ne arat` cum cre[te [i se dezvolt` \n lume \mp`r`]ia
lui Dumnezeu. |n pilda comorii ascuns` \n ]arin`, ca [i \n cea a
m`rg`ritarului de mare pre], Domnul arat` bucuria pe care o simt
sufletele care au g`sit \mp`r`]ia lui Dumnezeu, \nc=t renun]` la
toate pentru a r`m=ne pe mai departe \n posesia ei. Pilda n`vodului
ilustreaz` faptul c` la sf=r[itul veacurilor cei rì vor fi desp`r]i]i
de cei drep]i, asemenea pe[tilor buni de cei rì, prin[i cu acela[i
n`vod (Matei 13, 153). Iar \n mai multe pilde ne vorbe[te
Capitolul unu
192
Domnul despre a doua Sa venire la sf=r[itul veacurilor (vezi Matei
cap. 25).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tablourile (pictura) re-
prezent=nd aceste parabole.
Inaugurat` de Iisus prin cuv=nt [i fapt`, \mp`r`]ia lui Dum-
nezeu se dezvolt` \n Biseric`, prin lucrarea sfin]itoare a Duhului.
Accentu=nd aspectul spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu, Sf=ntul
Apostol Pavel indic` aceast` nou` dimensiune a ei, ar`t=nd c` ea
este pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17).
Aceasta este de altfel marea descoperire pe care o f`cuse mai
\nainte Iisus lui Nicodim \n miez de noapte, pentru a aduce o
str`fulgerare de lumin` \n sufletele tuturor celor ce vor deveni
fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu: De nu se va na[te cineva din ap`
[i din Duh, nu va putea s` intre \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan
3, 5). |mp`r`]ia Duhului se realizeaz` \n Biseric`. Prin lucrarea
Sf=ntului Duh \n Biseric` se continu` opera m=ntuitoare a lui
Hristos cel \nviat [i \n`l]at \n m`rire ve[nic`. Aici renasc la o
via]` nou` [i se sfin]esc fiii \mp`r`]iei. Ea este Biserica lui Dum-
nezeu pe care Hristos a c=[tigat-o cu scump s=ngele Sù (Fapte
20, 28), ca s` o sfin]easc` Biseric` sl`vit`, neav=nd pat`, nici
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci fiind sf=nt` [i f`r` prihan`
(Efeseni 5, 27). Ea este Trupul Sù tainic (I Corinteni 12, 27),
iar to]i cei care prin ap` [i prin duh devin membrii Bisericii,
sunt \n acela[i timp [i fiii \mp`r`]iei Duhului. Dar, dup` cum am
v`zut \n pilda n`vodului, numai cei drep]i, adic` numai cei care
necontenit se str`duiesc s`-[i sfin]easc` mereu via]a prin pacea,
dreptatea [i bucuria Duhului sunt vrednicii mo[tenitori ai
\mp`r`]iei, fiindc` \mp`r`]ia Iui Dumnezeu se ia cu asalt [i nu-
mai cei ce se silesc o vor r`pi (Matei 11, 12). De aceea, nimeni
care pune m=na pe plug [i caut` \napoi, nu este potrivit (vrednic)
pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Luca 9, 62).
|mp`r`]ia Iui Dumnezeu, spiritual` [i ve[nic`, inaugurat` de
Iisus [i dezvoltat` \n Biseric` prin lucrarea Duhului Sf=nt, se va
des`v=r[i \n veacul viitor, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate
(I Corinteni 15, 28). M=ntuitorul ofer` fericirea \mp`r`]iei ve[-
nice celor s`raci cu duhul (smeri]i) [i celor prigoni]i pentru
dreptate (Matei 5, 3 [i 10), iar \n rug`ciunea Tat`l nostru ne-a
\nv`]at s` cerem P`rintelui ceresc: vie \mp`r`]ia Ta (Matei 6,
10). Cerem, adic` s` se coboare \n aceast` lume Ierusalimul
ceresc (Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a \nlocui toate
f`r`delegile existente \n lume printr-un cer nou [i p`m=nt nou
(Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru totdeauna dreptatea
lui Dumnezeu. Dar p=n` atunci, p=n` c=nd Domnul va veni s`
193
statorniceasc` definitiv \mp`r`]ia Sa pe p`m=nt, a[a cum a
f`g`duit, necontenit rug=ndu-ne [i str`duindu-ne s` cerem [i s`
facem ca pacea, dreptatea [i bucuria \n Duhul Sf=nt s` nu ne
p`r`seasc` nici \n acest veac...
Din cele p=n` aici tratate vedem c` \n Vechiul Testament
\mp`r`]ia lui Dumnezeu avea la \nceput un \n]eles de prezent [i
p`m=ntesc: Dumnezeu este \n mijlocul poporului Sù pe care \l
conduce dup` voia Sa. |n timpul asupririlor strìne, \mp`r`]ia
lui Dumnezeu prime[te un caracter viitor [i na]ional, iar venirea
lui Mesia \nseamn` \ntemeierea \mp`r`]iei davidice ideale,
aduc`toare de prosperitate material`. Profe]ii interpreteaz`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \ntr-un sens spiritual, extinz=nd-o [i la
alte popoare, iar \n zilele de pe urm` Mesia va birui rùl [i pe
satan, \ntemeind definitiv dreptatea lui Dumnezeu.
|n Noul Testament \mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter
spiritual, prezent [i viitor, fiind inaugurat` de Iisus, dezvoltat`
prin ac]iunea sfin]itoare a Duhului \n Biseric` [i des`v=r[it` \n
veacul viitor.
8. Aplicarea
Constituind tema predicii M=ntuitorului, \mp`r`]ia lui Dumne-
zeu predicat` direct [i indirect (prin parabole) de El, alc`tuie[te
pericopele evanghelice, r=nduite s` fie citite [i t`lm`cite \n multe
din duminicile anului bisericesc.
A[a cum harul divin izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni se
transmite prin Sfintele Taine, cu prilejul oficierii lor preotul d`
binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi: Binecuv=ntat` este
\mp`r`]ia Tat`lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acum [i pururea
[i \n vecii veciilor.

Indica]i duminicile \n care pericopele evanghelice au ca tem`
\mp`r`]ia lui Dumnezeu.
Ar`ta]i \n]elesul \mp`r`]iei lui Dumnezeu din textul
Evangheliei dup` Matei, capitolul 25.

--
194
Parabolele M=ntuitorului

Capitolul unu
Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-

tuitorul le vorbea celor ce-L ascultau [i doreau s` devin` membrii
sau fiii acestei \mp`r`]ii, \ntr-o form` direct` [i \ntr-o form` in-
direct`.

Forma indirect` prin care Domnul se adresa ascult`torilor Sì
erau parabolele sau pildele, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.

Parabolele M=ntuitorului numite [i pilde constituie un mod de
transmitere a \nv`]`turii prin compara]ie, sau asem`nare. Ele sunt
istorioare luate din realitatea inconjur`toare, spre a exprima prin
asem`nare un adev`r de credin]` sau o \nv`]`tur` moral` pentru
cei dornici s` devin` membri \mp`r`]iei cerurilor. Parabola este
o istorioar` imaginar` alc`tuit` din fapte obi[nuite ale vie]ii, \n
cadrul unei perfecte realit`]i, cu scopul de a desprinde din
compara]ie o \nv`]`tur` moral` (M. Lepin).
Av=nd ca tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu, parabolele M=ntui-
torului \n num`r de 33, au dup` con]inut trei aspecte:
1. Parabole dogmatice, privind \nv`]`tura despre \mp`r`]ia
lui Dumnezeu. A[a este parabola sem`n`torului, a neghinei, etc.
2. Parabole morale, care arat` cum trebuie s` se comporte
fiii \mp`r`]iei. A[a este parabola samarineanului milostiv, a fiului
risipitor, a celor doi datornici etc.
3. Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului.
A[a este pilda talan]ilor, a celor zece fecioare, a nun]ii fiului de
\mp`rat etc.
Parabolele sau pildele ne ofer` posibilitatea de a \n]elege
mai u[or variatele ei aspecte, ca [i modul \n care oricine poate
deveni membru sau fiu al \mp`r`]iei.
195
Astfel, cuv=ntul lui Dumnezeu este asemenea semin]ei care
cade pe p`m=nt [i care se dezvolt` spre \mp`r`]ia lui Dumnezeu
\n func]ie de p`m=ntul \n care cade, adic` de sufletul care o pri-
me[te.
Membrii \mp`r`]iei sunt to]i aceia care se socotesc ca atare,
asemenea n`vodului care prinde pe[ti mari [i mici, sau asemenea
neghinei crescut` \n gr=u. Pot fi [i cei drep]i, ca [i cei nedrep]i;
cei buni, ca [i cei rì. Dar numai p=n` la seceri[. Atunci se vor
desp`r]i unii de al]ii. O alt` pild` asem`n`toare accentueaz`
acela[i fapt, ar`t=nd c` mo[tenitorii \mp`r`]iei vor fi aceia care
vor face roadele ei (pilda lucr`torilor celor rì din vie Matei
21, 3343). Dar [i cei rì, nedrep]ii, vame[ii [i p`c`to[ii pot avea
chiar \nt=ietate \n \mp`r`]ia cerurilor, dac` se cìesc de p`catele
lor [i \[i schimb` via]a p`c`toas` de alt`dat`. Vedem aceasta din
pilda fra]ilor chema]i s` lucreze \n via tat`lui lor (Matei 21, 28
31). |n cer mai mare este bucuria pentru \ntoarcerea unui p`c`tos
dec=t pentru 99 de drep]i. Iar P`rintele ceresc a[teapt` pe fiul
risipitor [i caut` oaia [i drahma pierdut` (Luca cap. 15) Dar numai
cei ce fac roade bune sunt cu adev`rat mo[tenitorii \mp`r`]iei
ve[nice. Ceilal]i vor fi judeca]i afar`, asemenea fecioarelor
ne\n]elepte, sau a celor care nu [i-au \nmul]it talan]ii cu care i-a
\nzestrat Dumnezeu (Matei 25, 1430), sau a smochinului
neroditor. La fel [i cei ce nu vor s`v=r[i fapte de binefacere fa]`
de semenii afla]i \n suferin]` [i \n nevoi (Matei 25, 3156). |n
concret, iubirea noastr` fa]` de Dumnezeu este direct propor-
]ional` cu iertarea ce ne vine din partea Lui (Pilda celor doi
datornici Luca 7, 4047). Noi avem datoria s` cultiv`m iubirea
fa]` de orice om, asemenea samarineanului milostiv, s` cultiv`m
\n]elepciunea, asemenea economului nedrept, s` st`ruim \n ru-
g`ciune asemenea femeii v`duve fa]` de judec`torul nedrept (Luca
18, 18), s` urm`m pilda smereniei vame[ului [i s` evit`m p`catul
m=ndriei. S` nu ne adun`m bunuri materiale peste necesarul vie]ii,
av=nd \n vedere exemplul negativ al bogatului c`ruia i-a rodit
]arina; s` ducem o via]` cump`tat`, plini de milostivire fa]` de
cei afla]i \n lips`, lu=nd aminte [i \n acest caz la exemplul negativ
al bogatului nemilostiv fa]` de s`racul Laz`r. Pilda lucr`torilor
din vie ofer` imaginea \mp`r`]iei cerurilor, dob=ndit` \n func]ie
de faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`. Ea este oferit` de P`rintele
ceresc tuturor celor ce s-au ostenit, indiferent \n care ceas al vie]ii
au \nceput lucrul...
Pe de alt` parte, \mp`r`]ia lui Dumnezeu cre[te [i se dezvolt`
\n interiorul tainic al sufletului, asemenea grùntelui de mu[tar,
care se transform` \n copac mare, cu multe ramuri, unde p`s`rile
Capitolul unu
196
\[i fac cuiburi. Tot \n interiorul sufletului \mp`r`]ia se dezvolt`
asemenea aluatului care dospe[te toat` fr`m=nt`tura, precum [i a
bucuriei comorii ascunse \n ]arin` [i a negustorului care a g`sit
m`rg`ritarul de mult pre], v=nz=nd totul pentru a cump`ra ]arina
[i, respectiv, m`rg`ritarul.
Pilda celor chema]i la cin` (Luca 14, 1625) ca [i a nun]ii
fiului de \mp`rat (Matei 22, 114) arat` c` \mp`r`]ia cerurilor va
fi oferit` celor chema]i de la r`sp=ntiile drumurilor, fiindc`
cei chema]i mai \nt=i au refuzat s` vin`... To]i trebuie s` a[tepte
\mp`r`]ia lui Dumnezeu venind cu putere, cu candela credin]ei
mereu aprins`, asemenea fecioarelor \n]elepte [i cu inima bun`,
asemenea slugii care \[i a[teapt` st`p=nul, ne[tiind la ce straj` a
nop]ii va veni...
Se pune \ntrebarea: De ce M=ntuitorul a adoptat vorbirea \n
pilde? Se apreciaz` c` Domnul a fost for]at prin lipsa de
\n]elegere a mul]imilor [i prin reaua voin]` a fariseilor s`-[i
ascund` cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care le
las` la \n]elegerea ascult`torilor sì, nedesf`c=ndu-le de \nveli[ul
lor enigmatic dec=t \n cercul apropia]ilor (prietenilor) Sì (Jo-
seph Huby). De fapt, \n ]`rile r`s`ritene oamenii vorbesc des \n
pilde, c`ci vorbirea \n pilde este atr`g`toare, cald` [i plin` de
via]`, cum este la noi vorbirea \n proverbe... Prin vorbirea \n
pilde M=ntuitorul putea s` biciuiasc` mai lesne [i mai ustur`tor
pe potrivnicii Sì [i pe cei n`r`vi]i de p`cate, f`r` ca ei s` se
simt` direct atin[i, [i deci s` aib` dreptul s` se ridice asupra Lui
cu cuvinte grele, sau cu amenin]`ri... Vorbind \n pilde, M=ntui-
torul e sigur ca va fi \n]eles de to]i cei care pe l=ng` auz [i v`z,
mai au [i o inim` curat`, \nclinat` spre Dumnezeu, iar pe ceilal]i
nu-i va sminti.
Intui]ia se poate face ar`t=nd mai multe tablouri cu scene
care reprezint` parabolele M=ntuitorului.
Din cele de mai sus re]inem c` parabolele M=ntuitorului
apar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un gen propriu, plin
de simplitate, de naturale]e, realism [i neasemuit` ad=ncime. De[i
luate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i tainice
[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cum
tema predicii Sale este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsul
parabolelor putem re]ine \n rezumat descoperirea pe care M=ntu-
itorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \mp`r`]ia lui
Dumnezeu sunt chema]i to]i oamenii, indiferent de na]ionalitate,
197
sex, ras`, sau gradul de p`c`to[enie. Cei bolnavi au nevoie de
doctor, a[a c` cei nedrep]i [i cei p`c`to[i sunt chema]i \n primul
r=nd la leacul vindec`tor oferit de iubirea lui Dumnezeu. Cei care
devin membrii \mp`r`]iei trebuie \ns` s` arate iubire sincer`,
dezinteresat` [i jertfelnic` fa]` de orice om; s`-[i \nmul]easc`
\n]elepciunea [i darurile cu care i-a \nzestrat Dumnezeu; s` fie
smeri]i \n fa]a lui Dumnezeu [i plini de \ndurare fa]` de semenii
afla]i \n lipsuri; s` nu-[i adune avu]ii prisositoare pe cale
necinstit`; s` le foloseasc` \n mod egoist [i s` nu le devin` robi,
ci s` caute mai \nt=i bunurile spirituale [i ve[nice, jertfind totul
pentru dob=ndirea lor.
8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor [i pentru \nv`]`mintele pe care le tragem
din parabolele Domnului, ele au intrat \n cultul divin public,
devenind pericope evanghelice duminicale, \nc=t chiar [i dumi-
nicile sunt cunoscute dup` numele parabolei (Duminica sem`-
n`torului, a vame[ului [i fariseului, a talan]ilor, a fiului
risipitor, etc.).
--
Se vor lectura mai multe parabole din cele r=nduite de Biseric`
s` fie citite ca pericope evanghelice, \n cadrul Sfintei Liturghii.
Parabola sem`n`torului

Dup` cum [tim, tema predicii M=ntuitorului este \mp`r`]ia lui
Dumnezeu. Ea a fost expus` sub o form` direct`, fiind oferit`
sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc pentru dreptate; [i
Capitolul unu
198
\nv`]=ndu-ne s` o cerem [i noi s` vie, atunci c=nd ne adres`m \n
rug`ciune P`rintelui ceresc. Aceea[i tem` a \mp`r`]iei cerurilor
a fost propov`duit` de M=ntuitorul sub o form` indirect`, prin
parabolele sau pildele Sale.
Una din primele parabole rostite de M=ntuitorul av=nd ca
tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu este parabola sem`n`torului.

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la parabola sem`n`torului,
v`z=nd textul pericopei [i explicarea lui.

Textul pericopei dup` Evangheliile Sinoptice {i le-a grìt
lor multe, \n pilde, zic=nd: iat`, a ie[it sem`n`torul s` semene
s`m=n]a sa. {i sem`n=nd el, unele au c`zut l=ng` cale, [i au venit
p`s`rile cerului [i le-au m=ncat. Iar altele au c`zut pe pietri[,
unde nu aveau p`m=nt mult, [i \ndat` au r`s`rit, pentru c` nu
aveau p`m=nt ad=nc; [i r`s`rind soarele s-au p`lit; [i neav=nd
r`d`cin` s-au uscat (Matei 13, 37). Iar altele au c`zut \ntre
spini, [i au crescut spinii [i le-a \n`bu[it [i n-au dat rod. Iar altele
au c`zut pe p`m=ntul cel bun [i \n`l]=ndu-se [i cresc=nd, au dat
rod [i au adus: una treizeci, alta [aizeci, alta o sut` (Marcu 4,
78). ...{i L-au \ntrebat ucenicii Lui, zic=nd: ce \nseamn` pilda
aceasta? Iar El a zis... pilda aceasta \nsemneaz`: s`m=n]a este
cuv=ntul lui Dumnezeu; iar cea c`zut` l=ng` cale \nchipuie[te pe
cei care ascult` cuv=ntul, apoi vine diavolul [i ia cuv=ntul din
inima lor, ca nu cumva crez=nd s` se m=ntuiasc`; iar cea de pe
piatr` \nchipuie[te pe cei care, c=nd aud cuv=ntul, cu bucurie \l
primesc, dar neav=nd r`d`cin`, p=n` la o vreme cred, dar \n vreme
de ispit` se leap`d`; iar cea c`zut` \ntre spini \nchipuie[te pe cei
care au auzit cuv=ntul, dar umbl=nd cu grijile [i cu bog`]iile [i
cu pl`cerile vie]ii acesteia, se \n`bu[esc [i nu aduc road`; iar cea
de pe p`m=nt bun \nchipuie[te pe aceia care, auzind cuv=ntul, cu
inim` bun` [i curat` \l ]in [i fac road` \n r`bdare (Luca 8, 915):
unul treizeci [i unul [aizeci [i unul o sut` (Marcu 4, 20).
Explicarea textului |n aceast` pild` M=ntuitorul raporteaz`

s`m=n]a la p`m=ntul \n care ea cade, av=nd \n vedere realit`]ile
cunoscute de ascult`torii Sì.
Primul loc \n care cade s`m=n]a este l=ng` drum. Era firesc
acest lucru, nu din cauza neglijen]ei sem`n`torului, ci a faptului
199
c`, potrivit tradi]iei agricole din }ara Sf=nt`, mai \nt=i se sem`na
[i apoi se ara. P`s`rile cerului din apropiere, dac` nu sunt
alungate, vor m=nca repede s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul nearat,
sau mai \n v`zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,
Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).
Al doilea loc \n care cade s`m=n]a este p`m=ntul pietros. E
vorba de stratul foarte sub]ire de p`m=nt, av=nd un substrat
st=ncos. C`ldura de la suprafa]` face ca s`m=n]a s` se transforme
cu repezeal` \n plant`, dar aceasta neav=nd r`d`cinile \nfipte
ad=nc \n p`m=nt, tot a[a de repede va fi p`lit` [i apoi uscat` de
razele necru]`toare ale soarelui torid.
A treia categorie de sol este cel \nc`rcat cu spini. |n Orient
tufele de m`r`cini sunt foarte prezente \n mijlocul ogoarelor cu
sem`n`tur`. Ace[tia nu cru]` s`m=n]a ce-[i cere dreptul la via]`.
|nainte ca planta s` prind` putere, spinii se extind deasupra ei [i
o sufoc`.
|n sf=r[it, cea de a patra categorie de p`m=nt este cel bun,
cel \n care planta cre[te [i se dezvolt` dup` r=nduiala ei fireasc`,
[i astfel d` rod \nsutit, adic` randamentul maxim.
Problema central` a parabolei nu o formeaz` \ns` p`m=ntul,
ci s`m=n]a, rodirea semin]ei \n diferite forme [i categorii de p`-
m=nt. Iar s`m=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu ( Luca 8, 11).
Sem`n`torul este ca \n pilda neghinei, Fiul Omului (Matei 13,
37).
Pentru a uni toate elementele parabolei, vom ar`ta interde-
penden]a dintre ele. Adic`, modul \n care rode[te cuv=ntul lui
Dumnezeu \n diferitele forme de recep]ionare a lui de c`tre
sufletul omenesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia. M=n-
tuitorul nu pune \n discu]ie nici iscusin]a sem`n`torului [i nici
calitatea semin]ei. |n simbolismul pildei era [i firesc s` aibe
referin]` la sufletul omenesc, \ntruc=t Sem`n`torul este Fiul
Omului, iar s`m=n]a este Cuv=ntul lui Dumnezeu... Acestea sunt
bune prin ele \nsele [i nu comport` nici un fel de dificult`]i.
Dar s` revenim asupra analizei pe care Domnul \nsu[i o face,
privind modul concret de rodire a cuv=ntului lui Dumnezeu \n
sufletele oamenilor. Prima categorie o constituie sufletele
b`t`torite, dure, nereceptive la puterea [i lucrarea cuv=ntului cel
viu al lui Dumnezeu. |n aceast` categorie intr` to]i cei ce ascult`
sau citesc cu superficialitate cuv=ntul. Sau cei ce v`d numai arta
cuv=ntului, nu [i duhul lui. Sau cei care cerceteaz` litera [i nu
duhul, sau chiar [i cei care cerceteaz` duhul, dar nu se las`
p`trun[i de sfin]enia lui \n via]a lor. Pot fi apoi chiar vestitorii
cuv=ntului, sau chiar savan]i \n cercetarea lui, f`r` ca cuv=ntul
Capitolul unu
200
lui Dumnezeu s` se adreseze \n primul r=nd inimii pe care s` o
\nnoiasc` prin rodirea lui, ci r`m=ne doar un exerci]iu al ra]iunii
reci [i dure, care se informeaz`, analizeaz` chiar, dar nu raporteaz`
la via]a sa puterea de via]` \nnoitoare a cuv=ntului. Unii ca ace[tia
vorbesc altora despre cuv=ntul lui Dumnezeu, dar ei r`m=n \n
afara lui. La acerast` nerodire a cuv=ntului \[i aduce contribu]ia,
desigur [i diavolul, aceast` pas`re de prad` care st` mereu la
p=nd`, care r`cne[te ca un leu, cùt=nd pe care s`-l apuce(I
Petru 5 8). U[or ia cuv=ntul din inimile lor, ca nu cumva
crez=nd, s` se m=ntuiasc`(Luca 8, 12).
|n cea de a doua categorie intr` entuzia[tii primitori ai
Cuv=ntului. Zelo[ii dar nestatornicii fii ai \mp`r`]iei. Credin]a
lor r`sare repede, asemenea semin]ei de pe solul rarefiat. Dar
neav=nd r`d`cina \nfipt` ad=nc \n p`m=nt, la vreme de \ncercare
se leap`d`. Entuziasmul lor de alt` dat` u[or este derutat [i apoi
se pierde. |ncerc`rile vie]ii sunt pentru credin]a lor firav`
asemenea razelor ucig`toare ale soarelui dogor=tor pentru planta
f`r` r`d`cini \nfipte \n p`m=ntul care s`-i ofere stabilitatea [i
umiditatea necesar`.
A treia categorie o constituie sufletele dispuse s` primeasc`
cuv=ntul, dar nu reu[esc, asemenea plantei ce nu poate r`zbate
printre spini [i buruieni. Sub numele spinilor este redat` \n
Evanghelie triada: grijile, bog`]iile [i pl`cerile vie]ii. Asemenea
spinilor, acestea sufoc` rodirea cuv=ntului, fiindc` atenteaz` la
via]a [i puterea lui. Grijile, bog`]iile [i pl`cerile obsedante ale
vie]ii reprezint` pe mamona. Iar cuv=ntul \[i pierde rodirea,
fiindc`, a[a cum ne-a ar`tat M=ntuitorul cu alt prilej, sufletul nu
poate sluji lui Dumnezeu [i lui mamona... P`rin]ii ascetici mereu
atrag aten]ia c` nici rug`ciunea ca [i comuniune a inimii cu Dum-
nezeu nu poate fi curat` at=t timp c=t se afl` sub obsesia grijilor,
bog`]iei [i pl`cerilor. {i unde rug`ciunea nu este curat`, nu poa-
te rodi nici cuv=ntul.
Doar a patra categorie a semin]ei va aduce rodul cuvenit [i
a[teptat. Din nefericire numai o p`trime din sufletele oamenilor
primesc cu bucurie sf=nt` cuv=ntul [i el devine roditor. {i cea de
a doua categorie a primit cu mult entuziasm cuv=ntul, dar acesta
nu a rodit. L-au primit \ntr-adev`r dar cu zel frivol, nu cu bucuria
sf=nt` a statorniciei. Numai prin aceast` bucurie sf=nt` a
statorniciei inima care prime[te cuv=ntul va fi curat` [i bun`, iar
rodirea cuv=ntului va fi \ntru r`bdare, nu spontan`, trec`toare [i
pieritoare... Cuv=ntul va fi astfel viu [i lucr`tor(Evrei 4, 12),
duh [i via]`(Ioan 6, 63). Primul lui rod va fi credin]a. Ea este
din auzire, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani
201
10, 17). Cei care au auzit vorbirea Sf=ntului Apostol Petru la
Cincizecime au primit cu dragoste cuv=ntul(Fapte 2, 41) [i s-au
pocìt, au regretat adic` p`catele de alt` dat`, devenind f`pturi
noi. Inima lor s-a cur`]it prin harul lui Dumnezeu. A devenit o
inim` bun`. Din ea nu au mai ie[it g=ndurile rele, desfr=n`rile,
adulterul, uciderile, asupririle, vicle[ugurile, \n[el`ciunea,
necump`tarea, invidia, hula, trufia... (Marcu 7, 2122), ci roada
Duhului Sf=nt spre care i-a condus cuv=ntul, adic`: dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, facerea de bine, credin]a,
bl=nde]ea, cump`tarea... (Galateni 5, 22).
Acestea toate rodesc \n r`bdare, asemenea semin]ei care
devine plant` roditoare. A[a cum exist` o perioad` de la sem`nat
[i p=n` la culesul roadelor, [i agricultorul o a[teapt` \ntru r`bdare,
tot a[a cuv=ntul aduce rodul duhului prin st`ruin]a celor ce l-au
primit \n inimile lor. Roadele sunt \ns` diferite, ne arat` pilda.
Unii treizeci, al]ii [aizeci, al]ii o sut`. Fiecare cu talantul lui.
Esen]ial este s` punem talantul \n ac]iune, \n lucrare, pentru a
putea oferi roadele, st`p=nului de al c`rui Cuv=nt ne-am
\nvrednicit prin harul [i bun`tatea Lui.
Cum ne red` parabola sem`n`torului imaginea \mp`r`]iei lui
Dumnezeu? (Prin imaginea sem`n`torului care este Domnul Iisus
Hristos. Apoi prin rodirea sau nerodirea cuv=ntului lui Dumne-
zeu \n sufletul celor ce \l ascult`). |n c=te categorii se \mparte
p`m=ntul sau locul unde cade s`m=n]a, sau cuv=ntul lui Dumne-
zeu [i ce situa]ii suflete[ti reprezint`? (Mai \nt=i s`m=n]a
sem`nat` l=ng` cale reprezint` cuv=ntul sem`nat \n sufletele ce
nu-l \n]eleg [i venind diavolul, \l r`pe[te. Apoi s`m=n]a sem`nat`
pe pietri[, care \ncol]e[te la \nceput, dar neput=nd avea r`d`cin`,
se usuc`. E vorba de necazurile [i persecu]iile ce se fac pentru
cuv=ntul lui Dumnezeu, determin=ndu-l pe cel ce l-a primit la
\nceput cu entuziasm [i mare bucurie, s` renun]e la el. Iar \n al
treilea r=nd este vorba de terenul de spini care \n`bu[` s`m=n]a.
Acestea sunt grijile veacului, \n[el`ciunea bog`]iei [i dulce]ile
(pl`cerile) vie]ii acesteia (Luca 8, 14), care fac cuv=ntul neroditor.
Numai cea de a patra categorie reprezint` p`m=ntul bun, care
aduce road` dup` putin]ele fiec`ruia \ntru r`bdare (Luca 8, 15).
Capitolul unu
202
8. Aplicarea
Datorit` frumuse]ii ei, aceast` pild` constituie pericopa
evanghelic` a duminicii a 21-a dup` Rusalii. C`z=nd \n anotimpul
de toamn`, ofer` [i cadrul necesar \n]elegerii ei mai depline.
Pericopa se mai cite[te [i cu prilejul Tedeum-ului de \nceput
de an la [colile de \nv`]`m=nt teologic, oferind \n acest fel un
moment de medita]ie asupra necesit`]ii preg`tirii ogorului
sufletesc pentru primirea cuv=ntului lui Dumnezeu [i a-l face
roditor.
--
Se va reciti pilda, urm`rindu-se atent interpretarea ei.
Parabola fiului risipitor

4. Leg`tura cu lec]ia trecut` sau cu cuno[tin]ele

anterioare
{tim c` M=ntuitorul \n activitatea Sa mesianic` a fost adesea
acuzat c` se apropie [i m`n=nc` al`turi de p`c`to[i [i de vame[i.
{i \ntr-adev`r, a[a era. Motivul era \ns` simplu, [i l-a repetat ori
de c=te ori a fost cazul, ar`t=nd c` nu au trebuin]` cei s`n`to[i
de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12). Pentru a \n]elege mai
bine aceasta, cu alt prilej le-a spus mai multe pilde.

Aceasta este pilda fiului risipitor la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
203
6. Dirijarea \nv`]`rii. Comunicarea noilor
cuno[tin]e
Textul pericopei {i a spus: un om avea doi fii; [i a zis cel
mai t=nar tat`lui sù: tat`, d`-mi partea de avu]ie ce mi se cade.
{i le-a \mp`r]it avu]ia. {i nu dup` multe zile, adun=nd toate, fiul
cel t=n`r s-a dus \ntr-o ]ar` \ndep`rtat` [i acolo a risipit toat`
avu]ia sa, vie]uind \n desfr=n`ri. {i cheltuind el toate, s-a f`cut
foamete mare \n acea ]ar` [i el a \nceput s` duc` lips`. {i merg=nd
s-a alipit de unul din locuitorii ]`rii aceleia [i acela l-a trimis la
]arinele sale s` pasc` porcii. {i dorea s`-[i sature p=ntecele din
ro[covele ce m=ncau porcii, [i nimeni nu-i d`dea. {i venindu-[i
\n sine a zis: c=]i arga]i ai tat`lui meu sunt \ndestula]i de p=ine,
iar eu pier aici de foame! Scula-m`-voi [i m` voi duce la tat`l
meu [i voi zice: tat`, am gre[it la cer [i \naintea ta. {i nu sunt
vrednic s` m` numesc fiul tù. F`-m` ca pe unul din arga]ii tì.
{i scul=ndu-se a venit la tat`l sù. {i \nc` de departe fiind, l-a
v`zut pe el tat`l lui [i i s-a f`cut mil` [i alerg=nd, a c`zut pe
grumazul lui [i l-a s`rutat. {i i-a zis fiul: tat`, am gre[it la cer [i
\naintea ta [i nu mai sunt vrednic s` m` numesc fiul tù. {i a zis
tat`l c`tre slugile sale: aduce]i haina cea dint=i [i-l \mbr`ca]i [i
da]i inel \n m=na lui [i \nc`l]`minte \n picioarele lui. {i aduc=nd
vi]elul cel \ngr`[at, junghiindu-l [i m=nc=nd, s` ne veselim; c`
fiul acesta mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat. {i au
\nceput s` se veseleasc`. Iar fiul cel mare era la ]arin`; [i cum a
venit [i s-a apropiat de cas`, a auzit c=ntece [i jocuri. {i chem=nd
pe una din slugi a \ntrebat: ce sunt acestea? Iar ea a zis: fratele
tù a venit [i a junghiat tat`l tù vi]elul cel \ngr`[at, pentru c`
s`n`tos l-a primit. {i s-a m=niat acela [i nu voia s` intre, iar tat`l
lui ie[ind, \l ruga. Iar el r`spunz=nd a zis tat`lui sù: tat`, de
at=]ia ani \]i slujesc [i niciodat` porunca ta nu am c`lcat [i mie
niciodat` nu mi-ai dat m`car un ied, ca s` m` veselesc cu prietenii
mei; iar c=nd veni acest fiu al tù, care ]i-a m=ncat avu]ia cu
desfr=natele, ai \njunghiat vi]elul cel gras. Iar el a zis: fiule, tu
\n toat` vremea e[ti cu mine [i toate ale mele, ale tale sunt, dar
se c`dea s` ne veselim [i s` ne bucur`m c`ci fratele tù acesta
mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat (Luca 15, 1132).
Explicarea textului Dup` cum vedem, \n prim planul pericopei

este fiul risipitor.
Fiul risipitor, care [i-a cheltuit toate bunurile cu care l-a
\nzestrat Dumnezeu, ajung=nd \ntr-o stare umilitoare [i jalnic`,
care duce la destr`marea propriei sale fiin]e. Ajuns \n aceast`
Capitolul unu
204
stare de moarte moral` (duhovniceasc`) era \nvins de puterea
diavolului, care pun=ndu-[i st`p=nire asupra sa, \l domin`,
]in=ndu-l \n cea mai de jos stare a existen]ei... |n sufletul lui se
de[teapt` totu[i acel judec`tor care \l treze[te din adormire... Iar
aceast` trezire a con[tiin]ei \l determin` s`-[i vin` \n sine, s`
priveasc` la sine \nsu[i, s` vad` situa]ia \n care a ajuns, s` o
regrete sincer [i profund. {i astfel \n fa]a lui apare un lumini[
salvator: casa p`rinteasc`! Acolo arga]ii o duc mai bine dec\t el.
Obiectiv cu sine \nsu[i, ia o hot`r=re eroic`: Scula-m`-voi! Aici
nu mai pot sta, fiindc` pier!... {i s-a sculat, [i a pornit pe drumul
salvator al vie]ii [i \ndrept`rii sale. Iar tat`l \l prime[te cu bra]ele
deschise [i \i red` demnitatea pe care a avut-o \nainte, bucu-
r=ndu-se nespus de mult de re\ntoarcerea lui. Sufletul fratelui
celui mai mare se \ntristeaz`. El judec` dup` norma unei drept`]i
rigide. Nu accept` nici iubirea, nici iertarea. Atitudinea tat`lui
sù \l revolt` [i refuz` s` participe la bucuria \nvierii morale a
fratelui sù, pe care de altfel nici nu-l nume[te, \n dialogul cu
tat`l sù, frate, ci fiul tù....
Nu este lipsit` de interes nici atitudinea fiului cel mare, a
fiului ascult`tor de tat`l sù. Vom vedea [i analiza mai
\ndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare c`
avea dreptate c=nd \[i ar`ta indignarea fa]` de c`lduroasa primire
pe care tat`l o face fiului risipitor re\ntors acas`. El se pl=nge
tat`lui c` nici un ied nu a tìat pentru a se veseli cu prietenii sì,
de[i i-a slujit cu devotament, pe c=nd fiul care i-a cheltuit parte
din avu]ia sa, acum c=nd s-a re\ntors acas` pr`bu[it de f`r`delegile
s`v=r[ite, i-a tìat tocmai vi]elul cel gras... Aceasta este dreptatea:
a da fiec`ruia ceea ce i se cuvine, adic` dup` faptele sale. {i care
erau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s` primeasc` dup`
faptele sale, pentru a \mplini dreptatea? Exact ceea ce a cerut
acesta: s` fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, re\ntors la casa
p`rinteasc`, a judecat drept. Dac` l-ar fi rev`zut \n aceast` calitate,
desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-ar fi comp`timit.
Dar p`rintele bun [i iubitor nu a judecat dup` talerele balan]ei
]inut` \n m=n` cu ochii \nchi[i... El a judecat dup` iubirea lui
p`rinteasc`. {i aceasta \l sf`tuia s` nu priveasc` balan]a care s`
judece dup` dreptate, ci s`-[i deschid` bra]ele iubitoare pentru a
str=nge la piept [i a-i da c`ldura sufleteasc`, nu unui oarecare
om revenit din pribegia vie]ii lui, ci fiului sù. Tocmai lui. Nu
s-a uitat la haina lui rupt`, nici la gheata lui tocit` [i str=mbat`
de drumurile bolov`noase pe care a pribegit. Nu i-a analizat nici
faptele, nu a pus \n discu]ie nici chiar reputa]ia lui, pe care fiul
i-a t=r=t-o \n mocirl`. El nu a privit \n acele clipe dec=t pe fiul
205
lui, adic` fiin]a lui \ns`[i. {i at=t. Nimic mai mult. Nu dojana \l
interesa acum, ci salvarea. De aceea nu se m=hne[te, ci se bucur`.
Dac` cumva ar fi primit [tirea c` fiul sù se afl` \ntr-o stare
deplorabil`, desigur l-ar fi pus pe g=nduri [i cu totul alta ar fi
fost judecata lui. Acum \ns` \l are \n fa]a lui. Simplul fapt c` s-a
re\ntors acas` a \nsemnat pentru fiu sunetul rede[tept`rii, iar
pentru tat` bucuria revederii unui mort trezit la via]`.
Dup` cum vedem, pilda, av=nd un caracter moral, ne prezint`
trei tablouri.
Primul tablou ne descrie hot`r=rea nes`buit` a fiului cel mic,
care ie[ind de sub autoritatea patern`, se pierde \n propriile p`cate,
ajung=nd pe culmile disper`rii. Al doilea tablou prezint` cìn]a
[i hot`r=rea lui de a reveni la casa p`rinteasc`, precum [i iubirea
tat`lui, care a[tept=ndu-l, \l prime[te cu bucurie. Al treilea tablou
oglinde[te sup`rarea fratelui celui mai mare, ca [i protestul lui
\mpotriva iubirii ar`tat` de tat`l sù fiului risipitor re\ntors la
casa p`rinteasc`. |n acest caz, tat`l din parabol` este Dumnezeu,
P`rintele ceresc plin de iubire, care nu judec`, nu condamn`, nu
os=nde[te, ci a[teapt` cu \ndelung` r`bdare ca s` ierte [i s`
primeasc` \n bra]ele iubirii p`rinte[ti pe fiul care, de[i s-a
desp`r]it de tat`l sù, apuc=nd \n lumea p`catului [i a mor]ii
morale, r`m=ne totu[i fiul lui, via]` din via]a lui...
S-a \ncercat s` se dea pildei o interpretare simbolic`, nu
lipsit` de interes, privind istoria m=ntuirii neamului omenesc.
Se spune astfel c` tat`l din parabol` este P`rintele ceresc, Dum-
nezeu. Fiul cel r`t`cit sunt neamurile care s-au ab`tut de la iubirea
p`rinteasc` [i au apucat pe drumul p`catului, fapt care le-a dus
\ntr-o situa]ie deplorabil`. Avu]ia pe care tat`l a dat-o fiului
risipitor reprezint` darurile cu care Dumnezeu ne-a \nzestrat la
crea]ie. Risipirea avu]iei primit` de fiul cel mic reprezint` tocmai
aceast` nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a \nzestrat
pe om. Starea deplorabil` \n care a ajuns, datorit` dep`rt`rii de
Dumnezeu [i a risipirii darurilor cu care l-a \nzestrat Creatorul
reprezint` afundarea tot mai mult a omului \n p`cat. Strìnul care
\l angajeaz` pe fiul cel pierdut, p`zitor la porci, este diavolul.
Fiindc` porcii sunt socoti]i animale necurate, a ajunge s` p`ze[ti
porcii reprezint` pentru iudei cea mai de jos pozi]ie la care poate
ajunge cineva. Fiul cel mare reprezint` poporul lui Israel, fidel
[i apropiat de P`rintele ceresc, dar \n acela[i timp invidios pe
fratele sù, care \ntorc=ndu-se, este primit cu iubire [i reconsiderat
ca fiu, nu ca argat de c`tre tat`l sù bun [i iubitor... Darurile cu
care \l prime[te tat`l sù, repun=ndu-l \n demnitatea de la \nceput,
reprezint` darurile Bisericii, care salveaz` via]a oric`rui p`c`tos
Capitolul unu
206
care se cìe[te [i se hot`r`[te s` revin` la iubirea lui Dumnezeu,
\ndrept=ndu-[i via]a.
De ce fiului cel mic, plecat de la casa p`rinteasc`, i se spune:
fiul risipitor, sau cel pierdut? (Fiindc` plec=nd de la casa
p`rinteasc` s-a risipit, s-a pierdut pe sine \nsu[i pe drumurile
vie]ii, \n tot felul de destr`b`l`ri, cu tot felul de prieteni, p=n` a
ajuns \n cea mai deplorabil` situa]ie). Ce l-a determinat s` revin`
la casa p`rinteasc`? (Starea jalnic` \n care se afla). Ce \nseamn`
venirea \n sine? (Trezirea con[tiin]ei ca judec`tor al faptelor
rele, urmat` de hot`r=rea puternic` de \ndreptare). La ce se re-
fer` starea deplorabil` \n care a ajuns fiul risipitor? (La starea de
p`c`to[enie a oamenilor, care nesocotesc filia]ia lor divin`).
Urm`rind re\ntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de revenire
a omului de la p`cat, la dragostea P`rintelui ceresc? ( |n primul
r=nd, recunoa[terea st`rii de p`c`to[enie ca un rù al vie]ii.
Aceasta este urmat` de hot`r=rea eroic` de a p`r`si p`catul care
]i-a creat at=t de mult rù. Apoi, m`rturisirea p`catelor, asemenea
fiului risipitor: tat`, am gre[i la cer [i \naintea ta... |n sf=r[it,
dorin]a nestr`mutat` de a trì via]a dup` voia lui Dumnezeu: pri-
me[te-m` ca pe un argat al tù...). Cum ne m`rturisim noi
p`catele? (Putem s` le m`rturisim direct lui Dumnezeu, a[a cum
o facem \n fiecare zi c=nd rostim Rug`ciunea Tat`l nostru.
Putem apoi s` ne m`rturisim p`catele \n scaunul spovedaniei.
Aici avem \n plus dezlegarea preotului duhovnic [i pov`]uirea
lui de a ne orienta via]a spre virtute [i sfin]enie).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a fiului risipitor este r=nduit` a fi citit` \n
duminica a 34-a dup` Rusalii. Aceast` perioad` se nume[te
perioada Triodului. |ncep=nd cu pericopa cuprinz=nd pilda
vame[ului [i fariseului, precum [i cea cu privire la pocìn]a lui
Zacheu, al`turi de pericopa \ntoarcerii fiului risipitor, aceasta
constituie o perioad` special` de preg`tire duhovniceasc` \n
vederea \nt=mpin`rii Postului Pa[telui. Smerenia [i pocìn]a cu
care, de acum \ncep=nd, se cuvine a le cultiva mereu \n via]a
noastr`, sunt pe prim plan. Dar mai cu seam`, \n Postul Sfintelor
Pa[ti, c=nd se cuvine s` ne m`rturisim p`catele [i s` ne \mp`rt`[im
207
--
de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea p`catelor
[i sfin]enia vie]ii noastre.
Pilda vame[ului [i fariseului
Referindu-ne mai \nainte la rug`ciune, am v`zut ca ea reprezint`
darul lui Dumnezeu oferit sufletului omenesc pentru a-[i putea
ridica sim]`mintele spre cer. Rug`ciunea de adresare c`tre Dum-
nezeu poate fi de laud`, de mul]umire [i de cerere. Ea poate fi
apoi public`, c=nd este f`cut` de \ntreaga ob[te a credincio[ilor,
precum [i particular`, f`cut` de credinciosul aflat singur \n
comuniune cu Dumnezeu.
II. Anun]area temei

Cum trebuie f`cut` rug`ciunea spre a fi bine pl`cut` P`rintelui
ceresc, ne arat` M=ntuitorul \n pilda vame[ului [i fariseului, la
care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Textul pericopei Iat` con]inutul pildei: Doi oameni s-au suit
la templu s` se roage, unul fariseu [i altul vame[. Fariseul st=nd,
a[a se ruga \n sine: Dumnezeule, \]i mul]umesc c` nu sunt ca
ceilal]i oameni: r`pitori, nedrep]i, desfr=na]i, sau ca acest vame[.
Postesc de dou` ori pe s`pt`m=n`, dau zeciuial` din toate c=te
c=[tig. Iar vame[ul departe st=nd, nu vrea nici ochii s`-[i ridice
la cer, ci \[i b`tea pieptul, zic=nd: Dumnezeule, milostiv fii mie
p`c`tosul. Zic vou`, s-a cobor=t acesta mai \ndreptat la casa sa
dec=t acela; c`ci tot cel ce se \nal]` pe sine, se va smeri, iar cel
ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a (Luca 18, 1014).
Explicarea textului Dup` cum vedem, parabola M=ntuitorului

ne prezint` doi oameni, care se roag` \n mod cu totul diferit.
Prezentarea sugestiv` [i plastic` a parabolei ne ajut` s` \n]elegem
mai bine modul de a se ruga, de a-[i \n`l]a sim]`mintele spre cer,
Capitolul unu
208
a dou` categorii de oameni: a fariseilor, care \ntruchipau m=ndria,
[i a vame[ilor, care cu smerenie [i cu cìn]` m`rturiseau lui Dum-
nezeu vinov`]ia faptelor lor, spre a ob]ine milostivirea [i iertarea
P`rintelui ceresc.
Vame[ii, erau agen]i fiscali, care str=ngeau impozitul de la
cona]ionalii lor \n favorul romanilor st`p=nitori. |n aceast` situa]ie
erau necinsti]i, adun=ndu-[i mari profituri [i \n favorul lor. Pen-
tru acest motiv, reprezentan]ii na]iunii [i poporul de r=nd \i
priveau nu numai cu rezerve, ci [i cu dispre], ca pe unii care sunt
\n afara legii lui Dumnezeu, ca adev`rate \ntruchip`ri ale
p`catului. C=nd, \n acele timpuri, doreai s` spui despre cineva
c` este p`c`tos, \l comparai, sau \l identificai cu vame[ii.
La polul opus se afla fariseul, apar]in`tor partidului na]ional
religios, cu mult zel pentru legea [i datinile str`bune. Numele
lor \nseamn` separa]i, fiindc` pretindeau c` se deosebesc
complet de ceilal]i oameni \n \mplinirea aspira]iilor poporului
din care f`ceau parte. Dar ei \mplineau legea numai \n litera ei,
interpret=nd-o mai mult dup` datinile oamenilor, [i nu \n duhul
ei, \n spiritul voin]ei lui Dumnezeu. Erau oric=nd gata s` \nfrunte,
s` dema[te [i s` se ia de piept cu oricine care nu \mplinea ca ei
legea \n liter` [i p=n` \n cele mai mici am`nunte, ca [i datinile
tradi]ionale care o completau. Erau dispre]uitori [i arogan]i cu
mul]imile necunosc`toare ale legii, dar \n acela[i timp erau plini
de m=ndrie, pl`c=ndu-le s` fie mereu \n v`zul, admira]ia [i
aplauzele celor din jur. Din modul \n care ne apar aceste dou`
categorii de oameni, rezulta [i atitudinea lor \n practicarea
rug`ciunii, unul din cel mai \nsemnat act al religiei, ca leg`tur`
sau comuniune cu Dumnezeu. {i aici am v`zut tot doi poli opu[i.
Fariseul se comport` [i \n fa]a lui Dumnezeu cu aceea[i m=ndrie.
Dac` observ`m bine, el nici nu se roag` lui Dumnezeu, ci se
laud` lui Dumnezeu... |n rug`ciunea lui distingem dou` aspecte:
lauda \n fa]a lui Dumnezeu [i dispre]uirea celorlal]i oameni, mai
ales a vame[ului, pe care av=ndu-l al`turi \l ia [i ca termen de
compara]ie.
Pe de alt` parte, vame[ul avea con[tiin]a p`c`to[eniei sale.
Dac` fariseul st`tea \n fa]` cu ochii spre cer, pentru a-i spune lui
Dumnezeu cine este el, ca [i cum Dumnezeu nu ar [ti, vame[ul
plin de cìn]` [i de sinceritate nu avea \ndr`zneala nici privirea
s`-[i ridice spre cer, fiindc` cerul era considerat tronul lui Dum-
nezeu, iar el fiind inundat de p`cate, ap`sat de con[tiin]a
p`c`to[eniei, a vinov`]iei, nu putea dec=t cu smerenie [i pocìn]`
s` [i le recunoasc` [i s` cear` milostivirea P`rintelui ceresc. |n
urma rug`ciunii sale, fariseul nu a primit nimic din partea lui
209
Dumnezeu, fiindc`, de fapt, nici nu a cerut nimic lui Dumnezeu.
S-a prezentat \n locul din fa]a al templului, spre a aduce lui Dum-
nezeu la cuno[tin]` cine este el, a modului \n care a \mplinit el
legea... Vame[ul \n schimb a primit \ndurarea lui Dumnezeu [i a
plecat din templu cu sufletul curat, eliberat de p`cat, prin
milostivirea P`rintelui ceresc, care din \ndurare [i din bun`tate,
i-a alinat tulbur`torul zbucium al sufletului sù.

Ne \ntreb`m acum: ce ne prezint` parabola vame[ului [i
fariseului? (Dou` categorii de oameni [i dou` moduri diferite
de a se ruga lui Dumnezeu). Cum s-a rugat fariseul? (El nici nu
s-a rugat, ci s-a lùdat \n fa]a lui Dumnezeu c` \mpline[te legea).
Dar vame[ul? (S-a cìt plin de smerenie \n fa]a lui Dumnezeu
pentru p`catele sale. El a cerut ca milostivirea lui Dumnezeu s`
\nlocuiasc` dreptatea Lui, care judec` [i pedepse[te pe p`c`tos
dup` fapta sa). A c`rui rug`ciune a fost primit` [i r`splatit` de
Dumnezeu? (A celui care s-a rugat, adic` a vame[ului, fiindc`
Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i \ndur`tor cu cei ce \[i
recunosc vinova]ia faptelor [i doresc s`-[i \ndrepte via]a).
V. Asocierea
Mai cunoa[tem vreun caz de rug`ciune smerit` r`spl`tit` cu
binecuv=ntarea lui Dumnezeu? (Cunoa[tem de pild` rug`ciunea
plin` de smerenie [i cìn]` a unuia din cei doi t=lhari de pe
Golgota, r`stigni]i al`turi de Iisus. |n timp ce unul \l hulea, pe
Iisus, celalalt cert=ndu-l, i-a zis: Nu te temi de Dumnezeu, c` \n
aceea[i os=nd` e[ti? {i noi dup` dreptate, c`ci primim cele
cuvenite dup` faptele noastre, iar Acesta nici un rù nu a f`cut.
{i ziceau lui Iisus: pomene[te-m`, Doamne, c=nd vei veni \n
\mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu
mine \n rai (Luca 23, 3943).
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea pl`cut` [i bine
primit` lui Dumnezeu este cea smerit`, fiindc` tot cel ce se \nal]`
pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a.
Capitolul unu
210
VII. Aplicarea
Biserica a r=nduit ca Duminica \n care se cite[te pericopa
Vame[ului [i fariseului s` marcheze \nceputul perioadei
Triodului, ca o preg`tire duhovniceasc` a credincio[ilor spre a
p`[i pe drumul smereniei [i al cìn]ei \n marele Post al Pa[telui,
care va \ncepe nu peste mult timp.
|n acest sens, rug`ciunea Sf=ntului Efrem Sirul este un model
de rug`ciune smerit` pe care credincio[ii e bine s` o deprind` a o
rosti cu evlavie \n perioada postului, cu prilejul serviciilor di-
vine.
S` \nv`]`m cu to]ii aceast` rug`ciune: Doamne [i St`p=nul
vie]ii mele duhul tr=nd`viei, al grijii de multe, al iubirii de
st`p=nire [i al grìrii \n de[ert nu mi-l da mie. Iar duhul cur`]iei,
--
al g=ndului smerit, al r`bd`rii [i al dragostei, d`ruie[te-l mie slugii
Tale. A[a Doamne, |mp`rate, d`ruie[te-mi ca s`-mi v`d p`catele
mele [i s` nu os=ndesc pe fratele meu c` bine e[ti cuv=ntat \n
vecii vecilor Amin.
Pilda celor doi datornici


Afl=ndu-se \n Galilea, M=ntuitorului \nv`]=nd pe Sfin]ii Apos-
toli [i mul]imile care \l \mpresurau, insist` asupra necesit`]ii de
a adopta fa]` de semeni totdeauna o atitudine de bun`voin]` [i
iertare. Apostolul Petru consider` potrivit s` \ntrebe de c=te ori
se cuvine s` iert`m pe cel ce ne gre[e[te. |nv`]a]ii Legii spuneau
c` de trei ori. Apostolul \ns` invoc` cifra 7, care era considerat`
a fi sf=nt`, [i \ntreab` pe |nv`]`torul dac` de [apte ori trebuie s`
iert`m semenului care ne gre[e[te. Domnul \i r`spunde: nu-]i
zic p=n` la [apte ori, ci p=n` de 70 de ori c=te [apte. Aceasta
\nseamn` c` iertarea noastr` trebuie s` fie nelimitat`.
211
Iar pentru a \n]elege aceasta, le-a spus pilda celor doi datornici,
la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

Textul pericopei De aceea, asem`natu-s-a \mp`r`]ia cerurilor
omului \mp`rat care a voit s` se socoteasc` cu slugile sale. {i,
\ncep=nd s` se socoteasc` cu ele, i s-a adus un datornic cu zece
mii de talan]i. Dar neav=nd el cu ce s` pl`teasc`, st`p=nul sù a
poruncit s` fie v=ndut el [i femeia [i copii [i pe toate c=te are, ca
s` se pl`teasc`. Deci, c`z=ndu-i \n genunchi, sluga aceea i se
\nchina, zic=nd: Doamne, \ng`duie[te-m` [i-]i voi pl`ti ]ie tot.
Iar st`p=nul slujii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul
[i i-a iertat [i datoria. Dar, ie[ind sluga aceea a g`sit pe unul
dintre cei ce slujeau cu el [i care-i datora o sut` de dinari. {i
pun=nd m=na pe el, \l sugruma zic=nd: Pl`te[te-mi ce e[ti dator.
Deci c`z=nd cel ce era slug` ca [i el, \l ruga zic=nd: \ng`du-
ie[te-m` [i \]i voi pl`ti. Iar el nu voia, ci, merg=nd, l-a aruncat \n
\nchisoare, p=n` ce va pl`ti datoria. Iar celelalte slugi, v`z=nd
cele petrecute, s-au \ntristat foarte [i, venind, au spus st`p=nului
toate cele \nt=mplate. Atunci, chem=ndu-l st`p=nul sù, \i zice:
Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-am iertat-o, fiindc` m-ai
rugat. Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de cel \mpreun` slug`
cu tine, precum [i eu am avut mil` de tine? {i m=niindu-se
st`p=nul lui l-a dat pe m=na chinuitorilor, p=n` ce-i va pl`ti toat`
datoria. Tot a[a [i Tat`l Meu cel ceresc v` va face vou`, dac` nu
ve]i ierta fiecare fratelui sù din inimile voastre (Matei
18, 2335).
Explicarea textului Dup` cum remarc`m \n textul pericopei, e

vorba de un om-rege , care dorea s` fac` r=nduial` \n privin]a
datoriei pe care o aveau fa]` de el unele din slugile sale. Dup`
concep]ia oriental` a acelor timpuri, to]i guvernatorii, mini[trii,
prefec]ii, etc, erau numi]i servitori ai regelui. Iese \n eviden]`
doar unul dintre ei, care datora foarte mult: 10000 de talan]i.
Potrivit legii, un astfel de datornic \mpreun` cu familia lui (so]ie
[i copii) era v=ndut \n t=rgul de sclavi r`m=n=nd \n sclavie pe
toat` via]a (Leviticul 25, 3947). Singura lui salvare era s`
apeleze la mila st`p=nului cer=ndu-i \ng`duin]a de a am=na
achitarea sumei respective. {i \ntr-adev`r, st`p=nul nu a aplicat
Capitolul unu
212
legea drept`]ii, ci iubirea milostivirii. Mai mult dec=t a cerut
sluga ajuns` la disperare, st`p=nul l-a iertat de orice datorie.
U[or putem t=lcui \n]elesul iert`rii acordat` de st`p=n slugii
sale datornice, dac` ne g=ndim c` st`p=nul rege este Dumne-
zeu, fa]` de care noi, prin p`catele noastre, am devenit vrednici
de pedeaps`. Dar El nu ne-a pedesit dup` dreptate, ci ne-a iertat
dup` mila Sa. {i ne-a acordat o iertare integral`, de toate p`catele
noastre. Ne-a acordat iertarea \n mod gratuit, nimic cer=nd \n
schimb de la noi, dec=t s` fim asemenea Lui, s` ne comport`m [i
noi cu iertare [i iubire, adic` s` iert`m pe semenul nostru din
iubire [i nu s`-l judec`m dup` dreptate. De altfel, a[a ne-a \nv`]at
M=ntuitorul s` ne rug`m cer=nd P`rintelui ceresc: [i ne iart`
nou` gre[alele noastre precum [i noi iert`m gre[i]ilor no[tri.
Dac` noi nu vom ierta pe cei ce ne gre[esc, cerem os=nd` din
partea lui Dumnezeu, c=nd ne rug`m s` ne ierte.
A[a s-a [i \nt=mplat, mai departe, cu sluga c`reia i s-a iertat
datoria. C=nd ea a \nt=lnit un \mpreun` slujitor al ei, care \i datora
mult mai pu]in, a aplicat dreptatea legii p=n` \n consecin]ele ei
cele mai dure. Acesta \i datora doar 100 de dinari, mult mai pu]in
dec=t reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat`. Un talant de argint
echivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 grame.
Apoi el datora 10000 de talan]i, pe c=nd datornicul lui trebuia
s`-i achite doar 100 de dinari. Nu i-a acceptat colegului sù de
slujire, ce-i era datornic, nici un argument [i nu i-a acordat nici
o \n]elegere [i nici o \ng`duin]`. L-a aruncat \n temni]` p=n` va
pl`ti datoria. |n acele timpuri, cel \nchis fiind supus la chinuri [i
torturi cùta toate mijloacele pentru a-[i achita datoria, insist=nd
pe l=ng` rude, prieteni sau cunoscu]i ca s`-l ajute. Aceast` situa]ie
de dur` \mpietrire \n rùtate din parte slugii iertate de datoria sa,
nu a putut fi suportat` de celelalte slugi, care v`z=nd \nt=mplarea
au comunicat cazul st`p=nului.
Aplic=nd de data aceasta dreptatea \n toat` duritatea ei, regele
revine asupra hot`r=rii ini]iale [i aplic` celui pe care la \nceput
l-a iertat, exact pedeapsa pe care el \nsu[i a aplicat-o datornicului
sù. |n felul acesta dreptatea s-a \mplinit prin aplicarea legii
talionului: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Dar Dumne-
zeu dore[te s` \nving` duritatea drept`]ii prin mil` [i iertare, de
unde [i avertismentul M=ntuitorului: Tot a[a [i Tat`l meu ceresc
va face cu voi, dac` nu ve]i ierta fiecare fratelui sù din toat`
inima. De altfel aceasta este marea noutate pe care o aduce
Evanghelia lui Hristos \n lume, \n rela]iile dintre oameni. Mila
s` biruiasc` dreptatea [i iertarea s` \nlocuiasc` pedeapsa. Altfel
spus, legea talionului care cerea ochi pentru ochi [i dinte pentru
213
dinte s` fie \nlocuit` cu legea iubirii care proclam` mila [i
iertarea. Mila fa]` de cel ce ne-a nedrept`]it [i iertarea \n locul
aplic`rii aceleia[i fapte. A r`spunde cu violen]` la violen]` face
ca du[m`nia dintre oameni s` continue mereu, a r`spunde cu
r`zbunare [i duritate la gre[eala semenului este dovada cea mai
conving`toare c` nu e[ti \ntru nimic mai bun dec=t el. Cei \n]elep]i
[i genero[i [tiu totdeauna s` cedeze. Ei nu sunt \ns` cei slabi [i
\nvin[i, ci din contr`, sunt biruitorii ce fac ca s` dispar` norii
ce]o[i ce \ntre]in du[m`nia dintre oameni, \n favorul razei de
lumin` [i c`ldur`, care \i unesc \n comuniunea iubirii dintre ei.
Din cuvintele M=ntuitorului mai re]inem [i faptul c` iertarea
numai atunci este deplin`, numai atunci \[i aduce roadele
a[teptate, c=nd este din toat` inima. Aceasta \nseamn` c` exist`
[i iert`ri formale, conven]ionale. Sunt iert`ri de suprafa]`, numai
din gur`, nu [i din toat` inima. Unii ca ace[tia pot fi auzi]i
spun=nd: iert, dar nu uit. Aceasta nici nu este propriu-zis iertare,
ci masca perfid` a urii clocotitoare ce a[teapt` doar prilejul [i
clipa r`zbun`rii.
Cum s-a purtat regele fa]` de slujitorul sù care \i datora 10000
de talan]i? (Cu \ndurare [i iertare). Dar acest slujitor fa]` de
colegul sù care \i datora doar 100 de dinari? (Cu maxim` duritate
a aplicat legea, arunc=ndu-l \n temni]`, p=n` \i va achita dato-
ria). Cum se cuvenea s` se comporte slujitorul c`ruia i-a fost
iertat` datoria, fa]` de datornicul sù, care avea fa]` de el o datorie
incomparabil mai mic`? (Se cuvenea s`-l ierte, sau cel pu]in s`-i
am=ne achitarea datoriei, a[a cum de altfel a cerut [i el st`p=nului
sù). Pentru \mpietrirea sa \n rùtate a meritat aceast` slug` s` i
se aplice duritatea legii [i a pedepsei? (A meritat, fiindc` dup`
dreptate, cu m`sura cu care m`sori, ]i se va m`sura (Marcu 4,
24) [i cu judecata cu care ve]i judeca ve]i fi judeca]i (Matei
7, 2). Care este \ndemnul [i \nv`]`tura M=ntuitorului de la sf=r-
[itul pildei? (C` dac` vrem s` fim ierta]i de Dumnezeu, se cuvine
ca [i noi s` iert`m gre[alele semenilor no[tri). Cum trebuie s`
fie iertarea acordat` semenului? (Din toat` inima , adic` to-
tal`, ceea ce \nseamn` c` iertarea \nseamn` a uita gre[eala
semenului [i a stabili raporturi de bun` \n]elegere, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat nimic).
Capitolul unu
214
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a celor doi datornici este r=nduit` de
Biseric` a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XI-a dup`
Rusalii, spre a ne \nv`]a c` de-]i vei aduce darul tù la altar [i
--
acolo \]i vei aduce aminte c` fratele tù are ceva asupra ta, las`
acolo darul tù \naintea altarului [i mergi mai \nt=i de te \mpac`
cu fratele tù [i atunci venind, adu darul tù (Matei 5, 2324).
Parabola despre bogatul nemilostiv [i

s`racul Laz`r

Vr=nd s` arate c` via]a cuiva nu st` \n surplusul avu]iilor sale,
precum [i din dorin]a de a \ndemna pe credincio[i s`-[i adune
bunuri nepieritoare \n cer, M=ntuitorul, pe l=ng` alte pilde, a
mai spus [i

parabola despre bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r.

Textul pericopei Era un om bogat care se \mbr`ca \n porfir`
[i \n vison, veselindu-se \n toate zilele \n chip str`lucit. Iar un
s`rac, anume Laz`r, z`cea \naintea por]ii lui, plin de bube, dorind
s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului; dar [i c=inii
venind, lingeau bubele lui. {i a murit s`racul [i a fost dus de
c`tre \ngeri \n s=nul lui Avraam. A murit [i bogatul [i a fost
\nmorm=ntat. {i \n iad, ridic=ndu-[i ochii, fiind \n chinuri, el a
v`zut de departe pe Avraam [i pe Laz`r \n s=nul lui. {i el, strig=nd,
a zis: P`rinte Avraame, fie-]i mil` de mine [i trimite pe Laz`r
215
s`-[i ude v=rful degetului \n ap` [i s`-mi r`coreasc` limba, c`ci
m` chinuiesc \n aceast` v`paie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-]i
aminte c` ai primit cele bune ale tale \n via]a ta, [i Laz`r,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se m=ng=ie, iar tu te
chinuie[ti. {i peste toate acestea, \ntre noi [i voi s-a \nt`rit pr`pas-
tie mare, ca cei care voiesc s` treac` de aici la voi s` nu poat`,
nici de acolo s` treac` la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, P`rinte,
s`-l trimi]i \n casa tat`lui meu, c`ci am cinci fra]i, s` le spun` lor
acestea, ca s` nu vin` [i ei \n acest loc de chin. {i a zis Avraam:
Au pe Moise [i pe prooroci; s` asculte de ei. Iar el a zis: Nu
P`rinte Avraame, ci, dac` cineva dintre mor]i se va duce la ei, se
vor pocì. {i a zis Avraam: dac` nu ascult` de Moise [i de
prooroci, nu vor crede nici dac` ar \nvia cineva dintre mor]i
(Luca 16, 1931).
Explicarea pericopei Pilda ne prezint` dou` personaje aflate

\n pozi]ie diferit` [i contradictorie \n fa]a vie]ii. Pe de o parte,
bogatul \mbr`cat \n porfir` [i vison, veselindu-se \n toate zilele
\n chip str`lucit; iar pe de alt` parte, s`racul Laz`r, plin de
bube, dorind s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului;
dar [i c=inii venind, lingeau bubele lui. Doi oameni, dou` situa]ii
inegale h`r`zite de via]a de aici [i de acum. Bogatul nu avea nici
un merit c` via]a i-a dat totul, precum Laz`r nu avea nici o vin`
c` via]a l-a despuiat de s`n`tate [i de minimul necesar al
existen]ei. Tot at=t de adev`rat este [i faptul c` bogatul nu a ajuns
\n os=nda ve[nic` fiindc` avea toate trebuin]ele vie]ii, ci fiindc`,
petrec=ndu-[i via]a \n lux, m=ndrie [i tot felul de destr`b`l`ri [i
nedrept`]i nu mai dorea s` vad` pe nimeni \n jurul sù... Nu-l
interesa via]a nim`nui, cu at=t mai pu]in a s`rmanului Laz`r, care
z`cea \nvins la periferia casei sale... Dar nici Laz`r nu a ajuns \n
s=nurile lui Avraam, pentru simplul motiv c` era s`rac, ci
fiindc` \n s`r`cia lui nu a v`t`mat pe nimeni, nu a f`cut nici un
rù, nim`nui. Dac` via]a s-ar sf=r[i aici, soarta ar fi foarte
nedreapt`!... Bogatului i-ar fi dat totul; iar s`racului, nimic. Ar
fi o inegalitate strig`toare la cer!... Via]a \ns` nu se sf=r[e[te
aici. Parabola ne arat` c` exist` o dreptate ve[nic`, pe m`sur` a
r`spl`ti fiec`ruia dup` faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`.
Pe de alt` parte, pericopa scoate la lumin` faptul c` dup`
moartea fizic`, sufletul se afl` \n stare activ`; el nu dispare odat`
cu trupul muritor. Bogatul aflat \n os=nd` comunic`, cer=nd
P`rintelui Avraam s` i se u[ureze greutatea ap`s`toare a suferin]ei
\n care se zv=rcolea... De aici vedem c` dup` moartea fizic`
urmeaz` judecata particular` a fiec`rui suflet [i repartizarea
Capitolul unu
216
provizorie spre binecuv=ntare sau os=nd`.
Intui]ia se face ar`t=nd tabloul bogatului nemilostiv [i a
s`racului Laz`r.
Ce ne prezint` pericopa evanghelic`? (Contrastul izbitor \ntre
via]a unui bogat [i a unui s`rac). Care este sf=r[itul vie]ii acestor
dou` personaje? (Cel bogat a ajuns \n os=nd`, fiindc` [i-a trìt
via]a \n lux, m=ndrie, destr`b`l`ri, zg=rcenie, l`comie, nedrept`]i
[i egoism. Iar cel s`rac a ajuns \n fericirea ve[nica fiindc` el nu
a f`cut rù nim`nui). De aici vedem c` avu]ia nu reprezint` un
rù \n sine. Totul este \n func]ie de modul \n care este dob=ndit`
[i de modul \n care o folosim. Prin ea putem pierde m=ntuirea,
dar \n acela[i timp putem transforma bunurile pieritoare \n bunuri
nepieritoare, ajut=nd pe cei nevoia[i [i neputincio[i, f`c=nd din
ea expresia iubirii [i milostivirii fa]` de semeni, a[a cum [tim c`
au f`cut mul]i din sfin]ii Bisericii.
Ce rezult` din parabol`, exist` judecat` particular` a
sufletelor dup` desp`r]irea de trup? (Parabola scoate \n eviden]`
faptul c` exist` aceast` judecat`, precum [i faptul c` sufletele se
afl` dup` moarte \ntr-o stare activ`, fie de os=nd`, fie de fericire
\n comuniunea lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Sf=nta Scriptur` a luat totdeauna atitudine fa]` de boga]ii lacomi
[i necinsti]i, care [i-au adunat bog`]ia pe nedrept [i au trìt via]a
\n desf`t`ri de tot felul, f`r` a se milostivi fa]` de cei nevoia[i [i
neputincio[i din jurul lor: Boga]ilor, pl=nge]i [i v` t=ngui]i de
necazurile ce vor s` vin` asupra voastr`. Bog`]ia voastr` a putrezit
[i hainele voastre le-au m=ncat moliile. Aurul vostru [i argintul
vostru au ruginit [i rugina lor va fi m`rturie \mpotriva voastr`...
Iat`, plata lucr`torilor care au secerat ]arinile voastre, pe care
voi a]i oprit-o, strig`, [i strig`tele secer`torilor au intrat \n
urechile Domnului Savaot. V-a]i desf`tat pe p`m=nt [i v-a]i
dezmierdat... os=ndit-a]i, omor=t-a]i pe cel drept... (Iacob 5, 1-7).
La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se c=nt`: Boga]ii au
s`r`cit [i au fl`m=nzit, iar cei ce-L caut` pe Domnul nu se vor
lipsi de tot binele. S`-I c=nt`m [i noi cu to]ii.
217
--
S` \nv`]`m aceast` c=ntare bisericeasc`.
Parabola nun]ii fiului de \mp`rat


Av=nd ca tem` a \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-
tuitorul o predic` at=t \ntr-o form` direct`, c=t [i \n una indi-
rect`, prin parabole sau pilde. |n c=te feluri le putem \mp`r]i?
(|n trei feluri: dogmatice, morale [i eshatologice, privind a doua
Sa venire). |n cateheza precedent` ne-am referit la una din pildele
eshatologice, anume la pilda talan]ilor [i am v`zut c` fiecare din
noi va trebui s` dea socoteal` asupra modului \n care a \nmul]it
darurile date de Dumnezeu.
5. Comunicarea subiectului lec]ei noi

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la o alt` pild` eshatologic` [i
anume la pilda nun]ii fiului de \mp`rat.

Textul pericopei {i r`spunz=nd, Iisus le-a vorbit iar`[i \n
parabole zic=nd: Asem`natu-s-a \mp`r`]ia cerurilor omului
\mp`rat care i-a f`cut nunt` fiului sù. {i [i-a trimis slujitorii
s`-i cheme la nunt` pe cei pofti]i, dar ei n-au vrut s` vin`. Din
nou a trimis al]i slujitori, zic=nd: Spune]i-le celor chema]i: Iat`
mi-am preg`tit osp`]ul; juncii mei [i cele \ngr`[ate s-au junghiat
[i toate sunt gata. Veni]i la nunt`! Dar ei, f`r` s` ]in` seama,
s-au dus unul la ]arina sa, altul la negu]`toria lui; iar ceilal]i
pun=nd m=na pe slujitorii sì, i-au batjocorit [i i-au omor=t. {i
Capitolul unu
218
auzind \mp`ratul acela, s-a m=niat; [i trimi]=ndu-[i o[tile, i-au
nimicit pe uciga[ii aceia, [i cet`]ii lor i-au pus foc. Atunci a zis
c`tre slujitorii sì: Nunta este gata, dar cei pofti]i n-au fost
vrednici. Merge]i dar la r`sp=ntiile drumurilor [i pe c=]i \i ve]i
g`si, chema]i-i la nunt`. {i ie[ind slujitorii aceia la r`sp=ntii,
i-au chemat pe to]i c=]i i-au g`sit, [i rì, [i buni, [i s-a umplut
casa nun]ii cu oaspe]i. Iar \mp`ratul, intr=nd s`-[i vad` oaspe]ii,
a v`zut acolo un om care nu era \mbr`cat \n hain` de nunt` [i i-a
zis: Prietene, cum de ai intrat aici f`r` s` ai hain` de nunt`? El
\ns` a t`cut. Atunci \mp`ratul a zis c`tre slujitori: Lega]i-l de
picioare [i de m=ini [i arunca]i-l \n \ntunericul cel mai de afar`!
Acolo va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor. C` mul]i sunt chema]i,
dar pu]ini ale[i. (Matei 22, 114).
Explicarea textului Prin neasemuita ei simplitate [i ad=ncime,

pilda nun]ii fiului de \mp`rat se aseam`n` foarte mult cu pilda
celor chema]i la cin` (Luca 14, 1624). Asem`n`toare ca tematic`
[i ca mesaj, doar c` aceast` pild` prezint` unele particularit`]i
specifice.
Dup` cum vedem, \n pild` e vorba de un \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului sù. Dup` cum era obiceiul locului, celor invita]i la
nunt` de dou` ori li se f`cea poftirea s` vin`. Dar ace[tia nu
numai c` au refuzat, invoc=nd diverse motive, dar au batjocorit
[i chiar au ucis slugile ce le-au f`cut invita]ia la nunt`. V`z=nd
aceast` atitudine de dur` s`lb`ticie, tulbur=ndu-se, \mp`ratul a
trimis o[tile sale ca s` nimiceasc` pe cei uciga[i, iar cet`]ii lor
s`-i dea foc... Din nou slugile sunt trimise la r`sp=ntiile
drumurilor s` adune pe to]i cei \nt=lni]i, f`r` nici o deosebire, fie
buni, fie rì, pentru a umple sala de nunt`. Constat=nd c` sala e
plin`, \mp`ratul \nt=lne[te acolo un oaspete ce nu avea hain` de
nunt`. Era un obicei \n acele timpuri, mo[tenit de la per[i, ca cei
care particip` la nun]ile \mp`r`te[ti s` treac` pe la garderoba re-
gal` s` se cur`]easc` [i \mbr`c=nd haina de cinste, s` fie vrednic
de invita]ia ce i s-a f`cut. Oaspetele f`r` haina de nunt`, nu numai
c` a fost dat afar`, dar a fost [i aspru pedepsit, pentru c` prin
necuviincioasa sa prezentare, a sfidat de-a dreptul str`lucirea
nun]ii.
U[or ne d`m seama c` e vorba de o nunt` simbolic`, raportat`
la \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Tocmai acesta este [i motivul pildei:
\mp`r`]ia lui Dumnezeu s-a asem`nat omului \mp`rat care a f`cut
nunt` fiului sù. |mp`ratul este Dumnezeu Tat`l, fiul de \mp`rat
este Iisus Hristos. El a venit s` \ntemeieze Biserica Sa, adic`
poporul lui Dumnezeu. Dar cei chema]i s` se constituie ca
219
Biseric` a lui Dumnezeu, nu numai c` au refuzat, dar chiar au
batjocorit [i ucis pe slugile st`p=nului, adic` pe profe]ii [i pe
drep]ii trimi[i de Dumnezeu ca s`-i cheme spre a se \mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti pe care \mp`r`]ia lui Dumnezeu le ofer`
membrilor ei. Cei de la r`sp=ntii, buni [i rì, sunt neamurile
chemate s` formeze Biserica lui Dumnezeu. Cei ce vor deveni fii
ai \mp`r`]iei sunt buni [i rì. Dar pentru a se putea \mp`rt`[i de
bun`t`]ile duhovnice[ti ale \mp`r`]iei, ei trebuie neap`rat s`
treac` pe la garderoba \mp`ratului, spre a se cur`]i [i \mbr`ca
haina pe m`sura str`lucirii nun]ii la care particip`. Aceasta
\nseamn` c` cei chema]i numai atunci se vor putea \mp`rt`[i de
darurile \mp`r`]iei, dac` \n prealabil \[i vor schimba haina rupt`
[i murdar` de mul]imea p`catelor [i patimilor. Haina de nunt`
este haina sp`lat` \n lacrimile pocìn]ei [i \nmiresmat` cu harul
iubirii lui Dumnezeu. Numai cei ce \mbrac` aceast` hain` pot
participa la osp`]ul m=ntuirii. De[i la \nceput au fost chema]i
at=t buni c=t [i rì, se cuvine ca to]i s` se \nve[m=nteze cu haina
str`lucitoare a vie]ii lui Hristos (Galateni 3,27), potrivit
p`trunz`toarei viziuni biblice: ...Ace[tia sunt cei ce vin din
str=mtorarea cea mare [i [i-au sp`lat ve[mintele [i le-au f`cut
albe \n s=ngele Mielului. Pentru aceea sunt \naintea tronului lui
Dumnezeu [i slujesc ziua [i noaptea \n templul lui (Apocalipsa
7, 1415). Din nefericire \ns` nu to]i vor reu[i s` fie astfel, de
unde [i concluzia c` mul]i sunt chema]i dar pu]ini ale[i.
Cine este \mp`ratul care a f`cut nunt` fiului sù? (Dumnezeu
Tat`l). Dar fiul? (Iisus Hristos, M=ntuitorul lumii). Cine au fost
primii chema]i, care au refuzat invoc=nd diverse motive? (Poporul
ales, pe care anume l-a preg`tit Dumnezeu, d=ndu-i Legea Sa [i
ar`t=ndu-i prin prooroci dreptatea Sa [i adres=ndu-i f`g`duin]ele
mesianice). Cine au fost chema]i de la r`sp=ntii s` devin` fii
ai \mp`r`]iei? (Celelalte neamuri, care nu au cunoscut Legea lui
Dumnezeu. De aceea au fost \ntre ei unii buni, datorit` legii mo-
rale naturale \nscris` \n sufletul lor; iar al]ii au fost rì, datorit`
p`catului care le-a \ntinat sufletul). De ce au fost chema]i la nunta
fiului de \mp`rat, adic` la \mp`r`]ia lui Dumnezeu s` se
\mp`rt`[easc` de darurile Sale [i cei buni [i cei rì? (Fiindc`
Fiul lui Dumnezeu a venit \n lume pentru to]i oamenii, indiferent
de neam, de sex, de origine social`, sau chiar de starea moral`.
De fapt, dac` M=ntuitorul a venit ca s` restabileasc` chipul lui
Dumnezeu \ntinat de p`cat, ne explic`m foarte u[or c` cei
Capitolul unu
220
bolnavi au nevoie de doctor, nu cei s`n`to[i). Pot oamenii
participa oricum la nunta fiului de \mp`rat? (Nu pot participa
oricum, ci trebuie s` aib` hain` de nunt`). Ce \nseamn` aceasta?
(C` cei ce sunt chema]i s` devin` fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu,
trebuie s` se \mbrace \n haina regal` a vie]ii lui Hristos [i apoi
s` se \mp`rt`[easc` de darurile Lui duhovnice[ti).
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` se cite[te \n duminica a XIV-a dup`
Rusalii [i ne duce cu g=ndul la frumoasa c=ntare bisericeasc`
p`truns` de un ad=nc duh al smereniei [i pocìn]ei: C`mara Ta,
M=ntuitorul meu, o v`d \mpodobit` [i \mbr`c`minte nu am ca s`
intru \ntr-\nsa. Lumineaz`-mi haina sufletului meu d`t`toare de
lumin` [i m` m=ntuie[te.
--
Se va \nv`]a aceast` c=ntare.
Pilda talan]ilor
3. Verificarea lec]iei predat` anterior

Cum \mp`r]im pildele M=ntuitorului? (Unele din pildele M=ntu-
itorului au un caracter dogmatic, altele au un caracter moral, iar
altele un caracter eshatologic). Ce se \n]elege prin caracterul
eshatologic? (Acest aspect vizeaz` a doua Sa venire). {tim noi
c=nd va fi parusia Domnului? (Nu [tim. Dar El ne \ndeamn` s`
fim totdeauna preg`ti]i pentru acest mare eveniment). Cum ne
\nva]`? (Prin pilde, oferindu-ne exemple pozitive [i negative).
221
Vom trata despre una din pildele cu caracter eshatologic, [i anume
pilda talan]ilor, urm`rind responsabilitatea noastr` fa]` de
\nmul]irea darurilor cu care ne-a \nzestrat Dumnezeu.

Textul pericopei |mp`r`]ia cerurilor este asemenea unui om
care, plec=nd departe [i-a chemat slugile [i le-a \ncredin]at avu]ia
sa: unuia i-a dat cinci talan]i, altuia doi, altuia unul, fiec`ruia
dup` puterea lui, [i a plecat. |ndat` plec=nd cel ce primise cinci
talan]i, a lucrat cu ei [i a c=[tigat al]i cinci talan]i. De asemenea,
[i cel cu doi a c=[tigat \nc` doi. Iar cel care primise un talant s-a
dus, a s`pat \n p`m=nt [i a ascuns argintul st`p=nului sù. {i
dup` mult` vreme a venit [i st`p=nul acelor slugi [i s-a socotit
cu ele. {i apropiindu-se cel care primise cinci talan]i, a adus al]i
cinci talan]i, zic=nd: Doamne, cinci talan]i mi-ai dat; iat` al]i
cinci talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug` bun`
[i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multe te
voi pune; intr` \ntru bucuria domnului tù. Apropiindu-se [i cel
care primise doi talan]i, a zis: Doamne, doi talan]i mi-ai dat; iat`
al]i doi talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug`
bun` [i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multe
te voi pune; intr` \ntru bucuria domnului tù. Apropiindu-se apoi
[i cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am [tiut c` e[ti
om aspru, care seceri unde n-ai sem`nat [i aduni de unde n-ai
r`sp=ndit [i, tem=ndu-m`, m-am dus de am ascuns talantul tù \n
p`m=nt; iat`, ai ce este al tù. {i r`spunz=nd st`p=nul sù, i-a
zis: Slug` viclean` [i lene[`, [tiai c` secer unde n-am sem`nat [i
adun de unde n-am r`sp=ndit? Se cuvenea deci s` dai argintul
meu la zarafi [i eu, venind, a[ fi luat ceea ce este al meu cu
dob=nd`. A[adar, lua]i de la el talantul [i da]i-l celui care are
zece talan]i. C` tot celui ce are i se va da [i-i va prisosi, iar de la
cel ce nu are se va lua [i ceea ce i se pare c` are. Iar pe sluga cea
netrebnic` arunca]i-o \n \ntunericul cel mai din afar`. Acolo va
fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor (Matei 25, 1430).
Explicarea textului Pilda talan]ilor al`turi de pilda iconomului

necredincios [i a celor zece fecioare este o parabol` cu caracter
eshatologic, privind a doua venire a Domnului, care nimeni nu
[tie c=nd va fi, de aceea to]i trebuie s` o a[tepte cu priveghere,
cu aten]ie, cu luare aminte, ca pe un eveniment de care depinde
Capitolul unu
222
destinul ve[nic al fiec`ruia. |n aceste pilde, personajele au fost
r`spl`tite fiecare dup` modul \n care au privegheat.
Referitor la t=lcul pildei, u[or ne putem da seama c` St`p=nul
care a plecat [i se va re\ntoarce este \nsu[i HristosDomnul.
Slugile c`rora le-a \ncredin]at talan]ii s`-i \nmul]easc` suntem
noi, oamenii. R`splata sau os=nda o vom primi \n func]ie de
modul \n care am reu[it s` fructific`m darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu.
Ad=ncind \n]elesul pildei, vedem c` e vorba de talan]i. |nc`
din secolul VII \n.Hs. talan]ii au fost folosi]i ca monede. Puteau
fi de aur sau de argint [i aveau valoare foarte mare. Cel de aur
c=nt`rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.
|nc` de la \nceput se cuvine s` preciz`m c` talan]ii nu sunt
ai no[tri. Sunt primi]i de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi avem
datoria de a-i \nmul]i, adic` de a \nmul]i darurile lui Dumnezeu.
Numai \nmul]ind darurile Sale pentru El putem participa la via]a
Sa, ne putem adic` \mp`rt`[i de via]a Lui. Faptul c` dumnezeu
ne-a dat darurile ne oblig` s`-L recunoa[tem pe El ca St`p=nul [i
P`rintele vie]ii noastre, s` recunoa[tem c` tot ceea ce avem bun
\n noi este de la El. De aceea putea \ntreba Apostolul: Ce ai ce
n-ai primit, iar dac` ai primit de ce te lauzi ca [i cum nu ai fi
primit? (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s` primim darurile
ca ale Sale [i s` le \nmul]im ca pentru El, a[a cum spunem c=nd
\i aducem mul]umirea [i lauda noastr` pentru jertfa lui Hristos
care se ofer` Tat`lui ca pre] de r`scump`rare pentru p`catele
noastre: Ale Tale dintru ale Tale, }ie aducem de toate [i pentru
toate...
Mai departe, pilda ne arat` c` nu to]i au primit un num`r
egal de talan]i, adic` de daruri pe care trebuia s` le \nmul]easc`
\n favoarea St`p=nului. Aceasta \nseamn` c` fiecare om se face
responsabil de faptele sale [i de consecin]ele lor \n fa]a lui Dum-
nezeu.
Cele dou` slugi bune au primit r`splata ve[nic` pentru faptele
lor. Discu]ia se poart` \n jurul slugii care nu a \nmul]it talan]ii.
Aceea este numit` lene[` [i viclean`. E numit` lene[` fiindc`
nu a lucrat cu talantul \ncredin]at ei. E vorba de acea lenevie
duhovniceasc` pe care o putem vedea cu u[urin]` [i \n via]a
noastr`. Mul]i au primit darurile iubirii lui Dumnezeu, dar se
lenevesc \n a le transforma \n fapte. Spusese M=ntuitorul mai
\nainte c` nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra \n \mp`r`]ia
cerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui Meu care este \n ceruri
(Matei 7, 21). Pe de alt` parte, Domnul a avertizat chiar, spre a
lua noi aminte c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu se ia cu asalt [i numai
223
cei ce se silesc o vor r`pi (Matei 11, 12). U[or putem identifica
pe slugile din pild` cu acei cre[tini care nu fructific` roadele
credin]ei pe care Dumnezeu le-a d`ruit-o \n suflet. {i astfel
credin]a lor l=nceze[te [i apoi moare.
Sluga este numit` apoi [i viclean`, fiindc` voia s`-[i \n[ele
St`p=nul, de[i \l cuno[tea ca pe un om dur care secera unde nu
a sem`nat [i adun` de unde nu a \mpr`[tiat. |n leneveala ei spiri-
tual`, sluga este mai mult proast` dec=t viclean`. Dac` ar fi avut
mintea viclean` s-ar fi descurcat, \ncredin]=nd talantul la
c`m`tari, ca s` lucreze cu el, \nmul]indu-l.
Concluzia parabolei este c` celui ce are i se va da [i-i va
prisosi, iar de la cel ce nu are, [i ceea ce are i se va lua. Nu e
aici nici un fel de nedreptate, fiindc` datoria fiec`ruia este de a
fi r=vnitor cu darul c=t de mic primit. Cu c=t r=vna e mai mare,
cu at=t [i r`splata va fi mai mare. De fapt darurile se \nmul]esc
numai dac` le punem \n ac]iune. Dac` ele l=ncezesc \n sufletul
nostru, datorit` leneviei duhovnice[ti, se vor diminua din ce \n
ce mai mult ca putere de ac]iune. De aici vedem c` Dumnezeu
ajut` numai celor ce se str`duiesc [i ei. Aceasta este marea lec]ie
a vie]ii pe care este bine s` o avem totdeauna ca o regul` de
via]`. Prin str`dania noastr` dovedim [i noi c` dorim ca darurile
lui Dumnezeu s` ne fie \nmul]ite. La indiferen]a [i nep`sarea
noastr` nici Dumnezeu nu intervine, fiindc` omul este fiin]` liber`
[i responsabil` de faptele sale. Frumos sun` un proverb rom=nesc:
Dumnezeu ajut`, dar nu bag` \n traist`. Aceasta este voia lui
Dumnezeu, ca [i noi s` ne aducem aportul la des`v=r[irea vie]ii
duhovnice[ti, dar \n acela[i timp [i la buna prosperitate a vie]ii,
\n general.
Ce sunt talan]ii? (Darurile lui Dumnezeu date fiec`rui om). Ce
atitudine se cuvine s` avem noi fa]` de darurile cu care ne-a
\nzestrat Dumnezeu? (S` le \nmul]im continuu pun=ndu-le \n
slujba lui Dumnezeu). De ce s` le \nmul]im? (Fiindc` numai
\nmul]indu-le ne vom des`v=r[i via]a duhovniceasc`). De ce s`
le punem \n slujba lui Dumnezeu? (Fiindc` El ni le-a dat [i tot
El va cerceta cum le-am \nmul]it). Ce \nseamn` aceasta? (C` noi
suntem responsabili \n fa]a lui Dumnezeu de felul cum \nmul]im
darurile Sale). Cum s-au comportat slugile din pild`? (Dou` din
ele au \nmul]it talan]ii, iar una nu). Care a fost atitudinea
St`p=nului? (Pe cele dou` slugi care au \nmul]it talan]ii le-a
r`spl`tit cu o ve[nic` bucurie, iar pe sluga lene[` [i viclean` care
Capitolul unu
224
nu a \nmul]it talan]ii a pedepsit-o cu asprime). Care este concluzia
M=ntuitorului? (C` pe cei ce \nmul]esc prin str`dania lor darurile
lui Dumnezeu, P`rintele ceresc \i ajut` ca mai mult s`
dob=ndeasc`). Ce vedem de aici? (C` Dumnezeu ajut` numai pe
aceia care se str`duiesc, [i pedepse[te lenea fizic` [i lenevia
duhovniceasc`).
|n concluzie, putem spune c` prin pilda talan]ilor M=ntuito-
rul ne d` urm`toarele \nv`]`turi:
Darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu.
Omul le prime[te ca fiin]` liber` [i responsabil`.
Avem datoria s` le \nmul]im.
De str`dania noastr` depinde binecuv=ntarea lui Dumnezeu
sau os=nda ve[nic`.
8. Aplicarea
Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n urma Jertfei [i
|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [i
ne\ntrerupt` de a lucra cu fric` [i cu cutremur la m=ntuirea
noastr` (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu greut`]ile de
tot felul. Vom avea \ns` totdeauna \ncrederea [i n`dejdea c` \n
lupta noastr` Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da
cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce-L iubesc pe El (Iacob
1, 12; II Timotei 3, 4).

Se vor memoriza urm`toarele texte scripturistice: Fericit este
cel ce privegheaz` [i p`streaz` ve[mintele sale, ca s` nu umble
gol [i s` se vad` mu[chii lui (Apocalipsa 16, 15); Priveghea]i
[i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit` (Matei 26, 41).

--
Minunile M=ntuitorului
225
Venind s` m=ntuiasc` lumea de p`cat [i s` restabileasc` chipul

lui Dumnezeu \n om, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de comun,
care confirm=nd dumnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea noastr`
de \n]elegere, [i de aceea le numim minuni.
II. Anun]area temei

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la minunile s`v=r[ite de M=n-
tuitorul.
III. Tratarea
1. Felurile minunilor
a) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (Ex.
potolirea furtunii pe mare, uscarea smochinului neroditor,
prefacerea apei \n vin la nunta din Cana Galileii, etc.).
b) Minuni s`v=r[ite asupra omului (Ex. deschiderea ochilor
orbilor, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i, vindec`ri de boli
etc.).
c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i (Ex. Schimbarea la fa]`,
umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).
2. |mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunile

Putem spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n
zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \nvolburate,
sau chiar \n cimitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit suferin]e [i
necazuri, Iisus le-a transformat \n bucurie [i \mplinire.
3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunile

a) Majoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.
b) Prin iertarea p`catelor (Ex. vindecarea paraliticului din
Capernaum).
c) Prin simpla atingere de M=ntuitorul (Ex. vindecarea femeii
cu scurgere de s=nge).
d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu
(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile cu
untdelemn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`. Vezi:
Marcu 6, 13).
Capitolul unu
226
4. Caracterul minunilor
a) Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`
rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii dumnezeie[ti asupra firii c`zut` [i
chinuit` de p`cat (C` minunile lui Iisus nu au un caracter spec-
tacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cererea
expres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereau
semn ca s` cread` \n El).
b) Minunile au un caracter discret (Aproape to]i care
beneficiau de \ndurarea Sa minunat` primeau \ndemnul ca:
Nimeni s` nu [tie.
c) Minunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`
de ele [i chez`[ia comuniunii lor duhovnice[ti cu Iisus (Ex.
suta[ul, femeia cananeanc`, Iair, etc.).
d) Minunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),
ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n om (Ex. \nvierea fiului
v`duvei din Nain, \nvierea lui Laz`r, a fiicei lui Iair, ca [i
vindec`rile demoniza]ilor).
e) Minunile au un caracter sfin]itor [i m=ntuitor (De pild`,
celor ce [i-au ast=mp`rat foamea cu p=inile \nmul]ite \n pustie,
le-a promis p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu vor mai
fl`m=nzi, altora le-a t`m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altora
le-a transformat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de sfin]enie).
5. Scopul minunilor
a) De a crede Sfin]ii Apostoli \n dumnezeirea lui Iisus, c` El
este Mesia.
b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a-l
repune pe om \n demnitatea avut` la crea]ie.
c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.
6. Num`rul minunilor este foarte mare, necunoscut [i

neprecizat {i multe alte minuni a f`cut Iisus... (Ioan 20, 30).
7. Sub aspect critic mul]i contest` posibilitatea minunilor [i

necesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date de
Dumnezeu. Aceast` afirma]ie nu are \ns` temei, \ntruc=t prin
minuni tocmai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele nu contrazic
legile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor normal`.
Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisus
a vindecat prin forme parapsihologice. Nimeni nu contest`
existen]a fenomenelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-a folosit.
227
El a folosit puterea Sa dumnezeiasc`. De pild`, cine poate da
vedere orbilor, via]` mor]ilor, vindecare lepro[ilor, etc., prin
sugestie, autosugestie, hipnoz`...?

Se vor recapitula amintitele aspecte legate de minunile M=ntui-
torului, precum: felurile minunilor, \mprejur`rile [i modul \n care
au fost s`v=r[ite; caracterul, scopul [i num`rul minunilor, ca [i
respingerea obiec]iunilor aduse minunilor M=ntuitorului.
V. Asocierea
Au existat minuni [i \n Vechiul Testament ca mijloace de
descoperire a lui Dumnezeu. De asemenea [i Sfin]ii Apostoli au
f`cut minuni. Erau apoi \n Biserica primar` ca haruri speciale
ale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop zidirea Trupului lui Hristos.
Din nefericire au existat [i minuni false. Acestea sunt mai mult
acte spectaculare ale unor pretin[i profe]i, oameni necinsti]i, care
au creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig f`r` munc`; [i de care
M=ntuitorul ne spune s` ne ferim.
Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea mai
mare minune r`m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfa
m=ntuitoare a Fiului Sù.
VI. Generalizarea
Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale iubirii
dumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i suflete[te
firea omului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n demnitatea crea]iei
originare.
VII. Aplicarea
Minunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a credincio[ilor,
\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt` din
izvorul minunilor care stau la baza cre[tinismului: \ntruparea,
r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu la cer [i po-
gor=rea Duhului Sf=nt \n via]a Bisericii spre a sfin]ii pe
credincio[i prin harul Sfintelor Taine.
Multe din minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul le sunt f`cute
cunoscute credincio[ilor de c`tre Biseric` prin pericopele
duminicale de la Sf=nta Liturghie, ca [i cu prilejul oficierii
Sfintelor Taine [i Ierurgii.
Capitolul unu
228
Se face apel la minuni [i \n textele unor rug`ciuni speciale
--
de cerere pentru bolnavi, fie \n rug`ciunea public` a Sfintei
Liturghii, sau a Tainei Maslului, fie \n rug`ciunile particulare.
Iar cu prilejul citirii Acatistului Domnului, credincio[ii iau
cuno[tin]` [i despre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul.
Minunea prefacerii apei \n vin la

nunta din Cana

La ce v=rst` [i-a \nceput M=ntuitorul activitatea public`? (La
v=rsta de 30 de ani, fiindc` numai la aceast` v=rst` la cei vechi
era cineva ascultat [i urmat). Care au fost evenimentele care au
marcat \nceputul activit`]ii Sale? (Botezul de la Ioan \n Iordan,
postul \n pustie, alegerea Sfin]ilor Apostoli, precum [i...

...participarea \mpreun` cu Apostolii [i Mama Sa la nunta din
Cana Galileii, unde a f`cut cea dint=i minune, ca s` cread`
ucenicii \n El.

Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 2, 111.
Explicarea textului Dup` cum vedem, Iisus a participat la nunta

din Cana Galileii al`turi de Mama Sa (care a fost invitat` la nunt`,
probabil de vreo rudenie sau cuno[tin]` apropiat`). Dreptul Iosif
nu apare [i nici nu va mai ap`rea \n paginile Sfintei Evanghelii.
Se crede c` a murit. Sf=nta Fecioar` p`stra \n sufletul ei taina
\ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se \ncrede \n puterea
lui Iisus de a preface apa \n vin, spun=nd slujitorilor s`-I dea
229
ascultare. Se pare \ns` ca dialogul dintre Iisus [i Mama Sa ar
avea o not` de duritate, El nespun=ndu-i mam`, ci femeie.
Numai \n aparen]`!... |n fond este vorba de faptul c` Mama Sa \l
recunoa[te ca Mesia. A[a se [i explic` faptul c` tocmai \n acest
dialog Iisus \i spune Mamei Sale c` \nc` nu a venit ceasul Sù,
adic` nu a sosit \nc` timpul proclam`rii Sale publice ca Mesia.
|n aceast` calitate, El \[i are originea ve[nic`, fiind n`scut din
veci din Tat`l. Aceasta \nseamn` c` El nu este numai Fiul Mariei,
ci \n primul r=nd [i mai presus de orice, este Fiul Tat`lui, Fiul
lui Dumnezeu.
Prin participarea lui Iisus la osp`]ul de nunt` [i prin minunea
prefacerii apei \n vin, dovede[te modul foarte natural [i cu totul
uman \n care Mesia \[i va desf`[ura activitatea, particip=nd at=t
la durerile, c=t [i la bucuriile oamenilor, fiind mereu al`turi de
ei. Nu va refuza nici \n alte \mprejur`ri s` participe la mesele
oferite \n cinstea Sa, at=t din partea fariseilor, c=t [i a vame[ilor
[i p`c`to[ilor. Chiar dac` \i va atrage acuza c` man=nc` [i bea
cu vame[ii [i cu p`c`to[ii. Cei bolnavi au nevoie de doctor, nu
cei s`n`to[i, le va r`spunde, [i astfel vr`jma[ii Sì nu au mai
putut avea nici un fel de replic`...
Cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii, mai
remarc`m [i faptul c` pref`c=nd apa \n vin spre a fi spre bucuria
oamenilor, Domnul Iisus demonstreaz` c` toat` f`ptura lui Dum-
nezeu este bun` [i nimic nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]u-
mire, c`ci se sfin]e[te prin cuv=ntul lui Dumnezeu [i rug`ciune
(I Timotei 4, 45). Aceasta \nseamn`, dup` sugestiva expresie a
unui Sf=nt P`rinte, c` bùtura este de la Dumnezeu, dar be]ia
este de la diavolul, sau dup` cuv=ntul psalmistului, c` vinul
vesele[te inima omului, dar p`catul o tulbur`, aduc=nd patima
[i declinul fiin]ei omene[ti.
Aceast` minune, ca [i alte minuni ce vor urma, au avut ca
scop s` ofere posibilitatea de a crede ucenicii \n El [i s-a reu[it
cu toat` discre]ia. Nici organizatorul osp`]ului de nunt`, dup` ce
a gustat vinul, nu [tia de unde este [i repro[eaz` mirelui c` a
l`sat vinul cel mai bun pe urm`... Dar nici mirele, nici mireasa,
[i nimeni din reprezentan]ii de seam` ai nun]ii nu [tiau cine a
pref`cut apa \n vin... Numai slugile, c`rora Sf=nta Fecioar` le
poruncise s` fac` orice le va spune Fiul ei (Ioan 2, 5), cuno[teau
cine este Autorul minunii. Tot \n leg`tur` cu prefacerea apei \n
vin, ne \ntreb`m: \n ce fel de vase a pref`cut Domnul apa \n vin?
Evanghelia ne spune c` erau de piatr` puse pentru cur`]irea
iudeilor, [tiut fiind c` iudeii se sp`lau p=n` la cot \nainte [i
dup` mas` (Marcu 7, 15). Deci, acestea erau vase de necinste.
Capitolul unu
230
Ce putem deduce din toate acestea? Pe de o parte, discre]ia
minunii s`v=r[ite de Iisus, lipsa ei de popularitate [i spectacol
pentru mul]ime. Scopul ei era s` cread` ucenicii c` El este Mesia.
{i at=t! Apoi, faptul ca vasele erau de necinste, iar Iisus
umpl=ndu-le cu vin, le face de cinste, iar din toat` asisten]a numai
slujitorilor, adic` celor mai de jos dintre oameni, li s-a descoperit
dumnezeirea lui Iisus, demonstreaz` pe de o parte c`, cele neluate
\n seam` (necinstite) ale lumii, El le face de mare valoare; iar pe
de alt` parte, c` to]i oamenii sunt \n mod egal fiii lui Dumnezeu,
f`r` nici o deosebire. Prin aceasta este comb`tut` concep]ia
reprezentan]ilor oficiali ai poporului, care consider=ndu-se
privilegia]i \n fa]a lui Dumnezeu, priveau... \n m\ndria [i trufia
lor, cu arogan]` spre cei smeri]i, desconsider=ndu-i...
|n alt` ordine de idei, putem re]ine faptul c` s-a dat, de c`tre
unii Sfin]i P`rin]i, nun]ii din Cana Galileii [i o interpretare
alegoric`, aprecindu-se c` mirele este Hristos, mireasa este
neamul omenesc, vinul care s-a terminat este legea veche, iar
vinul cel nou este legea Evangheliei. Organizatorul nun]ii
reprezint` pe slujitorii Domnului.
Intui]ia se va face prezent=nd tabloul particip`rii Domnului
la nunta din Cana Galileii.
Cu cine a luat M=ntuitorul parte la nunta din Cana Galileii?
(Al`turi de Mama Sa [i de primii Sì Apostoli). Cu ce scop?
(Spre a crede ucenicii c` El este Mesia, \n urma minunii pe care-o
va s`v=r[i). Cum le-a ar`tat aceasta? (S`v=r[ind minunea
prefacerii apei \n vin). Putem spune c` particip=nd la nunta din
Cana Galileii, Domnul a binecuv=ntat nunta ca Sf=nt` Tain`?
(Putem spune c` [i acesta a fost scopul particip`rii Domnului la
aceast` nunt`). Dup` numirea ce i se d`, c=te aspecte poate avea
actul leg`turii dintre b`rbat [i femeie, care duce la \ntemeierea
familiei? (Putem distinge trei aspecte: cel de c`s`torie, ca act
legal [i social al \ntemeierii familiei, cel de nunt`, ca osp`] al
bucuriei, [i cel de cununie, ca Sf=nt` Tain`, \n Hristos [i \n
Biseric` (Efeseni 5, 32) prin care se \mp`rt`[e[te harul divin
spre binecuv=ntarea iubirii dintre so]i pe toat` via]a).
8. Aplicarea
Aceast` pericop` evanghelic` a fost r=nduit` de Biseric` s` fie
citit` cu prilejul s`v=r[irii Tainei Sfintei Cununii.
231
Se vor c=nta c=ntecele de la oficierea acestei Sfinte Taine:
Isaia d`n]uie[te..., Sfin]ilor Mucenici... M`rire }ie Hris-
toase, Dumnezeule....
--
Se vor \nv`]a aceste c=nt`ri biserice[ti.
|nmul]irea p=inilor \n pustie


|n c=te p`r]i se \mpart minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul? (Se
\mpart \n trei:
minuni s`v=r[ite asupra oamenilor ca tot at=tea acte de
binefacere menite s` le alunge suferin]ele trupe[ti [i suflete[ti;
minuni s`v=r[ite asupra Sa, precum Schimbarea la fa]` [i
\n`l]area la cer;
minuni s`v=r[ite asupra naturii (sau a firii \nconjur`toare).
Din aceast` ultim` categorie ne-am referit la minunea prefacerii
apei \n vin la nunta din Cana Galileii.

Vom vedea acum o alt` minune s`v=r[it` asupra firii \nconjur`-
toare, [i anume \nmul]irea p=inii \n pustie.

Textul pericopei dup` cele patru Evanghelii Iar Iisus
auzind S-a dus cu corabia dincolo de marea Galileii, \n p`r]ile
Tiberiadei, \n loc pustiu aproape de cetatea numit` Betsaida. Dar
afl=nd mul]imile au venit dup` El, din cet`]i, pe jos. {i ie[ind a
Capitolul unu
232
v`zut mul]ime mare [i I s-a f`cut mil` de ei, c`ci erau ca ni[te oi
f`r` p`stor [i a vindecat pe bolnavii lor. Iar c=nd s-a f`cut sear`
ucenicii au venit la El [i au zis: locul este pustiu [i vremea iat`,
a trecut, deci d` drumul mul]imilor ca s` se duc` \n sate s`-[i
cumpere m=ncare. Iisus \ns` le-a r`spuns: n-au trebuin]` s` se
duc`; da]i-le voi s` m`n=nce. Iar Andrei a zis: este aici un bìat
care are cinci p=ini [i doi pe[ti. Iar El a zis: aduce]i-mi-le aici.
{i El le-a poruncit s`-i a[eze pe to]i cete, cete pe iarb` verde. {i
lu=nd cele cinci p=ini [i cei doi pe[ti [i privind la cer, a
binecuv=ntat [i fr=ng=nd a dat ucenicilor p=inile, iar ucenicii
mul]imilor. {i au m=ncat to]i [i s-au s`turat [i au str=ns r`m`[i]ele
de f`r=mituri, fiind dou`sprezece co[uri pline. Iar cei ce m=nca-
ser` erau ca la cinci mii de b`rba]i, afar` de femei [i copii. {i era
aproape Pa[tile, s`rb`toarea iudeilor.
Dup` relatarea Sf=ntului evanghelist Matei este vorba de dou`

\nmul]iri, minuni s`v=r[ite de M=ntuitorul la date diferite, \n loc
diferit [i \n \mprejur`ri diferite.
S` vedem \ns` descrierea minunilor, privind \n acela[i timp
harta de mai jos.
Uciderea mi[eleasc` a Sf=ntului Ioan Botez`torul l-a deter-
minat pe M=ntuitorul s` se \ndrepte c`tre ]inuturile lui Irod Filip
(fratele lui Irod Antipa). |mbarc=ndu-se \ntr-o corabie, S-a
\ndreptat spre ]`rmul de NE al lacului Ghenizareth. Apoi coboar`
\n pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot`r=t Domnul s`
petreac` cu Sfin]ii Apostoli \n rug`ciune. Retragerea Sa nu a
r`mas \ns` neobservat`. Mul]i veniser` din Galileea, iar al]ii erau
dintre cei ce plecaser` spre Ierusalim s` s`rb`toreasc` Pa[tile.
Faptul c` minunea a fost s`v=r[it` \nainte de Pa[ti, rezult` [i din
precizarea f`cut` de Sf=ntul Matei c` Domnul a poruncit ca
mul]imile s` se a[eze pe iarb`. Este [tiut faptul c` \n acele ]inuturi
iarba cre[te numai prim`vara, adic` \nainte de Pa[ti, fiindc`
datorit` c`ldurii, dup` s`rb`toare iarba se usuc` [i locul r`m=ne
pustiu. Se consider` c` ar fi vorba de Pa[tile anului 29 d.Hs.
(782 ab. U.c.).
Primind la el mul]imile, le-a vorbit at=t de p`trunz`tor despre
\mp`r`]ia lui Dumnezeu \nc=t ei au uitat complet de grijile vie]ii,
de scopul ei [i nu le mai era nici foame. Fascina]i de cuvintele
Domnului nu s-ar mai fi desp`r]it de El niciodat`. Apostolii \ns`,
sensibiliza]i de l`sarea serii, au cerut |nv`]`torului s` lase
mul]imile s` plece, mai ales c` fiind locul pustiu nu au nici ce
m=nca. Da]i-le voi s` m`n=nce! este porunca Domnului. Nu
aveau \ns` dec=t cinci p=ini [i doi pe[ti. Erau cinci p=ini de orz,
233
adic`, cinci turte, apar]in=nd unui bìat din mul]ime. El le-a oferit
cu pl`cere la cererea apostolilor. Poruncind mul]imilor s` se
a[eze, b`rba]ii s-au r=nduit \n cete de 50 [i 100 de persoane.
Femeile [i copiii nu erau lua]i \n num`r`to`re fiindc` ei nu puteau
sta al`turi de b`rba]i...
Lu=nd p=inile [i privind la cer, le-a binecuv=ntat, s`v=r[ind
marea minune a \nmul]irii lor.
{i d=ndu-le mul]imii to]i s-au s`turat. Atunci Domnul
porunce[te ucenicilor: aduna]i f`r=miturile ce au r`mas, ca s`
nu se piard` ceva. Fiecare Apostol a luat c`te un co[ [i astfel au
umplut 12 co[uri cu f`r=mituri. Co[urile erau de r`chit` [i fiecare
aveau capacitatea de 10 litri.
Sf=ntul Evanghelist Matei (15, 3239) relateaz` c` M=ntui-
torul a mai s`v=r[it o astfel de minune \ntr-o alt` \mprejurare [i
cu mici deosebiri. De data aceasta M=ntuitorul s-a \ntors din
]inuturile Tirului [i ale Sidonului [i stabilindu-se dincolo de
Iordan, \n ]inutul Decapole a s`v=r[it minunea \nmul]irii p=inilor.
Spre deosebire de prima \nmul]ire, c=nd poporul s-a a[ezat pe
iarba verde, de data aceasta mul]imea s-a a[ezat pe p`m=ntul gol,
f`r` iarb`. Probabil aceast` minune a avut loc aproape de
s`rb`toarea Cincizecimii, fiindc` [i cu acest prilej lumea mergea
la templul din Ierusalim. De data aceasta mul]imea a r`mas l=ng`
M=ntuitorul trei zile: Mil`-mi este de mul]ime spune domnul
Apostolilor c` iat` trei zile sunt de c=nd a[teapt` l=ng` mine
[i n-au ce s` m`n=nce, [i nu voiesc s` le dau drumul fl`m=nzi, ca
s` nu se istoveasc` pe cale (Matei 155, 32). Apoi, \n aceast` a
doua \nmul]ire a p=inilor, sunt numai [apte p=ini [i pe[ti (f`r` a
se preciza num`rul acestora), iar cei ce au m=ncat [i s-au s`turat
erau ca la patru mii de b`rba]i, afar` de femei [i de copii. Dup`
ce au m=ncat s-au str=ns [apte co[uri de f`r=mituri nu
dou`sprezece co[uri cum a fost la prima \nmul]ire a p=inii. Dup`
aceast` a doua \nmul]ire a p=inilor, Iisus a intrat \n corabie [i a
trecut \n ]inutul Magdala (Matei 15, 39). Cu prilejul primei
\nmul]iri a p=inilor, dup` ce a slobozit mul]imile s-a suit la
munte s` se roage [i f`c=ndu-se sear` era acolo singur (Matei
14, 23).
Din cele p=n` aici tratate vedem c` minunea \nmul]irii
p=inilor scoate \n eviden]` puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi,
binecuv=ntarea [i rug`ciunea \nainte de s`v=r[irea minunii
demonstreaz` c` Fiul lui Dumnezeu \ntrupat are o atitudine
pozitiv` fa]` de firea \nconjur`toare [i f`]` de bunurile mate-
riale, pentru c` toat` f`ptura lui Dumnezeu este bun` [i nimic
nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]umire, c`ci se sfin]e[te prin
Capitolul unu
234
Cuv=ntul lui Dumnezeu [i prin rug`ciune (I Timotei 4, 45).

C` nimic nu este de lep`dat [i c` toat` f`ptura lui Dumnezeu
este bun`, o dovede[te [i faptul c` Domnul nu a l`sat s` se piard`
nimic din p=inea cea de toate zilele, ci din spirit de economie
a poruncit s` se adune f`r=miturile, ca nimic s` nu se piard`
(Ioan 6, 12).
Tot pozitiv` este prin aceast` minune [i atitudinea M=ntui-
torului fa]` de oameni. Toate cele \nt=mplate s-au f`cut pentru
ei, pentru a nu sim]i ei foamea, pentru a nu c`dea \n neputin]`.
Mila fa]` de neputin]a omeneasc` L-a determinat pe M=ntuitorul
s` s`v=r[easc` aceast` minune. El a v`zut poporul afl=ndu-se,
asemenea oilor r`t`cite, lipsite de p`storul care s` le poarte de
grij`. Moise a s`turat mul]imile \n pustie, salv=ndu-le via]a. La
fel profetul Elisei cu dou`zeci de p=ini de orz [i cu pu]in gr=u a
s`turat o sut` de oameni [i a mai r`mas (IV Regi 4, 4244).
Poporul nu a mai avut asemeni p`stori buni. {i spun profe]ii c`
dumnezeu va pedepsi pe p`storii rì, [i c` El \nsu[i se va face
p`storul oilor Sale (Iezechiel 34, 11). Iar aceast` profe]ie s-a
\mplinit \n persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, P`storul
cel bun.
235
Ce ne arat` nou` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` puterea
dumnezeiasc` a lui Iisus [i mila lui fa]` de poporul care
urm=ndu-L, a r`mas f`r` hran`). C=te \nmul]iri a p=inilor a
s`v=r[it Domnul Hristos? (Dou`). Care sunt deosebirile dintre
ele? (Prima \nmul]ire a p=inilor a avut loc \nainte de Pa[ti, a
doua dup` Pa[ti, probabil \nainte de Cincizecime. Cu prilejul
primei \nmul]iri era vorba de cinci p=ini [i doi pe[ti, pe care le
oferise un copil din mul]ime, iar cu prilejul celei de-a doua
\nmul]iri, s-au adunat [apte p=ini [i pe[ti, f`r` a se preciza
num`rul. Num`rul celor care au m=ncat la prima \nmul]ire a fost
cinci mii de b`rba]i, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La prima
\nmul]ire a p=inilor s-au adunat dou`sprezece co[uri de f`r=mituri,
la a doua doar [apte. Dup` slobozirea mul]imii, Iisus S-a retras
la munte s` se roage \n primul caz, iar dup` a doua \nmul]ire a
p=inii, Iisus S-a urcat \n corabie trec=nd \n ]inutul Magdala). Ce
ne arat` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` \n primul r=nd
puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi, iubirea Sa fa]` de oameni,
fa]` de sl`biciunile [i neputin]ele lor. Aceast` minune scoate apoi
\n eviden]` atitudinea pozitiv` a M=ntuitorului fa]` de p=inea
noastr` cea de toate zilele, care se sfin]e[te prin Cuv=ntul lui
Dumnezeu [i prin rug`ciune. |n sf=r[it, minunea demonstreaz`
c` Iisus este p`storul cel bun al oilor Sale. Iar p`storul bun
sufletul \[i pune pentru oile Sale (Ioan 10, 1116). Tot astfel,
Iisus Hristos r`m=ne peste veacuri p=inea duhovniceasc` care se
coboar` din cer spre a fi hran` lumii spre via]a ve[nic`.
8. Aplicarea
Binecuv=ntarea celor cinci p=ini [i doi pe[ti a intrat \n cultul
Bisericii, mai precis \n formele de binecuv=ntare a agapelor
cre[tine: St`p=ne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
cela ce ai s`turat mul]imea \n pustie cu cinci p=ini [i doi pe[ti,
|nsu]i binecuvinteaz` hrana aceasta ce se aduce spre pomenirea
celor vii [i celor mor]i. C` Tu e[ti St`p=nul nostru [i }ie slav`
\n`l]`m....

--
236
Iisus umbl=nd pe mare


Capitolul unu
Dup` minunea \nmul]irii p=inilor, mul]imea a r`mas deosebit de

impresionat`, [i \n entuziasm comun au declarat c` Iisus este
proorocul cel pe care \l a[teptau; c` timpul mesianic a sosit. {i
vroiau s` vin` [i s`-l ia cu sila ca s`-l fac` rege (Iona 6, 1415).
Domnul [i-a dat seama c` mul]imea dorea ca Mesia s` le asigure
bunul trai al vie]ii p`m=ntene, de aici [i de acum. At=t au \n]eles
ei din minunea \nmul]irii p=inilor. Nici Apostolii nu au \n]eles
nimic din sensul duhovnicesc al minunii, fiindc` inima le era
\mpietrit` (Marcu 6, 52). Pentru a nu se uni cu mul]imea \n
ac]iunea comun` de a-l declara pe Iisus rege, [i a provoca o even-
tual` interven]ie armat` a romanilor cuceritori, Domnul \i sile[te
pe Apostoli s` se urce \n corabie [i s` treac` de cealalt` parte a
lacului Ghenizaret, urm=nd ca El, s` mai z`boveasc` \n mijlocul
mul]imii, spre a le ar`ta oamenilor sensul adev`rat al mesianit`]ii
Sale.

Acum va avea loc minunea mergerii lui Iisus pe mare, la care ne
vom referi \n cele ce urmeaz`.

Textul pericopei {i c=nd s-a f`cut sear` (Ioan 6, 16), \ndat` a
silit Iisus pe ucenicii lui s` intre \n corabie [i s` mearg` \naintea
Sa, de cealalt` parte, la Betsaida (Marcu 6, 45). {i intr=nd \n
corabie mergeau dincolo de mare la Capernaum (Ioan 6, 17). {i
slobozind mul]imile s-a suit la munte s` se roage deosebi, [i
f`c=ndu-se sear` a r`mas acolo singur. Iar corabia era \n mijlocul
m`rii, \nv`luindu-se \n valuri. {i El fiind singur pe ]`rm, i-a
v`zut c` se chinuiesc v=slind, c`ci le era v=ntul \mpotriv`. {i
c`tre a patra straj` a nop]ii a venit la ei, umbl=nd pe mare, [i
vrea s` treac` pe l=ng` ei (Marcu 6, 4748). Deci venind ei ca
la 25 sau 30 de stadii, au v`zut pe Iisus umbl=nd pe mare [i
237
apropiindu-se de corabie ei s-au \nfrico[at (Ioan 6, 20), zic=nd
c` este n`luc` [i de fric` au strigat, c`ci l-au v`zut to]i [i s-au
tulburat (Marcu 6, 50). Dar Iisus \ndat` le-a grìt zic=nd:
\ndr`zni]i, Eu sunt, nu v` teme]i. Iar Petru r`spunz=nd, a zis:
Doamne, dac` e[ti Tu, porunce[te-mi s` vin la Tine pe ap`. Iar
El i-a zis: vino. {i cobor=ndu-se Petru din corabie, umbla pe mare
ca s` mearg` la Iisus. Dar v`z=nd v=ntul tare s-a \nfrico[at [i a
\nceput a se afunda, a strigat zic=nd: Doamne scap`-m`. {i \ndat`
Iisus \ntinz=nd m=na, l-a apucat [i i-a zis: pu]in credinciosule,
pentru ce te-ai \ndoit? {i s-a suit la ei \n corabie [i a \ncetat
v=ntul. {i ei erau uimi]i \n sine peste m`sur` [i se minunau, c`ci
nu pricepuser` nimic de la (minunea \nmul]irii) p=inilor, fiindc`
inima lor era \mpietrit` (Marcu 6, 52). Iar cei ce erau \n corabie
venind, i s-au \nchinat zic=nd: cu adev`rat e[ti Fiul lui Dumne-
zeu.
T=lcuirea textului Dup` cum relateaz` Sfintele Evanghelii,

Apostolii Domnului se \mbarc` pentru a traversa lacul Ghenizaret,
sau Marea Tiberiadei, dup` numele \mp`ratului Tiberius, care
\[i avea aici o re[edin]` de var`. Afl=ndu-se la 208 m sub nivelul
M`rii Mediterane, Ghenizaretul, era un lac a[ezat \ntr-un fund
de c`ldare, \mprejmuit de dealuri [i av=nd \n apropiere un p`-
m=nt fertil, cultivat ast`zi cu planta]ii \ntinse de pomi fructiferi,
oferind roade bogate de l`m=i, banane [i portocale. Lacul avea
20 km lungime [i 10 km l`]ime, fiind bogat \n ap`, iar zona fiind
deschis`, v=ntul \l agita determin=nd valuri mari \n timp de
furtun`. Nu era prima confruntare pe via]` [i pe moarte a
Apostolilor cu talazurile \nfuriate ale Tiberiadei, care \n condi]ii
de soare [i de lini[te, constituia pentru pescari o bogat` surs` de
pe[te. Sfintele Evanghelii ne arat` c` Iisus Domnul a mai potolit
[i cu alt prilej furia valurilor care amenin]au via]a Apostolilor
(Matei 8, 23-27). Aceea[i \nt=mplare dramatic` se repet`, \ns` \n
alte \mprejur`ri [i cu alte elemente.
Am v`zut din relatarea Sfintelor Evanghelii c` Apostolii
\mbarca]i pornir` pe valurile apei de cu seara. Era dup` apusul
soarelui cam pe la ora 18. |n condi]ii normale traversarea locului
se f`cea \n 2-3 ore. |n relatarea Sfintelor Evanghelii apare \ns` o
nepotrivire \n leg`tur` cu locul de destina]ie. Un evanghelist
spune c` trebuiau s` ajung` la Capernaum, altul c` la Betsaida
Galileii. |n fond nu este nici o nepotrivire, fiindc` mai \nt=i
trebuia s` debarci \n Capernaum, iar de aici p=n` la Betsaida, de
unde erau originari Simon Petru, Andrei [i Filip, distan]a era
foarte mic`.
Capitolul unu
238
Apari]ia furtunii pe lac cu talazurile spumeg=nde izbeau
corabia din toate p`r]ile, \mpiedic=nd-o s` \nainteze. Timpul tre-
cea pe nesim]ite, \nc=t intraser` \n a patra straj` a nop]ii. Evreii
au luat de la romani, din timpul lui Pompei (6463 \n. Hs),
\mp`r]irea nop]ii \n patru str`ji de c=te trei ore. |n timpurile mai
vechi, evreii num`rau trei str`ji: straja de sear`, de noapte [i de
diminea]`. Dup` romani cele 12 ore ale nop]ii erau \mp`r]ite \n 4
str`ji, fiecare straj` av=nd trei ore. Corabia Apostolilor, \n lupt`
cu furia valurilor, nu reu[ea s` \nainteze spre destina]ie, \nc=t
straja a patra \i prinse chiar \n mijlocul lacului. Straja a patra era
\ntre orele 3-6 diminea]a. O noapte \ntreag`, ne spune Evanghelia,
nu au mers mai mult de 25-30 de stadii, adic` cam 5 km, jum`tate
de drum. [i cu toate acestea [ansa lor de a ajunge la mal este
foarte nesigur`...
Domnul, care la \nceput st`tea pe ]`rm, neav=nd corabie, se
folose[te de puterea Sa dumnezeiasc` [i merge pe mare ca pe
uscat. Ajung=nd la locul \n care Apostolii se luptau cu valurile
furioase ale m`rii dezl`n]uite, de[i la \nceput dorea s` treac` pe
l=ng` ei, pentru a ajunge la ]`rm, totu[i nu-i putea l`sa \n p`r`sire.
Z`rindu-l printre valurile spumeg=nde, nu-l recunosc [i
\nspìm=nta]i tot mai mult, consider` c` este n`luc`. Tulburarea
lor se amplific` mai mult, g=ndindu-se c` n`luca le preveste[te
moartea... Dar tocmai \n aceste clipe, c=nd v`d spulberat` orice
[ans` de salvare, o voce venit` parc` dintr-o alt` lume, \i
\ncurajeaz`, asigur=ndu-i c` valurile care-i amenin]au cu pieirea
nu le va mai putea face nici un rù, c` pe deasupra lor se afl`
tocmai El, Domnul [i Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar vocea
ce li se adresa. Nu au putut vedea \n \ntunericul nop]ii [i persoana
Lui. De aceea, pentru a avea mai mult` siguran]`, Apostolul Pe-
tru \i cere Domnului s` mearg` [i el pe mare. O cere \ns`
condi]ionat: Dac` e[ti tu.... Nu avea siguran]` deplin`. Cerea
neap`rat proba... De aceea, c=nd Domnul \l cheam` al`turi de El,
truditul cor`bier epuizat [i obsedat de vuietul sinistru al v=ntului,
cade cople[it sub furia lor. |n disperarea mor]ii \ns` s-ar fi prins
de orice firicel de pai. Aceasta este psihologia general` a tuturor
celor care \[i v`d moartea prin \nnec. Instinctul disperat al vie]ii
\i oblig` s` \ncerce orice solu]ie. Iar solu]ia lui Petru era
Domnul!... Lui i se adreseaz` \n dezn`dejdea pierii sale, spun=nd
parc` \n oftatul profund al inimii: acum f` Domne totul, eu nu
mai pot nimic!... Salv=ndu-l, \nv`]`torul mustr` cu bl=nde]e
pu]in`tatea credin]ei Apostolului. Iar c=nd Domnul \mpreun` cu
Apostolul pe care \l ]inea de m=n` se urc` \n corabie, furtuna se
lini[te[te [i corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r`m=n \ns`
239
ului]i v`z=nd aceast` minune. Cu o zi \nainte au avut prilejul s`
asiste la minunea \nmul]irii p=inilor. Dar atunci nu au \n]eles
nimic, fiindc` inima lor a fost \mpietrit`. Nu au avut nici un
fel de reac]ie [i de sensibilitate la tot ceea ce pe al]ii i-a cople[it.
Era parc` necesar` aceast` minune pentru ei, ca s` simt` pe pielea
lor [i s` vad` cum Dumnezeu lucreaz` la via]a lor. Abia acum
s-au pro[ternut la picioarele lui Iisus, ca \nsu[i \n fa]a lui Dum-
nezeu, m`rturisind c` Cel ce i-a scos din iadul talazurilor mor]ii
este Fiul lui Dumnezeu. |mpietrirea inimii lor de alt` dat` s-a
risipit atunci c=nd lumina Duhului le-a ar`tat c` \nv`]`torul lor,
pe care mul]imea voia s`-l fac` rege p`m=ntesc, este Fiul lui
Dumnezeu, a c`rui \mp`r`]ie spiritual` [i ve[nic` este cu totul
alta dec=t cea pe care vroiau ei s` o \ntronizeze \n vremelnicia
acestei lumi. Acela[i Duh \i va lumina ceva mai t=rziu, la Cezarea
lui Filip, credin]a lui Petru, c=nd m`rturise[te \n numele
Apostolilor c` Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu
(Matei 16, 1617). Aceast` iluminare a Duhului prin care a
m`rturisit cu credin]` puternic` dumnezeirea lui Iisus, va
compensa pu]in`tatea credin]ei lui, ca rezultat al firii sale slabe
\n confruntarea pe via]` [i pe moarte, o noapte \ntreag`, cu
talazurile \nfuriate [i neiert`toare ale lacului Ghenizaret...
C=nd a avut loc minunea umbl`rii Domnului pe mare? (Dup`
minunea \nmul]irii p=inilor). |n ce categorie de minuni se
\ncadreaz` acestea? (|n minuni asupra naturii). De ce Apostolul
Petru a c`zut victim` furiei valurilor? (Datorit` credin]ei sale
\ndoielnice). De ce Apostolii au r`mas uimi]i c=nd au v`zut
minunea opririi furtunii, c=nd Domnul a intrat \n corabia lor?
(Fiindc`, de[i au v`zut minunea \nmul]irii p=inilor, inima lor a
r`mas \mpietrit`). Acum \ns` au sim]it pe pielea lor minunea
salvatoare). Cum au m`rturisit ei c` Iisus este Fiul lui Dumne-
zeu? (Pro[tern=ndu-se la p`m=nt cu mult` evlavie, ca \n
rug`ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a \nt`rit lor credin]a
ca s` fac` aceast` m`rturisire? (Ei nu ar fi putut face aceast`
m`rturisire cu puterile firii lor slabe, ci cu puterea Duhului Sf=nt,
care le-a luminat sufletul).
8. Aplicarea
|nt=mplarea din noaptea zbuciumat` pe care au trìt-o Sfin]ii
Apostoli \n lupt` cu furtuna dezl`n]uit` de pe lacul Ghenizaret o
Capitolul unu
240
trìm [i noi, fiindc` via]a nu ne ofer` numai zile luminoase, ci [i
nop]i \ntunecate, cu c`deri, amenin]`ri [i dezn`dejdi... Dar
niciodat` s` nu ne pierdem credin]a, fiindc` Domnul ne-a asigurat
c` nu ne va l`sa, nici nu ne va p`r`si (Evrei 13, 5), c` va fi cu
noi p=n` la sf=r[itul veacurilor (Matei 28, 20), [i totdeauna s`
\ndr`znim, c` El a biruit lumea (Ioan 16, 33). Sunt vrednice de
--
re]inut versurile unui poet cre[tin, care ne \ndeamn` s` nu ne
pierdem niciodat` credin]a: Nu e[ti \nvins c=t timp credin]a /
Nu ]i-ai schimbat [i nu s-a stins, / Credin]a iar`[i te ridic`, / Po]i
fi c`zut, dar nu \nvins (Traian Dorz).
Minunea vindec`rii celor zece lepro[i


Este cunoscut faptul c` locuitorii }`rii Sfinte aveau obliga]ia s`
mearg` de Pa[ti la Ierusalim, la cetatea sf=nt` a lui David unde
str`lucea [i Casa Domnului. Samarinenii nu f`ceau \ns` acest
drum. Ei [i-au construit un alt templu pe muntele Garizim.
Du[m`nia dintre ei dateaz` din 722 \n. Hs. c=nd, dup` solia
asirian` s-a considerat c` samarinenii au \mprumutat multe din
practicile religioase ale acestora, \nc=t s-au ab`tut de la credin]a
[i datinile str`bune. Se tratau reciproc nu numai cu rezerv` [i
indiferen]`, ci [i cu du[m`nie. C=nd un locuitor din Galileea dorea
s` mearg` \n Iudeea, ocolea prin Pereea, de[i drumul cel mai
scurt era prin Samaria. Evitau orice fel de leg`tur` [i contact.
|ntr-o astfel de situa]ie se afla [i M=ntuitorul, \n drum spre Ieru-
salim, unde mergea pentru a s`rb`tori acolo Pa[tile. Era ultimul
Pa[te pe p`m=nt. Se afla \n fa]a jertfei Sale m=ntuitoare.
Afl=ndu-se \ntr-un sat dintre Galileea [i Samaria este \nt=mpinat
de zece lepro[i care-i cereau vindecarea.
241
Vom vedea \n continuare minunea vindec`rii celor 10 lepro[i,
precum [i urm`rile ce au avut loc cu acest prilej.

Textul pericopei ...intr=nd \ntr-un sat, L-au \nt=mpinat zece
b`rba]i lepro[i care au stat departe. {i ei [i-au ridicat glasul
zic=nd: Iisuse, |nv`]`torule, miluie[te-ne! {i v`z=ndu-i, El le-a
zis: Merge]i [i ar`ta]i-v` preo]ilor. {i a fost c`-n timp ce ei
mergeau, s-au cur`]it. Iar unul din ei, v`z=nd c` s-a vindecat, s-a
\ntors sl`vindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. {i a c`zut la
picioarele Lui, cu fa]a la p`m=nt, mul]umindu-I. {i acela era
samarinean. {i r`spunz=nd Iisus, a zis: Oare nu zece s-au cur`]it?
Cei nou` unde sunt? Nu s-a g`sit s` se \ntoarc` s`-I dea slav` lui
Dumnezeu dec=t numai acesta, care e de alt neam? {i i-a zis:
Scoal`-te [i du-te; credin]a ta te-a m=ntuit (Luca 17, 1219).
Explicarea textului: |nainte de a vedea importan]a minunii,

se cuvine s` lu`m la cuno[tin]` despre lepr` ca boal` dezastruos
de grea. Este boal` de piele care se extinde pe tot corpul sub
forma unor umfl`turi, care se prefac \n r`ni. Bolnavul se
descompunea, c`z=ndu-i unghiile [i degetele, iar nasul [i urechile
i se uscau. |n cele din urm` leprosul murea \n chinuri groaznice.
Fiind boal` contagioas` s-au luat m`suri de ap`rare. Cel ce are
aceast` boal` era ]inut cu hainele sf=[iate, cu capul descoperit,
\nvelit p=n` la buze, [i strig=nd: necurat! necurat! Aflat sub
domina]ia bolii, lepro[ii trìau \n izolare, undeva \n afara
cet`]ii... (Leviticul 13, 4546). Exist` [i lepra alb`, manifestat`
prin pl`gi albe insensibile. Aceasta era necontagioas` [i
vindecabil`. Lepra tuberculoas` nu era \ns` vindecabil`. Dac` se
\nt=mpla ca unul dintre ei s` se cur`]easc`, trebuia s` se arate
preotului spre a aduce jertf` de cur`]ie, [i pentru a fi declarat
s`n`tos, put=nd s`-[i trìasc` via]a \n comuniunea semenilor sì
(Leviticul cap. 14). De aici vedem c` lepra la evrei era socotit`
nu numai o boal` trupesc` ci [i o boal` sufleteasc`, consecin]` a
p`catului. Pentru acest motiv erau prev`zute ritualurile de cur`]ie.
|n desn`dejdea [i suferin]a lor cei zece lepro[i care L-au
\nt=mpinat pe M=ntuitorul s-au unit uit=nd de deosebirea lor
etnic`. Boala, suferin]a [i necazul i-a \nfr`]it pe oameni mai mult
dec=t i-a desp`r]it \nvr`jbirea de neam.
Capitolul unu
242
Cer=nd \ndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credin]`
[i nici nu \ntreprinde cu ei un dialog. Le acord` vindecarea,
declar=ndu-i ap]i s` convie]uiasc` \n comunitate, al`turi de
semenii lor.
Exista concep]ia potrivit c`reia lepra fiind o boal` at=t de
grea, numai Dumnezeu poate aduce vindecarea. C=nd Neeman,
conduc`torul o[tirii regelui Siriei, este trimis cu scrisori c`tre
regele lui Israel, acesta indignat exclam`: Au doar` eu sunt Dum-
nezeu ca s` omor [i s` fac viu?. Iar Dumnezeu a vindecat lepra
lui Neeman prin proorocul Elisei... (IV Regi 5, 115). A[a ne
explic`m faptul c` numai unul din cei zece vindeca]i s-a \ntors
cu glas mare sl`vind pe Dumnezeu [i a c`zut cu fa]a la picioarele
lui Iisus, mul]umindu-I. {i-a dat seama samarineanul lepros de
alt` dat` c` Iisus este Dumnezeu, fiindc` numai Dumnezeu poa-
te vindeca lepra. {i I-a mul]umit cu recuno[tin]`. De fapt M=n-
tuitorul \nsu[i a ac]ionat ca Dumnezeu, [i \ntr-un alt caz \n care
a vindecat de lepr`: ...{i odat`, c=nd era \ntr-una din cet`]i, iat`
un om era plin de lepr` [i v`z=nd pe Iisus a c`zut pe fa]a sa [i s-a
rugat Lui, zic=nd Lui: Doamne, de vei vrea po]i s` m` cur`]e[ti.
{i \ntinz=nd Iisus m=na, s-a atins de el zic=nd: Voiesc.
Cur`]e[te-te. {i \ndat` lepra s-a dus de la el... (Luca 5, 1214).
Revenind \ns` la cei zece lepro[i, ne apare izbitoarea \ntrebare
pus` de IisusDumnezeu samarineanului recunosc`tor: Dar cei
nou` unde sunt?.
Iat` [i aspectul moral al vindec`rii celor zece lepro[i: recu-
no[tin]a. Cei vindeca]i au fost zece. Dar numai unul vine s`
mul]umesc` lui Dumnezeu pentru salvarea lui. {i acesta era
samarinean. Aceasta \nseamn` c` binefacerea [i recuno[tin]a
trebuie s` \ntreac` nu numai ura dintre neamuri, ci [i indiferen]a
[i uitarea. Vedem la tot pasul oameni care pentru diferite nevoi
cer cu insisten]` ajutorul semenului sù, [i chiar promit solemn
recuno[tin]a. Dar dup` ce \[i \mplinesc dorin]a, uit` prea repede
de binef`c`torul lor. Pe drept cuv=nt putea spune poetul {t. O.
Iosif, depl=ng=nd cu amar lipsa de recuno[tin]` dintre oameni:
Recuno[tin]a este o floare scump`, / Ce tainic` \n inimi
\nflore[te; / Dar unii o s`desc doar ca s-o rup`. / Se mir` apoi c`
biata, ve[teje[te.
Facerea de bine este mai mult legat` de ingratitudine atunci
c=nd este lovit` cu ostilitate. |n loc de recuno[tin]`, binefacerea
este urmat` de multe ori de du[m`nie [i ur`. A[a se cunoa[te
faptul c` sl`b`nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus dup` 38 de
ani de suferin]`, \n loc s`-I mul]umeasc`, \l arat` Iudeilor
243
prigonitori care vroiau s`-L omoare pe Iisus c` f`cea vindec`ri
s=mb`ta (Ioan 5, 1516).
Dar mai devreme sau mai t=rziu via]a se r`zbun` asupra
nelegiuirilor omene[ti; de aceea ne spune un proverb c` nu e
bine s` dai cu piatra \n f=nt=na care ]i-a dat ap`....
Cum a vindecat M=ntuitorul pe cei zece lepro[i? (I-a vindecat
prin cuv=nt). Au recunoscut ei puterea lui Dumnezeu \nainte de
a fi vindeca]i? (Ei [tiau c` lepra este o boal` at=t de grea, \nc=t
numai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a cerut proba
credin]ei, ca \n cele mai multe cazuri? (Din adresarea lor [i-a dat
seama c` posed` credin]`. De fapt dup` ce samarineanul vindecat
\i mul]ume[te lui Iisus, Domnul \i spune: mergi \n pace, credin]a
ta te-a m=ntuit). Care este aspectul moral al acestei minuni? (Pe
de o parte recuno[tin]a samarineanului fa]` de marea binefacere
primit`, iar pe de alt` parte, lipsa de recuno[tin]`, sau
ingratitudinea celor nou`, care prea repede au uitat de Binef`-
c`torul lor). Raport=nd pe 1 la 9, ce putem conchide cu privire la
via]a noastr` comunitar`? (Dispropor]ia existent` \n rela]iile
dintre oameni privind binefacerea [i recuno[tin]a).
8. Aplicarea
Urm=nd exemplul de recuno[tin]` al samarineanului vindecat de
lepr`, se cuvine s` ar`t`m [i noi recuno[tin]` tuturor binef`c`to-
rilor no[tri.
|n primul r=nd lui Dumnezeu, fiindc` toat` darea cea bun`
[i tot darul des`v=r[it de sus este, pogor=ndu-se de la P`rintele
luminilor (Iacob 1, 17).
|n al doilea r=nd fa]` de p`rin]ii no[tri trupe[ti care vegheaz`
permanent la via]a noastr`. Porunca dumnezeiasc` ne \ndeamn`
\n acest sens: Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, ca s`-]i fie
]ie bine [i s` trìe[ti mul]i ani pe p`m=nt.
|n al treilea r=nd dasc`lilor care ne lumineaz` mintea [i ne
deschid un drum \n via]`. La fel, cinstitelor fe]e biserice[ti care
se roag` pentru noi [i vegheaz` la m=ntuirea noastr`. La aceasta
ne \ndeamn` [i porunca a III-a bisericeasc`.
Vom fi agrea]i de to]i oamenii dac` pentru orice binefacere
ce ni s-a f`cut sau pentru orice serviciu, fie el c=t de mic, vom [ti
s` spunem mul]umesc. Prin aceasta vom cultiva bunele noastre
Capitolul unu
244
--
sim]`minte, gra]ie faptului c` vom duce \n societate o via]`
civilizat`.
Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda


Lu=nd trup omenesc, M=ntuitorul a trìt printre oameni asemenea
lor, hr`nindu-se ca ei, \mbr`c=ndu-se ca ei, locuind \n acelea[i
case, muncind al`turi de ei, respect=nd bunele lor obiceiuri, sau
corect=nd pe cele care nu sunt dup` voia lui Dumnezeu.
{i cum de pa[ti se adunau din toate p`r]ile la templul din
Ierusalim, spre a aduce cinstire lui Dumnezeu, M=ntuitorul a fost
[i El al`turi de ei. |n toate \mprejur`rile [i cu toate ocaziile nu
i-a sc`pat Domnului nici o situa]ie de a-i \nv`]a pe oameni voia
lui Dumnezeu, [i \n acela[i timp, t`m`duindu-le neputin]ele care
le ]ineau via]a \ntr-o izolare vitreg`, iar existen]a cople[it` \ntr-o
chinuitoare ap`sare.

Sf=nta Evanghelie ne arat` modul \n care M=ntuitorul vindec`
un sl`b`nog de la sc`ld`toarea Vitezda \n zi de sabat.

Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la
Ioan 5, 115.
Explicarea textului Din textul pericopei vedem c` fa]` de alte

cazuri, M=ntuitorul acord` vindecarea sl`b`nogului \n urma unui
dialog scurt, f`r` a-i cere credin]` [i f`r` a avea exprimat` dorin]a
expres` a suferindului. Erau 38 de ani de suferin]` ap`s`toare...
245
Cine nu [i-ar dori s`n`tatea?! Cine nu ar vrea s` fie \n r=nd cu
ceilal]i oameni?! Cui i-ar pl`cea s` stea imobilizat \n patul sù,
mistuit de durere?! Nu [i-a g`sit \n 38 de ani omul care s`-l arunce
\n sc`ld`toare [i cine [tie c=nd s-ar fi ivit [i dac` s-ar fi ivit?!
Poate s-a [i \nrìt privind cu invidie timp de 38 de ani cum al]ii
se vindec`, iar el r`m=ne \n aceea[i a[teptare oarb`. Sufocat de
r`bdarea devenit` obi[nuin]` obsedant`, i-a disp`rut poate orice
raz` de speran]`, \nc=t parc` nu-i mai r`m=ne nimic mai bun de
f`cut dec=t s` a[tepte \n continuare... Iisus a v`zut \n via]a lui
toat` aceast` dramatic` destr`mare a firii [i de aceea \i red`
prompt s`n`tatea. Apoi, Iisus \l p`r`se[te. {i-a \ndeplinit
misiunea.
De acum va urma sminteala potrivnicilor. L-a vindecat
s=mb`ta. Sl`b`nogul [i-a luat, la porunca lui Iisus, patul \n zi de
sabat, [i nu avea voie s` fac` acest lucru, ziceau iudeii, care
respectau cu mult` rigurozitate ziua de odihn`. Legea odihnei
sau sabatul este porunca lui Iahve. Dumnezeu \nsu[i s-a odihnit.
Cine nu o respect` este vrednic de moarte. {i nici nu era cru]at.
Ei duceau \ns` \mplinirea poruncii de multe ori p=n` la absurd.
Faptul c` nu era permis s` ari, s` sapi, sau s` recoltezi \n ziua
sabatului este de \n]eles. Dar a nu dep`[i un anume drum, un
anume teritoriu, sau [i mai mult, interdic]ia de a intra \ntr-un lan
de gr=u ca rup=nd spice s`-]i ast=mperi foamea, a nu-]i lega o
ran` p=n` la apusul soarelui, a nu face nici chiar un nod la a]`, a
nu scrie nici chiar dou` litere, a nu aprinde focul, sau a nu m=nca
nici oul pe care gìna \l f`cea \n ziua sabatului, cum spunea unul
din marii rabini, sunt interpret`ri ale zilei de odihn` greu de
\n]eles. Ele nu \l salveaz`, ci \l subjug` pe credincios. Fac din
sabat o obsesie care \nchide spiritul, o \mplinire a literei care
ucide...
Cunosc=nd probabil rigorile Legii, sl`b`nogul vindecat caut`
s` se disculpe, pun=nd \ns` vina pe Iisus, lovind tocmai \n
Binef`c`torul sù. Vine chiar cu ini]iativa de a-L demasca pe
Iisus, dup` ce re\nt=lnindu-L, L-a recunoscut \n templu. Nu numai
de teama legii, sau a reprezentan]ilor ei a ]inut s`-L arate pe
Iisus... Era totu[i un suflet \nnegrit de rùtate. Faptul c` Iisus \i
atrage aten]ia s` nu mai p`c`tuiasc`, ca s` nu-i fie ceva mai rù,
indic` faptul c` asupra vie]ii [i con[tiin]ei sale ap`sau cine [tie
ce p`cate grele. Iisus le-a sesizat prin atot[tiin]a Sa dumnezeiasc`.
Voia s`-i redea [i s`n`tatea sufletului, s`-l fac` fiu al \mp`r`]iei
pe care El o propov`duia. O raz` de lumin` bate \ns` la u[a unei
inimi z`vor=te... El a r`mas \nchistat \n p`catul lui. {i nu e de
mirare c` tradi]ia [i unii P`rin]i ai Bisericii ne spun c` tocmai el
Capitolul unu
246
ar fi fost acela care \n timpul judec`rii lui Iisus L-ar fi lovit,
fiindc` i s-a p`rut c` Iisus, care vorbea cu demnitatea nevinov`]iei
Sale, nu acord` suficient respect marelui preot... Dac` a fost a[a,
atunci la[itatea [i ingratitudinea r`m=n peste veacuri dou` defecte
morale ale celui vindecat cu at=ta promptitudine de M=ntuitorul
lumii.
Vindecarea f`cut` s=mb`ta a atras at=ta du[m`nie \mpotriva lui
Iisus, \nc=t, dup` cum precizeaz` textul evanghelic, de aceea
prigoneau iudeii pe Iisus [i cùtau s`-L omoare, c` f`cea acestea
s=mb`ta (Ioan 5, 16). Au mai fost [i alte cazuri de vindec`ri
f`cute de Iisus s=mb`ta [i \n toate acestea a fost privit cu du[m`nie
[i ur`, fiind considerat c` nu respect`, ci \ncalc` legea lui Dum-
nezeu. Dar Iisus nu a venit s` schimbe Legea, ci s` o \mplineasc`
(Matei 5, 17), s` o \mplineasc`, adic` \n duhul ei. De aceea, to]i
cei dispre]ui]i [i desconsidera]i apropiindu-se de Iisus, se v`d
elibera]i de litera ap`s`toare a legii. Iisus face ca legea lui Dum-
nezeu s` le fie favorabil`. |mplinirea legii \n duh \nseamn`
umanizarea ei. Potrivnicii \ns` nu L-au \n]eles. Nu voiau s`-L
\n]eleag`. |l priveau cu invidie [i rùtate, fiindc` era Salvatorul
mul]imii ]inut` de ei \n \ntuneric. De[i nu-l puteau combate,
cùtau totu[i s`-L omoare...
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a vindec`rii sl`b`nogului de la sc`ld`toarea
Vitezda se cite[te la sfin]irea apei, fiindc` ea aminte[te de \ngerul
Domnului care se cobora [i sfin]ea apa Vitezdei. Ea constituie \n
acela[i timp [i pericopa Duminicii a IV-a dup` Pa[ti.

Se vor ar`ta [i celelalte cazuri de vindec`ri s`v=r[ite de M=ntui-
torul nostru Iisus Hristos s=mb`ta, analiz=ndu-se atitudinea
du[m`noas` a potrivnicilor.

--
|nvierea fiului v`duvei din Nain


247
Dintre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul asupra oamenilor, cele

prin care [i-a ar`tat puterea Sa dumnezeiasc` de st`p=n asupra
vie]ii [i a mor]ii sunt \nvierile din mor]i. Acestea sunt trei:
\nvierea fiicei lui Iair, \nvierea fiului v`duvei din Nain [i \nvierea
lui Laz`r.

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la \nvierea fiului v`duvei din
Nain.

Textul pericopei {i dup` aceea, s-a dus \ntr-o cetate numit`
Nain [i cu El \mpreun` mergeau [i ucenicii Lui [i mult` mul]i-
me. Iar c=nd s-a apropiat de poarta cet`]ii, iat` scoteau un mort,
singurul copil al mamei sale, [i ea era v`duv`, [i mul]ime mare
din cetate era cu ea. {i v`z=nd-o Domnul, I s-a f`cut mil` de ea
[i i-a zis: Nu pl=nge! {i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar
cei cel duceau s-au oprit. {i a zis: Tinere, ]ie \]i zic, scoal`-te. {i
s-a ridicat mortul [i a \nceput s` vorbeasc` [i l-a dat mamei lui.
{i fric` i-a cuprins pe to]i [i sl`veau pe Dumnezeu, zic=nd:
Prooroc mare s-a ridicat \ntre noi [i Dumnezeu a cercetat pe
poporul Sù (Luca 7, 1116).
Explicarea textului Dup` cum vedem din pericopa evanghelic`,

M=ntuitorul se afla \mpreun` cu sfin]ii Apostoli \n localitatea
Nain, un sat apropiat de muntele Tabor din Galilea. Textul \l
prezint` pe Iisus Hristos \n fa]a mor]ii. El, Dumnezeu adev`rat,
Principiul vie]ii, care a venit ca oile sale s` aib` via]`, [i \nc`
din bel[ug s` aibe (Ioan 10, 10), acum se afl` \n fa]a mor]ii
necru]`toare. Vedem adesea \n poze moartea \nf`]i[at` sub forma
unui schelet, av=nd \n m=n` o coas`. Explica]ia este u[or de dat,
dac` ne g=ndim la faptul c` moartea sub forma scheletului, \i
Capitolul unu
248
lipsesc \n \ntregime organele de sim]. Neav=nd nici o sim]ire, ea
nu poate avea nici o atitudine binevoitoare fa]` de nimeni. Nu
cru]` pe nimeni. Secer` via]a omeneasc` de la leag`n, p=n` la
ad=nci b`tr=ne]e. Este f`r` nici o mil`, lu=nd copii de la p`rin]i,
sau l`s=ndu-i pe ace[tia orfani [i dezorienta]i... Desparte so]ul
de so]ie, [i pe am=ndoi de p`rin]ii ap`sa]i de povara b`tr=ne]ii [i
a neputin]elor... {i fiindc` nici un p`m=ntean nu poate sc`pa de
la moarte, se spune c` ea aduce \n lume dreptatea, \n sensul c` \n
fa]a ei to]i oamenii sunt egali. At=t \mp`ratul [i \n]eleptul
\ncoronat \n via]` cu glorie, c=t [i cer[etorul [i ignorantul sf=r[esc
\n acela[i p`m=nt negru, umed [i rece...
Hristos a venit \ns` \n lume ca s` restabileasc` menirea, sau
destinul omului. {i aceasta nu este moartea, ci via]a. Omul nu a
fost creat pentru moarte, ci pentru via]`, fiindc` P`rintele sù
este Dumnezeul Vie]ii [i nu al mor]ii. Moartea este r`splata
p`catului (Romani 6, 23), iar p`catul nu corespunde firii umane,
e o boal` a ei, care finalizeaz` \n moarte. De aceea, m=ntuirea pe
care o aduce Hristos \n lume se refer` tocmai la izb`virea noastr`
din p`cat [i din moarte. Prin El noi dob=ndim comunicare ve[nic`
cu via]a lui Dumnezeu. El s-a f`cut pentru noi p`cat, pentru ca
noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu \ntru el (II Corin-
teni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece indiferent
pe l=ng` cortegiul mortuar care desp`r]ea un t=n`r de mama lui.
Iar aceasta era v`duv`. |n mod firesc orice desp`r]ire na[te re-
gret, precum comuniunea aduce \n sufletul oamenilor bucurie...
Dar atunci c=nd odat` cu desp`r]irea \]i vezi ruinat` orice speran]`,
regretul se transform` \n triste]e [i disperare, iar aceasta la r=ndul
ei se materializeaz` \n lacrimile dezn`dejdii. Domului i s-a f`cut
mil` de biata v`duv`, fiindc` a descifrat \n lacrimile ei \ntregul
gol sufletesc al dezn`dejdii care \i \nchidea orice orizont luminos
al vie]ii. O m=ng=ie spun=ndu-i: nu mai pl=nge! Altfel zic=nd:
acum ]i-a sosit salvarea! {i vor vedea to]i [i vor \n]elege c` El
este \nvierea [i via]a (Ioan 11, 25). De aceea, f`r` a mai z`bovi
Domnul se adreseaz` t=n`rului mort \ntr-o form` poruncitoare:
Tinere, ]ie \]i zic: Scoal`-te. {i minunea s-a produs spre uimirea
tuturor. Prin porunca lui adresat` mortului, Hristos Domnul a
ar`tat c` El este St`p=nul vie]ii [i al mor]ii. Desigur, au mai fost
multe cazuri de moarte, dar Iisus a s`v=r[it doar trei \nvieri. De
ce numai at=tea? Fiindc` El avea s` \nving` p`catul [i moartea
prin Jertfa Sa, deschiz=nd omului perspectiva vie]ii ve[nice.
Prin aceste trei minuni vroia doar s` anticipeze \nvierea lor
prin comuniunea cu El. Vroia s` le demonstreze c` El este
\nvierea [i via]a, c` El este calea, adev`rul [i via]a (Ioan
249
14, 6), calea care duce la Tat`l, spre o ve[nic` comuniune cu El,
zdrobind barierele mor]ii.
Faptul c` M=ntuitorul \i spune mortului: tinere, ]ie \]i zic
scoal`-te, ne duce cu g=ndul [i la moartea moral` \n p`cat, care
atrage dup` sine moartea fizic`. Cuvintele Scripturii se refer` \n
mod explicit la aceast` moarte moral`, c=nd spune: ...{tiu faptele
tale, c` ai nume, c` trìe[ti, dar e[ti mort (Apocalipsa 3, 12).
E vorba de moartea \n p`cat, sau de p`catul care aduce moarte...
Textul ne comunic` la sf=r[it c` v`z=nd aceast` nemai
\nt=lnit` minune, to]i au fost cuprin[i de fric` [i aduceau slav`
lui Dumnezeu c` a cercetat pe poporul Sù, c` s-a ridicat \ntre ei
un prooroc mare, cum n-a mai fost nicic=nd. Prin aceast` minune
Dumnezeu \[i arat` nu numai Legea [i voia Sa, ci [i bun`tatea [i
milostivirea Sa. Se cuvine s` preciz`m c` frica la care se refer`
textul c` i-a cuprins pe to]i nu e teama sau groaza care
paralizeaz` [i ucide sufletul. Este uimirea \n fa]a puterii [i a
bun`t`]ii lui Dumnezeu, care le umple sufletul de admira]ie,
speran]` [i bucurie. De aceea ei sl`veau pe Dumnezeu cu o
sfial` sf=nt`, cu o evlavie care le-a cople[it sufletele de \ncredere
\n bun`tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de teama celor de la
Sinai, c=nd Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sf=nt` face
ca sufletul s` tresalte de bucuria comuniunii, nu cu dreptatea, ci
cu iubirea lui Dumnezeu.
Unde a avut loc minunea \nvierii fiului unei femei v`duve? (|n
Nain, o localitate aflat` l=ng` muntele Taborului din Galileea).
C=te \nvieri din mor]i a s`v=r[it M=ntuitorul? (Trei). De ce numai
trei? (Fiindc` prin minunea \nvierii din mor]i, Domnul dorea doar
s` anticipeze faptul c` to]i cei ce vor adera la jertfa Sa izb`vitoare
de p`cat, prin El vor dob=ndi via]a ve[nic`, biruind p`catul [i
moartea). Ce au sim]it cei care au v`zut minunea? (Cei care au
fost martorii minunii au trìt sentimentul admira]iei [i
recuno[tin]ei fa]` de puterea [i milostivirea lui Dumnezeu
rev`rsat` asupra lor; dar [i sentimentul fricii, \n sensul uimirii
plin` de o sf=nt` [i tainic` evlavie fa]` de iubirea lui Dumnezeu
ar`tat` prin Iisus Hristos).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a \nvierii fiului v`duvei din Nain a fost
r=nduit` de Biseric` spre a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n duminica
Capitolul unu
250
a 20-a dup` Rusalii. Ea ne determin` s` ne analiz`m via]a
--
duhovniceasc`, pentru ca eliber=ndu-se de p`cat, s` ne ridic`m
necontenit de la moarte la via]`.
Schimbarea la fa]` a Domnului


Cum pot fi \mp`r]ite minunile s`v=r[ite de c`tre M=ntuitorul?
(Minunile s`v=r[ite de Domnul Iisus Hristos pot fi \mp`r]ite \n
trei: asupra firii \nconjur`toare, cum ar fi potolirea furtunii m`rii,
prefacerea apei \n vin, uscarea smochinului neroditor, \nmul]irea
p=inilor [i pe[tilor, pescuirea minunat`, etc. |n al doilea r=nd,
minuni s`v=r[ite asupra omului, precum vindecarea bolilor de
tot felul, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i. etc. |n al treilea
r=nd, sunt minunile referitoare la propria Sa persoan`).

Una din minunile s`v=r[ite asupra propriei persoane este [i
schimbarea Sa la fa]`. La aceasta ne vom referi \n cele ce urmeaz`,
urm`rind textul relatat de Sfintele Evanghelii [i \n]elesul acestei
minuni.

Prezentarea textului complet \n relatarea Evangheliilor
sinoptice: {i dup` [ase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru [i pe
Iacob [i pe Ioan, fratele lui. {i i-a dus la o parte, pe un munte
foarte \nalt (Matei 17, 1) s` se roage. {i c=nd se ruga (Luca 9,
2829) s-a schimbat la fa]` \naintea lor [i a str`lucit fa]a Lui ca
soarele (Matei 17, 2), iar ve[mintele Lui s-au f`cut str`lucitoare,
foarte albe, ca z`pada, cum nu poate \n`lbi a[a pe p`m=nt
251
\n`lbitorul (Marcu 9, 23). {i iat` vorbeau cu El doi b`rba]i,
care erau Moise [i Ilie, care ar`t=ndu-se \n slav`, vorbeau de
sf=r[itul Lui, care avea s` se \mplineasc` \n Ierusalim. Iar Petru
[i cei ce erau cu El erau \ngreuia]i de somn [i de[tept=ndu-se au
v`zut slava Lui [i pe cei doi b`rba]i st=nd \mpreun` cu El (Luca
9, 3032). {i r`spunz=nd Petru a zis lui Iisus: |nv`]`torule, bine
este s` fim noi aici; [i s` facem trei colibe: }ie una [i lui Moise
una [i lui Ilie una. C`ci nu [tia ce s` spun`, fiindc` erau
\nspìm=nta]i (Marcu 9, 56). {i acestea zic=nd el, s-a f`cut
nor luminos [i l-a umbrit (Matei 17, 5). {i s-au spìm=ntat
c=nd a intrat \n nor (Luca 9, 34). {i iat` un glas din nor a zis:
Acesta este Fiul Meu cel iubit, \n care am binevoit, pe El s`-L
asculta]i! {i c=nd au auzit ucenicii au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i
s-au spìm=ntat foarte mult. Dar Iisus venind la ei [i ating=ndu-i
le zise: scula]i-v` [i nu v` teme]i! Iar ei ridic=ndu-[i ochii, nu au
v`zut pe nimeni, dec=t numai pe Iisus singur. {i cobor=ndu-se ei
de pe munte, Iisus le-a poruncit zic=nd: nim`nui s` nu spune]i ce
a]i v`zut, p=n` c=nd Fiul Omului va \nvia din mor]i (Matei 17,
79). {i au ]inut cuv=ntul, \ntreb=ndu-se \ntre ei: ce \nseamn` a
\nvia din mor]i? (Marcu 9, 10). {i ucenicii L-au \ntrebat zic=nd:
pentru ce dar zic c`rturarii c` trebuie s` vin` mai \nt=i Ilie? Iar
El r`spunz=nd a zis: Ilie \ntr-adev`r va veni [i va a[eza toate la
loc. Eu \ns` va zic c` Ilie a [i venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au
f`cut cu el c=te au voit; a[a [i Fiul Omului va p`timi de la ei.
Atunci au \n]eles ucenicii c` le-a vorbit despre Ioan Botez`torul
(Matei 17, 10-13).
Explicarea textului Dup` cum ne relateaz` textul Sfintelor

Evanghelii minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc pe
un munte \nalt. Se crede c` acesta este muntele Tabor din
Galileea. M=ntuitorul s-a urcat la munte ca s` se roage \n lini[te.
Nu s-a urcat singur, cum a mai f`cut alt` dat`, fiindc` El [tia c`
se va \nt=mpla aceast` minune [i era necesar` prezen]a a doi sau
trei martori, dup` cum specific` Legea, pentru dovedirea unui
adev`r. El a ales pe cei trei Apostoli: Petru, Iacob [i Ioan, deoarece
ace[tia erau printre primii ale[i la apostolat, [i erau intimii Sì.
Atitudinea Apostolilor \n timpul minunii a fost diferit`. La
\nceput erau mole[i]i de somn. Apoi, \n timpul minunii, sufletul
le-a fost inundat de o bucurie plin` de str`lucire divin`, de care
nu s-ar mai fi desp`r]it niciodat`. De aceea [i solu]ia celor trei
colibe, propus` de unul din ei. Ar fi dorit s` r`m=n` aici pentru
ve[nicie. Au mai ap`rut \n aceast` slav` Moise [i Ilie. De ce?
Fiindc` Moise reprezint` legea, iar Ilie reprezint` pe profe]i. Ei
Capitolul unu
252
vorbeau \mpreun` cu Iisus despre patima pe care o va aduce Mesia
spre \mplinirea Legii [i profe]ilor. Aceast` discu]ie s-a purtat
pentru a li se face cunoscut Apostolilor modul \n care |nv`]`torul
lor va izb`vi din p`cat [i din moarte neamul omenesc. |nt=mplarea
se petrece \n lumin` [i slav` spre a se putea \n]elege c` Domnul
va birui moartea prin \nvierea Sa.
Faptul c` M=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun`
nim`nui despre minunea ce au v`zut, p=n` dup` \nvierea Sa, iar
ei se \ntrebau mira]i cu privire la \nviere, rezult` c` Apostolii nu
\n]elegeau sensul spiritual al \mp`r`]iei mesianice, legat` de
aspectul izb`vitor al patimilor [i \nvierii Domnului. De ce oare
M=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun` nim`nui despre
aceast` minune p=n` dup` \nvierea Sa? Ne explic`m u[or dac`
ne g=ndim la faptul c` mai \nainte poporul vroia s`-L proclame
rege (Ioan 6, 14). Dac` Apostolii ar fi ar`tat \n mod expres c` El
este Mesia, [i c` sunt martorii str`lucirii Lui, a slavei Sale, tot
poporul era gata s`-L declare ca Mesia na]ional [i politic, a[a
cum ei \l a[teptau, ceea ce ar fi constituit o provocare la adresa
romanilor st`p=nitori...
Apostolii r`m=n mira]i de dispari]ia lui Moise [i Ilie, \ntruc=t
era cunoscut` profe]ia potrivit c`reia ziua cea mare a venirii lui
Mesia va fi precedat` de venirea lui Ilie (Maleahi 3, 2324).
M=ntuitorul descoper` \ns` Apostolilor c` profe]ia s-a [i \mplinit,
[i c` Ilie a [i venit, iar Apostolii \n]eleg c` \n persoana Sf\ntului
Ioan Botez`torul.
Am v`zut c` minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc
pe muntele Taborului. Aici [i-a ar`tat Domnul str`lucirea
dumnezeirii \n trupul Sù. Cu privire la Sfin]ii Apostoli, care
este deosebirea dintre minunea schimb`rii la fa]` a Domnului [i
celelalte minuni? (Spre deosebire de alte minuni \n care v`z=nd
puterea [i iubirea Domnului, Apostolii [i-au \nt`rit convingerea
c` El este Mesia, \n aceast` minune erau cuprin[i chiar [i ei,
sim]ind p=n` \n str`fundul fiin]ei lor bucuria sf=nt` a prezen]ei
lui Dumnezeu). Dup` ce Moise [i Ilie sunt lua]i \n norul luminos,
ce voce au auzit Apostolii din nor [i ce mesaj le-a fost transmis?
(A fost vocea lui Dumnezeu Tat`l care le-a spus: Acesta este
Fiul meu cel iubit, \ntru care am binevoit, de Acesta s` asculta]i).
Cum au r`mas Apostolii c=nd au auzit glasul P`rintelui ceresc?
(Au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i s-au spìm=ntat foarte mult). Mai
cunoa[tem o alt` situa]ie asem`n`toare? (Acela[i Sf=nt Apostol
253
Ioan \n cartea Apocalipsei ne relateaz` c` v`z=nd slava cereasc`
[i ve[nic` a Domnului Iisus de-a dreapta Tat`lui, a c`zut la
picioarele Lui ca un mort). Ce \nseamn` aceast` stare comparat`
cu bucuria f`r` margini de pe Tabor? (|nseamn` c` Dumnezeu te
cople[e[te cu bun`tatea [i iubirea Sa, dar \n acela[i timp c` El
r`m=ne \n slava [i str`lucirea Sa de nep`truns).
8. Aplicarea
Schimbarea la fa]` a Domnului ca praznic \mp`r`tesc cu dat`
fix` este s`rb`torit` de Biseric` la 6 august. C`z=nd \n prima
parte a postului Adormirii Maicii Domnului, pentru a nu opri
bucuria praznicului, \n aceast` zi se acord` dezlegare de la pe[te
[i de la vin.
Se va c=nta troparul praznicului.
--
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.
Convorbirea M=ntuitorului cu femeia

samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob

|n una din catehezele precedente ne refeream la du[m`nia secu-
lar` existent` \ntre iudei [i samarineni. Ea se manifest` \n diferite
forme, inclusiv pe plan religios. Iisus dep`[e[te \n mai multe
situa]ii [i \mprejur`ri aceast` \nvr`jbire.
Capitolul unu
254
Una din acestea este [i cea prilejuit` de convorbirea cu femeia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.

Textul pericopei Se va citi textul din Evanghelia dup` Ioan 4,
542.
Explicarea textului |mpreun` cu sfin]ii apostoli, \n drum spre

Galileea, M=ntuitorul trece prin Samaria. Nu o ocole[te cum era
obiceiul iudeilor, care spre a nu se amesteca \ntru nimic cu
samarinenii desconsidera]i de ei, ocoleau, merg=nd prin Pereea.
Iisus Mesia nu putea ocoli \ns` pe nimeni. El a venit s` caute
oaia cea pierdut` [i s` acorde vindecare tuturor sufletelor dobor=te
de boala p`catului, f`r` nici o deosebire. De data aceasta
activitatea Sa mesianic` se \ndrepta spre samaria. {i ace[ti oameni
trebuiau s` [tie c` Mesia a venit \n lume, c` Dumnezeu \i caut`
[i nu \i las` \n p`r`sire. Aici \n Samaria va \nt=lni Domnul oaia
cea pierdut` [i dintr-o p`c`toas` notorie va face un luminat
Apostol al Sù.
Era \n amiaza mare, c=nd soarele str`lucind cu putere, storcea
sudori de pe frun]ile ostenite ale c`l`torilor. F=nt=nile de ap`, pe
c=t erau de rare, pe at=t erau de necesare, mai ales pentru c`l`torii
afla]i sub ar[i]a dogor=toare a soarelui. Iisus, asemeni oric`rui
c`l`tor ostenit de drum, se afla \n Samaria, la Sihar (Sichem), la
vechea f=nt=n` mo[tenit` ca o avere de mare pre] de la \nsu[i
patriarhul Iacob, numit [i Israel, de la care \[i trage numele \nsu[i
poporul iudeu. O femeie venind s` ia ap`, r`m=ne foarte indignat`
c=nd drume]ul, ostenit \n c`l`toria Sa, \i cere ap`. Nu este
nemotivat` mirarea ei, fiindc` iudeii nu au nici un amestec cu
samarinenii. Iudeii \i desconsiderau pe samarineni, fiindc` robia
asirian` din 722 \n. Hs. i-a desp`r]it at=t de mult, \nc=t samarinenii
re\ntor[i \n patria lor, erau privi]i de iudei ca unii care [i-au
pierdut identitatea etnic` a unit`]ii mozaice, deoarece ameste-
c=ndu-se cu p`g=nii, au falsificat \ns`[i Legea lui Dumnezeu
descoperit` prin Moise. Scrierile rabinilor, adic` a \nv`]`]ilor
iudeilor mozaici, considerau p`cat a m=nca [i a bea cu
samarinenii. A m=nca, de pild`, p=ine de la samarineni, spuneau
ei, este ca [i cum ai fi m=ncat carne de porc, ceea ce era ne\ng`duit
de lege. M=ntuitorul dep`[e[ete \ns` aceast` viziune \ngust` [i
255
du[m`noas`. El cere femeii s` bea ap`, iar Apostolii erau tocmai
\n cùtarea de hran` \n Samaria.
Pe de alt` parte, samarinenii nefiind considera]i de acela[i
neam cu iudeii, nu aveau voie nici s` se \nchine la templul din
Ierusalim, de aceea [i-au ridicat ei templul lor pe Garizim. {i
\ntr-adev`r, ei au falsificat datinile str`bune, introduc=nd \n
Decalog obligativitatea \nchin`rii la templul de pe muntele
Garizim (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, «Predici exegetice la
duminicile de peste an» Sibiu 2001, p.33). Dac` ne g=ndim la
faptul c` \ntr-o legisla]ie teocratic` \nc`lcarea unei porunci din
Decalog se pedepsea cu moartea, u[or ne d`m seama ce \nsemna
pentru samarineni ne\nchinarea la templul din Garizim...
Dar dialogul M=ntuitorului cu femeia samarineanc` trece de
pe un plan material pe unul spiritual. El va vorbi femeii despre
ceea ce ea nu putea \n]elege, [i anume despre apa cea vie pe care
El o va da, [i care se va face \n el izvor de ap` care curge spre
via]` ve[nic`. Nu a \n]eles \ns` femeia nimic din cuvintele lui
Iisus. Asemenea celor care vroiau s`-L aleag` pe Iisus rege fiindc`
le-a dat p=inea vie]ii de aici [i de acum, [i femeia se g=ndea doar
la setea trupului [i la greutatea drumului [i a apei ce trebuia dus`
de la f=nt=na lui Iacob spre casa ei. Un lic`r de lumin` apare \n
sufletul ei dorind totu[i o alt` ap` de care s` nu mai \nseteze,
dorea s` ias` din monotonia [i de sub povara apei de p=n` acum.
De aceea dialogul lui Iisus cu ea continu`. Ea va r`m=ne foarte
surprins` c=nd \n atot[tiin]a Sa, Iisus se refer` la via]a ei p`c`-
toas`, c`ci cinci b`rb`]i ai avut [i pe care \l ai acum nu-]i este
b`rbat. Surprins` de aceast` senza]ional` descoperire, femeia
vede c` drume]ul care i-a cerut ap` nu este un om oarecare, el
este prooroc. Iisus va merge \ns` mai \n ad=ncul descoperirii Sale
ar`t=ndu-i femeii c` va veni vremea c=nd oamenii nu se vor mai
\nchina Tat`lui nici pe Garizim, nici \n Ierusalim, ci sub o alt`
form` cu totul nou`, pe care nici iudeii nu o cunosc, de[i au
primit Legea lui Dumnezeu. Aceasta este \nchinarea \n Duh [i \n
adev`r. Noua \nchinare se bazeaz` pe faptul c` Dumnezeu este
Duh, El nu locuie[te \n temple f`cute de m=ini omene[ti, nici
nu se sluje[te de m=ini omene[ti. ...C`ci \n El trìm, ne mi[c`m
[i suntem (Fapte 17, 2428). Aceast` \nchinare \n duh este apa
cea vie la care s-a referit Iisus, fiindc` va spune El mai t=rziu:
De \nseteaz` cineva s` vin` la Mine [i s` bea. Din p=ntecele
celui ce crede \n mine, r=uri de ap` vie vor curge... Iar aceasta a
zis despre Duhul, pe care aveau s`-L primeasc` cei ce cred \n El;
c`ci \nc` nu era dat Duhul Sf=nt, pentru c` Iisus \nc` nu se
prosl`vise (Ioan 7, 3739).
Capitolul unu
256
Iat` apa duhovniceasc` pe care o oferise Iisus \nc` dintru
\nceput femeii samarinence [i pe care o descoper` acum, f`c=nd-o
s` se \ntrebe dac` nu este El Mesia, care se cheam` Hristos.
C=nd va veni acela ne va spune toate. C=nd Iisus \i spune c`
tocmai El este, femeia p`c`toas` de alt` dat` devine Apostolul
Domnului, care cu mult entuziasm va m`rturisi samarinenilor c`
a g`sit pe Mesia [i c` L-a cunoscut prin aceea c` i-a spus toate
c=te a f`cut... Ace[tia ascult=nd cuvintele Domnului timp de
dou` zile m`rturiseau c` au crezut \n El nu din m`rturia femeii,
ci \n[ine am auzit [i [tim c` acesta este cu adev`rat Hristos
M=ntuitorul lumii.
Noua \nv`]`tur` ce rezult` din convorbirea cu femeia
samarineanc` la f=nt=na lui Iacob, este \nchinarea \n Duh [i
adev`r. At=t iudeii c=t [i samarinenii s-au \nchinat Tat`lui,
aduc=ndu-I laud`, mul]umire [i cer=ndu-I cele de trebuin]` vie]ii
lor. Dup` pream`rirea lui Iisus, adic` dup` Jertfa [i \nvierea
Sa, va avea loc pogor=rea Duhului Sf=nt [i cei ce cred [i-L
m`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor vor intra \n comuniune
cu Tat`l prin Duhul Sf=nt, Duhul vine \n ajutorul sl`biciunilor
noastre, pentru c` nu [tim ce anume s` ne rug`m, [i \nsu[i Duhul
se roag` pentru noi cu suspine negrìte... se roag` pentru cei pe
care-i face sfin]i (Romani 8, 2627). Aceast` \nchinare \n Duh
se nume[te duhovniceasc` [i cuprinde \ntreaga noastr` fiin]`,
deopotriv` sufletul [i trupul: ... |nf`]i[a]i trupurile voastre ca
pe o jertf` vie, sf=nt`, binepl`cut` lui Dumnezeu, ca \nchinarea
voastr` duhovniceasc` (Romani 12, 1). Prin aceast` \nchinare
duhovniceasc` Dumnezeul p`cii |nsu[i ne va sfin]i \ntregi...
duhul [i sufletul [i trupul s` se p`zeasc` f`r` prihan`... (I Tesa-
loniceni 5, 23).
Ce atitudune aveau iudeii fa]` de samarineni? (Du[m`noas`). A
\mp`rt`[it M=ntuitorul atitudinea cona]ionalilor Sì fa]` de
samarineni? (Nu a \mp`rt`[it-o). De ce? (Fiindc` el a venit s`
m=ntuiasc` pe to]i oamenii f`r` nici o deosebire de neam, de
pozi]ia social`, sau de sex). Din convorbirea M=ntuitorului cu
femeia samarineanc` cum vedem c` descoper` ea pe Mesia cel
mult a[teptat? (Mai \nt=i femeia \nt=lne[te un c`l`tor oarecare,
obosit, care \i cere ap` [i \i promite El \n acela[i timp apa cea
vie. Apoi, treptat ea descoper` c` drume]ul nu este totu[i un om
oarecare ci un prooroc, [i \n sf=r[it \i ofer` Domnului posibilitatea
de a i se descoperi El ca Mesia). Care a fost semnul dup` care ea
257
L-a recunoscut pe Iisus ca Mesia? (Faptul c` i-a spus toate c=te a
f`cut). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` [i samarinenii a[teptau
pe Mesia, [i \l cuno[teau prin aceea c` asemenea unui prooroc va
[ti despre fiecare tot ceea ce a f`cut, adic` toate faptele sale). Ce
aduce Iisus Hristos nou \n privin]a comuniunii dintre om [i Dum-
nezeu? (M=ntuitorul aduce nou \nchinarea \n Duh [i \n adev`r,
necesar` deopotriv` iudeilor [i samarinenilor). Ce \nseamn`
\nchinare \n Duh [i \n adev`r? (|nseamn` \nchinarea duhovni-
ceasc`, adic` p`trunderea deopotriv` a sufletului [i a trupului de
puterea [i lucrarea Duhului Sf=nt). Cum se realizeaz` comuniu-
nea cu Dumnezeu prin Duhul Sf=nt? (Duhul sf=nt se roag`
\mpreun` cu duhul nostru, conduc=ndu-ne \n rug`ciunea c`tre
Tat`l, [i \n acela[i timp ajut=ndu-ne s` ne sfin]im via]a). Putem
[ti acum care este apa vie oferit` de M=ntuitorul femeii
samarinence [i nou` tuturor? (Este lucrarea sfin]itoare a Duhului
\n via]a noastr`). De ce nu va mai \nseta cel ce bea aceast` ap`
vie? (Fiindc` se \mp`rt`[e[te de via]a lui Dumnezeu care umple
sufletul de bun`t`]ile duhovnice[ti). |nchinarea \n Duh [i adev`r
desfiin]eaz` cumva sfin]itul loca[ de cult? (Nu, \ntruc=t \n loca[ul
sfin]it de cult se aduce cea mai \nalt` \nchinare \n Duh [i adev`r,
prin rug`ciunea comun`, prin predica cuv=ntului [i mai ales prin
\mp`rt`[irea din Jertfa nes=ngeroas` a cinstitelor Daruri pref`cute
prin puterea Duhului Sf=nt \n Trupul [i S=ngele Domnului).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a convorbirii M=ntuitorului cu femeia
samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob este r=nduit` de Biseric` a
fi citit` \n duminica a V-a dup` Pa[ti, adic` dup` jertfa [i \nvierea
Domnului, spre a ne preg`ti sufleltele ca s`-L primim pe Duhul
Sf=nt, ca apa cea vie care ne sfin]e[te via]a.

--
258
T=n`rul bogat

Capitolul unu
Sfintele Evanghelii ne arat` c` la M=ntuitorul veneau multe [i

variate persoane din toate categoriile sociale. Unii veneau s`-L
ispiteasc` [i s`-L prind` \n cuv=nt. Al]ii veneau s`-I cear` ajutor
\n neputin]ele [i sl`biciunile vie]ii lor sau a familiei lor.

Un caz oarecum singular \l ofer` t=n`rul bogat, dornic s`
mo[teneasc` via]a ve[nic`, la al c`rui dialog cu M=ntuitorul ne

Textul pericopei {i iat` un t=n`r venind la El, i-a zis:
|nv`]`torule bun, ce bine voi face ca s` am via]a de veci? Iar El
i-a zis: ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, dec=t unul Dumne-
zeu; dar de voie[ti s` intri \n via]`, p`ze[te poruncile. A zis lui:
care? Iar Iisus a zis: s` nu ucizi, s` nu faci desfr=nare, s` nu furi,
s` nu fii m`rturie mincinoas`; cinste[te pe tat`l tù [i pe mama
ta [i s` iube[ti pe aproapele tù ca pe tine \nsu]i. Zis-a lui t=n`rul:
toate acestea le-am p`zit din tinere]ile mele. Iar Iisus cùt=nd la
el cu drag (Marcu 10, 21), i-a zis: De voie[ti s` fii des`v=r[it,
mergi, vinde-]i averile s`racilor [i vei avea comoar` \n cer [i
vino, de urmeaz` Mie. Iar t=n`rul auzind cuv=ntul s-a dus \ntristat,
c` avea avu]ii multe. {i a zis Iisus ucenicilor Sì: Amin grìesc
vou`, c` anevoie va intra bogatul \n \mp`r`]ia cerurilor. {i iar`[i,
mai lesne este s` treac` funia (c`mila) prin urechile acului dec=t
s` intre un bogat \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Auzind ucenicii
s-au uimit foarte mult, zic=nd: dar cine poate s` se m=ntuiasc`?
Iar Iisus privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputin]`,
dar la Dumnezeu toate sunt cu putin]` (Matei 19, 16-26).
T=lcuirea textului Pericopa evanghelic` ne spune c` la Iisus

venise un t=n`r bogat. Evanghelistul Luca ne spune c` era un
259
dreg`tor, adic` un frunta[ al poporului. Evanghelistul Marcu
ne relateaz` c` (Iisus) ie[ind \n drum, a alergat la el unul [i,
\ngenunchind \naintea Lui, \l \ntreba zic=nd: |nv`]`torule bun,
ce bine s` fac ca s` mo[tenesc via]a ve[nic`? Dorin]a t=n`rului
se baza pe calcul. El era un spirit pragmatic. Via]a de aici \i era
asigurat` [i putea trì comod, lipsit de grija zilei de m=ine... Nu
ducea lips` de nimic... Desigur c` [tia s`-[i foloseasc` avu]ia \n
a[a fel \nc=t aceasta s`-i aduc` numai satisfac]ii. Era prudent [i
nu \[i complica via]a. Dar [i-a pus problema necunoscutului dup`
moarte... S-a g=ndit desigur c` mai t=rziu sau mai cur=nd via]a
tihnit` de aici se va sf=r[i. {i-a dat seama apoi c` aceast` via]`
nu este totu[i cea adev`rat`, ci via]a ve[nic` este f`r` sf=r[it. De
aici [i \ntrebarea: ce s` fac ca s` intru \n via]`? (\n]eleg=nd \n
via]a ve[nic` [i adev`rat`). Apoi, faptul c` I s-a adresat:
|nv`]`torule bun [i s-a pro[ternut la picioarele Lui, \nseamn`
c` t=n`rul auzise de Iisus, [i a apreciat c` dincolo de calomniile
ce I se aduceau, El este totu[i \n m`sur` s` poat` da r`spuns la
toate problemele legate de idealul [i destinul uman.
Din \ntrebarea: ce s` fac?, rezult` c` t=n`rul este bine
inten]ionat [i dornic s` s`v=r[easc` orice fapte bune pentru a
dob=ndi via]a ve[nic`. La iudei era r`sp=ndit` ideea c` faptele
bune sunt pl`cute lui Dumnezeu, iar p`catul este o ur=ciune
\naintea Lui. De aceea M=ntuitorul nu-i spune t=n`rului nimic
nou, ci \i repet` poruncile cu referire la via]a semenului: s` nu
ucizi, s` nu fi desfr=nat, s` nu furi, s` nu m`rturise[ti str=mb,
cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta. Porunca a zecea o exprim`
cu \ndemnul de a iubi pe aproapele ca pe tine \nsu]i. Nu
\nlocuie[te porunca a X-a, care prevedea s` nu pofte[ti nimic din
ce apar]ine aproapelui, fiindc` cel ce iube[te pe semenul sù cu
nimic nu-l lezeaz` \n drepturile lui. Tot \n iubirea fa]` de
aproapele este implicat` [i iubirea fa]` de Dumnezeu. Spre
satisfac]ia bunului |nv`]`tor, t=n`rul \i r`spunde c` toate acestea
le-a p`zit \nc` din tinere]e [i \ntreab` ce-i mai lipse[te. Tinere]ea
la evrei se socotea de la v=rsta de 12 ani. Se vede c` t=n`rul era
sincer [i cinstit cu sine \nsu[i [i cu semenii din tinere]ea cea mai
fraged`. De aceea, M=ntuitorul \l prive[te cu drag, \n semn de
apreciere [i pre]uire. Dar Domnul continu`: dac` vrei s` fii
des`v=r[it vinde averile [i le d` s`racilor [i vei avea comoar` \n
cer, [i vino [i \mi urmeaz`. De aici vedem c` M=ntuitorul \i
cere mai mult dec=t prescrip]iile Legii. |i cere altruismul total.
{i \ntruc=t s`racii nu-i vor putea r`spl`ti, Dumnezeu nu-l va l`sa
nelipsit, fiindc` \n Cartea Proverbelor este scris c` cel ce ajut`
pe s`rac, \mprumut` pe Dumnezeu. Iar r`splata lui Dumnezeu
Capitolul unu
260
va fi \n cer mult mai de pre] dec=t cea de pe p`m=nt. Acea r`splat`
va fi sigur` [i ve[nic`. Prin acest \ndemn, M=ntuitorul se arat`
consecvent \nv`]`turii [i misiunii Sale, fiindc` \nc` de la \nceputul
activit`]ii Sale i-a sf`tuit pe fiii \mp`r`]iei s` nu-[i adune comori
pe p`m=nt, ci \n cer, fiindc` unde este comoara lor, acolo este
[i inima lor, iar pe de alt` parte, comorile p`m=ntului sunt
nesigure [i trec`toare ca via]a care trece \n timp, asemenea ierbii
c=mpului care se usuc` [i moare... Din nefericire \ns` dialogul
M=ntuitorului cu t=n`rul dornic s` mo[teneasc` via]a ve[nic` se
opre[te aici. Dorin]a entuziast` de alt` dat` se destram`. El era
bogat [i nu putea concepe s` renun]e la bog`]ia sa, oferind-o
s`racilor. Nici nu-[i putea \nchipui la \nceput c` cei ce doresc s`
mo[teneasc` via]a ve[nic` \n comuniunea lui Dumnezeu trebuie
s` fie, gata oric=nd s` lepede toat` avu]ia lor, ce au pentru a intra
\n posesia \mp`r`]iei lui Dumnezeu.
Dar pentru a \n]elege mai bine cazul t=n`rului bogat, \l vom
compara cu vame[ul Zacheu. Asemenea t=n`rului bogat, [i Zacheu
dorea s`-l \nt=lneasc` pe Iisus. Era \ns` complet dezinteresat.
Nu vroia s` negocieze cu Domul nimic. El nu-[i f`cuse nici un
calcul. |n sinceritatea sa tainic`, sufletul lui s-a deschis spre
Domnul [i l-a l`sat pe El s` lucreze la via]a lui. Iar Iisus Domnul
i-a rev`rsat \n suflet bucuria \mp`r`]iei lui Dumnezeu. {i s-a
umplut de aceast` bucurie, \nc=t nu a trebuit Iisus s`-i cear`
angajamentul unei schimb`ri de mentalitate [i comportament.
Spre deosebire de t=n`rul bogat, care s-a m=hnit [i a refuzat s`-L
urmeze pe Iisus c=nd a auzit c` se pune condi]ia de a renun]a la
avu]ia sa, dedic=ndu-se slujirii vie]ii celor n`p`stui]i de soart`,
Zacheu se ofer` el, d`ruindu-se acestei slujiri. T=n`rul bogat a
r`mas \n egoismul sù feroce, fiindc` nu a cunoscut adev`rata
bucurie a \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Zacheu \ns` a \nlocuit
egoismul de alt` dat` cu generozitatea. El avea s` confirme ceea
ce de altfel mai \nainte M=ntuitorul \n pilde despre \mp`r`]ia lui
Dumnezeu, asem`n=nd-o comorii ascuns` \n ]arin` pe care
g`sind-o a tìnuit-o [i de bucuria ei s-a dus [i toate c=te avea le-a
v=ndut [i a cump`rat ]arina. La fel \mp`r`]ia lui Dumnezeu se
aseam`n` cu un negustor, care caut` m`rg`ritare bune. {i g`sind
un m`rg`ritar de mult pre], merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-a
cump`rat (Matei 13, 4446). Iat` dou` atitudini diferite [i opuse.
T=n`rul s-a \ntristat afl=nd c` pentru a dob=ndi \mp`r`]ia cerurilor,
trebuie s` sacrifici totul, \ncep=nd cu eul tù. Ceilal]i c=nd au
aflat \mp`r`]ia (comoara [i m`rg`ritarul) cu bucurie au v=ndut
totul [i s-au gr`bit s` intre \n posesia ei. Dincolo triste]e, aici
bucurie. Dincolo p`r`sirea idealului ve[nic, aici entuziasmul
261
g`sirii lui. Dincolo egoismul dominant, aici lep`darea de sine.
Dincolo p`r`sirea lui Hristos, aici urmarea Lui. Dincolo calcul,
aici rodirea vie]ii Duhului.
|nv`]`tura care se desprinde din acest dialog o comunic`
M=ntuitorul ucenicilor sì: mai anevoie \i este funiei s` intre
prin urechile acului, dec=t bogatul \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu.
De aici vedem c` M=ntuitorul nu spune c` cel bogat nu poate
intra \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu, ci c` \i este cu anevoie
(greutate) s` o dob=ndeasc`. El poate intra, dar numai dup` ce se
sub]iaz` de egoismul care \l ]ine legat de bog`]ia sa, asemenea
funiei de la corabie, a odgonului... Foarte mult va trebui
odgonului s` se sub]ieze pentru a intra prin urechile acului. Tot
at=t de mult trebuie ca [i bogatul s` renun]e la bog`]iile care \l
robesc, care \i domin` via]a, \nchiz=ndu-i orizontul \mp`r`]iei
lui Dumnezeu.
Se cuvine s` facem acum o remarc` de fond cu privire la
t=lcul cuvintelor M=ntuitorului. Anume, nu bunurile materiale
\n sine constituie o piedic` \n calea m=ntuirii, ci sufletul \nrobit
de ele. Nu posesia lor, ci modul cum au fost acumulate [i cum
sunt folosite. Au fost de-a lungul vremii foarte mul]i cre[tini
boga]i, dar au [tiut s` foloseasc` avu]ia lor \n scopul m=ntuirii [i
nu al os=ndei. Ei au procedat \ntocmai cum i-a recomandat M=n-
tuitorul t=n`rului: au v=ndut tot ce au avut [i \mp`r]ind-o
s`racilor, cump`r=nd-o comoar` \n ceruri. Pentru aceea numele
lor sunt scrise cu litere de aur \n calendarul sfin]eniei cre[tine.
T=n`rul bogat era sincer \n credin]a lui? (El era sincer, \ns` cerin]a
lui era bazat` pe calcul. El ducea via]` fericit`, f`r` lipsuri [i
necazuri aici, [i dorea ca aceasta, sub alt` form` s` se continue
\n ve[nicie). P`zirea poruncilor e suficient` pentru m=ntuire?
(P`zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condi]ie a m=ntuirii,
dar nu sunt suficiente. M=ntuitorul spune t=n`rului: \nc` una \]i
mai lipse[te...). Care este aceasta? (Vinderea averilor [i comoar`
\n cer). A mai r=vnit t=n`rul dup` \mp`r`]ia cerurilor c=nd i s-a
pus \n fa]` aceast` treapt` superioar`? (El s-a \ntristat, ca de o
cauz` pierdut`). Bog`]ia \n sine este piedic` \n calea m=ntuirii?
(Nu bunurile materiale sunt \n sine piedic` \n calea m=ntuirii, ci
modul \n care inima nu este legat` de ele. Dac` le d`m o
\ntrebuin]are egoist` pentru satisfacerea poftelor [i patimilor, ele
ne \nrobesc, dar dac` la ele facem p`rta[i pe cei s`raci, atunci le
vom deveni st`p=ni, [i vom transforma bunurile noastre trec`toare
Capitolul unu
262
\n bunuri spirituale netrec`toare. Totul depinde cum folosim
bunurile materiale [i cum r=vnim dup` bunurile spirituale, cum
[tim s` renun]`m la egoismul nostru, spre a deveni fii ai \mp`r`]iei
lui Dumnezeu).
8. Aplicarea
Pericopa evanghelic` a t=n`rului bogat a fost r=nduit` s` fie
citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XII-a dup` Rusalii, spre
a ne \nv`]a c` pentru a fi cu adev`rat fii ai \mp`r`]iei lui Dumne-
zeu se cuvine ca noi s` fim st`p=nii bunurilor materiale [i
niciodat` s` nu ne l`s`m \nrobi]i de ele. Numai a[a orizontul
vie]ii ve[nice ne r`m=ne deschis spre a intra \n comuniunea iubirii
--
f`r` de sf=r[it a lui Dumnezeu, preg`tit` nou` prin jertfa Fiului
Sù.
Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii

M=ntuitorului
|n fa]a gre[elii sau a p`catului, con[tiin]a moral` ca judec`tor
apar]in=nd sufletului omenesc, reac]ioneaz` diferit. Pe unii \i
mustr` de multe ori prea aspru [i ap`s=ndu-i prea tare, nu-[i mai
g`sesc resursele duhovnice[ti de revenire [i \ndreptare (cum a
fost cazul lui Iuda...). |n sufletul altora se treze[te din adormire
[i \i aduce la venirea \n sine, la recunoa[terea p`c`to[eniei, a
vinov`]iei. {i astfel apare cìn]a ca rena[tere sau regenerare spiri-
tual`... |n sufletul altora \ns` se treze[te numai dup` ce li se arat`
propria lor vinov`]ie \n mod senten]ios din partea altora.
II. Anun]area temei

Un astfel de caz ne prezint` pericopa femeii prins` \n desfr=u [i
supus` judec`]ii M=ntuitorului.
263
III. Tratarea
Judecata lui Iisus o vom vedea parcurg=nd relatarea pericopei:
...{i au dus la El c`rturarii [i fariseii pe o femeie prins` \n
desfr=nare [i pun=nd-o \n mijloc au zis lui: |nv`]`torule, aceast`
femeie a fost prins` desfr=n=nd. Iar Moise a poruncit \n lege s`
le ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Deci Tu ce zici? {i aceasta
ziceau ispitindu-L, ca s` aibe de ce s`-L \nvinuiasc`. Iar Iisus
plec=ndu-se jos, scria cu degetul pe p`m=nt. {i st`ruind s`-L
\ntrebe, El s-a ridicat [i a zis: cel f`r` de p`cat \ntre voi s` arunce
\nt=i el cu piatra \n ea. {i iar`[i plec=ndu-se jos, a scris pe p`-
m=nt. Iar ei auzind [i mustra]i fiind \n cuget, ie[eau unul c=te
unul, \ncep=nd de la cei b`tr=ni, p=n` la cei din urm`. {i a r`mas
Iisus singur [i femeia st=nd \n mijloc. {i ridic=ndu-se Iisus [i
nev`z=nd pe nimeni, dec=t pe femeie, i-a zis: femeie, unde sunt
p=r=[ii tì? Nimeni nu te-a os=ndit? Iar ea a zis: nimeni, Doamne.
{i i-a zis Iisus: nici Eu nu te os=ndesc. Du-te [i de acum s` nu
mai p`c`tuie[ti (Ioan 8, 311).
Dup` cum vedem c` ne relateaz` textul Sfintei Evanghelii, o
femeie a fost prins` \n desfr=u. Iar prevederile legii pentru un
astfel de p`cat erau foarte aspre. Se prevedea c` \n cazul \n care
desfr=neaz` o femeie nem`ritat`, acea femeie era pedepsit` prin
omor=rea cu pietre, iar dac` femeia era m`ritat`, atunci erau
omor=]i, deopotriv`, b`rbatul [i femeia (Leviticul 20, 10; Deute-
ronom 22, 2124). Poate c` femeia era nem`ritat`, poate chiar
mireas`, g`sit` necinstit` de so]ul ei, care o demasc` (Deutero-
nom 22, 21). Iudeii ar fi omor=t-o, conform prevederilor Legii,
dar nu o puteau face, deoarece, fiind sub st`p=nire roman`,
sentin]a de condamnare, precum [i executarea ei o f`ceau exclusiv
st`p=nitorii. Dar c`rturarii [i fariseii erau nesinceri. Ei doreau
mai degrab` s`-I \ntind` lui Iisus o curs` [i apoi s`-L condamne.
Ei se a[teptau ca, fiind totdeauna bl=nd [i cu iubire, Iisus s` o
elibereze. Atunci ar fi avut prilejul s`-L condamne c` este
\mpotriva prescrip]iilor legii. Dac` \ns` i-ar fi rostit sentin]a de
condamnare, conform legii, L-ar fi p=r=t st`p=nitorilor romani
c` nu respect` legile lor. Iisus nu le d` \ns` nici un r`spuns, ci
s-a aplecat [i a scris pe nisip. Ce \nseamn` aceast` scriere pe
nisip? Unii comentatori spun c` ar fi simulat, fiindc` nu [tia ce
s` le r`spund`, urm=nd s` le dea apoi un r`spuns care s`-i
ru[ineze. Al]ii socotesc c` dat` fiind \ntrebarea pus` cu rùtate,
nu merita nici un r`spuns. Se apreciaz` apoi c` scrierea pe nisip
sau pe pere]i era un obicei practicat de greci [i de rabini, spre a
se ar`ta c` problema pus` \n discu]ie, nu este b`gat` \n seam`.
Capitolul unu
264
Insist=nd \ns` potrivnicii s` primeasc` r`spunsul, Iisus le spune
c` cel ce nu a p`c`tuit niciodat` \n via]a lui, s` ia primul piatra
[i s` arunce. {i apoi din nou se pleac` [i scrie pe nisip. Ce a
scris a doua oar`? Unii spun c` tocmai aceste cuvinte. Al]ii spun
c` ar fi scris tocmai p`catele celor care condamnau femeia. De
ce a scris M=ntuitorul [i a doua oar` pe nisip? Un comentator
este de p`rere c` Iisus cunosc=nd p`catele p=r=[ilor, dac` i-ar fi
privit \n fa]a, i-ar fi pus \n dificultate [i i-ar fi provocat mai mult
contra Lui. I-a l`sat \ns` pe seama propriei lor con[tiin]e s`-i
judece. {i am v`zut c` textul vine cu precizarea c` ei auzind [i
mustra]i fiind de cuget, ie[eau unul c=te unul... Cugetul care i-a
mustrat este \ns`[i con[tiin]a p`c`to[eniei lor. Ei to]i s`v=r[iser`
astfel de p`cate. Pe ale lor \ns` nu le-au v`zut. Au fost \n stare s`
ia pietre [i s` dea \n femeia p`c`toas` p=n` ar fi omor=t-o. {i
erau atunci satisf`cu]i ca au \mplinit legea... |ntr-o astfel de
situa]ie, con[tiin]a p`c`to[eniei lor era adormit`. Dar numai
adormit`, nu [i moart`. Ea se treze[te cu biciul ei de foc spre a-i
judeca dup` dreptate pe cei ce cu neru[inare vedeau numai gre-
[eala altora... {i \n urma judec`]ii, sau a mustr`rii con[tiin]ei,
to]i p`r`sesc cu la[itate scena de lupt`... M=ntuitorul v`z=nd \n
cele din urm` femeia singur`, a[tept=ndu-[i sentin]a, cople[it`
de vinov`]ia faptei sale, nu o os=nde[te, ci o iart`, cer=ndu-i \ns`
\ndreptarea vie]ii ei p`c`toase.
IV. Aprecierea Asocierea

Mai cunoa[tem [i alte cazuri asem`n`toare de acordare din partea
M=ntuitorului a iert`rii f`r` os=nd`? (Sl`b`nogului de la Vitezda
Iisus \i spune: iat`, te-ai f`cut s`n`tos, de acum s` nu mai
p`c`tuie[ti). Ce i-a spus Domnul lui Zacheu? (C` s-a f`cut
m=ntuire casei lui. {i din acel moment via]a lui s-a schimbat.
El a r`spl`tit \mp`trit pe to]i aceia pe care alt`dat` i-a nedrept`]it).
Ce atitudine a adoptat Iisus fa]` de femeia p`c`toas`, care
cìndu-se de p`cate, pl=ngea la picioarele Lui [i cu p`rul capului
i le [tergea? (Iert=nd-o, i-a l`sat \n suflet lini[tea [i pacea con[ti-
in]ei eliberat` de p`cat). De aceea, c=nd fariseii \ntreab` de ce
Iisus m`n=nc` [i bea cu vame[ii [i p`c`to[ii, au primit r`spunsul
care i-a dus la t`cere: Nu cei s`n`to[i au nevoie de doctor, ci cei
bolnavi. Iar alt` dat` le-a ar`tat c=t` bucurie se face \n cer pen-
tru \ntoarcerea unui p`c`tos pe calea cea bun`, lep`d=ndu-se de
p`catul lui. Vedem apoi c` pe bun` dreptate putea Domnul s`
spun` despre Sine c` nu a venit s` judece lumea, ci s` o
m=ntuiasc` (Ioan 3, 17). Pentru salvarea vie]ii [i demnit`]ii
265
omului, iubirea lui Iisus este cu at=t mai mare, cu c=t [i p`catul
omului este mai greu [i \l apas` mai mult, iar bucuria cerului
pentru \ntoarcerea celui p`c`tos nu are margini.
V. Generalizarea
De aici vedem c` Dumnezeu nu voie[te moartea p`c`tosului, ci
ca p`c`tosul s` se \ntoarc` de la calea sa [i s` fie viu (Iezechiel
33, 11).
VI. Aplicarea
{i fiindc` Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` se m=ntuiasc`
[i s` vin` la cunoa[terea adev`rului (I Timotei 2, 4), trebuie ca
fiecare credincios s` fie totdeauna sincer cu sine \nsu[i, f`c=ndu-[i
--
treaz` [i dreapt` con[tiin]a p`c`to[eniei sale, judec=ndu-se [i
\ndrept=ndu-se pe sine, \nainte de a condamna pe al]ii: Scoate
mai \nt=i b=rna din ochiul tù, pentru a vedea s` sco]i paiul din
ochiul fratelui tù (Matei 7, 5).
Convertirea vame[ului Zacheu


|naintea Sfintelor Sale Patimi, \n drum spre Ierusalim, M=ntui-
torului trece prin Ierihon. Aici va \nt=lni pe vame[ul Zacheu,
asupra c`ruia Domnul va s`v=r[i o minune deosebit` de cele pe
care le-am v`zut p=n` acum exercitate asupra trupurilor suferinde
[i neputincioase ale oamenilor. Minunea asupra lui Zacheu va
avea ca obiect sufletul lui.

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la convertirea vame[ului Zacheu.
Capitolul unu
266
Textul pericopei {i intr=nd, trecea prin Ierihon. {i iat` un
b`rbat, cu numele Zacheu, [i acesta era mai-marele vame[ilor [i
era bogat. {i cùta s` vad` cine este Iisus, dar nu putea de mul-
]ime, pentru c` era mic de statur`. {i alerg=nd el \nainte, s-a suit
\ntr-un sicomor, ca s`-L vad`, c`ci pe acolo avea s` treac`. {i
c=nd a sosit la locul acela, Iisus, privind \n sus, a zis c`tre el:
Zachee, coboar`-te degrab`, c`ci ast`zi \n casa ta trebuie s` r`m=n.
{i a cobor=t degrab` [i L-a primit, bucur=ndu-se. {i v`z=nd, to]i
murmurau, zic=nd c` a intrat s` g`zduiasc` la un om p`c`tos. Iar
Zacheu, st=nd, a zis c`tre Domnul: Iat`, jum`tate din averea mea,
Doamne, o dau s`racilor [i, dac` am n`p`stuit pe cineva cu ceva,
\ntorc \mp`trit. {i a zis c`tre el Iisus: Ast`zi s-a f`cut m=ntuire
casei acesteia, c`ci [i acesta este fiu al lui Avraam. C`ci Fiul
Omului a venit s` caute [i s` m=ntuiasc` pe cel pierdut. (Luca
19, 110).
Explicarea textului Dup` cum vedem, textul pericopei ne

relateaz` despre trecerea M=ntuitorului prin Ierihon. Nu este o
noutate, fiindc` iudeii preferau s` urce la Ierusalim prin Ierihon,
ocolind Samaria. Aici Iisus a s`v=r[it mai multe minuni, printre
care [i aceea a vindec`rii unui orb din na[tere. Toate acestea \l
recomandau pe Iisus ca pe profetul ce vine \n numele Domnului,
spre a s`v=r[i lucrarea Lui. Interesul de a-L vedea pe Iisus
\ncol]ise [i \n inima lui Zacheu. Era o simpl` curiozitate, sau era
un sentiment mai profund? Evanghelistul nu ne spune. El
precizeaz` doar c` Zacheu era mai marele vame[ilor. |n acele
vremi, vame[ii \ndeplineau func]ia agen]ilor fiscali, care
str=ngeau d`rile, sau impozitele de la cona]ionalii lor. |n prealabil
\ncheiau un contract cu romanii asupritori ca s` le dea o anumit`
sum` str=ns` de ei ca impozit. |n realitate, pe l=ng` cele datorate
romanilor, adunau mult mai mult [i c=[tigul \l \mp`r]eau \ntre ei
f`r` a-i trage nimeni la r`spundere... |n aceast` echip` erau
mai mul]i angaja]i, iar Zacheu era [eful lor. Ei erau ur=]i de
cona]ionalii lor, mai \nt=i pentru c` erau \n slujba p`g=nilor
asupritori, iar apoi fiindc` erau nedrep]i [i necinsti]i. Numele de
vame[ devine sinonim cu cel de p`c`tos, dezagreat [i
dispre]uit de evrei, asemenea cu numele de p`g=n. Zacheu dorea
s`-L vad` pe Iisus, dar nu reu[ea acest lucru din cauza mul]imii.
El era ur=t de cona]ionali [i nimeni dintre ei nu avea considera]ie
fa]` de el, nici nu-i acorda aten]ie, f`c=ndu-i loc s` treac` \n fa]`,
pe drumul unde avea Iisus s` mearg`. |l dezavantaja [i statura
267
lui mic`. De aceea se urc` \ntr-un sicomor aflat pe marginea
drumului. Va fi r`mas foarte surprins c=nd Iisus \i acord` aten]ie
maxim`, poruncindu-i s` se dea jos din pom, [i oferindu-i-se ca
oaspete. Desigur, nimeni nu a \n]eles prea mult. Iisus privea \ns`
\n ad=ncul de tain` a sufletului lui Zacheu. De acolo a izvor=t [i
dorin]a de a-L vedea pe Iisus. Iar Iisus a venit \n lume tocmai
pentru salvarea p`c`to[ilor, fiindc` cei bolnavi [i nu cei s`n`to[i
au nevoie de doctor. {i unul dintre ace[tia era Zacheu. Iisus nu
a v`zut \n sufletul lui Zaheu p`catul, ci chipul lui Dumnezeu
desfigurat de p`cat. {i Zacheu era fiul lui Avraam, fiul lui Dum-
nezeu. {i \n el se cuvenea s` str`luceasc` chipul lui Dumnezeu,
chiar dac` acum este \ntunecat de p`cat. Iisus va cur`]a sufletul
lui Zacheu de noroiul p`catului [i \l va face str`lucitor ca aurul.
Aceasta este minunea de tain` a \nvierii la via]a lui Dumnezeu a
unui om mort \n p`catul sù. {i iat` convertirea ca schimbare de
mentalitate [i de comportament. Iat` minunea lucr`rii harului lui
Dumnezeu \n inima unui p`c`tos. Dup` \nt=lnirea cu Iisus, \n
casa lui [i mai ales \n sufletul lui, Zacheu va deveni un alt om,
cu totul schimbat. El, care p=n` acum era dominat de nes`buita
dorin]` de \mbog`]ire, devine generos, capabil s` jertfeasc` totul
pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu, care se dezvolt` \n sufletul lui
ca pace, bucurie [i dreptate \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17).
De fapt, sensul ad=nc al convertirii lui Zaheu rezid` \n actul
lui de pocìn]`, redat mai bine prin cuv=ntul biblic grecesc
metanoia, care indic` schimbarea modului de a g=ndi, adic` a
mentalit`]ii, care atrage dup` sine schimbarea de comportament.
Pocìn]a - metanoia, este \ns`[i mesajul Evangheliei. Pe fundalul
sù, M=ntuitorul \[i a[eaz` \ns`[i tema prop`v`duirii Sale:
Pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Matei 4, 17);
sau Pocì]i-v` [i crede]i \n Evanghelie (Marcu 1, 15). Tocmai
aceast` realitate o remarc`m \n convertirea lui Zacheu. El a
devenit o f`ptur` nou`. S-a lep`dat de egoismul sù feroce.
Nedrept`]ile s`v=r[ite alt` dat` se transform` \ntr-un act de iubire
jertfelnic`, av=nd un caracter reparatoriu. Cìn]a sa nu este un
act declarativ, un simplu regret, o p`rere de rù, nici chiar o
mustrare a con[tiin]ei pentru nedrept`]ile s`v=r[ite, ci se
constituie \ntr-o schimbare total` prin fapte, nu prin vorbe, fiindc`
\nnoirea care a \ncol]it \n sufletul lui d` acum roadele cele mai
\mbel[ugate, spre a dovedi c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu nu st` \n
vorbe, ci \n putere (\n fapte) (I Corinteni 4, 20). Iar Zaheu
devenise acum fiu al \mp`r`]iei; cele vechi au trecut, iat` toate
s-au f`cut noi (II Corinteni 5, 17), asemenea fiului risipitor \ntors
la casa p`rinteasc`, sau a t=lharului m=ntuit pe Golgota...
Capitolul unu
268
Convertirea lui Zaheu ne aminte[te de cuv=ntul Domnului cu
privire la \mp`r`]ia lui Dumnezeu pentru care omul jertfe[te totul:
...Iar`[i, asemenea este \mp`r`]ia cerurilor cu o comoar` ascuns`
\n ]arin`, pe care g`sind-o un om a tìnuit-o [i de bucuria ei s-a
dus [i toate c=te avea le-a v=ndut [i a cump`rat ]arina. Asemenea
este iar`[i \mp`r`]ia cerurilor, ca un negu]`tor, care caut`
m`rg`ritare bune; [i g`sind un m`rg`ritar de mult pre], merg=nd
a v=ndut tot ce avea [i l-a cump`rat (Matei 13, 4445).
Dup` cuvintele de autentic` valoare cre[tin`, marea minune
s`v=r[it` de Iisus nu o constituie vindecarea sl`b`nogilor,
mu]ilor, surzilor, lepro[ilor, orbilor, muribunzilor, nu \nmul]irea
p=inilor, umblarea pe mare, t`m`duirea demoniza]ilor [i nici chiar
\nvierea mor]ilor. Minunea cea mai mare [i f`r` seam`n aceasta
este: prefacerea total` a omului, s`v=r[it` at=t \n vremea \n care
a trìt El pe p`m=nt, c=t [i dup` \n`l]area Sa la cer, de-a lungul
veacurilor, prin [irul practic infinit de mucenici, sfin]i, converti]i,
transfigura]i. Este metanoia pe care am numit-o totala dezinte-
grare a omului p`c`tos [i imediata lui metamorfozare \n subiect
de jertf`. Iat` cea mai uluitoare minune a Domnului, ne\ntrecut`,
care pe toate celelalte le las` \n urm` [i le pune \n umbr`, oric=t
de cutremur`toare ar fi ele. Dar metanoia pentru cine [tie ce este
via]a [i cunoa[te firea omeneasc`, se arat` cu totul mult deasupra
fr=ngerii legilor naturale de c`tre M=ntuitorul. C`ci legile naturii
sunt deterministe, cauzale [i pasive, [i se supun F`c`torului lor,
pe c=nd fiin]a \nzestrat` cu darul g=ndirii [i con[tiin]ei libere,
pentru a-i determina schimbarea, divinitatea \ns`[i are de \nfr=nt
dreptul de liber` alegere d`ruit omului. De data aceasta ea nu
porunce[te scurt, ci numai ac]ioneaz` pe calea harului \ndrum`tor
(Nicolae {teinhardt, «D`ruind vei dob=ndi» Cluj-Napoca,
1994, p. 55).
Ce a determinat convertirea lui Zacheu? (Dorin]a lui sincer` de
a-l vedea [i \nt=lni pe M=ntuitorul. Domnul se ofer` tuturor
acelora care din dorin]` sincer` \l caut`. Cel ce vine la mine
nu-l voi scoate afar`; ...cel ce deschide u[a voi intra la el [i voi
cina cu el [i el cu mine). |n ce a constat convertirea lui Zacheu?
(|n schimbarea de mentalitate [i comportament). Cum s-a
manifestat \nnoirea vie]ii lui Zacheu? (L`comia dup` acumularea
nedreapt` de bunuri s-a transformat \ntr-o generoas` jertfelnicie:
jum`tate din averea sa o va da s`racilor, iar dac` a nedrept`]it pe
cineva \i va \ntoarce \mp`trit \napoi).
269
8. Aplicarea
|n \n]elepciunea sa, Biserica a hot`r=t ca pericopa evanghelic`
privind convertirea lui Zacheu s` fie citit` la Sf=nta Liturghie \n
Duminica a XXII-a dup` Rusalii, \nainte de postul Sfintelor
Patimi, spre a ne preg`ti duhovnice[te s`-L cùt`m [i noi pe
--
M=ntuitorul, [i \nnoi]i duhovnice[te s` ne facem p`rta[i jertfei
[i \nvierii Sale.
Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n

Ierusalim

|mplinind \ntru totul Legea, M=ntuitorul \mpreun` cu Sfin]ii
Apostoli mergeau \n fiecare an la s`rb`toarea pa[tilor la templul
din Ierusalim. Numai c` \n cel de al treilea an al activit`]ii Sale,
\naintea Sfintelor Patimi, intrarea Domnului \n Ierusalim nu a
avut un caracter obi[nuit ca \n anii trecu]i, ci un caracter solemn
sau triumfal.

Vom vedea astfel ce ne spun Sfintele Evanghelii cu privire la
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, precum [i
explicarea pericopei evanghelice referitoare la acest eveniment.
6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsusirea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei {i c=nd s-au apropiat de Ierusalim [i au venit
spre Bethfage pe muntele M`sliniior atunci Iisus a trimis pe doi
din \nv`]`cei, zic=ndu-le: merge]i \n satul din fa]a voastr` [i \ndat`
ve]i afla o asin` legat` [i m=nzul cu ea, dezlega]i-o [i aduce]i-o
Capitolul unu
270
la mine [i de v` va zice cineva ceva, ve]i spune c` Domnul are
trebuin]` de ei. {i \ndat` \i va slobozi. Iar aceasta s-a f`cut, ca s`
se \mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul, care zice: Spune]i
fiicei Sionului: iat` regele tù vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe
asin, adic` pe m=nz, fiul celei de sub jug. {i merg=nd ucenicii
au f`cut precum le-a poruncit lor Iisus. {i au adus asina [i m=nzul
[i au pus pe ele ve[mintele lor [i El a [ezut pe acesta. Iar cea mai
mare parte din mul]ime au a[ternut hainele lor \n cale, iar al]ii
tìau ramuri din arbori [i le a[ezau pe cale. Iar mul]imile, care
mergeau \naintea Lui [i care veneau \n urma Lui strigau, zic=nd:
Osana Fiul lui David, binecuv=ntat este cel ce vine \n numele
Domnului; Osana \ntru cei de sus! {i intr=nd \n Ierusalim s-a
cutremurat toat` cetatea, spun=nd: cine este acesta? Iar mul]imile
ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii,
(Matei 21, 111). {i unii din fariseii din mul]ime au zis c`tre
El: \nv`]`torule, ceart`-]i ucenicii. {i r`spunz=nd le-a zis: spun
vou` c` de vor t`cea ace[tia, pietrele vor striga. {i c=nd s-a
apropiat, v`z=nd cetatea, a pl=ns pentru ea, zic=nd: de ai fi
cunoscut [i tu m`car \n ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!
Dar acum s-au ascuns pentru ochii tì. C`ci vor veni asupra ta
zile, c=nd vr`jma[ii tì vor s`pa [an] \mprejurul tù [i te vor
\nconjura [i te vor str=mtora din toate p`r]ile. {i te vor face una
cu p`m=ntul, pe tine [i pe copiii tì \n tine [i nu vor l`sa \n tine
piatr` pe piatr` pentru c` nu ai cunoscut vremea cercet`rii tale
(Luca 19, 3944).
Explicarea textului |n diminea]a primei zile a s`pt`m=nii, [i

anume la 9 nisan, Domnul se afla cu ucenicii \n Betania, localitate
aflat` pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, pe coasta de est a
muntelui M`slinilor. De la Betania p=n` la Ierusalirn erau 23
km. Venind din Ierihon \nc` de vineri, ajunsese seara t=rziu la
casa primitoare a prietenului Sù, Laz`r din Betania (Ioan 12, 1).
Aici a avut loc a doua zi, adic` s=mb`t`, miruirea Sa de c`tre
Maria, sora lui Laz`r (Ioan 12, 12), iar \n prima zi a s`pt`m=nii,
conform datinei str`bune, va merge la Ierusalim. Mul]imea
pelerinilor soseau la Ierusalim ca s` s`rb`toreasc` pa[tile p=n`
\n dup` amiaza primei zile a s`pt`m=nii, fiindc` a doua zi, potrivit
legii mozaice, fiecare cap de familie era obligat s`-[i aleag` un
miel de jertf`, pe care s`-l junghie cu 4 zile mai t=rziu (ziua de
pa[ti, seara zilei de 1415 nisan) la templu [i apoi s`-l m`n=nce
cu ierburi amare [i cu azime. Al`tur=ndu-se pelerinilor galileieni,
care se \ndreptau spre Ierusalim (venind din Ierihon, unde au
r`mas \n ziua sabatului), Domnul trimite pe doi din \nv`]`ceii
271
Sì la Bethfage, localitate situat` la 1/2 km de Betania, s`-i aduc`
o asin` [i m=nzul ei, pe care le vor g`si acolo legate. De bun`
seam` c` st`p=nul animalelor era cunoscut sau prieten al Dom-
nului. Dac` p=n` la Betania venise pe jos (23 km de Ierihon),
distan]a de 23 km p=n` la Ierusalim o va face solemn c`lare pe
m=nzul asinei, spre a se \mplini profe]ia scris` de proorocii
Zaharia [i Isaia: Acestea s-au f`cut, pentru ca s` se \mplineasc`
ceea ce s-a spus prin profetul care zice: spune]i fiicei Sionului:
iat`, regele tù vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe un asin, pe un
m=nz, fiu al celei de sub jug (Zaharia 9, 9; vezi [i Isaia 62, 11).
Fiica Sionului din profe]ie este cetatea Ierusalimului care a
fost zidit` pe muntele Sion; iar regele care vine bl=nd [i c`lare
pe m=nzul asinei era regele mesianic, cel a[teptat. Cum m=nzul
asinei, ce nu mai fusese c`l`rit de nimeni (Marcu 11, 2), nu avea
[ea pe el, Apostolii au a[ternut hainele lor.
Asinul era la cei vechi tipul animalului bl=nd, modest [i
pa[nic, fiind folosit pentru c`l`rie nu numai de poporul de r=nd,
ci [i de mai marii lui. Dasc`lii Bisericii d=nd o interpretare
duhovniceasc`, arat` c` asina \mbl=nzit` [i \njugat` reprezint`
legea veche, care \l ]inea pe om \n prescrip]iile ei rigide [i care
se sf=r[e[te; iar m=nzul ne\mbl=nzit [i liber pe care a mers M=n-
tuitorul prefigureaz` Biserica, adic` poporul cel nou \ntinat p=n`
atunci, dar care a devenit curat dup` ce Iisus s-a aplecat asupra
lui. Dup` cum pe m=nzul asinei nimeni dintre oameni nu a [ezut
vreodat` (Marcu 11, 2; Luca 19, 30), tot a[a nici la t=n`rul popor
al lui Dumnezeu provenit dintre neamuri, mai \nainte de credin]a
\n Hristos, n-a fost vreun profet sau apostol, ca s`-l supun`,
jugului legii divine. Peste aceste neamuri care se legaser` cu
p`catele lor trebuie s` stea Fiul lui Dumnezeu; nu pentru c` El ar
fi avut nevoie s` fie odihnit de ele, ci ca El s` le dea adev`rat` [i
mai mult` odihn`. Dac` pe cai veneau c`l`ri eroii [i \mp`ra]ii
m=ndri, biruitori \n r`zboaie, gata s` calce \n picioare tot ce
\nt=lneau \n cale, aclama]i cu ramuri de finic, \n sunete de fluiere
[i ]ambale; Domnul c`lare pe asin intr` \n Ierusalim ca un Principe
al p`cii aclamat cu \nsufle]ire [i entuziasm de \ntreg poporul
adunat \n Sf=nta Cetate. {i pentru a-i face intrarea c=t mai solem-
n`, \n omagierea lor, \[i \ntindeau hainele pe locul unde avea s`
treac` asinul, ca nu cumva acesta s` se poticneasc`, sau s` alunece
pe pietrele ascu]ite.
Mul]i dintre ei tìau \n calea Domnului chiar ramuri din
arbori, ar`t=nd prin aceasta c` [i natura ne\nsufle]it` particip` cu
bucurie la intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim.
Localnicii |l \nt=mpin` cu ramuri de finic, ca simbol al bucuriei
Capitolul unu
272
lor (Ioan 12, 13). {i astfel, \ntr-un entuziasm plin de m`re]ie [i
respect, temeluit pe convingerea c` Iisus este Mesia care acum
va \ntemeia \mp`r`]ia Sa, strigau f`r` \ncetare prin cuvintele
psalmistului: Osana, Fiul lui Dumnezeu! Binecuv=ntat este cel
ce vine \ntru numele Domnului. Osana \ntru cei de sus! (Psalmul
117, 2526). Osana \nsemn=nd m=ntuie[te-ne, exprim`
convingerea mul]imii c` Iisus este Mesia, Fiul lui David,
eliberatorul poporului [i \ntemeietorul \mp`r`]iei mesianice mult
a[teptate. Desigur, entuziasmul mul]imii era determinat [i de
prezen]a lui Laz`r \nviat din mor]i, dup` cum arat` evanghelistul:
Deci, d` m`rturie mul]imea care era cu El, c=nd striga pe Laz`r
din morm=nt [i l-a sculat din mor]i. De aceea L-a [i \nt=mpinat
at=ta mul]ime, c` auzise c` El a f`cut minunea aceasta (Ioan 12,
1718). Fariseii \ns` c=rtitori [i invidio[i \l \ndemn` pe Domnul
s` opreasc` aclama]iile mul]imii. Se g=ndeau poate la faptul c`
aclamat ca mesia-rege nu ar fi fost pe placul st`p=nirii romane [i
ar fi obligat-o s` intervin` prin for]a armat`...
Pe de alt` parte, \ns`, ei a[teptau pe mesia eliberatorul [i
\ntemeietorul \mp`r`]iei davidice. |l a[teptau venind \n triumf
pe norii cerului (Daniel 7, 1314). De fapt, dup` vechea lor
tradi]ie, Mesia va veni pe norii cerului, dac` poporul va fi g`sit
atunci credincios Domnului; iar dac` va fi g`sit necredincios, va
veni a[a cum a proorocit Zaharia bl=nd [i smerit pe m=nzul
asinei. Desigur c` \n m=ndria lor, ei se considerau credincio[i,
\nc=t \l a[teptau mai degrab` venind pe norii cerului... |n fond
inima le era impietrit` chiar \n fa]a \mplinirii unei proorocii (a
lui Zaharia)... Le-a mai f`cut de altfel Domnul de at=tea ori proba
mesianit`]ii Sale, [i totu[i nu au crezut \n El... |n mijlocul
c=nt`rilor n`dejdii vremurilor mesianice, cortegiul continu` s`
coboare spre valea str`veche [i umbroas` a cedrilor. |n vale se
vede cetatea Ierusalimului (Luca 19, 41), de o parte [i de alta
\mprejmuit` de multe coline. |n razele soarelui prim`varatec care
apunea, templul \mpodobit cu aur [i marmur` alb` [i \nconjurat
de un \ntreg ansamblu de palate, gr`dini, case, unele mai frumoase
dec=t altele, apare \n toat` m`re]ia lui. |n fa]a acestei priveli[ti,
cu sufletul m=hnit de interven]ia rùt`cioas` a fariseilor, M=ntu-
itorul este [i mai mult cuprins de triste]e. Privind spre Ierusalim,
El \l vede aievea a[a cum avea s` fie peste 40 de ani: asediat [i
apoi d`r=mat de armatele romane (Magistrand Gheorghe S\rbu
Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \n rev. «Studii
Teologice», nr. 78 / 1959, p. 463464). Mul]imea \nainteaz`
\ns` cu bucurie [i entuziasm spre centrul Ierusalimului,
aclam=ndu-L pe Profetul din Galileea, pe Mesia, Fiul lui David,
273
conduc=ndu-L apoi spre templu unde intra asemenea lui Solomon
dup` ce a fost uns rege. |ncheind relatarea intr`rii solemne a M=n-
tuitorului \n Ierusalim, evanghelistul precizeaz` c` intr=nd \n
templu, s-a uitat \mprejur la toate [i fiind timpul \naintat a ie[it
[i a plecat \mpreun` cu cei 12 Apostoli ai Sì, re\ntorc=ndu-se \n
Betania (Marcu 11, 11).
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul intr`rii solemne
a M=ntuitorului \n Ierusalim pe m=nzul asinei, \n aclama]iile
entuziaste ale poporului.
C=nd a avut loc intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim?
(La 9 nisan, \n prima zi a s`pt`m=nii, adic` duminica, cu o
s`pt`m=n` \naintea \nvierii Sale). Care a fost caracterul intr`rii
Sale \n Ierusalim? (Intrarea Domnului \n Ierusalim a avut un
caracter solemn, triumfal). Era ea \ntru toate asemenea intr`rilor
triumfale ale \nving`torilor \n r`zboaie? (Nu a fost asemenea lor.
M=ntuitorul intr` \n Ierusalim bl=nd [i smerit, c`lare pe m=nzul
asinei, ca un Domn al p`cii, biruitor asupra mor]ii). De ce a fost
necesar` intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Fiindc`
ea a fost proorocit` \nc` din Vechiul Testament [i trebuia s` se
\mplineasc`, fiindc` Iisus era Mesia, Fiul lui David, care prin
Jertfa Sa va \mp`ca lumea cu Dumnezeu [i va deschide o er`
nou` \n istoria m=ntuirii noastre). Au \n]eles Apostolii [i mul]i-
mea care |l aclama cu bucurie [i entuziasm acest caracter mesianic
al intr`rii Domnului \n Ierusalim? (Evanghelistul ne spune clar
c` nu L-au \n]eles: Acestea nu le-au \n]eles ucenicii Lui la
\nceput, ci numai dup` ce s-a prosl`vit Iisus... (Ioan 12, 16),
adic` dup` \nvierea Domnului [i a pogor=rii Sf=ntului Duh [i-
au adus aminte c` acestea erau pentru El scrise (La fel [i mul]i-
mea entuziasmat` de \nvierea lui Laz`r vedea \n Iisus un Mesia
politic eliberator, care acum le va da lor st`p=nirea acestei lumi).
Care a fost atitudinea fariseilor fa]` de intrarea solemn` a M=n-
tuitorului \n Ierusalim? (Ca totdeauna, c=rtitori [i invidio[i, ei
cer Domnului s` opreasc` entuziasmul mul]imii. De data aceasta
le era probabil [i team` de o eventual` interven]ie armat` a
romanilor st`p=nitori). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]`
de Sf=nta Cetate \n care a intrat? (El a pl=ns soarta ei tragic` ce
o va a[tepta \n viitor). Cum se sf=r[e[te intrarea solemn` a M=n-
tuitorului \n Ierusalim? (Se sf=r[e[te la templu, adic` la Casa lui
Dumnezeu).
Capitolul unu
274
8. Aplicarea
Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triumfal` a M=ntuitorului \n Ieru-
salim duminica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` duminic`
se mai nume[te [i a Floriilor, credincio[ii duc=nd pe la casele
lor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n semnul ramurilor de finic cu
care a fost \nt=mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea solemn`
\n Ierusalim.
Biserica p`streaz` amintirea entuziasmului cu care Domnul
a fost \nt=mpinat \n Ierusalim \naintea Sfintelor Patimi, prin
imnul: Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este cerul [i
p`m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de sus! c=ntat \n cadrul
Sfintei Liturghii, tocmai \naintea prefacerii darurilor, adic`
\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul Altar.
S` c=nt`m cu to]ii acest imn triumfal, care ne aminte[te de
intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \naintea Sfintelor
Sale Patimi.
--
Se va \nv`]a acest imn liturgic.
Cina cea de tain`


{tiind c` se va desp`r]i de cei pe care i-a ales [i care L-au urmat
trei ani pe drumuri pr`fuite, aclama]i sau huidui]i de multe ori,
M=ntuitorul a dorit s` le asigure o continu` r`m=nere al`turi de
ei, sub o form` cu totul nou`, ne\n]eleas`, dar ad=nc sim]it` \n
via]a lor sau a celor ce vor crede \n El p=n` la sf=r[itul veacu-
rilor.
275
Aceast` form` este \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Sù, care
s-a s`v=r[it pentru prima dat` \n Joia Sfintelor Patimi, cu prilejul
Cinei celei de Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

Iat` ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveniment cen-
tral \n opera de m=ntuire s`v=r[it` de Domnul nostru Iisus Hristos:
Iar mai \nainte de s`rb`toarea Pa[tilor, [tiind Iisus c` I-a venit
ceasul s` se mute din lumea aceasta la Tat`l, a ar`tat c` iubind
pe ai Sì care erau \n lume, p=n` \n sf=r[it i-a iubit (Ioan 13, 1).
Afl=ndu-se \ns` \n Betania, o localitate cam la 23 km de Ieru-
salim, a trimis pe Petru [i pe Ioan (Luca 22, 8), ca intr=nd \n
cetate (Ierusalim), iat` v` va \nt=mpina un om duc=nd un vas de
lut cu ap`. Merg=nd dup` el \n casa unde va intra, zice]i st`p=nului
casei: unde este \nc`perea \n care s` m`n=nc pa[tile cu ucenicii
mei? {i el v` va ar`ta un foi[or mare, a[ternut. Acolo g`ti]i
(Luca 22, 1012). Era desigur casa unei cuno[tin]e apropiate,
sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu, Evanghelistul
de mai t=rziu. |n seara aceleia[i zile de joi, a venit Iisus din
Betania \n Ierusalim, la casa unde era preg`tit` cina [i s-au a[ezat
la mas`. Obiceiul era s` stea la mas` culca]i pe cotul st=ng [i s`
m`n=nce cu m=na dreapt` bucatele din farfurie.
Apoi, Iisus s-a sculat de la Cin` [i [i-a pus ve[mintele [i
lu=nd un [tergar, s-a \ncins. Dup` aceea a turnat ap` \n lighean [i
a \nceput s` spele picioarele ucenicilor [i s` le [tearg` cu [tergarul
cu care era \ncins. Deci, a venit la Simon Petru [i acela I-a zis:
Doamne, au Tu vrei s`-mi speli picioarele? A r`spuns Iisus [i i-a
zis: ceea ce fac eu tu nu [tii acum, iar dup` acestea vei pricepe.
A zis Simon Petru Lui; Doamne, \n veac nu-mi vei sp`la
picioarele. I-a r`spuns Iisus: de nu te sp`l nu ai parte de mine. A
zis Simon Petru Lui: Doamne, spal`-mi nu numai picioarele, ci
[i m=inile [i capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc`ldat, nu are trebuin]`
dec=t picioarele s` i se spele, c`ci este curat tot: [i voi sunte]i
cura]i, dar nu to]i. C`ci [tia pe cel ce avea s`-L v=nd`... Deci
dup` ce le-a sp`lat picioarele [i [i-a luat ve[mintele, [ez=nd, iar`[i
le-a zis: \n]elege]i ce v-am f`cut? M` numi]i \nv`]`tor [i Domn
[i bine zice]i, c` sunt. Deci, dac` Eu, Domnul [i |nv`]`torul v-am
sp`lat picioarele, pild` v-am dat, ca precum v-am f`cut Eu [i voi
s` face]i (Ioan 13, 415).
Capitolul unu
276
Iar apoi m=nc=nd ei, a luat Iisus p=inea [i mul]umind, a
fr=nt [i a dat ucenicilor [i a zis: Lua]i, m=nca]i, acesta este Tru-
pul Meu. {i lu=nd paharul [i mul]umind, le-a dat zic=nd: Be]i
dintru acesta to]i. Acesta este S=ngele Meu, al Legii celei noi
care pentru mul]i se vars` spre iertarea p`catelor (Matei 26,
2628). Aceasta s` o face]i spre pomenirea Mea (Luca 22, 19).
{i zic vou` c` nu voi mai bea din aceast` road` a vi]ei p=n` \n
ziua aceea, p=n` c=nd voi bea cu voi \n \mp`r`]ia Tat`lui Meu
(Matei 26, 29). {i m=nc=nd ei, Iisus s-a tulburat cu duhul [i a
m`rturisit [i a zis: Amin, amin grìesc vou`, c` unul dintre voi
M` va vinde (Ioan 13, 21). Iar ei \ntrist=ndu-se foarte mult, a
\nceput s` zic` fiecare dintre ei: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar
El r`spunz=nd a zis: cel ce a \ntins cu mine m=na \n blid, acela
ma va vinde. {i Fiul Omului va merge dup` cum este scris despre
El, dar vai acelui om prin care Fiul Omului se va vinde. Bine era
de nu se n`[tea. {i r`spunz=nd Iuda, cel ce L-a v=ndut, a zis: nu
cumva sunt eu, |nv`]`torule? Zis-a lui: tu ai zis. (Matei 26,
2225). {i dup` p=ine a intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus:
ceea ce ai de g=nd s` faci, f` mai degrab`. {i nimeni din cei ce
[edeau la mas` nu au [tiut pentru ce i-a zis acestea; c` unii
socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c`-i zice Iisus: cump`r`
cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s` dea ceva s`racilor. {i
dup` ce a luat p=inea, a ie[it \ndat` [i era noapte (Ioan 13, 2730).
|n continuare, Domnul le vorbe[te Sfin]ilor Apostoli despre
sminteala ce-i va cuprinde peste c=teva clipe, prevestind Sf=n-
tului Apostol Petru lep`darea... {i-i \ndeamn` \n acela[i timp pe
Apostoli s` se iubeasc` unul pe altul, a[a cum El i-a iubit pe to]i,
f`g`duindu-le venirea M=ng=ietorului, Duhul adev`rului, [i
\ncheind cu rug`ciunea c`tre P`rintele ceresc pentru r`m=nerea
lor [i a celor ce vor crede prin ei, \n iubirea Lui. |i asigur`, \n
sf=r[it, de |nvierea Sa din mor]i. {i dup` ce au c=ntat laude, au
ie[it la muntele M`slinilor (Matei 26, 30).
Ce eveniment a avut loc joi, \naintea Sfintelor Patimi? (A avut
loc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M=ntuitorul [i Sfin]ii
Apostoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S=mb`ta). De
ce M=ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire? (Fiindc` [tia c`
de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lumea de p`cat).
Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? (Dup` obiceiul iudaic, dar
au mai intervenit [i alte elemente specifice). Care sunt acestea?
(Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de smerenie [i de slujire;
277
demascarea v=nz`torului, precizarea lep`d`rii lui Petru,
promisiunea unui M=ng=ietor, a Duhului Sf=nt, \ndemn la iubire,
rug`ciunea c`tre Tat`l, prevestirea \nvierii Sale, [i mai ales
prefacerea p=inii [i vinului \n Trupul [i S=ngele Sù, precum [i
oferirea Sfin]ilor Apostoli spre \mp`rt`[ire. Acesta este aspectul
tainic al Cinei). Cum s-a desf`[urat aceast` prefacere sau Cina
de Tain`? (Am v`zut c` Sfintele Evanghelii reproduc fidel
cuvintele M=ntuitorului, referitoare la prefacerea p=inii \n Trupul
Sù [i a vinului \n S=ngele Sù). Care sunt cuvintele referitoare
la prefacerea p=inii \n Trupul Sù? (Sunt cinci cuvinte: a luat, a
mul]umit, a fr=nt, a dat [i a zis). Ce putem remarca de aici? (C`
Iisus a luat p=inea, iar dup` ce a mul]umit nu a mai fost p=ine, ci
trupul Sù). Dar cu paharul? (Tot la fel. Dup` ce a mul]umit nu a
mai fost vin, ci s=ngele Sù). {tiut fiind faptul c` iudeii foloseau
de pa[ti azima, ne \ntreb`m dac` M=ntuitorul a folosit la Cina
cea de Tain` azima sau p=inea dospit`? (Am v`zut c` fiind joi,
El a anticipat s`rb`toarea pa[telui iudaic, care era s=mb`t`. Deci
nu a folosit azima, ci p=inea dospit`).
8. Aplicarea
Cina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, ea
s`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei Liturghii, prefacerea p=inii [i
vinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul roste[te
rug`ciunea de mul]umire, numit` epiclez`, iar strana [i cre-
dincio[ii c=nt`: Pe Tine Te lùd`m... (Se va c=nta aceast`
c=ntare, precum [i: Cu Trupul lui Hristos v` cumineca]i...).

Se vor \nv`]a aceste dou` c=nt`ri biserice[ti.

--
278
Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui

Iuda
Capitolul unu

Care sunt zilele de post r=nduite de Biseric` peste s`pt`m=n`?
(Miercurea [i Vinerea). De ce s-au fixat aceste zile de post?
(Fiindc` ele ne amintesc de evenimentele dureroase din istoria
m=ntuirii noastre). De ce ne aminte[te vinerea? (De moartea
M=ntuitorului pe cruce). Dar miercurea? (De o alt` \nt=mplare
dureroas`, [i anume despre tr`darea lui Iisus de c`tre unul din
Apostolii Sì, Iuda Iscarioteanul).

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` tocmai la aceast` trist` [i
dureroas` fapt` a tr`d`rii lui Iisus [i moartea lui Iuda.

Sfintele Evanghelii ne spun c` Iuda a fost unul din cei 12 Apos-
toli ale[i de Domnul. Numele lui Iuda (\n original Iehuda),
\nseamn` gloria, m`rirea, lauda. El mai poart` [i adaosul
Iscariotul, spre a indica originea lui din Cariot (sau Keriot), \n
Iudeea. Dac` to]i ceilal]i Apostoli erau galileieni (Fapte 2, 7),
Iuda era din Iudeea, unde s-a n`scut [i Hristos Domnul. El apare
\n lista Apostolilor ca ultimul ales al lui Iisus (Matei 10, 24;
Marcu 3, 1619; Luca 6, 1416). Evangheliile ne spun, p=n` la
actul v=nz`rii |nv`]`torului, pu]ine lucruri despre el. Nu ne apare
nici o ocazie \n care s`-L fi sup`rat pe Domnul. Era totu[i necinstit
[i nesincer. Evanghelia ne spune [i mai clar, c` el fiind acela
care ]inea punga, \[i \nsu[ea pentru sine din ce se punea \n
ea. {i este numit \n mod direct, f`r` nici un menajament: ho].
Astfel relat=ndu-se episodul din Betania, cu [ase zile \nainte de
pa[ti c=nd Maria lu=nd un litru cu mir de nard curat, de mult
pre], a uns picioarele lui Iisus [i le-a [ters cu p`rul capului ei,
\nc=t casa s-a umplut cu mirosul mirului. Iuda a avut de obiectat
279
c` mai bine acest mir s-ar fi v=ndut pe 300 de dinari, bani care
s-ar fi dat s`racilor. Evanghelia vine cu precizarea: a zis aceasta
nu pentru c` avea grij` de s`raci, ci pentru c` era ho] (fur) [i
]inea punga [i lua din ce se ]inea \n ea (Ioan 12, 16). A urmat
apoi tr`darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot`r=se s` prind`
pe Iisus cu viclenie [i s`-L ucid` (Matei 26, 4). |[i luaser` m`suri
de prevedere, chibzuind s` s`v=r[easc` fapta dup` ziua
praznicului (pa[ti), ca s` nu se fac` tulburare \n popor (Matei
26, 5).
Numai bine c` Iuda merg=nd la ei s-a oferit s`-L dea pe Iisus
\n m=inile lor, r`m=n=nd ca ei s` stabileasc` pre]ul. A c`zut de
acord la oferta unei sume derizorii: 30 de argin]i adic` 30 siclii
de argin]i, sum` care se pl`tea unui st`p=n de sclavi, \n situa]ia
c=nd un bou \mpungea un sclav sau o sclav`, urm=nd ca boul s`
fie ucis cu pietre (Exod 21, 32). Prin aceasta se \mplinea
precizarea profetului Zaharia: Dac` socoti]i cu cale, da]i-mi
simbria, iar dac` nu s` mi-o pl`ti]i. {i mi-au c=nt`rit simbria
mea de 30 de argin]i (11, 12). Evanghelia mai precizeaz` c`
Iuda s-a \n]eles [i cu conduc`torii templului, adic` cu aceia dintre
preo]i [i levi]i care fiind \n serviciul templului, f`ceau de paz` zi
[i noapte acolo. Iar satana a intrat \n Iuda... [i merg=nd el a
vorbit cu mai marii preo]ilor [i cu c`peteniile oastei cum s`-L
dea \n m=inile lor. {i s-au bucurat aceia [i s-au tocmit cu el s`-i
dea bani. {i el s-a \nvoit [i cùta vreme cu prilej s`-L dea lor
f`r` [tirea mul]imii (Luca 22, 36). Aceasta petrec=ndu-se
miercurea, joi seara a urmat cina preg`tit` de Petru [i Ioan \n
Ierusalim. Iisus a venit cu ceilal]i Apostoli seara, din Betania,
printre ei afl=ndu-se [i Iuda. Prezen]a lui era normal`, mai ales
c` fa]a lui nu demasca nimic deosebit, fiind natural, ca [i cum nu
s-ar fi \nt=mplat [i nici nu ar fi avut s` se \nt=mple ceva din
pricina lui, cu via]a altora, ...cu propria-i via]`... Iisus [tia \ns`
totul... Le [i spusese mai \nainte Apostolilor c`: va veni pa[tile
[i Fiul Omului se va da ca s` se r`stigneasc` (Matei 26, 2).
Cuno[tea prea bine [i fapta lui Iuda, pe care o suport` cu mult`
durere sufleteasc` [i triste]e. Era Apostolul Lui... Nu putea r`m=ne
indiferent. I-a acordat totdeauna afec]iune sincer` [i l-a tratat cu
maxim de r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`. Prezen]a lui Iuda al`turi
de ceilal]i la cin` \l ap`sa ad=nc [i cople[itor... |ncearc` totu[i
un apel discret la con[tiin]a tr`d`torului, ca o b`taie plin` de
iubire la inima lui, din nefericire ferecat`... Fiind totu[i Apostolul
Lui, nu-i poate fi indiferent dac` \n Cartea Vie]ii nu va fi scris [i
numele acestuia, pe care El \nsu[i l-a ales... Iisus anun]`
senza]ionala veste, care tuturor le va zgudui con[tiin]a: Amin,
Capitolul unu
280
grìesc vou`, c` unul dintre voi m` va vinde, Iar el
\ntrist=ndu-se foarte mult, au \nceput s`-I zic` fiecare: nu cumva
sunt eu, Doamne? A fost un moment de trezire decisiv pentru
Iuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea t=rziu! Inima generoas` a
Domnului ar fi trecut peste m=r[ava fapt` a ucenicului; ar fi \n]eles
Iisus \mplinirea profe]iei lui Zaharia [i Iuda ar fi fost iertat... Ar
fi r`mas fapta condamnabil`, dar ar fi fost salvat omul!... {i,
fiindc` prin t`cerea sa, Iuda consimte la p`catul lui, Iisus \l
demasc` pe un ton plin de comp`timire [i am`r`ciune: Cel ce a
\ntins cu mine m=na \n blid, acela m` va vinde. C` Fiul Omului
va merge precum este scris despre El, dar vai acelui om prin care
Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela de nu se n`[tea
(Matei 26, 2324). Dar nici aceast` comp`timitoare demascare
nu l-a trezit pe Iuda. Con[tiin]a \i era surd` la orice sunet [i \nchis`
la orice b`taie... N-ar fi vrut totu[i s` [tie nimeni de fapta comis`,
fiind prea ru[inoas`; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totu[i s` [tie
c` dac` Iisus \l avertizase chiar atunci, \nseamn` c` Domnul
cuno[tea totul. El \ns` nu mai poate \n]elege aceasta [i \ntreab`
dac` nu cumva este el. La care |nv`]`torul \i r`spunde afirmativ:
Tu ai zis (Matei 26, 25). Acestea toate se petrecuser` dup` ce
Iisus sp`lase Apostolilor [i lui Iuda picioarele [i dup` ce se
\mp`rt`[iser` cu p=inea [i vinul pref`cute \n Trupul [i S=ngele
Sù. Evanghelistul precizeaz` c` tocmai aceast` nevrednic`
\mp`rt`[ire a adus os=nda v=nz`torului: {i dup` p=ine, atunci a
intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s` faci, f` mai
degrab`. {i nimeni din cei ce [edeau la mas` n-a [tiut pentru ce
a zis aceasta, c` unii socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c` \i
zisese Iisus: cump`r` cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s`
dea ceva s`racilor. Dup` ce a luat p=inea a ie[it \ndat`, [i era
noapte (Ioan 13, 2730). Nici \n inima lui Iuda nu mai era vreun
lic`r de lumin`; i s-a stins [i cea mai palid` raz`, fiind inundat
de \ntunericul [i bezna f`r`delegii s`v=r[ite \n a[a m`sur` \nc=t
vroia s` mearg` p=n` la cap`t... Era cuprins ca \ntr-un v=rtej
ame]itor [i delirant din care nu mai putea ie[i; rostogolindu-se
f`r` a se mai putea opri spre pr`pastia care \i va \nscrie pentru
ve[nicie f`r`delegea al`turi de numele sù, (care, am v`zut la
\nceput, paradoxal, \nseamn` laud`, glorie m`rire).
Dup` Cin`, a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii Sì dincolo
de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` \n care a intrat El [i ucenicii
Sì. {i [tia locul [i Iuda, ce-L v=nduse, pentru c` de multe ori se
adunau acolo Iisus cu ucenicii Sì (Ioan 18, 127). {i... iat`,
unul din cei 12 [i \mpreun` cu el gloat` mult`, cu s`bii [i cu
ciomege trimi[i de la mai-marii preo]ilor [i de la b`tr=nii
281
poporului. Iar v=nz`torul le d`duse un semn, zic=nd: pe care \l
voi s`ruta, acela este: prinde]i-L. {i \ndat` apropiindu-se de Iisus
a zis: bucur`-te, |nv`]`torule! {i L-a s`rutat. Iar Iisus a zis lui:
prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus m=na
pe Iisus [i L-au prins (Matei 26, 4650). De ce s`rutarea semn
al tr`d`rii? Fiindc` Iuda vroia s`-[i ascund` fapta; dorea at=t de
mult s` nu-i [tie Domnul nelegiuirea lui, \nc=t \i spune:
bucur`-te, ca [i cum ar urma comunicarea unei ve[ti bune.
F`]`rnicia lui este primit` cu aceea[i bl=nde]e comp`timitoare a
lui Iisus, adres=ndu-i-se: prietene, dup` care \ns` urmeaz`
demascarea final`, care \l va duce pe Iuda la t`cere [i-l va face
nu peste mult timp, s` se re\nt=lneasc` cu sine \nsu[i: Iuda, cu
s`rutare vinzi pe Fiul Omului? (Luca 22, 48). |[i va reaminti
Iuda de aceste ultime cuvinte ale lui Iisus ce i-au fost adresate
atunci c=nd ele vor r`suna din glasul con[tiin]ei sale! {i vor r`suna
at=t de tare, \nc=t nu le va mai putea suporta. Nu se va mai putea
ascunde de nimeni [i de nimic, nici chiar de sine \nsu[i... De
data aceasta \l va demasca lumina con[tiin]ei sale, care
aprinz=ndu-se devine at=t de violent`, \nc=t \l orbe[te [i \n acela[i
timp \l va arde at=t de mult, \nc=t \i destram` \ntregul sens al
vie]ii ...
Un regret ad=nc venit din str`funduri \i fr`m=nt` con[tiin]a,
m`cin=ndu-i fiin]a. Iisus e condamnat la moarte! Iar la aceasta a
contribuit [i el! Nevinov`]ia lui Iisus \l cople[e[te... De[i [tia de
fapta lui, Iisus nu i-a zis nici un cuv=nt dojenitor, a cùtat tot
timpul la el, bl=nd, discret [i sincer; f`r` s`-i fac` v`dit` m=r[ava-i
fapt`, s`-l opreasc` de la \mplinirea ei. Cìn]a \i apare doar acum,
dar nu ca o supap` de siguran]`: A \ntors cei 30 de argin]i mai-
marilor preo]ilor [i b`tr=nilor, zic=nd: Gre[it-am v=nz=nd s=nge
nevinovat. Sim]ea nevoia unei m`rturisiri [i \n]elegeri. O face
de data aceasta cu toat` sinceritatea, f`r` nici un ascunzi[. Trebuia
s` i-o fi f`cut |nv`]`torului [i atunci ar fi primit cu siguran]`
iertarea Lui salvatoare. Dialogul cu Iisus se \ncheiase mai
\nainte... Cei cu care pactase nu au avut interesul s`-i primeasc`
m`rturisirea [i s`-i \n]eleag` fr`m=ntarea chinuitoare, care-i
destr`mase con[tiin]a zbuciumat` \n a[a m`sur`, \nc=t arunc=nd
argin]ii \n templu, a plecat, [i duc=ndu-se, s-a sp=nzurat (Matei
27, 5). Cartea Sf=nt` ne spune c` dup` ce s-a sp=nzurat, c`z=nd,
a pleznit de la mijloc [i s-au v`rsat toate m`dularele... \nc=t s-a
chemat locul acela: loc al s=ngelui (Fapte 1, 1819). Iar mai-
marii preo]ilor lu=nd argin]ii, au zis: nu se cade s`-i punem \n
vistieria templului, deoarece sunt pre] de s=nge. {i ]in=nd sfat,
au cump`rat ]arina olarului, pentru \ngroparea strìnilor. Pentru
Capitolul unu
282
aceea s-a numit ]arina aceea, ]arina s=ngelui.
Intui]ia se va face ar`t=nd chipul lui Iuda din tabloul Cinei
celei de Tain`.
Se pune \ntrebarea: ce a determinat pe Iuda s` comit` nelegiuirea
pe care a f`cut-o? (Se apreciaz` c` Iuda fiind lacom dup` ob]inerea
c=t mai multor avu]ii [i m=nat de dorul de m`rire, vedea \n Iisus
un mesia politic, care \i va satisface aceast` l`comie, \mpodo-
bindu-l cu ranguri din cele mai mari. Dar cum Iisus \[i anun]ase
patima Sa [i cum du[manii Lui se ar`tau din ce \n ce mai hot`r=]i
s`-I pun` cap`t, fiindc` prea mult i-a deranjat, Iuda acord=nd
c=[tigul de cauz` du[manilor Domnului, consider` c` prin tr`darea
lui Iisus, va dob=ndi din partea acestora un plus de \ncredere,
pozi]ia \n fa]a lor). Care a fost atitudinea Domnului fa]` de el?
(Tot timpul a cùtat cu r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]` a-l
recupera, avertiz=ndu-l, demasc=ndu-l [i mustr=ndu-l). C=nd s-a
trezit con[tiin]a lui Iuda? (C=nd a v`zut c` Iisus a fost condamnat
la moarte). Iuda s-a cìt pentru fapta sa? (Da, s-a cìt, [i cìn]a
i-a fost mare. Iar din Evanghelii nu [tim s` nu fi primit iertare
cei ce s-au pocìt, oricine ar fi fost. S` ne \nchipuim ce mare
trebuie s` fi fost cìn]a lui Iuda, \nc=t nu a mai putut suporta
via]a?! A[adar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi dec=t rezultatul
celei mai \mplinite [i tragice convertiri. A fost o convertire at=t
de fulgeratoare, \nc=t v=nz`torul \n]eleg=ndu-[i nelegiuirea \[i
iese din min]i [i se sp=nzur`. Plec=nd de aici am putea s` ne
\ntreb`m dac` exist` posibilitatea de m=ntuire [i pentru el. Tainele
dumnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru nu trebuie
s`-l pierdem din vedere. Lui Iuda tr`d`torul i-a p`rut rù pentru
ceea ce a f`cut. {i aceasta c=nd i s-a trezit con[tiin]a moral`).

Se vor analiza [i alte cazuri de cìn]` \n urma trezirii con[tiin]ei,
f`c=ndu-se compara]ie \ntre ele.

--
Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani


283
|n mai multe r=nduri Domnul a prev`zut sfin]ilor Apostoli pati-

mile, moartea [i \nvierea pe care le va aduce pentru izb`virea de
p`cat a neamului omenesc. A sosit momentul Cinei cele de Tain`,
c=nd Domnul a anticipat s`rb`torirea Pa[tilor [i c=nd \[i ofer`
sub forma p=inii [i vinului Trupul [i S=ngele sù ca pre] de
r`scump`rare din p`cat.
Dup` Cina cea de Tain` au urmat Sfintele Patimi ale
Domnului.

|nceputul l-a f`cut rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prinderea
Domnului Iisus. Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la aceste dou`
aspecte ale \nceputului Sfintelor Patimi ale Domnului.

Textul privind rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prinderea
lui Iisus, este redat de sfintele Evanghelii la Matei 26, 3646;
Marcu 14, 3242; Luca 22, 3947; Ioan 18, 1.
Dup` Cina cea de Tain`, a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii
sì dincolo de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` (Ioan 18, 1)
al c`rui nume era Ghetsimani [i a zis ucenicilor sì: [ede]i aici
p=n` m` voi ruga. {i a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob [i pe Ioan
[i a \nceput s` se \nspìm=nte [i s` se tulbure (Marcu 14, 3233).
Atunci le-a zis: \ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte.
R`m=ne]i aici [i priveghea]i \mpreun` cu Mine. {i merg=nd pu]in
mai \nainte, a c`zut cu fa]a la p`m=nt, rug=ndu-se [i zic=nd:
P`rintele meu, de este cu putin]` s` treac` de la mine paharul
acesta, dar nu precum voiesc eu, ci precum voie[ti Tu (Matei
26, 39). {i i s-a ar`tat \ngerul din cer \nt`rindu-L. {i fiind \n
zbucium mai \n st`ruin]` se ruga. {i i se f`cuse sudoarea ca
pic`turile de s=nge ce pic` pe p`m=nt. {i scul=ndu-se de la rug`-
ciune, venind c`tre ucenici, i-a aflat dormind (Luca 22, 4344).
Capitolul unu
284
{i a zis lui Petru a[a: n-a]i putut veghea un ceas cu Mine!
Priveghea]i [i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`, c`ci Duhul este
os`rduitor iar trupul este neputincios. Iar`[i, a doua oar`
duc=ndu-se, s-a rugat zic=nd: P`rintele Meu, de nu poate trece
acest pahar de la mine, ca s` nu-l beau, fie foia Ta. {i venind, i-a
aflat iar`[i dormind, c`ci erau ochii lor \ngreuna]i (Matei 26,
4043) [i nu [tiau ce s`-I r`spund` (Marcu 14, 40). {i
l`s=ndu-i, s-a dus iar`[i [i s-a rugat a treia oar`, acela[i cuv=nt
zic=nd. Atunci a venit la ucenicii sì [i le-a zis: dormi]i acum [i
v` odihni]i. Iat`, s-a apropiat ceasul [i Fiul Omului se va da \n
m=inile p`c`to[ilor (Matei 26, 45). Scula]i-v` s` mergem! Iat`
s-a apropiat (v=nz`torul)!
{i \nc` pe c=nd vorbea, iat`, Iuda, unul din cei doisprezece,
a venit [i cu d=nsul mul]ime mult` cu s`bii [i ciomege de la
arhierei [i de la b`tr=nii poporului. Iar v=nz`torul le-a dat semn,
zic=nd: Pe care \l voi s`ruta, acela este (Matei 26, 4749).
Prinde]i-l [i aduce]i-l sub paz` (Marcu 14, 44). {i \ndat`
venind la Iisus i-a zis: bucur`-Te, rabbi! [i l-a s`rutat. Dar Iisus
i-a zis: prietene pentru ce ai venit (Matei 26, 50). {i a adùgat
apoi: Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului (Luca 22, 48).
Deci Iuda, lu=nd oaste [i slujitori de la mai marii preo]ilor [i de
la farisei, a venit acolo cu felinare [i cu f`clii [i cu arme. Iar
Iisus [tiind toate ce erau s` vin` asupra Sa, ie[ind, le-a zis: Pe
cine cùta]i? R`spuns-au lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-a lor
Iisus: Eu sunt. {i sta \mpreun` cu ei [i Iuda cel ce-L v=ndu-se.
Deci dup` ce le-a zis: Eu sunt, s-au \ntors \napoi [i au c`zut la
p`m=nt. {i iar`[i i-a \ntrebat: pe cine cùta]i. Iar ei au zis: pe
Iisus Nazarineanul. A r`spuns Iisus [i a zis: V-am spus c` Eu
sunt. Deci, de M` cùta]i pe Mine, l`sa]i-i pe ace[tia s` se duc`.
Pentru ca s` se \mplineasc` cuv=ntul spus de El: din cei pe care
Mi i-ai dat n-am pierdut nici unul. {i v`z=nd cei ce erau pe l=ng`
El ce avea s` fie, i-au zis: Doamne s` lovim cu sabia (Luca
22, 53). Iar Simon Petru av=nd sabia a scos-o [i a lovit pe sluga
mai marelui preot [i i-a tìat urechea dreapt`. {i era numele slugii
Malhus (Ioan 18, 9). Iar Iisus r`spunz=nd a zis: l`sa]i, p=n`
aici. {i ating=ndu-i urechea l-a vindecat (Luca 22, 51). {i a zis
Iisus lui Petru: bag` sabia \n teac` (la locul ei) c` to]i cei ce
ridic` sabia, de sabie vor pieri (Matei 26, 52). Paharul pe care
mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea? (Ioan 18, 11). Sau g=nde[ti
c` nu pot s` rog pe Tat`l meu [i s`-mi pun` la \ndem=n` chiar
acum, mai mult de 12 legiuni de \ngeri? Cum, deci, se vor \mplini
scripturile? C` a[a trebuie s` fie! (Matei 26, 5354). |n acela[i
timp Iisus a zis mul]imilor, mai marilor preo]ilor [i c`peteniilor
285
templului [i b`tr=nilor: ca la un t`lhar (ho]) a]i ie[it cu s`bii [i cu
ciomege. |n toate zilele fiind cu voi \n templu n-a]i \ntins m=inile
asupra mea; dar acesta este ceasul vostru [i st`p=nirea
\ntunericului (Luca 22, 5253). Deci oastea [i c`petenia cea
peste 1000 [i slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus [i L-au legat.
(Ioan 18, 12). Dar toate acestea s-au f`cut, ca s` se \mplineasc`
scripturile profe]ilor. Atunci to]i \nv`]`ceii L-au l`sat [i au fugit
(Matei 26,56).
Explicarea textului Dup` cum am v`zut c` ne spune textul

sfintelor Evanghelii, M=ntuitorul \mpreun` cu cei 11 Apostoli
se \ndreapt` spre gr`dina Ghetsimani. |nainte au trecut podul peste
r=ul Chidron la poalele Muntelui M`slinilor, t`lm`cindu-se
\nseamn` r=ul negru, fiindc` are apa murdar` [i tulbure. Cam
la 100 m se afl` gr`dina Ghetsimani, \nsemn=nd teasc de
m`sline, pentru c` avea un teasc pentru stoarcerea undelemnului
din numero[ii m`slini afla]i aici. Era un loc lini[tit, cu cer senin,
unde astrul nop]ii \[i rev`rsa m=ng=ietor razele sale str`lucitoare
printre crengile m`slinilor \mb`tr=ni]i de vreme. De multe ori
[i-a reg`sit Iisus aici lini[tea dup` c=te o zi petrecut` \n zbuciumul
[i tumultul ei ame]itor... Opt din cei 11 Apostoli r`m=n la intrare,
iar cu trei dintre ei: Petru, Iacob [i Ioan, Iisus merge mai departe
s` se roage P`rintelui Ceresc. Acum \l vedem pe M=ntuitorul \n
\nf`]i[area sa omeneasc`.
Dac` la schimbarea la fa]` sau la \nvierea fiicei lui Iair, aceia[i
trei Apostoli au avut privilegiul s` fie uimi]i de str`lucirea
dumnezeirii sale, acum ei \l priveau pe Iisus |nv`]`torul doar ca
unul dintre ei... Domnul \ns` [tia tot ce avea s` se \nt=mple. El
s-a f`cut pentru noi p`cat (II Cor. 5,21), iar r`splata p`catului
este moartea (Rom. 6, 23). {tim aceasta din chiar primele cuvinte
ale Sfintei Scripturi, c=nd primii oameni au p`c`tuit [i s-au
\mpov`rat cu moartea. {i firea \mpov`rat` cu p`catul str`mo[esc
s-a transmis tuturor oamenilor. Aceasta a luat asupra Sa [i Fiul
lui Dumnezeu la \ntrupare. A luat-o tocmai pentru a o izb`vi de
p`cat. {i putea s-o fac`, fiindc` era singurul care nu avea p`cat,
fiind Dumnezeu. Dar odat` ce a luat firea omeneasc`, a f`cut
acest lucru pentru a o izb`vi, a o salva, a o elibera, a o m=ntui de
p`cat. {i astfel Fiul lui Dumnezeu devine M=ntuitorul nostru,
iar aceasta prin Jertfa Sa de isp`sire. {i tocmai acum se apropia
momentul acestei Jertfe supreme de \mp`care a omului cu Dum-
nezeu. Iisus [tia aceasta, cuno[tea, vedea \nainte toate batjocorile
ce se vor n`pusti asupra Lui. Vedea toat` ura \nver[unat` asupra
Lui, vedea singur`tatea cople[itoare, vedea chinurile [i suferin]ele
Capitolul unu
286
care \i vor m`cina trupul \n cele mai cumplite dureri, vedea
moartea ca pre] de r`scump`rare ce urma s` se aduc`, vedea
morm=ntul rece [i umed s`pat \n st=nc`... {tia totul, absolut totul,
fiindc` era Dumnezeu. Dar firea \mpov`rat` cu p`catele tuturor
oamenilor, cu toate f`r`delegile lumii, \l ap`sa tot mai mult [i
mai greu. Dar cui avea s` spun` toate acestea? Desigur Apostolilor
dar ei nu pot \n]elege aceast` tain` a m=ntuirii noastre. Mama Sa
L-ar fi \n]eles, dar nu-L putea ajuta cu nimic. Acum a sosit
momentul \mplinirii profe]iei dreptului Simion, c` prin inima
ei va trece sabia. E sabia durerii care \i va spinteca inima de
suferin]`, v`z=ndu-[i Fiul adus ca Jertf`. Toate aveau s` se
\mplineasc` dup` planul lui Dumnezeu Tat`l. De aceea Iisus se
adreseaz` Lui. Se adreseaz` nu ca Dumnezeu Fiul ci ca mielul
ce se va aduce spre junghiere, ca Om care \[i a[teapt` suferin]a
\n cea mai cr=ncen` expresie a ei. De aceea, El spune celor trei
Apostoli:|ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte! {i l`s=ndu-i
s` privegheze, adic` s` fie treji, eventual s`-L \nso]easc` \n
rug`ciunea c`tre Tat`l, se dep`rteaz` de la ei ca s` se roage. La
\nceput rug`ciunea este expresia totalei umilin]e fa]` de Tat`l,
manifestat` prin pro[ternerea cu fa]a la p`m=nt; apoi se ridic` \n
genunchi [i cu ochii \n`l]a]i spre cer se adreseaz` P`rintelui
Ceresc: Tat`l Meu, dac` este cu putin]`, treac` de la Mine paharul
acesta! Totu[i nu precum voiesc Eu, ci precum voie[ti Tu.
Rug`ciunea e simpl` [i sincer` pornit` din sim]`minte fire[ti
umane.
Paharul simbolizeaz` otrava mor]ii, fiindc` \n pahar bùtura
poate fi u[or amestecat` cu otrav`. {i nu pu]ine au fost victimele
acestui pahar... Dac` suntem aten]i putem observa c` Domnul
nu-[i impune cererea. El spune: Dac` este cu putin]`. Vedem
de aici toat` supunerea fa]` de voia lui Dumnezeu, a[a cum se
cuvine [i noi s` ne rug`m: nu impun=nd lui Dumnezeu cererea
noastr`, ci acord=ndu-i Lui Dumnezeu \ncrederea de a interveni
\n via]a noast` [i a face cum crede El mai bine, [tiind c` toate le
lucreaz` spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Romani 8,
29). {i Sf=nta Evanghelie ne spune c` Dumnezeu Tat`l \i trimite
Fiului Sù aflat \n postura de Miel spre junghiere, un \nger ca
s`-l m=ng=ie. Zbuciumul rug`ciunii prime[te \ns` o \nf`]i[are dra-
matic`, devenind de a[a mare intensitate, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. Dup` cum vedem, rug`ciunea lui
Iisus din gr`dina Ghetsimani e rug`ciunea marii singur`t`]i a
Celui ce s-a \mpov`rat de p`cate. Nu mai este rug`ciunea lini[tii
de alt` dat` a Fiului Omului \n comuniune cu Tat`l... E suspinul
p`catului omeniri [i lacrimilor durerii, e zbuciumul, emo]ia,
287
agita]ia, p`r`sirea... sunt stropii de s=nge \n viziunea paharului
plin p=n` la rev`rsare cu otrava mor]ii. E batjocora, b`tìle,
s=ngele nevinovat al r`scump`r`rii. {i scul=ndu-se merse la
apostoli. Ace[tia \ns` dormeau de \ntristare. Sim]eau [i ei
\ntristarea |nv`]`torului, dar trupul le era prea neputincios ca s`
participe la ea, s` privegheze al`turi de El. Au preferat s` se
refugieze \n lini[tea odihnitoare a somnului ca s` poat` uita clipele
grele prin care trece |nv`]`torul. De acea Domnul \i mustr`. {i
retr`g=ndu-se din nou, Domnul s-a rugat Tat`lui zic=nd:
P`rintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s`
nu-l beau, fie voia Ta. Iisus acum se m=ng=ie... Acum va \mplini
ceea ce le-a spus mai \nainte apostolilor [i mul]imilor, c`ci m-am
cobor=t din cer, nu ca s` fac voia Mea, ci voia Celui ce m-a
trimis (Ioan 6, 38). De fapt a[a ne-a \nv`]at [i pe noi s` ne rug`m
P`rintelui Ceresc: Fac`-se voia Ta. Venind a doua oar` la Apos-
toli El i-a aflat din nou dormind. Le spune c` s-a apropiat timpul
c=nd Fiul Omului va fi dat \n m=inile p`c`to[ilor...
{i \ntr-adev`r apare v=nz`torul. Era cu oaste roman` [i cu
slujitor de la mai marii preo]i [i de la farisei. Erau \narma]i cu
f`clii [i cu arme. Oastea roman` o aveau de la procuratorul Pon]iu
Pilat, care \[i avea re[edin]a la Cezarea Palestinei, dar de pa[ti
venea totdeauna la Ierusalim cu armata.
Pa[tile (Persahul) era cea mai mare s`rb`toare a iudeilor. Era
ziua eliber`rii din cea mai lung` [i tiranic` robie. Era s`rb`toarea
trecerii spre }ara F`g`duin]ei prin Moise, alesul, profetul lui
Dumnezeu [i eliberatorul lor na]ional. Acum ei se vor afirma \n
bine ca popor liber... Dar \n perioada \n care ne afl`m nu mai era
un popor liber. Ocupa]ia roman` era dur` [i du[m`noas` iudeilor.
De aceea, la Pa[ti se adunau israeli]i din toat` lumea s` retrìasc`
ziua eliber`rii de alt`dat`, pl=ng=nd gloria str`bun` \n p`m=ntul
natal, la zidurile ref`cute (de c`tre Irod cel Mare) ale templului
lui Solomon... {i nu de pu]ine ori venirea lor de Pa[ti se trans-
form` \n revolt`. Iar pentru ca aceasta s` fie \n`bu[it` \n fa[`,
Pilat era prezent aici cu oastea \narmat`. |[i avea locul \n cet`]uia
Antonia (dup` numele lui Marc Antoniu) la nord-est de dealul
unde era construit templul. Avea cu el o garnizoan` roman` de
osta[i. Se bucur` de faptul c` iudeii \[i caut` [i \[i g`sesc
adversarii, cert=ndu-se \ntre ei... (Divide et impera!). Le pune
la dispozi]ie o ceat` de osta[i, adic` o treime dintr-o cohort`,
ceea ce \nseamn` 200 osta[i \narma]i. To]i pornesc s`-l prind`
pe Iisus [i pe cei 11 Apostoli ai Sì. |n fruntea lor se afla Iuda.
Nu voia ca s` se autodema[te ca tr`d`tor. Se ru[ina de ceea ce a
f`cut [i acum trebuia s` \mplineasc`. Ac]ioneaz` mascat,
Capitolul unu
288
s`rut=ndu-[i |nv`]`torul [i \nt=mpin=ndu-L cu cuvintele:
bucur`-Te! ca [i cum ar dori s`-i comunice o veste bun`... Ce
tiranic` ipocrizie; s`rutul e gestul celei mai delicate [i ginga[e
afec]iuni. {i Iuda [i-a g`sit tocmai aceast` falsitate!... Iisus care
cuno[tea [i sim]ea totul, r`spunde plin de bl=nde]e: Prietene
pentru ce ai venit? |l socote[te \nc` prieten [i \l comp`time[te
parc` de soarta care [i-a ales-o [i de sf=r[itul misiuni sale
falimentare [i tragice. De aceea \l [i mustr`: Iuda cu o s`rutare
vinzi pe Fiul Omului!?. La aceasta Iuda nu mai r`spunde nimic.
Nu a crezut c` Iisus este Mesia. Dar Domnul vrea s` i se descopere
pentru ultima dat` c` El este Fiul Omului, [i c` |mp`r`]ia Lui nu
este din aceast` lume... Con[tiin]a lui Iuda era \ns` adormit`, iar
Domnul b`tea la por]ile unei u[i ferecate... Nu peste mult timp
se va trezi dar atunci va fi prea t=rziu...
Apoi Iisus se adreseaz` mul]imii \narmate care-L cùtau,
\ntreb=ndu-i: Pe cine cùta]i? Ei r`spund: Pe Iisus Nazarinea-
nul. Domnul le r`spunde: Eu sunt. Nu le vine s` cread`. S-ar
fi a[teptat s` \nt=lneasc` un om plin de m=nie, gata de lupt`.
Iisus era bl=nd [i smerit, cu inima deschis` plin` de iubire [i
demnitate, complet nevinovat ca s` fug` din fa]a lor, [i lipsit de
orice dorin]` de domina]ie lumeasc` ca s`-[i \ncruci[eze s`biile
cu ei... Neput=nd crede, cad \n fa]a Lui, \mbulzindu-se ca s` nu
scape. De aceea, Iisus \ntreab` a doua oar` cu aceea[i con[tiin]`
a nevinov`]iei Sale: Pe cine cùta]i? Apoi se pred` lini[tit \n
m=inile lor, cer=ndu-le doar ca pe Apostoli s`-i lase \n pace.
Apostolii cred \ns` c` acum a venit momentul b`t`liei pentru
\ntronarea \mp`r`]iei mesianice pe p`m=nt. Petru, mai violent,
atac` chiar pe sluga mai marelui preot. Iisus le interzice
Apostolilor pe un ton senten]ios, orice ac]iune potrivnic`, iar
mul]imii \i adreseaz` repro[uri c` de[i le-a vorbit totdeauna pe
fa]`, \n locurile cele mai populate, vin s`-L prind` ca pe un ho]
sau t=lhar. Puteau de fapt oric=nd s`-L prind` \n oricare din
\mprejur`ri, fiindc` a vorbit \ntotdeauna pe fa]`, gata oric=nd s`
dea socoteal` de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia c` de
fapt mult \nainte cùtau s`-L prind` [i nimeni nu [i-a pus m=inile
pe El, c` \nc` nu venise ceasul Lui (Ioan 7, 30). Nimic \n lumea
aceasta nu se petrece \n afara voin]ei lui Dumnezeu. Cine nu [tie
aceasta, nu crede [i nu-L socote[te pe Dumnezeu ca pe un P`rinte
bun [i iubitor care necontenit vegheaz` la via]a sa; [i nici nu se
consider` fiul sau copilul lui Dumnezeu.
Dar Iisus este trimis tocmai acum, fiindc` Acesta este ceasul
vostru spune El [i st`p=nirea \ntunericului (Luca 22, 53).
289
Acum a sosit momentul ca s` se \mplineasc` scripturile
profe]ilor (Matei 26, 56).
{i Evanghelia \ncheie acest capitol ar`t=nd c` to]i ucenicii
L-au l`sat [i au fugit. Ca [i mai \nainte c=nd le-a prevestit Pati-
mile, \n drum spre Ierusalim, [i acum n-au \n]eles nimic
(Apostolii) din aceasta (Luca 18, 34). Vor \n]elege ei \ns` mai
t=rziu aceast` mare tain` a m=ntuirii [i vor jertfi pentru ea chiar
propria lor via]`...
Cu cine s-a dus Iisus \n gr`dina Ghetsimani ca s` se roage? (Cu
sfin]ii Apostoli: opt dintre ei au r`mas la intrare, iar cu trei: Pe-
tru, Iacob [i Ioan a intrat \n gr`din`. Desp`r]indu-se de ei s-a
rugat P`rintelui ceresc, \n zbucium cumplit, \nc=t sudoarea s-a
pref`cut \n pic`turi de s=nge. A cerut P`rintelui Ceresc c` dac`
este cu putin]` s` treac` paharul amar al suferin]ei. Merg=nd la
Apostoli \i afl` dormind de \ntristare. Un \nger trimis de Tat`l
|l m=ng=ie, \nc=t a doua oar`, cere P`rintelui Ceresc \mplinirea
voi Sale. Venind din nou la apostoli \i g`se[te dormind, c`ci
erau ochii lor \ngreuna]i. Se roag` pentru a treia oar` acelea[i
cuvinte. {i de data aceasta Apostolii sunt cople[i]i de somn.
Urmeaz` prinderea Domnului \n gr`dina Ghetsimani de ceata de
osta[i romani, al`turi de reprezentan]ii sinedriului [i mul]ime,
condu[i de Iuda, care |l d` pe m=inile lor printr-un s`rut). Cum
au venit potrivnicii lui Iisus s`-l prind`? (|narma]i cu ciomege [i
s`bii). De ce? (Fiindc` se a[teptau la o lupt` cr=ncen`). Cum a
reac]ionat Iisus? (|n mod pa[nic, bl=nd [i demn, cu con[tiin]a
nevinov`]iei Sale). Cum au reac]ionat adversarii? (R`m=n=nd
surprin[i de atitudinea lui Iisus, \nv`lm`[indu-se au c`zut \naintea
Lui). Ce a f`cut Domnul? (Li s-a predat cu aceia[i nevinov`]ie a
con[tiin]ei Sale). Cum au reac]ionat Apostolii? (S-au ar`tat gata
de lupt` [i au chiar \nceput s` loveasc`). Ce atitudine ia Domnul
fa]` de ac]iunea lor? (Le interzice cu des`v=r[ire s` ridice sabia,
spun=ndu-le c` to]i cei care ridic` sabia, de sabie vor pieri).
Dup` ce M=ntuitorul s-a dat \n m=na vr`jma[ilor, ce au f`cut
Apostolii? (Au fugit cu to]i, l`s=ndu-L pe Iisus singur).
Capitolul unu
290
--
Se va lectura textul rug`ciunii Domnului din gr`dina Ghetsimani
[i a prinderii Lui: Matei 26, 3646.
Lep`darea Apostolului Petru


Am v`zut c` dup` Cina cea de Tain`, Domnul \mpreun` cu Sfin]ii
Apostoli au ie[it la muntele M`slinilor. Atunci le-a zis Iisus:
Voi to]i v` ve]i sminti \ntru Mine \n noaptea aceasta, c`ci este
scris: Bate-voi p`storul [i se vor risipi oile turmei... iar Petru
r`spunz=nd a zis: dac` to]i se vor sminti \ntru Tine, eu nici o
dat` nu m` voi sminti (Matei 26, 3033).
Atunci Domnul \i veste[te ceea ce nu peste mult timp avea
s` se \nt=mple, zic=ndu-i Amin grìesc ]ie c` \n noaptea aceasta,
mai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da de Mine.
Auzind acestea, Sf=ntul Apostol Petru r`spunde \nv`]`torului:
Chiar de ar fi s` mor \mpreun` cu Tine, nu m` voi lep`da de
Tine. Asemenea au zis [i to]i ucenicii (Matei 26, 3435).

Cu toate acestea, Apostolul Petru se va lep`da de Domnul a[a
cum i s-a prezis. Vom urm`ri \n continuare lep`darea [i cìn]a
Sf=ntul Apostol Petru.

Relatarea evenimentului lep`d`rii [i cìn]ei Sf=ntului Apostol
Petru: |nso]it de trei din ucenicii Sì, Ioan, Iacob [i Petru, Domnul
S-a dus dup` Cina cea de Tain` \n gr`dina Ghetsimani ca s` se
291
roage, [i sosind \n acel loc, le-a zis: Ruga]i-v` s` nu c`de]i \n
ispite. {i S-a dep`rtat de ei ca la o arunc`tur` de piatr` [i, \nge-
nunchind, se ruga... [i, scul=ndu-se de la rug`ciune, venind c`tre
ucenici, i-a aflat dormind de \ntristare (Luca 22, 3945).
Scul=ndu-se au fost \nt=mpina]i de mul]imea condus` de Iuda ca
s`-L prind` Iar Iisus i-a zis Iuda, cu o s`rutare vinzi pe Fiul
Omului? (Luca 22, 48). |n acest timp, sco]=nd sabia, Petru a
lovit pe unul din slujitori [i i-a tìat urechea (Ioan 18, 911).
Mustr=ndu-l, Domnul \i spune lui Petru: \ntoarce sabia la locul
ei, c`ci to]i cei ce ridic` sabia, de sabie vor pieri (Matei 26, 52).
Paharul pe care Mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea? (Ioan 18, 11),
au ]i se pare c` nu pot s` rog pe Tat`l Meu [i s`-Mi trimit`
acum mai mult de dou`sprezece legiuni de \ngeri? Dar cum se
vor \mplini scripturile, c` a[a trebuie s` fie? (Matei 26, 5354).
{i ating=ndu-i urechea, l-a vindecat. (Luca 22, 51). To]i
Apostolii L-au p`r`sit pe Domnul, afar` de Ioan [i Petru, care
L-au urmat \n continuare [i la judecat`.
Deci oastea [i c`petenia cea peste 1000 [i slujitorii iudeilor
au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au dus \nt=i la Ana, c`ci era
socrul lui Caiafa, care era mare preot \n anul acela... [i mergea
dup` Iisus Simon Petru [i cel`lalt ucenic, iar ucenicul acela era
cunoscut marelui preot [i a intrat \mpreun` cu Iisus \n curtea
marelui preot; iar Petru a st`tut la u[` afar`. Deci a ie[it cel`lalt
ucenic, care era cunoscut marelui preot [i a spus port`ri]ei [i a
b`gat \nùntru pe Petru . {i a zis lui Petru slujnica port`ri]`: Nu
cumva [i tu e[ti din ucenicii omului acestuia? (Ioan 18, 1217).
Dar el s-a lep`dat \naintea lor, a tuturor, zic=nd: Nu [tiu ce zici!
(Matei 26,70). |n acest timp M=ntuitorul este judecat de arhiereul
Ana, care condamn=ndu-L la moarte, L-a trimis la Caiafa ca s`
pronun]e [i el sentin]a... Apostolul Petru ie[ind la poart` a fost
\nt=mpinat de alt` slug` care a zis celor de acolo: [i acesta era
cu Iisus Nazarineanul. {i iar`[i s-a lep`dat Petru cu jur`m=nt:
Nu cunosc pe omul acesta (Matei 26, 7172). {i Simon Petru
sta [i se \nc`lzea... zis-a lui una din slugile marelui preot, rud`
acelui c`ruia \i tìase Petru urechea: Dar nu te-am v`zut eu \n
gr`din` cu el? (Ioan 18, 26). Iar dup` pu]in, apropiindu-se cei
ce stau \n preajm` au zis lui Petru: cu adev`rat [i tu e[ti dintre
ei, c`ci [i graiul te v`de[te. Atunci el a \nceput s` blesteme [i
s` se jure: nu cunosc pe omul acesta. {i \ndat` a c=ntat coco[ul
(Matei 26, 7374). Domnul \ntorc=ndu-[i capul, \l prive[te atunci
pe Petru; [i [i-a adus aminte Petru de cuv=ntul lui Iisus care \i
zisese: Mai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da de
Mine. {i ie[ind afar` a pl=ns cu amar (Matei 26, 75).
Capitolul unu
292
Explica]ii De aici vedem c` la \nceput Petru a fost plin de curaj

[i a f`g`duit solemn c` nu se va lep`da de |nv`]`torul. La \nceput
a fost plin de entuziasm datorit` ata[amentului sincer pe care \l
avea fa]` de Domnul, cum erau de altfel [i ceilal]i Apos-
toli. V`z=ndu-L apoi pe Iisus \n fa]a brutalit`]ilor celor doi
judec`tori, ca [i a atmosferei de batjocur` general` fa]` de Dom-
nul, la care se adaug` [i sentin]a de condamnare la moarte, curajul
de alt` dat` se destram` [i se transform` \n team` cumplit`, iar
ata[amentul f`g`duit, se pierde [i el, \nc=t Apostolului nu-i mai
r`m=ne dec=t grija propriei vie]i. |n aceast` situa]ie, cuprins [i
dominat de fric`, a uitat complet promisiunea f`cut`... Dar s-a
reg`sit pe sine \nsu[i din \nvolburarea temerii de moarte [i anume,
atunci c=nd Domnul L-a privit direct. Dar era prea t=rziu, fiindc`
el se lep`dase. Apoi Petru s-a retras [i a pl=ns cu amar. Aceasta
\nseamn` c` i s-a trezit con[tiin]a care \l mustr` pentru fapta
s`v=r[it`, iar el se cìe[te, \i pare nespus de rù [i se spune c` de
atunci, ori de c=te ori c=nta coco[ul \n zorii zilei, Apostolul Pe-
tru reamintindu-[i de fiecare dat` fapta lui, pl=ngea ca prima
dat` cu amar, adic` cu ad=nc` p`rere de rù, cu regret
profund. Ne apare acum mai clar de ce lep`darea Sf=ntului
Apostol Petru a devenit expresia unui p`cat greu. Noi vorbim \n
general de lep`dare, ca de o p`r`sire a ceea ce este rù, dar
Apostolul Petru s-a lep`dat, a p`r`sit adic`, tocmai ceea ce
considera c` este cel mai demn lucru pe care ar trebui s` \l urmeze
\n via]`. Cìn]a lui \ns` \l salveaz`. De[i l-a determinat s` pl=ng`
cu amar, cìn]a a fost bine venit`, lacrimile devenind supap` de
siguran]`, sau semnal de alarm`, care \i rena[te \n suflet
ata[amentul sincer fa]` de |nv`]`torul, pe care nu-L va mai p`r`si
[i de care nu se va mai lep`da niciodat`.
Vorbind despre lep`darea Apostolului Petru \n preajma
Sfintelor Patimi ale Domnului ne vine \n minte [i tr`darea
\nv`]`torului de c`tre un alt Apostol, de Iuda. |n ambele situa]ii
este vorba de o dep`rtare sufleteasc` fa]` de Iisus, de necredin-
cio[ie fa]` de El. Numai c` lep`darea este provenit` dintr-o
cople[ire de team` [i \n acela[i timp pentru ap`rarea propriei
vie]i, pe c=nd tr`darea este o fapt` provenit` din rùtate [i ur`.
Pe de alt` parte, lep`darea Apostolului Petru este urmat` de cìn]`
[i de hot`r=rea de \ndreptare, aduc`toare de lini[tea [i pacea
iert`rii. Tocmai aceast` hot`r=re \i lipsea lui Iuda. De aceea cìn]a
lui s-a transformat \n zbuciumul ap`s`tor [i zguduitor al con[ti-
in]ei care \l duce la nebunie [i moarte.
293
Referindu-ne apoi la binefacerea cìn]ei Sf=ntului Apostol
Petru ne amintim de cìn]a regelui David, care p`c`tuind [i fiind
mustrat de Profetul Natan, recunosc=ndu-[i fapta a regretat-o din
ad=ncul sufletului [i \ndrept=ndu-[i via]a a primit iertarea [i
pacea, compun=nd prea frumo[ii psalmi de pocìn]`...
C=nd s-a lep`dat Sf=ntul Apostol Petru de M=ntuitorul? (|n fa]a
sinedriului, \n timpul judec`]ii Sale). I-a prevestit M=ntuitorul
lep`darea sa? (Da). Ce i-a f`g`duit Sf=ntul Petru? (C` dac` to]i
se vor lep`da, el nu se va lep`da). Care sunt \mprejur`rile \n care
s-a lep`dat? (Mai \nt=i \n fa]a slujnicei port`ri]e de la curtea
arhiereului. Apoi \n fa]a slugii dup` judecarea [i condamnarea
M=ntuitorului, Petru s-a lep`dat cu jur`m=nt c` nu \l cunoa[te pe
Iisus. |n sf=r[it, \n timp ce se \nc`lzea la foc, \mpreun` cu slugile
marelui preot s-a lep`dat cu jur`m=nt, spun=nd c` nu-L cunoa[te
pe |nv`]`torul). Ce s-a \nt=mplat apoi? (A c=ntat coco[ul, iar
Domnul L-a privit pe Apostolul care se lep`dase de El). Ce a
urmat? (Petru s-a cìt, i-a p`rut rù, a regretat fapta s`v=r[it` [i a
pl=ns cu amar. {i de atunci ori de c=te ori auzea diminea]a c=nt=nd
coco[ul, \[i pl=ngea cu ad=nc regret fapta lep`d`rii sale de
Domnul).
8. Aplicarea
Am v`zut din relatarea Sfintei Evanghelii c` atitudinea Sf=ntu-
lui Apostol Petru fa]` de Domnul, ca [i \n cazul general credin]a
sa, au fost oscilante. {i-a manifestat ata[amentul cu promisiuni
pline de entuziasm, cade apoi \n \ntristare, este cople[it de team`,
uit` tot ce a f`g`duit, se leap`d`... dar se cìe[te, se \ntoarce din
nou la ata[amentul sincer fa]` de Iisus. La fel este [i via]a
cre[tinului cu c`deri [i ridic`ri. Principalul lucru este c` dac`
am c`zut, s` ne ridic`m... V`z=nd feluritele rele sau p`cate care
ne cople[esc adesea pe noi, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu [i de
semeni, ca [i efectul binef`c`tor al credin]ei, care ne \ntoarce
pa[ii spre \nnoirea continu` a vie]ii duhovnice[ti, putem \n]elege
de ce M=ntuitorul cunosc=ndu-ne ca fiind mereu supu[i p`catului,
ne-a l`sat Taina Sfintei Pocìn]e \n Biseric`, prin care s` putem
ob]ine mereu iertarea p`catelor spre \ndreptarea [i m=ntuirea
sufletelor.
Capitolul unu
294
Se va citi textul pericopei evanghelice privind lep`darea [i cìn]a
Sf=ntului Apostol Petru: Matei 26, 3134 [i 5775.
--
Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i

roman

Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credin]` despre
Fiul lui Dumnezeu \ntrupat? (C` s-a r`stignit pentru noi \n zilele
lui Pon]iu Pilat [i a p`timit [i s-a \ngropat). De aici vedem c`
\nainte de a fi fost r`stignit, precum [i \nainte de a p`timi [i de a
fi fost \ngropat, Domnul a fost judecat [i condamnat la moarte
de c`tre tribunalul iudaic [i roman, sentin]a final` fiind rostit`
de procuratorul Pon]iu Pilat.

S` vedem mai \ndeaproape pe M=ntuitorul Hristos \n fa]a
tribunalului iudaic [i roman.

Sf=nta Evanghelie ne spune c` oastea [i c`petenia cea peste o
mie [i slujitorii iudeilor au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au
dus int=i la Ana c`ci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al
anului aceluia. {i Caiafa era cel ce sf`tuise pe iudei c` este mai
de folos s` moar` un om pentru popor (Ioan 18, 1213). De[i a
fost \nl`turat din arhierie (\n anul 7 dup` Hristos) [i \nlocuit cu
295
ginerele sù, Caiafa, Ana \[i mai p`stra autoritatea \n fa]a
poporului. De aceea, judecata lui Iisus \ncepe noaptea \n casa
acestuia. |n mod normal, ca procedur` iudaic`, procesul trebuia
s` se desf`[oare \n fa]a tribunalului numit sinedriu, aflat l=ng`
zidul de sud-vest al cur]ii exterioare a templului, \ntr-o sal`
pardosit` cu pietre, numit` Gazith. Sinedriul era compus din
71 de membri ale[i dintre c`rturari, farisei, arhierei [i b`tr=nii
poporului (ca reprezentan]i ai vechii nobilimi). {edin]ele erau
prezidate de arhiereul \n func]iune. Ele \ncepeau dup` aducerea
jertfei de diminea]` la templu, pe la orele 7, [i puteau ]ine toat`
ziua, \n afar` de zilele de sabat sau alte s`rb`tori. Nu erau
\ng`duite [edin]ele nocturne. Judec`torii erau a[eza]i \n semicerc.
|n mijlocul lor st`tea pe un podium inculpatul. Dup` ce
pre[edintele expunea cazul, erau audia]i martorii ap`r`rii, apoi
cei ai acuz`rii. Pentru ca m`rturia s` fie valid`, se depunea
jur`m=ntul. Se cereau cel pu]in doi martori. Urma cuv=ntul
ap`r`torului, apoi cel al acuzatorului, iar la sf=r[it al inculpatului.
|n acest timp doi grefieri notau atitudinea ap`r`rii [i respectiv
cea a acuz`rii. Sentin]a era hot`r=t` prin votul completului de
judecat` [i pronun]at` de pre[edinte: cea de achitare se pronun]a
pe loc, iar cea de condamnare \n ziua urm`toare.
Cum a decurs procesul M=ntuitorului? Evanghelia ne arat`
c` arhiereii [i \ntreg sinedriul cùtau m`rturie mincinoas`
\mpotriva lui Iisus, ca s`-L omoare. {i nu g`seau, de[i veniser`
mul]i martori mincino[i. Iar la urm`, venind doi, au spus: Acesta
a zis: pot s` d`r=m templul lui Dumnezeu [i \n trei zile s`-L
zidesc. {i ridic=ndu-se arhiereul a zis: nimic nu r`spunzi la ceea
ce m`rturisesc ace[tia \mpotriva Ta? Iisus \ns` t`cea. {i arhiereul
lu=nd cuv=ntul i-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s` ne spui
dac` e[ti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Iisus \i zise: tu ai
spus! Iar eu v` mai spun: de acum ve]i vedea pe Fiul Omului
[ez=nd de-a dreapta puterii [i venind pe norii cerului. Atunci
arhiereul \[i sf=[ie ve[mintele zic=nd: A hulit! Ce ne mai trebuie
martori? Iat`, acum a]i auzit hula Lui! Ce socoti]i? Iar ei r`spun-
z=nd, au zis: vinovat este de moarte. Atunci L-au scuipat \n fa]`
[i L-au b`tut... (Matei 26, 5968).
|n zorii zilei urm`toare sinedriul s-a \ntrunit din nou
\ntreb=ndu-L pe Iisus dac` recunoa[te c` este Fiul lui Dumne-
zeu. Deoarece M=ntuitorul a confirmat, ei socotesc r`spunsul
lui Iisus drept hul`, sau necinstire adus` lui Dumnezeu, motiv
pentru care se consider` \ndrept`]i]i s` rosteasc` din nou sentin]a
de condamnare la moarte prin r`stignire (Luca 22, 6671). Pen-
tru ca sentin]a s` devin` executorie, trebuia confirmat` de pro-
Capitolul unu
296
curatorul roman, Pon]iu Pilat. Astfel, \n faza a doua a procesului,
Iisus a ajuns \n fa]a autorit`]ilor romane. |ncep=nd cu anul 26
d.Hs. procurator al Palestinei a fost Pon]iu Pilat, un nobil roman
abuziv [i dur, care a r`mas acolo timp de aproximativ zece ani.
Venise \n Palestina \mpreun` cu so]ia lui, care se pare c`, st=nd
aici, trecuse la religia mozaic`. Avea re[edin]a la Cezareea
Palestinei, dar de Pa[ti venea la Ierusalim pentru a preveni orice
atitudine potrivnic` Romei din partea poporului sosit acolo cu
prilejul s`rb`torii. |n apropierea templului, Pilat avea o cet`]uie
numit` Antonia, construit` de Marc Antoniu, unde exista [i o
sal` mare a pretoriului de judecat`. Era 14 nisan, ora 6 diminea]a.
Cum romanii aveau obiceiul s`-[i \nceap` lucr`rile de diminea]`,
Iisus a fost dus la procuratorul roman. Membrii sinedriului nu
intraser` \n pretoriu, deoarece seara \ncepea pa[tile, [i a intra \n
casa unui p`g=n \nsemna o necur`]ie, iar \n caz de for]` major`
s`rb`toarea se am=na cu o lun`.
Pilat auzise mai \nainte de Iisus. Oferise chiar osta[i spre
a-L prinde. |n sala pretoriului acuza]iile au primit un con]inut
antiroman. Iisus este acuzat ca r`zvr`titor al poporului, ca unul
care opre[te s` se pl`teasc` impozit Romei [i se declar` rege
(Luca 23, 2). La asemenea fapte, pedeapsa era capital`. Vr=nd s`
se conving` de adev`r, Pilat L-a chemat pe Iisus \n pretoriu, spre
a vedea dac` s-a declarat sau nu regele iudeilor [i de ce i se
aduce acuza]ia respectiv`. Iisus i-a ar`tat c` \mp`r`]ia lui nu
este din aceast` lume, deoarece dac` era din lumea aceasta,
slujitorii Sì ar fi luptat s` nu cad` \n m=inile iudeilor. M=ntu-
itorul a mai adùgat: Eu pentru aceasta m-am n`scut [i am venit
\n lume ca s` m`rturisesc despre adev`r. Oricine este din adev`r
ascult` glasul Meu (Ioan 18, 37). Cople[it de r`spunsul lui Iisus,
lui Pilat nu-i mai r`m=ne dec=t s` eternizeze \ntrebarea: Ce este
adev`rul?.... Convins c` Iisus nu este un adversar al Romei, Pilat
renun]` la interogatoriu, declar=nd \n fa]a mul]imii c` nu afl`
nici o vin` \n El (Luca 23, 4). Dar acuza]iile mul]imii devin din
ce \n ce mai violente... Iisus le \nt=mpin` \ns` cu lini[tea [i
demnitatea nevinova]iei Sale, fapt care \l las` pe procurator
foarte mirat (Matei 27, 14). Se insista far` \ntrerupere pe l=ng`
Pilat c` Iisus \nt`r=t` poporul, \nv`]=nd prin toata Iudeea,
\ncep=nd din Galileea (Luca 23, 5). Afl=nd c` Iisus este galilean
[i [tiind c` Irod Antipa, tetrarhul Galileii [i Pereii, se afl` [i el
atunci la Ierusalim, Pilat i-a declinat cazul spre rezolvare.
Neg`sindu-i nici o vin`, Irod L-a \mbr`cat pe Iisus, \n semn de
batjocur`, \ntr-o hain` str`lucitoare pe care o purtau numai marii
demnitari [i L-a trimis din nou la Pilat, c`ruia nu i-a r`mas dec=t
297
s` declare celor \nver[una]i c` nici Irod [i nici el, cercet=ndu-L
\naintea lor, nu au g`sit nici o vin` din c=te i-au fost ridicate, [i
nimic vrednic de moarte nu a f`cut (Luca 23, 815). De[i putea
s`-L elibereze, Pilat recurge totu[i la un compromis. {tiind c` \n
amintirea ie[irii din Egipt, iudeii eliberau de pa[ti un t=lhar, Pilat
propune eliberarea lui Iisus sau a lui Baraba, care pentru o
r`scoal` [i ucidere ce f`cuse \n cetate era aruncat \n temni]`
(Luca 23, 19). To]i cei prezen]i puteau alege \ntre Iisus [i Baraba.
|ntre timp a venit la Pilat un trimis al so]iei sale, Claudia Procula,
spre a-i comunica mesajul ei: s` nu faci nici un rù dreptului
acestuia, c` am suferit mult \n vis din pricina Lui (Matei 27, 19).
Dar sinedri[tii au convins mul]imea s` se pronun]e pentru
eliberarea lui Baraba, iar pe Iisus s`-L piard` (Matei 27, 20).
Derutat de nea[teptatul r`spuns al mul]imii, Pilat a pus nedumerit
\ntrebarea: Ce voi face cu Iisus care se nume[te Hristos?
Prime[te f`r` echivoc r`spuns din partea mul]imii: s` fie
r`stignit! Aceea[i mul]ime, care cu c=teva zile \nainte \l aclama
pe Iisus \n acela[i Ierusalim cu Osana!, acum \ns` \i cere
condamnarea la cea mai \njositoare moarte... Convins de
nevinov`]ia lui Iisus [i surprins de decizia mul]imii, le ofer` lor
executarea sentin]ei. Acuzatorii replic` cu \nver[unare: Noi lege
avem [i dup` lege trebuie s` moar`, c` s-a f`cut pe sine Fiul lui
Dumnezeu (Ioan 19, 7). Atunci Pilat a dispus aplicarea biciuirii
pentru a \nlocui pedeapsa cu moartea, dup` care ar`ta mul]imii
pe Omul desfigurat de r`ni [i sc`ldat \n propriul Sù s=nge...
Dar din nefericire, acelea[i voci cereau cu \nver[unare [i f`r`
echivoc r`stignirea. Convins totu[i de nevinov`]ia lui Iisus, Pilat
devine mai hot`r=t [i caut` s`-[i elibereze ostatecul. Dar din nou
acelea[i voci \nfuriate [i pline de inexpugnabil` ur`, i-au replicat
tìos [i par[iv: De-l vei slobozi pe acesta, nu e[ti prieten cu
cezarul. Oricine se face pe sine rege, este \mpotriva cezarului
(Ioan 19, 12). Aceste cuvinte constituiau de data aceasta un
avertisment adresat direct [i personal lui Pilat, derut=ndu-l total
[i pun=ndu-l \n stare de autoap`rare, g=ndindu-se c` dac` o
asemenea acuz` va ajunge la urechile \mp`ratului roman, acesta
ar putea considera c` el s-a aliat cu un r`sculat. A cedat de team`,
nu \ns` f`r` remu[care, mai ales c` a fost din nou avertizat cu
cinism [i neru[inare: Nu avem alt rege dec=t pe cezarul! (Ioan
19, 1516). Iar procuratorul roman a r`mas complet descump`nit
[i invins. {i-a epuizat toate argumentele. |l tulbura \ns` glasul
con[tiin]ei care \i [optea mereu c` Iisus este nevinovat... De aceea,
v`z=nd c` nimic nu folose[te, ci [i mai mare tulburare se face,
lu=nd ap` [i-a sp`lat m=inile \n fa]a mul]imii, zic=nd: sunt
Capitolul unu
298
nevinovat de s=ngele dreptului acestuia! (Matei 27, 24). {i
neput=ndu-se \mpotrivi mul]imii spumeg=nde de ur`, \n cele din
urm` le-a dat lor pe Iisus ca s`-L r`stigneasc` (Ioan 19, 16).
F`c=nd o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat procesul
[i modul \n care trebuia s` se desf`[oare, se poate vedea c`
sentin]a de condamnare la moarte nu este valid`, totul fiind
premeditat cu vicle[ug. Dar [i procedura a fost gre[it`. Sinedriul
s-a \ntrunit prima oar` \ntr-o cas` particular` (la Ana) noaptea.
Martorii ap`r`rii lipseau, iar cei ai acuz`rii erau fal[i. Sentin]a a
fost pronun]at` f`r` o deliberare temeinic`, iar \n fa]a
procuratorului roman a fost schimbat con]inutul acuza]iei. Pilat
a ezitat la \nceput. Dorea \ntr-adev`r s`-L elibereze pe Iisus, dar
din sentimente de team`, c=nd de sinedri[ti, c=nd de visul so]iei,
c=nd de mul]imea \nfuriat`, c=nd de \mp`rat, a cedat \n final,
rostind sentin]a capital`. Dimpotriv`, din punctul de vedere al
credin]ei cre[tine, a[a trebuia s` se \nt\mple. Iisus avea s` aduc`
Jertfa de isp`[ire ca un Miel nevinovat, ca o oaie spre
junghiere, cu trupul m`cinat de suferin]`, a[a cum a proorocit
profetul Isaia cu mai multe veacuri \nainte.

Se va eviden]ia demnitatea moral` a M=ntuitorului \n timpul
procesului, ca expresie a nevinov`]iei Sale.

--
R`stignirea Domnului

299
Referindu-ne la Patimile Domnului, am v`zut c` dup` Cina cea

de Tain`, Iisus tr`dat de Iuda, a fost dat \n m=inile du[manilor,
care L-au judecat [i condamnat la moarte. De[i Pon]iu Pilat nu
I-a g`sit nici o vin`, L-a condamnat totu[i la cea mai grea moarte,
rezervat` sclavilor, sau celor mai rùf`c`tori dintre oameni, [i
anume la r`stignirea pe cruce.

Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum ne prezint` Sfintele Evanghelii
R`stignirea Domnului.

Batjocorit [i b`tut, sc`ldat \n s=nge, cu fruntea br`zdat` de spinii
care I-au spintecat pielea, epuizat de ultimele puteri, I-au pus \n
spate crucea grea, \nalt` de 3,20 m, confec]ionat` la repezeal`
din cedrii din Liban, afla]i disponibili pentru restaurarea tem-
plului, ca s` o duc` p=n` pe dealul Golgotei.
Pe aceast` cale a durerii convoiul \nainta \ncet. |nainte se
afla centurionul (suta[ul) roman, \nso]it de c=]iva solda]i [i de
reprezentan]i ai sinedri[tilor. Urma Condamnatul, purt=ndu-[i la
g=t placa cu inscrip]ia vinov`]iei, apoi cei doi t=lhari, \nso]i]i de
o parte [i de alta de solda]i apar]in=nd gardei romane. Cortegiul
era urmat de mul]imea care I-a cerut condamnarea, men]in=ndu-[i
urletul de huiduire. Mul]i din apropia]i L-au p`r`sit. Al]ii s-au
chiar lep`dat de El. Iisus r`m=ne \ns` cu con[tiin]a demnit`]ii
Sale neclintite. El este Fiul lui Dumnezeu. Acesta este adev`rul,
pe care procuratorul de trist` amintire nu a reu[it s`-l \n]eleag`.
De aceea, c=nd, privit cu mil` de ni[te femei apropiate, care
\ncercau cu lacrimi \n ochi s`-I [tearg` sudorile de s=nge, Iisus
le spune: Nu m` pl=nge]i pe Mine fiice ale Ierusalimului, ci
pl=nge]i-v` pe voi [i pe copiii vo[tri.
Capitolul unu
300
La ap`sarea grea a crucii, puterile \l las` tot mai mult... Oric=t
de mult L-ar brutaliza solda]ii, acum \[i dau seama c` Iisus nu-[i
mai poate continua drumul cu crucea \n spate, \nc=t au silit pe un
trec`tor cu numele Simon Cireneanul, care tocmai venea de la
c=mp, s`-i duc` crucea, urm=nd ca Iisus, t=r=ndu-Se cum va putea,
s` ajung` p=n` la locul de execu]ie.
Ajun[i, \n sf=r[it, L-au dezbr`cat de hainele Lui [i L-au
r`stignit, b`t=ndu-I piroane \n m=ini [i \n picioare, fix=ndu-I pe
cruce [i tabla cu inscrip]ia: Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor.
Al`turi de El au r`stignit [i pe cei doi t=lhari, unul de-a dreapta,
altul de-a st=nga. Iar cei ce treceau huleau cl`tin=ndu-[i capetele
[i zic=nd: Cel ce d`r=mi templul [i \n trei zile \l zide[ti,
m=ntuie[te-Te pe Tine \nsu]i! De e[ti Fiul lui Dumnezeu, coboa-
r`-Te de pe cruce! Asemenea [i mai marii preo]ilor batjocorin-
du-L, \mpreun` cu c`rturarii [i cu b`tr=nii [i cu fariseii, ziceau:
pe al]ii a m=ntuit, iar pe Sine nu se poate m=ntui?... N`d`jduia \n
Dumnezeu. S`-L scape acum, c` a zis: sunt Fiul lui Dumnezeu
(Matei 27, 3943). Tuturor batjocurilor [i insultelor, Iisus
r`spunde printr-un maxim de iubire. El se roag` P`rintelui ceresc
pentru to]i r`stignitorii Sì: P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce
fac! (Luca 23, 34). |l batjocorea [i unul din t=lharii r`stigni]i
l=ng` El, iar cel`lalt r`spunz=ndu-i, \l certa, cuget=nd [i zic=nd
pe bun` dreptate: Nu te temi de Dumnezeu c` \n aceea[i os=nd`
e[ti? {i noi dup` dreptate p`timim, c`ci primim cele cuvenite
dup` faptele noastre, iar Acesta nici un rù nu a f`cut. {i zicea
lui Iisus: pomene[te-m` Doamne, c=nd vei veni \ntru \mp`r`]ia
Ta. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu Mine \n rai
(Luca 23, 4043).
Osta[ii r`stignitori \mp`r]ind hainele lui Iisus [i v`z=nd
c`ma[a Lui c` nu este cusut`, ci ]esut` de sus peste tot (Ioan
19, 23), nu au mai sf=[iat-o, ci au aruncat pentru ea sor]i. {i sta
l=ng` crucea lui Iisus mama Lui [i sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa [i Maria Magdalena. Deci Iisus v`z=nd pe mama Sa [i pe
ucenicul pe care \l iubea, st=nd al`turi, a zis mamei Sale: Fe-
meie, iat` fiul tù! Apoi a zis ucenicului: Iat` mama ta! {i
din acel ceas a luat-o ucenicul la sine (Ioan 19, 2527).
Iar de la al [aselea ceas s-a f`cut \ntunerec peste tot p`m=ntul
p=n` la al nou`lea ceas. Iar \n al nou`lea ceas a strigat Iisus cu
glas mare [i a zis: Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p`r`sit?).
Dup` aceea [tiind Iisus c` toate s-au sf=r[it, ca s` se
\mplineasc` Scriptura, a zis: Mi-e sete. {i era acolo un vas
plin de o]et; iar osta[ii umpl=nd un burete cu o]et [i pun=ndu-l
301
\ntr-o trestie de isop, i l-a dus la gur`... Deci, dac` a luat o]et, a
zis: S`v=r[itu-s-a! (Ioan 19, 2830).
Iar dup` ce s-a \ntunecat soarele, catapeteasma templului
s-a sf=[iat prin mijloc. {i Iisus strig=nd cu glas mare, a zis:
P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul Meu. {i aceasta
zic=nd, [i-a dat duhul. Iar suta[ul v`z=nd ceea ce se f`cuse, a
sl`vit pe Dumnezeu, zic=nd: cu adev`rat omul acesta drept a fost.
{i toate mul]imile ce veniser` \mpreun` la aceast` priveli[te,
v`z=nd cele ce se f`cuser`, b`t=ndu-[i pieptul se \ntorceau. {i
stau departe privind acestea to]i cunoscu]ii Lui [i femeile care \l
urmaser` din Galileea. {i iat` un b`rbat cu numele Iosif din
Arimateea, sfetnic fiind, b`rbat bun [i drept... venind la Pilat, a
cerut trupul lui Iisus. {i cobor=ndu-L, L-au \nf`[urat \n giulgi [i
l-au pus \n morm=nt s`pat \n piatr`, \n care niciodat` nimeni nu
fusese pus... {i urm=ndu-i femeile... au g`sit miresme [i miruri.
{i s=mb`ta s-au odihnit dup` porunca Legii (Luca 23, 4556).
Iar a doua zi s-au adunat mai marii preo]ilor [i fariseii la Pilat,
zic=nd: Doamne, ne-am adus aminte c` am`gitorul acela a zis
\nc` fiind viu: dup` trei zile m` voi scula. Deci, porunce[te s`
fie p`zit morm=ntul p=n` a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii
Lui noaptea, s`-L fure [i s` zic` poporului c` s-a sculat din mor]i,
c`ci va fi r`t`cirea din urm` mai mare ca cea dint=i. Zis-a lor
Pilat: ave]i straj`, merge]i de \nt`ri]i cum [ti]i. {i ei merg=nd, au
\nt`rit morm=ntul cu straj` [i au pecetluit piatra (Matei
27, 6266).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul r`stignirii Domnului.
Unde a avut loc r`stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei). Acest
deal se mai numea [i al C`p`]=nii, \ntruc=t se considera c`
acolo ar fi fost \ngropat [i primul om, Adam, c=nd neascult=nd
de Dumnezeu, a p`c`tuit, iar r`splata p`catului este moartea
(Romani 6, 30). Acest fapt are o semnifica]ie mai ad=nc`, dac`
ne g=ndim la spusele Sf=ntului Apostol Pavel, c`ci deoarece
moartea a venit prin om, tot prin om [i \nvierea mor]ilor, c`ci
precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos
(I Corinteni 15, 2122). Care sunt cuvintele rostite de Fiul lui
Dumnezeu pe cruce? (Sunt [apte fraze, av=nd urm`toarea
succesiune: 1). P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac; 2). Adev`r
grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu mine \n rai; 3). Femeie, iat` fiul
tù; fiule, iat` mama ta; 4). Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Capitolul unu
302
pentru ce m-ai p`r`sit?; 5). Mi-e sete; 6). S`v=r[itu-s-a;
7). P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul meu.
8. Aplicarea
R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune
\n Vinerea Sfintelor Patimi (numit` [i Vinerea neagr`).
Se va c=nta Prohodul Domnului.
--
Se vor re]ine cele [apte cuvinte rostite de M=ntuitorul Hristos pe
cruce.
|nvierea Domnului

Ce m`rturisim \n articolul V al Simbolului de credin]`? (M`rtu-
risim despre Dumnezeu Fiul c` a \nviat a treia zi, dup` Scripturi).
Aceasta \nseamn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale Vechiului Tes-
tament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai multe r=nduri, dup`
ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat, Domnul nostru Iisus Hristos
nu a fost biruit de moarte, ci a \nviat a treia zi din morm=nt.

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la \nvierea Domnului, dovedit`
prin ar`t`rile Sale, v`z=nd apoi care sunt obiec]iunile fa]` de
\nvierea Domnului [i netemeinicia lor.
303
Sfintele Evanghelii ne arat` c` \nvierea Domnului este un
eveniment nemai\nt=lnit, menit s` ne confirme divinitatea lui Iisus
[i a operei de m=ntuire pe care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut
\ntr-o lumin` mai presus de \n]elegere [i r`m=ne minunea cea
mai mare la care particip` deopotriv` cerul [i p`m=ntul ...{i
iat`, cutremur mare se f`cuse, c`ci \ngerul Domnului,
cobor=ndu-se din cer a venit, a pr`v`lit piatra de la u[` [i [edea
deasupra ei. {i era \nf`]i[area lui ca fulgerul [i \mbr`c`mintea
lui alb` ca z`pada. {i de frica lui s-au cutremurat str`jerii [i s-au
f`cut ca mor]i. Iar \ngerul r`spunz=nd, a zis femeilor: nu v`
teme]i, c` [tiu c` pe Iisus cel r`stignit cùta]i. Nu este aici, c`
s-a sculat precum a zis. Veni]i de vede]i locul unde fusese pus
Domnul (Matei 28, 26).
Realitatea m orm =ntului gol a constatat-o apoi M aria
Magdalena, apoi Sfin]ii Apostoli Petru [i Ioan, care venind
degrab` la morm=nt au r`mas uimi]i v`z=nd acela[i lucru (Ioan
20, 110).
Minunea \nvierii este confirmat` [i de ar`t`rile Sale, martori
fiind to]i cei care l-au v`zut [i au comunicat cu El.
Astfel, mai \nt=i s-a ar`tat Domnul \nviat Mariei Magdalena
(Marcu 16, 9), care pl=ng=nd la morm=nt, L-a confundat cu
gr`dinarul... (Ioan 20, 1518). Apoi s-a ar`tat femeilor
mironosi]e, zic=ndu-le: Nu v` teme]i! Merge]i [i vesti]i fra]ilor
mei ca s` mearg` \n Galileea. Acolo m` vor vedea (Matei 28,
10). Iisus cel \nviat s-a ar`tat apoi lui Petru (Luca 24, 34; I Corin-
teni 15, 5), precum [i ucenicilor (Luca [i Cleopa) \n drum spre
Emaus, recunoscut fiind numai dup` binecuv=ntarea [i fr=ngerea
p=inii (Luca 24, 1332). |n acea[i prim` zi a s`pt`m=nii s-a ar`tat
Domnul \nviat Apostolilor [i celor ce erau \mpreun` cu ei (Luca
24, 3), f`r` Apostolul Toma. {i a suflat [i le-a zis: lua]i Duh
Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, se vor ierta [i c`rora le ve]i ]ine,
vor fi ]inute (Luca 24, 3649, Ioan 20, 1923). {i dup` opt zile
iar`[i erau aduna]i Apostolii cu ei fiind [i Toma. A venit Iisus,
fiind u[ile \ncuiate [i a st`tut \n mijlocul lor [i a zis: Pace vou`!
Apoi a zis lui Toma: adu-]i degetul \ncoace [i vezi m=inile Mele
[i adu-]i m=na ta \n coasta Mea [i nu fi necredincios, ci credincios.
{i r`spunz=nd Toma i-a zis: Domnul meu [i Dumnezeul meu! A
zis lui Iisus: pentru c` M-ai v`zut, ai crezut. Ferici]i cei ce n-au
v`zut [i au crezut (Ioan 20, 2629). Din nou se arat` la marea
Tiberiadei c=nd a pr=nzit cu ei [i c=nd, \ntreb=ndu-l pe Apostolul
Petru dac` \l iube[te, l-a restabilit \n apostolat (Ioan 21, 124).
Capitolul unu
304
Tot Apostolilor se arat` Domnul [i pe muntele Galileii, dup`
cum ne relateaz` textul Scripturii: Iar cei unsprezece ucenici au
mers \n Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus. {i
v`z=ndu-L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i apropiindu-se
Iisus le-a vorbit lor, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pe
p`m=nt. Drept aceea, merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile,
botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh,
\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-am poruncit vou`, [i iat`
Eu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Amin
(Matei 28, 1620). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \nc` dou`
ar`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute la peste cinci sute de fra]i
(I Corinteni 15, 6) [i dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob (I Corin-
teni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, Domnul s-a ar`tat
tuturor Apostolilor: {i i-a scos afar` p=n` \n Betania [i
ridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i binecuv=nta s-a
dep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer (Luca 24, 5051; Marcu
16, 1920).
De aici vedem c` \n decursul celor 40 de zile dup` \nviere
au fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,
[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusalim, pe drum c`tre Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, femeilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i multor
altor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la interval de 20
de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). E un
timp de control, de verificare [i de convingere. Femeile vin la
morm=nt cu miresme [i cu lacrimile p`rerii de rù dup`
|nv`]`torul lor. Apostolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`d
morm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune degetul
pe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge p=inea [i nu
m`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \nvierea cu t`rie [i
f`r` \ncetare (Nicolae, Mitropolitul Banatului, |nvierea
Domnului [i Biserica, \n «Telegraful Rom=n», nr. 1516, 1718
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \nc`
dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune Evanghelia c`
unii din str`jeri venind \n cetate au vestit mai marilor preo]ilor
toate cele \nt=mplate. {i adun=ndu-se \mpreun` cu b`tr=nii [i
]in=nd sfat, au dat osta[ilor argin]i mul]i, zic=nd: spune]i a[a:
ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe c=nd noi dormeam.
{i de se va auzi aceasta la dreg`torul, noi \l vom \mbuna [i pe
voi f`r` grij` v` vom face. Iar ei lu=nd argin]ii au f`cut precum
i-au \nv`]at... (Matei 28, 1115). Aceast` ipotez` nu rezist`
criticii, privind at=t pe Apostoli, c=t [i pe str`jeri. Apostolii fiind
305
plini de team`, s-au risipit. Unul din ei chiar s-a lep`dat. Nu-[i
puteau la nici un caz asuma riscul unei eventuale confrunt`ri cu
garda roman` \n disciplin` de fier... C=t prive[te pe str`jeri, un
dasc`l al Bisericii se \ntreab`: dac` str`jerii dormeau, cum puteau
s` vad` (c` l-au furat ucenicii)? Iar dac` nu au v`zut, cum pot da
m`rturie?....
|ntruc=t aceast` ipotez` nu [i-a dovedit temeinicia, s-a
formulat cu timpul ipoteza numit` a mor]ii aparente, ai c`rei
sus]in`tori afirm` c` Iisus nu a murit, ci a c`zut doar \ntr-o moarte
aparent` (sincopa), fiind apoi trezit la via]` de r`ceala
morm=ntului [i de mirosul aromatelor. Nici aceast` ipotez` nu-[i
dovede[te \ns` temeinicia, fiindc` nici potrivnicii lui Iisus nu au
pus la \ndoial` moartea lui real`. Evanghelia arat` clar c` Pilat
accept` luarea de pe cruce a Trupului Domnului numai dup` ce
s-a convins c` moartea a avut loc \n mod real. Suta[ul face proba
cu suli]a, \mpung=ndu-I coasta... Apoi, aromatele cu care I-a fost
uns trupul [i giulgiurile cu care L-au \nf`[urat i-ar fi produs ele
\nsele moartea prin asfixiere, [i nicidecum nu L-ar fi stimulat
spre trezirea la via]`. Apoi, ce impresie putea l`sa asupra
Apostolilor Iisus trezit din letargie?... Iat` ce spune despre aceasta
un critic, care el \nsu[i a renun]at la aceast` ipotez`: Un om
care a ie[it din morm=nt pe jum`tate mort, care se t=ra bolnav,
care avea trebuin]` de \ngrijire medical`, de bandaje, de \nt`rire
[i de menajare, [i care la sf=r[it era totu[i cople[it de suferin]`,
era imposibil s` poat` face asupra ucenicilor impresia biruitorului
asupra mor]ii [i morm=ntului... Cel mult le-ar fi putut da o
senza]ie de mil` [i de comp`timire, \ns` e cu neputin]` s` le
preschimbe \ntristarea \n entuziasm, s` le ridice cinstirea p=n` la
adora]ie (F.D. Strauss).
Datorit` netemeiniciei ei, [i aceast` ipotez` a fost \nlocuit`
cu cea a viziunii, a iluziei, sau a halucina]iei, ca [i cum to]i
martorii \nvierii Domnului ar fi avut halucina]ii, sau vedenii.
Este [tiut c` halucina]ia apar]ine \n cele mai multe cazuri
nevropa]ilor sau psihopa]ilor domina]i de o idee fix`. Ori, at=t
Apostolii, c=t [i cei foarte mul]i martori ai \nvierii nu au fost
domina]i de ideea scul`rii din morm=nt a lui Iisus [i la nici un
caz nu aveau maladii psihice, sau boli nervoase. Apostolii erau
oameni simpli [i s`n`to[i. Moartea |nv`]`torului le-a produs
team` [i nesiguran]`, [i nicidecum obsesia biruin]ei asupra mor]ii.
Numai dup` ce constat` adev`rul \nvierii, sufletul lor se umple
de o bucurie sf=nt`, aduc`toare de lini[te [i curaj, care s` le dea
Capitolul unu
306
putere s` mearg` \n toat` lumea [i s` \nfrunte toate greut`]ile,
numai ca s` fie martori ai adev`rului de care erau pe deplin
convin[i...
C=nd a \nviat Iisus din mor]i? (|n prima zi a S`pt`m=nii, adic`
duminica. {i de atunci aceast` zi, comemor=nd acest eveniment,
a devenit pentru \nchin`torii Domnului ziua de odihn` [i de
s`rb`toare s`pt`m=nal`, ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne
bucur`m [i s` ne veselim \ntr-\nsa; Ziua Domnului, \nlocuind
sabatul ca zi de odihn`). Ce au sim]it Apostolii c=nd l-au v`zut
pe Domnul \nviat? (La \nceput au fost st`p=ni]i de team` [i
nedumerire, iar apoi aceste sentimente s-au transformat \n
bucurie, siguran]`, curaj [i iubire f`r` margini fa]` de Domnul
cel \nviat). Evanghelia ne arat` c` la \nceput Domnul \nviat nu a
fost recunoscut nici de Maria Magdalena, nici de Apostoli [i nici
de cei doi ucenici \n drum spre Emaus. De ce? (Fiindc` Trupul
Lui era spiritualizat, cu particularit`]i deosebite oarecum de cele
ale trupului cu care a vie]uit pe p`m=nt). Cum ne apare trupul
spiritualizat al Domnului? (El nu este duh, fiindc` m`n=nc`,
vorbe[te, p`streaz` semnele r`nilor, dar apare [i dispare c=nd
vrea [i unde vrea, [tie tot ce se \nt=mpl`). Cu ce putere \i
investe[te Domnul pe Apostoli? (Cu puterea de a lega [i dezlega
p`catele oamenilor). Cu acest prilej Domnul instituie Sf=nta Tain`
a Pocìn]ei (M`rturisirii, sau Spovedaniei), iar prin suflarea
Sf=ntului Duh peste ei, Domnul cel \nviat instituie Sf=nta Tain`
a Preo]iei. C=nd se arat` Sfin]ilor Apostoli \n Galileea, la munte,
ce le porunce[te? (S` mearg` la toate neamurile, s` le \nve]e noua
credin]` [i s` le boteze \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului
Duh). Aceasta este Sf=nta Tain` a Botezului. De aici vedem c`
dup` \nvierea Sa din mor]i, M=ntuitorul a instituit trei Sfinte
Taine: Pocìn]a, Preo]ia [i Botezul.
8. Aplicarea
S`rb`toarea |nvierii Domnului este praznic cu dat` variabil`, fiind
precedat` de o perioad` de [apte s`pt`m=ni de post.
Se vor c=nta: Ziua |nvierii [i Hristos a \nviat.
307
--
Se vor \nv`]a aceste imne biserice[ti.
|n`l]area Domnului la cer


Ce ne spune Simbolul de credin]` despre Dumnezeu Fiul? (C`
este n`scut din veci din Tat`l, c` pentru noi [i pentru a noastr`
M=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i a luat trup ca al nostru din
Sf=nta Fecioar` Maria, prin puterea Sf=ntului Duh. Apoi, c` a
fost r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat, a fost \ngropat
[i a \nviat). Dar dup` \nviere, ce s-a \nt=mplat? (S-a \n`l]at la
ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui).

Ne vom referi la \n`l]area Domnului la cer, urm`rind desf`[urarea
evenimentului [i f`g`duin]a venirii Sf=ntului Duh.

Se va prezenta textul pericopei care relateaz` evenimentul, dup`
cartea Faptele Apostolilor 1, 212.
Explicarea textului Dup` cum ne arat` textul c`r]ii Faptele

Apostolilor, \n`l]area Domnului la cer a avut loc la 40 de zile de
la \nvierea Sa, pe muntele M`slinilor, aproape de Ierusalim.
Sfin]ii Apostoli nu au \n]eles sensul duhovnicesc al \n`l]`rii
Domnului la cer [i nici al \mp`r`]iei mesianice, motiv pentru
care ei \ntreab` nedumeri]i pe Iisus dac` acum va \ntemeia
\mp`r`]ia lui Israel. Aceast` ne\n]elegere corect` a \mp`r`]iei
Capitolul unu
308
mesianice, se asociaz` [i altor situa]ii, precum, de pild`, cu
prilejul intr`rii solemne a M=ntuitorului \n Ierusalim, c=nd au
considerat c` a sosit momentul \ntroniz`rii Sale ca Mesia. Numai
dup` ce s-a prosl`vit Iisus, ne spune Evanghelistul (Ioan 12, 16),
au \n]eles Apostolii sensul \mp`r`]iei mesianice. Adic`, numai
dup` ce Iisus s-a \n`l]at la cer [i dup` evenimentul pogor=rii
Sf=ntului Duh, li s-a luminat mintea [i sim]irile, spre a-[i aminti
[i \n]elege toate cele spuse lor de Domnul \n cursul activit`]ii
Sale (Ioan 14, 26).
|n`l]area D omnului l a cer \ ns eam n` \ nai nt e de t oat e
deschiderea cerului pentru noi to]i care beneficiem de roadele
Jertfei [i |nvierii Domnului. Este o \mplinire a cuvintelor
psalmistului, care vede pe Mesia rup=nd \ncuietorile care
desp`r]eau cerul de p`m=nt, \n urma p`catului s`v=r[it de primul
om. Iat` cuvintele sale: Ridica]i por]ile voastre [i v` ridica]i
por]ile cele ve[nice [i va intra |mp`ratul m`ririi! Cine este acela
|mp`ratul m`ririi? Domnul puterilor, acesta este |mp`ratul
m`ririi! (Psalmul 23, 710).
Textul pericopei ne-a ar`tat apoi c` \nainte de \n`l]area Sa la
cer, Domnul le spune Sfin]ilor Apostoli c` vor lua puterea Sf=n-
tului Duh [i-I vor fi martori p=n` la marginile p`m=ntului. Aceasta
\nseamn` c` odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli
vor primi puterea de a porni la misiunea pentru care au fost ale[i,
continu=nd \n toat` lumea \ntreita activitate a Domnului:
profetic`, de propov`duire a Evangheliei; arhiereasc`, de sfin]ire
a celor ce cred \n Hristos prin harul Sf=ntului Duh; [i conduc`-
toare, de a \ntemeia comunit`]i cre[tine [i a stabili r=nduiala dup`
care s`-[i desf`[oare activitatea.
Odat` \n`l]at la cer, M=ntuitorul nu i-a p`r`sit pe Sfin]ii
Apostoli, ci le-a f`cut din nou f`g`duin]a apropiatei pogor=ri a
Sf=ntului Duh, care va face ca El, |nv`]`torul lor, Hristos cel
\n`l]at \ntru slav`, s` fie ve[nic prezent \n via]a lor [i a celor ce
vor crede \n El, p=n` la sf=r[itul veacurilor.
Pe de alt` parte, \n`l]area Domnului la cer s-a f`cut cu trupul
omenesc spiritualizat [i \ndumnezeit, adic` cu trupul luat din
Sf=nta Fecioar` Maria, cu care a trìt printre noi, cu care a p`timit
[i cu care a \nviat din mor]i. Este trupul Domnului plin de slav`
dumnezeiasc`. Dac` trupul omenesc intr` \n componen]a Sfintei
Treimi, \n]elegem mai bine valoarea pe care o are trupul \n fa]a
lui Dumnezeu, ca [i a datoriei pe care o avem [i noi fa]` de trup,
[i anume de a nu-l l`sa s` fie \nrobit patimilor, ci s` facem din el
309
un templu al Duhului Sf=nt (I Corinteni 6, 19) sau un m`dular
al lui Hristos (I Corinteni 6, 15).
Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul \n`l]`rii Domnului
la cer.
C=nd a avut loc \n`l]area Domnului la cer? (La 40 de zile dup`
\nvierea Sa). Unde? (Pe muntele M`slinilor, aproape de Ieru-
salim). Ce le porunce[te M=ntuitorul cu acest prilej? (S` nu se
dep`rteze de Ierusalim, c` \ntr-un timp foarte apropiat se va
rev`rsa peste ei Duhul Sf=nt, care le va da putere de a fi martorii
Domnului p=na la marginile p`m=ntului, vestind Evanghelia [i
\ntemeind \mp`r`]ia lui Dumnezeu pe p`m=nt). Ce ne demon-
streaz` \n`l]area Domnului la cer cu trupul? (Ne arat` valoarea
pe care o are trupul omenesc ca [i crea]ie a lui Dumnezeu, precum
[i menirea lui de a deveni templu al Duhului Sf=nt).
8. Aplicarea
|n`l]area Domnului la cer este comemorat` de cre[tini la 40 de
zile dup` \nviere, ca praznic \mp`r`tesc cu data variabil` (\n
func]ie de data Pa[tilor), s`rb`torindu-se acum [i ziua eroilor.
Se va c=nta troparul praznicului: |n`l]atu-Te-ai \ntru slav`,
Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie f`c=nd ucenicilor Tì cu
f`g`duin]a Sf=ntului Duh, \ncredin]=ndu-se ei prin binecuv=ntare
c` Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, M=ntuitorul lumii.

Se va repeta [i \nv`]a troparul \n`l]`rii Domnului la cer.

--
310
Raportul dintre Vechiul Testament [i

Noul Testament
1.Rug`ciunea la intrarea \n clas`
2.Organizarea clasei pentru lec]ie
3.Verificarea lec]iei predate anterior
Capitolul unu

Ce este Sf=nta Scriptur`? (Sf=nta Scriptur` reprezint` calea prin
care ni s-a transmis revela]ia sau descoperirea lui Dumnezeu,
pentru a cunoa[te planul lui Dumnezeu cu privire la m=ntuirea
noastr`). |n c=te p`r]i se \mparte Sf=nta Scriptur`? (|n dou` p`r]i:
Vechiul Testament [i Noul Testament). Ce cuprinde Vechiul
Testament? (C`r]ile scrise sub inspira]ia Duhului Sf=nt menite
s` preg`teasc` omenirea pentru primirea M=ntuitorului). Dar Noul
Testament? (Reprezint` \ns`[i opera de m=ntuire adus` nou` de
Fiul lui Dumnezeu \ntrupat).

Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este raportul dintre Vechiul
Testament [i Noul Testament.

|ntre Noul Testament [i Vechiul Testament \ntr-o unitate or-
ganic`, av=nd acela[i izvor care le-a creat [i acela[i obiectiv la
care ambele se refer`. Ambele s-au scris sub inspira]ia aceluia[i
Duh Sf=nt, dup` m`rturia Apostolului: Toat` Scriptura este
insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre \nv`]`tur`, spre mustrare,
spre \ndrept`]irea \ntru dreptate (II Timotei 3, 16). At=t Vechiul
c=t [i Noul Testament au ca obiect persoana lui Iisus Hristos
prin care vine m=ntuirea din p`cat: Cerceta]i Scripturile c`ci
socoti]i c` \n ele ave]i via]a ve[nic` [i acestea sunt care
m`rturisesc despre Mine (Ioan 5, 39).
Vechiul Testament este izvorul Noului Testament, fiindc`
ne prezint` p`catul [i f`g`duin]a unui Izb`vitor. Noul Testament
ne prezint` \mplinirea m=ntuirii. Vechiul Testament este izvorul
din care a ie[it Noul Testament, este temelia pe care s-a zidit
311
\ntregul edificiu al Nuolui Testament, pentru a forma o singur`
unitate: |mp`r`]ia lui Dumnezeu.
De[i Vechiul Testament este c`lùz` spre Hristos (Galateni
4, 24), sau umbra celor viitoare, iar nu \nsu[i chipul lucrurilor...
(Evrei 10, 1), totu[i Vechiul Testament r`m=ne \nceputul [i
temelia, garantul \mplinirilor mesianice. Astfel, autorii Noului
Testament pe tot cuprinsul \[i \ntemeiaz` vorbele [i faptele pe
cele descoperite de Dumnezeu \n Vechiul Testament. Ei spun tot
timpul: Acestea toate s-au f`cut ca s` se \mplineasc` ceea ce s-a
zis de Domnul prin proorocul care zice... (Matei 1, 2223);
...a[a este scris de proorocul (Matei 2, 5); ...Atunci s-a \mplinit
cuv=ntul spus de ...proorocul (Matei 2, 17).
Unitatea Vechiului [i Noului Testament este dat` [i de faptul
c` ambele au \n centrul \nv`]`turii lor ideea de p`cat [i necesitatea
izb`virii din p`cat, deci persoana Domnului Iisus Hristos. M=n-
tuitorul \nsu[i spune c` dac` a]i fi crezut \n Moise, M-a]i fi
crezut [i pe Mine, c`ci despre Mine a scris acela (Ioan 5, 46).
Modul cum s-au \mplinit proorociile Vechiului Testament
\n Noul Testament rezult` din chiar con]inutul lor. Acestea expun
cu exactitate via]a [i activitatea Domnului, patimile, moartea [i
\nvierea Sa, \nc=t ele au fost identificate de autorii Noului Tes-
tament ca \mplinirea lor \n persoana lui Iisus Hristos.
Descoperindu-se la cina de la Emaus dup` |nviere, M=ntuitorul
atrage aten]ia ucenicilor Sì: {i le-a zis: Acestea sunt cuvintele
pe care vi le-am vorbit \nc` fiind cu voi, c` trebuia s` se
\mplineasc` toate cele scrise \n legea lui Moise [i \n prooroci [i
\n psalmi despre Mine. Atunci le-a deschis mintea, ca s` \n]eleag`
Scripturile. {i le-a zis: a[a este scris [i a[a trebuie s` p`timeasc`
Hristos [i a treia zi s` \nvieze din mor]i... (Luca 24, 44).
Unii cre[tini pornind de la cuvintele Domnului: Nu am venit
s` stric legea, ci s-o \mplinesc (Matei 5, 17), spun c` Vechiul
Testament este superior celui Nou. Al]ii, din contr`, pornind de
la spusele Sf=ntului Apostol Pavel c` Vechiul Testament este o
c`lùz` spre Hristos [i dac` a venit credin]a nu mai suntem
sub c`lùz` (Galateni 3, 2425), sau c` Hristos este sf=r[itul
legii (Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una din aceste
pozi]ii nu este cea mai potrivit aleas`. Sunt dou` extreme [i
extremele nu sunt bune. Noul Testament aduce noul \nlocuind
jertfele prin unica jertf` a Domnului, \nlocuind tìerea \mprejur
cu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m=nc`rurile cu-
rate [i necurate, \nl`tur=nd s`rb`torile, sp`l`rile [i alte
ritualuri, care nu vor mai avea nici o semnifica]ie (vezi Coloseni
2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` semin]ie cu cea din
Capitolul unu
312
toate semin]iile. Aceasta nu \nseamn` o \nl`turare a Vechiului
Testament. Este adev`rat c` p`r]i ale Vechiului Testament care
au fost tipuri [i simboluri pentru Noul Testament s-au \mplinit
[i, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Ele s-au potrivit
unui anume popor [i unei anume epoci. Dar Vechiul Testament
mai cuprinde [i alte legi care nu au fost desfiin]ate, deoarece
sunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i care
corespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinismului, care le-a
primit [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[ Duh Sf=nt,
Vechiul Testament nu-[i pierde valoarea de Scriptur` Sf=nt`.
C=nd Sf=ntul Apostol Pavel spune c` toat` Scriptura este
insuflat` de Dumnezeu (II Timotei 3, 16) se refer` desigur la
Vechiul Testament, fiindc` Noul Testament nu era compus \nc`.
De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al bisericii (Fericitul
Augustin), ar`t=nd c` Noul Testament \n cel vechi se ascunde,
iar Vechiul se descopere \n cel Nou (Nicolae, Mitropolitul
Banatului, «Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe» Timi[oara, 1981,
p.102).
Care este raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament?
(Este un raport de unitate indisolubil` av=nd aceea[i inspira]ie
divin` a Duhului [i pe Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, ca Izb`vitorul
lumii din p`cat). Dac` profe]iile Vechiului Testament s-au
\mplinit \n persoana Domnului Hristos, mai este necesar Vechiul
Testament? (Mai este necesar prin \nv`]`tura sa dat` de Dumne-
zeu, precum Legea lui Dumnezeu [i celelalte percepte de doctrin`
[i de moral`, precum: \nv`]`tura despre p`catul str`mo[esc,
\nv`]`tura despre Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n persoan`,
despre atributele lui Dumnezeu. |n Vechiul Testament ne este
prezentat` [i porunca cea mare a iubirii, sintetizat` \n a iubi pe
Dumnezeu din toat` puterea, din toat` inima, din tot cugetul, iar
pe aproapele, ca pe tine \nsu]i. Vechiul Testament cuprinde o
serie de \nv`]`turi morale date de Dumnezeu spre folosul tuturor
oamenilor din toate timpurile [i din toate locurile).
8. Aplicarea
Pentru frumuse]ea lor duhovniceasc` [i pentru \n]elepciunea lor
divin` multe pericope scripturistice din Vechiul Testament au
intrat \n cultul Bisericii spre a oferi credincio[ilor pove]e [i
\ndreptare a vie]ii.
313
Rug`ciunile, precum Psalmul 50, au fost incluse \ntr-o mul-
]ime de slujbe biserice[ti, fiind rostite de credincio[i \n multe
situa]ii ale vie]ii lor duhovnice[ti.
Chipuri ale profe]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament
\mpodobesc calendarul sfin]eniei cre[tine, iar Sf=ntului prooroc
Ilie i s-a consacrat o s`rb`toare special` cu pr`znuire.
Mul]i dintre credincio[ii Bisericii cre[tine poart` numele
--
sfin]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament, spre a-i avea ca modele
de urmat \n via]`.
Sf=nta Scriptur` capodoper` a

culturii [i civiliza]iei universale


Din catehezele tratate vedem c` Sf=nta Scriptur` reprezint` cu-
v=ntul lui Dumnezeu, viu [i lucr`tor (Evrei 4, 12) \n via]a
noastr`, care ne arat` calea m=ntuirii. |n acela[i timp, cuv=ntul
lui Dumnezeu, lumin=nd sufletul, \i dezvolt` aspira]iile lui spre
valorile culturale, artistice, literare, etc. Pe de alt` parte, Biblia
\ns`[i ofer` teme care impulsioneaz` aspira]iile culturale ale
sufletului, \nc=t ea prezint` modele [i motive de inspira]ie pe
care oamenii de talent le-au concretizat \n opere nemuritoare
intrate la loc de frunte \n tezaurul culturii universale.

|n felul acesta ne putem referi la Sf=nta Scriptur` ca [i capodoper`
a culturii [i civiliza]iei universale.
Capitolul unu
314
Sf=nta Scriptur` reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub
inspira]ia Sf=ntului Duh spre a ar`ta oamenilor voia lui Dumne-
zeu, sau calea care duce la m=ntuire. Ea are deci \n esen]` un
caracter religios. Desigur c` toate religiile au c`r]i de orientare
religios-moral`. Deosebirea \ns` dintre acestea [i Biblie este
esen]ial`. |n ea vorbe[te \nsu[i Dumnezeu oamenilor, pe c=nd \n
alte c`r]i ale diferitelor religii vorbesc oamenii despre Dumne-
zeu. De aceea, Biblia se mai nume[te [i Sf=nta Scriptur`, re-
prezent=nd cuvintele vie]ii ve[nice, cuv=ntul lui Dumnezeu viu
[i lucr`tor... judec`tor al sim]urilor [i al cugetelor inimii. Ea
este s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul bun care aduce roade cu inim`
bun` [i curat` \ntru r`bdare (Luca 8, 15).
Pe l=ng` caracterul divin al Bibliei ea este [i r`m=ne o
capodoper` a culturii [i civiliza]iei umane. {i este explicabil
aceasta dac` ne g=ndim c` cultura [i civiliza]ia au rolul de a
dezvolta spiritul omenesc [i valorile umane, ceea ce corespunde
\ntru totul str`daniei spre virtute, str`danie de a cultiva chipul
lui Dumnezeu pe care \l avem \n noi, spre a ajunge la asem`narea
cu Dumnezeu, adic` la des`v=r[irea duhovniceasc`. Aceast`
ne\ntrerupt` tendin]` spre des`v=r[ire nu exclude, ci implic`
d`ltuirea spiritului desc`tu[at de p`cat spre a tinde mereu spre
cultur` [i cviliza]ie. A[a se explic` faptul c` un cercet`tor com-
petent \n probleme de istoria religiilor demonstreaz` c` ideea de
sacru (sfin]enie) corespunde celei de cultur` [i civiliza]ie. Deci
pe m`sur` ce de-a lungul vremii sufletul caut` valorile religiei,
\n acela[i timp creeaz` cultura [i civiliza]ia (Mircea Eliadie,
«Tratat de Istoria Religiilor» Paris 1964).
Pentru a ar`ta mai concret c` Biblia e o capodoper` a culturii
[i civiliza]iei universale, vom demonstra c` la multe popoare [i
chiar la poporul nostru, Biblia i-a \nv`]at pe oameni s` scrie [i
s` citeasc`. P`rti din ea au fost primele manuale [colare. Sunt
nenum`ra]i acei credincio[i care chiar la o v=rst` mai \naintat`
au \nv`]at s` citeasc` din dorin]a de a descifra adev`rurile Sfintei
Scripturi.
E suficient apoi s` re]inem faptul c` pentru poporul nostru,
Biblia de la Bucure[ti, din 1688, constituie primul monument al
limbii literare rom=ne[ti.
Referindu-ne \ns` \n mod general la valoarea istoric` a
Bibliei, putem spune c` ea ofer` date pre]ioase de ordin istoric,
privind cunoa[terea Orientului Apropiat [i Mijlociu. Dintre toate
popoarele orientale, evreii sunt singurii care au dat lucr`ri de
315
istoriografie \n c`r]ile istorice ale Vechiului Testament. Restul
popoarelor, de[i au dezvoltat cultura \n toate domeniile nu au
oferit nici un fel de istorie. Un istoric (Eduard Mayer) subliniaz`
c` evreii s e ridic` mu l t , pes t e t ot ce cunoa[t em noi \ n
istoriografia oriental`, ei av=nd astfel o pozi]ie unic` \ntre
popoarele culte ale Orientului. De exemplu, nici un istoriograf
nu aminte[te de poporul hiti]ilor (indo-european). Singur` Bibilia
aminte[te de fiii lui Het (heteii), date confirmate \ntocmai de
arheologia modern`.
Frumuse]ea artistic` a Sfintei Scripturi este indiscutabil`. Un
renumit filolog [i arheolog francez, Solomon Reinach, critic aspru
al tuturor religiilor, este un sincer admirator al Bibliei. El arat`
c` oricare cititor impar]ial va fi de acord c` istoria lui Iosif este
\nc=nt`toare, c` \n cartea lui Iov sunt pasaje sublime, c` profe]ii
[i psalmii cuprind unele din cele mai frumoase pagini cu care se
poate onora geniul uman. Biblia este mai u[or de citit [i mai
instructiv`... Se poate spune c` toate marile idei ale civiliza]iei
moderne sunt \n germene \n ea [i se poate constata, pe temeiul
istoriei, c=t de mult \i datoreaz` civiliza]ia modern`. Biblia
cuprinde [i transmite sentimentul demnit`]ii umane, al
solidarit`]ii, al iubirii aproapelui, al egalit`]ii oamenilor \naintea
lui Dumnezeu, pe care Vechiul Testament le-a transmis Noului
Testament [i pe care continu` s` le r`sp=ndeasc` am=ndou` p=n`
ast`zi.
Orice cititor g`se[te \n Sf=nta Scriptur` scrieri istorice, de
\nv`]`tur`, profe]ii, legi moral-religioase, redactate sub form`
de proz`, poezie sau scrisori. De pild`, scrierile poetice ale
Vechiului Testament \mbr`]i[eaz` toate genurile literare: epic,
liric, dramatic. Cuvintele pline de m=nie ale proorocilor [i
poeziile lirice de mare valoare artistic` (Psalmii) stau ast`zi
al`turi de cele mai bune opere ale literaturii universale (V.J.
Avdiev, «Istoria Orientului Antic» Bucure[ti, 1951, p.241).
Sfin]ii P`rin]i socotesc Biblia hran` a sufletelor (Sf. Vasile
cel Mare); leac \mpotriva tuturor r`nilor suflete[ti (Sf=ntul Ioan
Gur` de Aur); scara pe care ne urc`m la Dumnezeu (Isidor
Pelusiotul). Nici gloria, nici puterea, nici prezen]a prietenilor,
nici vreun alt lucru omenesc, nu poate s` m=ng=ie un suflet
cuprins de triste]e, a[a cum o poate face citirea Sfintei Scripturi,
c`ci aceast` citire e convorbire cu Dumnezeu (Sf. Ioan Gur` de
Aur).
Biserica, prin \nv`]`tura sa cuprins` \n Biblie [i sf. Tradi]ie,
\nnoie[te \ntreaga lume p`g=n`, deschiz=ndu-i accesul la cultur`
[i civiliza]ie. Este bine cunoscut faptul c` popoarele barbare
Capitolul unu
316
primeau noua \nv`]`tur` cre[tin` cu scopul precis [i bine
determinat de a intra \n r=ndul popoarelor culte [i civilizate.
Imperiul bizantin a fost prin defini]ie cre[tin [i pe acest fundal
[i-a \ntemeiat o cultur` [i civiliza]ie specific`, care a dìnuit [i
luminat spiritul omenesc mai bine de un mileniu. Iar popoarele
barbare primeau noua credin]`, \nscriindu-se \n acest imperiu cu
eticheta apartenen]ei la fenomenul cultural. Se remarc` astfel o
\mpletire armonic`, sau o simbioz` \ntre religie, cultur` [i civi-
liza]ie.
Dar Sf=nta Scriptur` fiind hran` duhovniceasc` a devenit [i
izvor de inspira]ie al celor mai mari arti[ti ai lumii.
Arta bizantin` [i cea cre[tin` occidental` [i-a scos subiecte-
le de inspira]ie din Sf=nta Scriptur`, \nc=t catedralele [i
m`n`stirile au devenit adev`rate Biblii \n piatr` (M. Vloberg).
La fel se poate spune [i despre marile opere din arta Rena[terii,
at=t \n pictur`, c=t [i \n sculptur`. Scenele din capela Sixtin`
r`m=n cele mai \nsemnate capodopere ale picturii, iar ca sculptur`
este suficient s` ne g=ndim la Michelangelo cu: David, Pieta
[i Moise. Despre aceast` din urm` sculptur`, c=nd a fost v`zut`
pentru prima dat`, cei prezen]i au exclamat plini de admira]ie [i
uimire: a \nviat Moise!.
La fel [i arta iconografic`, se dezvolt` \n lumea bizantin` [i
se continu` apoi [i \n frescele bisericilor [i m`n`stirilor rom=-
ne[ti precum [i \n miniaturile care \mpodobesc manuscrisele
c`r]ilor biserice[ti. De pild`, pictorii rom=ni Nicolae Grigorescu
[i T`t`r`scu au \mpodobit pere]ii m`n`stirilor cu scene biblice
nemuritoare (precum m`n`stirea Agapia).
|n pictura universal` se remarc` \ndeosebi Leonardo da Vinci
cu Cina cea de tain`; Rembrandt, cu Isac [i Rebeca, Samson
la masa de nunt`, |ntoarcerea fiului risipitor, Lep`darea
Sf=ntului Petru [i Ucenicii \n drum spre Emaus; Ti]ian, cu
Ecce homo; Rafael, cu Calvarul [i Punerea \n morm=nt;
Michelangelo, cu Facerea omului; El Greco, cu Adora]ia
p`storilor, |nvierea lui Hristos, Sf=ntul Martin [i Sf=ntul
Ioan Evanghelistul [i Francisc de Assisi; Antonio Ciseri, cu
Punerea \n morm=nt; Gustav Doré, cu Judecata lui Solomon,
Solomon prime[te pe regina din Saba [i Solomon b`tr=n;
Piero della Francesca, cu |nvierea; Duccio, cu Femeile la
morm=nt; Giotto, cu Jeluirea lui Hristos; Matthias Grünewald,
cu R`sm=nt; Aert de Gelder, cu Abraham [i cei trei \ngeri.
Intuitia se va face ar`t=ndu-se plan[e sau diapozitive
cuprinz=nd aceste picturi celebre care au intrat \n patrimoniul
artei universale.
317
|n ceea ce prive[te domeniul muzicii, to]i marii compozitori
ai lumii moderne au compus Misse- (Sf. Liturghie). S-a impus
\n mod deosebit Beethowen cu Missa solemnis. Mai putem
aminti Requiemul lui Mozart; Oratoriile lui Bach \nchinate
Patimilor Domnului; Crea]iunea de Hayden; Patimile
Domnului de Handel, etc. De asemenea, \n domeniul operei e
suficient s` amintim doar Corul robilor din Nabucco de G.
Verdi, ca [i opera Samson [i Dalila. La toate acestea putem
adùga [i compozi]iile religioase, \n special Sf=nta Liturghie
ale celor mai mari compozitori [i dirijori rom=ni de coruri
biserice[ti.
Intui]ia se poate face pun=ndu-se un disc cu una sau mai
multe din compozi]iile muzicale amintite.
|n literatur` putem semnala Divina Comedie a lui Dante,
ca fiind opera cea mai celebr` din Evul Mediu. Influen]a Sfintei
Scripturi asupra lui Milton se materializeaz` prin opera sa:
Paradisul pierdut. Tot din Biblie s-au mai inspirat [i al]i scriitori
cu r`sunet mondial, precum: Tolstoi, Dostoievschi, Victor Hugo,
etc.
Ce cuprinde Biblia sau Sf=nta Scriptur`? (Cuprinde Cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt). Care este scopul
esen]ial al Bibliei? (De a le ar`ta oamenilor voia lui Dumnezeu
[i drumul care duce la m=ntuire). Ce implic` acest fapt? (Implic`
faptul c` restabilind chipul lui Dumnezeu \n fiin]a noastr` ne
vom orienta spre tot ceea ce ne cultiv` spiritul, spre tot ceea ce
reprezint` adev`r, bine [i frumos). Cum a influen]at Sf=nta
Scriptur` spiritul omenesc? (L-a influen]at \n mod creator \n toate
domeniile de activitate: literatur`, istoriografie, pictur`, sculptur`,
muzic`, arhitectur`, etc. |ntr-un cuv=nt, Biblia a stimulat spiritul
omenesc spre valorile morale [i estetice, ea r`m=n=nd astfel o
capodoper` a culturii [i civiliza]iei universale).
8. Aplicarea
Pentru a fi c=t mai accesibil`, Biblia a fost tradus` \n peste 2500
de limbi [i dialecte, mai mult ca oricare alt` carte din lume. Astfel,
fiind citit` de un num`r tot mai mare de oameni, ea \[i \ndepline[te
rolul ei clarv`z`tor. |n felul acesta, cu c=t citim mai mult Biblia
[i cu c=t ne orient`m via]a dup` cuv=ntul lui Dumnezeu pe care
ea \l cuprinde, cu at=t ne vom \nnobila mai mult fiin]a, devenind
Capitolul unu
318
mai buni [i mai drep]i, caractere ferme, hot`r=te s` \ndeplineasc`
voia lui Dumnezeu.
|n lec]iile care vor urma, ne vom str`dui s` cunoa[tem c=t
mai temeinic Biblia, \nc=t Cuv=ntul Domnului s` devin` pentru
fiecare din noi, a[a cum zice psalmistul: o candel` pentru
picioarele mele [i o lumin` pentru c`rarea mea (Psalmul
l 19, 105).

Cateheze dogmatice
319
CAPITOLUL
2
Cateheze
dogmatice
Capitolul doi
320
--
Cateheze dogmatice
Existen]a lui Dumnezeu
321
Privind via]a \n desf`[urarea ei, ca [i ordinea [i armonia din

univers [i din noi \n[ine, omul dotat cu libertatea de a-[i pune
continuu \ntreb`ri, \n mod firesc [i-a pus [i \[i pune problema
cauzei care le-a determinat pe toate [i a scopului pentru care au
ap`rut. {i astfel ajunge inevitabil la cauza lor prim`, la St`p=nul
vie]ii [i al universului. Dar cum acest St`p=n este altceva dec=t
noi, sau dec=t universul; [i cum nu-L poate sesiza empiric cu
sim]urile; [i cum ra]iunea nu este totdeauna luminat` de credin]`,
omul [i-a pus [i \[i pune \ntrebarea dac` exist` \ntr-adev`r aceast`
Fiin]` suprem`, f`r` de \nceput [i f`r` de sf=r[it, Creatorul a tot
ce exist`.
II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` vom ar`ta c` \ntr-adev`r exist` o Fiin]`
suprem` c`reia \i spunem Dumnezeu, ca St`p=n a tot ce are un
\nceput [i un rost \n lume.
III. Tratarea
Pe l=ng` oamenii care cred \n Dumnezeu, sunt mul]i care nu ad-
mit existen]a Lui. Ei se numesc atei, [i spun c` \n lume exist`
legi dup` care ea se conduce, [i nu mai e nevoie de altceva. Totul
merge automat, de la sine. Via]a \ns`[i se prezint` \ntr-o mi[care
[i evolu]ie, materia dezvolt=ndu-se de la simplu la complex, tinde
mereu spre perfec]iune. Astfel s-a dezvoltat de la anorganic la
organic, [i a[a a ajuns s` apar` omul, ca fiin]` ra]ional`, capabil`
s` o domine [i s` o transforme prin for]ele lui proprii [i s` fac`
din ea ce vrea [i ce poate, f`r` a da socoteal` cuiva de aceasta...
Nu le este \ns` u[or celor ce neag` existen]a lui Dumnezeu s`-[i
sus]in` p`rerile sau convingerile lor p=n` la cap`t... Ei nu pot,
de pild`, explica cine anume a pus legile \n materie, spre a-i
determina mi[carea [i evolu]ia?... Cum a ap`rut frumuse]ea
materiei?... Cum a putut materia evolua de la anorganic p=n` la
om?... Cum a ap`rut via]a?...
{i fiindc` ne-am referit la om, e suficient s` arunc`m [i numai
o privire spre noi \n[ine, ca s` ne \ntreb`m \n mod firesc cum
s-au putut forma organele corpului omenesc at=t de complexe [i
Capitolul doi
322
de perfecte, \nc=t necesit` o specializare de o via]` ca s` le po]i
p`trunde tainele existen]ei [i func]ion`rii lor?!... Cum s-au aranjat
apoi organele \ntr-o a[a interdependen]`, \nc=t s` asigure
func]ionalitatea at=t de variat` a organismului uman?!... Cum a
putut celula microscopic`, care \ndepline[te func]ia unei uzine,
s` se combine cu alte celule pentru a forma anumite ]esuturi [i
apoi organele?! Cine le-a imprimat memoria func]iei lor, [tiut
fiind c` dac` la un moment dat \[i pierd aceast` memorie de
leg`tur` [i func]ionalitate, formeaz` ]esuturi maladive, ce duc
via]a la pieire?!... Cum ochiul, ficatul, inima, pl`m=nii, etc.
asemenea unor fabrici, \ncap \n locuri a[a de mici, se leag` \ntre
ele [i asigur` buna desf`[urare a vie]ii organismului omenesc?!...
Tot \ntreb`ri f`r` r`spuns r`m=n cu at=t mai mult cele referitoare
la suflet, sau la \ntregul univers... {i cum \n mod firesc c=nd
privim un ceasornic, ne g=ndim c` nu a putut ap`rea f`r` s`-[i fi
avut ceasornicarul sù; sau c=nd privim o simpl` ma[in` nu putem
admite c` a ajuns la forma pe care o vedem prin evolu]ia din sine
\ns`[i, ci c` a fost creat` de o inteligen]` omeneasc`, purt=nd
chiar numele firmei care a creat-o, tot a[a nu putem admite ca
at=t de complicata ma[in` format` din suflet [i trup s` apar`
din \nt=mplare, sau printr-o simpl` evolu]ie, f`r` ca la baza ei s`
existe o ra]iune, sau o inteligen]` suprem`. Dac` un robot, sau
un calculator au fost create cu inteligen]` de c`tre om, se
impune prin asocia]ie de idei c` [i inteligen]a uman` trebuie s`-[i
aibe o cauz` care a produs-o, sau o inteligen]` suprem` care a
creat-o. V`z=nd aceast` izbitoare [i conving`toare realitate, s-a
f`cut chiar paradoxala afirma]ie c` dac` Dumnezeu nu exist`,
trebuie s`-L invent`m!...
Dar cum via]a [i lumea cu tot ce este \n ea exist`, tot astfel
exist` [i Creatorul ei. {i pentru a demonstra acest fapt vom cùta
s` aducem mai multe dovezi sau argumente.
1. Argumentul istoric. Pe drept cuv=nt spunea un \n]elept al
lumii vechi c` ceea ce to]i oamenii ]in \n chip instinctiv ca
adev`rat, este un adev`r natural (Aristotel). Credin]a \n
divinitate, indiferent de modul \n care a fost conceput`, este
prezent` la toate popoarele [i \n toate timpurile. Nu este nici un
popor a[a de s`lbatic ca s` nu cread` \ntr-un Dumnezeu, chiar
dac` aceast` credin]` nu este cea adev`rat` (Cicero). Privi]i la
fa]a p`m=ntului [i ve]i vedea probabil cet`]i f`r` ziduri, f`r` legi,
ve]i g`si popoare care nu cunosc scrierea [i folosirea banilor, dar
un popor f`r` Dumnezeu n-a v`zut \nc` nimeni (Plutarh).
2. Argumentul cosmologic se refer` la lumea [i legile care
stau la baza fenomenelor din univers. Este oricui cunoscut faptul
Cateheze dogmatice
323
c` orice lucru, orice ac]iune are o cauz` a existen]ei sale. Aceast`
cauz` a lucrurilor din lume nu se afl` \n ele \nsele, ci \n afara
lor. Ea nu poate fi \nt=mpl`toare, fiindc` \nt=mplarea nu creaz`
ordinea. {i atunci spunem c` aceast` cauz` este absolut`, etern`,
neschimb`toare, spiritual` [i personal`.
Referindu-ne apoi la materie, este [tiut faptul c` \n sine ea
este inert`, adic` nu se poate pune \n mi[care de la sine. Mi[carea
materiei presupune neap`rat existen]a unui Mi[c`tor nemi[cat...
|n sf=r[it, via]a pe p`m=nt nu a putut s` apar` din materia moart`.
Oric=te cercet`ri [i \ncerc`ri s-ar fi f`cut \n laborator, nu s-a putut
ajunge la crearea vie]ii, ci la formularea principiului c` via]a nu
se poate na[te dec=t din via]` (Omne vivum ex vivo Pas-
teur). De aici rezult` c` exist` un principiu, un \nceput al vie]ii;
[i mai presus de toate un izvor al vie]ii, care are via]a \n sine
\nsu[i.
3. Argumentul teleologic, prive[te scopul bine determinat al
existen]ei universului. Frumuse]ea, ordinea, armonia nu pot fi
dec=t opera unei inteligen]e supreme, care a f`cut lumea dup` un
anumit plan [i cu un scop bine determinat. Orice lucru care exist`
nu poate fi produsul hazardului, sau al \nt=mpl`rii. El are un
scop precis pentru care exist`, precum [i o lege fundamental` a
existen]ei. Iar aceasta presupune \n chip necesar existen]a unei
inteligen]e, a unei voin]e supreme, sau a unei Fiin]e personale,
atotputernic` [i bun`. Dac` materia are \n sine un impuls spre
organizare [i o finalitate incon[tient`, ne \ntreb`m: cine i-a
imprimat-o?!... Care este originea legilor dup` care ea se confor-
meaz`?!
4. Argumentul moral se refer` la sufletul omenesc, care
dispune de acel judec`tor interior numit con[tiin]` moral`, ca o
capacitate de a deosebi binele de rù; ceea ce este drept, de ceea
ce este nedrept; meritul de vin`; r`splata de pedeaps`. Ne
\ntreb`m: cine a pus \n sufletul omului aceste no]iuni? Exist`
apoi \n sufletul omului [i un impuls al ordinei morale, un ordin
venit din str`fundurile firii, care \l oblig` s` urmeze binele [i s`
evite rùl. Aceasta este legea moral` natural`, \nc=t a[a cum
constata Apostolul, popoarele care nu au lege, din fire fac cele
ale legii; neav=nd lege, \[i sunt ei singuri lege (Romani 2, 14).
Dac` \n sufletul omului exist` legluitorul care \l \ndeamn` s`
s`v=rseasc` binele, ca [i judec`torul care \l mustr` c=nd nu
s`v=r[e[te binele, acest fapt ne oblig` s` admitem c` exist` un
Izvor al binelui, c` exist` un Legiuitor [i Judec`tor suprem care
a pus \n sufletul omului no]iunea binelui [i obliga]ia de a-l urma.
Capitolul doi
324
5. Pe l=ng` aceste argumente mai exist` [i cel antropologic,
cu referire special` la om, mai ales la sufletul lui nemuritor. Spre
deosebire de lumea \nconjur`toare care este material`, omul are
[i suflet. To]i [tim aceasta, dar ce este sufletul [i con[tiin]a \n
sine r`m=n taine ad=nci. E adev`rat c` materia sau creierul este
pentru suflet asemenea instrumentului pentru c=nt`re]. Dar
instrumentul nu e tot una cu c=nt`re]ul. Nu deriv` unul din altul.
Se condi]ioneaz` reciproc, dar exist` independent. {i alte
vie]uitoare au creier, dar nu au [i suflet. Omul are deci sufletul
ca [i via]a \ns`[i din afara lui. E o suflare dup` chipul Persoanei
care i l-a dat; [i care fiind deosebit` de orice realitate material`,
este Fiin]a suprem` spiritual`.

Din cele de mai sus vedem c` existen]a lui Dumnezeu poate fi
dovedit` pe cale ra]ional`, baz=ndu-ne pe mai multe argumente,
\ncep=nd cu cel istoric, potrivit c`ruia credin]a \ntr-o Fiin]`
suprem` (divinitate) a fost pretutindenea [i de toate neamurile
admis` [i cultivat` \n variate forme. Iar ceea ce to]i oamenii ]in
\n chip instinctiv ca adev`rat, este un adev`r natural. La aceasta
adùg`m argumentul cosmologic, privind lumea [i legile care
stau la baza fenomenelor din univers, care au o cauz` a existen]ei
lor, iar materia inert` \n ea \ns`[i este pus` \n mi[care de un
Mi[c`tor nemi[cat. La fel [i via]a, nu putea s` apar` din materia
moart`, ci din Fiin]a care are via]a \n Sine. Aceasta \nseamn` c`
\ntreaga existen]` nu poate fi produsul hazardului, sau al
\nt=mpl`rii. Ea prezint` o armonie, o ordine, o frumuse]e, care
implic` existen]a unei inteligen]e, a unei voin]e supreme,
existen]a unei Fiin]e, personal` [i atotputernic`, care a adus toate
la existen]` dup` un plan [i cu o finalitate.
Privind apoi la noi \n[ine, u[or putem \n]elege c` omul este
singura fiin]` care are suflet ce nu poate fi produsul materiei, ci
\[i are originea \ntr-o alt` realitate din afara lui. Aceasta este
Fiin]a spiritual` care i l-a dat. Pe l=ng` aceasta omul posed`, \n
structura lui spiritual`, impulsul de a urma binele, c=t [i
judec`torul care \l mustr` dac` nu-l urmeaz`. Nici acestea nu
sunt produse ale materiei. Ele presupun astfel \n chip necesar
existen]a unui Legiuitor [i Judec`tor suprem.
Cateheze dogmatice
325
V. Asocierea
Un cercet`tor care toat` via]a [i-a dedicat-o studierii credin]elor
religioase, remarc` \ntr-o lucrare monumental` c` dou` realit`]i
sunt \nt=lnite \n toate credin]ele, la toate popoarele lumii. {i
anume, ideea unei divinit`]i, a unei Fiin]e supreme [i cea a
sufletului nemuritor. Toate practicile de la \nmorm=ntare, ca [i
cultul mor]ilor confirm` la toate popoarele credin]a \n via]a de
dincolo de morm=nt [i implicit cea \n nemurirea sufletului. Iar
credin]a \n divinitate, ca [i cea \n nemurirea sufletului reprezint`
posibilitatea definirii omului ca fiin]` religioas`, pe m`sur` s`
stabileasc` \n mod con[tient [i liber leg`tura sau rela]ia cu Fiin]a
suprem`, pe care o ador` [i de care depinde via]a [i destinul sù
ve[nic.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este Fiin]a suprem`
personal` [i atotputernic` care a adus \ntreaga existen]` din
nefiin]` la fiin]`, dup` un anume plan al Sù [i cu o finalitate
(scop) bine determinat`.
VII. Aplicarea
Auzim adesea pe mul]i spun=nd c` L-au cùtat pe Dumnezeu,
dar c` nu L-au g`sit, nu l-au v`zut, nici pipìt, nici sim]it...
Probabil c` a[a este. Dar Dumnezeu este at=t de mare, \nc=t nu
\ncape \n \ntreaga lume, [i at=t de mic, \nc=t \ncape \n inima
oricui. Caut`-l \n inima ta, \n ad=ncul sufletului tù [i-l vei g`si
cu siguran]`!... Prive[te apoi armonia cerului \nstelat, frumuse]ea
naturii, via]a care pune \n mi[care \ntreaga fire \nconjur`toare,
spre a-[i \ndeplini menirea sa, [i vei constata al`turi de un mare
om de [tiin]` c` chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare! Nu
c` floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci pentru c` opera, sau
lucrarea ne duce totdeauna cu g=ndul [i cu inima la Autorul ei.
--
326
Originea [i fiin]a religiei
Capitolul doi
Am v`zut c` nu putem concepe existen]a lumii, sau a crea]iei

f`r` s`-[i aibe Creatorul sù. Dumnezeu a creat lumea cu un
anume scop. Nu spre a o l`sa \n p`r`sire, ci pentru a men]ine
leg`tura, sau a fi \n rela]ie cu ea. Cu at=t mai mult, crearea omului,
ca [i coroan` a crea]iei, purt`tor al chipului lui Dumnezeu, a fost
adus` la existen]`, nu pentru a fi p`r`sit de Creatorul sù, ci pen-
tru a men]ine o ne\ntrerupt` leg`tur` cu el. Aceast` leg`tura sau
rela]ie a omului cu Dumnezeu este religia.
II. Anun]area temei

Ne \ntreb`m: care este originea [i fiin]a religiei?
III. Tratarea
La aceast` \ntrebare r`spunsurile au fost foarte diferite. Mul]i
cercet`tori ai fenomenului religios socotesc c` religia ca fenomen
sufletesc specific omului este un proces de evolu]ie de la formele
primare, identificate la diferite triburi s`lbatice [i foarte str`vechi,
cu trecere prin politeism [i finaliz=nd \n monoteism.
Vom vedea mai \nt=i [i mai \n am`nunt care sunt \ncerc`rile
de a explica originea religiei?
Unii v`d originea religiei \n magie. Se afirm` c` oamenii
din epoca primitiv`, \ntruc=t nu au putut explica fenomenele
naturii, au cùtat s` le fundamenteze pe diferite for]e tainice,
misterioase, pe care au cùtat apoi, asemenea vr`jitorilor de azi,
s` le capteze \n favoarea lor prin diferite gesturi, talismane [i
formule consacrate. Neput=ndu-[i atinge scopul, au inventat zei,
asemenea lor, care au fost invoca]i apoi \n diferite situa]ii sau
\mprejur`ri. Aceast` teorie face \ns` confuzie \ntre religie [i
magie. |n modul lor de interpretare, normal ar fi fost ca religia
(ca rela]ie sau leg`tur` cu for]ele tainice) s` fi fost mai \nt=i, [i
apoi magia, ca form` de captare a lor...
S-a cùtat apoi originea religiei \n animism. Se considera c`
toate lucrurile din natur` sunt \nsufle]ite (au suflet \n ele). Aceste
spirite pot exista [i independente. Majoritatea lor sunt \ns`
rùf`c`toare. S-a cùtat s` se intre \n leg`tur` cu ele [i astfel s-a
ajuns la zeificarea lor, [i mai departe la politeism. Nu e u[or \ns`
Cateheze dogmatice
327
a propune animismul ca religie primordial`, fiindc` \n esen]`
animismul nici nu poate fi considerat religie!
Lipsa de temei a acestei interpret`ri a dus pe al]i cercet`tori
la concluzia c` religia [i-ar avea originea \n naturalism. Acesta
reprezint` o form` primitiv` de religie, care const` \n \ncercarea
omului de a da \n]eles infinitului, sau nem`rginitului din jurul
sù. Omul primitiv av=nd sentimentul de admira]ie sau de groaz`
\n fa]a puterilor [i fenomenelor naturii a \nceput s` le adore.
Astfel, \ncerc=nd s` le perceap` cu ajutorul sim]urilor sale, unele
obiecte din natur` fiindu-i apropiate, le-a adorat ca atare; iar cele
mai \ndep`rtate, precum: cerul, soarele [i ceilal]i a[tri, au devenit
zei. Naturismul \ns` nu poate r`spunde la \ntrebarea: de unde a
luat omul ideea de divinitate, dac` nu ar fi existat religia?!...
Naturismul apare \n aceast` situa]ie, doar o form` de interpre-
tare sau de aplicare a religiei deja existent`.
O alt` \ncercare de cùtare a originii religiei se \ndreapt`
spre fetisism, ca adorare a unor obiecte naturale (o bucat` de
lemn, o piatr`, un arbore, un os), sau a unor obiecte artificiale
(un cu]it, o br`]ar`, un baston). Ca [i animismul, fetisismul nici
nu poate fi socotit religie \n \n]elesul propriu al cuv=ntului, ci o
supersti]ie. De fapt fetisismul nici nu este \nt=lnit la popula]ii
foarte \ndep`rtate ca timp, ci la acelea care erau pe punctul de a
intra \ntr-o civiliza]ie superioar`. |nsu[i numele lui (de la
portughezul fetico (obiect vr`jit, talisman, amulet), a fost dat
de navigatorii portughezi \n secolul al XV-lea obiectelor ciudate
pe care negrii de pe coasta de apus a Africii le adorau ca zeit`]i...
Totemismul consider` c` sufletul unui str`mo[, sau al unui
protector al unei familii, trib sau popor ar locui \ntr-un anume
animal sau plant`. Acesta se numea totem, [i se consider` de
unii c` aceast` form` de totemism ar constitui [i prima form` de
religie. Totemismul \ns` asem`n=ndu-se cu animismul, poate fi
o form` particular` a acestuia, referindu-se la cultul str`mo[ilor
[i nu la adorarea unei divinit`]i...
O variant` a totemismului este tabuismul, care \nlocuind
totemul cu tabu-ul, g`se[te originea religiei \n elementul de
prohibi]ie. Adic`, anumite persoane (precum [eful tribului),
animale, sau lucruri erau scoase din uzul comun [i fiind ferite de
atingere, erau considerate tabu. Se apreciaz` c` din acest tabu
s-a n`scut ideea de divinitate, [i odat` cu ea [i cea de religie.
Numai c` religia presupune nu o interdic]ie, ci o leg`tur`, sau o
unire, o comuniune... \nc=t aceast` explica]ie a originii religiei
este fals`.
Capitolul doi
328
|ntruc=t aceste teorii nu rezist` criticii, s-a cùtat originea
religiei \n sentimentul de fric`, de team` a omului primitiv \n
fa]a fenomenelor \ngrozitoare [i inexplicabile ale naturii. S-a chiar
formulat ideea c` frica i-a creat pe zei (Epicur). Dac` frica i-ar
fi creat pe zei, ne-am a[tepta \n mod firesc ca toate zeit`]ile s`
fie rele, iar odat` cu dispari]ia fricii de fenomenele naturii, s`
dispar` [i religia. Ori, vedem c` nu se \nt=mpl` a[a... Pe de alt`
parte, nici nu se poate spune despre omul primitiv c` era fricos
\n lupt` cu for]ele naturii, ci dispunea de mult curaj pentru a le
face fa]` [i domina...
Dac` toate aceste teorii nu pot explica originea religiei, un
cercet`tor de renume mondial, Wilhem Schmidt (despre care
Mircea Eliade spune c` este f`r` \ndoial` unul din cei mai mari
lingvi[ti [i antropologi ai acestui secol) \ntr-o monumental`
lucrare referitoare tocmai la Originea ideii de Dumnezeu (scris`
\n 12 volume, \ntre 1912-1955) demonstreaz` c` la popula]iile
cele mai \napoiate [i mai vechi, g`sim credin]a \n existen]a unei
Fiin]e supreme, creator al lumii [i legislator al ordinei morale.
Aceasta este teoria monoteismului primitiv, care arat` c` la
\nceput era credin]a \ntr-un singur Dumnezeu [i apoi s-a ajuns [i
la \nv`]`tura cre[tin` despre originea religiei. Omul poart` \n sine
suflarea divin`, adic` chipul lui Dumnezeu. Printre alte calit`]i
ale sufletului omenesc date \nc` de la crea]ie, este [i aceea de a
fi fiin]` religioas`, adic` de a avea capacitatea, de a tinde necon-
tenit s` intre \n leg`tur` cu Creatorul sù, cu P`rintele sù. Altfel
spus, cum sufletul omului are capacitatea de a g=ndi, de a deosebi
binele de rù (fiind o fiin]` moral`) sau frumosul de ur=t (av=nd
de la natur` voca]ia esteticului), tot astfel, de la natur` omul are
capacitatea de a intra \n comuniune transcendent` cu o valoare
absolut` [i infinit`, care este Fiin]a suprem`, adic` Dumnezeu.
|n felul acesta putem spune c` de la natur` (\naintea oric`rei alte
experien]e) omul este fiin]a religioas`, iar religia este un fenomen
divin-uman, reprezent=nd leg`tura dintre Dumnezeu (care se
deschide spre om) [i omul (care tinde mereu spre comuniune cu
Dumnezeu). Ceea ce a adus [i mereu aduce \ntunecarea,
falsificarea, confuzia (dar nu [i anularea) rela]iei omului cu Dum-
nezeu, este p`catul, \nc=t pe bun` dreptate constat` Apostolul c`
datorit` p`catului, omul dec`z=nd sub aspect religios din mono-
teismul primar, a schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui nestri-
c`cios \ntru asem`narea chipului omului celui stric`cios [i a
p`s`rilor [i a celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor... [i adev`rul
lui Dumnezeu \n minciun` [i s-a \nchinat [i a slujit f`pturii \n
locul F`c`torului (Romani 1, 2325).
Cateheze dogmatice
329
Ne \ntreb`m acum: care este fin]a religiei? {i la aceast`
\ntrebare s-au formulat mai multe r`spunsuri, sau pretinse expli-
ca]ii.
|n primul r=nd, teoria intelectual`, pornind de la faptul c`
omul este o fiin]` g=nditoare \ncearc` s` arate c` religia este un
produs al intelectului, sau al g=ndirii noastre, temeluit` pe
no]iunea de cauzalitate [i pe ideea de infinit. Cauzalitatea fiind
o lege fundamental` a g=ndirii face ca mintea s` mearg` din cauz`
\n cauz`, p=n` ajunge la cauza suprem`, care este Dumnezeu. |n
acest caz Dumnezeu nu este o persoan` distinct` de om, ci o
idee, un concept superior tuturor celorlalte. Pe de alt` parte, \n
om se na[te ideea de infinit, de nem`rginit, \n contrast cu
m`rginitul. Personific=nd infinitul, omenirea l-a numit Dumne-
zeu. Aceast` teorie nu poate explica \ns` fiin]a religiei, fiindc`
religia este \n primul r=nd via]` [i nu poate fi redus` la intelect.
S-a \ncercat apoi s` se g`seasc` fiin]a religiei prin teoriile
voluntariste, care pornind de la faptul c` g=ndurile [i sentimentele
noastre sunt traduse \n ac]iuni prin voin]`, consider` c` voin]a
moral` este elementul primordial al religiei. Altfel spus: religia
este moralitate. Legea moral` [i con[tiin]a datoriei din om
determin` faptele noastre [i prin ele demonstr`m existen]a lui
Dumnezeu. Aceast` identitate dintre religie [i moral` este gre[it`,
fiindc` omul poate fi moral, f`r` a fi religios, [i invers. Voin]a
moral` e doar o func]ie par]ial` a fenomenului religios.
Alte teorii numite sentimentaliste vor s` demonstreze c`
sentimentul de pietate [i cel de iubire con[tient` constituie fiin]a
religiei. Este adev`rat c` aceste sentimente joac` un mare rol
sub aspect religios, dar nu pot fi considerate ca singurele func]ii
suflete[ti care determin` fiin]a religiei.
Mai exist` apoi [i teoriile numite estetice, care sus]in c`
fiin]a religiei const` \n fantezie [i sentimentul estetic, ea repre-
zent=nd o \nfrumuse]are a vie]ii. Este adev`rat c` fantezia [i
imagina]ia omeneasc` pot prelua elementele existente ale religiei,
dar nu le pot crea.
|n sf=r[it, s-a \ncercat s` se demonstreze c` organul sufletesc
al religiei ar fi con[tiin]a. Identific=nd \ns` con[tiin]a moral` cu
cea psihologic` se cade \n gre[eala de a socoti con[tiin]a valorilor
morale ca fiind egal` la to]i oamenii.
Privind aceste \ncerc`ri de a explica fiin]a religiei, vedem c`
ele sunt unilaterale. Toate la un loc \ns` prezint` religia ca un
fenomen psihologic integral: intelect, voin]`, sentiment, valori
estetice [i con[tiin]`. {i astfel sufletul \n totalitatea func]iilor
sale se poate raporta la divinitate [i poate intra \n leg`tur` sau \n
Capitolul doi
330
comuniune cu ea, stabilind actul religios. Astfel, mintea (inte-
lectul sau g=ndirea) aduce lumina cunoa[terii lui Dumnezeu,
voin]a adaug` trìrea, iar sentimentul aduce c`ldura ador`rii lui
Dumnezeu.
De aici vedem c` \n fiin]a religiei distingem urm`toarele
elemente esen]iale: Dumnezeu spiritual, personal [i mai presus
de lume, ca obiect al religiei; omul \nzestrat cu suflet liber [i
nemuritor, ca subiect al religiei. Leg`tura omului cu Dumnezeu
na[te sentimentul religios, sau aspectul religiei interne (subiec-
tive), care se exteriorizeaz`, concretiz=ndu-se prin cult [i moral`
(care reprezint` religia extern` sau obiectiv`).

Ce reprezint` religia? (Leg`tura sau comuniunea omului cu Dum-
nezeu). Care este originea religiei? (S-au dat mai multe r`spunsuri
la aceast` \ntrebare). Care sunt acestea? (Se consider` c` originea
religiei trebuie cùtat` \n formele ei de manifestare primar`,
precum: magia, animismul, naturismul, fetisismul, totemismul,
tabuismul, sau sentimentul de team`). Explic` acestea originea
religiei? (Nu explic`, fiindc` acestea, neav=nd ideea unei Fiin]e
supreme, ci a spiritelor oamenilor, sau simplu a diferitelor
obiecte, nici nu pot fi considerate religii). Atunci care este
originea religiei? (Religia este s`dit` de Dumnezeu \n sufletul
omenesc, c=nd i-a imprimat chipul Sù [i reprezint` o capacitate
a sufletului de a intra \n comuniune cu Dumnezeu. Altfel spus,
religia este un fenomen divino-uman). Care este fiin]a religiei?
(Religia reprezint` un proces sufletesc integral, format din
g=ndire, voin]`, sentiment, imagina]ie [i con[tiin]` raportat la
Dumnezeu). Care este forma intern`-subiectiv` a religiei?
(Sentimentul religios). Dar cea extern`-obiectiv`? (Cultul [i
morala).
V. Asocierea
Pentru a \n]elege mai bine originea [i fiin]a religiei, s` o
compar`m cu limbajul. Orice om normal este \nzestrat de Dum-
nezeu cu capacitatea de a-[i exprima g=ndurile [i sim]`mintele
sale prin cuvinte, sau prin limbaj. Au fost cazuri c=nd s-au g`sit
copii crescu]i de animale [i \n acea perioad` de timp au deprins
limbajul lor. Fiind apoi lua]i sub protec]ia oamenilor, ei au
\nv`]at limba acestora. Tot astfel, au fost oameni c`rora li s-a
interzis s` practice sentimentul religios. {i atunci [i-au f`cut
Cateheze dogmatice
331
idoli din al]i oameni, pe care i-au considerat celebri, sau din
alte lucruri... Sau au \ncercat chiar riscul de a nu-[i ]ine \n`bu[it
sim]`m=ntul religios pe care \l aveau \n ad=ncul sufletului lor [i
care \[i cerea dreptul de exteriorizare.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` religia este leg`tura liber` [i
con[tient` a omului cu Dumnezeu, manifestat` \n interior prin
sentimentul religios, iar \n exterior (\n afar`) prin cult [i moral`.
VII. Aplicarea
|n primul r=nd, omul ca fiin]` religioas` are datoria de a intra \n
comuniune cu Dumnezeu printr-un act de cunoa[tere a
Descoperirii, sau Revela]iei pe care Dumnezeu i-a f`cut-o prin
Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
A doua datorie este aceea de a s`rb`tori, sau celebra credin]a
pe care o m`rturise[te, prin adorarea lui Dumnezeu \n cadrul
--
cultului particular [i public.
A treia datorie se refer` la exteriorizarea prin fapte a senti-
mentului religios, dovedind prin aceasta credin]a vie [i leg`tura
trainic` cu Dumnezeu.
Revela]ia dumnezeiasc`
Fiind creat dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, omul s-a
aflat totdeauna \ntr-o rela]ie de comuniune [i comunicare cu El.
Chiar dac` interven]ia p`catului a derutat aceast` rela]ie, totu[i
Dumnezeu nu l-a \ndep`rtat cu totul pe om din iubirea Sa...
Dar a[a cum \n mod firesc pentru a intra \n comuniune cu
cineva se impune \n mod necesar cunoa[terea lui, tot astfel pen-
tru a intra \n rela]ie cu Dumnezeu, se cere s`-L cunoa[tem. La
aceast` cunoa[tere a lui Dumnezeu se ajunge prin \ns`[i
descoperirea Lui.
Capitolul doi
332
II. Anun]area temei
Aceast` descoperire se nume[te revela]ie dumnezeiasc` (sau
divin`) [i vom vedea mai \n am`nunt despre ea \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne arat` c` Dumnezeu poate fi descoperit \n
primul r=nd pe cale natural` din crea]ia Sa: Cerurile spun slava
lui Dumnezeu [i facerea m=inilor Lui o veste[te t`ria (Psalmul
18, 1); Cele nev`zute ale Lui se v`d de la facerea lumii,
\n]eleg=ndu-se din f`pturi, adic` ve[nica Lui putere [i dumneze-
ire (Romani 1, 20).
Noi descoperim pe Dumnezeu din crea]ia Sa cu ajutorul
ra]iunii luminate de credin]`. Pentru un credincios \ntreaga natur`
este o carte deschis` \n care se poate citi despre atotputernicia,
bun`tatea, dreptatea, iubirea, frumuse]ea, atot[tiin]a Creatorului.
Chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare spunea cineva. Nu c`
floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci modul \n care este
organizat`, via]a [i frumuse]ea ei, ne duce cu g=ndul la Cel ce
are via]` \n Sine [i \[i descopere frumuse]ea vie]ii Sale, concre-
tiz=nd-o \n crea]ia Sa. Acest mod de descoperire fireasc`, natu-
ral`, cu mintea [i sim]irea proprie, a Creatorului din crea]ia Sa,
o numim revela]ie natural`.
Dar pe cale natural`, nu toat` mintea \l vede la fel pe Dum-
nezeu. Veacuri de-a r=ndul, datorit` p`catului, spune Apostolul,
oamenilor li s-a \ntunecat mintea [i au schimbat adev`rul lui
Dumnezeu \n minciun` [i s-au \nchinat [i au slujit f`pturii \n
locul F`c`torului (Romani 1, 35).
Pentru a evita aceast` pr`p`stioas` confuzie (a Creatorului
cu f`ptura), Dumnezeu s-a descoperit \n mod direct omului spre
a fi cunoscut (a[a cum este El); spre a-I cunoa[te voia; spre a
intra dup` cuviin]` \n comuniune cu El. Datorit` faptului c` Dum-
nezeu ca Duh absolut se afl` \n lumina neapropiat` (Timotei
6, 16), fiind cu totul altceva dec=t noi oamenii, nu oricui i se
descoper` Dumnezeu [i nu oricum. Dumnezeu se descoper` pe
cale supranatural`, comunic=nd direct voia Sa unor oameni ale[i.
Dac` prima descoperire am numit-o natural`, pe aceasta o numim
supranatural`, fiindc` este f`cut` de Dumnezeu \n mod direct [i
fiindc` omul neput=nd ajunge singur la cunoa[terea Lui, o
prime[te prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. Sf=ntul
Apostol Pavel spune c` Dumnezeu odinioar` \n multe r=nduri
Cateheze dogmatice
333
[i \n multe chipuri, a vorbit p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n
zilele acestea mai de pe urm` ne-a grìt nou` prin Fiul... (Evrei
1, 12).
Dup` cum am ar`tat mai sus, datorit` importan]ei cu totul
excep]ional` pe care o prezint` descoperirea lui Dumnezeu, ea
nu este comunicat` oricui, ci anumitor persoane alese \n mod
special (de c`tre Dumnezeu) \n acest scop. |n Vechiul Testament,
c`r]ile profetice p`streaz` peste tot con[tiin]a profetului c` este
chemat de Dumnezeu spre a \ndeplini o misiune sf=nt`, c` ceea
ce el comunic` nu sunt cuvintele sale ci descoperirea lui Dumne-
zeu, Cuv=ntul lui Dumnezeu. Profetul simte c` este ridicat cu
duhul la o stare superioar`, care nu este comun` oamenilor [i la
care nu poate ajunge orice om, ci numai cei chema]i \n mod spe-
cial de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acei cu care Dumnezeu
comunic` au fost preg`ti]i ca s` poat` primi comunicarea, [i mai
departe au fost f`cu]i capabili ca s` poat` transmite descoperirea
lui Dumnezeu. Dac` comunicarea lui Dumnezeu o numim
Revela]ie, preg`tirea omului pentru a putea primi [i transmite
aceast` comunicare, o numim inspira]ie divin`. Revela]ia nu
se poate face deci f`r` inspira]ie. Acela[i Duh al lui Dumnezeu
care grìe[te prin prooroci, insufl` preg`tirea de a primi [i
posibilitatea de a comunica. F`r` preg`tire din partea lui Dum-
nezeu, descoperirea nu ar fi posibil`. Altfel spus, revela]ia nu
este posibil` f`r` inspira]ie.
Ne \ntreb`m acum: cum se s`v=r[e[te procesul de comunicare
a adev`rului dumnezeiesc prin inspira]ia Duhului Sf=nt?
R`spunsurile sunt diferite. Unii spun c` Duhul Sf=nt \l fere[te
doar de gre[eal` pe sf=ntul autor, care pune \n scris comunicarea
lui Dumnezeu. Al]ii spun c` descoperirea adev`rului ar avea un
caracter verbal, \n sens c` Duhul Sf=nt ar dicta, iar scriitorul
sf=nt ar pune \n scris tot ceea ce a auzit. Aceste p`reri exprim`
dou` extreme, care r`spund unilateral problemei enun]ate. Noi
spunem c` Duhul Sf=nt \ntr-adev`r fere[te de gre[eal` pe sf=ntul
scriitor, dar \n acela[i timp \i [i \nal]` duhovnice[te sufletul
deasupra st`rii comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce
comunic`. Nu este deci anulat` personalitatea scriitorului, de
aceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o ad=ncime
duhovniceasc` mai mare, altele mai mic`, de[i acela[i Duh Sf=nt
a comunicat adev`rul de credin]`. Dac` ar fi dictat, cum am v`zut
c` s-a spus, atunci nu ne putem explica deosebirile [i varietatea
formei de redare a diferi]ilor autori inspira]i de acela[i Duh Sf=nt.
A[adar, inspira]ia are un caracter tainic de preg`tire [i comunicare
a adev`rului de credin]`, dar \n acela[i timp [i un caracter de
Capitolul doi
334
\mpreun`-lucrare, sau de conlucrare \ntre Duhul Sf=nt, care
comunic` adev`rul, [i personalitatea sf=ntului scriitor, care
prime[te [i transmite \n scris acest adev`r m=ntuitor.
Revela]ia divin` s-a desf`[urat \n timp [i cuprinde trei
perioade mari. Prima perioad` este \naintea c`derii omului \n
p`cat, c=nd Dumnezeu se descopere omului, comunic` cu el \n
mod direct fa]` c`tre fa]`. A doua perioad` este dup` c`derea
omului \n p`cat p=n` la venirea M=ntuitorului. Dumnezeu se
descopere prin Lege [i prooroci. Legea comunic` voia lui Dum-
nezeu, \l ]ine pe om \n apropierea Sa [i \l preg`te[te pentru
primirea unui izb`vitor. Proorocii comunic` voia lui Dumnezeu
atunci c=nd cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se dep`rteaz`
de El. Profe]ii mai comunic` oamenilor [i planul lui Dumnezeu
de a-i izb`vi din robia ap`s`toare a p`catului. Prin profe]i Dum-
nezeu descopere chiar [i timpul c=nd va veni M=ntuitorul. Partea
a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu \ntrupat. Ea este o
descoperire dumnezeiasc` deplin` [i direct`, fiindc` Fiul este
Dumnezeu adev`rat [i om adev`rat. Ca Dumnezeu, ne descopere
adev`rul deplin despre Sf=nta Treime [i a modului de a intra \n
comuniune cu Ea. Iar ca om, ne comunic` acest adev`r sub o
form` \n care to]i \l pot primi [i \n]elege. De aceea spunem c`
revela]ia Fiului lui Dumnezeu este des`v=r[it`. De aici vedem c`
prin revela]ia Sa, Dumnezeu nu ne comunic` toate formele de
adev`ruri, ci numai cel referitor la m=ntuirea noastr`, la izb`virea
din p`cat [i la modul de intrare \n comuniune cu El.
Am v`zut c` revela]ia divin` o g`sim \n Sf=nta Scriptur`,
care reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia
Duhului Sf=nt. Dar \l g`sim [i \n Sf=nta Tradi]ie, ca o descoperire
oral` f`cut` \n mod des`v=r[it de c`tre Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.
De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a descoperit pe Dumne-
zeu Tat`l [i voia Lui prin viu grai [i a poruncit Sfin]ilor Apostoli,
nu s` scrie, ci s` propov`duiasc` [i s` boteze, adic` s` transmit`
harul m=ntuitor al Sfintelor Taine (Matei 28, 19). De aceea,
Apostolul precizeaz` c` credin]a este din auzire, iar auzirea prin
cuv=nt (Romani 10, 17). De altfel, cuv=ntul scris al Sfintelor
Evanghelii nici nu re]ine tot ceea ce a propov`duit [i a \nv`]at
M=ntuitorul prin viu grai. Sf=ntul Evanghelist Ioan la sf=r[itul
Evangheliei sale arat` c` sunt [i alte multe lucruri pe care le-a
f`cut Iisus [i care, dac` s-ar fi scris cu de-am`nuntul, cred c`
lumea aceasta n-ar cuprinde c`r]ile ce s-ar fi scris (21, 25). Nici
Sfin]ii Apostoli nu au cuprins \n scris toat` \nv`]`tura Domnului.
Ei au transmis adev`rul m=ntuitor prin viu grai [i l-au l`sat
Bisericii ca pe o Sf=nt` Tradi]ie mo[tenit` de la M=ntuitorul.
Cateheze dogmatice
335
Datorit` acestui fapt, Sf=ntul Apostol Pavel \ndeamn` pe cre[tinii
din Tesalonic: Tine]i predaniile pe care le-a]i \nv`]at, fie prin
cuv=nt, fie prin epistola noastr` (II Tesaloniceni 2, 15). De aici
putem observa c` \n unitatea de influen]` a Duhului Sf=nt, aceea[i
inspira]ie o resimte autorul sf=nt [i atunci c=nd scrie, c=t [i atunci
c=nd propov`duie[te cuv=ntul lui Dumnezeu. Acest fapt confirm`
c` Revela]ia divin` o g`sim deopotriv` \n Sf=nta Scriptur` [i \n
Sf=nta Tradi]ie.

De c=te feluri este revela]ia divin`? (De dou` feluri: natural`,
prin care Dumnezeu ni se descopere prin crea]ia Sa, [i
supranatural`, c=nd Dumnezeu ne comunic` direct voia Sa.) Cu
care act se \ntrep`trunde revela]ia supranatural`? (Cu inspira]ia
Duhului Sf=nt). Revela]ia divin` fiind o comunicare \ntre Dum-
nezeu [i om, cum se nume[te acest caracter al revela]iei divine?
(Acest caracter se nume[te teandric). Dar inspira]ia? (Are
caracter tainic [i sinergicadic` de \mpreun` lucrare a firii cu
harul divin). Cum se manifest` caracterul sinergic al inspira]iei?
(Duhul Sf=nt fere[te pe scriitor de a nu gre[i atunci c=nd comunic`
un adev`r de credin]` spre m=ntuirea oamenilor. Pe de alt` parte,
Duhul Sf=nt \i ridic` sufletul la un nivel duhovnicesc superior
celorlal]i oameni, pentru a putea primi [i comunica adev`rul
descoperit la care el nu ar fi putut ajunge singur. Sf=ntul autor
va transmite apoi adev`rul descoperit potrivit capacit`]ii sale
intelectuale, culturale, potrivit originalit`]ii [i a modului per-
sonal de exprimare). Cum [i prin cine se descopere Dumnezeu?
(La \nceput Dumnezeu s-a descoperit omului \n mod direct. Apoi,
dup` c`derea \n p`cat, se descopere prin patriarhi; prin Moise
comunic` Legea Sa, iar prin profe]i descopere venirea M=ntuito-
rului. |n cele din urm` Dumnezeu se descopere \n mod direct [i
des`v=r[it prin Fiul). Unde g`sim fixat` \n scris revela]ia divin`?
(|n Sf=nta Scriptur`). Toat` revela]ia este fixat` \n scris? (Nu
toat`, ci o parte din ea s-a p`strat [i transmis pe cale oral`. Aceasta
este Sf=nta Tradi]ie). Cum se numesc \n acest caz Sf=nta Scriptur`
[i Sf=nta Tradi]ie? (Se numesc Izvoare ale Revela]iei dumneze-
ie[ti). Cum putem \n]elege [i p`trunde ad=ncul tainic al
adev`rurilor m=ntuitoare ale revela]iei divine? (Prin credin]` [i
mai ales prin trìrea lor, ajuta]i fiind de harul divin).
Capitolul doi
336
V. Asocierea
De[i revela]ia des`v=r[it` o avem prin Fiul lui Dumnezeu, auzim
totu[i vorbindu-se despre proorocii ne\mplinite [i descoperiri
neadev`rate, care deruteaz` con[tiin]ele multor credincio[i. De
aceea, trebuie s` deosebim adev`rata revela]ie de falsa sau
pretinsa revela]ie. {i \n acest sens ne vine \n ajutor scriitorul
bisericesc Lactan]iu, care \nc` din vechime a indicat criteriile
dup` care putem cunoa[te proorocia adev`rat`. Astfel, adev`ra]ii
profe]i predic` to]i un singur Dumnezeu; nu sufere de boli
suflete[ti (psihice); nu sunt \n[el`tori; nu umbl` dup` averi [i
c=[tig; nu se \ngrijesc de cele necesare vie]ii, ci se mul]umesc cu
\ntre]inerea pe care le-o trimite Dumnezeu. Proorociile lor s-au
\mplinit, sau se \mplinesc \ntocmai. Cunosc=nd aceste criterii,
putem lua pozi]ie fa]` de falsele proorociri, deosebindu-le de
adev`rata revela]ie divin`, p`strat` de Sf=nta Biseric`.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` revela]ia divin` reprezint`
descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii [i lucr`rii Sale f`cut`
omului spre m=ntuirea sufletului.
VII. Aplicarea
Am v`zut c` prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu numai c` ni se
prezint` ca Unul \n Fiin]` [i |ntreit \n Persoane, ci ne arat` [i
lucrarea Sa m=ntuitoare, comunic=ndu-ne \n acela[i timp [i voia
Sa. Acest fapt ne \ndatoreaz` nu numai la cunoa[terea [i
comuniunea cu El, ci [i la efortul \mplinirii voii Lui, \n lupta pe
care fiecare credincios o duce cu ispita [i p`catul: De ve]i
cunoa[te toate acestea, ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i \mplini
(Ioan 13, 17).
Pe de alt` parte, suntem datori s` p`zim \ntreg l`s`m=ntul
divin transmis prin Sf=nta Tradi]ie [i p`strat cu scump`tate de
Biseric`, [tiut fiind c` Biserica asistat` de Sf=ntul Duh ne-a
p`strat [i ne transmite \ntreg adev`rul descoperit de Dumnezeu,
deoarece ea este st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3, 15).
--
Cateheze dogmatice
Sf=nta Scriptur`
Cum putem noi cunoa[te pe Dumnezeu, voia Sa [i planul
337
m=ntuirii noastre? (|n primul r=nd pe Dumnezeu \l putem cunoa[te

pe cale natural`, din lucrarea Sa, prin ra]iunea luminat` de
credin]`). Putem cunoa[te pe deplin pe Dumnezeu numai pe cale
natural`? (Nu-L putem cunoa[te des`v=r[it pe Dumnezeu numai
pe cale natural`). Cum descopere Dumnezeu voia Sa [i planul
m=ntuirii noastre? (Pe cale supranatural`). Unde g`sim noi
cuprins` Descoperirea sau Revela]ia supranatural` a lui Dumne-
zeu?
II. Anun]area temei

|n izvoarele sale, care sunt Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.
Vom trata mai \nt=i despre Sf=nta Scriptur`.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` sau Biblia cuprinde colec]ia de c`r]i scrise sub
insuflarea Duhului Sf=nt, a[a cum m`rturisesc sfin]ii ei autori:
Toat` Scriptura este insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre
\nv`]`tur`, spre mustrare, spre \ndreptare, spre \n]elep]irea cea
\ntru dreptate (II Timotei 3, 16). La fel ni se arat` c` oamenii
cei sfin]i ai lui Dumnezeu au grìt, purta]i fiind de Duhul Sf=nt
(II Petru 1, 21).
Ce \nseamn` c` Sf=nta Scriptur` a fost scris` sub insuflarea
sau inspira]ia Duhului Sf=nt?
Aceasta \nseamn` c` Dumnezeu a ales oameni c`rora le-a
descoperit voia Sa. Dar pentru a se putea descoperi, Dumnezeu
trebuia s` preg`teasc` sufletul celor care aveau s` primeasc` [i
apoi s` transmit` mai departe descoperirea adev`rului comunicat.
Cum se face inspira]ia prin lucrarea Sf=ntului Duh?
Prin ac]iunea Sf=ntului Duh, autorul sf=nt care prime[te
adev`rul de credin]` este \n`l]at duhovnice[te deasupra st`rii
comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce i se comunic`.
Aceasta nu \nseamn` c` este anulat` personalitatea lui. Prin
inspira]ie nu \n]elegem aceea c` Dumnezeu ar fi asistat din afar`
la compunerea c`r]ilor, sau c` ar fi dictat \n interiorul sufletului
autorului tot ce a scris. Temele deosebite [i stilul specific al
Capitolul doi
338
fiecarei c`r]i arat` c` inspira]ia nu a anulat nici cugetarea, nici
voin]a, nici documentarea autorului... Prin inspira]ia Sfintei
Scripturi \n]elegem c` Sf=ntul Duh a luminat mintea sfin]ilor
scriitori cu anumite idei pe care ace[tia le-au dezvoltat cum au
putut [i cum au crezut mai nimerit (Nicolae, Mitropolitul
Banatului, «Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe» Timi[oara, 1981,
p. 9091).
C=nd a fost scris` Biblia?
Sf=nta Carte a fost scris` pe o perioada de 1500 de ani,
\ncep=nd cu cartea Facerii scris` de Moise (aprox. 1400 \n.Hs.)
[i termin=nd cu cartea Apocalipsei, scris` de Sf=ntul Apostol [i
Evanghelist Ioan (aprox. 100 d.Hs.).
Care este cuprinsul Sfintei Scripturi?
Sf=nta Scriptur` are 66 de c`r]i repartizate \n dou` p`r]i
numite Testamente, [i anume Vechiul Testament cuprinde 39
de c`r]i scrise \nainte de venirea M=ntuitorului, iar Noul Testa-
ment cuprinde 27 de c`r]i scrise dup` \ntemeierea Bisericii.
Care sunt c`r]ile Bibliei [i cum se numesc ele?
C`r]ile Sfintei Scripturi fiind scrise sub insuflarea Sf=ntului
Duh se numesc c`r]i canonice (canon @ \ndreptar, regul`), pen-
tru c` ele constituie un \ndreptar al credin]ei [i o regul` \n via]a
duhovniceasc` a credincio[ilor.
Cele 39 de c`r]i canonice ale Bibliei scrise \n limba ebraic`
se \mpart \n trei categorii:
1. C`r]ile istorice care trateaz` despre istoria poporului ales
de Dumnezeu pentru \mplinirea f`g`duin]ei f`cut` primilor
oameni dup` c`derea \n p`cat, c` le va trimite un Izb`vitor.
2. C`r]ile didactico poetice cuprinz=nd \n]elepciunea sf=nt`
care va lumina sufletul omului pentru cunoa[terea [i \mplinirea
voii lui Dumnezeu.
3. C`r]ile profetice au referin]` special` privind persoana lui
Mesia cel mult a[teptat.
Cele 27 c`r]i canonice ale Noului Testament scrise \n limba
greac` sunt: cele patru evanghelii care trateaz` despre via]a,
activitatea, jertfa, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer. Cartea
Faptele Apostolilor ne prezint` activitatea Apostolilor Domnului
de r`sp=ndire a Evangheliei \n lume [i \ntemeierea primelor
comunit`]i cre[tine. Sf=ntul Apostol Pavel a scris 14 epistole
adresate Bisericilor pe care el le-a \ntemeiat [i organizat. Tot
astfel [i Sf=ntul Apostol Iacob [i Sf=ntul luda au scris c=te o
epistol`, Sf=ntul Apostol Petru a scris dou` epistole, iar Sf=ntul
Apostol Ioan a scris trei epistole [i o carte profetic` numit`
Apocalipsa.
Cateheze dogmatice
339
Pe l=ng` c`r]ile canonice, Vechiul Testament \n versiunea
greac` numit` Septuaginta (scris` pe la anul 250 \n. Hs.) mai
num`r` [i alte c`r]i numite deuterocanonice, adic` \n al doilea
r=nd canonice. C`r]ile deuterocanonice sunt incluse \n cuprinsul
Sfintei Scripturi, fiindc` nu cuprind \nv`]`turi care s` contrazic`
c`r]ile canonice, av=nd \n acela[i timp un pronun]at caracter di-
dactic [i moralizator. Net`g`duita lor valoare [i valabilitatea lor
este dat` de faptul c` M=ntuitorul cunosc=ndu-le con]inutul, \l
socote[te ca \ndreptar al vie]ii credincio[ilor. De aceea, El citeaz`
frecvent din ele. Mai mult, acord=ndu-li-se importan]a cuvenit`,
c`r]ile deuterocanonice au intrat chiar [i \n cult \nc` din primele
secole ale Bisericii cre[tine. Dac` aceste c`r]i sunt considerate
bune de citit [i au intrat \n cuprinsul Bibliei, mai exist` [i
c`r]i numite apocrife, care cuprind \nv`]`turi neconforme celor
existente \n c`r]ile canonice, [i care, derut=nd con[tiin]a credin-
cio[ilor au fost \nl`turate.
Care este raportul dintre Vechiul [i Noul Testament?
Unii cre[tini pornind de la cuvintele Domnului: Nu am venit
s` stric legea, ci s-o \mplinesc (Matei 5, 17), spun c` Vechiul
Testament este superior celui Nou. Al]ii, din contr`, pornind de
la spusele Sf=ntului Apostol Pavel c` Vechiul Testament este o
c`lùz` spre Hristos [i dac` a venit credin]a nu mai suntem
sub c`lùz` (Galateni 3, 24 25), sau c` Hristos este sf=r[itul
legii (Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una din aceste
pozi]ii nu este cea mai potrivit aleas`. Sunt dou` extreme [i
extremele nu sunt bune. Noul Testament aduce Noul, \nlocuind
jertfele prin Unica Jertf` a Domnului, \nlocuind tìerea \mprejur
cu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m=nc`rurile cu-
rate [i necurate, \nl`tur=nd s`rb`torile, sp`l`rile [i alte
ritualuri, care nu vor mai avea nici o semnifica]ie (vezi Coloseni
2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` semin]ie cu cea din
toate semin]iile. Aceasta nu \nseamn` \ns` o \nl`turare a
Vechiului Testament. Este adev`rat c` p`r]i ale Vechiului Tes-
tament care au fost tipuri [i simboluri pentru Noul Testament
s-au \mplinit [i, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Ele
s-au potrivit unui anume popor [i unei anume epoci. Dar Vechiul
Testament mai cuprinde [i alte legi care n-au fost desfiin]ate,
deoarece sunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i care
corespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinismului, care le-a
primit [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[i Duh
Sf=nt, Vechiul Testament nu-[i pierde valoarea de Scriptur`
Sf=nt`. C=nd Sf=ntul Apostol Pavel spune c` toata Scriptura
este insuflat` de Dumnezeu (II Timotei 3, 16) se refer` desigur
Capitolul doi
340
la Vechiul Testament, fiindc` Noul Testament nu era compus
\nc`. De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al Bisericii
(Fericitul Augustin), ar`t=nd c` Noul Testament \n cel Vechi se
ascunde, iar Vechiul se v`de[te \n cel Nou.
Cine [i c=nd a stabilit canonul Bibliei?
|n ce prive[te canonul Vechiului Testament dup` unele
indica]ii se poate spune c` exista un colegiu format din preo]i,
levi]i [i al]i b`rba]i \nsemna]i c`rora le era \ncredin]at` p`strarea
c`r]ilor scrise. Tradi]ia iudaic` afirm` c` Sinagoga cea Mare,
adic` un colegiu de 220 de membri instituit \n 444 \n. Hs. [i care
ar fi dìnuit 250 de ani, ar fi fost autoritatea care a fixat canonul.
Canonul Noului Testament a fost fixat de c`tre Biseric`. Se
[tie c` Biserica s-a \ntemeiat odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt
la Cincizecime, iar c`r]ile Noului Testament au fost scrise abia
\n partea a doua a primului secol dup` Hristos. |n timpul care a
urmat dup` \ntemeierea Bisericii s-a creat foarte mult` confuzie,
datorit` faptului c` ap`ruser` o mul]ime de c`r]i cu preten]ia de
a fi Scriptura Sf=nt`, iar cele existente erau puse la \ndoial`. De
pild`, Sf=ntului Apostol Pavel i se atribuia [i o a treia epistol`
c`tre Corinteni [i alta c`tre Laodiceni, pun=ndu-se \ns` la \ndoial`
epistola c`tre Evrei. La fel erau puse la \ndoial` epistolele:
II Petru, II [i III Ioan, Iacob [i luda, precum [i Apocalipsa. S-a
adùgat \n schimb Apocalipsa lui Petru, Evanghelia lui Toma [i
a lui Petru, etc. Biserica a fost aceea care a luat cuvenitele m`suri
pentru stabilirea c`r]ilor canonice, convoc=nd sinoade speciale
\n acest sens. {i nu a fost u[or. De pild`, sinodul din Antiohia,
din anul 341 prin canonul 60 caterise[te pe cei ce ar citi c`r]ile
apocrife; iar sinodul de la Laodiceea din 363364, prin canonul
59 stabile[te ca la cultul divin s` se citeasc` numai c`r]ile
canonice (ceea ce \nseamn` c` se citeau [i c`r]ile apocrife).
Aceast` ac]iune a durat p=n` \n partea a doua a secolului IV.
Abia \n anul 367 \n Epistola festiv` a Sf=ntului Atanasie avem
catalogul deplin [i definitiv al c`r]ilor Noului Testament, \n nu-
m`r de 27.
Pe de alt` parte, Sf=nta Scriptur` reprezint` lucrarea Sf=ntului
Duh \n Biseric`. Ea a fost scris` de oameni ai Bisericii sub
inspira]ia Sf=ntului Duh. De aceea, valoarea Bibliei pentru
Biseric` este f`r` egal. Un singur cuv=nt al Scripturii reprezint`
pentru Biseric` o dogm`, un adev`r de credin]` [i de moral`
m=ntuitor. De aceea, pe drept cuv=nt s-a spus c` Sf=nta Scriptur`
era Magna Charta pentru comunit`]ile cre[tine, nucleul [i
izvorul permanent al vie]ii spirituale cre[tine. Ea este instrumen-
tul principal de convertire printre iudei [i mai ales printre p`g=ni,
Cateheze dogmatice
341
lectura ei determin=nd transform`ri [i adeziuni suflete[ti. Via]a
[i faptele M=ntuitorului [i ale Apostolilor, \nv`]`turi simple \n
aparen]`, dar profunde [i originale \n fapt, care umpleau paginile
Sfintei C`r]i au constituit \nc` de la \nceput centre de atrac]ie de
deosebit` anvergur` [i aluat de dospitur` larg` \n opera misio-
nar`... Cuv=ntul scris \n Biblie, care ]inea locul cuv=ntului viu
al M=ntuitorului, se bucura cum era firesc, de un prestigiu [i o
autoritate excep]ional`... Sulurile Sfintei Scripturi se citeau [i
se p`strau cu un respect religios (Pr. prof. dr. Ioan G. Coman,
«Patologie» vol.I, Bucure[ti 1984, p. 66).
Poate oricine citi [i t`lm`ci Biblia?
Fiind Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului
Duh, Biblia reprezint` o comoar` de mare pre], f`r` egal, pentru
cunoa[terea adev`rului descoperit pentru m=ntuirea noastr`. Bise-
rica recomand` astfel ca Biblia s` fie citit` cu inim` curat` [i cu
medita]ie ad=nc` asupra \n]elesului ei, de c`tre orice credincios.
Dar nu poate fi t`lm`cit` de oricare. Ea \ns`[i ne arat` c` nu
poate fi t`lm`cit` dup` socotin]a fiec`ruia (I Petru 1, 20).
Apostolii \n[i[i roag` pe M=ntuitorul s` le t`lm`ceasc` pildele
pe care ei \n[i[i nu le-au \n]eles (Matei 13, 2430). Famenul
etiopian citind din cartea profetului Isaia despre Mesia, se
\ntreab`: Cum a[ putea s` \n]eleg dac` nu m` va c`lùzi cineva?
(Fapte 8, 2631), iar Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia c` mul]i
r`st`lm`cesc cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel spre a lor
pierzanie (II Petru 3, 16).
Cine poate atunci t`lm`ci corect Biblia?
Numai Biserica poate t`lm`ci f`r` gre[eal` Sf=nta Scriptur`,
fiindc` acela[i Duh Sf=nt, care este Duhul Adev`rului, [i care
a insuflat scrierea Bibliei, s`l`[luie[te [i \n Biseric`.

Cum a fost scris` Biblia? (Sub inspira]ia Sf=ntului Duh). Ce
importan]` are aceasta pentru via]a Bisericii? (Reprezent=nd
cuv=ntul lui Dumnezeu, Biblia este cartea de c`p`t=i a Bisericii).
C=nd a fost scris` Biblia? (A fost scris` pe o perioad` de 1500 de
ani, \ntre 1400 \n. Hs. [i 100 d. Hs.). Care este cuprinsul Bibliei?
(Ea cuprinde Vechiul Testament format din 39 de c`r]i canonice,
plus c`r]ile deuterocanonice, [i Noul Testament, compus din 27
de c`r]i). Care este raportul dintre Vechiul [i Noul Testament?
(Noul Testament \n cel Vechi se ascunde, Vechiul se v`de[te \n
cel Nou). Cine a stabilit canonul Bibliei? (Canonul Vechiului
Testament a fost stabilit de Sinagoga cea mare iudaic`, iar canonul
Capitolul doi
342
Noului Testament a fost fixat de c`tre Biseric`). Cine poate
t`lm`ci Sf=nta Scriptur`? (Biserica prin reprezentan]ii ei
autoriza]i, preg`ti]i \n acest sens).
V. Asocierea
Dup` cum orice religie are cartea sau c`r]ile dup` care \[i
orienteaz` \nv`]`tura, tot astfel [i Biserica are Sf=nta Scriptur`,
sau Biblia, ca temei al dreptei \nv`]`turi \n care se \ncred [i dup`
care credincio[ii ei \[i orienteaz` vie]uirea religioas`. Spre
deosebire \ns` de c`r]ile celorlalte religii, Biblia este Cuv=ntul
lui Dumnezeu (Luca 3, 2; Fapte 4, 31; Efeseni 6, 17); Cuv=ntul
m=ntuirii (Fapte 13, 26); Cuv=ntul vie]ii ve[nice (Ioan 6, 68;
Filipeni 2, 16; Matei 24, 25) viu [i lucr`tor... judec`tor al
sim]urilor [i cuget`rilor inimii (Evrei 4, 12).
Pe de alt` parte, Biblia nu este considerat` simpl` carte de
citit, asemenea altor c`r]i de zidire sufleteasc`, ci realitate a
experien]ei harice.
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c` Cuv=ntul lui Dumnezeu este
viu [i lucr`tor mai ascu]it dec=t orice sabie cu dou` tì[uri... [i
este judec`tor al sim]urilor [i al cugetelor inimii (Evrei 4, 12).
VII. Aplicarea
Citirea zilnic` a Cuv=ntului lui Dumnezeu [i trìrea \n duhul
Scripturii este o obliga]ie esen]ial` pentru oricare credincios. F`r`
a lungi prea mult vorba, se cuvine s` sus]inem c` rug`ciunea [i
Cuv=ntul lui Dumnezeu alimenteaz` [i lumineaz` mereu credin]a.
C=nd ele nu sunt prezente \n via]a unui om, credin]a lui r`m=ne
asemenea unui lic`r de lumin` ce se pierde \n pustiul \ntunecat
al acestei lumi.
--
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tradi]ie
343
Care sunt izvoarele Revela]iei divine? (Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta

Tradi]ie). Ce reprezint` Sf=nta Scriptur`? (Cuv=ntul lui Dumne-
zeu scris sub inspira]ia Sf=ntului Duh). Dar Sf=nta Tradi]ie?
(|nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu [i transmis` prin viu grai
de c`tre Biseric` asistat` de Sf=ntul Duh, [i p`strat` neschimbat`
de-a lungul veacurilor).
|ntruc=t nu to]i cre[tinii admit Sf=nta Tradi]ie ca izvor al
Revela]iei divine,
II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la Sf=nta Tradi]ie, ca temei al
\nv`]`turii ortodoxe.
III. Tratarea
Cuv=ntul tradi]ie define[te ansamblul de valori, concep]ii,
credin]e, obiceiuri istorice[te constituite \n cadrul unor grup`ri
sociale (popoare, na]iuni, clase, [.a.) [i transmise din genera]ie
\n genera]ie. Nu exist` ins, familie, colectivitate, institu]ie,
sau a[ez`m=nt care s` nu aib` nevoie de tradi]ie [i care s` nu [i-o
creeze. Acela[i lucru se poate petrece cu orice comunitate
religioas` mai ales dac` se stabilizeaz` \n forme de lung` durat`
(Nicolae, Mitropolitul Banatului, «Temeiurile |nv`]`turii
Ortodoxe», Timi[oara, 1981, p. 94).
Apar]in=nd vie]ii religioase, tradi]ia s-a n`scut odat` cu
cre[tinismul [i dìnuie ca via]` a Duhului \n Biseric`, sau ca
memorie vie a Bisericii. La baza acestei realit`]i st` faptul c`
revela]ia divin` s-a transmis mai \nt=i prin viu grai. M=ntuitorul
a propov`duit Evanghelia |mp`r`]iei [i nu a scris-o. Nici
Sfin]ilor Apostoli nu le-a poruncit Domnul s` scrie, ci s` propov`-
duiasc` Evanghelia [i \n aceast` form` s` atrag` la noua credin]`
pe cei ce doreau s` o primeasc` (Matei 28, 1920). Iar credin]a
vine din auzite, iar auzirea prin Cuv=ntul lui Dumnezeu (Romani
10, 17).
Apoi, nu tot ce a propov`duit M=ntuitorul [i Apostolii a fost
pus \n scris. Sunt \nc` [i alte multe c=te a f`cut Iisus, care dac`
s-ar fi scris una c=te una mi se pare c` nici \n lumea acesta n-ar
Capitolul doi
344
\nc`pea c`r]ile ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25). Este [tiut faptul c`
\mplinind porunca Domnului, to]i Apostolii au propov`duit
Evanghelia, dar nu to]i au scris cuv=ntul propov`duit. Pentru acest
motiv Cuv=ntul lui Dumnezeu \l g`sim p`strat [i \n Sf=nta
Tradi]ie, pe cale oral`. De pild`, Sf=ntul Apostol Pavel se refer`
la cuvintele Domnului Iisus c` mai bine este a da, dec=t a lua
(Fapte 20, 35). Aceste cuvinte nu le vom g`si scrise nicìeri \n
Noul Testament. Apostolul le spune \ns` ca pe o norm` de via]`
cre[tin` propov`duit` de M=ntuitorul [i prea bine cunoscut` de
cre[tini, de[i s-a p`strat doar pe cale oral`. Apoi, numele lui
Iannes [i Iambres nu sunt amintite \n nici o carte a Vechiului
Testament (vezi: II Timotei 3, 8). Sf=ntul Iuda aminte[te de cearta
diavolului cu arhanghelul Mihail pentru capul lui Moise (Iuda 1,
9; 14, 15), fapt neamintit de Vechiul Testament. Dup` cum vedem,
\ntre Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie exist` o leg`tur` organic`.
Ele reprezint` una [i aceea[i lucrare a Sf=ntului Duh. Doar forma
de redare este alta. Acela[i adev`r de credin]` este propov`duit
prin viu grai, sau este scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt. Dar
acela[i Duh \l inspir` pe Apostol [i c=nd propov`duie[te adev`rul
unic [i atunci c=nd \l scrie, \nc=t putem vorbi de caracterul
dumnezeiesc al Sfintei Tradi]ii Apostolice, \n aceea[i m`sur` \n
care vorbim de caracterul divin al Sfintei Scripturi. Sf=ntul
Apostol Pavel scrie tesalonicenilor: A[adar fra]ilor, sta]i ne-
clinti]i [i ]ine]i predaniile (tradi]iile) pe care le-a]i \nv`]at fie
prin cuv=nt, fie prin epistola noastr` (II Tesaloniceni 2, 15). E
vorba \n text de r=nduiala stabilit` de Apostol \n Biserica din
Tesalonic, mai \nt=i pe cale oral`, iar apoi c=nd s-au ivit probleme
pe care neput=ndu-le rezolva prin deplasare, s-a v`zut nevoit a le
scrie epistola. De obicei vedem c` sfera Sfintei Tradi]ii este mai
mare dec=t cea a Sfintei Scripturi. Sf=ntul Apostol Ioan
eviden]iaz` foarte clar aceast` realitate, c=nd scrie: multe av=nd
a v` scrie, n-am voit s` le scriu pe h=rtie [i cu cerneal`, ci
n`d`jduiesc s` vin la voi [i s` v` vorbesc gur` c`tre gur`, ca
bucuria noastr` s` fie deplin` (III Ioan 1, 12).
Ca [i Sf=nta Scriptur`, la fel Sf=nta Tradi]ie apar]ine Bisericii.
Aceasta este Trupul lui Hristos, iar credincio[ii \n parte,
m`dularele ei. Dumnezeu a \ntemeiat prin propov`duirea
cuv=ntului Apostolilor, Biserica. Mai departe, Apostolii au
statornicit \n via]a credincio[ilor buna r=nduial` [i convie]uirea
tuturor \n aceea[i lumin` a Duhului. Apostolul scrie clar \n acest
sens corintenilor ce \[i creaser` partide \ntre ei: Oare nu [ti]i c`
sunte]i templu al lui Dumnezeu [i c` Duhul lui Dumnezeu
locuie[te \n voi? Dac` va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe
Cateheze dogmatice
345
acela \l va strica Dumnezeu, pentru c` sf=nt este templul lui
Dumnezeu, care sunte]i voi (I Corinteni 3, 1617). Sf=ntul Irineu
(202) scria c` Duhul este chez`[ia nestric`ciunii, \nt`rirea
credin]ei noastre, scara de \n`l]are la Dumnezeu. Unde este Bise-
rica, acolo este [i Duhul lui Dumnezeu. Unde este Duhul lui Dum-
nezeu, acolo e [i Biserica [i plin`tatea harului. Iar Duhul este
adev`rul. Iar adev`rul lui Dumnezeu este unul singur, el nu poate
fi \mp`r]it. Poate fi transmis diferit, dar aceasta nu \nl`tur` Sf=nta
Tradi]ie, ci o confirm` [i o sus]ine.
Prin urmare, Sf=nta Tradi]ie se temeluie[te pe \ns`[i Tradi]ia
Apostolic` statornicit` \n Biserica lui Hristos de pretutindeni.
Apostolii \n[i[i ca martori ai lui Hristos, au avertizat c` vor ap`rea
erezii \n Biseric` pentru a se verifica credin]a multora (I Corin-
teni 11, 19). Sf=ntul Apostol Petru este \ngrijorat apoi c`
epistolele Sf=ntului Pavel sunt r`st`lm`cite de unii spre a lor
pierzanie (II Petru 3, 1516). De fapt \nc` pe timpul Apostolilor
au ap`rut \nv`]`turi gre[ite, care denaturau con[tiin]ele oamenilor.
De aceea Sf=ntul Apostol Pavel se vede chiar nevoit s` scrie
episcopului Timotei \ndemn=ndu-l st`ruitor [i prin el pe noi to]i,
s` fim cu luare aminte la cei ce \nva]` alt` \nv`]`tur` [i nu
cuvintelor celor s`n`toase ale Domnului nostru Iisus Hristos [i
\nv`]`turii celei dup` adev`rata credin]` (I Timotei 6, 3); ...O,
Timotee, p`ze[te ceea ce ]i s-a \ncredin]at, dep`rt=ndu-te de
de[artele vorbe lume[ti [i de \mpotrivirile [tiin]ei mincinoase
(I Timotei 6, 20); ...S` ai pild` cuvintele s`n`toase pe care le-ai
auzit de la mine, \n credin]a [i dragostea cea \ntru Hristos Iisus.
P`ze[te bunul \ncredin]at prin Duhul Sf=nt, care locuie[te \n noi
(II Timotei 1, 13); ...Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i te-ai
\ncredin]at, [tiind de la cine ai \nv`]at (II Timotei 3, 14); ...C`ci
va veni un timp, c=nd nu vor suferi \nv`]`tura cea s`n`toas`, ci
g=dil=ndu-[i auzul, \[i vor \ngr`m`di \nv`]`turi dup` poftele lor...
Tu \ns` fii treaz la toate, \ndur` rùl, f` lucru de evanghelism,
\ndeplinind des`v=r[it lucrarea ta (II Timotei 4, 35).
Cu aceea[i st`ruin]` i se adreseaz` Apostolul [i episcopului
Tit, l`sat de el \n Creta: Arat`-te pe tine \n toate ca pild` de
fapte bune, \n \nv`]`tur` neschimbare, \n cuviin]` (Tit 2, 7);
De omul eretic, dup` \nt=ia [i a doua pov`]uire, fere[te-te (Tit
3, 10).
Acum putem spune f`r` teama de a gre[i c` Sf=nta Scriptur`
a Noului Testament con]ine [i constituie parte a Sfintei Tradi]ii
apostolice. Noul Testament nu \ncremene[te \ns`, nu face s`
stagneze via]a Duhului \n Biseric`, ci r`m=ne un criteriu dup`
care se orienteaz` dinamismul sau progresul Tradi]iei apostolice,
Capitolul doi
346
impus de dinamismul [i de schimb`rile continue ale vie]ii. De
asemenea, se poate vorbi de un aspect static [i un aspect dinamic
al Sfintei Tradi]ii. Aspectul statornic al Tradi]iei const` \n ceea
ce Biserica a \nv`]at [i p`strat ca norm` de \nv`]`tur` [i via]`
divin`, descoperit` de Dumnezeu. Astfel putem vorbi [i de o
Sf=nt` Tradi]ie scris`. Prima Tradi]ie scris` am v`zut c` este Noul
Testament. Apoi, Tradi]ia apostolic` a fost fixat` de c`tre Biseric`
\n r`stimp de opt secole, \n lupt` cu tot felul de erezii [i schisme
care lezau adev`rul descoperit de Dumnezeu oamenilor spre
m=ntuirea lor. Astfel s-au format cele opt documente scrise ale
Sfintei Tradi]ii, care sunt:
1. Simbolul de credin]`
2. Cele 85 canoane apostolice
3. Defini]iile dogmatice ale celor [apte sinoade ecumenice
4. M`rturisirile de credin]` ale martirilor
5. Defini]iile dogmatice \mpotriva ereziilor
6. Scrierile Sfin]ilor P`rin]i
7. C`r]ile de slujb` ale Bisericii
8. M`rturiile istorice [i arheologice referitoare la credin]a
apostolic`.
Aspectul dinamic al Sfintei Tradi]ii alc`tuie[te Tradi]ia
bisericeasc`. Ea nu schimb` \ntru nimic \nv`]`tura (dogma) [i
morala l`sat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli, ci o dezvolt` \n
ea \ns`[i, raport=nd-o, dup` cum este firesc [i necesar, la
dinamismul continuu al vie]ii credincio[ilor. Progresul pentru
fiecare lucru, spune Vicen]iu de Lerini, \nseamn` dezvoltarea
acestui lucru \n sine \nsu[i. E cazul cu inteligen]a, cu [tiin]a, cu
\n]elepciunea; fiecare din acestea se dezvolt` numai \n felul
propriu. |n cazul religiei, dogma (\nv`]`tura de credin]`) se poate
dezvolta numai \n ea \ns`[i, adic` \n acela[i \n]eles. Astfel,
dezvoltarea [i progresul Sfintei Tradi]ii cunoa[te o amplificare
armonioas` prin diversele forme de tradi]ii cultice, sau
organizatorice, duhovnice[ti, potrivit evlaviei credincio[ilor \n
timp [i spa]iu diferit. Aceasta este tradi]ia bisericeasc`, care nu
contrazice Sf=nta Tradi]ie ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Pe l=ng`
aceasta, s-au format \ns` [i o mul]ime de obiceiuri devenite tradi]ii
locale, legate mai ales de cultul [i slujba de \nmorm=ntare, de
nunt` sau de botez, ca [i o mul]ime de s`rb`tori netipiconale.
Dac` unele din aceste obiceiuri devenite tradi]ii pot fi acceptate,
sau cel pu]in tolerate, sunt \ns` altele care constituie o adev`rat`
sminteal`, fiind impregnate de tot felul de exager`ri [i
supersti]ii, sau de forme bigote... Acestea sunt nocive [i trebuie
\ndep`rtate. De altfel M=ntuitorul \nsu[i a comb`tut falsitatea
Cateheze dogmatice
347
tradi]iei fariseilor care calc` porunca lui Dumnezeu (Matei 15,
3). Nenorocirea este c` foarte mul]i credincio[i necatehiza]i le
iau de bune, sau r`m=n numai la ele...

Ce este tradi]ia \n general? (Tradi]ia este ansamblul de valori,
obiceiuri, credin]e transmise din genera]ie \n genera]ie). Cei ce
resping Sf=nta Tradi]ie, au totu[i [i ei o tradi]ie? (Au o tradi]ie a
lor specific`, pe care [i-au creat-o ei, care \ns` nu le vine de la
M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli). Sf=nta Tradi]ie a fost \naintea
Sfintei Scripturi? (Da, fiindc` M=ntuitorul a propov`duit [i nu a
scris. La fel le-a poruncit [i au procedat la r=ndul lor [i Sfin]ii
Apostoli). Care este raportul dintre Scriptur` [i Tradi]ie?
(Scriptura face parte din Tradi]ie, fiind cel mai valoros docu-
ment scris al ei). Este Scriptura subordonat` cumva Tradi]iei?
(Nu este subordonat`, \ntruc=t Scriptura cuprinde cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului Duh, ea verific` Sf=nta
Tradi]ie). Constituie atunci o suprapunere? (Nu constituie o
suprapunere, ci o unitate dat` de unitatea Sf=ntului Duh care este
\n am=ndou` [i care le-a creat pe am=ndou`, fiindc` Apostolul
ca organ al revela]iei divine este inspirat de Duhul Sf=nt [i c=nd
scrie, dar [i c=nd comunic` prin viu grai acela[i adev`r de
credin]`). Cine asigur` aceast` unitate dintre Scriptur` [i Tradi]ie?
(Biserica asistat` de acela[i Duh Sf`nt). Ce reprezint` pentru
Biseric` Sf=nta Tradi]ie? (Via]a Duhului, sau memoria ei vie).
Care sunt formele \n care se prezint` Sf=nta Tradi]ie? (O form`
static`, redat` \n scris prin documentele Tradi]iei [i o form`
dinamic`, \n continu` mi[care, dezvoltare [i adaptare a vie]ii
Duhului la evlavia credincio[ilor). Dezvoltarea Tradi]iei bise-
rice[ti schimb` cumva Tradi]ia Apostolic`? (Nu o schimb` \ntru
nimic, ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Tocmai la aceasta a vegheat [i
vegheaz` Biserica). Sunt [i tradi]ii cu caracter religios
neconforme Tradi]iei Apostolice [i biserice[ti? (Sunt [i astfel de
tradi]ii, pe care Biserica le socote[te dùn`toare vie]ii duhov-
nice[ti [i piet`]ii credincio[ilor ei). Referitor la netemeinicia
obiec]iunilor aduse Sfintei Tradi]ii, la ce concluzie ajungem? (La
concluzia c` Scriptur a [i Tradi]ia se afl` \ntr-o unitate
indisolubil`, ca dou` organe ale aceleia[i Descoperiri divine).
Capitolul doi
348
V. Asocierea
Biserica une[te \n aceea[i via]` a Duhului Sf=nt Scriptura [i
Tradi]ia, \nc=t ele nu pot fi considerate ca dou` m`rimi a[ezate
una al`turi de alta, oarecum independent [i static. Ele sunt expresii
ale unei aceleia[i realit`]i mai ad=nci \n care ancoreaz` [i care
este marea [i via Tradi]ie cre[tin`, via]a \ns`[i a Bisericii \n
realitatea ei divin`, via]a \n care totul se cuprinde \ntr-un proces
al c`rui principiu este Duhul Sf=nt \nsu[i, sufletul care str`bate
\ntreg Trupul tainic al Domnului.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Tradi]ie este unul din
izvoarele Revela]iei divine, reprezent=nd via]a Duhului \n
Biseric`, prin adev`rul de credin]` care totdeauna, pretutindeni
[i de c`tre to]i a fost m`rturisit [i trìt spre m=ntuirea sufletului.
VII. Aplicarea
1. Dat fiind faptul c` Sf=nta Tradi]ie reprezint` Descoperirea lui
Dumnezeu, adev`rul de credin]` [i de via]` l`sat de M=ntuitorul
[i de Sfin]ii Apostoli pe care Biserica cea una, st=lpul [i temelia
adev`rului (I Timotei 3, 15) \l p`streaz` ne\ntinat ca pe o
comoar` de mare pre], credincio[ilor Bisericii le revine datoria
de a-i cunoa[te con]inutul [i de a o respecta al`turi de Sf=nta
Scriptur` ca pe un l`s`m=nt divin, aduc`tor de m=ntuire.
2. R`m=n=nd fideli Sfintei Tradi]ii ca Descoperire a lui Dum-
nezeu, credincio[ii vor r`m=ne \n acela[i timp statornici \nv`]`-
turii Bisericii, pe care o vor p`stra cu sfin]enie, nel`s=ndu-se
atra[i spre alte \nv`]`turi strìne.
3. Cultiv=nd duhul Sfintei Tradi]ii [i al tradi]iei biserice[ti,
credincio[ilor le revine datoria de a respecta \ntru totul
\ndrum`rile Bisericii privind respingerea falselor tradi]ii,
dùn`toare vie]ii duhovnice[ti.
4. Se va c=nta: Cu adev`rat mare este Taina cre[tin`t`]ii....
--
Cateheze dogmatice
Simbolul de credin]`
349
Particip=nd la Sf=nta Liturghie sau la oficierea unui Botez facem

[i m`rturisirea credin]ei noastre spre a ne exprima adeziunea la
m=ntuirea pe care ne-o ofer` Dumnezeu \n cadrul Sfintei
Euharistii, sau cu prilejul \ncre[tin`rii unui copil, care prin Botez
devine membru al Bisericii.
II. Anun]area temei

Credin]a pe care o m`rturisim este cuprins` \n Crez, sau \n
Simbolul de credin]` la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Simbolul de credin]` numit Niceo-Constantinopolitan, compus
din 12 articole reprezint` credin]a m`rturisit` de Biseric`, pe baza
formul`rii ei la primele dou` sinoade ecumenice, cel de la Nicea,
din 325, unde s-au fixat primele 7 articole ale Crezului, [i cel de
la Constantinopol, din anul 381, unde au fost formulate ultimele
5 articole. Con]inutul Simbolului de credin]` este urm`torul:
1. Cred \ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l Atot]iitorul, F`c`torul
cerului [i al p`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute.
2. {i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unul
n`scut care din Tat`l s-a n`scut, mai \nainte de to]i vecii; lumin`
din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat, n`scut,
nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin care toate s-au f`cut.
3. Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-a
pogor=t din ceruri [i s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara
Maria [i s-a f`cut om;
4. {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a
p`timit [i s-a \ngropat;
5. {i a \nviat a treia zi dup` Scripturi;
6. {i s-a suit la ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui;
7. {i iar`[i va s` vin` cu m`rire (slav`), s` judece viii [i
mor]ii; a C`rui \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it;
8. {i \ntr-Unul Duhul Sf=nt, Domnul de via]` F`c`torul Care
din Tat`l purcede; Cela ce \mpreun` cu Tat`l [i cu Fiul este
\nchinat [i m`rit (sl`vit), care a grìt prin prooroci;
9. {i \ntr-Una sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleasc` Biseric`;
Capitolul doi
350
10. M`rturisesc un Botez \ntru iertarea p`catelor;
11. A[tept \nvierea mor]ilor;
12. {i via]a veacului ce va s` fie. Amin.
Ce a determinat formularea primelor 7 articole ale Simbolului
de credin]` la primul sinod ecumenic? Faptul c` preotul Arie din
Alexandria sus]inea \nv`]`tura de credin]` gre[it`, spun=nd c`
Dumnezeu fiind mai presus de lume, nu putea intra \n contact cu
lumea. De aceea, El a creat din nimic \nainte de timp, nu din
ve[nicie, o fiin]` deosebit` de El, prin care a creat lumea,
universul. Acesta este Fiul, prima [i cea mai perfec]ionat` creatur`
a Tat`lui. Dac` \ns` Fiul nu este de o fiin]` cu Tat`l, ci este o
creatur` \n timp [i nu din ve[nicie, \nseamn` c` El nu este Dum-
nezeu [i atunci m=ntuirea noastr` este compromis`. Arie a fost
comb`tut de c`tre episcopul Alexandriei, Alexandru, care \l
excomunic` \n anul 323. Arie se refugiase \n Asia Mica, la
Cezarea, unde av=nd protector pe episcopul Eusebiu, prieten al
\mp`ratului, poate s`-[i difuzeze mai departe erezia. Pentru acest
motiv, primele [apte articole ale Simbolului de credin]` stabilesc
\nv`]`tura credin]ei de totdeauna a Bisericii, ar`t=nd c` Fiul este
de o fiin]` cu Tat`l; n`scut din veci din Tat`l [i nu creat \nainte
de timp, cum spunea Arie.
Ce a determinat formularea celorlalte cinci articole ale
Simbolului de credin]`? Faptul c` un episcop din Constantinopol,
pe nume Macedoniu, a emis erezia c` a[a cum Fiul este creatura
Tat`lui, Duhul Sf=nt este creatura Fiului. Duhul Sf=nt este
subordonat [i slujitor Tat`lui [i Fiului. Prin aceast` erezie este
negat` dumnezeirea Duhului Sf=nt. Sinodul al doilea ecumenic
din Constantinopol stabile[te la anul 381 c` Duhul Sf=nt este
Domnul de via]` f`c`torul, adic` este Dumnezeu adev`rat, care
purcede de la Tat`l [i c`ruia i se cuvine aceea[i m`rire ca Tat`lui
[i Fiului.

|n primele [apte articole ale Crezului \n cine m`rturisim credin]a
noastr` cre[tin`? (|n articolul 1 m`rturisim credin]a \n Dumne-
zeu Tat`l, iar \ncep=nd cu articolul 2 [i p=n` la articolul 7 m`rtu-
risim credin]a \n Dumnezeu Fiul). Ce m`rturisim despre Dum-
nezeu Tat`l? (C` este creatorul cerului [i al p`m=ntului, al lumii
v`zute [i nev`zute). Dar despre Dumnezeu Fiul? (C` este Fiul
lui Dumnezeu, c` s-a n`scut din Tat`l \nainte de veci; c` este
Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat; c` este de o fiin]`
cu Tat`l; c` \mpreun` cu Tat`l este creatorul lumii. Apoi m`rtu-
Cateheze dogmatice
351
risim c` s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i
din Fecioara Maria s-a f`cut om, asemenea nou`, pentru a ne
m=ntui prin moartea, \nvierea [i \n`l]area Sa la cer). Ce mai
spunem despre Fiul? C` va reveni \ntru m`rire ca judec`tor drept
al celor vii [i al celor mor]i [i c` va \ntemeia o \mp`r`]ie spiri-
tual` ve[nic`). Despre Duhul Sf=nt ce m`rturisim \n articolul opt?
(M`rturisim c` este Domn, adic` Dumnezeu c`ruia i se cuvine
aceea[i m`rire ca [i Tat`lui [i Fiului. Mai m`rturisim c` Duhul
purcede de la Tat`l [i c` este de via]` f`c`torul). |n articolul 9
formulat de sinodul II ecumenic din Constantinopol, \n ce m`r-
turisim \n continuare credin]a? (|ntr-o singur` Biseric` sf=nt`,
soborniceasc` [i apostoleasc`). Dar \n articolul zece? (Despre
Taina Botezului, [i prin aceasta despre Sfintele Taine). Dar \n
ultimele dou` articole? (Credin]a \n \nvierea mor]ilor [i \n via]a
ve[nic`).
Autoritatea Crezului este dat` de faptul c`, el fiind formulat
de c`tre dou` sinoade ecumenice, la care au participat to]i
episcopii Bisericii celei Una, reprezint` prin m`rturisirea lor,
credin]a de totdeauna a Bisericii, credin]` care pretutindeni a fost
aceea[i. El intr` \n tezaurul Bisericii ca un document al Sfintei
Tradi]ii, reprezent=nd memoria vie a Bisericii, via]a Duhului
Sf=nt \n Biseric`.
Pe de alt` parte, fiind formulat \ntr-un sinod ecumenic Bise-
rica \ntreag`, cea nedesp`r]it` asistat` de Duhul Sf=nt s-a
pronun]at, formul=nd adev`rul de credin]` cuprins \n Crez. De
aceea, spunem c` \nv`]`tura pe care o m`rturisim \n Simbolul de
credin]` constituie un \ndreptar al credin]ei noastre [i \n acela[i
timp o dogm`, adic` o Lege a credin]ei, un adev`r de credin]` ce
nu poate fi t`g`duit, ci trebuie crezut [i trìt \n via]a
duhovniceasc` a fiec`rui cre[tin. Astfel, oricine ar formula o
\nv`]`tur` de credin]` care nu este conform` cu cea m`rturisit`
\n Simbolul de credin]` s`v=r[e[te o erezie, adic` o abatere de la
\nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu spre m=ntuirea noastr`.
V. Asocierea
Reprezent=nd \nv`]`tura de pretutindeni [i de totdeauna a
Bisericii, Crezul \[i are originea \n m`rturisirea dreptei credin]e
de la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli. Astfel, m`rturisirea credin]ei
\n Sf=nta Treime [i \n Botez o avem ca porunc` a Domnului l`sat`
\nainte de \n`l]area Sa la cer: Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile
botez=ndu-le \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh
(Matei 28, 19). La fel, Sf=ntul Apostol Pavel m`rturise[te
Capitolul doi
352
adev`rata credin]` \n m=ntuirea ce ne-a venit prin Taina \ntrup`rii
Fiului lui Dumnezeu: Cu adev`rat mare este taina dreptei
credin]e (cre[tin`t`]i): Dumnezeu s-a ar`tat \n trup, s-a \ndreptat
\n Duhul, a fost v`zut de \ngeri, a fost propov`duit \ntre neamuri,
a fost crezut \n lume, s-a \n`l]at \ntru m`rire (I Timotei 3, 16).
Nu lipse[te \n m`rturisirea Apostolilor nici \nv`]`tura despre
Biseric`, ca Trup al lui Hristos (I Corinteni 12, 27) [i despre
credincio[i ca m`dulare \n parte, particip=nd fiecare la sfin]irea
vie]ii duhovnice[ti prin harul divin. La fel [i \nv`]`tura despre
via]a viitoare \[i are originea \n descoperirea f`cut` de M=ntui-
torul [i Sfin]ii Apostoli.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Simbolul de credin]`
reprezint` \nv`]`tura de credin]` descoperit` de Dumnezeu [i
formulat` de c`tre Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, \nv`]`tur`
cu privire la Sf=nta Treime [i la m=ntuirea noastr` \n Hristos [i
\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine.
VII. Aplicarea
V`z=nd importan]a pe care o prezint` Simbolul de credin]`, ca
sintez` a \nv`]`turii descoperit` de Dumnezeu [i formulat` de
Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, se impune datoria fiec`rui
cre[tin de a cunoa[te at=t con]inutul Crezului, spre a putea
m`rturisi credin]a cu voce tare \n cadrul Sfintei Liturghii, sau
c=nd cineva este chemat ca na[, \n numele fiului sù duhovnicesc;
c=t [i ad=ncirea \ntregii \nv`]`turi de credin]` cuprins` \n Crez,
spre a fi totdeauna gata de r`spuns oricui cere socoteal` de
credin]a noastr` (I Petru 3, 15).
Pe l=ng` cunoa[terea credin]ei sale, credinciosul este dator
s` o [i trìasc`, \mplinind-o prin fapte. F`r` fapte credin]a este
moart` (Iacob 2, 1920), asemenea pomului care nu aduce roade.
Nu este suficient, adic`, s` m`rturisim numai credin]a m=ntuirii
\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine, ci se impune s` [i
conlucr`m ne\ntrerupt cu harul divin, spre cur`]ia de p`cat [i
\nnoirea continu` \n bine. Nu oricine \mi zice mie: Doamne,
Doamne, arat` M=ntuitorul va intra \n \mp`r`]ia cerurilor,
ci cel ce face voia Tat`lui meu cel ce este \n ceruri (Matei 7, 21).
--
Cateheze dogmatice
Sf=nta Treime
353
La baza religiei st` credin]a [i leg`tura omului cu Dumnezeu.

C=nd m`rturisim credin]a [i leg`tura noastr` cu Dumnezeu? (C=nd
rostim Crezul sau Simbolul de credin]`). Ce anume m`rturisim
cu privire la Dumnezeu? (C` este Un singur Dumnezeu, Tat`l
atot]iitorul, creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute). Ce spunem
\n continuare? ({i \n unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumne-
zeu, unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte de to]i
vecii... Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-a
pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioara
Maria [i s-a f`cut om...). Fiindc` am f`cut pomenire de Duhul
Sf=nt, ce m`rturisim \n Crez, mai departe, despre El? ({i \ntru
Duhul Sf=nt, Domnul de via]` f`c`torul, care din Tat`l
purcede...).
II. Anun]area temei

Vedem de aici c` m`rturisindu-ne credin]a \n Dumnezeu, facem
pomenire de Dumnezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul
Sf=nt, adic` de Sf=nta Treime, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
C=nd spunem Dumnezeu \n]elegem Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt,
f`r` a fi \ns` vorba de trei dumnezei, ci de un singur Dumnezeu,
unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Aceasta \nseamn` c` fiecare
persoan` este o singur` fiin]`, o singur` voin]`, o singur` lucrare,
o singur` putere, o singur` autoritate. Aceast` realitate con]ine
un adev`r de credin]` [i o tain` ce nu poate fi \n]eleas` cu mintea
omeneasc` [i nici explicat` prin cuv=nt, oric=t de me[te[ugit ar
fi el. S-a \ncercat totu[i s` i se dea o interpretare, folosindu-se
asem`n`rile din lumea material`. Astfel s-a f`cut asem`narea cu
compozi]ia unei c`r`mizi format` din p`m=nt, ap` [i foc, \ntr-o
singur` unitate; sau cu arborele format din r`d`cin`, trunchi [i
coroan`; sau soarele format din disc, raze [i c`ldur`, sau cu
sufletul format din ra]iune, voin]` [i sim]ire. S-a f`cut apoi
asem`nare cu timpul format din trecut, prezent [i viitor sau cu
spa]iul format din lungime, l`]ime [i \n`l]ime. Aceste asem`n`ri
Capitolul doi
354
\ns` oric=t de interesante ar fi, nu reu[esc totu[i s` redea
ad=ncimea plin` de tain` a Sfintei Treimi. Cunoa[tem mai bine
Sf=nta Treime pe baza dovezilor pe care ni le ofer` descoperirea
lui Dumnezeu \nsu[i \n Sf=nta Scriptur`. Astfel, \n Vechiul Tes-
tament putem citi: {i s` facem om dup` chipul [i asem`narea
noastr` (Facerea 1, 26). Din aceast` exprimare la plural, vedem
c` este vorba de mai multe persoane. Aceast` expresie o putem
\nt=lni [i cu prilejul cre`rii primului om: {i a zis Domnul Dum-
nezeu: Iat` Adam s-a f`cut ca unul dintre noi (Facerea 3, 22),
sau cu prilejul amestec`rii limbilor la zidirea Turnului Babel:
Hai dar s` ne pogor=m [i s` amestec`m limbile lor, ca s` nu se
mai \n]eleag` unul cu altul (Facerea 11, 7). Avraam \nt=mpin=nd
pe cei trei oameni de la stejarul Mambri, le spune ca unuia singur:
Doamne, de am aflat har \naintea ta, nu ocoli pe robul tù
(Facerea 17, 19). Tot Sf=nta Treime este prezent` [i \n vedenia
Domnului Savaot de c`tre proorocul Isaia, care ne spune c`
Serafimii st`teau \naintea Lui... grìau unii c`tre al]ii: Sf=nt,
Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este tot cerul [i p`m=ntul de
m`rirea Lui (Isaia 6, 3). Aceast` expresie de trei ori Sf=nt, se
refer` tocmai la cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Dumnezeu
\n Vechiul Testament nu Se descopere \ns` at=t de des sub forma
Sfintei Treimi, pentru a se evita tendin]a poporului ales de a c`dea
\n politeism, confund=nd, la un moment dat, Sf=nta Treime cu
al]i zei.
Putem s` ne form`m credin]a mai clar` despre Sf=nta Treime,
urm=nd descoperirea pe care \nsu[i Fiul o face, [i pe care o g`sim
\n paginile Noului Testament. Astfel, \nc` de la z`mislirea Fiului
\n p=ntecele Sfintei Fecioare, ne apare imaginea Sfintei Treimi,
\n prezentarea Sfintei Evanghelii. Afl`m c` \ngerul \i spune
Fecioarei: Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui
prea\nalt te va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul care se na[te din
tine se va chema Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35). Apoi, la
Botezul Domnului, \nainte de \nceperea activit`]ii mesianice \n
lume, Fiul prime[te Botezul, iar glasul Tat`lui \l recunoa[te [i \l
recomand` lumii, \n timp ce Duhul Sf=nt apare \n chip de
porumbel (Matei 3, 1617). La desp`r]irea M=ntuitorului de
Sfin]ii Apostoli, cu prilejul \n`l]`rii Sale la cer, le d` acestora
porunca de a boteza pe cei ce aveau s` formeze Biserica Sa, \n
numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19).
Aceast` porunc` a Domnului r`m=ne pentru Apostoli [i pentru
ucenicii acestora, ca [i pentru Biserica cre[tin` de-a lungul
veacurilor o \nv`]`tur` de credin]` [i de via]`. Astfel, cu prilejul
Cincizecimii, Sf=ntul Apostol Petru \n cuv=ntul sù arat` c` pe
Cateheze dogmatice
355
acest Iisus l-a \nviat Dumnezeu, c`ruia noi to]i suntem martori.
|n`l]=ndu-se deci de-a Dreapta lui Dumnezeu [i lu=nd de la Tat`l
f`g`duin]a Sf=ntului Duh, l-a rev`rsat pe acesta, cum vede]i [i
auzi]i voi acum (Fapte 2, 32-33). La fel precizeaz` [i Sf=ntul
Apostol Ioan cu privire la Sf=nta Treime: C`ci trei sunt care
m`rturisesc \n cer: Tat`l, Cuv=ntul [i Duhul Sf=nt, [i ace[tia trei
una sunt (I loan 5, 4). Sf=ntul Apostol Pavel, binecuv=nteaz` pe
credincio[i tot \n numele Sfintei Treimi: Harul Domnului nos-
tru Iisus Hristos [i dragostea lui Dumnezeu Tat`l [i \mp`rt`[irea
Sf=ntului Duh s` fie cu voi cu to]i (II Corinteni 13, 13).
Referindu-ne la Persoanele Sfintei Treimi, spunem c` Dum-
nezeu Tat`l este nen`scut [i f`r` cauz`; Dumnezeu Fiul este n`scut
din veci din Tat`l, dup` cum ne spune Sf=nta Evanghelie: Care
nu din s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-a
n`scut (loan 1, 13); Pe Dumnezeu niciodat` nimeni nu L-a
v`zut. Cel unul n`scut, Fiul, care este \n s=nul Tat`lui acela a
spus... (Ioan 1,18). Fiul este de aceea[i fiin]` cu Tat`l: Eu [i
Tat`l una suntem (loan 10, 30); ...Ca s` cunoa[te]i [i s` crede]i
c` Tat`l este \n Mine [i Eu \n El (loan 10, 38).
Duhul Sf=nt este numit de via]` f`c`torul [i m=ng=ietor,
Duhul adev`rului, care de la Tat`l purcede (loan 15, 26),
des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului.
Privind activitatea distinct` a Persoanelor Sfintei Treimi \n
lume, dup` cum ne spune Cartea Sf=nt`, Tat`l este Creatorul [i
Proniatorul lumii, Fiul este M=ntuitorul [i Judec`torul, iar Sf=ntul
Duh este Sfin]itorul. El face vie lucrarea harului necreat al Sfintei
Treimi \n Biseric` [i \n lume.
Aceasta este \ns` numai o distinc]ie formal`, fiindc` \n fond
ac]iunea Sfintei Treimi este unitar`. Este vorba de un singur
Dumnezeu \n trei Persoane, care activeaz` \n comuniunea unit`]ii
[i armoniei des`v=r[ite a aceleia[i fiin]e. Dumnezeu este iubire
(I loan 4, 16) [i ca urmare, a[a cum spun P`rin]ii Bisericii, toate
le lucreaz` Tat`l, \n Fiul prin Duhul Sf=nt. Pentru a \n]elege
mai bine acest fapt, s` lu`m un singur exemplu: Am ar`tat c`
Tat`l este creatorul [i proniatorul lumii. Dar \n actul crea]iei apare
[i lucrarea Duhului, care se purta deasupra apelor (Facerea 1, 2),
precum [i Fiul, prin care toate s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu
s-a f`cut din tot ce s-a f`cut (loan 1, 3).

Vorbind despre Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt, putem cumva s`
consider`m c` ar fi vorba de trei dumnezei? (Nu putem vorbi de
Capitolul doi
356
trei dumnezei, ci de trei Persoane ale uneia [i aceleia[i fiin]e).
Cum s-ar putea explica aceasta? (Aceasta este o tain` ce nu poate
fi \n]eleas` [i explicat`. Noi o admitem [i o m`rturisim pe baza
descoperirii lui Dumnezeu, f`cut` de El \nsu[i prin cuv=ntul
Scripturii). Persoanele Sfintei Treimi sunt distincte \n privin]a
fiin]ei lor? (Nu sunt distincte sub aspectul fiin]ei. Au aceea[i
fiin]` \n trei Persoane distincte sub aspectul \nsu[irilor). Cum
vom putea \n]elege aceasta? (Aceasta r`m=ne o tain` de
nep`truns). Cum sunt Persoanele Sfintei Treimi \n unitatea
aceleia[i ac]iuni? (Sunt \ntr-o comuniune de iubire, \ntr-o unitate
de ac]iune, \nc=t, toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul, prin Duhul
Sf=nt).
V. Asocierea
De[i Sf=nta Treime este descoperit` \n Sf=nta Scriptur` \n mod
direct [i explicit, acest adev`r a fost \ns` intuit [i \n alte religii
dinaintea venirii M=ntuitorului. Aceasta r`m=ne o dovad` \n plus
c` Dumnezeu nu l-a l`sat \n p`r`sire pe om, oric`rui neam ar fi
apar]inut, ci \ntr-o oarecare form` a preg`tit toate neamurile pen-
tru primirea unui Salvator. To]i erau sub ap`sarea \nrobitoare a
aceluia[i p`cat str`mo[esc [i to]i aveau nevoie de M=ntuitor. A[a
se explic` faptul c` \nv`]`tura despre Sf=nta Treime o g`sim [i
la alte religii. Egiptenii, de pild` adorau un grup de trei zei: Osiris-
tat`l, Isis-mama [i Horus-fiul; indienii adorau zeitatea numit`
Trimurti, compus` din zeii: Brahma, Vi[nu [i Schiva; iar \n religia
vechilor greci, la Knosos, \n insula Creta au fost descoperite \n
Labirintul lui Minos legendarul rege zeu, trei mici coroane de
argil` \mpreunate prin piedestalul lor. Pe fiecare din ele este
a[ezat un porumbel ce \nchipuia cobor=rea celor trei.
VI. Generalizarea
M`rturisind credin]a \n Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n
Persoane, spunem c` Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut din
Tat`l \nainte de to]i vecii, iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l.
|n unitatea des`v=r[it` a fiin]ei, toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul,
prin Duhul Sf=nt.
VII. Aplicarea
1. Importan]a practic` pe care Biserica o acord` Sfintei Treimi o
vedem [i de acolo c` I-a r=nduit \n mod deosebit s`rb`toarea ei,
\n ziua a doua de Rusalii.
Cateheze dogmatice
357
2. Pe l=ng` aceasta re]inem [i \nsemnarea cre[tinului cu
semnul sfintei cruci, tot \n numele Sfintei Treimi, adic` \n
numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh.
3. Dac` harul m=ntuitor izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni se
transmite prin Sfintele Taine, toate cele [apte Sfinte Taine \ncep
cu binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi.
4. |n multe din rug`ciunile apropiate sufletelor credincio[ilor
este pomenit` Sf=nta Treime, iar una din ele se adreseaz` \n mod
--
direct Sfintei Treimi: Prea Sf=nt` Treime miluie[te-ne pe noi.
Doamne, cur`]e[te p`catele noastre; St`p=ne iart` f`r`delegile
noastre, Sfinte cerceteaz` [i vindec` neputin]ele noastre pentru
numele Tù.
Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu
Noi \l putem cunoa[te pe Dumnezeu at=t din revela]ia natural`,
c=t [i din descoperirea Sa supranatural`. |l putem cunoa[te pe
Dumnezeu cu ra]iunea luminat` de credin]`, c=t [i prin ad=ncul
trìrilor religioase, care ne asigur` [i ne \nt`resc necontenit
comuniunea cu El. Astfel, putem constata c` nu numai credin-
ciosul se ridic` spre cunoa[terea lui Dumnezeu, ci Dumnezeu
\nsu[i i se descopere [i \l ajut` prin harul Sù ca s`-L cunoasc`
[i s` intre \n comuniune cu El.
II. Anun]area temei

Pentru a \n]elege mai bine modul de cunoa[tere a lui Dumnezeu
[i de a intra \n comuniune cu El, trebuie s` cercet`m mai
\ndeaproape \nv`]`tura despre fiin]a [i atributele lui Dumnezeu.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` noi nu putem cunoa[te Fiin]a lui Dum-
nezeu. Ea este altceva dec=t fiin]a noastr`. Omul este chip al lui
Dumnezeu, nu fiin]` din fiin]a lui Dumnezeu. El are suflare
divin`, nu fiin]` divin`. Lumea sau crea]ia este [i ea altceva dec=t
fiin]a lui Dumnezeu. Dac` omul sau cealalt` crea]ie ar avea fiin]a
lui Dumnezeu, \nseamn` c` ar fi Dumnezeu, [i c` toat` lumea ar
Capitolul doi
358
fi numai Dumnezeu. De aceea, Cartea Sf=nt` ne spune despre
Dumnezeu c` singur are nemurire [i locuie[te \ntru lumina
neapropiat`, pe care nu L-a v`zut nimeni dintre oameni, nici nu
poate s`-L vad`, a C`ruia este cinstea [i puterea ve[nic` (I
Timotei 6, 16). Fiul \ntrupat \nsu[i ne comunic` acela[i adev`r
cu privire la fiin]a divin`: Pe Dumnezeu nimeni, niciodat` nu
L-a v`zut. Cel Unul-n`scut, Fiul care este \n s=nul Tat`lui, Acela
a spus (Ioan 1, 18).
Necunosc=nd fiin]a divin`, nu putem intra \n comuniune cu
ea, iar neput=ndu-ne \mp`rt`[i de ea, noi nu-i putem da nici un
nume. Deci referitor la fiin]a Sa, Dumnezeu este inaccesibil
omului, [i f`r` nume, sau mai presus de orice nume.
Pe de alt` parte, Cartea Sf=nt` ne arat` c` Dumnezeu se
apropie de credincio[i, intr` \n comuniune cu ei, descope-
rindu-li-se \n multe forme [i chipuri... (Evrei 1, 12). Astfel,
Dumnezeu iube[te crea]ia Sa at=t de mult, \nc=t pe Fiul Sù L-a
dat... (Ioan 3, 16). Duhul se roag` El \nsu[i \n sufletele credin-
cio[ilor cu suspine negrìte (Romani 8, 26).
V`z=nd \ns` c` fiin]a lui Dumnezeu nu se comunic`, ne
punem \ntrebarea: cine se comunic`?... Se comunic` cumva
Persoanele Sfintei Treimi, adic` Persoana Fiului sau a Duhului
Sf=nt? Nu este posibil` nici aceast` comunicare, fiindc` dac` ar
fi a[a, \nseamn` c` to]i ar deveni Duh Sf=nt, sau Hristos... Atunci
cum \l putem cunoa[te pe Dumnezeu [i cum putem intra \n
comuniune cu El?
S` vedem ce ne spune Cartea Sf=nt` \n acest sens: Am v`zut
pe de o parte c` pe Dumnezeu nimeni niciodat` nu L-a v`zut
(Ioan 1, 18), fiindc` locuie[te \ntru lumin` neapropiat` (I
Timotei 6, 16). Pe de alt` parte \ns`, Scriptura ne arat` c` cei cu
inima curat` vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8), c` cine iube[te
pe Fiul va avea p`rt`[ie cu Tat`l, vom veni la El [i loca[ la El
vom face (Ioan 14, 23), ne asigur` M=ntuitorul. La fel, Fiul lui
Dumnezeu \n`l]at la cer st` la u[a sufletului [i bate spre a fi
primit, iar cine va deschide, va avea p`rt`[ie cu El (Apocalipsa
3, 20).
Reprezent=nd Cuv=ntul lui Dumnezeu, \n Sf=nta Scriptur`
nu pot exista contraziceri. Ce vom zice totu[i despre aceste texte?
R`spunsul const` \n faptul c` atunci c=nd spunem c` nu-L
putem cunoa[te pe Dumnezeu [i nici nu putem avea p`rt`[ie cu
El, ne referim dup` cum am v`zut mai sus, la fiin]a Lui. C=nd
\ns` ne referim la posibilitatea cunoa[terii Lui [i la posibilitatea
p`rt`[iei cu El, ne referim la altceva dec=t la fiin]a Lui, [i anume,
la lucr`rile, sau energiile Lui, pe care le numim atribute.
Cateheze dogmatice
359
Prin aceste lucr`ri sau energii Dumnezeu se deschide c`tre
lume, c`tre crea]ie. Ele sunt darurile lui Dumnezeu c`tre lume.
De aceea, ele sunt infinite. Datorit` acestor infinit de multe lucr`ri
Dumnezeu poate primi infinit de multe nume, dup` numele
lucr`rilor Sale.
S` vedem \ns` mai \ndeaproape ce sunt atributele lui Dum-
nezeu. Atributele reprezint` manifestarea fiin]ei lui Dumnezeu
\n afar`. Datorit` faptului c` prin ele se stabile`te leg`tura sau
rela]ia cu lumea, cu crea]ia, ele au fost numite [i rela]ii (Sf=ntul
Grigorie Palama). |n acela[i timp, lucr`rile sau energiile divine
izvor`sc din fiin]a lui Dumnezeu, fiind \ns` distincte de fiin]a
Lui, fiindc` dup` cum am v`zut, fiin]a nu se poate comunica.
Pentru a \n]elege \ntr-o oarecare m`sur` acest fapt, s` ne
\nchipuim discul soarelui, care este altceva dec=t razele soarelui.
Nou` ni se comunic` razele. Cu discul soarelui nu putem intra \n
contact. Dar razele izvor`sc din discul soarelui. Dac` nu ar exista
discul soarelui, nu ar fi nici razele. Fiind deci distincte de disc,
razele soarelui nu sunt totu[i separate de el. |n felul acesta putem
spune c` lucr`rile sau energiile izvor`sc din fiin]a lui Dumnezeu
iradiaz` \n ele. Aceste lucr`ri sau energii alc`tuiesc slava
divin`, tocmai fiindc` \n ele iradiaz` fiin]a lui Dumnezeu. Iar
pentru a \n]elege mai bine ce este slava lui Dumnezeu, s` ne
amintim evenimentul schimb`rii la fa]a a Domnului, c=nd
Persoana Lui divin-uman` a fost \nconjurat` de str`lucire. Aceast`
lumin`, aceast` str`lucire este slava lui Dumnezeu. Slava este
prezen]a concret` a lui Dumnezeu \n crea]ie (Preot Prof. Dr.
Ioan Bria, «Dic]ionar de Teologie Ortodox`», Bucuresti, 1982,
p. 344).
Pe de alt` parte, energiile necreate care izvor`sc din fiin]a
lui Dumnezeu, se afl` din ve[nicie \n jurul Sfintei Treimi ca slav`
a Ei. Ele intr` \n lucrarea din afara Treimii atunci c=nd se con-
sider` necesar. De pild`, atotputernicia este din ve[nicie \n Dum-
nezeu ca slav` a Lui, dar ea se arat` \n afar` odat` cu crea]ia.
Milostenia sau \ndrumarea se arat` \n afar` odat` cu c`derea \n
p`cat [i cu necesitatea m=ntuirii. Aceste moduri diferite a
lucr`rilor lui Dumnezeu \n afara Treimii, le putem vedea [i de-
duce din lumea \nconjur`toare, prin ra]iunea luminat` de credin]`.
Ele sunt atributele lui Dumnezeu [i \n determinarea lor se por-
ne[te de la efect la cauz`. De pild`, v`d c` \n lume exist` bun`tate,
dreptate, iubire. |mi dau seama c` acestea trebuie s` vin` de
undeva; dar nu de oriunde, ci din Dumnezeu, pentru c` El este
\nceputul [i cauza pentru care ele exist`. Acestea devin astfel
numiri sau atribute ale lui Dumnezeu, \ntruc=t nu-L putem numi
Capitolul doi
360
dup` fiin]a Sa. Astfel spunem c` Dumnezeu este Bun`tate,
Dreptate, Iubire...
Pentru a putea \n]elege mai bine atributele lui Dumnezeu, le
\mp`r]im \n trei p`r]i: naturale, logice [i morale.
Atributele naturale sau fizice scot \n eviden]` puterea lui Dum-

nezeu. Noi le deducem din lumea \nconjur`toare [i spunem c`
Dumnezeu nu este ceea ce noi vedem c` este lumea, sau c` El are
numiri \n contrast cu cele pe care noi le \nt=lnim. Astfel, \n lume
toate \[i au o cauz`, o origine. Dumnezeu \ns` nu este cauzat de
nimeni [i de nimic. El exist` prin Sine \nsu[i, \n timp ce noi ne
dator`m existen]a altora. Acest atribut al lui Dumnezeu, prin care
spunem c` El exist` prin Sine \nsu[i \l numim aseitate. Apoi
vedem c` \n lume predomin` materia, [i atunci spunem c` Dum-
nezeu este nematerial, adic` spiritual, atribuindu-I astfel spiritu-
alitatea: Dumnezeu este duh (Ioan 4, 24). Vedem apoi c` \n
lume totul este m`rginit [i relativ, c` totul apare [i se desf`[oar`
\n timp [i spa]iu, c` toate sunt trec`toare, schimb`toare [i cu
puteri limitate. |n contrast cu toate acestea atribuim lui Dumne-
zeu nem`rginirea [i absolutul; supraspa]ialitatea, netemporalul,
sau \ntr-o form` pozitiv`: atotprezen]a,ve[nicia, atotputernicia.
Atributele logice sau intelectuale scot \n eviden]` \n]elepciunea

lui Dumnezeu. {i la om putem \nt=lni \n]elepciune, dar la om
este limitat` [i relativ`. La Dumnezeu ea este auto\n]elegere, sau
atot[tiin]`.
Atributele morale eviden]iaz` des`v=r[irea lui Dumnezeu. Ele

sunt asem`n`toare virtu]ilor pe care le f`ptuim [i noi, dar la Dum-
nezeu ele sunt des`v=r[ite, oferindu-ne un model care permanent
ne cheam` s` cre[tem \n s`v=r[irea lor. Acestea sunt: sfin]enia,
dreptatea, iubirea, bun`tatea.
Pe de alt` parte, pentru a putea noi \n]elege atitudinea lui
Dumnezeu fa]` de noi [i modul de a intra \n comuniune cu El,
Scriptura \l nume[te duh (Ioan 4, 24) [i iubire (I Ioan 4, 20).
Pentru a putea apoi \n]elege cu mintea noastr` limitat` pe Dum-
nezeu care nu are limite, Sf=nta Carte \l prezint` sub form`
omeneasc`, adic` sub form` antropomorfic`. Pentru a ne face,
de pild`, s` \n]elegem c` Dumnezeu este mai presus de orice
spa]iu, profetul ia imagini din ceea ce noi vedem [i cunoa[tem:
Cerul este tronul meu [i p`m=ntul a[ternut picioarelor mele,
zice Domnul (Isaia 66, 1).
Cateheze dogmatice
361
Putem noi cunoa[te pe Dumnezeu dup` fiin]a Sa? (Nu-L putem
cunoa[te). De ce? (Fiindc` nu ne-a descoperit fiin]a Sa. Ea este
incapabil` posibilit`]ii de cunoa[tere a omului). Dar cum \l putem
noi cunoa[te pe Dumnezeu? (Dup` energiile, sau lucr`rile Sale
numite atribute). Care este raportul fiin]ei divine cu atributele?
(Ele izvor`sc din fiin]a divin`, iar fiin]a iradiaz` \n ele. Prin ele
fiin]a se manifest` \n afar`, intr` \n rela]ie cu lumea, cu crea]ia.
Deci \ntre fiin]` [i atribute exist` distinc]ie, nu separa]ie). Iradiind
din fiin]`, dar fiind distincte de ea, cum le numim? (Slav` divin`).
Care sunt caracteristicile acestor lucr`ri? (Ele sunt necreate [i
ve[nice ca fiin]a \ns`[i). Cum putem intra \n comuniune cu
Persoanele Sfintei Treimi? (Nu putem intra \n comuniune cu fiin]a
divin`, fiindc` fiin]a se comunic` numai \n unitatea Persoanelor,
nu [i \n afar`. Intr`m \n comuniune prin aceste energii necreate.
De aceea spunem c` omul se poate \ndumnezei dup` har [i nu
dup` fiin]a lui Dumnezeu). Cum putem noi ajunge la cunoa[terea
lucr`rilor lui Dumnezeu? (Descoperindu-le din crea]ie prin
ra]iunea luminat` de credin]`, sau ridic=ndu-ne prin trìrea
duhovniceasc` la sim]irea lor). Cum le putem deduce prin ra]iune?
(Le deducem ca de la efect la cauz`). Concret vorbind, \n c=te
p`r]i putem \mp`r]i atributele lui Dumnezeu? (|n trei p`r]i: natu-
rale (fizice), logice [i morale).
V. Asocierea
Vorbind despre atributele lui Dumnezeu trebuie s` le deosebim
de \nsu[iri, sau de propriet`]i. Am v`zut c` atributele sunt numiri
date lucr`rilor lui Dumnezeu \n afara fiin]ei, reprezent=nd
prezen]a Sa \n crea]ie. |nsu[irile, sau propriet`]ile se refer` la
ceea ce Persoanele Sfintei Treimi au specific \n unitatea aceleia[i
fiin]e divine. Astfel, Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut, Duhul
Sf=nt purcede. Deci, nena[terea, na[terea [i purcederea sunt
\nsu[iri sau propriet`]i. Pe de alt` parte, trebuie s` deosebim
atributele lui Dumnezeu, de predicatele Sale. Prin predicate,
Dumnezeu este subiectul lucr`rilor \n afar`. Adic`, El este
Creatorul, M=ntuitorul [i Sfin]itorul lumii.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vedem c` Dumnezeu nu se comunic` prin fiin]`,
ci prin energiile, sau lucr`rile Sale c`tre lume, numite atribute,
care sunt distincte de fiin]`, dar nu separate de ea. Ele reprezint`
Capitolul doi
362
slava lui Dumnezeu [i le deducem ca de la efect la cauz` prin
ra]iunea luminat` de credin]`, sau prin \ns`[i descoperirea lor
expres` f`cut` de Sf=nta Scriptur`.
VII. Aplicarea
Am v`zut c` atributele morale ale lui Dumnezeu scot \n eviden]`
--
iubirea, dreptatea [i sfin]enia des`v=r[it` a lui Dumnezeu. Aceste
atribute care ne arat` des`v=r[irea lui Dumnezeu reprezint` pen-
tru credincio[i un model [i o chemare de a fi [i noi des`v=r[i]i ca
Dumnezeu (Matei 5, 48).
Dumnezeu Tat`l
Simbolul de credin]` sau Crezul, pe care \l auzim cu to]ii rostin-
du-se \n special \n cadrul Sfintei Liturghii [i cu prilejul oficierii
Tainei Sf=ntului Botez, ne prezint` \nv`]`tura despre Sf=nta
Treime, despre Biseric`, despre Sfintele Taine [i despre via]a
viitoare.
Astfel, \n primul articol m`rturisind credin]a \ntr-unul Dum-
nezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al p`m=ntului, al
tuturor celor v`zute [i nev`zute.
II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` \nv`]`tura despre Dumnezeu Tat`l.
III. Tratarea
Pe Dumnezeu Tat`l \l cunoa[tem din paginile Sfintei Scripturi a
Vechiului [i Noului Testament, din multiplele forme \n care a
binevoit s` ni se descopere. |l cunoa[tem de la facerea lumii ca
un P`rinte bun [i iubitor, care a adus toat` crea]ia de la nefiin]`,
la fiin]`. Apoi \l cunoa[tem [i ca un P`rinte drept, care pedepse[te
p`catul [i pe f`ptuitor, dar care r`m=ne milostiv fa]` de crea]ia
Sa [i \n special fa]` de om, coroana crea]iei Sale, pe care ne\ncetat
l-a preg`tit pentru primirea unui M=ntuitor, care s`-l izb`veasc`
din p`cat [i din moarte.
Cateheze dogmatice
363
Noi m`rturisim credin]a despre Dumnezeu Tat`l \n unitatea
Sfintei Treimi, unde aceea[i fiin]` divin` se afl` \n mod real [i
distinct \n fiecare Persoan`. |n acela[i timp, Persoanele au \nsu[iri
interne, sau propriet`]i interne. Dumnezeu Tat`l este fiin]` divin`
\n sine, f`r` \nceput [i neprimit` de la nimeni. Av=nd via]a \n
sine, Dumnezeu Tat`l nu are nici \nceput, nici cauz`, fiind \ns`
cauza oric`rei existen]e. De aceea, noi numim prima Persoan` a
Sfintei Treimi, Tat`, fa]` de cea de a doua, care, fiindc` este
n`scut`, se nume[te Fiu. Fa]` de celelalte dou` Persoane, Tat`l
posed` \nsu[irea intern` de a fi nen`scut.
M`rturisind credin]a \n prima Persoan` a Sfintei Treimi, o
numim Tat`, fiindc` Fiul, care este din Tat` ne-a f`cut-o
cunoscut`. El ne-a spus c` \n modul de exprimare [i de \n]elegere
omeneasc`, primei Persoane a Treimii i se cuvine numele de Tat`.
Dac` Fiul i-a spus Tat`, fiindc` El este Fiu, putem [i noi s`-i
spunem Tat`, fiindc` [i noi suntem crea]ia Lui, primind via]a [i
existen]a de la El. {i \n mod firesc, cel care prime[te via]a [i
existen]a de la cineva este numit fiu, iar cel care d` via]a este
numit tat`, sau p`rinte (sau p`rin]i), iar ac]iunea de a aduce la
existen]` o fiin]` vie o numim na[tere. A[a c` orice fiu este n`scut,
fiindc` prime[te via]a [i existen]a de la p`rin]i. |n felul acesta,
prima Persoan` a Sfintei Treimi este Tat` pentru cea de a doua.
Tocmai de aceea, Persoana a doua o numim Fiu. C=nd \ns` vorbim
de faptul c` Tat`l na[te pe Fiul, lucrurile nu se petrec dup` modul
\n care ele se desf`[oar` \n lumea creat`. Fiul este Dumnezeu
adev`rat, de o fiin]` cu Tat`l. Na[terea Lui nu este \n timp, ca a
noastr`, ci din ve[nicie. Nu era adic` un timp \n care Fiul s` nu
fi existat. Apoi, Fiul nu prime[te numai o parte din fiin]a Tat`lui,
cum este la oameni, ci toat` fiin]a Tat`lui. Comunic=nd integral
fiin]a, Tat`l nu pierde nimic. Neput=nd face asem`nare cu ceea
ce se petrece \n fiin]a [i existen]a noastr`, spunem c` prima
Persoan` a Treimii este Tat` pentru cea de a doua numit` Fiu.
Av=nd aceea[i natur`, prima Persoan` a Treimii este Tat` pentru
Fiul \n mod propriu. Noi \ns` nu avem aceea[i natur` cu Dumne-
zeu Tat`l, de aceea pentru noi Dumnezeu este Tat` \n mod
impropriu. Ne este adic` Tat`, fiindc` ne-a adus din nefiin]` la
fiin]` [i fiindc` permanent din iubire vegheaz` la via]a noastr`,
iar noi putem intra \n comuniune cu El, ca [i cu P`rintele nostru.
A[adar, Fiul nume[te pe Dumnezeu Tat` \n chip propriu, fiindc`
[i Fiul este Dumnezeu. Este ca [i cum s-ar numi pe sine Dumne-
zeu. |i spune \ns` Tat`, tocmai pentru a indica distinc]ia ca
Persoan` [i \nsu[irea Lui de a fi n`scut din veci din Tat`l. Noi
numim pe Dumnezeu Tat`, mai ales fiindc` Fiul ne-a \nv`]at
Capitolul doi
364
aceasta. Atunci c=nd ne rug`m \i spunem: Tat`l nostru. Fiul
ne-a \ndemnat apoi s` s`v=r[im totdeauna faptele pe care Tat`l
nostru le face fa]` de noi, ar`t=nd astfel c` suntem cu adev`rat
fiii Lui (Matei 5, 16). Nu numai c` ne-a \nv`]at, dar s-a [i rugat
El \nsu[i Tat`lui, ca s` ne ajute [i nou` s`-L cunoa[tem ca Tat`l
nostru (Ioan 17, 3), [i permanent se roag` (Romani 8, 34) ca
mijlocitor c`tre Tat`l (I Timotei 2, 59) ca astfel s` putem fi \n
comuniune ne\ntrerupt` cu Tat`l. La fel [i lucrarea Sf=ntului Duh
\n via]a noastr` este de a ne conduce permanent spre a-L cunoa[te
pe Fiul [i prin Fiul s` avem apropiere la Tat`l (Efeseni 2, 12), ca
la P`rintele nostru, iar noi s` ne recunoa[tem calitatea de fii ai
Lui: |nsu[i Duhul m`rturise[te \mpreun` cu duhul nostru c`
suntem fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 1417).
Pe l=ng` faptul c` noi ne recunoa[tem ca fii ai Tat`lui, \n
Crez mai m`rturisim despre Dumnezeu Tat`l c` este Atot]iitorul
[i f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute.
C=nd spunem Atot]iitorul \n]elegem c` El le ]ine pe toate,
adic` toate au ap`rut la via]` [i la existen]` prin voin]a [i puterea
Lui [i c`, El se \ngrije[te de buna desf`[urare a vie]ii. Dumnezeu
Tat`l este deci cauza oric`rei existen]e, El \ns` neav=nd o cauz`
a existen]ei Sale. Dumnezeu Tat`l este creatorul lumii nev`zute,
adic` a fiin]elor spirituale, sau a netrupe[tilor puteri. Acestea
sunt \ngerii. Ca [i creaturi ale lui Dumnezeu, ei au ap`rut \n timp,
dar au existen]` ve[nic`, bucur=ndu-se ne\ncetat de via]a pe care
Creatorul lor le-a d`ruit-o. Lumea v`zut` este tot ceea ce
reprezint` materia, adic` p`m=ntul cu tot ce este pe el [i astrele.
Lumea v`zut` a fost creat` de Dumnezeu prin cuv=nt [i \n timp.
Nu a fost creat` perfect`, ci perfectabil`. Omul, creat dup` chipul
[i asemanarea lui Dumnezeu (Facerea 1, 26) este a[ezat de
Creatorul sù ca st`p=n al lumii v`zute, av=nd menirea de a fi
\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu (I Corinteni 3, 9), la des`v=r-
[irea ei. Tat`l atot]iitorul nu numai c` a creat lumea pe care o
vedem, dar \i [i poart` de grij`, ca s`-[i \mplineasc` menirea
pentru care a fost creat`, acord=ndu-i toate darurile Sale (Iacob
1, 17). Aceast` purtare de grij` fa]` de crea]ie se nume[te pronie,
sau providen]` divin`. De aceea spunem c` Dumnezeu Tat`l este
creatorul [i proniatorul lumii. M=ntuitorul \nsu[i \l nume[te pe
Tat`l Domn al cerului [i al p`m=ntului (Matei 11, 25), asigu-
r=ndu-ne c` Tat`l nostru cel ceresc [tie de ce avem noi nevoie
(Matei 6, 3132). Prin purtarea de grij` a lui Dumnezeu \ntreaga
crea]ie r`m=ne \n via]` [i \[i \mpline[te menirea pentru care a
fost creat`.
Cateheze dogmatice
365
Din cele de mai sus rezult` c` noi numim pe Dumnezeu Tat`
\n chip impropriu, fiindc` Dumnezeu Tat`l nu este de aceea[i
natur` cu noi, iar \n ordinea fireasc` a vie]ii p`rin]ii au aceea[i
natur` cu fiii. Numai cea de a doua Persoan` a Sfintei Treimi
poate fi numit` Fiu \n mod propriu. Dar faptul c` \l numim pe
Dumnezeu Tat` \nseamn` prin aceasta o recunoa[tere a faptului
c` de la El avem via]a [i existen]a, precum [i faptul c` El se
\ngrije[te de creatura Sa spre a-[i putea \ndeplini menirea pentru
care a fost creat`. Altfel spus, noi \l putem numi pe Dumnezeu
Tat`l nostru, deoarece El este creatorul [i proniatorul lumii [i al
nostru.
V. Asocierea
|n alt` ordine de idei re]inem faptul c` Persoanele Treimii posed`
aceea[i fiin]` divin` \n mod real [i distinct. Av=nd aceea[i fiin]`,
Ele au [i aceea[i lucrare. Fiind ve[nice [i egale, la orice lucrare
a Tat`lui particip` [i Fiul [i Duhul Sf=nt. Astfel, crea]ia este
adus` la existen]` prin voin]a [i puterea Tat`lui. Dar [i Duhul
se purta deasupra apelor (Facerea 1,2) ca s` aduc` ordinea [i
via]a. Aceasta nu \nseamn` c` Tat`l nu ar fi putut des`v=r[i singur
lucrarea hot`r=t`, ci de aici vedem c` Dumnezeu lucreaz` totul
\n Treimea Persoanelor. Tot astfel [i m=ntuirea porne[te din
iubirea [i hot`r=rea Tat`lui; este s`v=r[it` de Fiul [i des`v=r[it`
de Duhul Sf=nt, nu separat \ns`, ci \mpreun` Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf=nt.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult` c` Dumnezeu Tat`l este Dumnezeu
adev`rat, de o fiin]` cu Fiul [i cu Duhul Sf=nt. El este nen`scut
[i reprezint` cauza na[terii Fiului [i a purcederii Duhului Sf=nt,
fiind originea oric`rei existen]e.
VII. Aplicarea
Referitor la via]a duhovniceasc` a credincio[ilor re]inem mai
multe aspecte:
1. Ca unii care ne numim fii, cinstim pe Tat`l \n unitatea
Treimii celei nedesp`r]ite, adres=ndu-i rug`ciuni de cerere, de
laud` [i de mul]umire, ori de c=te ori g=ndul [i sim]irea noastr`
se \ndreapt` c`tre Dumnezeu.
Capitolul doi
366
2. Credincio[ii dovedesc cel mai bine c` sunt fiii Tat`lui,
dac` \n via]a lor s`v=r[esc binele dup` modelul Lui. |n felul
acesta, \ntreaga vie]uire cre[tineasc` devine o pream`rire adus`
Tat`lui de c`tre fiii Sì: A[a s` lumineze lumina voastr` \naintea
oamenilor, \nc=t v`z=nd ei faptele voastre cele bune, s`
pream`reasc` pe Tat`l vostru cel din ceruri (Matei 5, 16).
3. Neostenind pe drumul virtu]ii, via]a duhovniceasc` a
--
credincio[ilor trebuie s` fie \ntr-o continu` cre[tere, av=nd ca
]int` asem`narea cu P`rintele ceresc, dup` \ndemnul M=ntuito-
rului. Fi]i des`v=r[i]i, precum [i Tat`l vostru cel din ceruri este
des`v=r[it (Matei 5, 48).
Crearea lumii
Care este primul articol al Simbolului de credin]`? (Cred
\ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al
p`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute). Ce rezult` din
aceast` m`rturisire de credin]` cu privire la Dumnezeu? (C` exis-
t` un singur Dumnezeu [i c` El este creatorul lumii v`zute [i
nev`zute).
II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` ne vom referi tocmai la crearea lumii v`zute
[i nev`zute.
III. Tratarea
Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne arat` c` Dumnezeu este
creatorul a tot ce exist` [i c` toate au fost aduse la existen]` prin
voin]a [i atotputernicia Lui. Astfel, din cartea Facerii afl`m c`
la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i p`m=ntul. Crea]ia lui
Dumnezeu este numit` lume, [i cunoa[tem c` la \nceput a creat
Dumnezeu cerul, adic` lumea spiritual`, pe care nu o putem
vedea, [i apoi a creat p`m=ntul, adic` lumea material`, pe care
o vedem [i \n care ne desf`[ur`m via]a trupeasc`. Lumea nev`zut`,
a fiin]elor spirituale, sau a netrupe[tilor puteri, creat` de Dum-
nezeu mai \nt=i, este cea a \ngerilor. Din paginile Vechiului [i
Cateheze dogmatice
367
Noului Testament \i cunoa[tem pe \ngeri ca netrupe[ti [i
nemuritori (Luca 20, 36). Ei sunt duhuri, slujitori lui Dum-
nezeu, ca unii care primesc lumin` din lumina lui Dumnezeu [i
astfel lumineaz` [i ei asemenea ca para focului (Psalmul 103,
5). Ca duhuri slujitoare \ngerii sunt trimi[i ca s` slujeasc`
pentru cei ce vor fi slujitorii m=ntuirii (Evrei 1, 14). Aduc=nd
necontenit` slav` lui Dumnezeu, \ngerii \i v`d pururea fa]a
(Matei 18, 10), afl=ndu-se astfel \n fericirea nepieritoare a
comuniunii cu Dumnezeu.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` fiin]ele cere[ti se afl` \ntr-o
ierarhie, \mp`r]i]i \n tronuri, domnii, \ncep`torii, st`p=niri
(Coloseni I, 16). Un Sf=nt P`rinte indic` nou` cete ale fiin]elor
cere[ti, \mp`r]ite la r=ndul lor \n c=te trei cete. Din prima ceat`
fac parte serafimii cu [ase aripi, heruvimii cu mul]i ochi [i
tronurile cele prea sfinte. A doua ceat` este a domniilor, a
puterilor [i a st`p=nirilor; iar \n cea din urm` ceat` intr`
\ncep`toriile, arhanghelii [i \ngerii.
Toate fiin]ele cere[ti au fost create de Dumnezeu bune. Av=nd
\ns` voie liber`, Lucifer din m=ndrie, vr=nd s` devin` mai mare
dec=t Creatorul sù, se desparte de comuniunea lui Dumnezeu
\mpreun` cu ceata lui, devenind \ngeri rì. Ace[tia se numesc
diavoli. Fiind invidio[i asupra omului, \i pericliteaz` mereu
m=ntuirea [i fericirea, dar numai c=t Dumnezeu le \ng`duie. Prin
moartea [i \nvierea Sa, M=ntuitorul a biruit puterea diavolului
asupra omului, iar pe \ngerii care nu [i-au p`zit vrednicia, ci au
p`r`sit loca[ul lor, i-a pus la p`strare sub \ntuneric, \n lan]uri
ve[nice, spre judecata zilei celei mari (luda 1, 6).
Referitor la lumea v`zut`, Sf=nta Carte ne arat` c` Dumne-
zeu a adus-o la existen]` \n [ase zile. Lumea nu a fost creat`
dintr-o alt` materie existent` mai \nainte, ci a fost creat` din
nimic, prin cuv=ntul, voin]a [i atotputernicia lui Dumnezeu.
Cele [ase zile ale crea]iei sunt urm`toarele:
|n prima zi a creat Dumnezeu lumina, ca element esen]ial
al vie]ii care va urma.
|n ziua a doua a creat t`ria, adic` atmosfera, ceea ce numim
noi cer.
|n ziua a treia a desp`r]it uscatul de ape [i a f`cut apoi ca
uscatul s` rodeasc` vegeta]ie.
|n ziua a patra a creat lumin`torii.
|n ziua a cincea a creat vie]uitoarele din aer [i din ap`.
|n ziua a [asea a creat vie]uitoarele care se t=r`sc, precum
[i toate animalele s`lbatice [i domestice. Iar la sf=r[itul crea]iei,
Capitolul doi
368
ca o \ncununare a ei, l-a f`cut Dumnezeu pe om, dup` chipul [i
asem`narea Sa, ca st`p=n al \ntregii crea]ii v`zute.
De aici vedem c` lumea nev`zut` a fost creat` \naintea lumii
v`zute. Lumea nev`zut` a fost creat` \ntr-o singur` faz`,
organizat` de la \nceput, pe c=nd crearea lumii v`zute a fost f`cut`
\n dou` faze. Astfel, \n prima zi, \n a doua zi, ca [i desp`r]irea
uscatului de ape \n cea de a treia zi, o putem socoti prima faz` a
crea]iei, [i anume crea]ia neorganizat`. Iat` m`rturia Scripturii:
{i p`m=ntul era netocmit [i gol... {i a zis Dumnezeu: s` fie
lumin`, [i a fost lumin`. {i a v`zut Dumnezeu c` este bun` lu-
mina [i a desp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric... {i a zis Dum-
nezeu: s` fie o t`rie prin mijlocul apelor [i s` despart` ape de
ape. {i a fost a[a... {i a desp`r]it Dumnezeu apele de sub t`rie,
de apele de deasupra t`riei. T`ria a numit-o Dumnezeu cer [i a
v`zut Dumnezeu c` este bine a[a... {i a zis Dumnezeu s` se adune
apele cele de sub cer la un loc [i s` se arate uscatul... Uscatul l-a
numit Dumnezeu p`m=nt, iar adunarea apelor a numit-o m`ri
(Facerea 1, 210). Dup` aceast` faz` a crea]iei primare neorg-
anizate, urmeaz` faza de organizare a celor create. Astfel,
remarc`m mai \nt=i distinc]ia sau separa]ia f`cut` atunci c=nd a
desp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric, ape de ape, f`c=nd t`ria
prin mijlocul lor, iar apoi desp`r]irea uscatului de ape. Faza de
organizare a crea]iei \ncepe cu partea a doua a zilei a treia, odat`
cu apari]ia vegeta]iei, [i continu` cu crearea lumin`torilor, a
vie]uitoarelor din ape, din aer [i de pe uscat, [i termin=nd cu
crearea omului. Acum apare podoaba, armonia, frumuse]ea
crea]iei lui Dumnezeu, adic` cosmosul. Iat` cum ne prezint`
Sf=nta Carte opera de organizare a crea]iei: Apoi a zis Dumne-
zeu s` dea din sine p`m=ntul verdea]`; iarb` cu s`m=n]` \ntr-\nsa,
dup` felul [i asem`narea ei, [i pomi roditori, care s` dea rod cu
s`m=n]` \n sine, dup` fel... {i a zis Dumnezeu: s` fie lumin`torii
pe t`ria cerului ca s` lumineze pe p`m=nt, s` despart` ziua de
noapte [i s` fie semne ca s` deosebeasc` anotimpurile, zilele [i
anii... Apoi a zis Dumnezeu: s` mi[une apele de viet`]i, fiin]e cu
via]` \n ele [i p`s`ri s` zboare pe p`m=nt, pe \ntinsul t`riei ceru-
lui. {i a fost a[a. Apoi a zis Dumnezeu: s` scoat` p`m=ntul fiin]e
vii dup` felul lor. {i a fost a[a. {i a zis Dumnezeu: s` facem om
dup` chipul [i asem`narea noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii,
p`s`rile cerului, animalele domestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc
pe p`m=nt [i tot p`m=ntul (Facerea 1, 1026).
|n aceast` relatare a Sfintei Scripturi observ`m o succesiune
gradat` a crea]iei, de la anorganic la organic, de la regnul vege-
tal p=n` la om. Mai vedem apoi c` crea]ia este un act liber al lui
Cateheze dogmatice
369
Dumnezeu, exterioriz=nd atotputernicia, \n]elepciunea [i
bun`tatea Sa. Dumnezeu a creat lumea pentru fericirea acesteia
\n comuniune cu El. Noi nu putem \n]elege aceast` atotputernicie
a lui Dumnezeu de a fi creat lumea prin cuv=nt, fiindc` dep`[e[te
puterea noastr`, ca [i modul nostru de a ac]iona. Am putea face
totu[i asem`narea cu scriitorul care are \n minte opera pe care o
va desf`[ura prin cuv=nt; sau cu artistul care are \n sim]irea lui
\ntreaga armonie a operei sale; sau cu arhitectul care transform`
\n realitate frumuse]ea operei g=ndite. Aceste asem`n`ri r`m=n
\ns` umbre palide fa]` de m`re]ia crea]iei lui Dumnezeu prin
cuv=nt.
Dup` ce ne prezint` opera de creare a lumii, Sf=nta Scriptur`
ne arat` c` la sf=r[itul crea]iei, \n ziua a [aptea, Dumnezeu s-a
odihnit, ceea ce \nseamn` c` opera crea]iei Lui s-a \ncheiat \n
ziua a [asea [i deci \n ziua a [aptea orice activitate de crea]ie a
\ncetat.
Referitor la crearea lumii \n [ase zile s-au emis diferite p`-
reri privind timpul [i evolu]ia crea]iei. Unii au spus c` datorit`
atotputerniciei Sale, Dumnezeu nu a avut nevoie de [ase zile
pentru a crea lumea. Fa]` de nesf=r[ita putere a lui Dumnezeu
crea]ia nu reprezint` nimic. De fapt, cele [ase zile redate de Sf=nta
Scriptur` indic` doar bog`]ia [i frumuse]ea unicului act al crea]iei.
Se face \n sprijinul acestei p`reri analogia cu un gest oarecare,
s` zicem al m=inii, care, de[i este unul, poate fi reprezentat
desf`[urat... Al]ii sus]in c` cele [ase zile ale crea]iei reprezint`
[ase ere foarte mari de timp \n care lumea a evoluat \n mod gradat.
Ei se bazeaz` pe m`rturia Scripturii cu privire la crearea gradat`
[i succesiv` a lumii, de la materia neorganizat`, la materia
organizat`, de la regnul vegetal p=n` la om. Aici ne-am putea
g`si \n concordan]` [i cu teoriile de ordin naturalist stiin]ific.

Din cele tratate p=n` aici vedem c` Dumnezeu a creat lumea
nev`zut` [i cea v`zut` prin cuv=nt. Numai pe om l-a creat prin
participarea Sa direct`, lu=nd p`m=nt [i sufl=nd via]` \n el.
Aceasta \nseamn` c`, fiind coroana crea]iei, omul are menirea s`
fie st`p=nul lumii v`zute [i \mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu la
des`v=r[irea ei (I Corinteni 3, 15). Crearea lumii este expresia
atotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]ii lui Dumnezeu, iar scopul
este fericirea crea]iei \n comuniunea iubirii lui Dumnezeu. Nu
numai c` a creat lumea, dar Dumnezeu \i [i poart` de grij`, spre
a-[i \ndeplini scopul pentru care a fost adus` la existen]`. Ne
Capitolul doi
370
\ntreb`m acum: care este pozi]ia Bisericii fa]` de p`rerile
referitoare la timpul [i evolu]ia crea]iei? Biserica nu a discutat
aceast` chestiune. Aceste zile puteau fi perioade asemenea unei
zile obi[nuite, sau puteau fi epoci de mii [i milioane de ani. Nu
este rostul nostru s` cercet`m aceasta. Potrivit credin]ei, noi
m`rturisim c` Dumnezeu este creatorul lumii v`zute [i nev`zute,
precum [i proniatorul ei.
V. Asocierea
De[i distincte, \ntre lumea v`zut` [i cea nev`zut` exist` o str=ns`
leg`tur` [i comuniune. Biblia ne arat` c` Dumnezeu se desco-
pere [i comunic` cu oamenii, prin diversele Sale ar`t`ri numite
Teofanii. Prin \ngeri comunic` voia Sa, sau planul m=ntuirii
noastre. Acestea se numesc Anghelofanii. Omul ca [i coroan`
a crea]iei prezint` sinteza celor dou` lumi. El are suflare divin`,
adic` suflet nemuritor, [i astfel se afl` \n comuniunea lumii
spirituale. Dar are [i trup material, care \l une[te cu acest p`-
m=nt. El poart` \n sine menirea de a se ridica la Dumnezeu [i de
a deveni \mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea
crea]iei.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este creatorul [i
proniatorul lumii v`zute [i nev`zute, adus` la existen]` din nimic,
prin cuv=nt, ca expresie a atotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]ii
Sale, spre fericirea [i des`v=r[irea crea]iei.
VII. Aplicarea
1. Dac` lumea a fost creat` bun` de Dumnezeu, omul ca st`p=n
al ei, trebuie s`-i poarte de grij`. Nu are voie s` fie un despot,
care s` dispun` de ea cum dore[te, ci responsabilitatea fa]` de
lume \i impune s` fie protectorul valorilor pe care Dumnezeu i
le-a \ntip`rit la crea]ie.
2. Dac` p`catul primului om a adus \n lume stric`ciunea,
Dumnezeu nu a contenit s` iubeasc` lumea at=t de mult \nc=t
prin moartea [i \nvierea Fiului Sù s` o scoat` de sub blestemul
p`catului. Rev`rsarea Sf=ntului Duh peste crea]ie la Rusalii
reprezint` sfin]irea lumii prin harul divin, ca [i cum lumea ar
deveni o nou` crea]ie. R`m=ne pe mai departe \n sarcina omului
s` des`v=r[easc` \n lume sfin]enia divin`, prin sfin]irea propriei
sale vie]i.
--
Cateheze dogmatice
Crearea omului
I. Pregatirea aperceptiv`
371
Ce ne spune Sf=nta Scriptur`, cine este Creatorul lumii? (Dum-

nezeu). Care lume a fost creat` la \nceput: cea v`zut`, sau cea
nev`zut`? (Cea nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Apoi a fost
creat` lumea v`zut`, adic` cea material`). Cum a fost creat` lumea
nev`zut`? (A fost creat` \ntr-o singur` etap`, organizat` de la
\nceput). Dar lumea v`zut`? (La \nceput a fost creat` materia
neorganizat`. Apoi, primind via]`, prin separa]ie sau desp`r]ire
se organizeaz` \n mod gradat, \ncep=nd cu regnul vegetal, apoi
cel animal, [i la sf=r[it omul, ca o \ncununare a crea]iei).
II. Anun]area temei

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` \n mod special la crearea omului.
III. Tratarea
Sf=nta Scriptur` ne spune despre crearea omului, urm`toarele:
{i a zis Dumnezeu: s` facem om dup` chipul [i asem`narea
Noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii, p`s`rile cerului, animalele
domestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc pe p`m=nt [i tot p`m=ntul.
{i a f`cut Dumnezeu pe om dup` chipul Sù; dup` chipul lui
Dumnezeu l-a f`cut; a f`cut b`rbat [i femeie. {i Dumnezeu i-a
binecuv=ntat zic=nd: cre[te]i [i v` \nmul]i]i [i umple]i p`m=ntul
[i-l supune]i, [i st`p=ni]i peste pe[tii m`rii, peste p`s`rile ceru-
lui, peste toate animalele, peste toate viet`]ile ce se mi[c` pe
p`m=nt [i peste tot p`m=ntul... Atunci, lu=nd Domnul Dumne-
zeu ]`r=n` din p`m=nt, a f`cut pe om [i a suflat \n fa]a lui suflare
de via]` [i s-a f`cut omul fiin]` vie. Apoi Domnul Dumnezeu a
s`dit o gr`din` \n Eden, spre r`s`rit, [i a pus acolo pe omul pe
care-l zidise... {i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l
f`cuse [i l-a pus \n gr`dina cea din Eden, ca s` o lucreze [i s` o
p`zeasc`. A dat Domnul Dumnezeu porunc` lui Adam [i a zis:
din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci iar din pomul cuno[tin]ei
binelui [i rùlui s` nu m`n=nci, c`ci \n ziua \n care vei m=nca
din el, vei muri negre[it! {i a zis Domnul Dumnezeu: nu e bine
s` fie omul singur; s`-i facem ajutor potrivit pentru el. {i Domnul
Dumnezeu care f`cuse din p`m=nt toate fiarele c=mpului [i toate
p`s`rile cerului, le-a dus la Adam, ca s` vad` cum le va numi;
Capitolul doi
372
a[a ca toate fiin]ele vii s` se numeasc` precum le va numi Adam.
{i a pus nume tuturor animalelor [i tuturor p`s`rilor cerului [i
tuturor fiarelor s`lbatice; dar pentru Adam nu s-a g`sit ajutor pe
potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu somn greu asupra
lui Adam, [i dac` a adormit, a luat una din coastele lui [i a plinit
locul ei cu carne. Iar coasta luat` din Adam a f`cut-o Domnul
Dumnezeu femeie [i a adus-o lui Adam. {i a zis Adam: iat`,
acesta-i os din oasele mele [i carne din carnea mea, pentru c`
este luat` din b`rbatul sù. De aceea va l`sa omul pe tat`l sù [i
pe mama sa [i se va uni cu femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup
(Facerea 1, 2629; Facerea 2, 78; Facerea 2, 1524).
De aici vedem c` dac` celelalte vie]uitoare au fost create de
Dumnezeu prin cuv=nt, omul ca [i coroan` a crea]iei a fost adus
la existen]` prin ac]iunea direct` a Creatorului, care a luat p`-
m=nt [i a suflat via]`. De aici [i numele Adam, care \nseamn`
p`m=nt. Suflarea de via]` nu provine din fiin]a lui Dumnezeu,
ci indic` calitatea sufletului de a fi ra]ional [i liber, asemenea
atributelor lui Dumnezeu. Fiind creat cu trup [i suflet, at=t partea
spiritual` a omului, c=t [i cea material` (adic` trupul), fiind crea]ii
ale lui Dumnezeu, sunt bune. Din m=na lui Dumnezeu nu poate
ie[i nimic rù.
Reprezent=nd coroana crea]iei, omul poart` \n sine menirea
de a fi st`p=n al lumii v`zute. El are \n r`spunderea sa lumea
v`zut`, spre a o griji [i proteja, conlucr=nd cu Dumnezeu la de-
s`v=r[irea ei. Ca st`p=n al lumii v`zute omul devine astfel un
\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu (I Corinteni 3, 9) la des`v=r-
[irea crea]iei. De aici vedem valoarea [i demnitatea cu totul
excep]ional` a omului \n univers. Pentru el a fost creat totul.
Al`turi de Dumnezeu este [i el st`p=nul lumii. Pe bun` dreptate
constata psalmistul plin de admira]ie fa]` de coroana crea]iei di-
vine: C=nd privesc cerul, lucrul m=inilor Tale, luna [i stelele pe
care Tu le-ai \ntemeiat, \mi zic: ce este omul c` \]i aminte[ti de
el? Sau fiul omului c` \l cercetezi pe el? Mic[oratu-l-ai pe d=nsul
cu pu]in fa]` de \ngeri, cu m`rire [i cu cinstea l-ai \ncununat pe
el. Pusu-l-ai pe d=nsul peste lucrul m=inilor Tale, toate le-ai supus
sub picioarele lui. Oile [i boii, toate; \nc` [i dobitoacele c=mpului;
p`s`rile cerului [i pe[tii m`rii, cele ce str`bat c`r`rile m`rilor.
Doamne Dumnezeul nostru, c=t de minunat este numele Tù \n
tot p`m=ntul (Psalmul 8, 39).
|n acela[i timp am v`zut c` omul a fost creat dup` chipul lui
Dumnezeu. {i precum pe Dumnezeu \l cunoa[tem \n cadrul Sfintei
Treimi, chipul lui Dumnezeu \n om este cel al Sfintei Treimi. De
fapt cuv=ntul Noastr` (dup` chipul [i asem`narea Noastr`) de
Cateheze dogmatice
373
la crea]ie, indic` forma de plural, ceea ce evident, se refer` la
Persoanele Sfintei Treimi. {i cum Persoanele Sfintei Treimi se
afl` \ntr-o comuniune de iubire, tot astfel [i chipul lui Dumne-
zeu reprezint` \n om sufletul ra]ional [i liber, \nclinat spre
deschidere, spre comuniune [i comunicare fa]` de Creatorul sù,
sau fa]` de \ntreaga crea]ie. Purt=nd chipul lui Dumnezeu, omul
este chemat s` ajung` la asem`narea cu Dumnezeu, prin
comuniunea cu P`rintele Ceresc [i prin str`dania des`v=r[irii
propriei fiin]e. Asem`narea cu Dumnezeu reprezint` deci des`-
v=r[irea chipului lui Dumnezeu \n om. Aceast` des`v=r[ire l-ar
fi \n`l]at at=t de mult pe om, \nc=t un P`rinte al Bisericii spune
c` dac` omul nu ar fi c`zut \n p`cat, ar fi putut atinge punctul
maxim de comuniune cu P`rintele [i Creatorul sù, fiind ridicat
[i f`cut ca una din Persoanele Sfintei Treimi.
Referitor la via]a paradisiac` a omului remarc`m faptul c`
ea nu avea un caracter static, ci activ, dinamic [i creator. El tre-
buie s` lucreze [i s` p`streze locul ce i-a fost dat spre st`p=nire;
iar toate celelalte vie]uitoare \i vor fi supuse [i vor primi fiecare
numele pe care va voi s` i le dea omul. Le va folosi, adic`, pe
fiecare dup` cum va socoti de cuviin]` \n activitatea ce urma s` o
desf`[oare.
|n acela[i timp, via]a paradisiac` a omului a fost echilibrat`
[i cump`tat`. Prin faptul c` Dumnezeu i-a interzis s` m`n=nce
din pomul cuno[tin]ei binelui [i rùlui, nu i-a lezat libertatea, ci
i-a ar`tat c` drumul des`v=r[irii se bazeaz` pe \nfr=nare. Plec=nd
de la acest fapt, Sf=ntul Vasile cel Mare vede \n porunca \nfr=n`rii
tocmai postul instituit de Dumnezeu \n paradis, ca necesar
des`v=r[irii omene[ti.
Av=nd fiin]a deschis` spre comuniune, Dumnezeu a v`zut c`
nu e bine s` fie omul singur [i i-a creat o fiin]` potrivit` lui.
Aceasta este femeia. Ea a fost creat` din fiin]a b`rbatului. Este
deci de aceea[i natur` cu el. Ea s-a numit Eva, ceea ce \nseamn`
via]`, indic=nd menirea ei de a perpetua via]a pe p`m=nt.
Binecuv=nt=nd pe b`rbat [i femeie, Dumnezeu \i leag` pe toat`
via]a, pun=ndu-le \n fa]` scopul de a perpetua neamul omenesc,
\ntemeind astfel prima familie.

C=nd a fost creat omul? (|n ziua a [asea, la sf=r[itul crea]iei).
Cum a fost creat omul fa]` de celelalte crea]ii? (Prin participarea
direct` a lui Dumnezeu). Faptul c` Dumnezeu l-a creat pe om
prin participare direct`, [i nu indirect prin cuv=nt, cum a fost \n
Capitolul doi
374
cazul celeilalte crea]ii ce \nseamn`? (C` omul se deosebe[te de
cealalt` crea]ie, c` el este coroana crea]iei). Dumnezeu particip=nd
direct la crea]ia deopotriv` a sufletului [i a trupului, ce anume
ne indic` acest fapt? (Ne arat` c` at=t trupul, c=t [i sufletul sunt
bune, fiindc` din m=na lui Dumnezeu nu poate ie[i nimic rù).
Erau [i alte p`reri \n lumea veche? (Erau p`reri care sus]ineau c`
materia, [i deci [i trupul, sunt rele \n sine, provenind de la diavol.
Dup` cum vedem \ns` din relatarea Sfintei Scripturi, nu putem fi
de acord cu astfel de \nv`]`turi, pe care le consider`m gre[ite).
Lumea a fost creat` perfect` de Dumnezeu? (Nu a fost creat`
perfect`, ci perfectibil`). Cine avea menirea s` contribuie la
perfec]ionarea ei? (Cel ce era st`p=nul ei, adic` Dumnezeu-
Creatorul [i omul). Ce reprezint` chipul lui Dumnezeu \n om?
(Sufletul nemuritor, ra]ional [i liber, purt=nd \n sine iubirea lui
Dumnezeu, ca [i capacitatea de deschidere, comuniune [i
comunicare cu P`rintele sù [i cu \ntreaga crea]ie). Ce este
asem`narea cu Dumnezeu? (Purt=nd chipul lui Dumnezeu, omul
este chemat s` ajung` la asem`narea P`rintelui ceresc, s` devin`,
adic` des`v=r[it ca Dumnezeu). Dac` femeia creat` din coasta
b`rbatului este de aceea[i natur` cu el, ce \nseamn` aceasta? (C`
este egal` cu el, form=nd o unitate de fiin]`). Binecuv=nt=nd pe
b`rbat [i femeie, ce a \ntemeiat Dumnezeu? (C`s`toria [i familia).
C=te femei a creat Dumnezeu? (Una singur`). Cum este astfel
c`s`toria instituit` de Dumnezeu? (Monogam`, [i nu poligam`).
Faptul c` Dumnezeu leag` pe b`rbat [i femeie pe toat` via]a, ce
caracter are c`s`toria? (Indisolubil [i unitar). Ce scop are familia?
(De a da na[tere la urma[i, perpetu=nd prin aceasta neamul
omenesc).
V. Asocierea
Ca st`p=n al lumii v`zute, omul este legat de \ntreaga crea]ie.
|n primul r=nd, fiindc` existen]a sa biologica este dependent`
de ea. Iat`, v` dau toat` iarba ce face s`m=n]` de pe toat` fa]a
p`m=ntului [i tot pomul ce are rod cu s`m=n]` \n el. Acestea vor
fi hrana voastr` (Facerea 1, 29).
|n al doilea r=nd, fiindc` via]a omului se desf`[oar` \n
comuniunea celeilalte crea]ii: {i Domnul Dumnezeu care f`cuse
din p`m=nt toate fiarele c=mpului, le-a dus la Adam ca s` vad`
cum le va numi. {i a pus Adam nume tuturor animalelor [i tuturor
p`s`rilor cerului [i tuturor fiarelor s`lbatice (Facerea 2, 1920).
Vedem de aici c` primul om d` nume crea]iei, tocmai pentru a
putea intra \n comuniune cu ea.
Cateheze dogmatice
375
|n al treilea r=nd, fiindc` des`v=r[irea vie]ii omului era
asociat` des`v=r[irii \ntregii crea]ii. Omul a fost a[ezat \n gr`dina
Edenului ca s` o lucreze. Prin munc` omul \[i des`v=r[e[te pro-
pria personalitate. Dar \n acela[i timp, activitatea lui avea menirea
de a duce la o perfec]iune \ntreaga crea]ie a lui Dumnezeu. De
aici vedem responsabilitatea pe care o are omul ca st`p=n al
crea]iei, \n direc]ia protej`rii [i des`v=r[irii ei.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` omul a fost creat de Dumne-
zeu cu trup [i suflet, ca st`p=n al lumii v`zute [i \mpreun`
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea sa proprie [i a \ntregii
crea]ii.
VII. Aplicarea
1. Av=nd posibilitatea restabilirii chipului lui Dumnezeu prin
harul divin, credinciosul este dator ca necontenit s` tind` a
fructifica roadele harului, spre des`v=r[irea chipului lui Dumne-
zeu \n el. Din mijloacele indicate de referatul biblic pentru \mpli-
nirea acestui scop, re]inem:
a). Comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin ascultare [i
\mplinirea voii Sale.
b). Cultivarea \nfr=n`rii ca mijloc de echilibrare a firii.
c). Activitatea creatoare \ndreptat` nu numai \n folosul sù,
ci [i al \ntregii crea]ii.
d). Protejarea firii \nconjur`toare, prin \nfr`]irea cu ea, spre
des`v=r[irea ei.
2. Fiindc` odat` cu crearea omului a fost \ntemeiat` de c`tre
Dumnezeu taina c`s`toriei [i odat` cu ea, prima familie,
credinciosului \i revine datoria ca \mplinind aceast` porunc`
divin` \nscris` \n fiin]a lui, s` aibe \n aten]ie cultivarea caracteris-
ticilor pe care Creatorul le-a pus \n esen]a comuniunii dintre
b`rbat [i femeie, \n cadrul familiei, [i anume:
a) Unitatea dintre so]i pe baza iubirii [i egalita]ii dintre ei.
b) Indisolubilitatea c`s`toriei [i \mplinirea scopului pentru
care a fost instituit`, evit=nd \n acela[i timp p`catele care lezeaz`
acest scop, precum: desfr=ul, avortul [i neaten]ia \n cre[terea [i
educarea copiilor.
--
376
Cultul \ngerilor
Capitolul doi
|n calendarul bisericesc observ`m c` pe l=ng` s`rb`torile

\nchinate cinstirii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare [i a Sfin]ilor,
exist` [i o s`rb`toare \nchinat` \ngerilor Mihail [i Gavril. Prin
cinstirea pe care o facem \ngerilor, credincio[ii Bisericii noastre
recunosc aportul pe care Puterile netrupe[ti \l aduc pentru
m=ntuirea sufletelor noastre.
II. Anun]area temei

Dat fiind \ns` faptul c` nu to]i cre[tinii aduc cinstire sfin]ilor
\ngeri, \n cele ce urmeaz` ne vom referi la temeiurile cultului
Sfin]ilor \ngeri \n Biserica Ortodox`.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne arat` c` la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i
p`m=ntul. Dac` prin cuv=ntul p`m=nt \n]elegem lumea v`zut`,
prin cer vom \n]elege lumea nev`zut`, lumea Puterilor
netrupe[ti, a fiin]elor spirituale create de Dumnezeu spre m`rirea
Sa [i fericirea lor, spre bucuria Sa [i bucuria lor. Ace[tia sunt
\ngerii. Ei nu trìesc \n izolare de lumea creat`, ci sunt slujitorii
lui Dumnezeu prin care El comunic` oamenilor voia [i poruncile
Sale. De aici cuv=ntul \nger care \nseamn` vestitor. La
\nceput to]i \ngerii au fost buni, deoarece ei au fost crea]i de
Dumnezeu \nceputul [i izvorul a toat` bun`tatea. Fiind duhuri
slujitoare, netrupe[ti [i nemuritoare, afl=ndu-se necontenit \n jurul
lui Dumnezeu, ei primesc lumin` din lumina lui Dumnezeu,
devenind [i ei lumin`tori dup` cuv=ntul psalmistului: Cel ce
faci pe \ngerii Tì duhuri [i pe slugile Tale par` de foc (Psalmul
103, 5).
Nu to]i \ngerii au r`mas \n lumina lui Dumnezeu. Unii dintre
ei au vrut s` devin` mai mari dec=t Dumnezeu [i astfel s-au rupt
din iubirea Lui. Rup=ndu-se de bun`tatea lui Dumnezeu, rùl a
intrat \n fiin]a lor [i s-a ad=ncit at=t de mult, \nc=t s-au pietrificat
\n rù, adic` rùl a pus pentru totdeauna st`p=nire pe ei. |n felul
acesta au devenit diavoli, potrivnici poruncilor [i voii lui Dum-
nezeu, rùvoitori fa]` de \ntreaga crea]ie a lui Dumnezeu,
invidio[i pe omul care reprezint` coroana crea]iei [i care poart`
Cateheze dogmatice
377
\n sine chipul lui Dumnezeu [i pe care ispitindu-l prin viclenie
caut` necontenit s`-l rup` de bun`tatea lui Dumnezeu [i s`-l duc`
la pierzare. Dar numai c=t le este \ng`duit de Dumnezeu! Venind
s` m=ntuiasc` pe omul c`zut prad` ispitirii diavolului, M=ntui-
torul a biruit puterea \ngerilor rì, iar la a doua Sa venire \i va
judeca [i os=ndi definitiv: iar pe \ngerii care nu [i-au p`zit
vrednicia ci au p`r`sit loca[ul lor \i p`streaz` sub \ntuneric \n
la]uri ve[nice spre judecata zilei mari (Iuda 1, 6). Biruind puterea
diavolului, M=ntuitorul ne ajut` \n ispite [i ne d` putere s`-l
biruim [i noi. Evanghelia ne spune c`: s-au \ntors cei 70 (ucenici)
[i cu bucurie zic=nd: Doamne [i demonii se pleac` \n numele
Tù. {i le-a zis Iisus: Am v`zut pe satana c`z=nd din cer ca un
fulger. Iat` v-am dat st`p=nire peste toat` puterea vr`jma[ului [i
nimic nu v` va v`t`ma (Luca 10, 1719). Ne-a \nv`]at apoi
Domnul s` cerem [i P`rintelui ceresc s` nu ne lase s` c`dem \n
ispit`, ci s` ne m=ntuiasc` de cel rù.
Pe \ngerii cei buni \i cinstim fiindc` ne ajut` s` biruim p`catul
[i ispita ce ne vine din partea \ngerilor rì, deoarece nu avem de
luptat \mpotriva trupului [i a s=ngelui ci \mpotriva duhurilor
rùt`]ii care sunt \n v`zduhuri (Efeseni 6, 12). Biblia ne arat`
apoi c` Puterile netrupe[ti ve[nic stau \n jurul Tronului divin [i
aduc necontenit` slujire. Privitor la numirile [i \mp`r]irile
\ngerilor Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` ei se afl` \ntr-o ierarhie,
\mp`r]i]i \n: tronuri, domnii, \ncep`torii, st`p=nii (Coloseni
1, 16). Un sf=nt P`rinte indic` nou` fiin]e cere[ti pe care le
\mparte \n trei cete: din prima ceat` fac parte serafimii cu [ase
aripi, afla]i dup` cum am v`zut \n cea mai mare apropiere de
Dumnezeu. Urmeaz` apoi tot \n aceasta ceat`, heruvimii cei cu
mul]i ochi [i tronurile cele prea sfinte. A doua ceat` este a
domniilor, a puterilor [i a st`p=nirilor, iar cea de a treia ceat`
este format` din \ncep`torii, arhangheli [i \ngeri.
Din Sf=nta Carte cunoa[tem [i numele unor \ngeri. Astfel
Arhanghelul care comunic` Sfintei Fecioare vestea \ntrup`rii
Fiului lui Dumnezeu se numeste Gavriil. {tim apoi despre
Arhanghelul Mihail c` s-a \mpotrivit diavolului pentru trupul
lui Moise(luda 1, 9), iar \ngerul Rafael este unul dintre cei
[apte sfin]i \ngeri care ridic` rug`ciunile sfin]ilor [i le \nal]`
\naintea m`ririi Celui Sf=nt (Tobit 12, 15). Primii oameni dup`
ce au p`c`tuit au fost alunga]i din rai de c`tre un \nger. Tot un
\nger opre[te pe Avraam s` aduc` jertf` pe fiul sù Isaac. |ngerii
oric=nd sunt gata s` \mplineasc` orice porunc` a lui Dumnezeu,
fiind ocrotitorii oamenilor. Fiec`rui om \i este dat de c`tre Dum-
nezeu un \nger p`zitor (Matei 15, 10).
Capitolul doi
378
|ngerii sunt ocrotitorii oamenilor [i atunci c=nd ace[tia
\ndeplinesc planul lui Dumnezeu de m=ntuire. Dreptul Iosif este
anun]at \n vis de c`tre \nger s` r`m=n` ocrotitorul Sfintei
Fecioare: c` ce s-a z`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt (Matei
1, 20). Tot \n vis \ngerul \i comunic` dreptului Iosif s` fug`
\mpreun` cu pruncul [i mama lui \n Egipt pentru a-i feri de m=nia
lui Irod [i apoi tot \ngerul \i comunic` s` se \ntoarc` \n Nazaret
(Matei 2, 13-22). |ngerii se arat` oamenilor [i sub form` v`zut`,
comunic=nd cu ei \n mod direct, precum este relatat cazul
eliber`rii din \nchisoare a Sf=ntului Apostol Petru (Faptele
Apostolilor 12, 70). Aceste ar`t`ri ale \ngerilor [i a comunic`rii
directe cu oamenii se numesc anghelofanii .
Sub forma anghelofaniilor, \ngerii sunt prezen]i [i \n
activitatea m=ntuitoare a Domnului, \ncep=nd cu Bunavestire [i
continu=nd cu na[terea Sa, c=nd \n auzul tuturor, ei \nal]` un
imn de pream`rire pentru \mp`carea omului cu Dumnezeu, pen-
tru pacea pe care o aduce M=ntuitorul lumii: M`rire \ntru cei de
sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace \ntre oameni bun`voire
(Luca 2, 14), iar apoi la sf=r[itul activit`]ii Sale, tot \ngerul este
cel care pentru prima dat` face cunoscut oamenilor c` Iisus
Domnul este biruitorul mor]ii, c` El a \nviat (Matei 28, 110).
Cu prilejul \n`l]`rii Domnului la cer, doi \ngeri vestesc faptul c`
Iisus, care s-a \nal]at de la voi la cer, a[a va veni precum l-a]i
v`zut merg=nd la cer (Faptele Apostolilor 1, 1011).
De aici vedem c` oriunde este prezent Dumnezeu, \ngerii
sunt \ntotdeauna de fa]`. Ei sunt prezen]i [i \n cadrul cultului
divin public, mai ales atunci c=nd se aduce jertfa nes=ngeroas` a
Domnului pe Sfintele Altare.
Dac` pe bun` dreptate Bisericile tradi]ionale, cea Ortodox`
[i cea Romano-Catolic`, aduc cinstire sfin]ilor \ngeri, nu to]i
cre[tinii promoveaz` acest cult.
Cei ce resping cultul \ngerilor invoc` textul din Deuteronom
17, 35: De se va duce (cineva) [i se va apuca s` slujeasc` altor
dumnezei [i se va \nchina acelora, sau soarelui, sau lunei, sau la
toat` o[tirea cereasc`... s` sco]i pe b`rbatul acela, sau pe femeia
aceea care a f`cut rùl acela, la por]ile tale, [i s`-i ucizi cu pietre.
Dar nicìeri \n Sf=nta Scriptur`, prin o[tirea cereasc` nu se
\n]elege \nger, nici puteri netrupe[ti aflate \n preajma tronului
divin. Prin o[tire cereasc` se \n]eleg corpurile cere[ti pe care
aclam=ndu-le iudeii, urm=nd pe p`g=ni, u[or puteau c`dea \n
idolatrie, aduc=ndu-le jertfe pe acoperi[urile caselor dup` cum
ne spune proorocul Ieremia: {i casele Ierusalimului [i casele
regilor lui Iuda vor fi necurate, pentru c` pe acoperi[ul tuturor
Cateheze dogmatice
379
caselor se aduce t`m=ie \ntregii o[tiri cere[ti [i se s`v=r[esc turn`ri
\n cinstea dumnezeilor strìni (Ieremia 19, 13).
Un alt text presupus c` interzice cultul \ngerilor este cel de
la Coloseni 2, 18: Nimeni s` nu v` smulg` biruin]a printr-o
pref`cut` smerenie [i printr-o f`]arnic` \nchinare la \ngeri,
\ncerc=nd s` p`trund` \n cele ce nu a v`zut [i \ng=mf=ndu-se cu
\nchipuirea lui trupeasc`. Pentru a vedea adev`ratul \n]eles al
textului, trebuie s` determin`m cine sunt aceia care am`geau prin
smerenie [i slujirea \ngerilor? Sf=ntul Apostol Pavel scrie aceasta
colosenilor, deoarece aici ap`ruse erezia gnostic`, ce socotea c`
\ngerii ar fi dumnezei. Este desigur o am`gire pe care Apostolul
voia s` o \nl`ture, spre a nu deruta adev`rata credin]` despre
Dumnezeu ca [i Creator [i M=ntuitor al lumii.

Din cele p=n` aici tratate am v`zut c` \ngerii sunt mijlocitori
\ntre Dumnezeu [i oameni. Pe de o parte, ei comunic` voia [i
poruncile lui Dumnezeu, spre m=ntuirea oamenilor, pe de alt`
parte, ei sunt [i ocrotitorii [i ajut`torii credincio[ilor \n dob=n-
direa m=ntuirii. De aceea Sf=ntul Apostol Pavel conchide:
|ngerii... sunt duhuri slujitoare, trimise ca s` slujeasc`, pentru
cei ce vor fi mo[tenitorii m=ntuirii? (Evrei 1, 14).
Fiind mijlocitori \ntre Dumnezeu [i oameni, slujind lui Dum-
nezeu [i m=ntuirii oamenilor au [i o autoritate, care atrage dup`
sine cinstirea lor. Pentru acest motiv, Apostolul \l \ndeamn`
st`ruitor pe Timotei \naintea lui Dumnezeu [i a Domnului Iisus
Hristos [i a \ngerilor cei ale[i (I Timotei 5, 6).
V. Asocierea
Biserica face deosebire \ntre cultul de adorare pe care \l \ndrept`m
numai lui Dumnezeu [i cultul de venerare pe care \l \ndrept`m
c`tre \ngeri [i sfin]i. Atunci c=nd unii cre[tini c`z=nd prad`
ereziilor, i-au considerat pe \ngeri dumnezei, Biserica a luat
atitudine, condamn=nd prin canonul 35 la sinodul de la Laodiceia,
din anul 343, cultul gre[it, de adorare al \ngerilor, pe to]i cei
care \l practicau. Atitudinea fa]` de cultul gre[it al \ngerilor a
fost condamnat` [i de Biserica Apusean`, prin sinoadele de la
Roma din 492 [i 745. Aduc=nd un cult de venerare \ngerilor, [i
ei la r=ndul lor, \mpreun` cu noi oamenii, aduc lui Dumnezeu
cult de adorare.
Capitolul doi
380
VI. Generalizarea
De aici rezult` c` sfin]ii \ngeri sunt fiin]e spirituale, f`r` trup,
f`r` p`cat, nemuritoare, slujitoare lui Dumnezeu [i m=ntuirii
oamenilor. De aceea le aducem un cult de venerare [i \mpreun`
cu ei aducem lui Dumnezeu cultul de adorare.
VII. Aplicarea
Prin formele de manifestare a cultului \ngerilor not`m
urm`toarele:
1. Sfin]ilor \ngeri s-a consacrat ziua de luni, a s`pt`m=nii,
spre pomenirea [i cinstirea lor. C`r]ile de cult cuprind rug`ciunile
[i imnele de laud` adresate sfin]ilor \ngeri ale fiec`rei zile de
luni.
2. Pomenirea Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril a fost
fixat` \ntr-o s`rb`toare cu dat` fix`, la 8 noiembrie.
3. Credincio[ii \nal]` sfin]ilor \ngeri at=t rug`ciuni particu-
lare, \ncep=nd cu |ngera[ul rostit \n cei mai fragezi ani ai
copil`riei [i continu=nd cu rug`ciunile de diminea]` [i sear`, cu
rug`ciunile publice [i slujbele aduse \n cinstea lor. Dintre acestea
amintim: Acatistul sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, Canonul
de rug`ciune c`tre puterile cere[ti [i c`tre to]i sfin]ii (pe care \l
g`sim \n Ceaslov).
4. |n acela[i timp credincio[ii cer lui Dumnezeu \n rug`ciunea
comun` s` le d`ruiasc`: |nger de pace, credincios \ndrept`tor,
p`zitor sufletelor [i trupurilor noastre.
5. Multe din sfintele loca[uri de \nchin`ciune sunt puse sub
ocrotire duhovniceasc` a \ngerilor, purt=nd hramul Sfin]ilor
Arhangheli Mihail [i Gavril.
6. Chipurile \ngerilor \mpodobesc pere]ii bisericilor, [i chiar
pe una din u[ile \mp`r`te[ti este pictat` scena Bunei-vestiri, \n
care \ngerul Gavril \nt=mpin` pe Sf=nta Fecioar` cu un crin \n
m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei (prin albul imaculat al
crinului).
7. Multe case ale credincio[ilor sunt puse sub ocrotirea
duhovniceasc` a Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, ca un
praznic familial.
8. Mul]i credincio[i au luat numele Sfin]ilor Arhangheli
Mihail [i Gavril, spre a-i p`zi \n via]` [i spre a-i avea pild` de
slujire lui Dumnezeu [i oamenilor.
--
Cateheze dogmatice
Providen]a divin`

381
C=nd rostim Simbolul de credin]` m`rturisim c` Dumnezeu este

Creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute. |n acela[i timp
spunem c` Dumnezeu este [i atot]iitorul, recunosc=nd prin
aceasta c` El nu numai c` a adus lumea la existen]`, dar \i [i
poart` de grij` spre a-[i \mplini menirea ei. Aceast` purtare de
grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei Sale este cunoscut` sub
numele de providen]` sau pronie divin`.

Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum se manifest` providen]a
divin`, obiec]iunile \mpotriva ei [i netemeinicia lor.

Providen]a sau grija lui Dumnezeu fa]` de lume are mai \nt=i un
caracter general, privind \ntreaga crea]ie. V`d creaturile [i trag
concluzia despre Creatorul lor, spune Sf=ntul Efrem Sirul. V`d
lumea [i cunosc providen]a. V`d cum se \neac` corabia dac` \i
lipse[te c=rmaciul, cunosc c` lucrurile omene[ti r`m=n de nimica
dac` nu le \ndreapt` Dumnezeu. Providen]a are [i un aspect spe-
cial, \n sensul c` Dumnezeu poart` grij` fiec`rei fiin]e pe care a
adus-o la existen]`. M=ntuitorul eviden]iaz` acest fapt, referin-
du-se la p`s`rile cerului [i la crinii c=mpului: Cùta]i la p`s`rile
cerului c` nici nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun` \n jitni]e,
[i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te... Socoti]i crinii c=mpului
cum cresc; nu se ostenesc, nici torc. {i zic vou` c` nici Solomon
\n toat` m`rirea Sa nu s-a \mbr`cat ca unul din ei. Deci, dac`
iarba c=mpului, care ast`zi este [i m=ine se arunc` \n cuptor,
Dumnezeu a[a o \mbrac`, nu cu mult mai v=rtos pe voi, pu]in
credincio[ilor? (Matei 6, 2630). Iar pentru a ne \nt`ri credin]a
\n purtarea de grij` a P`rintelui ceresc acordat` nou` oamenilor,
care pe l=ng` trupul muritor, purt`m \n fiin]a noastr` [i chipul
lui Dumnezeu, adic` sufletul nemuritor (Maiei, 6, 25), M=ntui-
Capitolul doi
382
torul ne asigur` c` [i perii capului ne sunt num`ra]i, [i c` Tat`l
nostru cel din ceruri face ca soarele sù s` r`sar` [i peste cei rì
[i peste cei buni, [i plou` peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i
(Matei 5, 45). De aici vedem c` a[a cum lumea a fost adus` la
existen]` din iubirea [i bun`tatea lui Dumnezeu, tot din iubire ea
este p`strat` de Dumnezeu [i condus` de El spre a-[i \mplini
scopul sau menirea: C`ci Tu iube[ti toate cele ce sunt [i nimic
nu urgise[ti din cele ce ai f`cut, c` dac` ai fi ur=t un lucru nu l-ai
fi pl`smuit. {i cum ar fi rù ceva, de n-ai fi voit Tu. Sau cum ar
dìnui dac` nu ar fi fost chemat de Tine la existen]` (|n]elep-
ciunea lui Solomon 11, 2426).
Providen]a divin` are un \ntreit aspect: de conservare, de
conlucrare [i de guvernare a crea]iei.
1. Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiin]ele [i lucrurile
s` fie p`strate \n forma lor originar`. F`r` aceast` grij` perma-
nent` a lui Dumnezeu, toat` crea]ia ar disp`rea \n nefiin]`: Toate
c`tre Tine a[teapt` s` le dai lor hran` la bun` vreme.
Deschiz=ndu-}i m=na Ta, toate se vor umplea de bun`t`]i, iar
\ntorc=ndu-]i fa]a Ta, se ofilesc, [i de le iei duhul mor [i se prefac
\n ]`r=n`. C=nd Tu trimi]i \ns` duhul Tù, toate iar`[i se zidesc
[i \nnoiesc fa]a p`m=ntului (Psalmul 103, 2931).
Pentru a \n]elege mai bine aceasta, s` privim pu]in ordinea
[i frumuse]ea crea]iei lui Dumnezeu. At=t lucrurile ne\nsufle]ite,
c=t [i fiin]ele vii au \n ele \nscrise de Dumnezeu \nc` de la crea]ie
legile dup` care se conduc. Dar Dumnezeu vegheaz` ne\ntrerupt
ca aceste legi s`-[i men]in`, s`-[i p`streze existen]a [i astfel s`
fie asigurat` ordinea \n univers. Admir`m cu to]ii un r`s`rit [i
un apus de soare. De c`ldura [i lumina lui beneficiaz` toate
fiin]ele vii... Dar dac` Dumnezeu nu ar veghea ca p`m=ntul \n
mi[carea lui de rota]ie s`-[i men]in` permanent aceea[i distan]`
fa]` de soare, [i numai foarte pu]in dac` s-ar apropia mai mult,
ar deveni incandescent, [i via]a nu ar mai fi posibil`. {i invers,
dac` numai cu pu]in s-ar dep`rta de soare, ar \nghe]a.
Pe de alt` parte, fiin]ele au \nscrise legile existen]ei lor \n
instinct. R`m=nem cu to]ii mira]i, de pild`, \n fa]a albinei care
\[i construie[te cu at=ta mìestrie fagurele, unde depune mierea
adunat` cu s=rguin]`, precum [i modul interesant de a se \nmul]i.
Admir`m de asemenea, [i felul \n care p`s`rile \[i construiesc cu
at=ta migal` cuibul. Dac` nu ar exista acest instinct, nu [i-ar putea
aduna hrana [i nici asigura perpetuarea speciei... La fel, privind
o plant` care ne ofer` roadele ei \mbel[ugate, sau o floare care
ne \mbat` cu parfumul ei, putem u[or \n]elege c` pe l=ng`
condi]iile de lumin`, c`ldur` [i umiditate, exist` grija lui Dum-
Cateheze dogmatice
383
nezeu de a-[i p`stra forma lor originar` [i \n acela[i timp de a-[i
perfec]iona mereu specia. Aceasta \nseamn` c` lumea nu a fost
creat` de Dumnezeu perfect` ci perfectibil`, iar omul a fost l`sat
de Creator ca st`p=n al lumii v`zute, cu puterea de a interveni la
des`v=r[irea, sau perfec]ionarea crea]iei prin inteligen]a pe care
Dumnezeu i-a pus-o la \nceput \n fiin]a lui [i pe care permanent
i-o dezvolt`.
|n felul acesta, prin purtarea Sa de grij`, Dumnezeu face ca
crea]ia Sa s` nu r`m=n` \ntr-o form` static`, ci s` se \nnoiasc`
mereu, transform=ndu-se \ntr-o crea]ie continu`. Spunem astfel
c` prin providen]` Dumnezeu a creat \n trecut, dar creeaz` [i \n
prezent, precum [i \n viitor.
2. Str=ns legat` de conservare, este conlucrarea, care
\nseamn` ajutorul pe care Dumnezeu \l acord` crea]iei pentru
atingerea scopului ei. Omul, st`p=nul lumii create, devine un
\mpreun`-lucr`tor cu Dumnezeu la \nnoirea [i des`v=r[irea
continu` a crea]iei.
3. Guvernarea sau c=rmuirea este purtarea de grij` a lui Dum-
nezeu spre a conduce creatura spre \mplinirea menirii ei.
Creaturile ne\nsufle]ite sunt conduse prin legile s`dite de Dum-
nezeu \n ele, iar omul este condus spre trepte de existen]` tot
mai ridicate.
Vedem de aici c` cele trei trepte ale providen]ei: conservarea,
conlucrarea [i guvernarea formeaz` un \ntreg unitar, ele
eviden]iind purtarea de grij` a lui Dumnezeu pentru ca crea]ia s`
poat` fi p`strat` \n forma ei originar`, [i s`-[i \mplineasc` menirea
sau scopul perfec]iunii sau des`v=r[irii ei.
Cei ce nu admit providen]a divin` se \mpiedic` de existen]a
rùlui \n lume. Exist` \ntr-adev`r \n lume rùl fizic, adic`: boli,
suferin]e, calamit`]i, cutremure, inunda]ii; precum [i rùl moral,
adic`: nedrept`]i [i nelegluiri de tot felul. {i vedem nu odat` c`
acestea triumf` \n defavoarea binelui; c` oamenii drep]i [i virtuo[i
\ndur` de multe ori necazuri [i suferin]e, iar cei neleglui]i se
\mbuib` \n bunurile acestei vie]i... {i cu toate acestea, Dumne-
zeu nu este autorul rùlui [i nu a l`sat lumea \n p`r`sire [i
nedreptate. Exist` dincolo de abuzuri [i minciun`, dincolo de
viclenie [i tic`lo[ie, for]a drept`]ii [i a adev`rului care de multe
ori aduce balan]a vie]ii omene[ti \n echilibru... Noi [tim \ns` c`
rùl a intrat \n lume odat` cu c`derea \ngerilor de lumin`, care
au devenit generatori ai \ntunericului [i suferin]ei \n lume. M=n-
tuitorul arat` c` acela a fost dintru \nceput ucig`tor de oameni
[i n-a stat \ntru adev`r (Ioan 8, 44). M=ntuitorul \l nume[te pe
diavol ca st`p=nitorul lumii acesteia (Ioan 12, 31;16, 11), adic`
Capitolul doi
384
cel ce ispite[te pe om, f`c=ndu-l s` p`c`tuiasc`, [i odat` cu p`catul
s`-i vin` toate relele, culmin=nd cu moartea. Dar prin venirea
M=ntuitorului, diavolul a fost aruncat afar`. Dumnezeu ne
p`ze[te de cel viclean (Ioan 17, 15) pe cei ce ne \ncredem \n
El. Domnul \nsu[i ne-a \nv`]at c` \n rug`ciunea c`tre Tat`l nos-
tru, s` cerem a nu fi du[i \n ispit`, ci s` fim izb`vi]i de cel rù.
Dar de multe ori rùl ne vine [i ca pedeaps` pentru p`catele
s`v=r[ite de noi. P`rintele nostru ceresc ne ceart`, fiindc` vrea
ca noi v`z=ndu-ne gre[eala s` ne \ndrept`m via]a. Fiul meu, nu
nesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja c=nd esti mustrat
de El; c`ci pe cine iube[te Domnul \l ceart`, [i biciuie[te pe tot
fiul pe care-l prime[te. Dac` suferi]i certarea, Dumnezeu se poart`
cu voi ca fa]` de fii; c`ci care este fiul, pe care nu-l ceart` tat`l?...
Orice certare pare \ntr-adev`r pentru timpul de fa]` a fi nu spre
bucurie, ci spre m=hnire, dar pe urm` aduce celor \ncerca]i cu ea
roada pa[nic` a drept`]ii (Evrei 12, 511).
Pe de alt` parte, se \nt=mpl` ca noi s` nu \n]elegem lucrarea
lui Dumnezeu asupra vie]ii noastre [i ne tulbur`m dac` nu ni se
\mpline[te o dorin]` oarecare. Cerem \ns` de multe ori, [i nu
[tim ce cerem, dup` cum ne spune M=ntuitorul. Dumnezeu [tie
\ns` sf=r[itul tuturor lucrurilor [i ac]iunilor vie]ii noastre, \nc=t
e bine s` l`s`m a se \mplini voia Lui, [tiind c` toate se lucreaz`
spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu (Romani 8, 29).
Este adev`rat ca diavolul ne poate ispiti, aduc=ndu-ne sufe-
rin]` [i necazuri. Ne poate ispiti ca pe dreptul Iov, chiar dac`
suntem drep]i [i virtuo[i. Dar numai c=t \i este \ng`duit de Dum-
nezeu... St`p=nul acestei lumi, creatorul [i proniatorul ei este [i
r`m=ne Dumnezeu, P`rintele nostru care ne-a adus m=ntuirea [i
izb`virea prin Fiul Sù, asigur=ndu-ne c` prin El vom fi \n final
mai mult dec=t biruitori. |n toate p`timind necaz, dar nefiind
strivi]i, lipsi]i fiind, dar nu dezn`d`jduind... Purt=nd totdeauna
\n trup omor=rea Domnului Iisus, pentru ca [i via]a lui Iisus s`
se arate \n trupul nostru (11 Corinteni 4, 810). Dar p=n` la
sf=r[itul veacurilor, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate (I Corin-
teni 15, 28), diavolul umbl` r`cnind ca un leu, cùt=nd pe cine
s` \nghit` (I Petru 5, 8). Cei d`rui]i lui Dumnezeu iau peste
toate pav`za credin]ei, spre a putea stinge s`ge]ile vicleanului
cele aprinse (Efeseni 6, 16), r`m=n=nd permanent uni]i cu
Hristos, c`ruia i s-a dat toat` puterea \n cer [i pe p`m=nt (Matei
28, 18; Filipeni 2, 911), \nving=nd prin Jertfa [i |nvierea Sa
puterea diavolului [i a mor]ii.
Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul care reprezint`
pe Dumnezeu \mbr`]i[=nd globul p`m=ntesc.
Cateheze dogmatice
385
Ce este providen]a sau pronia divin`? (Este purtarea de grij` a
lui Dumnezeu, ca lumea pe care El a adus-o la existen]` s`-[i
\mplineasc` menirea pentru care a fost creat`). Ce caracter are
providen]a divin`? (Are un caracter general, privind \ntreaga
crea]ie, precum [i un caracter special, privind fiecare lucru [i
fiin]`). Care sunt aspectele providen]ei divine? (De conservare,
prin care lucrurile [i fiin]ele sunt p`strate \n forma lor originar`;
de conlucrare, prin care Dumnezeu acord` creaturii ajutorul pen-
tru atingerea scopului pentru care a fost creat`; [i de guvernare,
prin care Dumnezeu conduce creaturile spre \mplinirea menirii
lor). Existen]a rùlui \n lume poate s` pun` la \ndoial` purtarea
de grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei [i omului? (Nu o poate
pune, fiindc` Dumnezeu nu este autorul rùlui, iar mai presus de
for]ele rùlui [i ale \ntunericului este puterea lui Dumnezeu, care
se \ndreapt` totdeauna cu iubire spre crea]ia Sa, [i care pentru
salvarea omului din p`cat [i din moarte a trimis pe Fiul Sù ca
Jertf` de isp`[ire, \nc=t prin Hristos, biruitorul iadului [i al mor]ii,
credincio[ii r`m=n \n n`dejdea de neclintit a biruin]ei finale a
binelui, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate).
8. Aplicarea
Se va c=nta imnul bisericesc: Cu noi este Dumnezeu, \n]elege]i
neamuri [i v` pleca]i, c`ci cu noi este Dumnezeu....
--
Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.
P`catul str`mo[esc
Creat dup` chipul lui Dumnezeu, omul avea o demnitate cu totul
deosebit`. Era coroana crea]iei [i st`p=nul lumii v`zute. Avea \n
acela[i timp [i o menire excep]ional`, [i anume de a fi \mpreun`
Capitolul doi
386
lucr`tor cu Dumnezeu la des`v=r[irea crea]iei [i a lumii. |n via]a
[i \n destinul omului a ap`rut \ns` o r`sturnare, un declin, care
destr`m=ndu-i arhitectonica vie]ii, a avut urm`ri dezastruoase
asupra ascensiunii imprimat` la crea]ie.
II. Anun]area temei

Acesta este p`catul str`mo[esc, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
Cartea Sf=nt` ne relateaz` despre c`derea omului \n p`cat, urm`-
toarele: ...A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc` [i a
zis: Din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci, dar din pomul
cuno[tin]ei binelui [i rùlui s` nu m`n=nci, c`ci, \n ziua \n care
vei m=nca din el, vei muri negre[it!... {arpele era \ns` cel mai
[iret din toate fiarele de pe p`m=nt, pe care le f`cuse Domnul
Dumnezeu. {i a zis [arpele c`tre femeie: Dumnezeu, a zis El
oare, s` nu m=nca]i roadele din orice pom din rai? Iar femeia a
zis c`tre [arpe: Roade din pomii raiului putem s` m=nc`m; numai
din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis: s` nu
m=nca]i din el, nici s` v` atinge]i de el, ca s` nu muri]i! Atunci
[arpele a zis c`tre femeie: Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tie
c` \n ziua \n care ve]i m=nca din el vi se vor deschide ochii [i
ve]i fi ca Dumnezeu, cunosc=nd binele [i rùl. De aceea femeia,
socotind c` rodul pomului este bun de m=ncat [i pl`cut ochilor
la vedere [i vrednic de dorit, pentru c` d` [tiin]`, a luat din el [i
a m=ncat [i a dat b`rbatului sù [i a m=ncat [i el (Facerea 2, 16
3, 16).
De aici vedem c` p`catul \nseamn` neascultare fa]` de Dum-
nezeu. La aceast` neascultare primul om a ajuns prin ispitirea
diavolului. Mai bine zis a fost \n[elat de \nfrico[atul [i prea
iscusitul duh al nimicniciei [i nefiin]ei, cum \i spune F.M.
Dostoievski. Omul avea \n el tendin]a de a fi asemenea lui Dum-
nezeu. C=nd vicleanul duh i-a oferit solu]ia de a gusta din fructul
pomului cuno[tin]ei binelui [i rùlui, omului pentru o clip` i s-a
\ntunecat mintea [i a uitat de porunca lui Dumnezeu. Ispita
diavolului a fost mai orbitoare dec=t luciditatea min]ii omului.
A fost pentru primul om clipa fatal` a ruperii prin neascultare
a comuniunii cu Dumnezeu. {i astfel natura omului \[i pierde
divinul din ea. Chipul lui Dumnezeu \n om este ra]iunea [i
libertatea. Prin libertate omul \[i afirm` demnitatea, asemenea
Cateheze dogmatice
387
Creatorului sù. Fiind liber omul putea alege. Dar el a abuzat de
libertatea lui [i a c`zut prad` ispitirii vicleanului [i preaiscusitului
duh, gelos [i invidios pe fericirea [i comuniunea omului cu Dum-
nezeu.

Din cele p=n` aici tratate re]inem urm`toarele:
1. P`catul reprezint` o gre[eal` fa]` de porunca lui Dumne-
zeu. |n esen]` el const` \n neascultarea fa]` de voia lui Dumne-
zeu, determinat` de m=ndria de a fi asemenea Creatorului. El
aduce neor=nduiala [i dezarmonia, tulbur=nd raportul omului cu
Dumnezeu, cu semenii [i cu \ntreaga crea]ie.
2. P`catul nu apar]ine firii de la crea]ie. El este o boal` a
firii, care \i aduce moartea.
3. P`catul a ap`rut prin ispitirea diavolului [i a fost posibil
de primit din partea omului, fiindc` avea libertatea de alegere
\ntre bine [i rù.
4. P`catul se formeaz` din ispit`, \n patru faze: momeala,
care prezint` pl`cerea p`catului; delectarea sufleteasc` cu pl`cerea
p`catului; consim]`m=ntul la p`cat [i s`v=r[irea lui ca fapt`. Prin
repetare p`catul devine patim`, care \nrobe[te fiin]a omului.
5. P`catul a intrat \n fiin]a omului, dar nu a distrus-o complet,
ci a alterat chipui lui Dumnezeu \n om. De aceea, de[i sl`bit` [i
\nclinat` spre p`cat, firea omului dore[te \n ad=ncul ei eliberarea
din p`cat. Neput=ndu-se elibera \ns` singur` din p`cat, Dumne-
zeu \i ofer` din iubire, harul izb`vitor, c=[tigat prin Jertfa
m=ntuitoare a Fiului Sù: Fiind noi mor]i prin p`cate, ne-a f`cut
vii \mpreun` cu Hristos prin har sunte]i m=ntui]i (Efeseni
2, 5).
V. Asocierea
V`z=nd c` p`catul nu corespunde firii, fiind o boal` a ei,
credinciosul trebuie s`-[i concentreze toate for]ele duhovnice[ti
spre s`v=r[irea virtu]ii. |ntruc=t virtutea apar]ine firii, p`catul ca
boal` a ei dispare odat` cu \ns`n`to[irea firii \n bine, \n virtute,
a[a cum dispare \ntunericul la apari]ia luminii. |n concret, aceasta
\nseamn`, de pild`, c` dac` cultiv`m virtutea bl=nde]ei, alung`m
p`catul m=niei. Cump`tarea alung` l`comia, desfr=ul, be]ia.
Milostenia alung` avari]ia, iar smerenia alung` m=ndria. Dac`
vom fi cura]i cu inima ne vom elibera de orice invidie [i rùtate.
Cultiv=nd deci virtutea, este ca [i cum p`r`sind un drum gre[it,
Capitolul doi
388
ai apuca pe drumul cel bun, adev`rat [i drept, care te duce la
scopul util vie]ii.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` p`catul este c`lcarea cu voie liber`
a poruncii lui Dumnezeu, cre=nd o rupere a comuniunii cu El, o
tulburare \n fiin]a omului [i \n rela]iile lui cu semenii [i cu
\ntreaga crea]ie, dar din care putem fi salva]i prin \mpreun`
lucrarea firii cu harul divin, care ne conduce pe drumul virtu]ii.
VII. Aplicarea
l. Pentru ca p`catul s` nu devin` fapt`, trebuie s` nu-l l`s`m s`
\ncol]easc` \n inim`. S` nu accept`m s` se s`l`[luiasc` \n suflet
pl`cerea lui ademenitoare [i \n[el`toare, ci s` fim \ntr-o continu`
priveghere asupra g=ndurilor [i a ispitelor care \l determin`.
2. Este recomandat` apoi analiza sistematic` [i regulat` a
con[tiin]ei, cu sesizarea progresului sau regresului duhovnicesc,
a modului \n care am reu[it s` \nvingem p`catul [i s`-l \nlocuim
cu virtutea.
--
3. M`rturisirea p`catelor \n scaunul spovedaniei ne aduce
harul iert`rii [i al eliber`rii din p`cat, orient=ndu-ne fiin]a pe
drumul urm`rii vie]ii duhovnice[ti a M=ntuitorului, lipsit` de
orice p`cat.
Dumnezeu Fiul
Simbolul de credin]` sau Crezul, formulat la dou` din cele [apte
sinoade ecumenice, ne prezint` \n primul articol \nv`]`tura despre
Dumnezeu Tat`l, f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute, al
cerului [i al p`m=ntului.
II. Anun]area temei

|ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul VII vom cunoa[te
\nv`]`tura despre Dumnezeu Fiul.
Cateheze dogmatice
389
III. Tratarea
Articolul II ne spune: {i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte de
to]i vecii. Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumne-
zeu adev`rat, n`scut iar nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin
care toate s-au f`cut.
Cunoa[tem din acest articol c` Dumnezeu Fiul este n`scut
din Tat`l \nainte de to]i vecii. Textul ne spune n`scut nu
f`cut, tocmai pentru a deosebi na[terea de facere. Spre deosebire
de noi oamenii care suntem f`pturi f`cute, El este Dumnezeu
adev`rat din Dumnezeu adev`rat n`scut, nu f`cut. Vorbind despre
na[terea Fiului din Tat`l, trebuie s` preciz`m c` datorit`
deosebirii fa]` de facerea f`pturii, noi nu o putem \n]elege cu
mintea. Sfin]ii P`rin]i spun c` na[terea Fiului nu trebuie \n]eleas`
ca [i cum Tat`l ar fi adus pe Fiul din neexisten]` la existen]`,
nici c` ar fi \nfiat pe vreunul care nu ar fi existat. Dumnezeu
n-a fost mai \nainte f`r` Fiul [i mai pe urm` a devenit Tat`, ci
totdeauna are pe Fiul, spune Sf=ntul Chiril al Ierusalimului.
Na[terea Fiului nu aduce ca la f`pturi o schimbare. At=t de mare
este aceast` tain`, \nc=t nici Duhul nu o descopere \n Scripturi,
nu o cunosc cerurile [i nici chiar firea \ngereasc`, spune un dasc`l
al Bisericii.
Pentru a avea totu[i o imagine a acestei na[teri s-a folosit
analogia min]ii care na[te g=ndul. C=nd a ap`rut mintea, a ap`rut
[i g=ndul. Asem`narea este \ns` nedeplin`, na[terea Fiului
r`m=n=nd \n aureola tainei ce nu poate fi \n]eleas`. Na[terea
neaduc=nd nici o schimbare, Tat`l [i Fiul sunt egali. Aceast`
egalitate este redat` \n Simbolul de credin]` prin imaginea
luminii: Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumne-
zeu adev`rat. A[a cum Tat`l este lumin` (I Ioan 1, 5), tot astfel
[i Fiul este lumin` (Ioan 8, 12). La fel, neschimbabilitatea lui
Dumnezeu [i egalitatea Tat`lui cu Fiul se eviden]iaz` [i prin aceea
c` Fiul este de o fiin]` cu Tat`l. La oameni pentru a exista dou`
fiin]e, se repet` fiin]a. La Dumnezeu fiin]a nu se repet`. Tat`l [i
Fiul sunt dou` Persoane care au fiin]a \n comun. Eu [i Tat`l una
suntem, ne m`rturise[te Fiul (Ioan 10, 30). Av=nd aceea[i fiin]`,
Fiul are [i aceea[i dumnezeire.
Articolul III: Care pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire
s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioa-
ra Maria [i s-a f`cut om. Prin \ntrupare, Fiul lui Dumnezeu se
nume[te [i Fiul Omului, pentru c` ia firea omeneasc` a[a cum
este ea, cu trup [i suflet, ca al oric`ruia dintre noi, cu toate
Capitolul doi
390
sl`biciunile, afar` de p`cat. Dac` nu ar fi luat astfel firea
omeneasc`, nu ar fi putut s` ne m=ntuiasc`, fiindc` El nu a murit
pentru p`catele Sale, ci pentru p`catele noastre. Cobor=rea Fiului
din cer se face prin z`mislirea din Sf=nta Fecioar` Maria, cu
participarea Sf=ntului Duh, spre a face posibil` \ntruparea Fiului
lui Dumnezeu. Un P`rinte al Bisericii arat` c` z`mislirea [i
na[terea au fost cu totul curate [i neatinse de s`m=n]` [i de
stric`ciune, [i de aceea Maica Celui n`scut din ea este Fecioar`
[i dup` na[tere, r`m=n=nd prin na[tere [i mai nep`timitoare, ceea
ce este cu totul strìn firii [i mai presus de ra]iune (Maxim
M`rturisitorul).
Prezen]a celor dou` firi \n Persoana Fiului Omului poate fi
remarcat` \n activitatea Sa p`m=nteasc`. Astfel, prin firea
omeneasc` atinge ochii orbului, iar prin firea dumnezeiasc` \i
acord` vindecarea. Prin firea omeneasc` ostene[te, fl`m=nze[te,
nu are unde s`-[i plece capul, iar prin firea dumnezeiasc`
s`v=r[e[te \nmul]irea p=inilor. Prin firea omeneasc` simte teama
[i durerile mor]ii, iar prin firea dumnezeiasc` \nviaz` din mor]i.
Deci prin firea omeneasc` este asemenea nou`, iar prin cea
dumnezeiasc` este una cu Tat`l (Ioan 10, 30).
Articolul IV: {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu
Pilat, a p`timit [i s-a \ngropat. M=ntuirea noastr` \ncepe odat`
cu \ntruparea, se continu` cu activitatea [i se des`v=r[e[te prin
Jertfa [i |nvierea Fiului Omului. De[i nu a avut p`cat [i nu I s-a
putut dovedi vinov`]ia, este totu[i condamnat la moarte prin
sentin]a rostit` de procuratorul roman Pon]iu Pilat. Moartea prin
r`stignire e cea mai dureroas` [i mai crud`, rezervat` sclavilor [i
celor mai rù f`c`tori dintre oameni. Patimile [i \ngroparea
dovedesc c` moartea Fiului Omului a fost real`. Sfin]ii P`rin]i
arat` c` firea dumnezeiasc` nu s-a desp`r]it nici de trup, nici de
suflet, chiar dac` prin moarte trupul s-a desp`r]it de suflet. |n
morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, \n rai cu
t=lharul [i pe scaun \mpreun` cu Tat`l [i cu Duhul ai fost,
Hristoase, toate umpl=ndu-le, Cela ce e[ti necuprins.
Articolul V: {i a \nviat a treia zi, dup` Scripturi. Dac`
r`splata p`catului este moartea (Romani 6, 23), iar Fiul Omului
primind moartea ca unul care nu avea p`cat, El nu putea r`m=ne
sub os=nda mor]ii. Prin \nvierea Sa din mor]i, arat` Apostolul,
Hristos s-a f`cut \ncep`tur` celor adormi]i. C`ci deoarece
moartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor. C`ci precum
to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos (I Corin-
teni 15, 20-22).
Cateheze dogmatice
391
Articolul VI: {i s-a suit la ceruri [i [ade de-a Dreapta
Tat`lui. A[a cum am v`zut c` s-a cobor=t din cer pentru a \mplini
opera de m=ntuire, dup` ce a \mplinit lucrarea Sa, Fiul s-a ridicat
din nou la cer, av=nd slava de la \nceput.
Articolul VII: {i iar`[i va s` vie cu m`rire s` judece viii [i
mor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it. Opera de m=ntuire
s-a \ncheiat. A[a cum Fiul a s`v=r[it m=ntuirea lumii, tot El va
face [i judecata ei, dup` cum El \nsu[i ne-a ar`tat acest fapt: C`
Tat`l nu judec` pe nimeni, ci toat` judecata a dat-o Fiului (Ioan
5, 22). Aceast` judecat` va fi universal`, adic` to]i oamenii vor
fi judeca]i, de la crearea lumii [i p=n` la sf=r[itul veacurilor,
fiecare primind binecuv=ntarea sau os=nda ve[nic` dup` faptele
sale (Matei 25, 31 46). El va face judecat` \n calitate de Fiul
Omului aflat \n m`rirea ve[nic` a Dumnezeirii Sale. Dup`
jjudecat` va \ntemeia o \mp`r`]ie dumnezeiasc` ve[nic`. Nimeni
\ns` nu [tie c=nd va avea loc aceast` judecat` (Matei 24, 36). De
aceea, nu-i este \ng`duit nim`nui s` fac` calcule [i preciz`ri cu
privire la cea de a doua venire a Domnului.

Din cele [ase articole ale Simbolului de credin]` re]inem c` Fiul
este n`scut [i nu f`cut. El este n`scut din Tat`l \nainte de a exista
timpul. Al`turi de Tat`l, Fiul este creatorul [i proniatorul tuturor
celor v`zute [i nev`zute. Na[terea Fiului din Tat`l nu poate fi
\n]eleas` [i nici explicat` prin analogie cu na[terea, sau facerea
f`pturilor omene[ti. La oameni fiin]a se repet` [i nu este egal`.
Prin na[terea Fiului fiin]a nu se repet` ci r`m=ne egal`, neschim-
babil`. Este o singur` Fiin]` \n dou` Persoane.
Activitatea m=ntuitoare a Fiului \ncepe odat` cu \ntruparea
Sa, c=nd Fiul lui Dumnezeu devine [i Fiul Omului, lu=nd firea
omeneasc` cu toate sl`biciunile ei, afar` de p`cat. M=ntuirea ne-a
fost adus` prin \ntruparea, activitatea, jertfa [i \nvierea Domnului.
Firea dumnezeiasc` s-a aflat \n firea omeneasc` a sufletului
[i a trupului Domnului [i atunci c=nd acestea erau desp`r]ite prin
moartea Sa. Murind ca unul care nu a avut p`cat, Fiul Omului a
\nviat, fiindc` moartea nu a putut pune st`p=nire asupra Sa.
Biruind puterea mor]ii [i a diavolului, deschide omului c`zut \n
p`cat, drumul spre \nviere, spre nemurire. Prin \nviere, Fiul
Omului \[i arat` Dumnezeirea Sa [i se ridic` din nou la slava
cereasc` din care a cobor=t, dar r`m=ne \n acela[i timp, \n chip
nev`zut, Cap Bisericii, pe care a c=[tigat-o cu scump s=ngele
Sù spre a o sfin]i prin harul Sf=ntului Duh.
Capitolul doi
392
La sf=r[itul veacurilor Dumnezeu Fiul va veni s` judece lumea
[i va \ntemeia o \mp`r`]ie dumnezeiasc` ve[nic`.
V. Asocierea
Privind Persoana Fiului \n unitatea Treimii celei nedesp`r]ite,
m`rturisim prin Simbolul de credin]` c` Tat`l este nen`scut [i
f`r` cauz`; Fiul este n`scut din veci din Tat`l, de o fiin]` cu
Tat`l; iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l. Cu privire la activitatea
distinct` \n lume a Persoanelor Treimii, Tat`l este creatorul [i
proniatorul; Fiul este m=ntuitorul [i judec`torul; iar Duhul Sf=nt
des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului, El fiind sfin]itorul care
face vie lucrarea harului necreat al Sfintei Treimi \n Biseric` [i
\n via]a credincio[ilor. Aceasta este \ns` numai o distinc]ie for-
mal`, fiindc` voin]a [i lucrarea celor trei Persoane fiind unitar`,
toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul, prin Duhul Sf=nt.
VI. Generalizarea
Privind \n mod special Persoana Fiului lui Dumnezeu, m`rturi-
sim credin]a c` El este n`scut din Tat`l \nainte de to]i vecii, [i
de o fiin]` cu Tat`l. S-a \ntrupat pentru m=ntuirea noastr`, iar
dup` patim`, moarte [i \nviere s-a \n`l]at \n slava cereasc` [i va
veni din nou ca s` judece viii [i mor]ii, \ntemeind o \mp`r`]ie
dumnezeiasc` ve[nic`.
VII. Aplicarea
Din cele p=n` aici tratate re]inem pentru via]a noastr` duhov-
niceasc` mai multe \nv`]`minte practice:
1. M`rturisind credin]a \n Fiul lui Dumnezeu, cre[tinii \l
cinstesc pe Iisus Hristos ca pe Dumnezeu adev`rat, \l adora prin
iubire [i \i d`ruiesc via]a duhovniceasc` spre m=ntuire: Pe noi
\n[ine [i unii pe al]ii [i toat` via]a noastr` lui Hristos Dumnezeu
s` o d`m.
2. Dumnezeu Fiul lucreaz` m=ntuirea credincio[ilor prin harul
necreat al Sfintei Treimi \n Sfintele Taine. Iar \n Taina Euharistiei
credincio[ii se \mp`rt`[esc cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Sù spre
iertarea p`catelor [i spre rena[terea duhovniceasc` pentru
dob=ndirea m=ntuirii.
3. Credincio[ii \l cinstesc pe Fiul [i prin s`rb`torirea eveni-
mentelor din via]a Lui p`m=nteasc`, prin care ne-a adus
m=ntuirea. Acestea se numesc praznice \mp`r`te[ti, fiindc` \n
cadrul lor cinstim pe Fiul ca Persoan` a Sfintei Treimi. La acestea
Cateheze dogmatice
393
adùg`m [i cinstirea duminicii, ca o continu` aducere aminte a
\nvierii Domnului.
--
4. Tot \n mod v`zut credincio[ii cinstesc pe Fiul \mpodobind
loca[urile de cult [i casele lor cu icoana reprezent=nd chipul Sù
cel dup` trup, c`reia i se \nchin` cu evlavie. La fel cinstesc sfin-
]enia f`r` egal a vie]ii Lui p`m=nte[ti, \nchin=ndu-I un Acatist.
Patimile [i moartea Domnului
Ce ne spune articolul IV din Simbolul de credin]`? (C` Fiul lui
Dumnezeu \ntrupat s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu
Pilat, [i a p`timit [i s-a \ngropat).
II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` \n]elesul ad=nc al patimii [i mor]ii
M=ntuitorului.
III. Tratarea
Referindu-ne la Patimile Domnului, adic` la suferin]a Sa pe cruce,
ne punem \ntrebarea: Iisus Hristos fiind om adev`rat [i Dumne-
zeu adev`rat, cum trebuie \n]eleas` suferin]a Lui? Putea cumva
Dumnezeu s` fie supus suferin]ei?
Dumnezeu este altceva dec=t omul. La Dumnezeu nu exist`
afecte (durere, team`, bucurie, oboseal`, foame, sete) [i nici
suferin]`. Dac` ar exista acestea, ar mai \nceta s` fie Dumnezeu.
Iisus Hristos a avut afecte [i suferin]` numai fiindc` a avut firea
omeneasc` ce poart` \n sine r`nile p`catelor. Suferin]a este
consecin]a p`catului. Hristos a luat firea omenesc` cu toate
suferin]ele ei, afar` de p`cat tocmai pentru a izb`vi, a salva, a
m=ntui firea omenesc` din p`cat. El a luat firea noastr` cu
sl`biciunile ei, adic` cu trebuin]a de a m=nca, de a bea, de a se
odihni, cu teama [i bucuria sufletului, inclusiv cu putin]a de a
suferi durerea [i chiar de a muri. Dar din firea omeneasc` a M=n-
tuitorului lipsea ispita spre pl`cerea ce duce la p`cat. El nu putea
p`c`tui, fiindc` p`catul este strìn de Dumnezeu. Ori El a fost [i
Dumnezeu adev`rat. Numai fiindc` El nu putea avea p`cat per-
Capitolul doi
394
sonal, a putut aduce jertfa de isp`[ire c`tre Dumnezeu Tat`l pen-
tru p`catele tuturor oamenilor, [i prin S=ngele crucii Lui, to]i s`
poat` primi m=ntuirea, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Pentru acest
motiv, Hristos nu a avut \n firea lui pl`cerea ce duce la p`cat. A
luat numai durerea ce provine de pe urmele p`catului. S-a
\mpov`rat cu suferin]a noastr` ce ne vine din p`cat. Prin urmare,
at=t p`timirea c=t [i moartea se refer` numai la firea omeneasc`
a lui Hristos. R`bd=nd, \ns` durerea mor]ii, ca Unul ce nu avea
p`cat, El nu putea r`m=ne sub povara mor]ii. {tiut fiind c`
r`splata p`catului este moartea (Romani 6, 23), El nu putea fi
supus mor]ii, fiindc` nu a avut p`cat. De aceea, tot prin dreptatea
lui Dumnezeu, El a c`lcat cu moartea pe moarte. Jertfa Lui c`tre
Dumnezeu Tat`l aduce pre]ul de r`scump`rare pentru p`catele
noastre [i astfel \mpline[te dreptatea lui Dumnezeu. Dar tot
potrivit drept`]ii lui Dumnezeu, firea Sa omeneasc` p`timitoare
nu a fost l`sat` victim` mor]ii, fiindc` El nu a avut p`cat, iar
moartea a intrat \n lume numai \n urma p`catului.
Cum se cuvine s` \n]elegem acum \ngroparea Domnului?
Faptul c` Simbolul de credin]` ne spune c` Trupul Domnului
a fost \ngropat, vrea s` precizeze c` moartea Lui a fost real` [i
deplin`, c` a \mplinit dreptatea lui Dumnezeu nu numai
f`c=ndu-se p`cat pentru noi, ci prin moartea Sa ne-a asigurat c` a
pl`tit pre]ul de r`scump`rare pentru to]i p`c`to[ii lumii, dinaintea
Sa [i dup` El, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Apostolul precizeaz`
\n acest sens c` \nc` p`c`to[i fiind noi, Hristos a murit pentru
noi(Romani 5, 8). El care n-a cunoscut p`cat, s-a f`cut pentru
noi p`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu
\ntru El(II Corinteni 5, 21).
Dat fiind faptul c` firea omeneasc` este format` din suflet [i
din trup, ne punem acum \ntrebarea: unde se afla sufletul
Domnului \n timpul c=t trupul Lui a stat \n morm=nt? Este [tiut
faptul c` sufletul este nemuritor. Hristos putea muri numai cu
trupul. De aceea \ntrebarea unde se afla sufletul Domnului? se
pune \n mod firesc.
Sf=nta Scriptur` ne arat` foarte clar c` sufletul Lui s-a cobor=t
la iad: C`ci [i Hristos a suferit odat` moartea pentru p`catele
noastre, El, Cel drept, pentru cei nedrep]i, ca s` ne aduc` pe noi
la Dumnezeu, omor=t fiind cu trupul, dar viu f`cut cu duhul, cu
care s-a pogor=t [i a propov`duit duhurilor ]inute \n \nchisoare,
care fuseser` neascult`toare alt`dat`, c=nd \ndelunga r`bdare a
lui Dumnezeu a[tepta, \n zilele lui Noe, [i se preg`tea corabia \n
care pu]ine suflete, adic` opt, s-au m=ntuit prin ap`(I Petru 3,
1820).
Cateheze dogmatice
395
Sf=ntul Ioan Damaschin spune \n acest sens c` sufletul
\ndumnezeit se coboar` \n iad, ca, precum a r`s`rit celor de pe
p`m=nt soarele drept`]ii, tot astfel s` lumineze [i celor ce stau
sub p`cat, \n \ntunericul [i umbra mor]ii; c` precum a predicat
celor de pe p`m=nt... devenind celor credincio[i cauz` m=ntuirii
ve[nice, iar celor neascult`tori mustrare pentru necredin]`, tot
astfel [i celor din iad.
Neav=nd p`cat, Hristos nu s-a dus cu sufletul \n iad ca s`
sufere. Numai p`c`to[ii sufer` \n iad, datorit` f`r`delegilor
s`v=r[ite \n aceast` via]`. Hristos nu s-a dus \n iad nici ca s` le
propov`duiasc` celor de acolo \nvierea Sa. El s-a dus acolo ca
\mp`rat biruitor [i eliberator al tuturor celor ce muriser` cu
credin]a [i n`dejdea venirii Sale. Cobor=nd \n iad, to]i au avut
posibilitatea s` vad` biruin]a Sa asupra p`catului [i a mor]ii, fiind
Eliberatorul tuturor lega]i de acestea.
Dat fiind faptul c` \n Hristos firea omeneasc` era unit` cu
firea divin`, ne \ntreb`m: ce s-a \nt=mplat cu firea dumnezeiasc`
\n timpul mor]ii?
Dac` firea dumnezeiasc` nep`timitoare s-ar fi desp`r]it de
firea omeneasc`, \nseamn` c` \n iad s-a dus numai sufletul unui
om, iar \n morm=nt numai trupul unui om. Iar \n acest caz trupul
ar fi intrat \n stric`ciune. Pentru acest motiv, trupul aflat \n
morm=nt nu a \ncetat s` fie unit cu dumnezeirea, iar sufletul care
merge \n iad, este dup` cum spune Ioan Damaschin suflet
\ndumnezeit. Acela[i P`rinte al Bisericii ne explic` foarte
judicios marea tain` a mor]ii Domnului, spun=nd: Chiar dac` a
murit ca om, [i chiar dac` sf=ntul Lui suflet s-a desp`r]it de trupul
Lui preacurat, totu[i dumnezeirea nu s-a desp`r]it de cele dou`,
adic` de suflet [i de trup, [i astfel nici unicul ipostas nu s-a
desp`r]it \n dou` ipostasuri. Astfel unicul ipostas al Logosului
Hristos a fost [i ipostasul Logosului - Hristos [i al sufletului [i
al trupului. Niciodat`, nici sufletul, nici trupul n-au avut un
ipostas propriu, altul dec=t ipostasul Logosului Hristos.
Prin urmare, prin \ntrupare firea omeneasc` s-a unit cu cea
dumnezeiasc` \ntr-o unitate indisolubil`, form=nd a[a cum au
stabilit Sfin]ii P`rin]i o singur` fire a Logosului \ntrupat.
Aceast` fire omeneasc` [i dumnezeiasc` pe care a avut-o Fiul lui
Dumnezeu \ntrupat nu s-a desp`r]it niciodat`. Nici la patimi, nici
la moartea trupului. Nu a suferit Dumnezeu, nici firea dumne-
zeiasc`, dar Dumnezeirea nedesp`r]indu-se de trupul ce suferea
\n timpul jertfei, sau care a murit [i a fost \ngropat, reprezint`
garan]ia c` trupul Lui nu putea fi dat mor]ii ca stric`ciune ci ca
\nviere, fiindc` firea dumnezeiasc` nu putea s` moar`. Astfel,
Capitolul doi
396
moartea lui Iisus prin firea Lui dumnezeiasc` devine un laborator
al \nvierii sale [i al \ndumnezeirii firii omene[ti, deopotriv` a
trupului [i a sufletului.

Se poate vorbi de patimile Domnului, [tiut fiind c` Iisus Hristos
a fost \n acela[i timp Dumnezeu [i om, iar Dumnezeu nu poate
suferi? (Numai trupul lui Hristos putea fi p`timitor, putea suferi
foamea, setea, durerea. Dar neav=nd p`cat, El nu putea suferi
moartea). Dar sufletul? (Sufletul omului fiind nemuritor, dup`
desp`r]irea de trup, se \ndrepta fie \n rai, fie \n iad). C=nd trupul
Domnului era \ngropat \n morm=nt, unde se afla sufletul Lui?
(|n iad, ca biruitor al vie]ii asupra p`catului [i a mor]ii). De ce
trupul Domnului nu s-a dat putrezirii c=nd se afla \n morm=nt?
(Fiindc` El nu moare ca orice muritor, cu trupul p`catului. Pe
baza faptului c` dumnezeirea nu se desp`r]ise de firea uman`,
nici aceasta nu a fost l`sat` stric`ciunii. Firea dumnezeiasc` are
\n sine nemurirea [i nici o atingere cu moartea care este r`splata
p`catului). Prin urmare, \mpreun` cu Sf=ntul Ioan Damaschin
spunem c` Dumnezeu a suferit \n trup, dar \n nici un caz c`
dumnezeirea a suferit prin trup.
V. Asocierea
De[i asemenea trupului [i sufletului nostru, trupul lui Hristos
era pe de o parte stric`cios, asemeni cu cel al nostru, fiindc` a
luat asupra-[i firea noastr` cu toate stric`ciunile ei. Dar pe de
alt` parte, spre deosebire de firea noastr`, trupul Lui este
nestric`cios. Nestric`ciunea Lui se des`v=r[e[ete dup` \nviere
c=nd trupul lui Hristos ajunge la deplina \ndumnezeire. La fel [i
sufletul. Numai dup` \nviere este str`b`tut integral de lucrarea
dumnezeirii.
VI. Generalizarea
|mp`rt`[indu-ne de via]a divin` a Trupului \ndumnezeit al lui
Hristos, prin actualizarea Jertfei Sale, spunem de fiecare dat` la
Sf=nta Liturghie: |n morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un
Dumnezeu, \n rai cu t=lharul [i pe scaun cu Tat`l [i cu Tat`l [i cu
Duhul ai fost, Hristoase, toate \mplinindu-le, Cela ce e[ti necu-
prins.
Cateheze dogmatice
397
--
VII. Aplicarea
Se va c=nta prohodul Domnului: |n morm=nt via]` pus-ai fost,
Hristoase, [i s-au spìm=ntat puterile \ngere[ti....
Venerarea Sfintei Cruci
Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credin]` despre
M=ntuitorul nostru Iisus Hristos? (C` s-a r`stignit pentru noi \n
zilele lui Pon]iu Pilat [i a p`timit [i s-a \ngropat...). De aici
vedem c` Domnul a primit pentru m=ntuirea noastr` cea mai grea
condamnare la moarte, [i anume cea prin crucificare. Datorit`
m=ntuirii care ne-a fost adus` prin cruce, aceasta \[i va schimba
\n]elesul, devenind din lemn de tortur` aduc`tor de moarte,
puterea lui Dumnezeu aduc`toare de via]`.
II. Anun]area temei

De aceea, \n cele ce urmeaz` ne vom referi la temeiurile pentru
care aducem venerarea sfintei cruci.
III. Tratarea
Crucea indic` la popoarele antice lemnul de tortur`, aduc`tor al
celor mai \ngrozitoare chinuri. Condamnarea la moarte prin
crucificare sau r`stignire era rezervat` sclavilor, criminalilor, sau
celor mai rì dintre oameni. Romanii au preluat acest mod de
pedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost folosit` numai dup`
ce }ara Sf=nt` a devenit provincie roman`. Fiind foarte umilitoare
[i dur`, pedeapsa prin crucificare era privit` cu rezerv` la iudei,
\nc=t cel astfel condamnat, era total descalificat \n fa]a lui Dum-
nezeu [i a oamenilor: Blestemat cel sp=nzurat pe lemn, se
spunea \n Legea Veche (Deuteronom 21, 23).
Cuv=ntul crucii a primit [i un \n]eles figurat, fiind folosit
\n vorbirea curent` spre a exprima necazurile [i greut`]ile vie]ii
(Marcu 8, 34).
Iisus a fost condamnat la moarte prin r`stignire [i a suferit
pe cruce cele mai groaznice chinuri. Al`turi de crucea Lui au
Capitolul doi
398
mai fost \n`l]ate \nc` dou` cruci ale unor t=lhari. Pe Golgota se
aflau deci trei cruci, fiecare av=nd t=lcul ei. Pentru t=lharul
nem=ntuit crucea a fost instrumentul oribil de tortur` [i chin
aduc`tor de moarte. Pentru t=lharul m=ntuit, crucea a \nsemnat
[ansa vie]ii lui ve[nice. Crucea lui Iisus are \ns` un cu totul alt
\n]eles. Ea se refer` la noi oamenii. Hristos ne-a r`scump`rat
din blestemul legii, f`c=ndu-se pentru noi blestem... (Galateni
3, 13). |n felul acesta, crucea lui Hristos transform`, schimb`
sensul sau \n]elesul lemnului odios de tortur` [i chin, \n cel de
altar pe care se aduce suprema jertf` de isp`[ire: A[a [i Hristos,
aduc=ndu-se (jertf`) odat`, ca s` ridice p`catele multora, a doua
oara se va ar`ta f`r` de p`cat celor ce \l a[teapt` spre m=ntuire
(Evrei 9, 28). {i cum jertfelnicul era lucru prea sf=nt [i tot ce se
atingea de el se sfin]ea (Ie[irea 29, 37), tot astfel [i crucea lui
Hristos devine prin jertfa adus` pe ea un lucru, un obiect aduc`tor
de sfin]enie. Cei ce privesc spre crucea lui Hristos nu mai sunt
st`p=ni]i de teama distrug`toare a sufletului, ci de bucuria [i pacea
sfin]itoare [i m=ntuitoare. De aici [i cuvintele Apostolului: Mie
\ns` s` nu-mi fie a m` lùda dec=t numai \n crucea Domnului
nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14). Reprezent=nd biruin]a
asupra p`catului [i a mor]ii (Efeseni 2, 15-17; Coloseni 2, 14-
15), crucea devine obiect de sfin]enie [i m=ntuire, aduc`toare de
putere [i har: C`ci cuv=ntul crucii este nebunie pentru cei
pieritori, iar pentru noi cei ce ne m=ntuim este puterea lui Dum-
nezeu (I Corinteni 1, 18).
Pentru acest motiv, crucea devine emblema cre[tinismului,
un obiect de cinste, sfin]it cu s=ngele Domnului, iar cre[tinii din
cele mai vechi timpuri s-au numit cinstitori ai crucii.
Reprezent=nd stema, sau steagul cre[tinismului, crucea va fi [i
semnul Fiului Omului, care se va ar`ta pe cer la cea de a doua
Sa venire (Matei 24, 30).
P`str=nd \n sufletele lor roadele jertfei r`scump`r`toare prin
crucea Domnului, cre[tinii din cele mai vechi timpuri au cùtat
s` exteriorizeze semnul m=ntuirii. Imaginea crucii a angajat mereu
sim]irea cre[tinilor [i dragostea fa]` de Cel r`stignit, de harul lui
m=ntuitor, [i ating=nd-o cu evlavie [i venerare, prin s`rutare [i
rug`ciune, sim]im puterea harului care izvor`[te din s=ngele
Domnului care a curs pe ea.
Tot ca o form` de exteriorizare a vener`rii sfintei cruci este
[i \nsemnarea cre[tinului cu semnul crucii, ca practic` dat=nd
din cele mai vechi timpuri. Astfel, Tertulian (240) arat` c` la
fiecare pas, la fiecare mi[care, la fiecare intrare [i ie[ire,
\mbr`c=ndu-ne, la sp`lat, la mas`, seara, culcat sau [ez=nd [i \n
Cateheze dogmatice
399
orice atitudine pe care o lu`m, noi ne \nsemn`m frun]ile cu un
mic semn al crucii. Episcopul Ipolit al Romei (235) scria:
Str`duie[te-te \n orice vreme s`-]i \nsemnezi fruntea cu buna
cuviin]` c`ci acesta este semnul cunoscut [i \ncercat al p`timirii
\mpotriva diavolului, dac` \l faci cu credin]`... Potrivnicul fuge
v`z=nd puterea ce vine din inim`... |nsemn=nd fruntea [i ochii
cu m=na, dep`rt`m pe cel care \ncearc` s` ne nimiceasc`.
Cu toat` aceast` justificat` venerare a sfintei cruci, sunt totu[i
unii cre[tini care nu admit cinstirea ei, spun=nd c` aceasta
contravine primelor dou` porunci din Decalog, care interzic
\nchinarea la idoli. Este adev`rat c` aceste porunci combat
idolatria. Dar se pune problema dac` venerarea crucii poate fi
considerat` \ntr-adevar idolatrie? Este [tiut c` idolatria \nseamn`
adorarea idolilor \n locul ador`rii cuvenite numai unicului Dum-
nezeu. Iar pentru a constata dac` crucea poate fi considerat` idol,
s` cercet`m ce este idolul? Idolul este o \nchipuire \n g=nd a
unor lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai
nume[te [i iluzie, aparen]`, fantom`, vanitate, imaginea unei iluzii
(Psalmul 134, 15; Ieremia 10, 1415). Idolul nimic nu este \n
lume (I Corinteni 8, 4), spune Sf=ntul Apostol Pavel. Nu tot
acela[i lucru se poate spune [i despre cruce, care reprezint` o
realitate [i care odat` cu jertfa Domnului a primit un sens nou,
profund [i plin de semnifica]ii pentru m=ntuirea noastr`. Ea nu
mai poate fi considerat` simplu lemn de tortur` [i de chin, ci
altarul de jertf` sfin]it prin s=ngele nevinovat al Domnului, iar
tot cel ce se atinge de altar se va sfin]i (Ie[irea 29, 37).
De aici vedem c`, a[a cum pe bun` dreptate remarc` un
adev`rat trìtor al \nv`]`turii cre[tine, Hristos [i crucea sunt dou`
realit`]i organic legate \ntre ele, \n procesul m=ntuirii noastre.
Nici Hristos f`r` cruce, nici cruce f`r` Hristos, spunea Traian
Dorz, poetul Oastei Domnului. A[a cum Hristos ca M=ntuitor
al nostru nu poate fi conceput \n afara jertfei de pe cruce, tot
astfel nici crucea nu poate fi venerat` dec=t ca altarul jertfei lui
Hristos.

Cum era considerat lemnul crucii \nainte [i \n timpul activit`]ii
M=ntuitorului? (Lemn aduc`tor de groaz` [i de moarte). Dar dup`
moartea Domnului pe cruce? (Lemn aduc`tor de via]`, bucurie [i
m=ntuire). De ce aceast` schimbare a \n]elesului? (Fiindc`
Domnul l-a sfin]it cu s=ngele sù nevinovat, transform=nd lemnul
de tortur` \n altarul jertfei Sale). Ce devine crucea pentru noua
Capitolul doi
400
religie cre[tin`? (Devine emblema care o reprezint`, \nc=t atunci
c=nd spunem cre[tin, \l consider`m [i cinstitor al crucii). De
c=nd cinstesc cre[tinii crucea? (De c=nd Domnul a adus pe ea
jertfa Sa m=ntuitoare, deci din perioada Sfin]ilor Apostoli, care
o numesc puterea lui Dumnezeu). Poate fi considerat` crucea
pe mai departe lemnul de tortur` [i de chin, deci un obiect odios
pentru cre[tini? (Nu poate fi considerat` a[a, ci pentru cre[tini
ea este lemnul de sfin]ire a vie]ii duhovnice[ti prin s=ngele M=n-
tuitorului care a curs pe ea, care ne-a m=ntuit [i sfin]it via]a).
Poate fi considerat` crucea idol, iar venerarea ei idolatrie? (Nu
poate fi considerat` idol, \ntruc=t crucea este o realitate de sfin]ire
a vie]ii, pe c=nd idolul nu este nimic \n lume).
V. Asocierea
Venerarea sau cinstirea sfintei cruci este un cult relativ,
subordonat celui absolut, de adorare, pe care \l aducem numai
lui Dumnezeu. Cultul \ngerilor, al sfin]ilor, al moa[telor, al icoa-
nelor, la care se asociaz` [i cel al crucii, este numit cult de
dulie, sau de cinstire, de \nchin`ciune, de venerare. Le cinstim
pe acestea, deoarece vedem \n ele lucrarea lui Dumnezeu,
sfin]enia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu \l cinstim pentru El
|nsu[i, ca [i creator [i m=ntuitor al nostru. Cinstind crucea prin
care a venit m=ntuirea la toat` lumea \l cinstim pe M=ntuitorul
\nsu[i [i astfel cinstirea trece de la cruce la Cel r`stignit pe ea, la
patimile [i \nvierea Lui. A[a se explic` [i faptul c` \nsemn=ndu-ne
cu semnul crucii pronun]`m numele Sfintei Treimi, ceea ce
\nseamn` c` m=ntuirea ne vine de la Sf=nta Treime, iar crucea ne
introduce \n comuniunea ei. Aceasta dovede[te \nc` odat` c`
venerarea sfintei cruci nu poate fi socotit` idolatrie.
VI. Generalizarea
Aduc=nd venerare sfintei cruci prin care a venit m=ntuirea la
toat` lumea, aducem prin aceasta pream`rire Sfintei Treimi, care
ne-a acordat [i ne acord` m=ntuirea.
VII. Aplicarea
1. Aduc=nd venerare sfintei cruci, Biserica a r=nduit ca zilele de
miercuri [i de vineri s` fie puse sub ocrotirea sfintei cruci [i a
Patimilor Domnului.
2. Au fost r=nduite [i dou` s`rb`tori \nchinate sfintei cruci.
Astfel la 14 septembrie s`rb`torim \n`l]area sfintei cruci (sau
Cateheze dogmatice
401
ziua crucii) \n amintirea \n`l]`rii ei \n v`zul tuturor credincio-
[ilor, la Ierusalim, \n ziua de 14 septembrie 335. Cea de a doua
este numit` Duminica crucii, stabilit` \n a treia Duminic` din
postul Pa[telui.
3. Alte moduri de venerare sunt [i slujbele r=nduite \n cinstea
[i spre lauda crucii. Acatistul sfintei cruci, care se cite[te la 14
--
septembrie, c=nt`rile de laud` [i cinstire a crucii din zilele de
miercuri [i vineri, precum [i de la s`rb`torile \nchinate ei.
4. Se va c=nta cu credincio[ii: Crucii Tale ne \nchin`m
Hristoase, [i sf=nt` \nvierea Ta o lùd`m [i o m`rim.
Preacinstirea Maicii Domnului
Prin articolul al III-lea din Simbolul de credin]` cunoa[tem faptul
c` Fiul lui Dumnezeu pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire
s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din
Fecioara Maria [i s-a f`cut om. De aici vedem c` \ntruparea
celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi nu a fost oricum, ci de
la Duhul Sf=nt, [i nu din oricine, ci dintr-o Fecioar` curat`,
care va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, fiindc` Cel n`scut din
ea este Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat.
{i cum \ngerul care a binevestit na[terea Fiului lui Dumne-
zeu i-a spus Sfintei Fecioare c` ea va fi binecuv=ntat` \ntre femei,
vom vedea \n cele ce urmeaz`.
II. Anun]area temei

Care sunt temeiurile Preacinstirii Maicii Domnului.
III. Tratarea
Despre na[terea [i copil`ria aceleia care va deveni N`sc`toare de
Dumnezeu se cunosc pu]ine lucruri. Se [tie c` p`rin]ii ei se
numeau Ioachim [i Ana, care nu au avut copii p=n` la ad=nci
b`tr=ne]e. Rug=nd ne\ncetat pe Dumnezeu s`-i binecuv=nteze cu
un copil, P`rintele ceresc le-a d`ruit o fiic`, pe care au numit-o
Maria. Ioachim [i Ana o \nchin` Domnului, duc=nd-o la templu
[i \ncredin]=nd-o preo]ilor, unde a stat p=n` la v=rsta de 1415
Capitolul doi
402
ani. Mai multe date despre Sf=nta Fecioar` afl`m din Sfintele
Evanghelii cu prilejul Buneivestiri a Na[terii Domnului [i a
activit`]ii Sale mesianice. Astfel, Bunavestire ne prezint` cin-
stirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui Dumne-
zeu, fiind aleas` dintre femei pentru a deveni Maica Domnului:
{i \ngerul i-a zis: Duhul Sf=nt se va pogor\ peste tine [i puterea
celui Prea\nalt te va umbri, pentru aceea [i Sf=ntul care se va
na[te din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35).
Sf=nta Fecioar` a p`strat \n tain` bunavestire a \ngerului,
supun=ndu-se cu mult` evlavie voii lui Dumnezeu. Via]a ei a
devenit de aici \nainte o d`ruire lui Dumnezeu [i o jertf` de ducere
la \ndeplinire a voii Sale. Ea nu putea spune nim`nui, nici chiar
lui Iosif ceea ce \ngerul i-a comunicat, deoarece nefiind crezut`
c`dea \n os=nda Legii, care era foarte aspr`. O situa]ie ca aceasta
putea s` cad` sub acuza desfr=ului [i era pedepsit` prin uciderea
cu pietre (Deuteronom 22, 23). De aceea, logodnicul ei drept
fiind [i nevr=nd s` o v`deasc`, a voit s` o lase \n ascuns (Matei
1, 19). Dar \ntr-o asemenea situa]ie, Sf=nta Fecioar` ar fi r`mas
singur`, f`r` nici un ajutor.
De aceea Evanghelia ne spune c` \n timp ce Iosif cugeta
aceasta, iat` \ngerul Domnului i s-a ar`tat \n vis grìnd: Iosife,
fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta c` ce s-a
z`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt. Ea va na[te fiu [i va chema
numele lui Iisus, c`ci El va m=ntui poporul sù de p`catele sale.
{i de[tept=ndu-se din somn Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit
\ngerul Domnului, [i a luat-o la el pe logodnica sa. {i f`r` s-o fi
cunoscut pe ea, Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit \ngerul
Domnului, [i a luat-o, Maria n`sc=nd pe fiul ei cel Unul-N`scut,
c`ruia i-a pus numele Iisus (Matei 1, 2025).
{i dup` na[terea Domnului, Mama Sa a r`mas tot fecioar`,
Iosif nu a fost [i nu a devenit nici dup` na[terea lui Iisus so]ul
natural al Mariei, ci a r`mas pe mai departe protectorul Sfintei
Fecioare. El era un om drept \naintea lui Dumnezeu, p`zea legea
[i voia Sa, iar dac` \ngerul i-a comunicat marea tain` a \ntrup`rii,
a p`strat cu certitudine toat` considera]ia [i sfin]enia acesteia.
Dreptul Iosif a r`mas \n continuare protectorul Sfintei Fecioare
[i al pruncului n`scut \n ieslea din Betleem pe care L-a ferit de
m=nia lui Irod prin fuga \n Egipt. Iisus Hristos a acordat cinstirea
Mamei Sale \n tot timpul copil`riei [i adolescen]ei. Sf=nta
Evanghelie nu pierde din vedere acest am`nunt, comunic=ndu-ne
c` le era supus (Luca 2, 51), preciz=nd deopotriv` c` \n tot
timpul vie]ii, Sf=nta Fecioar` a p`strat \n sufletul ei cu acce[i
Cateheze dogmatice
403
sf=nt` evlavie taina \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu: {i prin \nsu[i
sufletul ei va trece sabie (Luca 2, 35).
Domnul a cinstit, apoi, pe Maica Sa \n tot cursul activit`]ii
Sale mesianice. Astfel prima minune a M=ntuitorului este cea de
la nunta din Cana Galileii, c=nd la cererea Maicii Sale a trans-
format apa \n vin. |nc` de acum ea este mijlocitoare pe l=ng`
Fiul ei [i va r`m=ne astfel p=n` la sf=r[itul veacurilor. De aceea
Maica Domnului a fost cinstit` [i de mul]imea care, urm=nd pe
Fiul ei, se \nvrednicea de harul [i binecuv=nt`rile Lui. Evanghelia
relateaz` cazul unei femei care admir=nd \n]elepciunea Domnului,
ferice[te pe Mama Sa zic=nd: fericit este p=ntecele care te-a
purtat [i s=nii pe care i-ai supt (Luca 11, 27).
Iisus confirm` cinstirea Maicii Sale: A[a este (adev`rat
spui) [i adaug`: ferici]i cei ce ascult` cuv=ntul lui Dumnezeu
[i-l p`zesc. {i \n acest caz Sf=nta Fecioar` r`m=ne [i se ofer` ca
un model de ascultare [i de p`zire a cuv=ntului lui Dumnezeu.
Sfintele Evanghelii amintesc de fra]ii [i surorile
Domnului, fapt care pe unii cre[tini \i sminte[te, socotind c`
Maica Domnului, ar mai fi avut copii dup` na[terea lui Iisus. {i
din aceast` pricin` ei refuz` s` aduc` cinstire Sfintei Fecioare.
Dar fra]ii [i surorile Domnului aminti]i \n Evanghelie nu
sunt fiii Maicii Domnului, ci ai altei femei numit` tot Maria.
Ace[tia nu sunt fra]i, ci veri ai Domnului: \n limba [i uzul
Vechiului Testament prin cuv=ntul frate se \n]elegea [i cel de
cumnat, nepot sau veri[or. Iat` spre exemplificare un asemenea
text: Atunci a zis Avraam c`tre Lot: S` nu fie ceart` \ntre mine
[i tine, \ntre p`storii mei [i ai tì, c`ci suntem fra]i (Facere 13,
8). Este [tiut \ns` c` Lot era nepotul lui Avraam [i nu fratele
acestuia. |n textele evanghelice, Maria, mama a[a-zi[ilor fra]i
ai Domnului este pomenit` separat de Maria, Maica Domnului:
{i erau acolo multe femei privind de departe... \ntre care Maria
Magdalena [i Maria mama lui Iacob [i a lui Iosif [i mama fiilor
lui Zevedeu (Matei 27, 5556). Aici se face deosebirea \ntre
Maria Magdalena [i Maria mama lui Iacob [i Iosif care era mama
verilor Domnului Iisus. |ntr-un alt text: {i st`teau l=ng` crucea
lui Iisus: mama Lui [i sora mamei Lui Maria lui Cleopa [i Maria
Magdalena (Ioan 19, 25), se face deosebirea \ntre Maria, mama
lui Iisus [i celelalte dou` femei cu acela[i nume, adic` Maria
Magdalena [i Maria numit` sora mamei lui Iisus. Evident c`
cea din urm` era so]ia lui Cleopa [i nu era sora a mamei lui Iisus,
ci veri[oara, deoarece dou` surori nu purtau acela[i nume. Deci
aceasta era Maria, mama lui Iacob [i a lui Iosif, deci mama verilor
lui Iisus.
Capitolul doi
404
|n sf=r[it, dac` Domnul ar mai fi avut fra]i nu ne putem
explica de ce a \ncredin]at Sf=ntului Apostol Ioan grija Maicii
sale, [i nu fra]ilor [i surorilor, adic` fiilor ei.
Afl=ndu-se \n grija Sf=ntului Apostol Ioan, Maica Domnului
particip` al`turi de Sfin]ii Apostoli la evenimentele care urmeaz`:
|nvierea Domnului, |n`l]area Sa la cer [i Pogor=rea Sf=ntului
Duh. Ea s-a bucurat de mult` cinstire din partea Sfin]ilor Apostoli
ca [i din partea tuturor credincio[ilor care formeaz` la
Cincizecime prima comunitate cre[tin`, adic` Biseric`.
Acord=ndu-i [i dup` adormire aceea[i cinstire, Maica Domnului
r`m=ne de-a pururi mijlocitoare c`tre Fiul ei pentru credincio[ii
care i se adreseaz` \n rug`ciune.

Prea Sf=nta Fecioar` a fost cinstit` \n timpul vie]ii? (Da). De
cine? (|n primul r=nd Dumnezeu \nsu[i i-a acordat cinstirea
\ntruc=t Dumnezeu Fiul ia trup din trupul ei, iar prin \ntruparea
Sa ne aduce m=ntuirea). De unde [tim aceasta? (Din modul \n
care o \nt=mpin` Arhanghelul Gavril). Cum o socote[te \ngerul
dup` comunicarea mesajului ceresc? (N`sc`toare de Dumnezeu).
Care este atitudinea Preacuratei Fecioare fa]` de ea \ns`[i \n urma
ve[tii primite de la \nger? (Sub aceea[i luminare a Duhului Sf=nt
ea recunoa[te c` Cel Puternic i-a f`cut m`rire [i o vor ferici toate
neamurile). De ce o vor ferici toate neamurile? (Fiindc` prin ea
Dumnezeu trimite pe Fiul Sù spre a m=ntui \ntregul neam
omenesc). Dup` na[terea Domnului Maria a r`mas tot Fecioar`?
(Da, fiindc`, dreptul Iosif \mplinind [i el o porunc` a lui Dum-
nezeu nu a fost so]ul ei natural, ci legal, adic` protectorul Familiei
Sfinte). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]a de ea? (Copil
fiind i-a fost ascult`tor [i supus; \n timpul activit`]ii mesianice
i-a dat cinstirea s`v=r[ind la cererea ei prima Sa minune, la Cana
Galileii. |n timpul Sfintelor Patimi o cinste[te prin aceea c` o d`
\n grija Sf=ntului Apostol Ioan). A mai avut Maica Domnului [i
al]i copii? (Nu a mai avut). Cine sunt cei numi]i \n Sf=nta
Evanghelie fra]ii [i surorile Domnului? (Sunt veri[orii Lui).
De aceea putem spune c` Maica Domnului este N`sc`toarea de
Dumnezeu [i pururea Fecioar`.
V. Asocierea
Sf=ntul Irineu (202) arat` c` Sf=nta Fecioar` Maria a devenit
pentru credincio[i o a doua Ev`, a[a cum Iisus este un al doilea
Cateheze dogmatice
405
Adam: Maria a desf`cut leg`turile str=nse prin gre[eala Evei.
Una s-a opus poruncilor lui Dumnezeu, cealalt` s-a supus. Eva a
ascultat de cuv=ntul diavolului, Maria a plecat urechea la glasul
\ngerului. Neamul omenesc arvunit mor]ii printr-o fecioar`, a fost
m=ntuit de o alta Fecioar`.
VI. Generalizarea
Biserica aduce prea cinstire Maicii Domnului ca N`sc`toare de
Dumnezeu, Pururea-Fecioar` [i mijlocitoare pentru m=ntuirea
credincio[ilor, iar prin aceast` pream`rire credincio[ii aduc
adorare lui Dumnezeu, Cel Unul \n Fiin]` [i \ntreit \n Persoane.
VII.Aplicarea
Acord=nd dintotdeauna preacinstire Maicii Domnului, Biserica
noastr` dreptm`ritoare nu face altceva dec=t s` \mplineasc` voia
lui Dumnezeu. Astfel:
1. Biserica a r=nduit patru s`rb`tori mari \n semn de prea-
cinstire a Maicii Domnului: la 8 sept. Na[terea Maicii Domnului;
la 25 martie Bunavestire, la 21 noiembrie Intrarea \n Biseric`
a Maicii Domnului, [i 15 august: Adormirea Maicii Domnului.
2. Credincio[ii s`rb`toresc Adormirea Maicii Domnului cu
o preg`tire duhovniceasc` de post pe o perioad` de dou`
s`pt`m=ni precedate praznicului.
3. Se aduc Maicii Domnului imne de laud`, rug`ciuni de mul-
]umire [i de cerere mai ales \n cadrul Sfintei Liturghii dar [i \n
restul cultului public [i particular. S-au r=nduit [i slujbe speciale
\n cinstea Maicii Domnului, cum este Acatistul Buneivestiri [i
Paraclisul Maicii Domnului.
4. Multe dintre l`ca[urile de \nchinare sunt zidite \n cinstea
Maicii Domnului, sau puse sub ocrotirea ei duhovniceasc`, pur-
t=nd, fie numele ei, fie al uneia dintre s`rb`torile \nchinate ei.
5. Chipul Maicii Domnului zugr`vit \n icoane, \mpodobe[te
zidurile bisericilor [i casele credincio[ilor.
6. De-a lungul vremii multe femei au primit la botez numele
Preacuratei Fecioare, \nc=t acesta a devenit foarte r`sp=ndit [i a
r`mas ca un mijloc de exprimare a piet`]ii prin preacinstirea
Maicii Domnului.
7. Se va c=nta cu credincio[ii Axionul, precum [i alte c=n-
t`ri tipiconale biserice[ti prin care preasl`vim pe Maica
Domnului.
--
406
Parusia (A doua venire a Domnului)
Capitolul doi
|n Simbolul de credin]` m`rturisim despre Fiul lui Dumnezeu c`

pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i
s-a \ntrupat din Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut
om; [i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a p`timit
[i s-a \ngropat; [i a \nviat a treia zi dup` Scripturi; [i s-a suit la
ceruri [i [ade de-a dreapta Tat`lui; [i iar`[i va s` vin` cu m`rire
s` judece viii [i mor]ii; a c`rui |mp`r`]ie nu va avea sf=r[it.
II. Anun]area temei

Aceast` a doua venire a Domnului se nume[te parusia Domnului,
III. Tratarea
|naintea sfintelor patimi, Domnul a spus Sfin]ilor Apostoli c` va
veni pentru a doua oar` nu ca s` m=ntuiasc` lumea, ci ca s` o
judece [i s` o \nnoiasc`. Aceast` a doua venire a Domnului coin-
cide cu \nsu[i sf=r[itul veacurilor. (Vezi Matei 24, 351). Odat`
cu a doua venire a Domnului va avea loc [i \nvierea mor]ilor
pentru judecata ob[teasc`. (Ioan 5, 2529).
Domnul a mai precizat \ns` c` nu [tim [i nici nu putem [ti
ziua [i ceasul parusiei. Nici \ngerii din cer nu-l [tiu [i nici
chiar Fiul, ci se afl` \n atot[tiin]a Tat`lui.
Necunosc=nd data parusiei, vom cunoa[te \ns` semnele pe
care Fiul |nsu[i ni le descoper`. Dintre acestea unele sunt mai
\ndep`rtate, iar altele mai apropiate parusiei. Iat`-le: apari]ia
proorocilor mincino[i, r`zboaie [i ve[ti despre r`zboaie. Apoi,
apari]ia nenorocirilor: foamete, cutremure, cium`. Se va r`ci
iubirea [i va cre[te mult ura \ntre oameni. Evanghelia se va
propov`dui la toat` f`ptura, inclusiv la poporul iudeu (Romani
11, 25). La aceste semne, Sf=nta Carte adaug` [i venirea lui Enoh
[i Ilie ca s` m`rturiseasc` despre Domnul, ca [i venirea lui
antihrist, potrivnicul Domnului (I Ioan 2, 18), fiul pierz`rii (II
Tesaloniceni 2, 311), fiara (Apocalipsa 13, 118), care va am`gi
[i va persecuta pe cei drep]i; dar a c`rui putere va \nceta odat` cu
parusia. Semnele apropiate parusiei se refer` la apari]ia semnului
Fiului Omului, adic` a sfintei cruci, ca semn al m=ntuirii care
Cateheze dogmatice
407
se \ncheie, a u[ii harului care se \nchide. Parusia Domnului va fi
pe norii cerului cu putere [i cu slav` mult`. |ngerii ca \nainte
merg`tori, cu sunet mare de tr=mbi]` vor aduna pe cei ale[i ai
Domnului [i va \ncepe judecata lumii. Nedescoperindu-ne ziua,
M=ntuitorul ne \ndeamn` la priveghere. Venirea lui va fi ca cea a
fulgerului care lumineaz` ie[ind de la r`s`rit [i se arat` p=n` la
apus, sau ca furul noaptea. Aceea cunoa[te]i c` de ar [ti
st`p=nul casei la ce straj` din noapte vine furul, ar priveghea [i
nu ar l`sa s` i se sparg` casa. De aceea, [i voi fi]i gata, c` \n
ceasul \n care nu g=ndi]i va veni Fiul Omului (Matei 24, 43).
|nc` dintru \nceput, din chiar perioada Sfin]ilor Apostoli,
\nchin`torii Domnului a[teptau parusia. Crez=nd c` \n cur=nd va
veni Domnul, \l a[teptau cu sufletele curate. Unii din ei exagerau
chiar aceast` a[teptare, crez=nd c` foarte cur=nd va fi venirea
Domnului [i nu se mai \ngrijeau de cele necesare vie]ii, refuz=nd
chiar s` [i munceasc`. De aceea, Apostolul este nevoit s` intervin`
pe un ton categoric, ar`t=nd c` cine nu vrea s` munceasc`, nici
s` nu m`n=nce (II Tesaloniceni 3, 10), urm=nd ca s` explice
apoi c` parusia se va \nt=mpla cu siguran]`, c` Domnul \nsu[i a
promis c` va reveni, dar nimeni nu poate [ti c=nd se va \nt=mpla
aceasta. A doua venire va fi pe nea[teptate: Iar despre ani [i
despre vremi, fra]ilor, nu ave]i trebuin]` s` v` scriem, pentru c`
voi \n[iv` [ti]i bine c` ziua Domnului vine ca un fur noaptea (I
Tesaloniceni 4, 16 [i 5, 3; vezi [i II Petru 3, 210).
Pe l=ng` ace[ti cre[tini care a[teptau cu evlavie parusia
crez=nd c` va fi cur=nd, dar pe care Apostolul l`murindu-i s-au
\ncadrat \n r=nduiala Bisericii, existau \ns` [i al]ii care nu se
supuneau r=nduielilor sfin]ilor apostoli, necontenind a propov`dui
[i a duce [i pe al]ii la r`t`cire, spun=nd c` venirea a doua a
Domnului s-a [i petrecut. (II Timotei 2, 18).
{i dup` moartea apostolilor cre[tini de bun` credin]` a[teptau
cu evlavie parusia. Mai ales c` dezl`n]uindu-se persecu]iile
\mpotriva lor, Domnul era a[teptat cu mai mult` insisten]`. Era
de-a dreptul o m=ng=iere pentru ei s` [tie c`, fiind oc`r=]i [i du[i
la moarte, credin]a lor nu-i va \n[ela; Domnul cel \nviat va reveni
spre a le da cununa neve[tejit` a fericirii ve[nice... De fapt, nu e
de mirare c` Apostolul chiar \ncheie prima sa epistol` c`tre Corin-
teni cu asigurarea c` Domnul vine! (Maranatha!). La fel [i
cartea numit`: |nv`]`tura celor 12 Apostoli scris` \n primul
secol cre[tin reflect` a[teptarea cu evlavie a parusiei Domnului:
Priveghea]i pentru via]a voastr`; candelele voastre s` nu se
sting`, fi]i gata c` nu [ti]i ceasul \n care Domnul nostru va veni
Capitolul doi
408
[i \ncheie: va veni Domnul [i to]i sfin]ii cu el. Atunci lumea va
vedea pe Domnul venind pe norii cerului (Cap 16).
Pe de alt` parte \ns` cei r`t`ci]i de la r=nduiala Bisericii au
[i \nceput calculele parusiei Domnului. Pornind de la spusele
Sfin]ilor Apostoli c` parusia Domnului va fi precedat` de venirea
lui antihrist (II Tesaloniceni 2, 311; I Ioan 2, 18), sau fiara
(Apocalipsa 13, 118) care va am`gi pe mul]i spre pierzanie
(Apocalipsa 20, 110), s-a cùtat s`-l identifice cu mai mul]i
\mp`ra]i persecutori, \ncep=nd cu Nero. Au ap`rut apoi [i alte
gre[eli, sau erezii, precum Cerint, iudeu din Alexandria, care pe
la sf=r[itul primului secol cre[tin propov`duia c` Domnul va veni
[i va \ntemeia \mp`ra]ia mesianic` pe p`m=nt, care va dura 1000
de ani [i care se va desf`[ura sub forma desf`t`rilor trupe[ti de
tot felul. Mai t=rziu, \n partea a doua a secolului al II-lea, un alt
eretic, pe nume Montan, \nv`]a c` sf=r[itul lumii este aproape [i
c` \n scurt timp parusia va avea loc \n Frigia, [i c` se va cobor\
Ierusalimul ceresc \ntemeindu-se \mp`r`]ia de 1000 de ani. Apoi,
chiar un episcop egiptean Nepos de Arsinoe sus]ine (secolele II-
III) c` parusia este aproape [i c` odat` cu ea se va \ntemeia [i
\mp`r`]ia de 1000 de ani. Ceilal]i reprezentan]i ai Bisericii nu
au fost de acord cu el, socotind gre[it` aceast` \nv`]`tur`. La
sinodul II ecumenic din Constantinopol, 381, Biserica
anatematizeaz` pe to]i cei care propov`duiau \mp`r`]ia de 1000
de ani.
Parusia a fost a[teptat` \ns` mereu. S-a socotit astfel c` anul
500 va aduce sf=r[itul veacurilor. Fiindc` Domnul nu a venit \n
acest an, anul 1000 a fost apoi socotit ca \mplinire a speran]elor
a[tept`rii parusiei. S-a creat o atmosfer` general` legat` de parusia
Domnului, fixat` la sf=r[itul primului mileniu: O indispozi]ie
grea ca \nainte de vijelie ap`sa sufletele, o \ngrijorat` fric` de
judecata lui Dumnezeu. Comer]ul [i nego]ul \ncetase, chiar
p`m=ntul \n multe locuri nimeni nu-l mai lucra. Nenum`ra]i
oameni \[i d`ruiau bunurile lor Bisericilor [i m`n`stirilor [i
c`l`toreau la Palestina \n a[teptarea c` \n valea Iosafat are s` fie
judecata lumii.
A trecut [i anul 1000 [i n`dejdile sunt din nou stimulate de
abatele Ioachim de Floria care fixeaz` sf=r[itul lumii \n anul 1260.
Succesul lui a fost cu at=t mai mare cu c=t \n 1250 izbucni o
cium`, socotit` ca unul din semnele parusiei. Se constituie
asocia]ia numit` a flagelan]ilor care din nordul Italiei se \ntinde
\n Germania, Polonia, provinciile slovene, etc. Flagelan]ii
dezbr`ca]i p=n` la br=u mergeau \n procesiuni biciuindu-[i trupul
p=n` la s=nge, c=nt=nd imne de pocìn]`.
Cateheze dogmatice
409
Speran]ele venirii a doua trec apoi ca un val dintr-un secol
\n altul f`r` rezultat. Din secolul al XIX-lea \ns` a[teptarea
parusiei este organizat` sub forma grup`rilor religioase, care apoi
vor deveni culte sau secte religioase.
|n calcularea datei parusiei Domnului sunt combinate cifre
luate \n special din c`r]ile profetice ale Vechiului Testament, cu
cele din c`r]ile apocrife ale Vechiului [i Noului Testament, pe
toate acestea raport=ndu-le la Apocalipsa, se trag concluzii, care
pot crea senza]ii, dar care nu pot fi verificate dec=t prin...
ne\mplinirea lor.
Cea mai spectaculoas` a[teptare a parusiei a fost cea ini]iat`
de Wilhelm Miller [i succesorii sì, care au dat na[tere
adventismului. Parusia va putea avea loc dup` calculele lui, \ntre
21 martie 1843 [i 21 martie 1844. Vine [i data mult a[teptat`, 21
martie 1843. Apoi trece [i vine [i 21 martie 1844, tot f`r` rezultat.
W. Miller \[i m`rturise[te gre[eala \n public. Pentru a salva de la
e[ec gruparea adventist` care se constituise, un adept al lui Miller,
G. Snow, reia calculele lui Miller spun=nd c` parusia va avea loc
la 10 octombrie 1844. La 10 octombrie 1844 to]i s-au adunat
afar` din ora[, \mbr`ca]i \n haine albe a[tept=nd venirea Domnului
cu ochii \n`l]a]i spre cer [i cu c=nt`ri. A[a de mult s-au rugat:
vino, Doamne Iisuse / {i el nu a venit. Un prieten al lui Miller
scria: Eu am p`r`sit locul de adunare [i am pl=ns ca un copil.
Timpul trecuse [i Domnul cel mult dorit, nu venise. Tulburarea
[i deruta a fost mare [i profund`. Greu [i-au mai reluat activitatea,
[i to]i ar fi p`r`sit gruparea, dac` nu ar fi ap`rut Ellen White,
care ar`ta c`, \ntr-adev`r la 10 octombrie 1844 M=ntuitorul a
venit, dar ca s` cure]e sanctuarul ceresc. Templul ceresc trebuia
s` fie cur`]it de profanarea f`cut` de oameni prin \nlocuirea
s=mbetei cu duminica.
Dac` data de 10 octombrie 1844 nu a marcat parusia
Domnului, o alt` frac]iune adventist` o fixeaz` cu 30 de ani mai
t=rziu, adic` \n 1874. Aceast` dat` [i-o \nsu[e[te [i Carol Russel,
\ntemeietorul sectei numit` Studen]ii Bibliei. Acesta vine \ns`
cu precizarea c`, potrivit calculelor sale, \n 1914 va \ncepe
mileniul.
Alte frac]iuni mileniste calculeaz` a doua venire \n 1925,
apoi \n 1975, [i \n sf=r[it, tot at=t de ne\ntemeiate sunt [i calculele
parusiei pentru anul 2000.
Alte calcule pornesc de la semnele ultime ale parusiei,
\ncerc=nd s`-l identifice pe antihrist. Milenari[tii \l identific` \n
persoana papei. Motiv=nd identificarea papei cu antihrist,
adventi[tii spun c` papa s-a f`cut pe sine Dumnezeu (II
Capitolul doi
410
Tesaloniceni 2, 4), a dus r`zboi cu sfin]ii (Apocalipsa 13, 7) prin
inchizi]ie a schimbat s`rb`torile (Daniel 7, 25), adic` s=mb`ta
cu duminica. Aceste argumente nu rezist` \ns` adev`rului istoric,
\ntruc=t nici un pap` nu s-a f`cut Dumnezeu, ci vicar, adic`
\nlocuitor al lui Hristos. Nu el a fost acela care a introdus
cinstirea Duminicii.

Care este credin]a pe care o m`rturisim \n leg`tur` cu parusia
Domnului? (M`rturisim \n Simbolul de credin]` pe baza f`g`du-
in]ei Domnului c` iar`[i va s` vin` cu m`rire s` judece viii [i
mor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it). Cunoa[tem noi cu
exactitate data c=nd va fi parusia Domnului? (Nu cunoa[tem data;
M=ntuitorul ne spune c` aceasta este numai \n [tiin]a Tat`lui).
Dar ce cunoa[tem? (Semnele parusiei). De unde le cunoa[tem?
(M=ntuitorul \nsu[i ni le-a comunicat). Cum sunt acestea? (Unele
mai apropiate, altele mai \ndep`rtate). Cum a[teptau unii din
primii cre[tini a doua venire? (O considerau foarte apropiat`,
motiv pentru care nu se mai \ngrijeau de cele necesare vie]ii). Ce
atitudine a luat Sf=ntul Apostol Pavel? (A comb`tut-o, spun=nd
c` nimeni nu poate [ti c=nd va veni Fiul Omului). Al]i cre[tini
ce spuneau? (C` a doua venire s-a [i petrecut). Ce atitudine ia
Apostolul fa]` de unii ca ace[tia? (|i consider` r`t`ci]i [i periculo[i
prin aceea c` atrag [i pe al]ii la gre[eala lor. Unii ca ace[tia trebuie
evita]i). S-au f`cut profe]ii cu privire la a doua venire a
Domnului? (S-au f`cut foarte multe. Unele mai spectaculoase
dec=t altele). S-a \mplinit vreuna din ele? (Nu s-a \mplinit). Ce
atitudine a luat Biserica? (Le-a comb`tut cu hot`r=re. Pe de alt`
parte, totdeauna a atras credincio[ilor aten]ia s` nu urmeze aceste
profe]ii fiindc` nu sunt adev`rate [i nu pot fi adev`rate din mo-
ment ce Domnul nu a voit s` ne descopere c=nd va veni El, ci
ne-a poruncit s` r`m=nem \n priveghere cu sufletele mereu cu-
rate).
Vorbind \ns` de cele viitoare M=ntuitorul nu se refer` la
data parusiei Sale.
V. Asocierea
Am v`zut c` a[tept`rii celei de a doua veniri a Domnului i s-a
asociat hiliasmul [i apoi milenarismul. Acesta nu ne opre[te \ns`
s` facem deosebirea dintre a[teptarea parusiei Domnului ca
\nv`]`tur` a Bisericii [i gre[eala hiliast` [i milenarist`, care de-a
Cateheze dogmatice
411
lungul vremii a creat at=ta tulburare [i confuzie. Ea apare ca rupt`
de \nv`]`tura [i r=nduiala Bisericii, ca propov`duitoare a unei
\n]elepciuni false, care duce la r`t`cire [i denatureaz` con[ti-
in]ele multor credincio[i.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` parusia este o promisiune a
Domnului, dar ziua [i ceasul nimeni nu le poate cunoa[te,
r`m=n=nd \n atot[tiin]a Tat`lui.
VII. Aplicarea
Din soroacele ne\mplinite putem trage unele \nv`]`turi practice
duhovnice[ti, [i anume, \n primul r=nd c` pentru cre[tini nu are
importan]` c=nd anume va fi parusia Domnului, ci cum suntem
preg`ti]i, sau cum trebuie s` fim preg`ti]i atunci c=nd Domnul
ne va chema la El. De aceea, \n locul calculelor lipsite de temei,
cre[tinilor le revine de \mplinit datoria de a priveghea necontenit,
[i a se ruga dup` cum Biserica ne \nva]`: Sf=r[it cre[tinesc vie]ii
noastre, f`r` durere, ne\nfruntat, \n pace [i r`spuns bun la
\nfrico[ata Judecat` a lui Hristos, s` cerem.
Credincio[ii ne\ncerca]i \n credin]`, sau mai pu]in
cunosc`tori ai Sfintei Scripturi, au datoria s` fie prev`z`tori [i
--
cu luare aminte la orice \nv`]`tur` strìn` Bisericii care li s-ar
propov`dui de c`tre profe]ii mincino[i, iar nel`muririle ce ar putea
apare \n con[tiin]a lor, s` le clarifice cu preo]ii Bisericii l`sa]i
anume de Dumnezeu ca s` \nve]e drept cuv=ntul adev`rului.
Judecata din urm`
|n articolul al VII-lea al Simbolului de credin]` m`rturisim c`
Fiul lui Dumnezeu \n`l]at de-a dreapta Tat`lui iar`[i va s` vie
cu m`rire s` judece viii [i mor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va avea
sf=r[it.
Pe ce se \ntemeiaz` aceast` m`rturisire de credin]` cu privire
la realitatea celei de a doua veniri a M=ntuitorului, ca Judec`tor
al lumii, sau a judec`]ii universale, sau din urm`?
Capitolul doi
412
II. Anun]area temei
Pe \ns`[i cuv=ntarea Sa rostit` \naintea Sfintelor Sale Patimi, cu
care prilej ne prezint` magnificul tablou al judec`]ii de apoi, la
care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Textul pericopei Iar c=nd va veni Fiul Omului \ntru slava Sa
[i to]i sfin]ii \ngeri cu El, atunci va [edea pe tronul slavei Sale;
[i se vor aduna \naintea Lui toate neamurile [i-i va desp`r]i pe
unii de al]ii, precum desparte p`storul oile de capre, [i va pune
oile de-a dreapta Sa [i caprele de-a st=nga. Atunci va zice
\mp`ratul celor de-a dreapta Lui: veni]i, binecuv=nta]ii P`rintelui
Meu, mo[teni]i \mp`r`]ia cea preg`tit` vou` de la \ntemeierea
lumii. C`ci am fl`m=nzit [i Mi-a]i dat de am m=ncat, am \nsetat
[i Mi-a]i dat de bùt, strìn am fost [i M-a]i primit, gol am fost
[i M-a]i \mbr`cat, bolnav am fost [i M-a]i cercetat, \n temni]`
am fost [i a]i venit la Mine. Atunci vor r`spunde Lui drep]ii,
zic=nd: Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd [i Te-am hr`nit? Sau
\nsetat [i }i-am dat s` bei? C=nd Te-am v`zut bolnav sau \n
temni]` [i am venit la Tine? {i r`spunz=nd \mp`ratul va zice lor.
Amin grìesc vou`, \ntruc=t a]i f`cut unuia dintre ace[ti fra]i ai
Mei prea mici, Mie Mi-a]i f`cut. Atunci va zice [i celor de-a
st=nga: duce]i-v` de la Mine, blestema]ilor, \n focul cel ve[nic,
care este preg`tit diavolului [i \ngerilor lui. C`ci am fl`m=nzit [i
nu Mi-a]i dat s` m`n=nc, am \nsetat [i nu Mi-a]i dat s` beau,
strìn am fost [i nu M-a]i primit, gol [i nu M-a]i \mbr`cat, bolnav
[i \n temni]`, [i nu M-a]i cercetat. Atunci vor r`spunde ei zic=nd:
Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd sau \nsetat, sau strìn, sau
gol, sau bolnav, sau \n temni]` [i nu }i-am slujit? Atunci le va
r`spunde, zic=nd: Amin grìesc vou`, \ntruc=t n-a]i f`cut unuia
dintr-ace[ti prea mici, nici Mie nu Mi-a]i f`cut. {i vor merge
ace[tia la os=nda ve[nic`, iar drep]ii la via]a ve[nic` (Matei 25,
3146).
Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea pericopei,

Fiul Omului nu se va afla \n stare de umilin]`, de Miel al lui
Dumnezeu care ridic` p`catele lumii, ci de |mp`rat-Judec`tor.
El nu va mai \nv`]a calea vie]ii [i a drept`]ii, ci va constata modul
\n care ea a fost \ndeplinit`. Nu se va prezenta singur ca Judec`tor,
ci \mpreun` cu \ngerii pentru a da judec`]ii \ntreaga ei amploare
[i \nsemn`tate. Nimeni nu va putea fi scutit de la aceast` judecat`.
Cateheze dogmatice
413
Fiecare, f`r` nici o deosebire, va trebui s` dea socoteal` de faptele
s`v=r[ite \n aceast` via]` [i s` primeasc` sentin]a dreapt` potrivit`
lor. Nu vor fi judeca]i dup` lege, ci dup` atitudinea pe care au
avut-o fa]` de semenii lor, \n care au v`zut sau nu pe Iisus. |n
felul acesta, Judec`torul raporteaz` la Sine toate faptele noastre:
Mie Mi-a]i f`cut!....
|n func]ie de aceasta, cei drep]i vor fi desp`r]i]i de cei
neleglui]i. Desp`r]irea lor este asemenea celei dintre oi [i capre.
Oaia reprezint` fiin]a bl=nd` [i ascult`toare; capra este mai
\nd`r`tnic` [i mai greu de supravegheat. Cei binecuv=nta]i sunt
repartiza]i la dreapta, asemenea oilor, ca unii care au ascultat de
glasul st`p=nului lor; iar cei blestema]i, sau os=ndi]i vor fi
repartiza]i la st=nga, ca unii care s-au dep`rtat de comuniunea
lui Iisus cel aflat \n nevoi [i \n suferin]`... Interesant c` at=t cei
repartiza]i la dreapta, c=t [i cei repartiza]i la st=nga vor r`m=ne
nedumeri]i, fiindc` \n drumul vie]ii lor nu-[i amintesc s`-L fi
\nt=lnit vreodat` pe Iisus. Dac` L-ar fi \nt=lnit, apreciaz` ei, poate
ar fi adoptat o alt` atitudine (cei repartiza]i la st=nga). Judec`torul
le va descoperi atunci taina c` El s-a aflat \n to]i oropsi]ii,
marginaliza]ii [i nenoroci]ii lumii... El se identific` cu ei. To]i
ace[tia sunt fra]ii Lui. Dup` cum remarc` un comentator, \n
a[teptarea ar`t`rii Sale \n slav`, Fiul Omului cunoa[te un mod
de existen]` [i de prezen]`, de un fel foarte particular, secret [i
misterios. El va fi fost \n mod tainic prezent \n cei \n suferin]`,
\n fra]ii \nfometa]i, goi, bolnavi, izola]i. La a doua venire,
Judec`torul transcendent, Fiul Omului din cartea lui Daniel [i
din cartea lui Enoh, va descoperi tuturor neamurilor, adunate [i
str=nse de-a dreapta [i de-a st=nga Sa, o tain` de dimensiune
cosmic`. Ei vor constata c` acest Judec`tor, pe care au crezut c`
\l vor vedea pentru prima oar`, l-au \nt=lnit de mult [i mereu,
de-a lungul vie]ii lor p`m=nte[ti. Dar aceast` tain` ei nu o vor
cunoa[te, dec=t atunci c=nd va fi prea t=rziu, c=nd ei vor fi deja
judeca]i [i repartiza]i la dreapta sau la st=nga (Th. Preiss).
De aici vedem c` judecata universal` va fi f`cut` o singur`
dat` de Judec`torul-|mp`rat, ca instan]` suprem`, de aceea
sentin]a rostit` de El va fi definitiv`, ve[nic` [i f`r` drept de
apel...
Cercet=nd mai \ndeaproape textul pericopei putem aprecia
faptul c` celor condamna]i nu li se va pronun]a sentin]a asupra
faptelor rele s`v=r[ite, ci asupra a ceea ce au omis s` s`v=r[easc`
din ceea ce trebuia sau aveau obliga]ia s` f`ptuiasc`. Astfel,
judecata reprezint` o luare de pozi]ie fa]` de cei care au ascuns,
sau fa]` de cei ce au \nmul]it talantul cu care au fost \nzestra]i de
Capitolul doi
414
Dumnezeu... Apoi, judecata nu face o expunere dramatic` asupra
tuturor rùt`]ilor s`v=r[ite peste veacuri, ci pune \n lumin` faptele
bune, care r`m=n biruitoare ca singurii martori [i singurul criteriu
de rostire a unei sentin]e drepte [i definitive din partea lui Dum-
nezeu-Judec`torul...
Vorbind \ns` despre judecata din urm`, Domnul nu a voit
nici s` amenin]e, nici s` sperie, ci s` \ndemne [i s` \ncurajeze
spre s`v=r[irea faptelor bune, trezind tuturor \ncrederea \n biruin]a
lor definitiv` [i deplin`, precum [i optimismul de a nu \nceta s`
cre[ti [i s` te des`v=r[e[ti \n s`v=r[irea lor, [tiind c` odat` [i
odat` ele \[i vor primi adev`rata [i bine meritata lor r`splat`.
Altfel spus, El vrea s` continue prin noi, prin fiecare din noi,
p=n` la sf=r[itul veacurilor, opera sa de samarinean milostiv. El
vrea ca \mp`r`]ia lui Dumnezeu s`dit` \nùntrul nostru (Luca
17, 2122), s` nu r`m=n` ascuns`, ci s` constituie o continu`
afirmare a faptei lui Iisus c`tre to]i cei afla]i \n suferin]`, \n nevoi
[i \n tot felul de neputin]e...

Despre ce judecat` ne vorbe[te M=ntuitorul \n pericopa amintit`?
(Despre judecata din urm`, sau de apoi). Ce caracter are aceast`
judecat`? (Universal). Ce \nseamn` aceasta? (C` vor fi judeca]i
to]i oamenii, toate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire).
Cine va face aceast` judecat`? (Ea va fi f`cut` de Fiul Omului,
aflat \n toat` m`rirea Sa, ca |mp`rat al slavei, \nconjurat de sfin]ii
Sì \ngeri). Care vor fi martorii [i ap`r`torii celor judeca]i?
(Faptele lor. Istoria se va deschide ca o carte \n care fiecare a
scris fapta sa cu consecin]e asupra vie]ii semenilor sì). Care
sunt caracteristicile acestei judec`]i? (Ea va fi una singur`, uni-
versal`, definitiv` [i f`r` drept de apel).
V. Asocierea
Pe l=ng` judecata universal`, ve[nic` [i definitiv`, exist` [i
judecata particular`, la care este supus sufletul fiec`rui om, c=nd
trece pe t`r=mul ve[niciei. Aceast` judecat` nu este definitiv`,
de aceea, rug`ciunea Bisericii, din care ei continu` s` fac` parte
p=n` la sf=r[itul veacurilor, adic` p=n` la judecata universal`, le
poate veni \n ajutor.
Cateheze dogmatice
415
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` judecata din urm` va fi f`cut`
de Dumnezeu-Judec`torul aflat \n m`rire ve[nic`; ea fiind uni-
versal`, dreapt` [i definitiv`.
VII. Aplicarea
Pericopa judec`]ii de apoi fixeaz` faptele milei trupe[ti pe care
cre[tinii trebuie necontenit s` le arate fa]` de semenii lor. Acestea
sunt: a s`tura pe cel fl`m=nd, a ad`pa pe cel \nsetat, a primi pe
cel strìn, a \mbr`ca pe cel gol, a cerceta pe cei bolnavi, pe cei
afla]i \n temni]`, \n necazuri [i \n nevoi. La acestea putem adùga
[i faptele milei suflete[ti, care sunt: a \ndrepta pe cel p`c`tos, a
\nv`]a calea Domnului pe cel ne[tiutor [i nepriceput, a da sfat
celui ce are trebuin]` de el, a ierta pe cei ce ne-au gre[it, a m=ng=ia
pe cel \ntristat, a ne ruga pentru aproapele nostru.
Fixat` de Biseric` \nainte de \nceperea postului Sfintelor
Pa[ti, pericopa judec`]ii din urm` are menirea de a ne preg`ti
--
sufletele spre revizuirea con[tiin]ei, spre cercetarea faptelor
proprii [i spre \ndreptarea privirii spre iubirea P`rintelui ceresc
ar`tat` prin Jertfa Domnului, de unde ne vine iertarea [i puterea
de \nnoire a vie]ii duhovnice[ti.
Netemeinicia milenarismului
Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia credincio[ilor c` \n epistolele
pauline sunt unele lucruri cu anevoie de \n]eles, pe care cei
ne[tiutori [i ne\nt`ri]i le r`st`lm`cesc, ca [i pe celelalte scripturi
spre a lor pierzare (11 Petru 3, 16). {i \ntr-adev`r, de-a lungul
vremii au ap`rut multe r`st`lm`ciri. {i cum lucrurile cele mai
cu anevoie de \n]eles se afl` \n cartea profetic` numit`
Apocalipsa, cei ne[tiutori sau ne\nt`ri]i [i-au g`sit locul unde
\[i pot afirma originalitatea, f`c=nd s` apar` senza]ia [i
spectacolul. Numai c` r`st`lm`cirile lor produc sminteal` \n
sufletele celor de bun` credin]` [i derut=ndu-i creaz` dezbin`ri
\n unitatea Trupului lui Hristos, adic` a Bisericii celei Una.
Capitolul doi
416
Un astfel de mod gre[it de interpretare a capitolului 20 din
cartea Apocalipsei a dat na[tere \nc` din primele veacuri cre[tine
ereziei hiliaste, reformulat` \n timpurile mai noi sub numele
de milenarism, cu consecin]e negative at=t asupra dreptei
\nv`]`turi de credin]` descoperit` de M=ntuitorul, c=t [i asupra
vie]ii morale [i a ordinii \n societate.
II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este netemeinicia hiliasmului
sau milenarismului.
III. Tratarea
Dintru \nceput se ridic` \ntrebarea: ce este, c=nd a ap`rut [i ce
propov`duie[te hiliasmul?
|nv`]`tura hiliast` (de la hilia @ o mie) dateaz` dinaintea
venirii M=ntuitorului. Afla]i sub mai multe st`p=niri strìne [i
dorind eliberarea, iudeii [i-au formulat aspira]iile \n a[teptarea
unui Mesia p`m=ntesc care va \ntemeia o \mp`r`]ie de o mie de
ani, ca o perioad` de mare fericire [i prosperitate pentru ei.
Aceast` aspira]ie a fost preluat` de iudeo-cre[tini care socoteau
c`, \ntruc=t M=ntuitorul nu a realizat acest lucru la prima Sa ve-
nire, o va face cu prilejul celei de a doua veniri. {i cum mul]i
dintre ei au asistat [i au v`zut d`r=marea Ierusalimului, au reg`sit
suportul moral \n credin]a Noului Ierusalim, puternic [i de
neclintit, care se va instaura pe o perioad` de o mie de ani, dup`
care va urma \nvierea [i judecata general`.
|nv`]`tura hiliast` astfel formulat` a fost apoi manipulat` de
mai mul]i eretici din epoca primar` a Bisericii cre[tine, precum
gnosticul Cerint din Alexandria, contemporan cu Sf=ntul Apostol
Ioan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia hiliast` a
intrat [i \n con]inutul altor erezii [i e propov`duit` [i de al]i
eretici, precum secta ebioni]ilor [i Apolinarie din Laodicea. Ea a
devenit un adev`rat pericol pentru dreapta \nv`]`tur` a Bisericii,
deoarece [i-a g`sit adep]i chiar printre unii scriitori cre[tini, ca
Papia din Hierapole (130) [i al]ii.
Pentru a st`vili definitiv aceast` erezie, sinodul II ecumenic
de la Constantinopol, din anul 381, comb`t=nd erezia lui
Apolinarie, a anatemizat [i \nv`]`tura sa [i a urma[ilor sì cu
privire la hiliasm. Faptul c` Simbolul de credin]` niceo-
constantinopolitan, la sf=r[itul articolului al VII-lea a introdus
Cateheze dogmatice
417
formula: a c`rui \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it, dovede[te c`
P`rin]ii Bisericii au luat atitudine de combatere a hiliasmului.
|ncet=nd pentru o mare perioad` de timp, hiliasmul reapare
\n evul mediu, \n perioada Rena[terii [i Reformei sub nume de
Milenarism (de la latinescul mille @ o mie). Dup` Reform`
a fost sus]inut de mai mul]i teologi protestan]i [i r`sp=ndit apoi
de mai multe grup`ri neo-confesionale mai noi, printre care
adventi[tii, reformi[tii, nazarinenii, martorii lui Iehova sau
studen]ii \n Biblie [i secer`torii sau cre[tinii ultimelor zile care
spun c` ei sunt zelo[ii lucr`tori pe care Hristos i-a tocmit \n via
Sa \n perioada de o mie de ani.
Pentru a vedea mai \ndeaproape netemeinicia milenar`, ne
vom referi la \nsu[i textul biblic pe care ei \l iau ca temei al
propov`duirii lor. Singurul loc din Noul Testament este capitolul
20 din cartea Apocalipsei. Citind cu aten]ie textul [i confrun-
t=ndu-l cu textul original redat \n limba greac`, remarc`m c` \n
acest text traducerea corect` este cu mii de ani [i nu cu o mie
de ani.
Milenari[tii sus]in c` \mp`r`]ia de o mie de ani \ncepe cu
\nvierea cea dint=i a celor drep]i (care fire[te sunt ei) [i cu
moartea cea dint=i a celor p`c`to[i. Satana va fi legat [i nu va
mai avea nici o putere. |n acest timp cei drep]i vor fi al`turi de
Iisus o mie de ani, dup` care diavolul va fi dezlegat o vreme [i-i
va pierde pe mul]i. Apoi cea de a doua \nviere va fi rezervat`
p`c`to[ilor care vor fi judeca]i [i pedepsi]i cu moartea a
doua,adic` cu nimicirea \n iad. Cei ce beneficiaz` de prima
\nviere, nu vor avea parte de moarte [i vor fi ve[nic vii, iar
diavolul nu va avea putere asupra lor. Prin urmare, \n interpretarea
milenarist` sunt nu numai dou` mor]i [i dou` \nvieri, ci [i dou`
\mp`r`]ii ale lui Dumnezeu: cea propov`duit` de Sf=ntul Ioan
Botez`torul [i \nf`ptuit` de Iisus, precum [i cea de o mie de ani.
Ori,dup` m`rturisirea Sfintei Scripturi, \mp`r`]ia lui Dumnezeu
nu poate fi dec=t una singur`.
Aceast` gre[eal` provine din traducerea gre[it` pe care o fac
milenari[tii, traduc=nd cu o mie de ani, \n loc de mii de ani
textul original aflat \n capitolul 20 din cartea Apocalipsei.
Traduc=nd corect textul Apocalipsei cu mii de ani, se \ncadreaz`
armonic, f`r` nici un fel de dificultate \n \nv`]`tura Noului Tes-
tament despre \mp`r`]ia lui Dumnezeu, propov`duit` de Sf=ntul
Ioan Botezatorul [i \nf`ptuit` de M=ntuitorul prin \ntruparea,
patimile, moartea [i \nvierea Sa.
Astfel diavolul este legat prin moartea Domnului c=nd s-a
cobor=t la iad (I Petru 3, 9). Apoi prin \nvierea Sa din mor]i,
Capitolul doi
418
M=ntuitorul deschide posibilitatea \nvierii celor drep]i \mpreun`
cu El. Cine sunt ace[tia? Sf=ntul Apostol Pavel ne spune clar c`
sunt to]i cei care au primit Botezul cre[tin: Au nu [ti]i c` to]i
c=]i \n Hristos Iisus ne-am botezat, \ntru moartea Lui ne-am
botezat? Deci ne-am \ngropat cu El \n moarte prin botez, pentru
ca, precum Hristos a \nviat din mor]i prin slava Tat`lui, a[a s`
umbl`m [i noi \ntru \nnoirea vie]ii; c`ci dac` am fost altoi]i pe
El prin asem`narea mor]ii Lui, atunci vom fi p`rta[i ai \nvierii
Lui (Romani 6, 3-5).
Deci, \mp`ra]ia lui Dumnezeu care dureaz` mii de ani \ncepe
odat` cu \ntruparea M=ntuitorului, iar odat` cu s`v=r[irea primului
Botez prin pogor=rea Sf=ntului Duh la Cincizecime, se \ntemeiaz`
ea pe p`m=nt, prin Biseric`: Iar ei auzind aceasta au fost p`trun[i
la inim` [i au zis c`tre Petru [i ceilal]i Apostoli: b`rba]i fra]i,
ce s` facem? Iar Petru a zis c`tre ei: pocì]i-v` [i s` se boteze
fiecare dintre voi \n numele lui Iisus Hristos spre iertarea
p`catelor voastre [i ve]i primi darul Duhului Sf=nt (Fapte 2,
3738). |mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, este
pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt (Romani 14, 17).
Membrii acestei \mp`r`]ii sunt cei boteza]i, fiindc` ace[tia sunt
ren`scu]i la o via]` nou`, lipsit` de p`cat, prin harul divin: De
nu se va na[te cineva din ap` [i din Duh nu va putea s` intre \n
\mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).
Din textul Apocalipsei se observ` c` primei \nvieri \i
corespunde prima moarte, cea natural`, c=nd trupul se desparte
de suflet, [i c=nd, \n urma judec`]ii particulare cei ce au \nviat
\mpreun` cu Hristos prin credin]`, har [i fapte bune vor cunoa[te
[i fericita comuniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar M=ntui-
torul: Adev`rat, adev`rat zic vou`: cel care ascult` cuv=ntul meu
[i crede \n cel ce m-a trimis are via]a ve[nic` [i la judecat` nu va
veni, ci s-a mutat din moarte la via]`. Adev`rat, adev`rat zic
vou` c` vine ceasul [i acum este c=nd mor]ii vor auzi glasul Fiului
Omului [i cei care vor auzi vor \nvia (Ioan 5, 24-25). Din acest
text re]inem cuvintele: vine ceasul [i acum este, adic` \n timpul
activita]ii Domnului pe p`m=nt, c=nd a \ntemeiat \mp`ra]ia lui
Dumnezeu, c=nd pentru to]i a fost deschis` u[a m=ntuirii.
Textul Apocalipsei vorbe[te apoi de a doua venire a Domnului
pentru a \ntemeia o nou` \mp`r`]ie. Semnul ei va fi dezlegarea
pentru o scurt` perioad` de timp a diavolului. Am v`zut c` mai
\nt=i diavolul a fost legat pentru a se \nt=mpina \mp`r`]ia lui
Dumnezeu pe p`m=nt. Apoi din nou se va dezlega. C=nd? Atunci
c=nd Domnul va veni s` judece viii [i mor]ii, adic` cu prilejul
parusiei, sau a celei de a doua veniri a Domnului. Aceast`
Cateheze dogmatice
419
dezlegare a diavolului este ar`tat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apos-
toli prin indicarea semnelor care vor preceda parusia (Vezi: Matei
24, 22; II Tesaloniceni 2, 210; I Ioan 2, 18; Apocalipsa 2, 37).
La a doua venire o Domnului cei p`c`to[i repartiza]i la st=nga
vor c`dea \n os=nda ve[nic`. Apoi diavolul [i moartea vor fi
nimicite. Acela[i lucru \l spune M=ntuitorul vorbind despre
Judecata din urm` (Matei 25, 3546), precum [i Sf=ntul Apostol
Pavel referindu-se la cele mai din urm` evenimente ale existen]ei:
...Dup` aceea (urmeaz`) sf=r[itul, c=nd Domnul va preda
\mp`r`]ia lui Dumnezeu [i Tat`lui, c=nd va desfiin]a orice domnie
[i orice st`p=nire [i orice putere. C`ci El trebuie s` \mp`r`]easc`
p=n` ce va pune pe to]i vr`jma[ii sì sub picioarele Sale.
Vr`jma[ul cel din urm` care va fi nimicit este moartea

Propov`duind dou` \mp`r`]ii [i dou` parusii ale Domnului,
precum [i dou` \nvieri, milenari[tii contravin \nv`]`turii M=ntu-
itorului, fiindc`:
1. M=ntuitorul nu ne descopere dec=t o singur` \mp`r`]ie a
lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36), dar
este \n lumea aceasta [i pentru lumea aceasta, nedeterminat` tem-
poral, peste care nu poate fi suprapus` o alt` \mp`r`]ie care s`
dureze o mie de ani.
2. Dup` a doua venire a M=ntuitorului nu va mai exista via]`
trupeasc`, fiindc` trupurile vor \nvia [i vor fi duhovnice[ti
3. M=ntuitorul ne arat` c` va fi o singur` judecat`, c=nd va fi
desp`r]irea celor ce au f`cut cele bune, spre \nvierea vie]ii, iar
cei ce au f`cut rele, spre \nvierea judec`]ii (Ioan 5, 2829); va
fi un singur seceri[ at=t pentru gr=u, c=t [i pentru neghin` (Matei
13, 30); \n acela[i timp va veni Mirele, at=t pentru fecioarele
\n]elepte, c=t [i pentru cele nebune (Matei 25, 1-13); \n sf=r[it, o
singur` dat` va veni St`p=nul s` cear` r`spuns celor c`rora le-a
\ncredin]at talan]ii (Matei 25, 1430) [i o singur` dat` va cere
socoteal` tuturor lucr`torilor din via Sa (Matei 21, 3141).
V. Asocierea
Aderen]ii ereziilor hiliaste [i milenariste dùneaz` \nv`]`turii
M=ntuitorului, adùg=nd [i alte formul`ri gre[ite cu privire la
Persoana Sa divin-uman`, la Sf=nta Treime, la suflet, \n problema
Capitolul doi
420
iadului, etc., mul]i dintre ei promov=nd doctrine antisociale [i
antistatale.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Scriptur` nu face
pomenire de \mp`r`]ia de o mie de ani, ci de \mp`r`]ia de mii
de ani, care se realizeaz` \n Biseric` [i se des`v=r[e[te \n via]a
viitoare.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` milenarismul reprezint` o interpretare gre[it`
a Sfintei Scripturi, iar sectele milenariste furnizeaz` \nv`]`turi
dùn`toare Evangheliei, av=nd \n acela[i timp [i un caracter an-
tisocial, credincio[ii trebuie s` aibe \n aten]ie mai multe orient`ri
practice:
1. S` citeasc` Sf=nta Scriptur` folosind totdeauna edi]iile
--
tip`rite cu aprobarea Sf=ntului Sinod, unde traducerea este
corect`.
2. S` aib` \n aten]ie [i s` nu se lase du[i \n eroare de gre[elile
milenariste, at=t sub aspectul credin]ei, c=t [i sub aspect social.
Dumnezeu Duhul Sf=nt
|n primul articol al Simbolului de credin]` m`rturisim pe Dum-
nezeu Tat`l. |ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul VII m`r-
turisim credin]a \n Dumnezeu Fiul. |n articolul VIII, m`rturisind
credin]a \n Duhul Sf=nt, spunem: {i \ntru Duhul Sf=nt, Domnul
de via]` f`c`torul, care din Tat`l purcede, care \mpreun` cu Tat`l
[i cu Fiul este \nchinat [i m`rit, care a grìt prin prooroci.
II. Anun]area temei

Pe temeiul acestei m`rturisiri de credin]`, vom vedea \n cele ce
urmeaz` care este \nv`]`tura despre Dumnezeu Duhul Sf=nt.
Cateheze dogmatice
421
III. Tratarea
Din m`rturisirea pe care o facem \n Simbolul de credin]`
recunoa[tem c` Duhul Sf=nt este Domn, adic` Dumnezeu, de
o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, adic` una din Persoanele Sfintei
Treimi.
Sf=nta Carte ne arat` prezen]a Duhului Sf=nt fie \n lucrarea
Sfintei Treimi, fie \n lucrare proprie.
Astfel, \n Vechiul Testament c=nd \nt=lnim vorbindu-se
despre lucrarea lui Dumnezeu, exprimat` la plural, ne d`m seama
c` este vorba de lucrarea Sfintei Treimi, adic` Tat`l, Fiul [i Duhul
Sf=nt. A[a avem exprimat` hot`r=rea: s` facem om dup` chipul
[i asem`narea noastr` (Facere 1, 26); Iat`, Adam s-a f`cut ca
unul dintre noi (Facere 3, 22). Numele Sf=ntului Duh apare
al`turi [i egal cu Cel al Tat`lui [i Fiului atunci c=nd \nainte de
\n`l]area la cer a Domnului, Sfin]ii Apostoli sunt trimi[i s` boteze
\n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Duhului Sf=nt (Matei 28, 19).
|n lucrare proprie Duhul Sf=nt este prezent \n Vechiul Testa-
ment la crea]ie, c=nd se purta deasupra apelor spre a aduce \n
crea]ie ordinea [i via]a (Facerea 1, 2). De aici vedem c` Duhul
este de via]` f`c`torul, adic` principiul, sau \ncep`torul vie]ii.
Ca unul care grìe[te prin prooroci, El comunic` despre
venirea M=ntuitorului, ar`t=nd chiar [i darurile Sale, care vor fi
rev`rsate peste Vl`starul din tulpina lui Iesei, adic` peste Mesia
(Isaia 11, 12).
Apoi cu prilejul z`mislirii Fiului, Duhul Sf=nt se revars` peste
Sf=nta Fecioar` spre a putea primi [i na[te pe Fiul lui Dumnezeu
(Luca 1, 35).
La Cincizecime Duhul Sf=nt se pogoar` sub forma v`zut` a
limbilor ca de foc peste Sfin]ii Apostoli, \ntemeind Biserica lui
Dumnezeu, c=[tigat` de Fiul prin jertfa Sa. Duhul r`m=ne prezent
[i lucr`tor \n Biseric`, prin darurile rev`rsate asupra credin-
cio[ilor, ca [i prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine.
Putem cunoa[te mai \ndeaproape Persoana Sf=ntului Duh din
descoperirea pe care ne-o face Fiul.
Astfel, cunoa[tem c` Duhul Sf=nt este de o fiin]` cu Tat`l,
fiindc` purcede de la Tat`l. El este M=ng=ietorul, Duhul
Adev`rului, trimis \n numele Fiului spre a des`v=r[i lucrarea Sa
m=ntuitoare, pun=ndu-i pe credincio[i \n comuniune cu Tat`l [i
cu Fiul (Ioan 15, 26; 14, 16; 16, 13). Faptul c` Duhul purcede de
la Tat`l \nseamn` c` nu a fost niciodat` Tat`l [i Fiul f`r` Duhul
Sf=nt; c` purcederea nu s-a produs odat` cu na[terea Fiului din
Tat`l, asemenea spun Sfin]ii P`rin]i dup` cum raza [i lu-
Capitolul doi
422
mina sunt din acela[i soare, sau lumina [i c`ldura din acela[i
foc, f`r` a se confunda una cu alta.
De[i Duhul este trimis ca s` continue lucrarea m=ntuitoare a
Fiului [i s` o des`v=r[easc` prin sfin]irea credincio[ilor, nu
\nseamn` c` Duhul a fost desp`r]it vreodat` de Fiul, sau c`
des`v=r[e[te lucrarea Fiului independent de Tat`l. A[adar, Fiul
are pe Duhul din eternitate, datorit` faptului c` sunt de aceea[i
fiin]`. De aceea prin \ntruparea Fiului, Duhul intr` \n umanitatea
lui Hristos, lucr=nd \mpreun` cu El m=ntuirea omului.
Pe de alt` parte, Duhul lumineaz` sufletele celor care
recunosc pe Fiul lui Dumnezeu, spre a intra \n comuniune cu El.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` nimeni nu poate s` zic`: Domnul
Iisus (adic` s` m`rturiseasc` Dumnezeirea lui Iisus) dec=t \n
Duhul Sf=nt (I Corinteni 12, 3). De aici vedem c` m=ntuirea
noastr` este \n Hristos. Dar la ea ne conduce totdeauna Duhul
Sf=nt. De altfel \ntreaga activitate a Domnului Iisus s-a desf`[urat
prin lucrarea Sf=ntului Duh. Cartea Sf=nt` ne arat` cu privire la
cuvintele pe care le rostea Iisus c` au puterea [i via]a Duhului
(Ioan 6, 63), iar cei care le ascult` cred \n Fiul [i renasc la o
via]` nou`, duhovniceasc` prin ap` [i Duh, devenind membri
ai |mp`r`]iei lui Dumnezeu (Ioan 3, 5), fiindc` ce este n`scut
din trup, trup este [i ce este n`scut din Duh, duh este (Ioan 3,
8). M=ntuitorul arat` deslu[it c` Duhul lui Dumnezeu este prezent
[i lucr`tor \n activitatea Sa m=ntuitoare: Dac` eu cu Duhul lui
Dumnezeu scot demonii, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dum-
nezeu (Matei 12, 28). Sf=ntul Grigorie de Nazianz arat` c`
Sf=ntul Duh ne pune mereu \n leg`tur` [i \n comuniune cu Hristos,
cu opera Sa m=ntuitoare adus` pentru noi: Se na[te Hristos,
Duhul \i este premerg`tor. Se boteaz` Hristos, Duhul \i este
m`rturisitor. S`v=r[e[te minuni Hristos, Duhul \l \nso]este. Se
urc` Hristos la cer, Duhul \i este urma[.
Dup` moartea, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer, Duhul
Sf=nt ne pune \n comuniune cu umanitatea \ndumnezeit` a Fiului,
f`c=nd vie lucrarea harului divin. Astfel, la Cincizecime Duhul
Sf=nt se pogoar` \n limbi de foc peste Sfin]ii Apostoli
lumin=ndu-le mintea [i d=ndu-le putere de a propov`dui pe
Hristos. |n acela[i timp i-a p`truns la inim` [i pe cei care
ascultau cuv=ntul, determin=ndu-i s` primeasc` [i s` intre \n
comuniune cu Hristos, \ntemeindu-se astfel odat` cu primirea
Botezului Sfintei Treimi, Biserica. Duhul r`m=ne \n Biseric`,
f`c=nd ca harul m=ntuitor s` sporeasc` printr-o mare bog`]ie de
daruri spre zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 4, 1112) [i
spre sfin]irea lumii.
Cateheze dogmatice
423
Ce ne spune Simbolul de credin]` despre Duhul Sf=nt? (C` este
Domnul de via]` f`c`torul). Ce \nseamn` aceasta? (C` este Dum-
nezeu adev`rat, de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, [i c` prin El crea]ia
a primit via]`). Ce putem deduce de aici? (C` este la fel ca Dum-
nezeu Tat`l, atotputernic [i ve[nic). Din trimiterea Sfin]ilor
Apostoli de a boteza \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Duhului
Sf=nt (Matei 28, 19), ce putem deduce cu privire la raportul dintre
Duhul Sf=nt [i celelalte dou` Persoane ale Sfintei Treimi? (C`
este egal cu Ele, c` \mpreun` alc`tuiesc Sf=nta Treime [i c`
deopotriv` li se cuvine aceea[i cinstire din partea noastr`). Am
v`zut c` Duhul Sf=nt \nc` de la z`mislirea Fiului a fost totdeauna
prezent \n activitatea de m=ntuire a lumii. Cum a fost aceast`
prezen]`? (Duhul este al`turi de Fiul \n opera de m=ntuire. El ne
conduce totdeauna la m=ntuirea pe care a realizat-o Fiul, iar prin
lucrarea sfin]itoare a Duhului noi dob=ndim m=ntuirea \n Hristos.
Aceasta nu \nseamn` c` Fiul nu poate s`v=r[i, \n calitate de Cap
al Bisericii, singur m=ntuirea noastr`, dar orice lucrare a
Persoanelor Sfintei Treimi nu se realizeaz` izolat [i independent
una fa]` de alta, ci \ntr-o comuniune de ac]iune. Datorit` faptului
c` Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt au aceea[i fiin]`, orice lucrare se
s`v=r[e[te totdeauna cu participarea Tat`lui, Fiului [i Duhului
Sf=nt). Ce ne mai spune Crezul \n leg`tur` cu Duhul Sf=nt? (C`
purcede de la Tat`l). Ce \nsemneaz` purcederea? (Noi nu putem
p`trunde cu mintea aceast` tain`. O m`rturisim pe baza
descoperirii Fiului [i spunem c` Duhul purcede din veci din Tat`l;
c` nu a fost niciodat` Tat` [i Fiu f`r` Duhul Sf=nt [i c` purcederea
s-a produs odat` cu na[terea Fiului din Tat`l. De aici putem vedea
mai bine c` Duhul Sf=nt are aceea[i natur` dumnezeiasc` ca [i
Tat`l [i ca Fiul). Ce \nseamn` trimiterea Duhului \n numele
Fiului? (|nseamn` c` Duhul Sf=nt des`v=r[e[te \n timp opera de
m=ntuire [i sfin]ire, \ntemeind Biserica, Trupul tainic al
Domnului. Credincio[ii intr` \n comuniune cu Hristos, devin
membrele Trupului Sù tainic, prin harul Sfintelor Taine, care
reprezint` lucrarea Sf=ntului Duh). Unii cre[tini spun c` Duhul
purcede [i de la Fiul. Avem vreo dovad` \n acest sens? (Nu avem
nici o m`rturie a Scripturii spre a confirma aceast` afirma]ie, de
aceea spunem ca Duhul purcede de la Tat`l. Aceasta este m`rturia
expres` a Fiului).
Capitolul doi
424
V. Asocierea
Datorit` faptului c` cele trei Persoane Dumnezeie[ti au aceea[i
fiin]`, ele au [i aceea[i lucrare. Dac` harul izvor`[te din fiin]a
Treimii, \nseamn` c` el reprezint` lucrarea unic` a Celor Trei
Persoane. Precum harul este unul, tot astfel [i lucrarea lor este
una. Pe drept cuv=nt putea spune Sf=ntul Grigorie de Nissa: Nu
se poate cugeta la Tat`l f`r` Fiul, nu se concepe Fiul f`r` Duhul
Sf=nt. C`ci e imposibil a se ajunge la Tat`l f`r` a fi ridicat de
Fiul [i e imposibil a numi pe Iisus Domn dec=t \n Duhul Sf=nt.
A[adar, unde este Duhul, este [i Fiul, adic` Sf=nta Treime. Prin
Duhul noi vedem \ntreag` Sf=nta Treime, iar prin harul comunicat
nou` prin Duhul, intr`m \n comuniunea Sfintei Treimi. Astfel...
fiecare dintre lucr`ri este Tat`l [i Fiul [i Duhul Sf=nt, spune
Sf=ntul Grigorie Palama.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` Duhul Sf=nt este Dumnezeu
adev`rat de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, purcede din Tat`l \nainte
de veci; des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului [i este trimis de
Fiul de la Tat`l \n timp, spre a sfin]i lumea prin harul necreat al
Sfintei Treimi [i \mpreun` lucrare cu Tat`l [i cu Fiul.
VII. Aplicarea
Cu privire la via]a noastr` duhovniceasc` re]inem c`:
1. Duhul Sf=nt lucreaz` necontenit \n via]a Bisericii, harul
m=ntuitor al Sfintelor Taine spre sfin]irea credincio[ilor.
2. Prin sfintele ierurgii, darurile Sf=ntului Duh se revars` ca
tot at=tea binefaceri asupra vie]ii credincio[ilor, asupra caselor
lor, asupra naturii [i firii \nconjur`toare, spre a sfin]i \ntreaga
crea]ie, eliber=nd-o din blestemul p`catului [i al stric`ciunii.
3. Biserica \nva]` pe credincio[i s` cear` \n rug`ciune
prezen]a Sf=ntului Duh spre a-i \nt`ri \n ispite [i spre a le sfin]i
via]a. (A se vedea rug`ciunea |mp`rate ceresc). La fel, Bise-
rica a r=nduit cinstirea pogor=rii Sf=ntului Duh prin praznicul
\mp`r`tesc al Rusaliilor, sau Cincizecimii, la [apte s`pt`m=ni
dup` Pa[ti.
Se va rosti cu credincio[ii rug`ciunea |mp`rate ceresc.
--
Cateheze dogmatice
Biserica [i \nsu[irile ei
425
Care sunt principalele \nv`]`turi de credin]` pe care le cunoa[tem

[i le m`rturisim \n simbolul de credin]`? (Cele referitoare la Dum-
nezeu, Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane). |n c=te articole este
cuprins` aceast` \nv`]`tur`? (|n primele 8 articole). Ce ne spune
\n continuare articolul 9 din simbolul de credin]`? (Ne spune
\ntr-una Sf=nt`, Soborniceasc` [i Apostoleasc` Biseric`).
II. Anun]area temei

Vom vedea \n continuare \nv`]`tura despre Biseric` [i \nsu[irile
ei.
III. Tratarea
Faptul c` Simbolul de credin]` vorbind despre Dumnezeu, Unul
\n fiin]` [i \ntreit \n Persoane, ne aminte[te [i de Biseric`, nu
este \nt=mpl`tor. Aceasta \nseamn` c` Biserica este opera sau
lucrarea Sfintei Treimi. Apoi, m`rturisirea unui botez spre iertarea
p`catelor \n Biseric`, \nseamn` c` Biserica face vie lucrarea
harului divin necreat al Sfintei Treimi, care se \mp`rt`[e[te
credincio[ilor prin Sfintele Taine. Men]ionarea Sfintei Treimi,
[i a botezului, subliniaz` c` to]i cei boteza]i \n numele Sfintei
Treimi devin membri ai Bisericii.
Se pune \ntrebarea: c=nd a fost \ntemeiat` Biserica? Sf=ntul
Pavel se refer` la Biserica lui Dumnezeu pe care M=ntuitorul a
c=[tigat-o cu s=ngele Sù (Faptele Apostolilor 20, 28).
Odat` cu r`scump`rarea [i \nfierea am primit [i harul prin
umanitatea lui Hristos \nviat [i \n`l]at la cer. Dac` Biserica a
c=[tigat-o Domnul prin jertfa Sa, [i dac` harul Sfintei Treimi
\l primim tot \n urma jertfei Sale, \nseamn` c` Biserica este
continuarea operei de transmitere a harului pentru sfin]irea acelora
care cred [i ader` la jertfa Domnului. Pe de alt` parte, Biserica
\nseamn` o comunitate, deoarece credinciosul este asemenea unei
ml`di]e care se leag` de vi]` (Ioan 15, 19). Vi]a este Hristos,
iar credincio[ii sunt ml`di]ele. Ei alc`tuiesc Trupul lui Hristos,
av=ndu-L Cap [i Via]` de sfin]enie pe El. Aceea[i sev`, acela[i
har care izvor`[te din Sf=nta Treime \i leag` pe cei care primesc
r`scump`rarea, \nfierea [i iertarea m=ntuitoare a jertfei Domnului,
Capitolul doi
426
iar credincio[ii asemeni ml`di]elor aduc road` \n aceea[i
comuniune. Aceast` apropiere \ntr-un Duh s-a pecetluit \n ziua
Cincizecimii, odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Atunci s-a
\ntemeiat prima comunitate a celor ce s-au \mp`rt`[it cu botezul
Sfintei Treimi, cu harul divin necreat, \n comuniune de iubire [i
primire a acelora[i Sfinte Taine (Faptele Apostolilor 2, 143).
Membrii Bisericii devin to]i cei care au primit harul Duhului
Sf=nt prin botez, [i \l primesc necontenit prin celelalte Sfinte
Taine. Prin lucrarea Duhului Sf=nt Biserica \mpline[te activitatea
m=ntuitoare a Domnului, fiind Trupul Sù tainic. M=ntuitorul
r`m=ne Capul ei, iar credincio[ii membrele acestui Trup. El este
Capul Trupului care este Biserica (Coloseni 1, 1824; Efeseni
1, 22; I Corinteni 10, 17) ar`tat` Sf=ntului Apostol Pavel. Hristos
lucreaz`, prin harul sfin]itor al Sf=ntului Duh, unitatea de iubire
a membrelor, iar Duhul prin darurile Sale, zide[te necontenit
Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 12), c`ci dup` cum trupul este
unul [i are m`dulare multe [i toate m`dularele unui trup, de[i
sunt multe, sunt un trup, a[a [i Hristos. Pentru c` \ntr-un Duh
ne-am botezat noi to]i... (I Corinteni 12, 1213).
Prin urmare, Hristos ca [i Cap al Bisericii, o conduce, iar
Duhul de via]` f`c`torul o \nsufle]e[te. De aici vedem c` fiin]a
Bisericii are un caracter teandric, adic` divin` [i uman`. Aspectul
divin este harul Sfintei Treimi, aspectul uman \l constituie
oamenii. Biserica este \ns` comuniunea oamenilor care \[i sfin]esc
via]a \mp`rt`[indu-se mereu de via]a divin`. {i cum Sf=nta Treime
reprezint` o comuniune des`v=r[it` de sfin]enie, aceasta se
transmite prin harul necreat al Sfintei Treimi, Bisericii ca [i
comunitate care m`rturise[te aceea[i credin]` [i se \mp`rt`[e[te
din acela[i har divin. Altfel spus Biserica este poporul lui Dum-
nezeu, un popor nou, ie[it din lumea p`catului [i dornic s` se
\mp`rt`[easc` de darurile sfin]eniei lui Dumnezeu.
Biserica continu` peste veacuri opera \ntrup`rii lui Hristos
\n lume. Cu fiecare credincios care prime[te Botezul se \ntrupeaz`
din nou Hristos. Pentru acest motiv, fiecare credincios trebuie s`
fie con[tient de faptul c` este un hristofor, adic` un purt`tor
de Hristos, [i c` trebuie s` r`m=n` s` arate lumii p`catului c` el
este [i un hristofil, adic` un iubitor de Hristos. Altfel spus s`
arate lumii prin via]a sa, via]a lui Hristos, \ntrup=ndu-L asfel pe
Hristos \n sine.
Biserica are o parte v`zut` [i alta nev`zut`. Partea nev`zut`
este \nsu[i Capul ei, care o sfin]e[te necontenit prin harul
Sf=ntului Duh [i prin multiplele Sale daruri \mp`rt`[ite
Cateheze dogmatice
427
credincio[ilor. Tot nev`zu]i, dar prezen]i sunt [i \ngerii
Partea v`zut` o constituie membrii Bisericii afla]i \n lupta
cea bun` (II Timotei 4, 6), pentru a primi cununa biruin]ei
ve[nice. Biserica \i cuprinde deopotriv` [i pe cei trecu]i la cele
ve[nice, pe cei adormi]i \ntru n`dejdea \nvierii, men]in=ndu-se
astfel o continu` unitate de iubire \ntre cei afla]i \n drum spre
m=ntuire [i cei trecu]i la cele ve[nice. Pe de alt` parte, prin Sfin]ii
ei, Biserica mijloce[te c`tre Dumnezeu pentru nevoile [i biruin]a
duhovniceasc` a celor afla]i \n via]`.
Nu trebuie exclu[i din comuniunea Bisericii credincio[ii
\nclina]i spre p`cat, fiinc` cei bolnavi au nevoie de doctor, iar
nu cei s`n`to[i (Matei 9, 12). Numai ereticii [i schismaticii,
adic` cei ce m`rturisesc alt` credin]` [i cei ce s-au \ndep`rtat de
r=nduiala Bisericii, se exclud din comuniunea bisericeasc`. De
fapt se autoexclud ei prin faptul c` m`rturisesc alt` credin]` [i
\[i stabilesc alte reguli de via]` cre[tin`.
Privitor la membrii Bisericii, protestan]ii [i neoprotestan]ii
sus]in c` Biserica este o comuniune a sfin]ilor pe care numai
Dumnezeu \i [tie, [i pe care El i-a ales [i i-a predestinat s` fie
p`rta[i harului divin, iar cei p`c`to[i nu pot face parte din
Biseric`. Aceasta nu \nseamn` \ns` c` p`c`to[ii trebuie exclu[i
din calitatea lor de membrii ai Bisericii. |ntr-o m`sur` mai mic`
sau mai mare to]i sunt p`c`to[i Nu este om care s` fie viu [i s`
nu gre[easc`..., iar \n cer va fi mai mare bucurie pentru un
p`c`tos care se \ntoarce, dec=t pentru 99 de drep]i... (Luca 15, 7).
Din Simbolul credin]ei am v`zut c` \nsu[irile Bisericii sunt
urm`toarele: una, sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleac`.
Biserica este una, fiindc` Unul este Capul ei [i un singur har
necreat al Sfintei Treimi sfin]e[te pe credincio[i. Este un Domn,
o credin]`, un Botez (Efeseni 4, 5).
Se pune \ntrebarea: dac` Biserica este una, cum explic`m
faptul c` auzim de existen]a mai multor Biserici?
|ntr-adev`r, cre[tinii s-au \mp`r]it, s-au divizat, dar Hristos
nu s-a \mp`r]it (I Corinteni 1, 13). Biserica este Trupul tainic al
Domnului, iar Iisus Hristos este acela[i ieri [i azi [i \n veci
(Evrei 13, 8). Biserica nu poate fi \mp`r]it`, fiindc` ea r`m=ne
peste veacuri st=lpul [i temelia adev`rului (I Timotei 3,15). |n
ea s`l`[luie[te Duhul Adev`rului. Capul ei, Hristos este calea,
adev`rul [i via]a (Ioan 14, 6), iar adev`rul nu poate fi nici
\mp`r]it, nici \nlocuit.
Biserica este sf=nt`, deoarece Hristos a iubit Biserica Sa, [i
s-a dat pe Sine pentru ea, ca s` o sfin]easc`, cur`]ind-o cu baia
Capitolul doi
428
apei prin cuv=nt, ca s` [i-o \nf`]iseze m`rit`, neav=nd nici o
zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci ca s` fie f`r` prihan`
(Efeseni 5, 2527).
Biserica este soborniceasc`, sau universal`, fiindc` orice om
poate deveni membru al Bisericii f`r` nici o deosebire de neam,
limb`, ras`, stare social`, etc. Nu mai este elin, nici iudeu, nici
tìere \mprejur, nici netìere \mprejur, barbar, scit, rob sau
slobod, ci toate \ntru to]i Hristos (Galateni 3, 2829; Coloseni
3, 11). Biserica cuprinde toate neamurile fapt ce rezult` din
porunca dat` de M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli: Merge]i \n toat`
lumea [i propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura (Marcu 16, 15).
Biserica este apostolic` pentru c` \nv`]`tura o are de la Sfin]ii
Apostoli care sunt martorii Cuv=ntului (Faptele Apostolilor 1,
8). Ea este zidit` pe temelia Apostolilor, piatra cea din capul
unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos (Efeseni 2, 20). Aposto-
licitatea Bisericii se transmite prin succesiunea ierarhiei
biserice[ti adic` prin: episcopi, preo]i, diaconi.

C=nd a luat fiin]` Biserica? (Odata cu jertfa M=ntuitorului). C=nd
a fost constituit` ca [i comunitate a credincio[ilor? (La
Cincizecime, odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, c=nd s-a s`v=r[it
primul Botez cre[tin). Care este raportul M=ntuitorului fa]` de
Biseric`, ca Trup al Sù? (Prin umanitatea lui Hristos Biserica
prime[te harul necreat al Sfintei Treimi, ca lucrare a Duhului
Sf=nt, \n scopul sfin]irii credincio[ilor prin Sfintele Taine). Pe
l=ng` activitatea sfin]itoare, ce alte activit`]i \ndepline[te ierarhia
bisericeasc` \n calitate de continuatoare a activit`]ii Sfin]ilor
Apostoli \n lume? (Activitatea profetic` a Domnului, de
propov`duire a cuv=ntului lui Dumnezeu precum [i activitatea
\mp`r`teasc`, de conducere a credincio[ilor pe drumul m=n-
tuirii). Care sunt \nsu[irile Bisericii? (Biserica este una, sf=nt`,
soborniceasc` [i apostoleasc`).
V. Asocierea
|n Vechiul Testament Biserica a fost asem`nat` cu corabia lui
Noe care salveaz` de la moarte. Mirele [i mireasa din C=ntarea
C=nt`rilor reprezint` tocmai leg`tura dintre Hristos [i Biseric`.
Profe]ii Vechiului Testament vorbesc de Biseric` mireasa lui
Hristos sub forma unui cer nou [i p`m=nt nou (Isaia 45, 17)
sau de un leg`m=nt nou [i o comuniune universal` [i ve[nic`
Cateheze dogmatice
429
(Isaia 2, 2; Ieremia 31, 3134). Biserica \ndepline[te lucrarea de
m=ntuire prin slujirea lumii, a[a dup` cum Hristos nu a venit s`
I se slujeasc`, ci ca s` slujeasc` El (Marcu 10, 45). |n felul
acesta ea este [i slujitoare, activ=nd adic` pentru promovarea
a toate c=te sunt adev`rate, c=te sunt cinstite, c=te sunt curate,
c=te sunt vrednice de iubit, c=te sunt cu nume bun, orice virtute
[i orice laud` (Filipeni 4, 8).
VI. Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c` Biserica este comunitatea cre-
dincio[ilor care alc`tuiesc Trupul tainic al Domnului,
dob=ndind m=ntuirea prin harul Sf=ntului Duh primit prin Sfintele
Taine, [i st=nd sub c=rmuirea v`zut` a ierarhiei biserice[ti.
VII. Aplicarea
Datoriile cre[tinului fa]` de Biseric` sunt cuprinse \n cele nou`
porunci biserice[ti. |n esen]` ele cuprind datoria de a participa la
via]a Bisericii, prin \mp`rt`[irea cu Sfintele Taine mai ales \n
cele patru mari posturi, sau cel pu]in \n Postul Sfintelor Pa[ti;
frecventarea serviciilor religioase, \n special a Sfintei Liturghii,
--
cinstirea ierarhiei biserice[ti, p`strarea cu evlavie a \nv`]`turii
Bisericii; cultivarea duhului de pace [i buna \n]elegere cu to]i
cre[tinii [i cu to]i oamenii, pentru \mplinirea testamentului de
unitate l`sat de Domnul Iisus Hristos, Capul Bisericii.
Natura [i lucr`rile harului divin
C`zut \n p`cat [i rup=nd leg`tura cu Creatorul sù, omul nu se
putea ridica la comuniunea cu Dumnezeu prin propriile lui puteri.
Pentru salvarea omului a trimis Dumnezeu la plinirea vremii
(Galateni 4, 4) pe \nsu[i Fiul Sù ca prin Jertfa Sa s` ne
r`scumpere din p`cat [i s` ne ofere \n acela[i timp puterea de a
deveni fii ai lui Dumnezeu, spre a-i \mplini voia [i a ne des`-
v=r[i via]a duhovniceasc`. Ne-a f`cut vii spune Apostolul
\mpreun` cu Hristos prin har... {i aceasta nu de la voi; a lui Dum-
nezeu este darul (Efeseni 2, 8).
Capitolul doi
430
II. Anun]area temei
Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este natura [i lucr`rile harului
divin.
III. Tratarea
Am v`zut c` Sf=ntul Apostol Pavel arat` deosebit de clar c` harul
divin este un dar al lui Dumnezeu, f`r` de care nu putem ajunge
la m=ntuire (Efeseni 2, 118).
De nu se va na[te cineva de sus, spune M=ntuitorul, nu va
putea s` vad` |mp`r`]ia lui Dumnezeu... Cel n`scut din trup, trup
este; cel n`scut din duh, duh este (Ioan 3, 35). Aceast` na[tere
din duh ne vine de sus, de la Dumnezeu printr-o energie
necreat` care apar]ine [i izvor`[te din fiin]a Sfintei Treimi.
Aceast` energie este harul divin. Noi \l primim ca lucrare a
Sf=ntului Duh prin umanitatea lui Hristos. |n felul acesta, harul
este asemenea sevei care une[te \n aceea[i comuniune de via]`
duhovniceasc` ml`di]a [i vi]a, adic` pe credincios cu Hristos.
Dac` nu ar fi vi]a, nu ar putea exista nici ml`di]a. F`r` de mine
nu pute]i face nimic, ne spune M=ntuitorul (Ioan 15, 16).
Pe de alt` parte, M=ntuitorul ne arat` c` nimeni nu poate s`
vin` la Mine, de nu-l va trage Tat`l... (Ioan 6, 44). Aceasta
\nseamn` c` harul \ncepe opera de m=ntuire a credinciosului [i
tot el o [i des`v=r[e[te. P`rin]ii Bisericii ne ajut` s` \n]elegem
aceast` \nv`]`tur`, folosind imagini din via]a de toate zilele [i
din mediul \nconjur`tor. Astfel, Sf=ntul Irineu arat` c` precum
un m`slin s`lbatic dac` nu se altoie[te, nu aduce nici un fel de
folos st`p=nului sù prin starea sa s`lbatic`, ci se taie [i se arunc`
\n foc, ca un pom neroditor; a[a r`m=ne [i omul care nu prime[te
altoirea prin credin]` (rev`rsarea Sf=ntului Duh), r`m=ne ceea ce
a fost mai \nainte [i ce este: carne [i s=nge, [i ca atare, nu poate
mo[teni \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Sf=ntul Macarie cel Mare arat`
c` precum pe[tele nu poate vie]ui f`r` ap`, sau precum nimeni
nu poate umbla f`r` picioare, nu poate vedea f`r` ochi, vorbi
f`r` limb`, sau auzi f`r` urechi, tot astfel f`r` Domnul Iisus [i
f`r` conlucrarea puterii dumnezeie[ti, nu este cu putin]` a \n]elege
tainele atot=n]elepciunii dumnezeie[ti [i a fi cre[tin des`v=r[it.
|n sf=r[it, Fericitul Augustin arat` c` precum ochiul trupesc pe
deplin s`n`tos, nu poate vedea f`r` lumin`, tot astfel [i omul
chiar de ar fi el pe deplin \ndreptat nu poate vie]ui drept, de nu
va fi ajutat de sus prin lumina ve[nic` a drept`]ii (Preot profesor
Cateheze dogmatice
431
Ioan Mih`lcescu, «Dogma soteriologic`» Bucure[ti, 1928,
p.3233).
De[i \ncepe [i des`v=r[e[te m=ntuirea ca un dar divin spe-
cial, harul nu lucreaz` prin constr=ngerea voin]ei noastre libere,
ci prin conlucrare, prin \mpreun` lucrarea ei. Astfel spunem c`
m=ntuirea este o lucrare sinergic`, sau teandric`. A[a cum
p`catul a fost posibil s` apar` \n fiin]a omului datorit` voii sale
libere de a alege \ntre bine [i rù, la fel [i harul \ns`n`to[e[te
firea, asemenea unui medicament t`m`duitor, dar nu lucreaz` \n
via]a noastr` dec=t dac` este primit de bun`voie. Ambele
trebuiesc remarc` un P`rinte al Bisericii [i voin]a noastr`
[i ajutorul dumnezeiesc; nici harul Duhului nu ajunge celor ce
au bun`voin]`, nici voin]a lipsit` de aceast` putere nu poate aduna
boga]ia. Sf=nta Scriptur` ne prezint` imaginea M=ntuitorului
care st` la u[a fiec`rui suflet [i bate. De va auzi cineva glasul
meu [i va deschide u[a, voi intra la el [i voi cina cu el [i el cu
mine (Apocalipsa 3, 20).
Am v`zut din cele de mai sus c` harul este primit de fiecare
\n mod gratuit, \n urma jertfei lui Hristos. El este apoi necesar
pentru m=ntuire. Pe l=ng` faptul c` harul este gratuit [i necesar,
el mai este [i universal, \n sensul c` se adreseaz`, ca m=ntuirea
\ns`[i, oricui, fiindc` Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` se
m=ntuiasc` [i s` vie la cuno[tin]a adev`rului (I Timotei 2, 4).
Harul reprezint` lucrarea sfin]itoare a Duhului Sf=nt spre a
face vie [i a des`v=r[i comuniunea noastr` cu Hristos [i prin
Hristos cu Dumnezeu Tat`l, \ntruc=t via]a noastr` este ascuns`
cu Hristos \n Dumnezeu (Coloseni 3, 3). |n felul acesta, harul
este opera Sfintei Treimi, fiindc` toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul,
prin Duhul Sf=nt. Iat` cum ne ajut` s` \n]elegem mai bine aceast`
tain` Sf=ntul Simion Noul Teolog: ... {i ce altceva este cheia
cuno[tin]ei, dac` nu harul Prea Sf=ntului Duh, care se d` prin
mijlocirea credin]ei? Acest har deschide mintea noastr` \ncuiat`
[i \ntunecat` [i pricinuie[te \n ea cu adev`rat cuno[tin]` prin
luminarea dumnezeiasc`. U[a este Fiul, precum \nsu[i zice: Eu
sunt u[a (Ioan 10, 9). Cheia u[ii este Duhul Sf=nt... [i casa este
Tat`l, c` \n casa Tat`lui meu zice multe l`ca[uri sunt
(Ioan 14, 2). Lua]i seama deci: dac` cheia nu deschide, u[a nu se
deschide. {i dac` u[a nu se deschide, nu intr` nimeni \n casa
Tat`lui, cum zice Hristos \nsu[i: nimeni nu vine la Tat`l meu
dec=t numai prin mine. Fiindc` toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul
prin Duhul Sf=nt, noi primim harul care izvor`[te din Sf=nta
Treime [i din umanitatea lui Hristos cel \nviat [i \n`l]at de-a
dreapta Tat`lui, prin lucrarea Sf=ntului Duh. Orice lucrare a
Capitolul doi
432
Tat`lui [i a Fiului este s`v=r[it` de Duhul Sf=nt. F`c=nd vie
lucrarea Fiului prin harul Sfintei Treimi, harul \i este propriu,
\nc=t putem spune harul Sf=ntului Duh. Fiind propriu Duhului,
harul se mai nume[te [i duh, a[a dup` cum lucrarea poarta
numirea lucr`torului. De pild`, de la cuv=ntul poet, avem
poezie; de la medic medicin`; de la episcop
episcopie, etc. |n felul acesta, profetul Isaia vorbind despre
cele [apte daruri ale Duhului Sf=nt, le nume[te duhuri (Isaia
11, 2). Fiindc` Duhul Sf=nt este unul, la fel [i harul este tot unul.
Darurile harului sunt \ns` multiple. |ntruc=t darurile corespund
lucr`rii harului, ele sunt infinite, fiindc` infinit` este [i lucrarea
harului Duhului Sf=nt. |n Biserica cre[tin` primar`, aceste daruri
ale Sf=ntului Duh se numesc Harisme. Cunoa[tem c` prin primirea
harului Sf=ntului Botez la Cincizecime, cei care au alc`tuit prima
comunitate cre[tin` au primit harul vorbirii \n limbi. Mai t=rziu,
al]ii \n Efes, dup` ce devin cre[tini \n urma primirii Botezului [i
a punerii m=inilor (adic` Taina Mirului) primesc darul sau
harisma vorbirii \n limbi, [i a proorociei (Fapte 19, 17).
Harismele se generalizeaz` apoi \n Biserica apostolic`, \nc=t
prezen]a lor arat` feluritele lucr`ri ale Duhului \n Biseric`. Noi
le cunoa[tem mai ales dup` enumerarea pe care o face Sf=ntul
Apostol Pavel. Astfel, mai \nt=i sunt: Apostolii, profe]ii,
evangheli[tii, \nv`]`torii, p`str`torii, cei care \mpart ajutoare,
slujitorii, cei cu darul c=rmuirii. Apoi, cuv=ntul \n]elepciunii, al
cuno[tin]ei, sau \n]elegerii, credin]a f`c`toare de minuni, facerea
de minuni, vorbirea \n limbi, t`lm`cirea limbilor, deosebirea
duhurilor (I Corinteni 12, 810; 2830; Romani 12, 68; Efeseni
4, 11). A[adar, pe l=ng` harul primit prin Sfintele Taine, cu efect
specific fiec`reia dintre ele, lucrarea harului se manifest` [i prin
harisme, ca daruri speciale ale Sf=ntului Duh. Ele reprezint`,
\ntr-o caracterizare sugestiv`, darul de nunt` cu care Hristos
[i-a \mpodobit Mireasa la Cincizecime. Harismele reprezint`
un dar divin acordat de Duhul Sf=nt numai anumitor persoane pe
un timp limitat. Acest dar supranatural al Duhului Sf=nt se
deosebe[te de darul sfin]itor. El este acordat Bisericii \n scop
misionar, spre aducerea la credin]`, precum [i pentru consolidarea
credin]ei, adic` pentru zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 4,
12). Dac` harismele sunt date numai anumitor persoane, iar
Sf=ntul Apostol Pavel spune c` unele harisme se vor desfiin]a,
Apostolul eviden]iaz` \n schimb ve[nicia dragostei, care le
des`v=r[e[te pe toate (I Corinteni 13, 1-13), at=t \n via]a Bisericii,
prin slujire reciproc` (Galateni 5, 13), c=t [i \n via]a fiec`rui
credincios chemat s` cultive roada Sf=ntului Duh. Iar roada
Cateheze dogmatice
433
Duhului este dragostea, bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare,
bun`tatea, facerea de bine, credin]a, bl=nde]ea, cump`tarea...
|mpotriva acestora nu este lege... Dac` trìm \n Duhul, cu Duhul
s` [i umbl`m (Galateni 5, 22-25).
IV. Recapitularea - Aprecierea

Omul c`zut \n p`cat se putea m=ntui prin propriile sale puteri?
(Nu se putea m=ntui, de aceea a fost nevoie de venirea unui
M=ntuitor care s`-i ofere [i puterea de a ajunge la m=ntuire).
Care este aceast` putere? (Harul divin). Ce fel de energie este
harul divin [i unde \[i are originea? (Harul divin este energie
necreat`, izvor=nd din Sf=nta Treime [i primit prin umanitatea
lui Hristos cu care intr`m \n comuniune prin lucrarea Sf=ntului
Duh). Care sunt caracteristicile harului? (Harul este necesar,
gratuit [i universal). Care este lucrarea harului \n procesul
m=ntuirii? (Harul \ncepe, continu` [i des`v=r[e[te m=ntuirea).
Harul anuleaz` cumva libertatea de voin]` a omului? (Harul nu
se opune libert`]ii de voin]`, nici nu se suprapune, ci conlucreaz`
pentru \ns`n`to[irea firii [i dob=ndirea m=ntuirii). Fiind energie
necreat` izvor=t` din Sf=nta Treime [i ridic=nd firea omeneasc`
spre des`v=r[ire, putem \mplini prin harul divin porunca M=ntu-
itorului de a fi des`v=r[i]i, precum [i Dumnezeu este des`v=r[it?
(O putem \mplini. De aceea, Sfin]ii P`rin]i, care au experimentat
\n mod real lucrarea harului \n via]a duhovniceasc`, arat` c` harul
des`v=r[e[te firea, \ndumnezeind-o. Unul din ei spunea chiar c`
dup` fire sunt om, iar dup` har sunt Dumnezeu). Cum primim
noi harul divin? (Prin lucrarea Sf=ntului Duh \n Biseric`, prin
Sfintele Taine). Dar Sfintele Taine sunt mai multe, iar harul este
unul singur. Are el mai multe efecte? (De[i este unul singur,
precum este [i un singur Duh Sf=nt, harul prezint` efecte speci-
fice [i caracteristice fiec`rei Sfinte Taine). Lucrarea harului fiind
multipl`, cum se manifest` ea? (Prin infinit de numeroase daruri).
Cum sunt numite darurile speciale din epoca apostolic`? (Sunt
numite harisme). Ce ne \ndeamn` Sf=ntul Apostol Pavel cu privire
la harisme? (Ne \ndeamn` s` r=vnim spre darurile (harismele)
cele mai bune. {i ne arat` o cale cu mult mai \nalt`). Care este
aceasta? (Aceasta este dragostea).
V. Asocierea
Nelucr=nd \mpotriva firii, harul \mpline[te m=ntuirea al`turi de
credin]` [i fapte bune. F`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dum-
Capitolul doi
434
nezeu (Evrei 11, 6). Prin credin]` \l cunoa[tem pe Dumnezeu [i
intr`m \n comuniune cu El. Prin credin]`, spune Apostolul,
locuie[te Hristos \n inimile noastre (Efeseni 3, 17). Pentru aceea,
to]i cei care primesc harul divin se numesc credincio[i, adic`
m`rturisitori ai credin]ei \n Hristos.
Trimi]=ndu-i pe Sfin]ii Apostoli la propov`duire, M=ntuito-
rul le porunce[te s` mearg` \n toat` lumea [i s` propov`duiasc`
Evanghelia la toat` f`ptura, iar dup` ce \i va boteza, trimi]=ndu-le
harul divin, s`-i \nve]e s` p`zeasc` toate poruncile pe care le-au
primit [i ei de la |nv`]`torul lor (Matei 28, 1920). Vedem de
aici c` la credin]a [i la harul divin trebuie s` adùg`m [i faptele
bune \n vederea m=ntuirii. Harul [i credin]a sunt \ntr-adev`r
necesare pentru m=ntuire. Dar ele trebuie s` rodeasc`, s`-[i arate
eficien]a prin fapte. F`r` fapte harul r`m=ne nelucr`tor, iar
credin]a va fi moart`.
VI. Generalizarea
Din cele p=n` aici tratate vedem c` harul divin este o energie
necreat` izvor=t` din Sf=nta Treime [i nedesp`r]it` de Ea, care
este transmis prin umanitatea lui Hristos ca lucrare a Duhului
Sf=nt \n mod necesar [i gratuit oric`rui credincios, care vrea s`
ajung` la m=ntuire [i care este dator s`-i fac` vie lucrarea prin
credin]` [i fapte bune.
VII. Aplicarea
1. Harul lucreaz` \n fiin]a credinciosului la \nceput o na[tere \n
Hristos, prin [tergerea p`catului str`mo[esc [i cur`]ia vie]ii:
Deci, dac` este cineva \n Hristos, este o f`ptur` nou`; cele vechi
au trecut, iat` toate s-au f`cut noi (II Corinteni 5, 17).
2. Urmeaz` apoi starea de pruncie \n Hristos, c=nd cel n`scut
duhovnice[te \n Hristos, sim]indu-se p`truns de duhul lui Hristos,
voin]a lui eliberat` de p`cat se simte atras` prin credin]` de via]a
duhovniceasc` a M=ntuitorului, pe care \ncearc` s` o urmeze
(imite) prin fapte.
3. Dup` aceasta urmeaz` starea de cre[tere duhovniceasc`.
To]i cei care L-au primit pe Hristos prin Taina Sf=ntului Botez,
datorit` cur`]iei lor duhovnice[ti, sunt numi]i sfin]i. Aceast`
sfin]enie se nume[te sacramental`, fiindc` ea se datore[te
lucr`rii harului divin primit la Botez. Ea este o sfin]enie haric`.
Acesteia trebuie s` i se adauge [i colaborarea voin]ei, \n direc]ia
efortului moral spre des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Aceasta este
Cateheze dogmatice
435
--
sfin]enia moral`. Dac` to]i cei boteza]i pot fi numi]i sfin]i,
prin lucrarea harului, la des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti ajung
numai aceia care necontenit se str`duiesc [i nu contenesc s`
urmeze drumul virtu]ii dup` modelul vie]ii M=ntuitorului.
Glossolalia (vorbirea \n limbi)
Este [tiut faptul c` odat` cu Pogor=rea Duhului Sf=nt s-a \ntemeiat
Biserica cre[tin`, iar odat` cu \ntemeierea Bisericii, lucrarea
Sf=ntului Duh s-a f`cut vizibil` prin tot at=tea daruri cu care au
fost \nzestra]i membrii ei. Acestea se numesc harisme. Sf=ntul
Apostol Pavel arat` c` fiec`ruia se d` ar`tarea Duhului spre
folos.
II. Anun]area temei

Una dintre aceste harisme care a produs discu]ii \n Biserica
cre[tin` primar` [i produce [i ast`zi printre cre[tini, este vorbirea
\n limbi sau glossolalia, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Cuv=ntul glossolalie este de origine greac` [i \nseamn` vorbire
\n limbi ca dar al Sf=ntului Duh. Aceast` harism` o \nt=lnim
pentru prima dat` la Cincizecime, ca urmare a pogor=rii Duhului
Sf=nt. Iat` m`rturia Sfintei Scripturi: {i c=nd a sosit ziua
Cincizecimii erau to]i \mpreun` \n acela[i loc; [i din cer, f`r` de
veste, s-a f`cut un vuiet ca de suflare de v=nt ce vine repede [i a
umplut casa unde [edeau ei. {i s-au umplut to]i de Duhul Sf=nt
[i au \nceput s` vorbeasc` \n limbi precum le d`dea lor Duhul
Sf=nt a grì.
{i erau \n Ierusalim locuitori iudei, b`rba]i cucernici, din
toate neamurile care sunt sub cer. {i isc=ndu-se vuietul acela,
s-a adunat mul]imea [i s-a tulburat, c`ci fiecare \i auzea pe ei
vorbind \n limba sa. {i erau uimi]i to]i [i se mirau zic=nd: iat`
nu sunt ace[tia care vorbesc to]i galileeni? {i cum auzim to]i
limba noastr`, \n care ne-am n`scut? Par]i [i mezi [i elami]i [i
cei ce locuiesc \n Mesopotamia, \n ludeea [i \n Capadocia, \n
Capitolul doi
436
Pont [i \n Asia, \n Frigia [i \n Pamfilia, \n Egipt [i \n p`r]ile
Libiei cea de l=ng` Cirene, [i romani \n treac`t [i iudei [i prozeli]i,
cretani [i arabi, \i auzim pe ei vorbind \n limbile noastre despre
faptele minunate ale lui Dumnezeu! {i to]i erau uimi]i [i nu se
dumireau, zic=nd unul c`tre altul: ce va s` fie aceasta? Iar al]ii,
batjocorindu-i ziceau c` sunt plini de must. {i st=nd Petru cu cei
unsprezece, a ridicat glasul [i le-a vorbit: B`rba]i iudei [i to]i
cei ce locui]i \n Ierusalim, aceasta s` v` fie cunoscut`, [i lua]i \n
urechi cuvintele mele; c` ace[tia nu sunt be]i cum vi se pare vou`,
c`ci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ceea ce s-a spus
prin proorocul Ioil: iar \n zilele din urm`, zice Domnul, voi
turna din Duhul Meu peste tot trupul [i fiii vo[tri [i fiicele voastre
vor prooroci [i cei mai tineri ai vo[tri vor vedea vedenii [i b`tr=nii
vo[tri vor visa vise... (Faptele Apostolilor 2, 117). Ce vedem
din acest text? |n primul r=nd c` odat` cu Pogor=rea Duhului
Sf=nt peste Sfin]ii Apostoli ace[tia au \nceput s` vorbeasc` \n
limbi strìne pe care nu le cuno[teau mai dinainte. |n al doilea
r=nd c` iudeii veni]i la Ierusalim cu prilejul Cincizecimii din
alte p`r]i au r`mas uimi]i [i s-au speriat v`z=nd c` Apostolii
grìesc \n limba lor. Ace[ti iudei stabili]i \n alte ]`ri nu cuno[teau
limba ebraic` vorbit` la Ierusalim. Ei cuno[teau numai limba ]`rii
unde locuiau [i de unde au venit la marele praznic, spre a \mplini
datoriile religioase fa]` de templu. |n al treilea r=nd c` iudeii
localnici din Ierusalim care cuno[teau numai limba lor, adic`
aramaica, nu \n]elegeau ce spun Sfin]ii Apostoli, motiv pentru
care \i batjocoreau. |n al patrulea r=nd, c` vorbirea \n limbi strìne
era o \mplinire a profe]iilor Vechiului Testament, iar con]inutul
vorbirii \n limbi era m`rirea lui Dumnezeu.
|n mod firesc, ne punem \ntrebarea; care era rostul acestei
harisme? Cartea Sf=nt` ne arat` c` \nainte de |n`l]area Domnului
la cer, poruncise Sfin]ilor Apostoli: Merge]i \n toat` lumea [i
propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura... iar celor ce vor crede,
aceste semne vor urma: \n numele Meu demoni vor scoate, \n
limbi vor vorbi (Marcu 16, 1317). |nainte de a merge la
propov`duirea Evangheliei, Sfin]ii Apostoli vor primi conform
promisiunii M=ntuitorului [i puterea necesar`, odat` cu Pogor=rea
Duhului Sf=nt: {i ve]i lua putere venind Duhul Sf=nt peste voi
[i ve]i fi Mie martori \n Ierusalim [i \n toat` ludeea [i \n Samaria
[i p=n` la marginile p`m=ntului (Faptele Apostolilor 1, 8; Luca
24, 49). Se pune \ntrebarea: Cum vor putea propov`dui Sfin]ii
Apostoli Evanghelia p=n` la marginea p`m=ntului, la popoare a
c`ror limb` nu o cunosc? Din textul mai sus citat reiese c` vor
primi putere odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Care este aceast`
Cateheze dogmatice
437
putere? Este desigur [i puterea de a vorbi \n limbile popoarelor
c`rora vor propov`dui Evanghelia, iar pe de alt` parte, cei care
vor auzi cuv=ntul propov`duirii lor, cu mai mult` u[urin]` le vor
da crezare v`z=nd aceast` minune.
Pe l=ng` aceasta, propov`duirea Evangheliei \n toate limbile
vorbite scoate \n eviden]` universalitatea \nv`]`turii cre[tine, care
se adreseaz` tuturor oamenilor, f`r` nici o deosebire, fiindc`
Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` vin` la cunoa[terea
adev`rului [i s` se m=ntuiasc` (I Timotei 2, 4; Prof. Dr. Petru
Deheleanu, «Manual de sectologie», Arad 1984, pg. 535536).
Acest aspect al vorbirii \n limbi \l vedem mai cu seam` istorisit
de cartea Faptele Apostolilor \n leg`tur` cu botezul suta[ului
Corneliu, c=nd cei prezen]i, adic` cei apar]in=nd altor neamuri
au \nceput s` vorbeasc` \n limbi: |nc` grìnd Petru cuvintele
acestea, a c`zut Duhul Sf=nt peste to]i cei care auzeau cuv=ntul,
[i s-au mirat credincio[ii din tìerea \mprejur (cei proveni]i din
iudei) c=]i veniser` la Petru, c` [i peste p`g=ni s-a rev`rsat Sf=ntul
Duh; c`ci \i auzeau vorbind \n limbi [i sl`vind pe Dumnezeu
(Faptele Apostolilor 10, 4446).
O predilec]ie spre harisma glossolaliei o aveau cre[tinii
apar]in`tori Bisericii din Corint. De aici [i necesitatea l`muririi
acestei probleme din partea Sf=ntului Apostol Pavel. Cre[tinii
din Corint vorbeau \n limbi pe care \ns` comunitatea credin-
cio[ilor nu le \n]eleg. Datorit` acestui fapt glossolalia nu se
dovede[te util` [i eficient` \ntr-o astfel de comunitate. Dac` la
Ierusalim s-a dovedit eficient` glassolalia fiindc` s-au putut
propov`dui m`ririle lui Dumnezeu tuturor celor prezen]i, invers
la Corint. Comunitatea de aici cuno[tea o singur` limb`. A se
vorbi \n alte limbi ne\n]elese, crea o situa]ie care deranja [i ducea
la dezordine. {i fiindc` Dumnezeu nu este al neor=nduielii, ci
al p`cii (I Corinteni14, 33), Apostolul pe bun` dreptate ia
atitudine fa]` de neor=nduiala pe care o pot crea cei care r=vnesc
prea mult dup` harisma glossolaliei: Dac` s-ar aduna \mpreun`
toat` Biserica spune senten]ios Apostolul [i to]i ar grì \n
limbi [i ar intra [i dintre cei ne\nv`]a]i sau necredincio[i, oare
nu ar zice c` sunte]i nebuni? (I Corinteni 14, 23). De aici [i
recomandarea ca toate cu cuviin]` [i dup` r=nduial` s` se fac`
Ap`r=nd \ntr-un anume timp [i cu un anumit scop, glossola-
lia nu va dìnui prea mult. Astfel, Sf=ntul Ioan Gur` de Aur (407)
caut` s`-i justifice absen]a, ar`t=nd, c` cel ce nu crede are nevoie
de z`log, dar eu care cred nu am nevoie de z`log [i nici de semne.
{tiu c` am fost cur`]it de p`cate, chiar dac` nu a[ vorbi \n limbi.
Capitolul doi
438
Cei de atunci nu credeau dac` nu primeau un semn. Pentru aceasta
li se d`deau semne, ca un gaj al credin]ei \n care credeau. Prin
urmare nu li se d`deau semne ca la ni[te credincio[i ci ca la ni[te
necredincio[i pentru a ajunge credincio[i. |n acest fel zice [i
Pavel: semnele nu sunt pentru cei credincio[i, ci pentru cei
necredincio[i. Vede]i dar, c` dac` s-au \ndep`rtat de la voi
semnele nu se datoreaz` faptului c` Dumnezeu nu ne cinste[te,
ci c` ne cinste[te. A f`cut astfel, voind s` arate credin]a noastr`,
c` noi credem \n El f`r` gajuri [i f`r` semne.
Am v`zut din cele mai sus relatate c` glossolalia reprezint`
vorbirea \n limbi insuflate de Duhul Sf=nt la Cincizecime, c=nd
s-a \ntemeiat Biserica. Aceste limbi erau existente, necunoscute
celor ce le vorbeau, dar \n]elese de cei ce ascultau propov`duirea
Evangheliei. De aceea scopul glossolaliei era acela de a se
propov`dui Evanghelia la toate neamurile. C=nd s-a \mplinit acest
deziderat, vorbirea \n limbi nu mai este necesar`, fiindc` cre[tinii
pot intra prin credin]` [i iubire \n comuniune cu Dumnezeu. Acei
dintre cre[tini care practic` glossolalia [i o socotesc ca o harism`,
rezervat` de Duhul Sf=nt exclusiv lor, vorbesc \n limbi necu-
noscute, formate din silabe mai mult sau mai pu]in articulate,
sem`n=nd a bolboroseal`. F`r` t`lmaci nimeni nu ar [ti ce se
vorbe[te. Numai c` [i t`lmaciul spune [i el tot ceea ce socote[te
\n acel moment. Not=ndu-se, de pild`, cuvintele vorbite [i date
spre t`lm`cire mai multora, variantele au fost \n num`r egal cu
t`lm`citorii. Nici un text t`lm`cit nu s-a putut potrivi cu cel`lalt.
Cei care practic` glossolalia [i nu pot fi \n]ele[i motiveaz`
c` limbile vorbite de ei nu sunt omene[ti, ci \ngere[ti. Aceasta
contrazice \ns` adev`rata glossolalie, cea de la Cincizecime, c=nd
cei care au vorbit \n limbi au fost \n]ele[i de oameni. A fost deci
o limb` omeneasc`, nu \ngereasc`. Am v`zut apoi c` M=ntuito-
rul a precizat c` sub insuflarea Sf=ntului Duh se va vorbi \n limbi
noi. Ori limbile \ngere[ti nu sunt noi. Pe de alt` parte, Apostolul
spune c` limbile insuflate de Duhul Sf=nt vor \nceta \n via]a
ve[nic` (I Corinteni 13, 8). Ori limbile \ngere[ti sunt ve[nice.
Pe l=ng` aceasta, cei ce practic` glossolalia motiveaz` c` nu
sunt \n]ele[i, deoarece vorbesc \n Duh taina lui Dumnezeu.
Invoc` textul de la I Corinteni 14, 2 unde se spune: Cel ce
vorbe[te \n limb` insuflat` nu vorbe[te oamenilor, ci lui Dumne-
zeu, c`ci nimeni nu-l \n]elege, ci el \n duh grìe[te taine. Noi
am v`zut \ns` c` la Cincizecime Apostolii vorbeau oamenilor.
Care este explica]ia? |ntre textele Scripturii nu exist` contradic]ie,
ele se completeaz`. |n felul acesta, aplicat la glossolalie, putem
spune c` cei ce vorbesc lui Dumnezeu, vorbesc [i oamenilor. La
Cateheze dogmatice
439
Ierusalim, localnicii nu au \n]eles, dar strìnii au \n]eles. La Corint
\ns` nu se \n]elegea ce se vorbe[te fiindc` nu erau dec=t localnici.
{i astfel cei care vorbeau aici \n limbi strìne nefiind \n]ele[i de
cei prezen]i grìau \n duh taine. Tocmai de aceea, fiindc`
vorbeau numai pentru sine [i nu pentru comunitatea celor prezen]i,
Apostolul recomand` ca glossolalia s` nu fie r=vnit` \n comu-
nitatea credincio[ilor.

Ce este glossolalia? (Harisma vorbirii \n limbi). |n ce limbi?
(Cunoscute oamenilor). Care este scopul glossolaliei? (Predicarea
Evangheliei, a m`ririlor lui Dumnezeu oamenilor a c`ror limb`
nu o cuno[tea cel ce vorbea). Ce caracter avea glossolalia? (Avea
un caracter misionar legat de porunca dat` de M=ntuitorul, de a
merge \n toat` lumea spre a propov`dui Evanghelia la toat`
f`ptura). C=nd avea de obicei loc vorbirea \n limbi? (Dup` ce
omul primind Botezul cre[tin, se f`cea p`rta[ [i de harisma
glossolaliei). Cei ce practic` \n zilele noastre glossolalia, vorbesc
\n limbi asemenea Apostolilor la Cincizecime? (Nu. Ei vorbesc
\n limbi pe care nici ei nu le cunosc [i nici cei care le ascult`).
La ce folose[te atunci vorbirea \n limbi? (La nimic. Este un simplu
spectacol pe care nimeni nu-l \n]elege). Ce spune Sf=ntul Apostol
Pavel despre Glossolalie? (C` ea va \nceta). Dar Sfin]ii P`rin]i?
(Tot la fel, [i depun m`rturie c` de fapt ea a [i \ncetat). Odat` cu
\ncetarea glossolaliei s-a oprit [i lucrarea Duhului Sf=nt? (Nu
s-a oprit. Roada Duhului Sf=nt, dintre care dragostea este cea
mai mare, r`m=ne o dorin]` a fiec`rui cre[tin de a o realiza \n
via]a sa).
V. Asocierea
|n felul acesta, Apostolul asociaz` glossolalia cu proorocia,
ar`t=nd superioritatea acesteia din urm`. Datorit` faptului c`
proorocia nu \nseamn` numai prevestirea celor viitoare, ci \ns`[i
propov`duirea tainelor lui Dumnezeu, Apostolul se pronun]` cate-
goric: |n Biseric` vreau s` grìesc cinci cuvinte cu mintea mea
ca s` \nv`] [i pe al]ii dec=t zeci de mii de cuvinte \ntr-o limb`
strìn` (I Corinteni 14, 19). Mai presus \ns` dec=t toate harismele
este dragostea. De-a[ grì \n limbile oamenilor [i ale \ngerilor
spune Apostolul iar dragoste nu am, m-am f`cut aram`
sun`toare [i chimval r`sun`tor. {i de a[ avea darul proorociei [i
de a[ [ti toate tainele [i de a[ avea toate cuno[tin]ele [i de a[
Capitolul doi
440
avea toat` credin]a, \nc=t s` mut [i mun]ii, iar dragoste nu am,
nimic nu sunt (I Corinteni 13, 13). Apostolul motiveaz` \n
continuare ar`t=nd c` harismele au fost date ca lucrare a Duhului
Sf=nt numai unor anumite persoane [i numai \ntr-un anume timp,
c=nd s-a sim]it nevoia lor. Dragostea \ns` este o virtute care
trebuie s` \mpodobeasc` vie]uirea duhovniceasc` a oric`rui
cre[tin fiindc` numai ea reprezint` chez`[ia m=ntuirii: Dragostea
nu cade niciodat`; fie proorociile se vor desfiin]a; fie limbile
vor \nceta; cuno[tin]a se va sf=r[i. Pentru c` \n parte cunoa[tem
[i \n parte proorocim, dar c=nd va veni ceea ce este des`v=r[it,
atunci ceea ce este \n parte se va desfiin]a (I Corinteni 13, 810).
VI. Generalizarea
De aici vedem c` glossolalia reprezint` vorbirea \n limbi strìne
existente ca dar al Duhului Sf=nt de care beneficiau \n primele
secole cre[tine ale Bisericii, anumite persoane pentru \mplinirea
poruncii M=ntuitorului de a propov`dui Evanghelia \n toat`
lumea.
VII. Aplicarea
1. Nefiind necesar` m=ntuirii credincio[ilor glossolalia va \nceta
\nc` din perioada cre[tinismului primar. Pentru credincio[i
r`m=ne \ns` \n perioada aceasta datoria cultiv`rii roadelor
Sf=ntului Duh, care nu vor \nceta niciodat` [i de care depinde
m=ntuirea sufletelor noastre. Iar roada Duhului este dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, \nfr=narea, cur`]ia,
\mpotriva unora ca acestea nu este lege (Galateni 5, 2223).
2. Ce vre]i mai multe semne? \ntreab` Sf=ntul Ioan Gur`
de Aur. Ele au \ncetat. S` ai, \n schimb, pe cele ce r`m=n, anume:
credin]a, n`dejdea [i dragostea. Pe acestea s` le cùta]i pentru c`
ele sunt cele mai mari semne. Nimic nu este \ns` asemenea
dragostei, c`ci s-a [i spus c` dragostea e mai mare ca toate
3. Dac` totu[i vrei s` [ti c` ai primit Duhul Sf=nt \ndeam-
n` Fericitul Augustin cerceteaz` inima ta. Dac` are \n ea
iubirea fa]` de aproapele, s` fii lini[tit. C`ci nu este iubire f`r`
Duhul Sf=nt al lui Dumnezeu, pentru c` Pavel spune c` harul lui
Dumnezeu s-a rev`rsat \n inimile noastre prin Sf=ntul Duh care
ni s-a dat.
--
Cateheze dogmatice
Credin]a [i faptele bune condi]ii ale

m=ntuirii
441
M=ntuirea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a c=[tigat-o prin

jertfa [i \nvierea Sa are un caracter universal, \n sensul c` la ea
sunt chema]i to]i p`c`to[ii f`r` nici o deosebire. |n acela[i timp
m=ntuirea reprezint` un dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor \n
urma jertfei lui Hristos. Acest dar ni-l ofer` Dumnezeu prin harul
divin al Sfintei Treimi primit de noi prin umanitatea lui Hristos.
Prin har ne leg`m de Hristos ca vi]a de ml`di]` (Ioan 15, 5),
devenim un duh cu El [i particip`m la comuniunea Sfintei Treimi.
Ne \ntreb`m acum: cum contribuim fiecare din noi, sau care este
aportul personal pe care \l aducem noi la dob=ndirea m=ntuirii?
II. Anun]rea temei

Prin credin]` [i fapte bune, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
Modul de a \n]elege no]iunea credin]ei este diferit. C=nd obi[nuit
spunem credin]`, putem \n]elege fie o p`rere, o socotin]`, fie
din contr`, o certitudine, o siguran]`, o \ncredere \n cineva, sau
\n ceva. C=nd ne referim la credin]a religioas`, \n]elegem
totdeauna \ncrederea \n descoperirea pe care ne-a f`cut-o Dum-
nezeu. Astfel, putem cunoa[te voia lui Dumnezeu, putem intra
\n legatur` [i \n comuniune cu El. De aceea, Sf=ntul Apostol
Pavel spune c` f`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dumnezeu
(Evrei 11, 6). Credin]a este adeverirea celor n`d`jduite, dovada
lucrurilor celor nev`zute (Evrei 11, 1). Ea este ochiul sufletului
care p`trunde dincolo de realit`]ile acestei lumi. Ea este un dar
al lui Dumnezeu prin care suntem ridica]i la El, dar \n acela[i
timp ea este [i str`dania sufletului de a \nmul]i darul primit.
Credin]a nu se na[te nici din fric`, nici din vederea minunilor.
Credem, pentru c` suntem \ncredin]a]i de sim]irea tainic` a
prezen]ei lui Dumnezeu cel viu care te \mbie [i se ofer` pe Sine
ca dragoste [i via]` total`. Ea \ncepe prin acceptarea cuv=ntului
lui Dumnezeu prin el \nsu[i, ca putere de via]` [i ca dar. Pe de
alt` parte implic` voin]a liber` a celui ce asimileaz` cuv=ntul lui
Capitolul doi
442
Dumnezeu... Credin]a este virtutea care r`sare \n suflet din aceea[i
cunoa[teresim]ire [i acceptare con[tient` a harului. Este
str`lucirea lui Dumnezeu \n persoana uman`... (Preot prof. Ion
Bria, «Credin]a pe care o m`rturisim», Bucure[ti, 1987, p. 265
266). Credin]a este sim]irea prezen]ei lui Hristos \n suflet (Efeseni
3, 17), a vie]ii lui Iisus care d` siguran]` [i statornicie, care
\nnoie[te [i zide[te via]a duhovniceasc` spre \mplinire [i
des`v=r[ire. Credin]a este condi]ia m=ntuirii, deoarece \nceputul
m=ntuirii nu poate fi desprins de credin]a \n Iisus Hristos, Cel
care a adus m=ntuirea. Credin]a este u[a harului \n via]a noastr`.
Ori de c=te ori facem din inim` o m`rturisire de credin]`, o mare
putere de har intr` \n fiin]a noastr`: Noi am crezut [i am cunoscut
c` Tu e[ti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu (Ioan 6, 69). Iat`
de ce Sfin]ii Apostoli ziceau M=ntuitorului: Spore[te-ne
credin]a (Luca 17, 5) (Nicolae, Mitropolitul Banatului,
|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire, Timi[oara, 1983, p. 50).
Credin]a ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaz` numai
intelectului, ca s`-L cunoasc` [i s`-L m`rturiseasc` pe Dumne-
zeu, ci \ntregii fiin]e. Adic`, nu e suficient s` cuno[ti voia lui
Dumnezeu. Se impune s` o [i \mplinim. Dac` sti]i toate acestea
a spus M=ntuitorul ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i face (Ioan
13, 17). |n felul acesta, credin]a aprinde voin]a [i \ntreaga putere
a sufletului. Credin]a nu poate r`m=ne la o form` declarativ`,
fiindc` [i demonii cred [i se cutremur` (Iacob 2, 19), ne spune
Sf=nta Scriptur`. Credin]a lor \ns` nefiind m=ntuitoare, este fals`,
neadev`rat`; ceea ce \nseamn` c` adev`rata credin]` cuprinde
\ntreg sufletul, \l angajeaz`, \i d` putere. De aceea, caracteristica
credin]ei este de a fi lucr`toare \n dragoste (Galateni 5, 6), iar
dragostea este plinirea legii (Romani 13, 10). M=ntuitorul arat`
foarte clar c` adev`rata credin]` se poate cunoa[te numai din
fapte, asemenea cum dup` roade po]i cunoa[te un pom (Matei 7,
2127). De aceea Sf=ntul Iacob precizeaz`: Ce folos fra]ilor,
dac` zice cineva c` are credin]` [i fapte nu are? Oare credin]a
poate s`-l m=ntuiasc`? Dac` un frate sau o sor` sunt goi [i lipsi]i
de hrana cea de toate zilele [i cineva din voi le-ar zice: merge]i
\n pace, \nc`lzi]i-v` [i v` s`tura]i, dar f`r` s` le dea cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul? A[a [i cu credin]a: dac`
nu are fapte, e moart` \n ea \ns`[i... Vede]i dar c` din fapte este
\ndreptat omul, nu numai din credin]`. Precum trupul f`r` suflet
este mort, [i credin]a f`r` fapte este moart` (Iacob 2, 1426).
Din tabloul judec`]ii de apoi prezentat de M=ntuitorul vedem
foarte limpede c` dup` faptele s`v=r[ite va fi judecat oricare
credincios (Matei 25, 3545), iar Sf=ntul Apostol. Pavel
Cateheze dogmatice
443
confirm=nd aceasta, ne spune c` noi to]i trebuie s` ne \nf`]i[`m
\naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` ia fiecare dup` cele ce a f`cut
prin trup, ori bine, ori rù (II Corinteni 5, 10). Faptele bune ca
rod al adev`ratei credin]e \nt`resc permanent puterea sufletului
spre o continu` \nnoire a vie]ii \n Hristos, p=n` la statura
b`rbatului des`v=r[it, la m`sura plin`t`]ii Lui Hristos (Efeseni
4, 13). Faptele bune sunt acelea care arat` chipul lui Hristos \n
via]a duhovniceasc` a credinciosului. Pornind din credin]`, faptele
bune verific` [i des`v=r[esc credin]a.
Cu toat` aceast` evident` necesitate a faptelor bune pentru
dob=ndirea m=ntuirii, nu to]i credincio[ii le primesc ca atare, ci
excluz=ndu-le, spun c` pentru m=ntuire este necesar` numai
credin]a.
|nv`]`tura c` la m=ntuire se ajunge numai prin credin]` o
numesc sola fide, adic` singur` credin]a; [i cei ce o sus]in
\ncearc` s` o temeluiasc` pe cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel.
Astfel, \n epistola c`tre Galateni, 2, 16, putem citi: {tiind
\ns` c` omul nu se \ndrepteaz` din faptele legii, ci numai prin
credin]a \n Hristos Iisus, am crezut [i noi \n Hristos Iisus ca s`
ne \ndrept`m din credin]a \n Hristos, iar nu din faptele legii,
c`ci din faptele legii nimeni nu se va \ndrepta.
Efesenilor, Apostolul le scrie: C`ci \n har sunte]i m=ntui]i,
prin credin]`, [i aceasta nu este de la voi: este harul lui Dumne-
zeu; nu din fapte ca s` nu se laude nimeni (Efeseni 2, 89).
Iar \n epistolele c`tre Romani (3, 20 [i 30) Apostolul scrie:
C`ci socotim c` prin credin]` se va \ndrepta omul, f`r` faptele
legii... Fiindc` este un singur Dumnezeu, care va \ndrepta din
credin]` pe cei tìa]i \mprejur, [i prin credin]` pe cei netìa]i
\mprejur. Cercet=nd aceste texte remarc`m c` Apostolul indic`
modul \n care ob]inem m=ntuirea, adic` prin credin]` [i prin har,
[i nu prin faptele legii. Apostolul precizeaz` apoi c` acest lucru
este valabil [i pentru cei tìa]i \mprejur [i pentru cei netìa]i
\mprejur. Despre ce poate fi vorba? Odat` cu \ntemeierea
Bisericii, cre[tinii proveni]i dintre iudei, sau iudeo-cre[tini,
numi]i iudaizan]i, impuneau ca necesar respectarea prescrip]iilor
formale ale legii mozaice, cum ar fi: tìerea \mprejur, s=mbetele
etc. [i pentru p`g=nii care primeau noua religie cre[tin`. |ntruc=t
acest fapt a fost primit cu rezerv` [i chiar cu \mpotrivire de
p`g=nii dornici s` primeasc` legea evangheliei, to]i Apostolii,
preo]ii [i fra]ii s-au adunat la Ierusalim \n anul 4950 [i au
hot`r=t \n sinod c` p`g=nii care vin la credin]` nu sunt obliga]i
s` ]in` legea veche, ci doar s` se fereasc` de m=nc`rile jertfite
idolilor, de s=nge [i de carne de animal sugrumat [i de desfr=nare
Capitolul doi
444
(Faptele Apostolilor 15, 2329). Aceast` hot`r=re a fost adus` la
cuno[tin]a credincio[ilor dintre neamuri, care au primit-o cu
bucurie [i le-a fost spre m=ngìere. Cum Sf=ntul Apostol Pavel
a propov`duit Evanghelia printre neamuri, aduc=nd la cuno[tin]`
hot`r=rea sinodului apostolic din Ierusalim, a \nt=mpinat o at=t
de mare opozi]ie din partea iudaizan]ilor, \nc=t i-au contestat
calitatea de Apostol (Galateni 4, 16), \n s=nul tinerilor comunit`]ii
cre[tine din Galatia, Efes [i Roma, cu tot meritul lui la \ntemeierea
lor. Prin urmare, \n textele citate Sf=ntul Apostol Pavel nu pune
problema necesit`]ii sau inutilit`]ii faptelor bune pentru m=ntuire;
nu aceasta \l fr`m=nta atunci c=nd a scris galatenilor, efesenilor,
sau romanilor. Pe el \l preocupa \n primul r=nd emanciparea
\nv`]`turii cre[tine de legea veche pe care cùtau s` o impun`
iudaizan]ii \ntocmai M=ntuitorului Hristos. |ns` Sf=ntul Apostol
Pavel nu consider` legea veche desfiin]at` dec=t \n latura ei
ritual`, cultic`, formal`, concretizat` \n ceea ce se cheam` faptele
legii, adic` circumciziunea, p`zirea s=mbetelor, a lunilor noi,
etc. Aceste fapte ale legii nu erau altceva dec=t umbra celor pe
care le va descoperi Hristos. Altcum legea r`m=ne valabil` \n
latura ei moral`, motiv pentru care M=ntuitorul a spus: Nu am
venit s` stric legea, sau proorocii, ci s` o \mplinesc (Matei 5,
17)... Potrivit concep]iei Sf=ntului Apostol Pavel, legea trebuie
\mplinit` nu at=t \n liter`, nu \n cerin]ele ei formale, cultice, ci
\n cele morale concretizate \n fapte bune, folositoare \ndrept`rii
\n fa]a lui Dumnezeu. (Nicolae, Mitropolitul Banatului,
«|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire» Timi[oara, 1983,
p. 5354).

Cum colabor`m cu harul divin pentru dob=ndirea m=ntuirii? (Prin
credin]` [i fapte bune). Ce \nseamn` credin]a \n sens religios?
(Siguran]`, certitudine, \ncredere \n Descoperirea lui Dumnezeu).
Ce reprezint` credin]a? (Un dar al lui Dumnezeu pentru a putea
cunoa[te [i intra \n leg`tur` cu Tainele lui Dumnezeu, dar [i o
str`danie a noastr` de a ne dezvolta necontenit sim]irea, de a ne
men]ine [i de a cre[te necontenit \n comuniunea lui Dumnezeu).
Cum dob=ndim credin]a? (Prin cuv=ntul lui Dumnezeu). Cum
des`v=r[im credin]a? (Prin harul lui Dumnezeu). Cum trebuie s`
fie adev`rata credin]`? (Vie, lucr`toare \n dragoste). C=nd spunem
c` trebuie s` fie lucr`toare \n dragoste, ce \n]elegem? (C` trebuie
s` fie lucr`toare prin fapte). De ce? (Fiindc` dragostea \nseamn`
plinirea legii, deci o sintez` a tuturor poruncilor ce trebuiesc
Cateheze dogmatice
445
\mplinite). Cum este credin]a nelucr`toare \n fapte? (Este moart`).
|n acest caz, e suficient` credin]a f`r` fapte? (Nu e suficient`, [i
nu este nici adev`rat`, ci fals`. {i demonii cred [i se cutremur`,
dar neav=nd fapte, credin]a lor este fals`). Ce rol au \n acest caz
faptele bune? (Ele verific` credin]a). Ce reprezint` faptele bune
pentru m=ntuire? (Prin ele facem activ` \n noi via]a duhovniceasc`
a lui Hristos, cresc=nd p=n` la statura b`rbatului des`v=r[it, la
asem`narea cu Hristos). |n ce const` gre[eala celor ce sus]in c`
m=ntuirea se ob]ine numai prin credin]`, excluz=nd faptele bune?
(Ei confund` faptele bune cu faptele legii vechi la care se refer`
Sf=ntul Apostol Pavel atunci c=nd spune c` acestea nu sunt
necesare m=ntuirii).
V. Asocierea
Din cele tratate p=n` aici vedem c` m=ntuirea reprezint` pe de o
parte un dar al lui Dumnezeu, oferit nou` prin harul divin, dar \n
acela[i timp [i o contribu]ie personal` prin credin]` [i fapte bune.
|n acest fel, m=ntuirea este un proces liber de conlucrare a
credin]ei cu harul divin, spre rodirea faptelor bune. Astfel, cre-
dincio[ii se leag` de Hristos asemenea vi]ei de ml`di]` (Ioan 15,
5). Dar aceast` leg`tur`, aceast` locuire prin credin]` a lui
Hristos \n inimile credincio[ilor (Efeseni 3, 17) se face vizibil`,
este verificat` prin faptele care reprezint` urmarea, sau imitarea
vie]ii Lui. F`r` acestea, \ntreg edificiul duhovnicesc r`m=ne
asemenea unei case zidit` pe nisip, spulberat` de v=nturi [i de
ploi (Matei 7, 2427).
VI. Generalizarea
Re]inem, a[adar, c` la dob=ndirea m=ntuirii trebuie s` ne aducem
contribu]ia prin credin]` [i fapte bune, motiv pentru care acestea
sunt numite condi]iile subiective ale m=ntuirii.
VII. Aplicarea
Lucrarea harului [i a credin]ei au finalitate \n via]a duhovniceasc`
a credincio[ilor prin faptele bune. Acestea se \ndreapt` mai \nt=i
spre Dumnezeu sub forma iubirii [i cinstirii pe care o manifest`m
prin cele trei virtu]i teologice: credin]`, n`dejde [i dragoste. Apoi,
faptele bune se refer` la via]a semenului [i a lumii, prin iubire,
dreptate, pace, bl=nde]e, milostenie, iertare, r`bdare, etc. Nici
propria persoan` nu se exclude din sfera faptelor bune, \n sensul
c` fiecare credincios este dator s` \nl`ture rùl din fiin]a sa [i s`
Capitolul doi
446
--
cultive binele, s` se str`duiasc` a ie[i din egoism, s` evite
p`catele, s` se cìasc` de cele s`v=r[ite, [i s`-[i formeze o inim`
curat` \n care s` rodeasc` via]a de sfin]enie, spre des`v=r[irea \n
virtute, dup` modelul vie]ii duhovnice[ti a lui Hristos.
Sfintele Taine plan dezvoltat
C`zut \n p`cat, omul nu se putea ridica singur, ci a fost nevoie
de interven]ia direct` a lui Dumnezeu: Noi to]i am petrecut
oarec=nd \n poftele trupului... fiind mor]i prin p`cate, dar ne-am
f`cut vii \mpreun` cu Hristos, prin har sunte]i m=ntui]i... {i
aceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeu este darul... (Efeseni
2, 38). Dar a[a cum omul a p`c`tuit cu \ntreaga sa fiin]`, adic`
cu sufletul prin neascultare, [i cu trupul prin poft`, tot astfel [i
harul m=ntuitor se va referi at=t la trupul, c=t [i la sufletul nostru.
II. Anun]area temei

Formele v`zute l`sate de Dumnezeu ca mijloace de transmitere a
harului m=ntuitor sunt Sfintele Taine, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
1. Cuv=ntul tain` \nseamn` ceva ascuns, \nchis, ce nu poate fi
p`truns cu mintea, ci trebuie primit prin credin]`.
2. Tainele sunt sfinte, fiindc` transmi]=ndu-ne harul m=ntu-
itor, ne cur`]esc de orice p`cat [i ne aduc sfin]enia.
3. Toate Sfintele Taine au fost instituite direct de c`tre M=n-
tuitorul. Sfin]ii Apostoli sunt numai iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu (I Corinteni 4, 1), adic` ei \mp`rt`[esc harul sfin]itor,
r=nduind ca aceast` lucrare s` fie continuat` de episcopi [i preo]i.
4. Sfintele Taine au dou` p`r]i:
a). Partea nev`zut` care este harul divin, izvor=t din jertfa
r`scump`r`toare a Domnului [i pe care \l primim \n Biseric` prin
lucrarea Sf=ntului Duh.
b). Partea v`zut`, ca form` prin care s`v=r[itorul invoc` harul
Sf=ntului Duh. Acesta este serviciul divin oficiat de slujitorul
Cateheze dogmatice
447
bisericesc, cu rostirea formulei sacramentale de invocare, sau de
chemare a harului divin, precum [i a altor rug`ciuni \nso]itoare.
5. Sfintele Taine sunt \n num`r de [apte, dup` num`rul celor
[apte daruri ale Duhului Sf=nt (Isaia 11, 23): Botezul,
Mirungerea, Euharistia (|mp`rt`[ania, Cuminec`tura), Pocìn]a
(Spovedania, M`rturisirea), Nunta (Cununia sau C`s`toria),
Preo]ia (Hirotonia) [i Maslul. De aici vedem c` de[i harul este
unul, el rode[te \n func]ie de trebuin]ele noastre de sfin]enie.
6. Materia Tainei intr` \n partea ei v`zut`. La Botez este
apa; la Euharistie: p=inea [i vinul care se prefac \n Trupul [i
S=ngele M=ntuitorului; la Taina Mirului, Sf=ntul Mir, iar la
Maslu, untdelemnul sfin]it.
7. S`v=r[itorul Sfintei Taine este \n chip nev`zut M=ntuito-
rul, iar \n chip v`zut urma[ii r=ndui]i de Sfin]ii Apostoli, adic`
episcopii [i preo]ii.
8. Primitorul Sfintelor Taine este orice cre[tin care a primit
Taina Sf=ntului Botez, fiindc` numai \n urma Botezului cineva
poate s` se numeasc` cre[tin [i membru al Bisericii.
9. Sunt Taine care se repet` [i Taine care nu se repet`:
a) Tainele care se repet` sunt: Pocìn]a, Euharistia, Nunta,
Maslul.
b) Tainele care nu se repet` sunt: Botezul, Mirungerea [i
Preo]ia.
10. Dup` efectul lor Tainele se \mpart \n trei categorii:
a) Taine ale vie]ii spirituale: Botezul, Mirungerea [i
Euharistia.
b) Taine ale restabilirii trupe[ti [i suflete[ti: Pocìn]a [i
Maslul.
c) Taine speciale: Preo]ia [i Nunta.
IV. Recapitularea - Aprecierea

Ce sunt Sfintele Taine? (Forme v`zute prin care ni se transmite
harul divin m=ntuitor sub form` nev`zut`). C=te Sfinte Taine are
Biserica? (M=ntuitorul a l`sat [apte Sfinte Taine). Care sunt?
(Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocìn]a, Cununia, Preo]ia [i
Maslul). Cine le-a instituit? (M=ntuitorul nostru Iisus Hristos).
Cine le aplic`? (Biserica prin sfin]ii ei slujitori). Care sunt p`r]ile
unei Taine? (O parte nev`zut` care este harul divin; [i o parte
v`zut`, redat` prin slujba de invocare a harului Sf=ntului Duh).
Ce mai intr` \n partea v`zut` a Sfintei Taine? ({i materia ei).
Care este aceasta? (La Botez apa; la Mirungere Sf=ntul Mir;
la Euharistie p=inea [i vinul; la Maslu untdelemnul sfin]it).
Capitolul doi
448
Cine este primitorul Sfintei Taine? (Orice cre[tin care a primit
Taina Botezului).
V. Asocierea
Av=nd o instituire divin`, Sfintele Taine au fost asem`nate cu
ceremoniile religioase din Vechiul Testament, care [i ele au o
instituire dumnezeiasc`. Deosebirea este \ns` esen]ial`, fiindc`
numai Sfintele Taine aduc m=ntuirea, deoarece ele aduc harul
divin m=ntuitor, pe c=nd ceremoniile religioase sunt simple forme
cultice umbre ale celor viitoare, care se vor \mplini [i des`v=r[i
\n Biserica lui Hristos.
VI. Generalizarea
Din cele tratate vedem c` Sfintele Taine sunt forme v`zute prin
care ni se transmite harul divin necreat sfin]itor [i m=ntuitor al
Sfintei Treimi, sub o form` v`zut`.
VII. Aplicarea
1. Primind prin Sfintele Taine harul divin necreat al Sfintei
Treimi, ele ne ridic` duhovnice[te p=n` la des`v=r[irea P`rintelui
ceresc, conform chem`rii M=ntuitorului: Fi]i des`v=r[i]i, precum
[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it (Matei 5, 48).
--
2. Dat` fiind importan]a [i valoarea harului divin \n procesul
m=ntuirii, se impune ca primirea Sfintelor Taine s` fie f`cut` cu
vrednicie, ceea ce pretinde o preg`tire duhovniceasc` special` a
credincio[ilor \naintea primirii lor.
Sf=nta Tain` a Botezului
Ce ne spune articolul al X-lea din Simbolul de credin]`?
(M`rturisesc un botez \ntru iertarea p`catelor. Aceasta \nseamn`
c` a[a cum prin p`cat a intrat moartea \n lume, prin jertfa
r`scump`r`toare a Domnului primim harul divin m=ntuitor). Care
sunt formele de transmitere a harului divin? (Sfintele Taine).
Cateheze dogmatice
449
II. Anun]area temei
Prima din cele [apte Sfinte Taine este cea a Botezului, la care ne
III. Tratarea
Taina Botezului a fost instituit` de M=ntuitorul, c=nd, desp`r-
]indu-se de Sfin]ii Apostoli, le-a dat porunc` zic=nd: Drept aceea,
merg=nd \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le \n numele Ta-
t`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19). Taina Bote-
zului este, deci, s`v=r[it` \n numele Sfintei Treimi. Botezul a
avut loc pentru prima dat` la Cincizecime, adic` la Pogor=rea
Sf=ntului Duh, c=nd s-a constituit prima comunitate cre[tin`.
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` oric=]i ne-am botezat \n Iisus
Hristos, \n moartea Lui ne-am botezat. Ne-am \ngropat prin botez
\mpreun` cu El \n moarte, pentru c` a[a cum Hristos s-a ridicat
din mor]i prin m`rirea Tat`lui, a[a s` umbl`m [i noi \ntru \nnoirea
vie]ii (Romani 6, 35). Taina Botezului apar]ine operei de
m=ntuire; este act al milei, al \ndur`rii [i iert`rii ce ne-a acordat-o
Iisus Hristos pentru \nnoirea firii p`c`toase de alt`dat`, pentru
redob=ndirea chipului lui Dumnezeu, cel dinainte de c`derea
primului om \n p`cat. Accentu=nd aspectul nev`zut al tainei,
Sf=ntul Apostol Pavel confirm` \mplinirea f`g`duin]ei pe care
Domnul i-a facut-o lui Nicodim: ...dup` mila Lui ne-a m=ntuit
prin baia na[terii din nou [i prin \nnoirea Duhului Sf=nt care l-a
v`rsat peste noi din bel[ug prin Iisus Hristos M=ntuitorul nos-
tru (Tit 3, 57). F`c=nd aceste preciz`ri, putem face distinc]ie
\ntre botezul cre[tin ca tain` [i botezul spre pocìn]` s`v=r[it de
Sf=ntul Ioan Botez`torul, dup` \ns`[i cuvintele sale: Eu v` botez
cu ap` spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine este mai mare
dec=t mine... El v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc (Matei 3,
11). Botezul lui Ioan are un caracter simbolic, de a confirma
m`rturisirea unui act de cìn]` ce venea din partea celor care \l
primeau, pe c=nd botezul cre[tin efectueaz` prin Duhul Sf=nt o
\nnoire sau rena[tere duhovniceasc`, [tergerea p`catului
str`mo[esc [i a celorlalte p`cate personale. De aceea el este cu
Duh Sf=nt [i cu foc, adic` arde [i spal` \n baia na[terii din
nou orice \ntin`ciune a sufletului.
Pentru a \n]elege mai bine aceast` na[tere duhovniceasc`,
vom face compara]ia firii noastre n`scut` \n p`cat cu un pom
s`lbatic. Dac` acestuia i se aplic` altoiul, \[i schimb` complet
rodirea. Tot a[a [i firea, este schimbat` prin harul Botezului. Cel
Capitolul doi
450
botezat se \mbrac` \n Hristos, spre rodirea harului \n via]a lui
duhovniceasc` (Galateni 3, 27), devenind membru al Bisericii [i
fiu al lui Dumnezeu.
Partea v`zut` const` \n afundarea de trei ori \n numele Sfintei
Treimi, zic=nd formula: Boteaz`-se robul lui Dumnezeu (N) \n
numele Tat`lui. Amin. {i al Fiului. Amin. {i al Sf=ntului Duh,
Amin. Acum [i pururea [i \n vecii vecilor. Apa \n care se
s`v=r[e[te Sf=nta Tain` trebuie s` fie curat` [i sfin]it`. Botezul
se face prin afundare, deoarece \nsu[i numele de botez, derivat
din limba greac` se t`lm`ce[te prin cufundare \n ap`.
Botezul face parte dintre acele Sfinte Taine care nu se mai
repet`. Sf=ntul Apostol Pavel spune: Un Domn, o credin]`, un
botez (Efeseni 4, 5). La fel precizeaz` [i Simbolul de credin]`:
m`rturisesc un botez pentru iertarea p`catelor.... Aceasta este
regula general` [i se bazeaz` pe faptul c` a[a cum cineva se na[te
o singur` dat` trupe[te, el rena[te duhovnice[te tot o singur` dat`.
S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul, deoarece ei
sunt succesorii legitimi ai Sfin]ilor Apostoli. Dac` \ns` vreun
copil este \n situa]ia de a muri, orice credincios ortodox poate
s`-l boteze, \n numele Sfintei Treimi, ceea ce se nume[te botez
din necesitate, dar trebuie urmat de rug`ciunile rostite \n biseric`
de episcop sau preot.
Primitorii botezului sunt to]i aceia care doresc s` devin`
m`dularele Trupului tainic al Domnului, fii ai lui Dumnezeu,
deoarece to]i oamenii sunt chema]i la m=ntuire. Se pune problema:
pot fi boteza]i [i copiii? Unii spun c` botezul copiilor nu ar fi
necesar, deoarece ei sunt cura]i [i nu au p`cate. Pentru a-[i \nt`ri
afirma]ia, aduc exemplul binecuv=nt`rii copiilor de Iisus,
invoc=nd cuvintele Domnului: l`sa]i copiii [i nu-i opri]i s` vin`
la Mine, c` a unora ca acestora este \mp`r`]ia cerului (Matei
19, 14). Cercet=nd dac` este valabil sau nu botezul copiilor,
re]inem c` Biblia arat` c` p`catul mo[tenit de la primul om are
un caracter universal, adic` se transmite la to]i oamenii dup` cum
ne spune at=t de clar Sf=ntul Apostol Pavel: A[a cum printr-un
om a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[a moartea a
trecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit (Romani
5, 12). Deci nici copiii nu sunt scuti]i de moarte [i nici de p`cat,
av=nd p`catul \n firea lor, cum spune psalmistul c` \ntru
f`r`delegi m-am z`mislit [i \n p`cate m-a n`scut maica mea
(Psalmul 50, 6; Iov 14, 4; Evrei 2, 14; I Corinteni 5, 22). M=ntu-
itorul \i d` pe copii ca pild` de urmat pentru via]a lor curat`, ei
sunt doar termeni de compara]ie [i nimic mai mult, adic` sunt
ar`tate calit`]ile de nevinov`]ie pe care trebuie s` le \mplineasc`
Cateheze dogmatice
451
mo[tenitorii \mp`r`]iei cerurilor. Dac` ei erau m=ntui]i, atunci
nu mai aveau nevoie de binecuv=ntarea Domnului.
Sf=ntul Grigore de Nazianz, t=n`r fiind [i neprimind \nc`
botezul, se afla odat` pe marea \nvolburat` care \l amenin]a cu
pieirea. Teama sa era c` va trece \nc`rcat de p`cate \n via]a
ve[nic`. De aici concluzia lui: E mai bine atunci s` fii sfin]it
f`r` s` o [tii, adic` s` prime[ti botezul, dec=t s` mori f`r` pecetea
ini]ierii cre[tine. C=t prive[te importan]a credin]ei [i a pocìn]ei,
acestea se refer` la cei maturi. Sf=ntul Apostol Petru la
Cincizecime s-a referit la oameni maturi, care aveau diferite
concep]ii, diferite obiceiuri, nu toate bune, la care trebuiau s`
renun]e, iar cei boteza]i erau instrui]i \n cunoa[terea credin]ei
dup` ce au primit botezul (Faptele Apostolilor 2, 4143). De
altfel, credin]a copiilor este m`rturisit` de na[i, ca garan]i
spirituali ai celui botezat. Sf=nta Scriptur` ne ofer` numeroase
situa]ii c=nd m`rturisirea credin]ei cuiva are efectul dorit pentru
un altul. A[a avem vindecarea sl`b`nogului prin credin]a altora,
a slujitorului suta[ului (Matei 8, 513), a \nvierii fiicei lui Iair, a
\nvierii fiului v`duvei din Nain, a fiicei femeii cananience, etc.
Botezul copiilor nu este o noutate. El s-a practicat \nc` din
perioada apostolic`, chiar de Sfin]ii Apostoli. Astfel, la Rusalii,
printre cele 3000 persoane se aflau [i copii, care \i \nso]eau pe
p`rin]ii lor. |n Noul Testament g`sim informa]ii c` Sfin]ii
Apostoli au botezat casa suta[ului Corneliu (Fapte 10, 2), a Lidiei
(Fapte 10, 15), a temnicerului din Filipi (Fapte 16, 3133), a lui
{tefanas (I Corinteni 1, 16), a lui Crispus (Faptele Apostolilor
18, 8). Prin cas`, se \n]elegea atunci toat` familia natural`:
so], so]ie, copii, personalul auxiliar, sclavii [i chiar cei lega]i de
ea prin alte interese. Casa nu putea fi \n]eleas` f`r` copii (Luca
19, 9, Ioan 4, 53; I Timotei 3, 24, II Timotei 4, 19). Treptat s-a
generalizat aproape numai botezul copiilor, deoarece p`rin]ii lor
erau deja cre[tini.

De cine a fost instituit` Taina Botezului? (De \nsu[i M=ntuitorul
c=nd a poruncit s` se propov`duiasc` Evanghelia la toat` f`ptura,
botez=ndu-i... (Matei 28, 19). Ce rezult` de aici? (C` Botezul
este universal, adic` to]i oamenii sunt chema]i la m=ntuire). Din
textul Sfintei Evanghelii, ce vedem, \n numele cui se face
Botezul? (|n numele Sfintei Treimi). Ce deosebire este \ntre
botezul lui Ioan [i cel cre[tin? (Botezul lui Ioan era un simbol,
pe c=nd botezul cre[tin \n numele Sfintei Treimi este o realitate
Capitolul doi
452
manifestat` prin iertarea p`catului str`mo[esc [i p`catelor
personale, prin primirea calit`]ii de fiu al lui Dumnezeu [i
membru al Bisericii). Cine poate s`v=r[i Botezul? (Episcopul [i
preotul ca urma[i ai Sfin]ilor Apostoli. Mai poate s`v=r[i [i
credinciosul ortodox, \n cazuri excep]ionale). Botezul copiilor
este valabil? (Da, este valabil). Ce se impune \ns` dup` ce copiii
sunt boteza]i? (Ca s` fie instrui]i \n cunoa[terea credin]ei Bisericii
[i trìrea vie]ii cre[tine[ti).
V. Asocierea
Dup` Botez, copilul se \nvrednice[te de primirea harului
m=ntuitor prin \nc` dou` Sfinte Taine ale Bisericii: Taina
Sf=ntului Mir [i cea a Euharistiei. Care este explica]ia acestei
r=nduieli bisericesti? Explica]ia o g`sim \n \ns`[i firea lucrurilor.
Cel botezat este n`scut duhovnice[te, iar pentru a cre[te [i a se
\nt`ri, are nevoie de putere; iar aceast` putere o prime[te prin
darurile Duhului Sf=nt, care se transmit prin Taina Mirului. {i
fiindc` se cuvine s` creasc` a[a cum spune Apostolul p=n` la
statura b`rbatului des`v=r[it, la m`sura v=rstei deplin`t`]ii lui
Hristos (Efeseni 4, 13), cel botezat, n`scut la o via]` nou` este
\mp`rt`[it cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului. Prin aceasta,
celui botezat i se \nt`re[te [i calitatea de membru al Bisericii dat
fiind faptul c` to]i cei ce sunt membri ai Bisericii alc`tuiesc
Trupul tainic al Domnului.
VI. Generalizarea
Taina Sf=ntului Botez este, a[adar, prima din cele [apte Taine
ale Bisericii, care prin \ntreita afundare \n ap` \n numele Sfintei
Treimi, acord` celui botezat harul Sf=ntului Duh, al iert`rii
p`catului str`mo[esc [i a celorlalte p`cate, precum [i rena[terea
la o via]` nou`, calitatea de fiu al lui Dumnezeu [i membru al
Bisericii.
VII. Asocierea
Fiecare copil prime[te un nume cu prilejul oficierii Tainei
Botezului. Cade-se ca acest nume s` fie al unui Sf=nt, pe care
s`-l aib` mijlocitor c`tre Dumnezeu [i ocrotitor [i pild` de urmat
\n via]`. O importan]` deosebit` o au [i na[ii, care sunt, ca p`rin]i
spirituali ai pruncului botezat, r`spunz`tori \n fa]a lui Dumne-
zeu de credin]a pe care au m`rturisit-o pentru cel ce le-a devenit
fin [i pentru evolu]ia lui duhovniceasc`, pentru ca acesta s`
Cateheze dogmatice
453
--
r`m=n` ata[at Bisericii noastre ortodoxe care l-a \mpreunat [i
\mbr`cat \n Hristos.
(La sf=r[it se poate c=nta \n comun cu credincio[ii: C=]i \n
Hristos v-a]i botezat, \n Hristos v-a]i [i-mbr`cat. Aliluia).
Sf=nta Tain` a Mirungerii
A[a cum un copil nou-n`scut are nevoie de hran` trupeasc` pen-
tru a se putea dezvolta spre maturitate, tot astfel [i dup` ce ne-am
n`scut duhovince[te \n Hristos prin Botez, avem nevoie de
hran` duhovniceasc` ca s` cre[tem p=n` la statura b`rbatului
des`v=r[it, cum spune Sf=ntul Apostol Pavel (Efeseni 4, 13).
II. Anun]area temei

Aceast` hran` duhovniceasc` o primim ca dar al Sf=ntului Duh
prin Taina Mirului, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Sf=nta Tain` a Mirului a fost instituit` de M=ntuitorul, \nainte
de \n`l]area Sa la cer, c=nd le-a promis Sfin]ilor Apostoli
trimiterea Sf=ntului Duh, aduc`tor de putere care \i va \mbr`ca
cu daruri speciale (Luca 24, 49). Aceast` misiune s-a \mplinit la
Cincizecime, c=nd, odat` cu Pogor=rea Sf=ntului Duh, s-au
rev`rsat peste Sfin]ii Apostoli daruri duhovnice[ti deosebite. De
aceea, Sfin]ii Apostoli, dup` ce s`v=r[eau Taina Sf=ntului Botez,
puneau m=inile peste cei boteza]i, pentru a le \mp`rt`[i hrana
duhovniceasc` de cre[tere \n Hristos a celor ce s-au \mbr`cat \n
Hristos prin Botez, dup` cum ne este m`rturisit acest fapt,
ar`t=ndu-se c` Apostolii cei din Ierusalim, auzind c` a primit
Samaria cuv=ntul lui Dumnezeu, au trimis c`tre ei pe Petru [i pe
Ioan, care cobor=ndu-se, s-au rugat pentru ei, ca s` primeasc`
Duhul Sf=nt. C`ci \nc` nu se pogor=se peste nici unul dintre ei,
ci numai boteza]i erau \n numele Domnului Iisus. Atunci puneau
m=inile peste ei [i luau Duhul Sf=nt (Faptele Apostolilor 8,
1417). La fel, credincio[ii din Efes, boteza]i ini]ial numai cu
botezul lui Ioan, au fost din nou boteza]i cu Botezul Sfintei Treimi
Capitolul doi
454
[i pun=ndu-[i Pavel m=inile peste ei, a venit Duhul Sf=nt peste
ei... (Faptele Apostolilor 19, 17). Pe l=ng` punerea m=inilor,
Sfin]ii Apostoli \mp`rt`[eau celor boteza]i darurile Sf=ntului Duh
[i prin ungerea cu Sf=ntul Mir, dup` cum putem citi \n Sf=nta
Carte: Iar cel ce ne \nt`re[te pe noi \mpreun` cu voi \n Hristos
[i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu. Care ne-a [i pecetluit pe noi
[i a dat arvuna Duhului \n inimile noastre (II Corinteni 1, 2122).
(Acela[i lucru \l redau [i textele din Efeseni 4, 30 [i I Ioan 2, 20
[i versetul 27). Dintre cele dou` forme, ungerea cu Sf=ntul Mir
s-a generalizat [i a r`mas definitiv` \n via]a Bisericii, datorit`
faptului c` \nmul]indu-se num`rul credincio[ilor, Sfin]ii Apostoli
nu se mai puteau deplasa mereu \n toate localit`]ile, iar ungerea
cu Sf=ntul Mir se putea generaliza mai u[or, efectul duhovnicesc
fiind acela[i. De la Sfin]ii Apostoli, Biserica cre[tin` primar` a
practicat Taina Mirungerii celor boteza]i, dup` cum ne confirm`
canonul 7 al Sinodului II ecumenic (381) sau scrierile Sfin]ilor
P`rin]i. A[a, spre exemplu, Sf=ntul Chiril al Ierusalimului spune
foarte clar: vou`, dup` ce a]i ie[it din cristelni]a Sfintei Ape, vi
s-a dat ungerea, pre\nchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos;
iar aceasta este Sf=ntul Duh. Urm=nd acestei practici dintot-
deauna a Bisericii, Taina Mirului se aplic` [i ast`zi imediat dup`
Botez prin ungerea cu Sf=ntul Mir la ochi, n`ri, gur`, urechi [i la
frunte, pentru sfin]irea organelor de sim]. Ungerea la piept [i la
spate se face pentru sfin]irea voin]ei, iar la m=ini [i la picioare,
pentru sfin]irea faptelor. Darurile Duhului Sf=nt sunt \mp`rt`[ite
odat` cu mirungerea [i rostirea formulei r`mase din practica apos-
tolic`: Pecetea darului Duhului Sf=nt (II Corinteni 1, 2).
Sf=ntul Mir este format din untdelemn, vin [i 38 diferite
aromate, sfin]it \n Joia Sfintelor Patimi de c`tre episcopi [i
distribuit fiec`rui preot pentru s`v=r[irea Tainei. Mirungerea
\mparte darurile Sf=ntului Duh, asemenea darurilor primite de
Sfin]ii Apostoli la Cincizecime. Mirul fiind o ungere, reprezint`
un semn, sau o pecete cum spune Sf=ntul Apostol Pavel. Este
pecetea lui Hristos, fiindc` numele de Hristos \nseamn`,
tradus \n limba noastr`: Unsul, Cel uns, adic` Mesia. Chiar
[i \n legea veche, ungerea avea mare importan]`, dup` cum o
atest` ungerea regelui David cu mir din cornul lui Samuel [i astfel
a odihnit Duhul Domnului asupra lui (I Regi 16, 13). Fiind
socotit izvor de sfin]enie, Sfintul Mir este folosit [i la sfin]irea
antimiselor pe care se s`v=r[e[te sf=nta liturghie, precum [i la
sfin]irea bisericilor.
Aceast` Tain` este s`v=r[it` de episcop, sau de preot celui
de cur=nd botezat, dar mai poate fi aplicat` [i celor ce se \ntorc
Cateheze dogmatice
455
la Biserica Ortodox`, boteza]i fiind cu Botezul Sfintei Treimi.
Aplic=ndu-se odat` cu taina Sf=ntului Botez, ea nu se mai repet`.
Nu to]i cre[tinii accept` Sf=nta Tain` a Mirului. Unii o
socotesc ca nefiind necesar`, deoarece noi prin Taina Sf=ntului
Botez, ne-am n`scut la o via]` nou`, duhovniceasc` (Ioan 3, 6) [i
ne-am sp`lat, sfin]it, \ndrept`]it \n numele Domnului Iisus [i \n
Duhul Dumnezeului nostru (I Corinteni 6, 11). Dar Taina
Sf=ntului Mir ne \mp`rt`[e[te [i alte daruri. {tim, de pild`, c`
mai multe Sfinte Taine \mp`rt`[esc iertarea p`catelor. A[a este
Taina Botezului, a Pocìn]ei [i a Euharistiei. {i cu toate c` cel
botezat a primit iertarea p`catelor prin Taina Botezului, la aceasta
se adaug` imediat [i \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Domnului,
pentru a \nmul]i darurile Sf=ntului Duh. La fel [i Taina Mirului
nu repet` acelea[i daruri ale Sf=ntului Duh, primite la Botez, ci
adaug` [i altele care s` dea putere spre cre[terea [i dezvoltarea
duhovniceasc` (vezi Isaia 11, 2; I Ioan 2, 2027; Efeseni 1, 14;
4, 30).
|n practic`, Biserica romano-catolic` [i cea protestant` aplic`
aceast` Sf=nt` Tain` copiilor \ntre 712 ani, fiind numit`
confirmare [i fiind s`v=r[it` numai de episcop. Am v`zut \ns`
c` la Botezul Domnului a fost prezent [i Sf=ntul Duh, iar la
Cincizecime odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh s-au \mp`rt`[it [i
darurile Sale.

Cine a instituit Sf=nta tain` a Mirului? (Domnul [i M=ntuitorul
nostru Iisus Hristos). Cine a aplicat aceast` Sf=nt` Tain` [i \n ce
form`? (Sfin]ii Apostoli dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, sub dou`
forme: a punerii m=inilor [i mirungerii). Care dintre aceste dou`
forme s-a generalizat [i a r`mas [i azi stabil` \n Biseric`? (Sub
forma mirungerii). C=nd se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` Tain` [i ce
efecte are? (Se s`v=r[e[te dup` Sf=ntul Botez, \n cadrul aceleia[i
slujbe pentru a transmite darurile Duhului Sf=nt de \nt`rire
duhovniceasc`, tuturor celor n`scu]i prin Botez la o via]` nou`,
spiritual`). Cum se numesc cei ce primesc taina Botezului [i
Mirului? (Se numesc cre[tini de la Hristos care \nseamn`
Unsul lui Dumnezeu). Care este formula rostit` de preot prin
care ni se ofer` darurile Duhului Sf=nt? (Pecetea darului Duhului
Sf=nt). De unde este luat` aceast` formul`? (Din Sf=nta Scriptur`,
ea reprezent=nd cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel din II Corin-
teni 1, 2122).
Capitolul doi
456
V. Asocierea
Privind numirile tainei, am v`zut c` ea se nume[te punerea
m=inilor (Faptele Apostolilor 8, 1518), precum [i ungere
(I Ioan 2, 20); [i pecetluire (I Corinteni 1, 2122). |n primul caz,
nu trebuie s` facem confuzie \ntre punerea m=inilor care este
Taina Mirului [i punerea m=inilor preo]imii (I Timotei 4, 14),
care este o alt` Sf=nt` Tain`, cea a Preo]iei, sau Hirotoniei. Untde-
lemnul bucuriei, sau al m=ntuirii cum i se mai spune, este
untdelemnul binecuv=ntat, care se toarn` \n apa Botezului [i este
un simbol al darului Duhului Sf=nt care s-a cobor=t odat` cu
sfin]irea apei Botezului. Spre deosebire de untdelemnul simbolic,
Sf=ntul Mir ne transmite \n mod real roadele Duhului Sf=nt. La
fel nu trebuie confundat nici cu untdelemnul de la Taina Maslului.
VI. Generalizarea
Din cele tratate p=n` aici vedem c` Taina Sf=ntului Mir este acea
Sf=nt` Tain` care prin pecetea darului Duhului Sf=nt sub forma
v`zut` a Sf=ntului Mir, ne \mp`rt`[e[te harul [i darul sfin]itor
spre \nt`rirea, cre[terea [i dezvoltarea noastr`, dup` ce ne-am
\mbr`cat \n Hristos prin Taina Botezului.
VII. Aplicarea
Primind darurile Duhului Sf=nt pentru \nt`rirea noastr`, asemenea
mirului binemirositor, trebuie s` se depun` toat` str`dania de a
face aceste daruri roditoare prin aroma faptelor noastre bune. Noi
am primit \n mod real darurile Sf=ntului Duh spre \nt`rirea
duhovniceasc`. Dar aceast` \nt`rire sau putere nu trebuie l`sat`
\n amor]ire. A[a cum, de pild`, puterea unui mu[chi, de la m=n`,
sau de la picior, care fiind neexersat, oric=t` putere ar primi prin
hrana ce o acumuleaz` din organism, \[i pierde de la un timp
dinamismul [i rodnicia, tot astfel [i harul care este \n noi
(I Timotei 4, 14) face vie roada Duhului, adic` dragostea,
bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, facerea de bine,
credin]a, bl=nde]ea, cump`tarea (Galateni 5, 22), prin str`dania
noastr` de zi cu zi.
--
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tain` a Euharistiei
457
Ce ne \ndeamn` porunca \nt=ia bisericeasc`? (S` particip`m cu

regularitate la Sf=nta Liturghie). Ce este Sf=nta Liturghie? (Este
slujba bisericeasc` \n cadrul c`reia cinstitele daruri de p=ine [i
vin aduse de credincio[i, se prefac \n Trupul [i S=ngele Domnului,
spre \mp`rt`[irea lor).
II. Anun]area temei

Aceasta se \nt=mpl` prin jertfa [i taina dumnezeie[tii Euharistii,
III. Tratarea
Prima liturghie a s`v=r[it-o M=ntuitorul la Cina cea de Tain`, \n
Joia Sfintelor Patimi, c=nd a instituit Sf=nta Euharistie, ca o jertf`
de mul]umire adus` lui Dumnezeu Tat`l prin prefacera p=inii [i
vinului \n Cinstitul Trup [i S=nge al Sù, \mp`rt`[ind-o Sfin]ilor
Apostoli ca un nou leg`m=nt, spre iertarea p`catelor, spre
\mp`carea cu Dumnezeu [i spre comuniunea dintre ei (Matei 26,
2628). {i a l`sat Domnul cu porunc` Sfin]ilor Apostoli s` repete
p=n` la sf=r[itul veacurilor, prefacerea p=inii [i vinului \n Sf=ntul
Trup [i S=nge, \ntru amintirea Sa (Luca 22, 19).
Desigur aceast` prefacere este o tain` ad=nc` [i plin` de
str`lucire \ntrec=nd puterea noastr` de \n]elegere. O putem sim]i
doar prin credin]` [i o putem face vie [i lucr`toare \n via]a noastr`
prin \mp`rt`[irea cu Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului, c=nd
intr`m \n comuniune cu El, asemenea vi]ei cu ml`di]a, dup` \nse[i
cuvintele Sale (Ioan 15, 19). De fapt, \nc` din timpul activit`]ii
Sale, Domnul a anticipat aceast` Sf=nt` Tain`, spun=ndu-le [i
atunci tot a[a de deslu[it: Amin, amin grìesc vou`: de nu ve]i
m=nca Trupul Fiului Omului [i nu ve]i bea S=ngele Lui, nu ve]i
avea via]` \n voi... (Ioan 6, 5358). {i ne\n]eleg=nd ad=ncul
tainei, mul]i s-au smintit chiar [i L-au p`r`sit (Ioan 6, 66). Le
era prea greu s` \n]eleag` ceea ce mintea nu putea s` p`trund` iar
credin]a nu le era luminat` suficient... Nu le-a mai r`mas dec=t
s` se \ntrebe cu mirare: greu este cuv=ntul acesta. Cine poate
s`-l asculte? (Ioan 6, 60). De aceea, \n]elegerea acestei Sfinte
Taine [i Jertfe este rezervat` exclusiv credin]ei; ea este mereu
Capitolul doi
458
minune descoperit` de Dumnezeu [i oferit` tuturor spre
\mp`rt`[irea \ntr-o comuniune de dragoste, de pace [i de unitate.
{i tocmai pentru c` mintea omului nu poate s` o patrund`,
Apostolul se \ntreab` numai, f`r` a r`spunde: Paharul bine-
cuv=nt`rii, pe care-l binecuv=nt`m nu este oare \mp`rt`[irea cu
S=ngele lui Hristos? P=inea pe care o fr=ngem nu este oare
\mp`rt`[irea cu Trupul Lui Hristos? C`ci o p=ine, un trup suntem
cei mul]i; c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine (I Corinteni 10,
1617). Iar pentru a \mplini porunca Domnului, primii Lui
\nchin`tori \n toate zilele, a[tept=nd cu un cuget \n templu [i
fr=ng=nd prin case p=inea, primeau hrana cu bucurie [i cu
bun`tatea inimii, lùd=nd pe Dumnezeu [i av=nd har la tot popo-
rul (Faptele Apostolilor 2, 4647).
Fiind vorba de Trupul care se fr=nge [i de S=ngele Legii celei
Noi care se vars` spre iertarea p`catelor, Taina Euharistiei este
\n acela[i timp [i Jertfa Mielului lui Dumnezeu. |n ea este
prezent Trupul [i S=ngele de pe Crucea Golgotei, dar \ntr-o form`
nes=ngeroas`, repet=ndu-se \ns` pentru mul]i, pentru to]i cei
ce doresc s` se \mp`rt`[easc` de roadele iert`rii lui Dumnezeu
prin jertfa de iubire a Fiului Sù.
De aici vedem c` materia Tainei o constituie Cinstitele Daruri
care se vor preface \n Trupul [i S=ngele Domnului; adic` p=inea
dospit` din gr=u curat [i vinul din struguri, a[a cum acestea au
fost la Cina cea de Tain`.
Partea v`zut` a tainei o constituie p=inea dospit` [i vinul,
iar partea nev`zut`, transformarea sau prefacerea acestora \n
Sf=ntul Trup al Domnului. Prefacerea are loc \n cadrul sfintei
liturghii, c=nd, dup` cuvintele preotului: Ale Tale dintru ale
Tale..., credincio[ii \ngenuncheaz` \n semn de evlavie [i c=nt`:
Pe tine Te lùd`m..., \n care timp preotul roste[te rug`ciunea
de chemare a Sf=ntului Duh, numit` Epiclez`, prin care cere,
invoc` prezen]a Sf=ntului Duh pentru prefacerea p=inii [i vinului
\n Trupul [i S=ngele Domnului.
S`v=r[itorii acestei Sfinte Taine sunt episcopii [i preo]ii. Am
v`zut c` prima liturghie sau prefacere a fost s`v=r[it` de M=ntu-
itorul la Cina cea de Tain`. El a poruncit apoi Sfin]ilor Apostoli
[i nu altora, s` fac` aceasta \ntru pomenirea Sa p=n` la sf=r[itul
veacurilor (Luca 22, 19). Sfin]ii Apostoli ca slujitori [i iconomi
ai tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1), au l`sat la r=ndul
lor pe anumi]i urma[i ca s` le continue aceast` misiune. Ace[tia
sunt episcopii [i preo]ii sfin]i]i de ei. Sav=r[itorii Tainei sunt
mijlocitori care aduc darurile spre sfin]ire [i prefacere. M=ntui-
torul \nsu[i a[a cum sun` rug`ciunea dinainte de ie[irea cu
Cateheze dogmatice
459
Darurile este: Cel ce aduce [i Cel ce se aduce, Cel ce pri-
me[te [i cel ce \mparte. Misiunea preotului este totu[i \n aceste
momente cum spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur mai mare
dec=t a \ngerilor, fiindc` \ngerii stau numai \n jurul Tronului lui
Dumnezeu, pe c=nd la cuvintele preotului, Domnul \nsu[i coboar`
spre a se jertfi din nou \n mod tainic spre iertarea p`catelor [i
spre via]a de veci a credincio[ilor.
Primitorii tainei sunt to]i credincio[ii Bisericii: copii, tineri,
b`rba]i sau femei, p`c`to[i sau mai pu]in p`c`to[i, to]i care simt
nevoia comunic`rii cu Dumnezeu, a cur`]iei de p`cat, a \mp`c`rii
cu semenii, a \ndrept`rii vie]ii, a \ns`n`to[irii suflete[ti [i trupe[ti.
Din cele tratate mai sus vedem c` efectele sau roadele Tainei
Euharistiei sunt at=t \n via]a credincio[ilor, c=t [i \n via]a
Bisericii. |n primul r=nd, unirea cu Hristos \n Sf=nta Taina a
Euharistiei lucreaz` \n via]a credincio[ilor o \nnoire, dup`
modelul vie]ii Domnului. |n al doilea r=nd, roadele Cuminec`turii
se refer` [i la via]a Bisericii ca o p=ine, un trup suntem mul]i;
c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine (I Corinteni 10, 17), spune
Sf=ntul Apostol Pavel. Sf=ntul Ioan Damaschinul arat` c`
Euharistia se nume[te |mp`rt`[anie, c`ci prin ea ne
\mp`rt`[im cu dumnezeirea lui Hristos. Se nume[te [i
Cuminec`tur`... pentru c` prin ea ne cuminec`m cu Hristos [i...
prin ea ne cuminec`m [i ne unim unii cu al]ii, pentru c` ne
\mp`rt`[im dintr-o singur` p=ine [i devenim to]i un trup (I Corin-
teni 10, 1617; Romani 12, 5) [i un s=nge al lui Hristos [i
m`dulare unii altora, ajung=nd to]i \mpreun` trup al lui Hristos

Care este deosebirea Sfintei Taine a Euharistiei fa]` de celelalte
Sfinte Taine? (Dac` prin celelalte Taine ale Bisericii se transmite
harul necreat [i m=ntuitor al Sfintei Treimi, prin Taina Euharistiei
ni se transmite \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului spre iertarea
p`catelor [i spre via]a de veci). C=nd a fost instituit` aceast`
Sf=nt` Tain`? (Ea a fost instituit` de \nsu[i Domnul [i M=ntuito-
rul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain`, c=nd a pref`cut
p=inea [i vinul \n Trupul [i S=ngele Sù, l`s=nd porunca s` facem
aceasta \ntru pomenirea Sa). Vedem de aici c` Taina Euharistiei
se mai deosebe[te de celelalte Sfinte Taine [i prin aceea c` ea
este [i o jertf` ce ni se ofer` spre iertarea p`catelor, spre \mp`carea
cu Dumnezeu [i spre comuniunea de iubire a celor ce se
\mp`rt`[esc din ea. C=nd se prefac Cinstitele Daruri \n Trupul [i
Capitolul doi
460
S=ngele Domnului? (|n timpul rug`ciunii de invocare a Sf=ntului
Duh, numit` [i Epiclez`, rostit` de preot \n Altar, c=nd credin-
cio[ii \ngenunchia]i c=nt` \mpreun` cu strana: Pe Tine Te
lùd`m...). Cum explic`m noi aceast` prefacere? (Noi nu ne
putem explica aceast` transformare, fiindc` ea dep`[e[te puterea
noastr` de \n]elegere. O primim \n via]a noastr` prin credin]`).
Dac` Euharistia este Taina comuniunii [i unit`]ii Bisericii, este
clar oricui c` dezbinarea dintre \nchin`torii Domnului este un
p`cat. De aceea Biserica se roag` totdeauna pentru unitatea celor
ce cred [i-L m`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor.
V. Asocierea
Via]a duhovniceasc` este asem`nat` \n dezvoltarea ei cu via]a
fizic`, biologic`. A[a cum via]a apare prin na[tere, prime[te
putere [i se dezvolt` prin hran` \n condi]ii de s`n`tate, tot astfel
[i la via]a duhovniceasc` ne na[tem odat` cu primirea Tainei
Sf=ntului Botez, primim putere prin darurile Sf=ntului Duh, odat`
cu harul Tainei Mirului, iar apoi sf=nta Biseric` ne ofer` spre
dezvoltare [i cre[tere o hran` duhovniceasc` cu totul deosebit`,
[i anume, \mp`rt`[irea cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului.
Pe de alt` parte, Taina Euharistiei este str=ns legat` [i precedat`
de Taina Sfintei Pocìn]e, dup` \ndemnul Sf=ntului Apostol
Pavel: s` se cerceteze \ns` omul pe sine, [i a[a s` m`n=nce din
p=ine [i s` bea din pahar. C`ci cel ce m`n=nc` [i bea cu
nevrednicie \[i m`n=nc` [i \[i bea os=nda, nesocotind Trupul
Domnului (I Corinteni 11, 2829). Ne explic`m mai bine
necesitatea acestei preg`tiri, dac` ne g=ndim la faptul c` ori de
c=te ori primind \n casa noastr` un oaspete mai deosebit ne punem
lucrurile \n bun` r=nduial`. Tot astfel, primind pe \nsu[i Dum-
nezeu \n sufletul nostru, \n via]a noastr`, ne punem \ntreaga fiin]`
\n r=nduial`, pentru a ne vrednicii de primirea Lui.
VI. Generalizarea
Vedem din cele de mai sus c` Sf=nta Euharistie este Taina [i
Jertfa nes=ngeroas` care ne \mp`rt`[e[te sub forma p=inii [i
vinului |nsu[i Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului spre iertarea
p`catelor [i spre via]a de veci.
VII. Aplicarea
Poruncile biserice[ti ne \ndeamn` cu st`ruin]` s` particip`m cu
regularitate la sf=nta liturghie [i s` ne \mp`rt`[im dup` necesitate,
Cateheze dogmatice
461
sau cel pu]in \n cele patru posturi, sau chiar [i numai \n Postul
Pa[telui, pentru a \nt=mpina Sfintele Patimi [i m`rita |nviere a
Domnului, \mp`rt`[indu-ne din roadele iert`rii Sale. Ar fi bine,
\ns` pentru progresul nostru duhovnicesc s` ne \mp`rt`[im \n
fiecare lun`.
|nainte de primirea Sfintei Taine, credinciosul trebuie s` se
preg`teasc` \n mod deosebit, dat` fiind importan]a [i aten]ia ce
se cuvine a i se acorda. Sub aspect duhovnicesc ne preg`tim pen-
tru primirea Euharistiei prin Taina Spovedaniei, iar sub aspect
trupesc se recomand` pe c=t posibil s` postim c=teva zile \nainte,
sau cel pu]in \nainte de-a ne \mp`rt`[i s` nu m=ncam nimic. Se
impune apoi, s` citim canonul r=nduit de Sf=nta Biseric`, aflat
\n c`r]ile de rug`ciuni; iar \n timpul cuminec`rii s` avem \n m=n`
lum=narea [i s` ne apropiem cu zdrobire de inim` [i cu bucurie
--
duhovniceasc` de \mp`rt`[anie. Dup` \mp`rt`[anie se cuvine s`
rostim rug`ciunea de mul]umire, s` nu s`rut`m icoanele, s` nu
scuip`m, s` nu clevetim, ci s` ar`t`m \n vie]uirea noastr` de zi
cu zi chipul Domnului cu care ne-am \mp`rt`[it.
Sf=nta Tain` a Pocìn]ei
Cunosc=nd sl`biciunile firii omene[ti supus` p`catului, M=ntui-
torul, pe l=ng` Taina Botezului, a Mirului [i a Euharistiei, a mai
instituit \nc` un mijloc de dob=ndire a harului divin spre
\ns`n`to[irea firii c`zut` \n p`cat.
II. Anun]area temei

Aceasta este Taina pocìn]ei, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
|n general pocìn]a exprim` regretul fa]` de o fapt` rea s`v=r[it`,
d=nd expresie vinov`]iei ce apas` con[tiin]a, datorit` p`catului.
Acest regret se \ndreapt` spre Dumnezeu sub forma cìn]ei, \n
scopul dob=ndirii iert`rii aduc`toare de lini[te [i pace sufletului.
|n felul acesta, pocìn]a este \nt=lnit` la toate religiile,
Capitolul doi
462
exteriorizat` \n forme deosebit de variate. Preg`tind calea
Domnului, pocìn]a era tema predicii Sf=ntului Ioan Botez`torul.
Chiar [i M=ntuitorul \[i \ncepe activitatea Sa cu cuvintele:
Pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia cerurilor (Matei 4, 17).
Altfel spus, \nt=mpina]i \mp`r`]ia lui Dumnezeu nu oricum, ci
prin schimbarea vie]ii, a modului de a g=ndi, de a sim]i, de a voi,
de a f`ptui.
Pe l=ng` acest aspect, M=ntuitorul imprim` pocìn]ei [i un
caracter special, deosebit de cel cunoscut p=n` la El, [i anume
cel de Sf=nta Tain`, ca purt`toare a harului iert`rii [i dezleg`rii
de p`cate. Pocìn]a astfel \n]eleas` a fost practicat` la \nceput de
c`tre M=ntuitorul \n cadrul activit`]ii Sale mesianice, prilejuit`
de acordarea vindec`rilor prin iertarea p`catelor. A fost apoi
f`g`duit` ca un l`s`m=nt divin Sfin]ilor Apostoli \n calitatea lor
de continuatori ai activit`]ii Sale \n lume, c=nd le-a spus: Amin
grìesc vou`: oric=te ve]i lega pe p`m=nt, vor fi legate [i \n cer
[i oric=te ve]i dezlega pe p`m=nt, vor fi dezlegate [i \n cer (Matei
18, 18; 16, 19). Puterea de a lega [i dezlega p`catele oamenilor a
fost acordat` \ns` de c`tre M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli abia
dup` ce a c=[tigat harul sfin]itor. {i aceasta se \nt=mpl` dup`
\nvierea Sa, c=nd adres=ndu-se Sfin]ilor Apostoli, a suflat asupra
lor [i le-a zis: lua]i Duh Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, vor fi
iertate, [i c`rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute (Ioan 20, 2223). De
atunci Taina Pocìn]ei a fost ne\ntrerupt aplicat` \n via]a
credincio[ilor de c`tre Biseric`, prin urma[ii autoriza]i ai Sfin]ilor
Apostoli, adic` prin episcopi [i preo]i.
Ca Sf=nt` Tain`, Pocìn]a are trei faze: M`rturisirea
p`catelor, rug`ciunea de dezlegare [i canonul. M`rturisirea
p`catelor cuprinde \n sine trei aspecte duhovnice[ti: recunoa[terea
st`rii de p`c`to[enie, regretul sau cìn]a pentru p`catul s`v=r[it
[i hot`r=rea de a nu mai s`v=r[i p`catul. Aceste aspecte apar
evidente \n via]a fiului risipitor c=nd [i-a venit \n sine, dup`
ce s-a cìt de situa]ia \n care l-a dus p`catul, lu=nd hot`r=rea
ridic`rii, va m`rturisi cu zdrobire de inim`: Tat`, am gre[it la
cer [i \naintea ta [i nu sunt vrednic s` m` numesc fiul tù.... La
fel [i Zacheu, dup` ce se cìe[te de p`catele sale, m`rturisindu-le
M=ntuitorului, ia hot`r=rea de a se \ndrepta... A doua faz` este
cea a dezleg`rii primit` \n urma cìn]ei [i m`rturisirii tuturor
p`catelor. Iar cea de a treia faz` este canonul, sau epitemia dat`
de preotul duhovnicesc cu scopul de a ajuta pe cel ce a luat
hot`r=rea \ndrept`rii, s` \mplineasc` acest lucru, prin anumite
exerci]ii duhovnice[ti. Canonul este astfel asemenea unui leac
ajut`tor. Epitimia (sau canonul) const` din rug`ciuni, posturi,
Cateheze dogmatice
463
acte de binefacere, etc. Ele se dau de c`tre preotul duhovnic \n
urma unei atente deliber`ri, \n func]ie de p`catele s`v=r[ite.
Din cele de mai sus putem stabili c` s`v=r[itorul Tainei este
episcopul sau preotul duhovnic, ca succesori direc]i [i autoriza]i
ai Sfin]ilor Apostoli.
Primitorul este orice credincios al Bisericii care sim]indu-[i
con[tiin]a \mpov`rat` simte nevoia dob=ndirii iert`rii din partea
lui Dumnezeu [i a eliber`rii din p`cat. De aceea, cel ce se apropie
de aceast` Tain` trebuie s` \ndeplineasc` [i anumite condi]ii. S`
se cìasc` \n mod sincer de p`catele s`v=r[ite, s` ia hot`r=rea de
a se \ndrepta, [i s` se vad` \n via]a lui duhovniceasc` aceast`
\ndreptare, s`-[i m`rturiseasc` toate p`catele, [tiut fiind c`
p`catele nem`rturisite nu sunt iertate, fiindc` numai prin
m`rturisirea lor te cur`]e[ti, sau te eliberezi de ele. De fapt,
aceasta este [i o problem` de restabilire a drept`]ii \n fa]a lui
Dumnezeu. Adic`, a[a cum nu ]i-a fost greu sau ru[ine s`
s`v=r[esti p`catul, tot astfel nu trebuie s`-]i fie greu s`-l
m`rturise[ti... |n sf=r[it, s` \ndeplineasc` epitimia sau canonul
primit din partea preotului duhovnic.
Partea v`zut` a Tainei Pocìn]ei este \ns`[i m`rturisirea
p`catelor. La \nceput aceast` m`rturisire era public`, \n fa]a
\ntregii ob[ti a credincio[ilor, apoi a devenit particular`, \n
scaunul spovedaniei, sub epitarhilul preotului, la icoana M=ntu-
itorului [i \n prezen]a Lui nev`zut`, care ascult=nd m`rturisirea
p`catelor, acord` prin cuvintele preotului dezlegarea. Partea
v`zut` a Tainei este [i pronun]area dezleg`rii de p`cate pe care o
face preotul \n urma m`rturisirii penitentului: Domnul [i
Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu darul [i cu \ndur`rile iubirii
Sale de oameni s` te ierte pe tine fiule (N) [i s`-]i lase toate
p`catele. {i eu nevrednicul preot [i duhovnic, cu puterea ce-mi
este dat`, te iert [i te dezleg de toate p`catele tale, \n numele
Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh. Amin.
Efectele Tainei Pocìn]ei sunt: iertarea acordat` [i primirea
\mp`c`rii cu Dumnezeu [i cu semenii, redob=ndirea harului divin
m=ntuitor, a p`cii [i lini[tei duhovnice[ti. Sunt unii cre[tini, de
nuan]` neoprotestant`, care, de[i le place s` se numeasc`
pocì]i, nu accept` totu[i Taina Pocìn]ei. Ei spun c`
m`rturisirea trebuie f`cut` direct lui Dumnezeu, a[a cum a f`cut
psalmistul (Psalmul 50, 35; 32, 5), fiindc` numai Dumnezeu
poate ierta p`catele. M`rturisirea f`cut` \ns` direct lui Dumne-
zeu \n Vechiul Testament nu se refer` la Taina Pocìn]ei, fiindc`
aceasta a fost l`sat` de c`tre M=ntuitorul. |n Legea Veche nici
nu exista. C=t despre iertarea p`catelor, \ntr-adev`r numai Dum-
Capitolul doi
464
nezeu iart` p`catele. Preotul este doar un mijlocitor care
administreaz` darul de a lega [i dezlega, cu care M=ntuitorul i-a
\mputernicit pe Apostoli, iar ace[tia, la r=ndul lor l-au l`sat
episcopilor [i preo]ilor, ca unii care sunt continuatorii activit`]ii
lor. Pe drept putea spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur \n acest sens:
C=te fac preo]ii jos, le \nt`re[te Hristos sus, [i Judecata robilor
o confirm` St`p=nul.
Mai spun apoi cei ce nu accept` Taina Pocìn]ei c` m`rtu-
risirea trebuie s` fie f`cut` de c`tre credincio[i \ntre ei, conform
spuselor Sf=ntului Apostoi Iacob: M`rturisi]i-v` unul altuia
p`catele [i v` ruga]i unul pentru altul... (Iacob 5, 16). Citind
\ns` contextul vedem c` unul [i altul reprezint` tocmai pe preot
[i pe credincios (vezi versetele 14 [i 15).

Cine a instituit [i aplicat pentru prima data Taina Poc`n]ei? (M=n-
tuitorul nostru Iisus Hristos). Cine a dat puterea Apostolilor de a
lega [i dezlega p`catele oamenilor? (Tot M=ntuitorul). Exista
\naintea venirii M=ntuitorului Sf=nta Tain` a Pocìn]ei? (Nu
exista). Dar ce era pocìn]a? (Era o virtute, sau o putere a
sufletului determinat` de regretul fa]` de p`catul s`v=r[it, sau de
vinov`]ia care ap`sa con[tiin]a). Ce ofer` \n mod special Taina
Pocìn]ei? (Ofer` harul dezleg`rii de p`cate [i a \mp`c`rii cu
Dumnezeu [i cu semenii). De ce Taina Pocìn]ei se mai nume[te
[i M`rturisire? (Fiindc` dezlegarea p`catelor sau iertarea vine \n
urma m`rturisirii lor. De aceea, m`rturisirea trebuie precedat`
de cìn]`, [i urmat` de hot`r=rea de a nu mai gre[i). Cine ne
ajut` s` ne \ndrept`m via]a duhovniceasc`? (Epitimia sau
canonul). Preo]ii, av=nd [i ei p`cate, pot acorda altora dezlegarea
de p`cate? (Dezlegarea de p`cate o acord` Dumnezeu, preo]ii
fiind mijlocitorii autoriza]i pentru dob=ndirea iert`rii p`catelor).
V. Asocierea
P`rin]ii Bisericii pun Taina Pocìn]ei \n leg`tur` cu Taina
Botezului [i arat` c` precum apa cur`]itoare a Botezului ne iart`
p`catul str`mo[esc [i p`catele personale, tot astfel [i lacrimile
pocìn]ei ne aduc din partea lui Dumnezeu, prin mijlocirea
preotului duhovnic, harul iert`rii p`catelor [i a re\nnoirii vie]ii
duhovnice[ti.
Fiind a[ezat` de Biseric` \naintea Sfintei Cuminec`turi,Taina
Pocìn]ei, oferindu-ne harul iert`rii de p`cate, creeaz`
Cateheze dogmatice
465
posibilitatea \mp`rt`[irii cu vrednicie cu Trupul [i S=ngele
Domnului, dup` \ndemnul Apostolului: s` se cerceteze omul pe
sine [i a[a s` m`n=nce din p=ine [i s` bea din pahar, c`ci cel ce
m`n=nc` [i bea cu nevrednicie, \[i m`n=nc` [i \[i bea os=nda,
nesocotind Trupul Domnului (I Corinteni 11, 2529).
VI. Generalizarea
Taina Pocìn]ei este acea Sf=nt` Tain` care prin m`rturisirea
p`catelor \n fa]a preotului duhovnic, primim din partea M=ntui-
torului harul iert`rii p`catelor [i puterea de a rena[te la o via]`
spiritual`.
VII. Aplicarea
Din cele tratate vedem c` Taina Pocìn]ei trebuie s` primeasc`
din partea credincio[ilor aten]ia cuvenit`, \n sensul c` m`rturisirea
p`catelor se va face cu toat` sinceritatea, printr-un prealabil exa-
men de con[tiin]`, fiind precedat` de cìn]a pentru p`catele
s`v=r[ite, precum [i de hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i.
Taina Pocìn]ei poate fi primit` ori de c=te ori un credincios
simte nevoia, dar mai ales, [i cu regularitate \naintea Tainei
Euharistiei.
M`rturisirea p`catelor se face \n sf=nta biseric`, la icoana
--
M=ntuitorului, fapt pentru care se cuvine s` \mplinim r=nduielile
Bisericii, de a citi canonul Spovedaniei, de a ajuna [i de a ne
\mp`ca cu semenii, pentru ca acord=nd iertare celor ce ne-au
gre[it, s` ne \nvrednicim [i noi de iertarea P`rintelui ceresc.
Sf=nta Tain` a Preo]iei
Este cunoscut faptul c` Sfintele Taine transmit credincio[ilor sub
o form` v`zut` harul nev`zut al Sfintei Treimi spre \ns`n`to[irea
firii [i des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Dac` to]i credincio[ii pot
beneficia de Taina Botezului, a Mirului, a Euharistiei, a Pocìn]ei,
a Cununiei [i a MasluLui, exist` o Sf=nt` Tain` care se adminis-
treaz` numai anumitor credincio[i ale[i din s=nul Bisericii pen-
Capitolul doi
466
tru a \mplini o misiune special` de conducere a credincio[ilor pe
drumul m=ntuirii.
II. Anun]area temei

Aceasta este Taina Preo]iei, la care ne vom referi \n cele ce
urmeaz`.
III. Tratarea
Odat` cu \nceperea activit`]ii Sale, M=ntuitorul [i-a ales 12
Apostoli [i 70 de Ucenici. Deosebindu-i de mul]imea credin-
cio[ilor, M=ntuitorul le-a dat Apostolilor \nc` dintru \nceput
\ns`rcinarea propov`duirii Evangheliei [i a s`v=r[irii minunilor.
Apoi, la sf=r[itul activit`]ii le porunce[te s` s`v=r[easc` \ntru
pomenirea Sa Sf=nta Euharistie (Luca 22, 19), deci s` continue
activitatea Lui sfin]itoare. Dup` \nviere \i investe[te cu putere
special` de a lega [i dezlega p`catele oamenilor (Ioan 20,
2223). Aceia[i porunc` de propov`duire a Evangheliei [i de
s`v=r[ire a Sfintelor Taine le-a dat-o M=ntuitorul Apostolilor [i
nu tuturor credincio[ilor atunci c=nd s-a desp`r]it de ei,
spun=ndu-le: Merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le
\n numele Tat`lui, [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh (Matei 28, 19).
Pentru ca tripla activitate a Domnului s` poat` fi continuat`,
Sf=n]ii Apostoli au \nlocuit suflarea ce le-a fost acordat` lor de
c`tre M=ntuitorul dup` \nviere, c=nd i-a investit cu putere de a
lega [i dezlega p`catele oamenilor, cu punerea m=inilor [i astfel
au hirotonit (adic` [i-au pus m=inile) diaconi, preo]i [i episcopi.
|n acela[i timp, dat fiind faptul c` Sf=n]ii Apostoli aveau
misiunea slujirii cuv=ntului [i a \ntemeierii comunit`]ilor cre[tine,
se sim]ea nevoia ca s` hirotoneasc` preo]i pentru bisericile
locale rug=ndu-se cu posturi \n acest scop (Fapte 14, 23). {i
acest fapt s-a generalizat la nivelul tuturor comunit`]ilor cre[tine,
iar peste ]inuturi mai \ntinse au hirotonit episcopi, cu misiunea
de a supraveghea activitatea preo]ilor [i de a hirotoni [i ei, la
r=ndul lor, preo]i \n fiecare cetate. Este cunoscut astfel faptul c`
Sf=ntul Apostol Pavel a hirotonit pe Timotei ca episcop \n Efes,
iar pe Tit \n Creta. Acest lucru reiese limpede din \ndemnul pe
care Apostolul \l d` unuia dintre ei, de a aprinde harul lui Dum-
nezeu care este \n tine prin punerea m=inilor mele (II Timotei
1, 6), sau: nu nesocoti harul care este \n tine, care s-a dat... prin
punerea m=inilor preo]iei (I Timotei 4, 14). Expresia: punerea
m=inilor preo]iei, (sau a hirotoniei) nu \nseamn` c` l-a f`cut
Cateheze dogmatice
467
preot, ci episcop, fiindc` altfel nu ne putem explica de ce le-a
poruncit acestor doi s` hirotoneasc` la r=ndul lor preo]i. Astfel,
\i scrie lui Tit: Pentru aceasta te-am l`sat \n Creta, ca s` aduci
r=nduial` \n cele ce lipsesc [i s` pui preo]i \n fiecare cetate,
precum ]i-am poruncit (Tit 1, 15). La fel lui Timotei \i atrage
aten]ia s` nu-[i pun` peste nimeni m=inile degrab` (I Timotei
5, 12), adic` s` cerceteze atent pe cel care inten]ioneaz` s`-l fac`
preot.
De aici vedem c` Taina Hirotoniei (sau \mp`rt`[irea Sf=ntului
Duh prin punerea m=inilor) nu o putea s`v=r[i oricine, ci numai
episcopul, [i nu putea fi acordat` oricui, ci numai acelora dintre
credincio[i care \ndeplinesc anumite condi]ii, pe m`sur` s`-i fac`
vrednici de primirea ei (vezi I Timotei 3, 114; Tit 1, 69).
De[i at=t de evident` taina preo]iei, nu to]i cre[tinii o ac-
cept`. Se vorbe[te de o preo]ie universal`, \n cadrul c`reia
oricine poate fi preot. Se invoc` \n sprijinul acestei afirma]ii textul
din I Petru 2, 5 [i 9: {i voi \n[iv`, ca ni[te pietre vii, face]i-v`
pe voi \n[iv` cas` duhovniceasc`, preo]ie sf=nt`, ca s` aduce]i
jertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos... Dar sunte]i semin]ie aleas`, preo]ie \mp`r`teasc`, neam
sf=nt, popor agonisit (de Dumnezeu) ca s` vesti]i \n lume
bun`tatea Celui ce v-a chemat din \ntuneric la lumina Sa cea
minunat` (vezi [i Apocalipsa 1, 6; 5, 10). Pentru interpretarea
corect` a acestui text trebuie s`-l punem \n leg`tur` cu textul din
Ie[ire 19, 56, pe care, de altfel, \l [i reproduce. |n textul Vechi-
Testamentar este vorba de o consacrare a poporului lui Israel din
partea lui Dumnezeu ca popor ales, \naintea d`rii Legii pe muntele
Sinai: Deci, de ve]i asculta glasul meu [i de ve]i p`zi leg`m=ntul
meu, dintre toate neamurile \mi ve]i fi mie popor ales... \mp`r`]ie
preo]easc` [i neam sf=nt! Aceast` \mp`r`]ie preo]easc` nu
excludea \ns` preo]ia special` instituit` tot de Dumnezeu \n
Vechiul Testament, precum nici cuvintele din epistola Sf=ntului
Apostol Petru nu exclud preo]ia special` a Noului Leg`m=nt. Ne
\ntreb`m: pe cine declara Apostolul ca f`c=nd parte din preo]ia
universal`? Ne spune contextul: pe cei ce erau ca ni[te prunci
de cur=nd n`scu]i (I Petru 2, 2). Ace[tia sunt to]i cei de cur=nd
boteza]i. Ei alc`tuiesc poporul lui Dumnezeu. M=ntuirea \n
Hristos nu este numai a unui singur popor. M=ntuitorul a poruncit
Apostolilor s` propov`duiasc` Evanghelia la toat` f`ptura, [i s`
boteze toate neamurile (Matei 28, 19). To]i cei ce, primind
Botezul [i devenind cre[tini, primind [i celelalte Sfinte Taine,
ca Mirungerea [i Euharistia, devin pietre vii, cas` duhovniceasc`,
preo]ie sf=nt`, aduc=nd jertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui
Capitolul doi
468
Dumnezeu prin Iisus Hristos. Dar aceast` preo]ie universal`
format` din to]i credincio[ii Bisericii care particip` la via]a ei,
\mp`rt`[indu-se cu harul Sfintelor Taine, nu exclude preo]ia spe-
cial` r=nduit` de Sf=n]ii Apostoli. Pentru a face aceast` distinc]ie
clar`, se \ntreab` Sf=ntul Apostol Pavel: Au doar` to]i sunt
Apostoli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?
Au doar` to]i fac minuni? (I Corinteni 12, 29).
A[adar, \ntre preo]ia special`, r=nduit` de M=ntuitorul [i de
Sf=n]ii Apostoli [i preo]ia universal` din care fac parte to]i cre-
dincio[ii exist` o distinc]ie [i \n acela[i timp o apropiere, o
\mpreun`-lucrare spre zidirea Trupului lui Hristos (Efeseni 3,
14), fiindc` jertfele duhovnice[ti sunt sfin]ite de c`tre preo]ia
special`, cu participarea celei universale, spre sfin]irea am=n-
durora. S` ne g=ndim numai la suprema jertf` duhovniceasc` \n
cadrul c`reia p=inea [i vinul sunt aduse de c`tre credincio[i,
pref`cute prin \mpreun` part i ci parea l or, [i oferi t e s pre
\mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Domnului at=t a preo]iei
speciale, c=t [i a credincio[ilor care se sfin]esc.
Dup` cum au stabilit Sfin]ii Apostoli, cele trei trepte ale
Hirotoniei sunt: diaconia, preo]ia [i arhieria. Treptele ierarhice
se deosebesc prin slujba, sau func]ia pe care este \ndrept`]it`
fiecare s` o \mplineasc`. Diaconul este ajut`torul preotului [i
episcopului \n \mplinirea triplei activit`]i a M=ntuitorului, ei
neput=nd s`v=r[i singuri Sfintele Taine. Preotul poate s`v=r[i
toate Tainele afar` de Hirotonie, sfin]irea Mirului [i Antimiselor.
Episcopul poate da [i legi \n sinod, \nv`]=nd cu cea mai \nalt`
autoritate. Diaconia, preo]ia [i episcopatul (arhieria) se numesc
trepte ierarhice, deoarece de la una la alta se ajunge prin ridicarea
\n treapt`. |n cadrul fiec`rei trepte Apostolul recomand`, \n
func]ie de vrednicia fiec`rui slujitor, \ndoite cinstiri (I Timotei
5, 12). Acestea sunt la nivelul fiec`rei trepte, [i poart` numele
de hirotesie, spre a se deosebi de Hirotonie. Hirotesia nu este
Sf=nt` Tain`, ca Hirotonia, ci o ierurgie (binecuv=ntare). Astfel,
la treapta de diacon este hirotesia \ntru protodiacon, sau
arhidiacon; la treapta de preot este hirotesia \ntru iconom,
protopop, iconom s tavrofor; i ar l a t reapt a epi s copat ul ui
(arhiereului) este hirotesia \ntru arhiepiscop, mitropolit [i
patriarh. Acestea pot fi [i func]ii onorific biserice[ti, dar [i
administrativ biserice[ti. La ele s-a ajuns [i din necesit`]i de
conducere administrativ bisericeasc`, orientat` dup` administra]ia
teritorial-geografic` de stat.
Dup` cum s-a mai ar`tat, s`v=r[itorul Tainei este episcopul,
care hirotone[te pe diacon [i preot, acord=ndu-le dup` vrednicie
Cateheze dogmatice
469
[i hirotesiile amintite. Episcopul este sfin]it de cel pu]in doi
arhierei. Taina se aplic` \n cadrul Sfintei Liturghii. La Sfinte
Dumnezeule... este hirotonit episcopul; dup` intrarea cu Sfintele
Daruri este hirotonit preotul (fiindc` ei particip` la sfin]irea lor),
iar diaconul, dup` sfin]irea Darurilor. |n cadrul aceleia[i Sfinte
Liturghii o persoan` nu poate fi hirotonit` ca diacon, preot [i
episcop; dar un diacon [i un preot pot fi hirotoni]i. Taina
Hirotoniei nu se repet`. Harul \mp`rt`[it nu se poate pierde. Dar
abaterile grave ale celui hirotonit, pot atrage oprirea de la
s`v=r[irea sfintelor slujbe, ori poate fi depus, caterisindu-se
(\ndep`rt=ndu-se din cler).

Cine a instituit Sf=nta Tain` a Preo]iei? (M=ntuitorul Hristos,
c=nd a suflat peste Sfin]ii Apostoli harul Sf=ntului Duh, d=ndu-le
puterea de a lega [i dezlega p`catele oamenilor). Care sunt treptele
preo]iei? (Sunt trei: diacon, preot [i episcop). Cine le-a instituit?
(Sfin]ii Apostoli). De ce? (Ca s` conduc` pe credincio[i pe drumul
m=ntuirii [i s` continue activitatea lor). Cine poate s`v=r[i aceast`
Tain`? (Numai episcopul, fiindc` numai el a fost l`sat de Apostoli
cu aceast` putere). Cine este primitorul Tainei? (Nu oricine, ci
anumi]i credincio[i ale[i, care \ndeplinesc anumite condi]ii.
Datorit` acestei alegeri, cel hirotonit se mai nume[te [i cleric,
adic` ales). Care este partea v`zut` a Tainei? (Rug`ciunea de
invocare a harului Sf=ntului Duh, rostit` de episcop, cu punerea
m=inilor pe capul candidatului). Care este partea nev`zut`? (Harul
Sf=ntului Duh). Care sunt efectele Tainei? (Ofer` puterea slujirii
potrivit treptei \n care este hirotonit). Preo]ia universal` exclude
cumva preo]ia special`? (Nu o exclude, ci conlucreaz` cu ea spre
a-[i \ndeplini func]ia ei duhovniceasc`. |n felul acesta credin-
cio[ii particip` activ la via]a Bisericii, sub conducerea ierarhiei,
spre zidirea Trupului lui Hristos).
V. Asocierea
|n Noul Testament expresia: punerea m=inilor preo]iei,
\nseamn` Hirotonia. C=nd \ns` vedem scris numai: punerea
m=inilor, vom [ti c` e vorba de Sf=nta tain` a Mirului (Fapte 8,
17; 19, 6).
Dup` r=nduiala oficierii Tainei, Hirotonia se aseam`n` cu
Taina Cununiei. |nconjurarea mesei [i c=ntarea Sfin]ilor
Mucenici... [i Isaia d`n]uie[te... exprim` bucuria duhov-
Capitolul doi
470
niceasc` a acelora care prin hirotonie se unesc cu Biserica. De
Euharistie se leag` prin faptul c` cei hirotoni]i se \mp`rt`[esc cu
Trupul [i S=ngele Domnului, motiv pentru care Hirotonia se
s`v=r[e[te al`turi de Euharistie \n cadrul aceleia[i Sfinte Liturghii.
VI. Generalizarea
Din cele expuse p=n` aici vedem c` Taina Preo]iei sau Hirotoniei
este acea Sf=nt` Tain` prin care candidatul \ndeplinind condi]iile
necesare prime[te, prin punerea m=inilor episcopului [i rostirea
rug`ciunii, harul sfin]itor al Duhului Sf=nt, pentru a putea con-
tinua tripla activitate a M=ntuitorului: de sfin]ire, \nv`]are [i
conducere a credincio[ilor pe drumul m=ntuirii.
VII. Aplicarea
Candidatul la Taina Hirotoniei trebuie s` \ndeplineasc` anumite
condi]ii pentru a putea deveni preot. Astfel, pentru a \nv`]a pe
altul mai \nt=i trebuie s` cunoasc` el \nv`]`tura, prin absolvirea
[colii teologice, iar calit`]ile morale trebuie s` fie o condi]ie a
demnit`]ii sale sfin]itoare. Candidatul la preo]ie \nainte se
spovede[te, iar preotul duhovnic confirm` vrednicia lui printr-un
a[a-numit atestat de hirotonie. El trebuie s` aib` integritate
corporal` [i echilibru sufletesc spre a putea conduce pe
credincio[i.
--
Pe de alt` parte, una din poruncile biserice[ti \ndeamn` pe
credincio[i s` cinsteasc` fe]ele biserice[ti, ca unii care sunt ale[i
s` \ndeplineasc` misiunea Apostolilor, f`c=nd mereu vie tripla
activitate a M=ntuitorului: de \nv`]are, sfin]ire [i conducere.
Sf=nta Tain` a Cununiei
|nc` de la crearea omului a constatat Dumnezeu c` nu e bine s`
fie singur [i i-a f`cut femeie, pentru a forma o unitate pe toat`
via]a \n scopul perpetu`rii neamului omenesc (Facerea 2, 1825).
|n felul acesta, Dumnezeu a \ntemeiat c`s`toria [i familia ca
un leg`m=nt natural \nscris \n \ns`[i firea omului. Reprezent=nd
Cateheze dogmatice
471
un consim]`m=nt natural dintre b`rbat [i femeie spre a se uni pe
toat` via]a, c`s`toria st` la baza familiei, care este celula societ`]ii
omene[ti.
II. Anun]area temei

C=nd Biserica binecuvinteaz` prin harul divin hot`r=rea b`rbatului
[i a femeii de a forma o unitate prin c`s`torie, nunta sau cununia
devine o Sf=nt` Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Dup` cum ne arat` Sf=nta Scriptur`, c`s`toria, nunta sau cununia
este un l`s`m=nt natural [i divin. A fost adic` \ntemeiat` de Dum-
nezeu \nc` de la crea]ie, spre a corespunde firii omului, \n scopul
\mplinirii rostului pentru care a fost creat, [i anume acela de a
cre[te, de a se \nmul]i [i de a st`p=ni p`m=ntul.
M=ntuitorul restabilind firea omeneasc`, a binecuv=ntat nunta
sau c`s`toria cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii
[i a accentuat cu alt prilej \n mod deosebit unitatea (adic` leg`-
tura dintre un b`rbat [i o femeie) [i indisolubilitatea (adic`
nedesfacerea) ei: Pentru aceasta va l`sa omul pe tat`l sù [i pe
mama sa [i se va alipi de femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup...
Deci ceea ce a \mpreunat Dumnezeu, omul s` nu despart` (Matei
19, 310). Dou` situa]ii dau totu[i posibilitatea repet`rii
c`s`toriei: moartea unuia dintre so]i (Romani 7, 23) [i
\nfidelitatea unuia dintre ei (Matei 5, 32; 19, 9). |nt`rind \ns`
indisolubilitatea c`s`toriei, Sf=ntul Apostol Pavel \i accentueaz`
necesitatea, spun=nd: Femeia s` nu se despart` de b`rbat, iar de
se va desp`r]i, s` nu se m`rite, sau s` se \mpace cu b`rbatul sù;
[i nici b`rbatul s` nu-[i lase femeia (I Corinteni 7, 1011). At=t
de trainic` devenise \n via]a Bisericii cre[tine primare indisolu-
bilitatea c`s`toriei, \nc=t chiar dup` moartea unuia dintre so]i,
cel`lalt prefera [i Biserica recomanda [i cinstea, dup` cuvintele
Apostolului s` r`m=n` v`duv (I Corinteni 7, 18), \n
convingerea c` nici moartea nu va putea desface unitatea
c`s`toriei (I Corinteni 7, 40). Pentru combaterea desfr=ului,
Apostolul accept` totu[i rec`s`torirea, fiindc` mai bine s` te
c`s`tore[ti, dec=t s` arzi... (I Corinteni 7, 9).
Sf=ntul Apostol Pavel ridic` nunta sau cununia (c`s`toria) la
nivelul Tainei \n Hristos [i \n Biseric` (Efeseni 5, 32). |n felul
acesta unitatea familiei pornit` din Taina Cununiei \n Hristos [i
\n Biseric` este ridicat` la nivelul sfin]eniei lui Hristos [i a
Capitolul doi
472
comuniunii dintre El (Capul) [i Biseric` (Trupul Sù). |ntemeind
unitatea so]ilor pe duhul iubirii lui Hristos, cununia prime[te
aureola sfin]eniei care pecetluie[te unirea natural` temeluit` pe
iubirea dintre so]i, asigur=ndu-i astfel unitatea [i indisolubili-
tatea. B`rbatul va acorda femeii iubirea datorat`, asemenea [i
femeia b`rbatului, spune Apostolul, fiindc` aceast` datorat`
iubire este p`truns` de duhul sfin]eniei [i iubirii lui Hristos.
Dup` cum cel ce se alipe[te de desfr=nat` devine un duh cu ea,
tot a[a [i cel ce se alipe[te de Domnul, devine un duh cu El
(I Corinteni 6, 1617). |n aceast` situa]ie b`rbatul necredincios
se sfin]e[te prin femeia credincioas`, iar femeia necredincioas`
se sfin]e[te prin b`rbat (I Corinteni 7, 14). |ntr-o astfel de unitate
tainic`, ca cea dintre Hristos [i Biseric`, b`rbatul e capul femeii,
iar femeia e str`lucirea, s`rb`toarea b`rbatului (Metodiu de
Olimp).
Unitatea [i indisolubilitatea c`s`toriei fixeaz` familiei [i un
\ntreit scop: na[terea de copii, dat` ca o porunc` a lui Dumnezeu
\nc` de la crea]ie; ajutorarea reciproc`, ca o consecin]` a unit`]ii
dintre so]i, [i ferirea de desfr=nare, ca urmare a sfin]eniei pe care
o imprim` familiei unitatea \n Hristos [i \n Biseric`.
At=t caracteristicile, c=t [i scopul c`s`toriei pot fi mai bine
intuite dac` vom urm`ri cu luare aminte ritualul slujbei sfintei
cununii. Astfel, \n oficierea Tainei remarc`m c` se leag` m=na
dreapt` a mirelui [i miresei ca semn al unirii lor pe toat` via]a,
rostindu-se o rug`ciune plin` de con]inut duhovnicesc. Apoi se
pun cununile pe capul mirilor, rostindu-se formula de sfin]ire a
c`s`toriei: Se cunun` robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dum-
nezeu (N) \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh.
Cununile mirilor (so]ilor) sunt asemenea cununilor cu care
M=ntuitorul \ncununeaz` \n ceruri pe sfin]ii [i ale[ii Sì dup`
moarte, ele imprim=nd mirilor o demnitate moral` cu totul
deosebit` pentru toat` via]a. |nainte de Taina propriu-zis` are
loc logodna, c=nd mirilor li se pune pe deget inelul, pe care \l
vor purta toat` via]a. A[a cum inelul, fiind un cerc, nu are nici
\nceput nici sf=r[it, el simbolizeaz` \ncrederea pe care so]ii [i-o
acord` reciproc. Prezen]a na[ilor \ndepline[te [i rolul de martori
[i cheza[i ai f`g`duin]ei de fidelitate conjugal`, pe care so]ii o
fac \n fa]a lui Dumnezeu. P=inea [i paharul cu vin din care gust`
mirii reprezint` unitatea lor nedesp`r]it` \n via]`, at=t la bine,
c=t [i la necazuri. |nconjurarea mesei este un simbol al bucuriei
nun]ii.
De aici remarc`m c` partea v`zut` a Tainei Nun]ii este for-
mat` din cuvintele rostite de preot, apar]in`toare rug`ciunii:
Cateheze dogmatice
473
Doamne, Dumnezeul nostru, cu m`rire [i cu cinste \ncunu-
neaz`-i, precum [i din declara]ia mirilor f`cut` \n fa]a preotului
[i a ob[tei credincio[ilor c` de bun` voie [i nesili]i de nimeni
p`[esc la Taina Cununiei, la fel [i din f`g`duin]a c` \[i vor
\ndeplini toate \ndatoririle ce decurg din c`s`torie.
S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul. De obicei
ieromonahii sunt excepta]i de la oficierea acestei Sfinte Taine,
deoarece prin votul castit`]ii pe care ei l-au depus, au renun]at la
c`s`torie.
Primitorii Tainei sunt b`rbatul [i femeia, care \ndeplinesc
condi]iile de v=rst`, de s`n`tate [i nu prezint` impedimente
canonice de rudenie. Este de preferin]` ca ambii so]i s` fie
ortodoc[i. Cu \ng`duin]a episcopului se poate s`v=r[i cununia
unui ortodox [i cu o credincioas` apar]in=nd altei confesiuni, cu
condi]ia ca pruncii s` fie boteza]i \n credin]a ortodox`. Nu se
admite c`s`toria cu o necre[tin`.
Materia Tainei este iubirea dintre b`rbat [i femeie, care \i
determin` s` se uneasc` pe toat` via]a.
Cu privire la repetarea Tainei, Biserica Ortodox`, av=nd \n
vedere sl`biciunea firii omene[ti, admite p=n` la a treia c`s`torie.
Cununia a doua [i a treia sunt \ns` lipsite de fastul s`rb`toresc al
celei dintii. Dac` so]ii divor]a]i voiesc s` convie]uiasc` din nou,
nu mai este nevoie de o nou` oficiere a cununiei, deoarece prima
i-a legat pe toat` via]a. Taina Nun]ii se poate repeta numai
mirenilor (laicilor), preo]ilor [i diaconilor nu li se permite
repetarea, iar episcopii, provenind din cinul monahal nu sunt
c`s`tori]i.
Fiind un prilej de veselie [i bucurie, Biserica opre[te
s`v=r[irea nun]ii \n perioada posturilor de peste an indicate \n
calendarul bisericesc.

C=nd a fost instituit` c`s`toria ca legatur` dintre b`rbat [i fe-
meie? (C=nd Dumnezeu a constatat c` nu e bine s` fie omul singur
[i i-a f`cut femeie potrivit` lui, binecuv=nt=ndu-i s` creasc`,
s` se \nmul]easc` [i s` st`p=neasc` p`m=ntul. De aici rezult`
limpede [i egalitatea so]ilor \n cadrul c`s`toriei [i a familiei).
Care este deci baza acestei leg`turi? (Unirea dintre b`rbat [i fe-
meie pe toat` via]a). Cine a tulburat [i tulbur` mereu aceast`
unire binecuv=ntat` de Creator? (P`catul). C=nd M=ntuitorul a
restabilit firea c`zut` \n p`cat, ce anume accentueaz` cu privire
la c`s`torie? (Accentueaz` c` vor fi am=ndoi un trup, deci
Capitolul doi
474
unitatea dintre b`rbat [i femeie; precum [i faptul c` ceea ce
Dumnezeu a legat, omul s` nu despart`, adic` indisolubilitatea).
C=nd, totu[i, se poate repeta c`s`toria? (C=nd moare unul din
so]i, sau pe motiv de desfr=nare). De ce [i pe motiv de desfr=nare?
(Fiindc` desfr=ul sau p`catul este ca o moarte moral`, iar iubirea
ca baz` a leg`turii dintre so]i se anuleaz`). Care este formula de
consacrare (sfin]ire) pe care o roste[te preotul c=nd \i une[te pe
cei doi so]i \n Sf=nta Tain` a Cununiei? (Cunun`-se robul lui
Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) \n numele Tat`lui [i
al Fiului [i al Sf=ntului Duh).
V. Asocierea
Taina Cununiei se leag` [i de alte Sfinte Taine ale Bisericii. |n
primul r=nd observ`m faptul c` ea se aplic` mirilor, care sunt
membrii ai Bisericii, fiindc` au primit Taina Botezului, precum
[i cea a Mirungerii [i a Euharistiei. |n al doilea r=nd, se recomand`
ca \nainte de primirea acestei Sfinte Taine, mirii s` se spovedeasc`
[i s` se \mp`rt`[easc` cu Trupul [i S=ngele Domnului. Asocierea
Dumnezeie[tii Euharistii aureoleaz` Taina Nun]ii, ad=ncindu-i
binecuv=ntarea harului divin \n Hristos [i \n Biseric`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` Sf=nta Tain` a Cununiei pecetlu-
ie[te cu binecuv=ntarea divin` [i har sfin]itor iubirea b`rbatului
[i a femeii care de bun` voie \[i exprim` voin]a de a fi am=ndoi
un trup, \n scopul na[terii [i cre[terii copiilor, ca [i al \ntr-aju-
tor`rii pe toat` via]a.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` Sf=nta Tain` a Cununiei reprezint` o s`rb`toare
unic` \n via]a mirilor, ea este o zi de mare bucurie.
|ntemeiat` pe unitatea de iubire dintre so]i, c`s`toria se
bazeaz` pe respectul dintre ei [i ajutorarea reciproc`, iar na[terea
de copii este socotit` o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. De aceea,
comb`t=nd avortul, Biserica recomand` ca o datorie fundamen-
tal` a p`rin]ilor s` vegheze cu toat` d`ruirea la cre[terea copiilor
spre a deveni buni credincio[i ai Bisericii [i fii devota]i patriei.
Ca [i \n cazul Botezului, un rol \nsemnat revine na[ilor, cu
responsabilitatea de a veghea la buna \n]elegere, la armonia [i
unitatea noii familii, \ntemeiat` odat` cu Taina Sfintei Cununii.
--
Cateheze dogmatice
Sf=nta Tain` a Maslului
475
Omul fiind creat cu trup [i suflet, p`catul a devenit pentru el o

boal` a \ntregii fiin]e, care alter=nd chipul lui Dumnezeu, i-a
adus moartea. Harul m=ntuitor menit s` restabileasc` firea c`zut`,
o \ns`n`to[e[te spre via]` \n \ntregimea ei.
II. Anun]area temei

Sf=nta Tain` prin care M=ntuitorul ne acord` harul vindec`rii
trupe[ti [i suflete[ti este cea a Maslului, la care ne vom referi \n
cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Taina Maslului a fost instituit`, ca toate celelalte Sfinte Taine
de c`tre M=ntuitorul nostru Iisus Hristos. Prin ea M=ntuitorul
nostru a dat Sfin]ilor Apostoli o form` special` de t`m`duire a
sufletului [i a trupului. Cartea Sf=nt` ne arat` c` odat` cu alegerea
[i trimiterea Sfin]ilor Apostoli \n misiune, Domnul le-a dat
putere asupra duhurilor necurate, ca s` le scoat` [i s` vindece
orice boal` [i neputin]`... {i merg=nd, propov`dui]i, zic=nd: s-a
apropiat \mp`r`]ia cerurilor. Pe cei bolnavi vindeca]i, pe cei
lepro[i cur`]i]i, pe cei mor]i \nvia]i, demoni scoate]i, \n dar a]i
primit, \n dar da]i . (Matei 10, 78). Puterea lor t`m`duitoare
at=t de mult a crescut, \nc=t [i pe uli]e scoteau pe cei bolnavi [i
\i puneau pe paturi [i pe t`rgi, ca venind Petru m`car umbra lui
s` umbreasc` pe vreunul din ei (Fapte 5, 15).
Domnul a l`sat Apostolilor s` practice [i s` lase mo[tenire
celor ce le vor urma, ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, un
procedeu de vindecare a bolilor prin ungere cu untdelemn. Aceast`
practic` a fost instituit` de M=ntuitorul, a fost preluat` de Sfin]ii
Apostoli ca o porunc` a Domnului, Biserica p`str=nd-o [i azi \n
aceea[i form` numit` Sf=ntul Maslu. Tradus \n limba noastr`
(din slava veche), cuv=ntul maslu \nseamn` untdelemn, sau
ungere cu untdelemn (oleo ungere, cum se mai nume[te),
fiindc` prin ungerea cu untdelemn sfin]it se acord` vindecarea
trupeasc` [i sufleteasc` bolnavilor, dup` cum citim \n Sf=nta
Evanghelie: {i demoni mul]i scoteau [i ungeau cu untdelemn
pe mul]i bolnavi [i se t`m`duiau (Marcu 6, 13).
Capitolul doi
476
Vindecarea prin ungerea cu untdelemn a fost practicat` de
Biseric` \n chiar epoca apostolic`, dup` cum ne arat` Cartea
Sf=nt`: De este cineva bolnav \ntre voi, s` cheme preo]ii Bisericii
[i s` se roage pentru el, ung=ndu-l cu untdelemn \n numele
Domnului. {i rug`ciunea credin]ei va m=ntui pe cel bolnav [i-l
va ridica Domnul, [i de va fi f`cut p`cate i se vor ierta (Iacob 5,
1415). De aici vedem c` [i aceast` Sf=nta Tain` a fost instituit`
de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli. Mai observ`m
c` ungerea este \n numele Domnului, adic` o lucrare a Sfintei
Treimi de la care cel bolnav prime[te harul nev`zut al vindec`rii
trupe[ti [i al iert`rii p`catelor. Taina cuprinde [i rug`ciunea
credin]ei, adic` de invocare [i primire a harului divin.
Av=nd ca scop vindecarea trupeasc`, Sf=nta Tain` a Maslului
se s`v=r[este fie \n Biseric`, fie la casa bolnavului. Se poate
s`v=r[i [i a[a-numitul maslu de ob[te la care, pe l=ng` cei
bolnavi, pot participa to]i credincio[ii. De fapt, din textul biblic
citat mai sus rezult` c` primitorul Tainei este cel bolnav, dar
\ntruc=t ea se refer` la iertarea p`catelor, orice membru al
Bisericii poate fi primitorul Tainei, deoarece to]i au nevoie de
iertare. Se obi[nuie[te \ns` ca \n mod special ea s` fie aplicat`
celor bolnavi trupe[te.
Taina Maslului poate fi oficiat` oric=nd este cerut`, dar
maslul de ob[te se obi[nuie[te s` fie s`v=r[it \n zilele de post,
sau \n s`pt`m=na Sfintelor Patimi. Ca o zi deosebit` \n acea
s`pt`m=n` ar fi Miercurea Mare ca o comemorare a pocìn]ei
femeii p`c`toase din Evanghelie, care a udat cu lacrimi picioarele
lui Iisus, le-a uns cu mir [i le-a [ters cu p`rul capului ei (Luca 7,
3738).
S`v=r[itorul, respectiv s`v=r[itorii Tainei sunt preo]ii
Bisericii. Se recomand` ca num`rul lor s` fie de [apte, fiindc`
aceast` cifr` are [i o pre\nchipuire \n Vechiul Testament. Astfel,
[apte sunt darurile Sf=ntului Duh (Isaia 11, 23), [apte preo]i au
sunat cu tr=mbi]ele, [i de [apte ori au \nconjurat israeli]ii cetatea
p=n` au cucerit-o (Iosua 6, 1316), de [apte ori s-a culcat profetul
Elisei peste un copil mort, ca s`-l \nvieze (IV Regi 4, 3435); tot
de [apte ori Neeman, la porunca lui Elisei, a intrat \n Iordan [i
s-a vindecat de lepr` (IV Regi 5, 114); [i tot de [apte ori
proorocul Ilie s-a rugat s` dea Dumnezeu ploaie (III Regi 18,
4244). Dac` nu pot participa [apte preo]i, Taina poate fi s`v=r[it`
[i de cinci, trei, sau chiar doi preo]i. Un singur preot nu poate
s`v=r[i Taina Maslului, deoarece textul biblic precizeaz` la plu-
ral: preo]ii, ceea ce \nseamn` cel pu]in doi. Tuturor preo]ilor
prezen]i le revine obliga]ia s` participe la s`v=r[irea Tainei.
Cateheze dogmatice
477
Astfel, pe o mas`, \n biseric` sau la casa bolnavului, se pune
Sf=nta Evanghelie, un vas cu fìn`, iar \n alt vas se pune
untdelemnul. Se folosesc [apte be]isoare, de preferin]` de busuioc,
\nf`[urate la cap`t cu vat`, pentru ungerea celui bolnav, [apte
lum=n`ri fixate pe marginea vasului cu fìn`. |n desf`[urarea
slujbei distingem rug`ciunea de sfin]ire a untdelemnului, citit`
de [apte ori de fiecare preot, citirea a [apte pericope din Apostol
[i Evanghelie, dup` care se cite[te rug`ciunea de t`m`duire a
neputin]ei trupe[ti [i suflete[ti, ung=ndu-se de [apte ori trupul
bolnavului (fruntea, ochii, nasul, urechile, obrazul, pieptul,
m\inile [i picioarele). Aceast` rug`ciune este esen]a [i miezul
Tainei. Efectele Maslului sunt vindecarea bolilor trupe[ti [i
iertarea p`catelor.
P`str=nd caracterul sfin]itor al Tainei Maslului, la romano-
catolici untdelemnul trebuie sfin]it numai de c`tre episcop, iar
Taina se aplic` numai muribunzilor, ca o ungere de pe urm`
(extrema unctio). Mai recent \ns`, Sinodul II Vatican a revizuit
aceast` concep]ie, acord=nd Tainei valoarea ei real` pentru aceast`
via]` [i denumind-o ungerea bolnavilor. Al]i cre[tini, precum
protestan]ii, neoprotestan]ii, ca [i alte secte nu admit valoarea
acestei Sfinte Taine, spun=nd c` ungerea cu untdelemn a fost
simbolic` [i c` s-au f`cut vindec`ri [i f`r` untdelemn. Este
adev`rat, dar Apostolii au f`cut vindec`ri [i cu untdelemn [i deci
nu ne putem \ndoi de valoarea real` a Sfintei Taine. Dac` nu to]i
s-au vindecat trupe[te, cei ce primesc Taina Maslului se vindec`
suflete[te. Sf=ntul Iacob ne arat` clar c` aceast` Taina aduce [i
iertarea p`catelor, ceea ce constituie o vindecare sufleteasc`,
duhovniceasc`, iar cel ce o prime[te simte o m=ngìere [i o
\mp`care cu Dumnezeu. De aceea, P`rin]ii Bisericii recomand`
ca aceast` Sf=nt` Tain` s` fie aplicat` at=t celor bolnavi trupe[te,
c=t [i celor bolnavi suflete[te, dar av=nd credin]a \n vindecare.

De unde provine numele Sfintei Taine a Maslului sau ungerii cu
untdelemn? (Numele vine de la cuv=ntul maslo, care \nsem-
neaz` untdelemn. Ungerea cu untdelemn se mai nume[te [i
oleoungere). Cine a instituit aceast` Sf=nt` Tain`? (M=ntuito-
rul c=nd a poruncit Sfin]ilor Apostoli s` vindece de boale prin
ungere cu untdelemn vezi Marcu 6, 13). Textul din epistola
Sf=ntului Iacob ne arat` cumva c` Apostolul Iacob ar fi instituit
Taina? (Nu ne arat` acest fapt, ci ne arat` c` Sfin]ii Apostoli o
practicau [i c` Biserica o practica, mo[tenind-o de la ei. Sfin]ii
Capitolul doi
478
Apostoli sunt numai iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu. M=n-
tuitorul este Cel ce a instituit toate cele [apte Sfinte Taine). |n
numele cui se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` Tain`? (|n numele
Domnului). Ce \nseamn` aceasta? (C` harul vindec`tor \l primim
din partea lui Dumnezeu). Ce mai trebuie s` adùg`m la harul
divin? ({i rug`ciunea credin]ei noastre). Ce vedem de aici?
(C` harul divin este primit \n urma rug`ciunilor de invocare a
milostivirii lui Dumnezeu). C=te astfel de rug`ciuni vor fi citite?
(Mai \nt=i se va citi de [apte ori rug`ciunea de sfin]ire a
untdelemnului, [i apoi [apte rug`ciuni de t`m`duire a neputin-
]elor trupe[ti [i suflete[ti). Cum am v`zut c` sunt numite aceste
rug`ciuni? (Sunt numite ale credin]ei). Ce ne indic` aceasta?
(C` ele trebuie s` fie p`trunse de credin]a \n vindecare, at=t din
partea s`v=r[itorilor, c=t [i din partea primitorului Tainei).
V. Asocierea
|n cadrul vie]ii duhovnice[ti a credincio[ilor, Taina Maslului este
str=ns legat` de Taina Pocìn]ei. De[i ambele au ca efect iertarea
p`catelor, se recomand` ca \nainte de primirea Maslului credin-
cio[ii s`-[i m`rturiseasc` p`catele [i astfel iertarea de la Dumne-
zeu s` fie \nt`rit` prin \ns`n`to[irea trupeasc` [i sufleteasc`. La
fel, Taina Maslului se asociaz` [i Dumnezeie[tii Euharistii, pe
care noi o primim spre s`n`tate [i bucurie. Nu trebuie \ns`
confundat` Taina Maslului cu Taina Mirului. La prima se
folose[te untdelemnul sfin]it vindec`tor, la a doua Sf=ntul Mir,
care \mp`rt`[e[te daruri l e S f=nt ul ui Duh, s pre cre[t erea
duhovniceasc`.
VI. Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c` Taina Sf=ntului Maslu este instituit`
de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli [i de Biseric`.
Prin ungerea cu untdelemn sfin]it de preo]i, cel bolnav trupe[te
[i suflete[te prime[te \ns`n`to[irea, iertarea de p`cate [i \nt`rirea
duhovniceasc`.
VII. Aplicarea
Dat fiind faptul c` untdelemnul cel care r`m=ne dup` ungerea
bolnavului sau a credincio[ilor este sfin]it, trebuie s` i se acorde
o folosire cuviincioas` [i evlavioas`. Astfel, el poate fi pus \n
candele, spre a \ntre]ine aprins` simboiic flac`ra sfin]eniei. Se
mai poate amesteca cu fìna r`mas` din care s` se fac` o
Cateheze dogmatice
479
p=ini[oar` spre a o consuma cel bolnav, sau se pot preg`ti
prescurile pentru Sf=nta Liturghie. |n unele p`r]i este obiceiul ca
acel untdelemn s` fie folosit [i la ungerea trupului ne\nsufle]it al
bolnavului decedat [i chiar a osemintelor, \n cazuri de exhumare.
|n aplicarea acestei Sfinte Taine trebuie comb`tut` cererea
unor credincio[i de a li se deschide Evanghelia, ca un fel de
proorocire spre moarte sau \ns`n`to[ire, deoarece se [tie c` a
ispiti pe Dumnezeu este un p`cat (Matei 4, 7), iar Sfintele Taine
ne aduc totdeauna harul divin spre sfin]enie, pace [i \nt`rire
duhovniceasc`. Aplicarea acestei Sfinte Taine pentru \ns`n`-
to[irea trupului [i a sufletului nu exclude consultarea medicilor
[i folosirea medicamentelor indicate. Untdelemnul sfin]it nu
trebuie socotit ca un medicament vindec`tor care le exclude pe
--
celelalte, dup` cum nu a exclus [i alte vindec`ri acordate de Sfin]ii
Apostoli. Ca leac t`m`duitor, untdelemnul sfin]it ne \nt`re[te
credin]a [i \ncrederea \n faptul c` ceea ce la oameni este cu
neputin]`, este cu putin]` la Dumnezeu (Matei 19, 26).
Cinstirea Sfin]ilor
I. Preg`tirea apercepfiv`
Privind \n calendarul bisericesc observ`m c` \n fiecare zi se face
pomenirea unuia, a doi sau chiar trei sfin]i. Mai remarc`m c` \n
anumite zile numele unor sfin]i sunt notate \n calendar cu culoare
ro[ie spre a atrage luarea aminte asupra zilei respective de
s`rb`toare \nchinat` acelui sf=nt.
II. Anun]area temei

Vom vedea \n continuare \n ce const` [i cum se manifest` cultul
sfin]ilor \n Biserica Ortodox`.
III. Tratarea
Cuv=ntul sf=nt \nseamn` ceva tìat, scos din uzan]a zilnic` [i
pus deoparte spre a fi folosit \n scopul slujirii lui Dumnezeu.
A[a avem obiecte, ve[minte, zile sau persoane sfin]ite. Pentru ca
o persoan` s` devin` sf=nt` i se cere [i efortul personal al cur`]iei
duhovnice[ti, a colabor`rii [i comuniunii cu Dumnezeu, a
Capitolul doi
480
eliber`rii de \ntin`ciune sau p`cat. |n felul acesta a fi sf=nt
\nseamn` a fi curat. La \nceput cre[tinii erau numi]i sfin]i spre
a se deosebi de restul lumii p`g=ne care n-a primit Sf=nta Tain`
a Botezului [i nu s-a cur`]at de p`catul originar. Dar cur`]iei
primite prin Sf=nta Tain` a Botezului trebuie s`-i adùg`m [i
cur`]ia sau sfin]enia moral`, efortul nostru de a cre[te necontenit
\n virtute. |ntruc=t drumul spre sfin]enie ]ine toat` via]a, deoarece
lupta cu p`catul nu contene[te, iar cre[terea \n virtute nu are
limite, numai dup` moartea trupeasc` putem declara pe cineva
c` este sf=nt, [i numai atunci poate fi cinstit ca atare. Leg`tura
dintre credincio[ii afla]i \n via]` [i sfin]ii \ncununa]i cu biruin]a
m`ririi ve[nice se manifest` prin cultul adus sfin]ilor. Acest cult
are un \ntreit aspect: de cinstire, de invocare a Sf=ntului \n
rug`ciune [i de urmare a vie]ii Sf=ntului.
Cinstirea Sfin]ilor pleac` de la faptul c` Dumnezeu le

recunoa[te cur`]ia moral`, sfin]enia, av=nd o situa]ie special`,
deosebit` de a celorlal]i oameni. Prin ei Dumnezeu \[i arat`
puterea Sa, \[i descoper` bun`tatea, dreptatea, iubirea [i
frumuse]ea Sa. Prin via]a lor Dumnezeu se bucur` de crea]ia Sa.
Ei iradiaz` lumina [i sfin]enia lui Dumnezeu care lucreaz` prin
ei, f`c=nd transparent` sfin]enia Sa \n lume. De aceea exclam`
Psalmistul: C=t de minunat este Dumnezeu \ntre Sfin]ii Sì.
Prin faptele lor Dumnezeu \[i \mpline[te lucrarea Sa \n lume:
Sfin]ii vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2), ne spune Sf=ntul
Apostol Pavel.
|n Vechiul1 Testament Sfin]ii sunt ale[ii lui Dumnezeu care
[i-au \mplinit misiunea lor \n lume. Patriarhii, profe]ii ca [i to]i
drep]ii care \mplinesc voia lui Dumnezeu se numesc Sfin]i. To]i
ace[tia au ar`tat dreptatea lui Dumnezeu \ntre oameni [i au
men]inut treaz` flac`ra credin]ei \n venirea M=ntuitorului. |n Noul
Testament sunt numi]i sfin]i Apostolii ca ale[i speciali ai
Domnului [i trimi[i \n lume. Apoi \nv`]`torii [i propov`duitorii
dreptei credin]e. Martirii [i m`rturisitorii care [i-au ar`tat \n mod
eroic ata[amentul de nezdruncinat fa]` de Hristos, pustnicii [i
c`lug`rii care [i-au dedicat \ntreaga lor via]` \n cur`]ire, ca [i, \n
general, oricare credincios cu sufletul plin de iubire pentru Dum-
nezeu pentru semenii lor [i pentru \ntreaga crea]ie. Cu prilejul
alegerii [i trimiterii Sfin]ilor Apostoli la propov`duire M=ntui-
torul a ar`tat c` [i ei merit` din partea oamenilor cinstire
deosebit`: Cel ce v` prime[te pe voi pe Mine M` prime[te [i cel
ce m` prime[te pe Mine, prime[te pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cateheze dogmatice
481
Cel ce prime[te prooroc \n nume de prooroc, plat` de prooroc va
lua, [i cel ce prime[te pe drept \n nume de drept plat` de drept va
lua (Matei 10, 4041).
Invocarea Sfin]ilor \n rug`ciune Manifestarea concret` a

cinstirii Sfin]ilor este redat` prin comuniunea duhovniceasc` cu
ei [i invocarea lor \n rug`ciunile c`tre Dumnezeu. Sfin]ii sunt
mijlocitori c`tre Dumnezeu [i ajut`tori \n dob=ndirea m=ntuirii.
Se pune \ntrebarea: este posibil` mijlocirea Sfin]ilor? Din pilda
bogatului nemilostiv [i a s`racului Laz`r rezult` c` cei trecu]i la
cele ve[nice se afl` \ntr-o stare con[tient`. Apostolul precizeaz`
chiar c`: Nici moartea nu ne va putea desp`r]i de dragostea lui
Dumnezeu care este \n Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani
8, 3839). Aceasta \nseamn` c` leg`tura de iubire dintre Hristos
[i Sfin]i este continu`. Afl=ndu-se \n comuniune de iubire cu
Hristos, sfin]ii se afl` \n acela[i timp \n comuniune de iubire [i
cu credincio[ii afla]i \n via]`. To]i credincio[ii alc`tuiesc Bise-
rica, at=t cei trecu]i la cele ve[nice, c=t [i cei r`ma[i \n via]`. |n
cadrul acestei comuniuni de iubire, credincio[ii \[i manifest`
dragostea fa]` de cei trecu]i la cele ve[nice prin rug`ciunea de
mijlocire a Bisericii pentru cei adormi]i \n Domnul. |n acela[i
timp [i Sfin]ii pot mijloci pentru credincio[ii afla]i \n via]` ca
unii care sunt \n cea mai apropiat` comuniune cu Dumnezeu. Ei
alc`tuiesc ceata celor drep]i [i mult poate face rug`ciunea
dreptului (Iacob 5, 16).
Urmarea vie]ii duhovnice[ti a Sfin]ilor Cinstirea [i invocarea

Sfin]ilor \n rug`ciune trebuie s` aib` ca efect [i urmarea vie]ii
lor duhovnice[ti. Via]a lor duhovniceasc` este o lumin`, un far
c`lùzitor care \l indic` mereu pe M=ntuitorul, o cale ce duce la
m=ntuire [i des`v=r[ire. Domnul ne cere s`-L urm`m [i s` nu
ostenim pe acest drum. S` imit`m via]a Lui [i s` cre[tem
necontenit p=n` la asem`narea cu El. Ne-a asigurat c` nu vom fi
singuri [i c` El ne va ajuta \ntotdeauna prin harul Duhului Sf=nt.
Desigur c` nu vom reu[i niciodat` s` ajungem la piscul
des`v=r[irii M=ntuitorului, care este deopotriv` Dumnezeu [i om,
[i nu a cunoscut p`catul. |n El locuie[te trupe[te toat` depli-
n`tatea dumnezeirii. Noi ne vom afla mereu pe cale, mereu \n
lupt` cu p`catul, mereu \n str`danii de cre[tere \n virtute. Pe acest
drum ne ajut` [i Sfin]ii nu numai prin mijlocirea c`tre Dumne-
zeu, ci [i prin pilda vie]ii lor, ei fiind oameni ca [i noi. Dac`
M=ntuitorul are toate virtu]ile dezvoltate \n mod des`v=r[it, Sfin]ii
exceleaz` \n c=te una din ele [i ne ofer` \n acest fel un model
Capitolul doi
482
concret asupra felului cum putem [i noi f`ptui acea virtute. Pilda
vie]ii Sf=ntului poart` str`lucirea vie]ii duhovnice[ti a Domnului
Fi]i urm`tori Mie, precum [i eu sunt urm`torul lui Hristos
(I Corinteni 11, 1). |n felul acesta via]a Sfin]ilor este asemenea
indicatorilor pentru cei ce doresc s` ajung` pe piscul unui munte,
ar`t=nd credincio[ilor drumul spre des`v=r[ire [i nel`s=ndu-i s`
r`t`ceasc`.
Se mai pune \ntrebarea de c=nd dateaz` cultul Sfin]ilor?
Cultul Sfin]ilor dateaz` din epoca apostolic` sub forma
comuniunii Sfin]ilor, a iubirii care-i une[te pe cei vii de cei
adormi]i \n Domnul. Practic, cinstirea Sfin]ilor de c`tre cei r`ma[i
\n via]` \ncepe odat` cu cinstirea martirilor. Cei dint=i membri
ai Areopagului ceresc al Sfin]ilor sunt martirii (mucenicii).
P`timirea [i jertfa lor stau la temelia Bisericii lui Hristos. Moartea
lor martiric` era considerat` at=t de c`tre ei c=t [i de cre[tinii
supravie]uitori, ca momentul triumfal al c\[tig`rii cununilor pe
care Dumnezeu le d` mucenicilor \n ceruri (Preot profesor Ene
Brani[te «Despre cinstirea Sfin]ilor \n Biserica Ortodox`» \n
Ortodoxia nr. 1/1980, pag. 46). Forma prin care se manifest`
cultul public al Sfin]ilor rezid` dintru \nceput \n instituirea
s`rb`torilor. |n fiecare an la data mor]ii martirice, cre[tinii se
adunau la mormintele martirilor. Aici se s`v=r[ea Sf=nta
Euharistie, se \mp`rt`[eau to]i [i se citeau \nsemn`rile despre
moartea martiric` a Sf=ntului.
Biserica a precizat patru criterii dup` care un credincios tre-
cut la cele ve[nice putea fi declarat Sf=nt: moartea martiric`,
m`rturisirea [i ap`rarea dreptei credin]e, sfin]enia vie]ii [i
s`v=r[irea unor semne supranaturale. La acestea se mai poate
adùga [i g`sirea moa[telor Sf=ntului av=nd puterea facerii de
minuni. De[i \nc` din epoca apostolic` sunt cinsti]i \ntreaga
Biseric` prin s`rb`tori [i rug`ciuni, cultul Sfin]ilor a ajuns mai
t=rziu, \n secolul al XVI-lea s` fie contestat, odat` cu apari]ia
Reformei [i a cultelor neoprotestante. Cei care nu admit cultul
Sfin]ilor spun c` singurul mijlocitor \ntre Dumnezeu [i oameni
este M=ntuitorul Iisus Hristos. Numai \n El [i prin El putem
dob=ndi m=ntuirea. Desigur, invoc` [i texte biblice ca de exem-
plu: Unul e Dumnezeu, [i Unul e mijlocitorul \ntre Dumnezeu
[i oameni (I Timotei 2, 5); (vezi [i Faptele Apostolilor 4, 12;
I Ioan 2, 1). Corect interpretate, aceste texte nu contrazic cultul
Sfin]ilor. M=ntuirea ne-a venit prin jertfa M=ntuitorului [i numai
prin El ne putem m=ntui. El a fost [i r`m=ne Mijlocitorul \ntre
Dumnezeu [i oameni. Dar a[a cum Biserica poate ajuta credin-
cio[ilor prin rug`ciuni la m=ntuirea celor adormi]i \n Domnul,
Cateheze dogmatice
483
tot astfel [i Sfin]ii pot ajuta credincio[ilor \n rug`ciunile lor c`tre
Dumnezeu Tat`l, prin Fiul. De aceea credincio[ii nu se roag`
Sfin]ilor s`-i m=ntuiasc` ci s`-i miluiasc`, adic` s`-i ajute la
dob=ndirea m=ntuirii pe care o acord` Dumnezeu Tat`l prin Fiul
\n Duhul Sf=nt.

|n ce const` cultul Sfin]ilor? (|n cinstirea lor datorit` vredniciei
pe care [i-au c=[tigat-o \n fa]a lui Dumnezeu, \n invocarea lor \n
rug`ciuni ca mijlocitori c`tre Dumnezeu [i \n imitarea vie]ii lor
duhovnice[ti). C=nd a luat na[tere cultul Sfin]ilor? (|n epoca
apostolic`). Care au fost primii Sfin]i? (Martirii sau m`rtu-
risitorii).
V. Asocierea
Facem deosebirea \ntre cultul de adorare numit [i delatrie, pe
care-l dator`m numai lui Dumnezeu, [i cultul de venerare, de
cinstire numit [i dulie pe care-l acord`m Sfin]ilor.
Putem \n]elege mai bine aceast` distinc]ie dintre cultul de
adorare adus numai lui Dumnezeu [i cel de cinstire sau venerare
adus Sfin]ilor, dac` ne vom referi la o \nt=mplare real` din
perioada post-apostolic`. Murind de moarte martiric` pe la anul
166, trupul ne\nsufle]it al episcopului Policarp al Smirnei a fost
cerut de c`tre cre[tini de la autorit`]ile romane p`g=ne. Adversarii
cre[tinilor a[teptau ca ace[tia s` se \nchine trupului ne\nsufle]it
al Sf=ntului. Cre[tinii \ns` r`spund: Noi niciodat` nu vom putea
s` p`r`sim pe Hristos care a p`timit pentru m=ntuirea \ntregii
lumi [i nici nu ne vom \nchina altcuiva pentru c` Lui ne \nchin`m
ca Fiului lui Dumnezeu iar pe martiri \i iubim ca pe \nv`]`ceii [i
urm`torii Domnului. |i iubim pentru dragostea ne]`rmurit` pe
care o au pentru Domnul [i St`p=nul lor ca s` ne \nvredniceasc`
[i pe noi s` fim p`rta[i [i \mpreun` ucenici cu ei.
VII. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult`, a[a cum sublinia un dasc`l al Bisericii
c` cel care cinste[te pe mucenic cinste[te pe Dumnezeu pentru
care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se \nchin` Aposto-
lului lui Hristos se \nchin` Celui ce L-a trimis pe Apostol... c`
nu este alt Dumnezeu dec=t unul singur cel cunoscut [i adorat \n
Treime.
Capitolul doi
484
VIII. Aplicarea
Cultul Sfin]ilor se manifest` \n mai multe forme:
1. Prin r=nduirea lor de c`tre Biseric` \n cursul anului
Bisericesc c=nd credincio[ii particip=nd la cultul divin, \i \nvoc`
pe Sfin]i s` mijloceasc` c`tre Dumnezeu pentru m=ntuirea
sufletului, \n`l]=nd imnuri de laud` vie]ii [i faptelor lor.
2. Pentru unii Sfin]i Biserica a r=nduit s`rb`tori speciale
precum cele \nchinate Maicii Domnului, Cuvioasei Paraschiva,
Sf=ntului Mare Mucenic Dimitrie, Sf=ntului Ierarh Nicolae, Sf.
Ioan Botez`torul, Sf. Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie [i Ioan, Sf.
Mc. Gheorghe, Sf. \mp`ra]i Constantin [i Elena, Sf. Ap. Petru [i
Pavel, Sf. prooroc Ilie Tesviteanul. La aceasta mai adùg`m [i
duminica numit` a tuturor Sfin]ilor, prima duminic` dup`
Pogor=rea Duhului Sf=nt.
3. Multe din biserici poart` hramul unui Sf=nt pe care cre-
dincio[ii locului \l pr`znuiesc cu mult` evlavie ca pe ocrotitorul
lor duhovnicesc.
4. Multe din casele credincio[ilor sunt puse sub obl`duirea
unui Sf=nt, iar s`rb`toarea respectiv` este considerat` praznic
familial.
5. Mul]i dintre credincio[i poart` nume de Sfin]i, [i se
recomand` ca atunci c=nd sunt boteza]i credincio[ii s` primeasc`
nume de Sf=nt, ca s`-l aib` \n via]` [i rug`tor c`tre Dumnezeu, [i
\n acela[i timp s` urmeze pilda vie]ii sale duhovnice[ti.
--
6. Se vor c=nta cu credincio[ii diferite tropare \nchinate
Sfin]ilor precum [i Sfin]ilor Mucenici care bine v-a]i nevoit [i
v-a]i \ncununat, ruga]i-v` lui Hristos s` ne m=ntuiasc` sufletele
noastre.
Cinstirea sfintelor moa[te
Ce sunt sfin]ii? (Sfin]ii sunt acei oameni care prin harul lui Dum-
nezeu, prin credin]a lor [i faptele bune s`v=r[ite s-au \nvrednicit
de o cinstire deosebit` din partea lui Dumnezeu [i a Bisericii).
Care sunt condi]iile trecerii \ntre sfin]i, sau a canoniz`rii sfin]ilor?
(Acestea sunt: m`rturisirea, p`strarea [i ap`rarea dreptei credin]e,
Cateheze dogmatice
485
via]a sf=nt`, precum [i s`v=r[irea faptelor supranaturale sau a
minunilor).
Osemintele lor dup` moarte, ca f`c`toare de minuni se mai
numesc [i moa[te, c`rora se cuvine de asemenea o cinstire
deosebit` din partea credincio[ilor.
II. Anun]area temei

Despre aceast` cinstire a moa[telor vom trata \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Dat fiind faptul c` omul a fost creat de Dumnezeu prin
participarea Sa direct`, cu trup [i suflet, at=t p`catul c=t [i
sfin]enia se transmit de la trup la suflet.
Lu=nd trup ca al nostru, M=ntuitorul \i imprim` puterea Sa
dumnezeiasc`. Femeia bolnav` de scurgere de s=nge, de pild`, a
sim]it puterea dumnezeiasc` a lui Iisus prin simpla atingere de
trupul Lui (Luca 8, 4348). Datorit` puterii dumnezeie[ti
transmis` trupului, \nvierea Sa din mor]i \i cuprinde \ntreaga
fiin]`, ridic=nd trupul Sù \n comuniunea Sfintei Treimi [i
ar`t=ndu-ne c` dup` modelul Lui [i noi vom \nvia nu numai cu
sufletul, ci [i cu trupul; c` nu numai sufletul se va \nvrednici de
puterea nemuririi, ci [i trupul va primi acela[i har divin m=ntuitor.
Dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli primesc puterea
minunilor nu numai \n suflet, ci [i \n trupurile lor \nc=t [i pe
uli]e scoteau pe cei bolnavi [i-i puneau pe paturi [i pe t`rgi ca
venind Petru m`car umbra lui s` umbreasc` pe vreunul dintre ei
(Faptele Apostolilor 5, 15). |n felul acesta ne apar clare [i
cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel cu privire la sfin]enia trupului:
Nu [ti]i c` trupurile voastre sunt m`dulare lui Hristos? Sau nu
[ti]i c` trupul vostru este templu al Duhului Sf=nt care este \n
voi?... (I Corinteni 6, 1519).
Tot a[a se \nt=mpl` [i \n cazul moa[telor sfin]ilor. Harul divin
sfin]e[te sufletul, iar puterea vie]ii de sfin]enie s`l`[luit` \n suflet
se transmite [i trupului. |n acest caz trupul nu numai c` nu cade
\n descompunere [i \n stric`ciune, ci devine chiar izvor=tor de
mir cu puteri de a face minuni [i asupra altor trupuri a[a cum am
v`zut c` a fost vindecat` femeia din Evanghelie prin simpla
atingere de trupul M=ntuitorului sau al]i vindeca]i prin atingerea
de trupurile sfin]ilor Apostoli. St`p=nul Hristos scrie Sf=ntul
Ioan Damaschin ne-a dat ca izvoare m=ntuitoare moa[tele
Sfin]ilor care izvor`sc \n multe chipuri, faceri de bine [i dau la
Capitolul doi
486
iveal` mir cu bun miros. Sfintele moa[te adeveresc m`rirea pe
care o prime[te trupul omului de la Dumnezeu [i confirm`
cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel: trupul nu este pentru desfr=-
nare, ci pentru Domnul [i Domnul pentru trup (I Corinteni 6,
13). De aceea sublinia Nicolae Cabasila c` dac` Hristos \ntr-a-
dev`r se poate vedea [i pipì undeva \n lumea aceasta \n carne [i
oase, apoi aceasta se poate \n Sfintele Moa[te.
Cre[tinii au pre]uit \nc` dintru \nceput moa[tele sfin]ilor.
Astfel, la \nceputul secolului II, Sf=ntului Ignatie, dup` ce a
suferit moarte martiric` la Roma credincio[ii i-au adunat
osemintele [i le-au p`strat cu sfin]enie ca pe o comoar` de pre].
La fel ni se spune [i \n actul martiric al Sf=ntului Policarp
episcopul Smirnei ( 166) c`, cre[tinii au adunat moa[tele lui
care pentru ei erau mai de pre] dec=t pietrele nestemate [i mai
scumpe dec=t aurul.
|ncep=nd cu secolul III cre[tinii f`ceau pelerinaje la
mormintele martirilor pentru a dob=ndi vindec`ri de boale prin
moa[tele lor. Unii doreau s` le poarte cu ei, al]ii, s` li se pun` \n
morm=nt dup` moarte p`r]i din moa[tele martirilor. Din secolul
IV cultul sfintelor moa[te prime[te o dezvoltare deosebit`. Ele
sunt transportate \n marile ora[e, iar pentru a satisface cerin]ele
credincio[ilor ele se f`r=mi]eaz`, se \mpart [i sunt p`strate ca
Sf=ntul Ioan Iacob

Hozevitul, n`scut la
25 iulie 1913 \n Crì-
nice[ti Horodi[tea,
jud. Dorohoi. A trecut
la cele ve[nice la 6
august 1960. Dup`
20 de ani, \n 1980
i-au fost descoperite
moa[tele nev`t`m-
ate. A fost canonizat
ca sf=nt la 21 iunie
1992.
Cateheze dogmatice
487
adev`rate tezaure. De-a lungul veacurilor moa[tele sfin]ilor s-au
\nmul]it tot mai mult, cuprinz=nd toate Bisericile Ortodoxe. {i
\n Biserica noastr` se p`streaz` moa[tele unor sfin]i aduse cu
secole \n urm` la noi \n ]ar` ca [i ale sfin]ilor romani, c`rora
credin]a credincio[ilor le acord` deosebit` cinstire mai cu seam`
la s`rb`toarea or=nduit` cinstirii sf=ntului. Nu to]i cre[tinii ad-
mit \ns` cinstirea moa[telor, spun=nd c` aceasta contravine legii
generale dat` de Dumnezeu trupului de a se \ntoarce \n p`m=ntul
din care a fost luat (Facere 3, 19), iar pe de alt` parte c` moartea
\nseamn` o transformare necesar` a trupului din stric`ciune \n
nestric`ciune (I Corinteni 15, 35; 44). Aceste obiec]iuni nu au
\ns` nici un temei solid spre a putea fi sus]inute. Exist` \ntr-adev`r
legea general` a \ntoarcerii trupului \n p`m=ntul din care a fost
luat. Dar c=nd a ap`rut aceast` lege [i sub ce form`? A ap`rut \n
urma p`catului ca un blestem pentru p`cat. Omul nu a fost creat
de Dumnezeu pentru moarte, ci pentru via]`. De aceea drep]ii,
precum Enoh [i Ilie nici nu au cunoscut moartea trupeasc`. La
fel nu cunosc nici cei care r`scump`ra]i prin moartea [i \nvierea
Domnului, se \mp`rt`[esc de sfin]enia Lui. Iar aceast` sfin]enie
se refer` la persoana omeneasc` ca un tot unitar, at=t la suflet c=t
[i la trup. C=t prive[te transformarea trupului din stric`ciune \n
nestric`ciune prin moarte este \ntr-adev`r o regul` general`. Dar
pot exista [i excep]ii. Dumnezeu poate g`si adic` [i alte forme
de schimbare a trupului \ntru nestric`ciune. Enoh [i Ilie, de pild`,
sau cei g`si]i vii la a doua venire a Domnului: Iat` tain` v`
spun vou`: nu to]i vom muri, dar vom fi schimba]i \ntr-o clipeal`
de ochi la tr=mbi]a de apoi (I Corinteni, 15 5152).

Ce sunt sfintele moa[te? (Oseminte sau r`m`[i]e trupe[ti ale
sfin]ilor). Cum se explic` dup` \nv`]`tura cre[tin` posibilitatea
p`str`rii nestric`cioase a trupurilor sfin]ilor? (A[a cum trupul
\mpreun` cu sufletul a c`zut \n stric`ciune tot astfel prin
r`scump`rarea adus` de M=ntuitorul [i prin pogor=rea Sf=ntului
Duh oferindu-se harul sfin]eniei, unii credincio[i se \nvrednicesc
de plenitudinea sfin]eniei care se transmite [i trupului). Care au
fost primele sfinte moa[te p`strate de credincio[i? (Moa[tele
martirilor).
Capitolul doi
488
V. Asocierea
Cinstirea sfintelor Moa[te este specific cre[tin`. |nainte de venirea
M=ntuitorului se promova alt` atitudine fa]` de trup. Vechii
\n]elep]i considerau trupul ca o \nchisoare a sufletului din care
acesta din urm` cùta s` se elibereze... Iar c=nd era vorba de
trupul unui mort care dezlipit de suflet era dat stric`ciunii,
atingerea de el era considerat` \n Vechiul Testament de-a dreptul
necur`]ie (Numerii 19, 13). Au fost \ns` [i cazuri \n Vechiul
Testament c=nd puterea de via]` a celor drep]i transmitea [i
trupului aceea[i putere. Proorocul Ilie de pild` nu a cunoscut
moartea trupului, fiind ridicat la cer. Se relateaz` apoi cazul unui
mort care aruncat fiind \n morm=ntul lui Elisei c`z=nd acela,
s-a atins de oasele lui Elisei [i a \nviat, scul=ndu-se pe picioarele
sale (IV Regi 13, 21).
VI. Generalizarea
Sfintele Moa[te reprezint` o leg`tur` special` \ntre sufletul sf=n-
tului [i a osemintelor sale, sfin]ii r`m=n=nd prezen]i \n duh [i
har \n Moa[tele lor, \n cea mai mic` p`rticic`.
VII. Aplicarea
1. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezint` comuniunea
celor care se sfin]esc prin harul divin. La temelia ei st` puterea
lucr`toare a harului prin virtu]ile sfin]ilor. De aceea, la temelia
zidirii unei Biserici se pun Sfintele Moa[te, amintind de evlavia
primilor cre[tini, care zideau biserici pe mormintele martirilor.
2. Urm=nd evlaviei primilor cre[tini care la mormintele
martirilor s`v=r[eau Sf=nta Euharistie [i se \mp`rt`[eau cu to]i
\n duhul iubirii care \i uneau \n Trupul lui Hristos, a r`mas
r=nduiala ca \n Sf=nta Mas` din altar pe care se oficiaz` Sf=nta
Liturghie [i \n antimisul f`r` de care nu se poate aduce Jertfa
Domnului, s` se pun` Sfinte Moa[te.
3. Cinstind Sfintele Moa[te credincio[ii aduc venerare sf=n-
tului pe care \l invoc` \n rug`ciunile lor [i a c`rui via]` de sfin]enie
o urmeaz`.
4. Oric=nd credincio[ii pot aduce cinstire moa[telor sf=ntu-
lui loca[, dar mai cu deosebire la s`rb`toarea sf=ntului, c=nd Bise-
rica \i face pomenire aduc=ndu-i laud` [i rug=ndu-l s` mijloceasc`
la P`rintele ceresc pentru m=ntuirea noastr`.
--
Cateheze dogmatice
Cinstirea sfintelor icoane
489
Cu sufletul \n`l]at spre frumuse]ile duhovnice[ti s-a putut face

\n sf=ntul loca[ de \nchinare exclama]ia: |n biserica m`ririi Tale
st=nd, \n cer ni se pare c` st`m. Nu f`r` temei s-au putut spune
aceste \naripate cuvinte, dat` fiind ambian]a care s`l`[luie[te \n
sf=ntul loca[, ca [i podoabele care \nc=nt` privirea [i \nal]`
sufletul spre m`rirea lui Dumnezeu. Astfel de podoabe sfinte
aflate pe pere]i, vorbesc ne\ntrerupt oricui le prive[te despre
modul cum ne-a venit m=ntuirea [i cum o putem dob=ndi.
II. Anun]area temei

Acestea sunt sfintele icoane despre a c`ror cinstire ne vom ocupa
\n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
Cuv=ntul icoan` \nseamn` imaginea care reprezint` asem`narea
cu o anumit` realitate. Astfel, \n primele pagini ale Sfintei
Scripturi afl`m c` omul a fost creat dup` chipul [i asem`narea
lui Dumnezeu. La fel spune Sf=ntul Apostol Pavel despre M=n-
tuitorul c` este icoana Tat`lui, adic` de aceea[i fiin]` spiri-
tual` cu Tat`l, f`r` nici o deosebire (Coloseni 1, 15).
Reprezent=nd realit`]i sfinte, icoanei i se cuvine cinstire sau
venerare. Nu ca lui Dumnezeu, fiindc` lui Dumnezeu i se cuvine
adorare. Pentru a nu face aceast` confuzie, dat fiind faptul c`
poporul ales se afl` \ntr-o lume idolatr`, Dumnezeu nici nu
porunce[te ale[ilor Sì s`-i fac` chipul. |n schimb porunce[te ca
pe capacul de la chivotul unde se afl` legea s` fie pu[i doi heru-
vimi de aur (Ie[ire 26, 31). La fel [i cortul sf=nt va avea o perdea,
iar \n ]es`tura ei vor fi imprimate chipuri de heruvimi (Ie[ire 26,
31). La fel i se porunce[te [i lui Solomon ca \n Sf=nta Sfintelor
de la templul zidit de el, s` fac` doi heruvimi s`pa]i \n lemn [i
fereca]i cu aur (II Cronici 3, 10; III Regi 6, 23). Tot astfel [i pe
u[ile de la intrarea \n Sf=nta Sfintelor, a f`cut heruvimi s`pa]i [i
\mbr`ca]i \n aur (III Regi 6, 32). Heruvimii nu reprezint` realit`]i
imaginare. Ei exist` \n realitatea lumii spirituale a lui Dumne-
zeu. De aceea, remarc` Apostolul c` Moise \mpline[te porunca
lui Dumnezeu, f`c=ndu-le toate dup` chipul ce i s-a ar`tat pe
Capitolul doi
490
munte (Evrei 8, 5). Pe de alt` parte, heruvimii nu erau numai
simple podoabe, ci datorit` faptului c` reprezentau realit`]i ale
lumii spirituale, li se aducea [i cinstirea cuvenit`. A[a se explic`
faptul c` Iosua a c`zut cu fa]a la p`m=nt \naintea chivotului
Domnului (Iosua 7, 6) unde era imaginea heruvimilor. Tot
\naintea chivotului cu legea Domnului pe care se p`stra imaginea
sau icoana heruvimilor, se aduceau jertfe (III Regi 3, 15); iar \n
cortul adun`rii, \n fa]a perdelei celei de dinaintea chivotului legii
se aducea untdelemn curat pentru luminat stors din m`sline, ca
s` ard` sfe[nicul \n toat` vremea (Ie[irea 27, 20). |n fa]a perdelei
cu heruvimi dinaintea chivotului legii era un jertfelnic unde se
aducea t`m=iere ne\ntrerupt` (Ie[irea 30, 8).
Este [tiut c` M=ntuitorul \n cursul activit`]ii Sale pe p`m=nt,
adesea mergea la templu. Desigur c` dac` ar fi avut de spus ceva
\n leg`tur` cu icoanele aflate \n templu din porunca lui Dumne-
zeu, El ar fi luat atitudine, tocmai pentru a se p`stra \ntru totul
curat` Legea lui Dumnezeu [i adorarea acordat` numai P`rintelui
ceresc. Dar nu a avut nimic de spus [i de aceea le-a cinstit ca Fiu
al Omului care \ntru totul \mpline[te voia Tat`lui.
La fel [i Sfin]ii Apostoli vorbesc totdeauna cu respect fa]`
de casa lui Dumnezeu pe care o cinstesc, precum [i fa]` de toate
cele aflate \n ea din porunca lui Dumnezeu. Descriind-o, Sf=ntul
Apostol Pavel se refer` [i la icoana heruvimilor slavei, umbrind
acoper`m=ntul \mp`c`rii (Evrei 9, 5).
Dar [i dup` ce \nchin`torii lui Iisus cel \nviat au fost izgoni]i
din templu [i din sinagogi, trebuind s` se roage [i s` fr=ng`
p=inea pe la casele lor, precum [i dup` moartea Sfin]ilor
Apostoli, nu au contenit ca, pe Domnul pe care \l aveau \n suflete
s`-L aib` [i \n imagine. Av=nd astfel imaginea Lui mereu \n fa]a
ochilor, aveau necontenit \n fa]` modelul pe care trebuiau s`-L
imite prin vie]uirea lor duhovniceasc`. Niciodat` nu s-a interpretat
c` icoana Domnului ar fi idol. Niciodat` nu s-a cinstit materialul
din care era f`cut` icoana, ci chipul pe care \l reprezenta. De
aceea, nimeni nu s-a smintit la \nceput cinstindu-L pe Iisus care
a vie]uit pe p`m=nt [i care a avut o \nf`]i[are real`. {i este foarte
firesc s` fie a[a!... Acest fapt \l \nt=lnim de altfel [i \n via]a
noastr`. Punem adesea \n casele noastre poze av=nd chipul celor
dragi, \nr`mate [i p`strate cu cinste. Ori de c=te ori le privim,
comunic`m [i ne afl`m \n comuniune cu cei afla]i \n poze, de[i
unii din ei sunt poate departe, sau poate de mult trecu]i la cele
ve[nice. Nu este astfel de mirare c` m`rturiile cu privire la
cinstirea icoanelor \n via]a primilor cre[tini abund`. De pild`,
Sf=ntul Irineu (202) vorbe[te de chipul lui Iisus p`strat cu cinste
Cateheze dogmatice
491
[i venerare de o cre[tin` pe nume Marcela. Sf=ntul Vasile cel
Mare (379) arat` c` icoanele reprezint` un l`s`m=nt apostolic
[i nu sunt oprite, ci sunt zugr`vite \n toate bisericile noastre
\nc` din vechime. Dovad` \n acest sens sunt pere]ii cata-
combelor, \n care se refugiau primii cre[tini \n timpul
persecu]iilor, c=t [i pere]ii bisericilor aflate la suprafa]`. Sf=ntul
Grigorie de Nissa (394) referindu-se la biserica cu hramul
Sf=ntul Teodor Tiron, sf=nt martir care moare \n timpul
persecu]iilor lui Diocle]ian, ne spune c` pe pere]ii ei se afla icoana
M=ntuitorului, precum [i scene din moartea martiric` a Sf=ntului
Teodor. Scriitorul bisericesc Tertulian (240) ne spune c` icoana
M=ntuitorului \n chip de p`stor poate fi g`sit` chiar [i pe paharele
de bùt.
Despre vechimea icoanelor, dat=nd din perioada apostolic`,
avem m`rturia istoricului bisericesc Eusebiu (340). Pentru a
dovedi c` ceea ce ne comunic` este adev`rat, vine cu precizarea
c` el \nsu[i a v`zut bustul M=ntuitorului ridicat la Cezarea lui
Filip de c`tre femeia vindecat` de scurgere de s=nge.
Pe de alt` parte, P`rin]ii Bisericii ne arat` [i rolul pe care \l
aveau icoanele \n via]a credincio[ilor, precum [i modul \n care
Biserica le-a cinstit.
|n primul r=nd icoana constituie Biblia credincio[ilor
ne[tiutori de carte. Privind icoanele spune Sf=ntul Grigorie
cel Mare cre[tinii v`d calea pe care trebuie s` o urmeze.
Precum cartea aduce aminte de Dumnezeu celor [tiutori de carte,
spune Sf=ntul Ioan Damaschin, la fel icoana, celor ne[tiutori de
carte. {i precum cuv=ntul este pentru auz, icoana este pentru v`z.
|n al doilea r=nd, chiar [i pentru cei [tiutori de carte, icoana
ajut` s` \n]eleag` mai bine ceea ce au citit \n Scriptur`,
mi[c=ndu-le \n acela[i timp inima, f`c=nd sufletul s` vibreze [i
\ntreaga fiin]` s` se \nal]e duhovnice[te. Sf=ntul Grigorie de Nissa
ne m`rturise[te c` ori de c=te ori privea tabloul care reprezenta
jertfirea lui Isaac adus` de tat`l sù, \ntreaga fiin]` i se cutremura,
iar sufletul i se \nduio[a at=t de mult, \nc=t [iroaie de lacrimi \i
curg din ochi.
Pe l=ng` luminarea min]ii [i \nc`lzirea inimii, \n al treilea
r=nd icoanele aduc asupra sufletului [i determinarea de a imita
prin fapte ceea ce au v`zut cu mintea [i au sim]it cu inima. Nu
am prea multe c`r]i spune Sf=ntul Ioan Damaschin [i nici
nu am timp liber pentru a le citi; intru \n biseric`, spitalul ob[tesc
al sufletului, [i podoaba picturii m` atrage [i \mi desf`teaz`
vederea [i pe nesim]ite m`rirea lui Dumnezeu p`trunde \n suflet.
Capitolul doi
492
Am primit r`bdarea mucenicului, r`splata cununilor [i m` aprind
ca prin foc cu dorin]a de a-l imita.
Dac` \n primele veacuri cre[tine cinstirea icoanelor a fost de
c`tre to]i primit`, s-au ivit apoi aprige discu]ii \mpotriva cinstirii
lor, consider=ndu-se c` \nchinarea la sfintele icoane este idolatrie.
Pentru a pune cap`t acestei fr`m=nt`ri din s=nul Bisericii, a fost
nevoie s` se convoace un sinod ecumenic, cel de al VII-lea, la
Nicea, \n anul 787, pentru a stabili definitiv c` cinstirea sfintelor
icoane corespunde voii lui Dumnezeu [i c` aceasta fiind o
mo[tenire apostolic`, a fost p`strat` cu sfin]enie de c`tre Biseric`.
Dup` apari]ia Reformei, cinstirea icoanelor a fost din nou
\nl`turat`, iar cre[tinii apar]in`tori cultelor neoprotestante au
pornit o adev`rat` ac]iune \mpotriva cinstirii lor. Ei spun c` nu
trebuie s` ne \nchin`m la icoane, pentru c` aceasta ar \nsemna
idolatrie. |n sus]inerea afirma]iei lor aduc porunca a doua din
Decalog, prin care Dumnezeu opre[te \nchinarea la idoli. (Ie[irea
20, 25). Pentru a vedea \ns` dac` cinstirea icoanelor \nseamn`
\ntr-adev`r \nchinare la idoli, sau idolatrie, se cuvine s` stabilim
ce este icoana [i ce este idolul. Am v`zut c` icoana reprezint` o
asem`nare cu o realitate existent`. Ea este chipul sau imaginea
unei realita]i. |n schimb idolul este o \nchipuire \n g=nd a unor
lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai nume[te
[i iluzie, aparen]`, fantom`, vanitate, imaginea unei iluzii. Iat`
cum sunt v`zu]i idolii de c`tre profe]ii Vechiului Testament:
C`ci idolii nu sunt dec=t minciun` [i nu este nici o suflare \n ei,
sunt un lucru de nimic, o lucrare \n[el`toare (Ieremia 10, 1415).
Dumnezeii lor nu sunt dumnezei, ci lucruri de m=ini
omene[ti, lemn [i piatr` (Isaia 37, 19). La fel ne spune [i
psalmistul: Gur` au [i nu vor grì, ochi au [i nu vor vedea,
urechi [i nu vor auzi, c` nu este duh \n gura lor (Psalmul 134,
15). Pentru acest motiv Sf=ntul Apostol Pavel conchide c` idolul
nu este nimic \n lume (I Corinteni 8, 4). Altul este idolul [i
alta este icoana scrie Origen (254). Este icoan` atunci c=nd
prin sculptur` sau pictur` se reproduce un pe[te sau un patruped,
sau un animal s`lbatic. Dar este idol atunci c=nd imagina]ia
realizeaz` o form` pe care [i-a \nchipuit-o [i care nu are prototipul
sù printre lucrurile existente, precum ar fi de pild`, o figur`
care \n acela[i timp este [i om [i cal.
De aici rezult` clar c` \ntre idol [i icoan` exist` o deosebire
esen]ial`; ele nu se pot confunda, iar \n porunca a doua din
Decalog este vorba de idoli, nu de icoane.
Cateheze dogmatice
493
Ce \nseamna cuv=ntul icoan`? (|nseamn` chipul, sau
asem`narea unei realit`]i existente, sau reprezentarea a ceea ce
exist` [i care prezint` semnifica]ie pentru via]a duhovniceasc`).
Cine a dat porunc` s` se cinsteasc` icoanele? (Dumnezeu a dat
porunc` s` se a[eze cei doi heruvimi, care reprezentau asem`narea
heruvimilor existen]i \n ceruri). Li se acord` cinstirea? (Da).
Cum? (Prin t`m=iere, aprinderea de candele, aducerea de jertfe
[i \nchin`ciune). De ce Dumnezeu nu a dat porunc` s` se fac`
chipul Lui? (Fiindc` atunci oamenii ar fi c`zut \n idolatrie,
cinstind numai chipul [i nu pe Dumnezeu care este Duh). M=n-
tuitorul s-a opus cinstirii heruvimilor? (Merg=nd [i rug=ndu-se
\n templu, Domnul a cinstit casa lui Dumnezeu cu tot ce avea \n
ea l`sat din porunca lui Dumnezeu). Dar Sfin]ii Apostoli? (Sfin]ii
Apostoli au urmat exemplul |nv`]`torului). Dar cre[tinii din
perioada apostolic` sau post apostolic`? ({i ei cinsteau icoanele
reprezent=nd chipul M=ntuitorului, ale sfin]ilor sau scene din
Biblie). De unde [tim aceasta? (Din m`rturisirea Sfin]ilor P`rin]i,
ca [i din imaginile g`site pe pere]ii catacombelor, sau ale primelor
case de rug`ciuni [i biserici). Care este influen]a sim]irii sfintelor
icoane asupra evlaviei credincio[ilor? (Ele lumineaz` mintea,
ajut=ndu-ne s` \n]elegem mai u[or [i mai bine con]inutul
Scripturii; ne \nc`lzesc apoi sim]irea [i dragostea fa]` de chipurile
sau scenele reprezentate, [i ne determin` s` aplicam [i noi \n
via]` ceea ce vedem [i sim]im). Poate fi considerat` icoana idol?
(Nu se poate face aceast` confuzie, fiindc` icoana reprezinta o
imagine existent`, pe c=nd idolul nu este dec=t o iluzie, el nu
reprezint` nimic).
V. Asocierea
C=nd vorbim de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane, trebuie
s` o deosebim de cinstirea acordat` lui Dumnezeu. |n limbaj
teologic cinstirea acordat` lui Dumnezeu se nume[te adorare sau
latrie, pe c=nd cinstirea acordat` \ngerilor, sfin]ilor, moa[telor
sau icoanelor se nume[te dulie, adic` venerare, sau cinstire.
Latria sau adorarea este cultul suprem sau propriu-zis. Pe Dum-
nezeu \l cinstim adic` pentru El \nsu[i, pentru m`re]ia [i
perfec]iunea Lui, pentru faptul c` este creatorul [i proniatorul
nostru, St`p=nul [i P`rintele nostru. Dulia, venerarea sau cinstirea
este \ns` un cult dependent de cel suprem, deci subordonat, sau
relativ. Dar cinstind sfintele icoane noi aducem pream`rire tot
Capitolul doi
494
lui Dumnezeu. El r`m=ne deci obiectul [i ]elul adev`rat [i ultim
al cultului nostru, orice form` ar \mbr`ca acesta \n aparen]`. Cu
alte cuvinte, \ntreg cultul cre[tin porne[te de la Dumnezeu [i
sf=r[e[te la Dumnezeu. (Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, «Liturgica
General`» Bucure[ti, 1985, p. 7172).
VI. Generalizarea
Merg=nd pe aceast` linie, la sinodul VII ecumenic de la Nicea
din anul 787 s-a stabilit cu privire la venerarea sfintelor icoane,
c` nu cinstim materia din care este f`cut` icoana, ci chipul pe
care \l reprezint` ea, iar cinstirea care se d` chipului, trece la
prototip [i cel ce se \nchin` icoanei se \nchin` Fiin]ei celei
\nchipuite de ea.
VII. Aplicarea
1. Intr=nd \n biseric` se cuvine ca mai \nt=i s` ne apropiem de
icoana aflat` \n mijloc [i s`-i d`m chipului pe care \l reprezint`
cuvenita venerare, plec=ndu-ne \n fa]a icoanei [i cinstind-o prin
s`rutare, f`c=nd semnul sfintei cruci.
2. Se cuvine apoi ca fiecare bun cre[tin s` aibe \n casa sa
icoane sfin]ite, \n special, icoana sf=ntului ocrotitor al casei. Se
--
recomand` apoi ca aceast` icoan` s` fie cinstit` prin candela care
o lumineaz` atr`g=ndu-ne mereu luare aminte asupra datoriei de
a imita \n via]a duhovniceasc` virtu]ile sf=ntului pe care \l cinstim
pe icoan`.
Rug`ciunile pentru cei adormi]i \n

Domnul
C=nd M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair c` doarme, cei de
fa]` au r`mas to]i nedumeri]i, [tiind prea bine c` fiica lui Iair a
murit. Prin cuvintele Sale \ns` M=ntuitorul ne arat` c` pentru cei
care mor \n credin]a c` El este \nvierea [i via]a, moartea nu mai
este un apus f`r` sf=r[it, ci doar o adormire.
Cateheze dogmatice
495
II. Anun]area temei
Acest fapt ne ofer` posibilitatea de a vedea care sunt temeiurile
rug`ciunilor pentru mor]i.
III. Tratarea
|nc` din primele pagini Sf=nta Scriptur` ne arat` c` omul este
crea]ia lui Dumnezeu, sufletul fiind nemuritor [i ve[nic ca Dum-
nezeu \nsu[i. Format din trup [i suflet omul nu a fost creat pen-
tru moarte ci pentru via]` [i fericire. Moartea este r`splata
p`catului (Romani 6, 23) aduc=nd o ruptur` \n fiin]a omului,
desp`r]ind trupul de suflet. Totu[i, fiind de esen]` divin`, sufletul
nu poate muri. Numai trupul prime[te os=nda mor]ii: c`ci din
p`m=nt e[ti luat [i \n p`m=nt te vei \ntoarce. (Facere 3, 19).
Prin moarte trupul Ca pulberea se \ntoarce \n p`m=nt cum a
fost, iar sufletul se \ntoarce la Dumnezeu care l-a dat (Ecleziastul
12, 7).
|ntrup=ndu-se \ns` spre a m=ntui lumea Dumnezeu-Fiul a
restabilit fiin]a omului, deopotriv` suflet [i trup. Prin m`rita Sa
\nviere p`catul [i moartea au fost \nvinse [i astfel pentru cei ce
sunt \ntru Hristos, moartea nu mai \nseamn` un sf=r[it total al
vie]ii ci doar o adormire, un \nceput al unei vie]i noi f`r` de
sf=r[it. Precum Hristos a \nviat din mor]i, s-a f`cut \ncep`tura
celor adormi]i, c`ci precum to]i mor \n Adam a[a to]i vor fi
f`cu]i vii \ntru Hristos (I Corinteni 15, 20 22). Din sf=r[it
cutremur`tor al vie]ii, moartea s-a transformat \ntr-un laborator
al ei: nebune, ceea ce semeni tu nu cap`t` via]` dac` nu moare
(I Corinteni 15, 36). Bobul de gr=u c`z=nd \n p`m=nt de nu va
muri r`m=ne singur, iar de va muri aduce mult` road` (Ioan 12,
24). |nsu[i M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair [i despre Laz`r
c` nu au murit, ci dorm, dar oamenii nu L-au putut \n]elege atunci.
Mai t=rziu Apostolii vorbesc [i ei la fel despre cei adormi]i \n
n`dejdea vie]ii: pentru c` de credem c` Iisus a murit [i a \nviat
a[a [i Dumnezeu va aduce prin Iisus pe cei adormi]i \mpreun` cu
El (I Tesaloniceni 4, 14). Convingerea primilor cre[tini c`
moartea nu \nseamn` o dispari]ie total` nici chiar a trupului, ci
c` odat` va \nvia [i va fi ve[nic \mpreun` cu sufletul rezult` [i
din denumirea locului de \nmorm=ntare, [i anume: cimitir
(derivat din cuv=ntul grecesc kimitirion), care \nseamn` loc
de dormit, de repaus, dormitor. De aceea, c=nd \nsu[i Domnul
la semnul dat la glasul Arhanghelului [i la tr=mbi]a lui Dumne-
zeu se va cobor\ din cer, cei mor]i \ntru Hristos vor \nvia
Capitolul doi
496
(I Tesaloniceni 4, 16). De aceea \n limbajul bisericesc mor]ii se
numesc adormi]i sau repausa]i (r`posa]i) adev`r reflectat \n
inscrip]iile: Dormi \n pace, Fie-i ]`r=na u[oar` sau Aici
odihne[te \ntru Domnul robul lui Dumnezeu...
Sufletul fiind nemuritor r`m=ne [i dup` moarte \ntr-o stare
activ`, fapt pe care ni-l descoper` M=ntuitorul \n pilda bogatului
[i s`racului Laz`r: [i a murit s`racul [i a fost dus de \ngeri \n
s=nul lui Avraam [i a murit [i bogatul [i s-a \ngropat. {i \n iad
ridic=ndu-[i ochii fiind \n munci \l vede pe Avraam de departe [i
pe Laz`r \n s=nul lui, [i strig=nd a zis... (Luca 16, 2231).
Afl=ndu-se \n stare activ`, sufletul celor adormi]i poate fi \n
comuniunea lui Dumnezeu sau departe de El, \n func]ie de locul
unde a fost repartizat dup` judecata particular`. Dup` judecata
particular` [i p=n` la judecata universal` (care este definitiv`)
sufletele celor adormi]i r`m=n pe mai departe membre ale
Bisericii: c`ci dac` trìm, pentru Domnul trìm [i dac` murim
pentru Domnul murim, deci [i dac` trìm [i dac` murim ai
Domnului suntem (Romani 14, 8). Alc`tuind Trupul tainic al
Domnului (Biserica) \ntre cei vii [i cei mor]i se stabile[te o
leg`tur` de iubire, c`ci dragostea nu piere niciodat` (I Corin-
teni 13, 8). Ne manifest`m astfel iubirea fa]` de cei adormi]i \n
Domnul rug=ndu-ne pentru ei, av=nd asigurarea M=ntuitorului
c` nu va trece cu vederea cererile noastre: {i orice ve]i cere \n
numele Meu aceea voi face ca s` se pream`reasc` Tat`l \n Fiul...
(Ioan 14, 1314). Este adev`rat c` numai Dumnezeu scoate din
os=nd` sufletele celor adormi]i, dar membrii cei vii ai Bisericii
Sale pot mijloci, fiindc` Dumnezeu ascult` [i \mpline[te
rug`ciunile unuia pentru altul (Iacob 5, 16). Chiar din veacul
apostolic, era obiceiul ca cei vii s` se boteze [i pentru iertarea
p`catelor celor mor]i care nu primiser` botezul. Sf=ntul Apostol
Pavel se refer` la acest fapt, [i nu numai c` nu-l combate, dar \l
aduce ca argument pentru sus]inerea \nvierii noastre (I Corinteni
15, 29). Apostolul neamurilor recunoa[te deci posibilitatea
rug`ciunilor de mijiocire pentru cei mor]i \ntre judecata particu-
lar` [i cea universal`.

Care este \nv`]`tura Sfintei Scripturi despre suflet? (C` reprezint`
suflare divin` [i este nemuritor). Ce este moartea? (Desp`r]irea
sufletului de trup). Ce se \nt=mpl` cu sufletul dup` moarte? (Fiind
nemuritor va fi judecat \n mod particular de Dumnezeu. Dac`
este g`sit vrednic va r`m=ne \n comuniunea iubirii lui Dumne-
Cateheze dogmatice
497
zeu, iar dac` nu va fi g`sit vrednic nu se poate bucura de iubirea
lui Dumnezeu). Dup` judecata particular` os=nda iadului este
definitiv`? (Nu este definitiv`, \ntruc=t judecata particular` nu
este nici ea definitiv`. Numai judecata ob[teasc` este definitiv`
[i numai atunci os=nda iadului este ve[nic`). Sufletul aflat \n iad
se poate ajuta pe sine? (Din pilda bogatului [i s`racului Laz`r
vedem c` nimeni aflat \n os=nd` nu se mai poate ajuta pe sine
\nsu[i). Dar cine-l poate totu[i ajuta [i salva? (Numai Dumnezeu
prin jertfa Fiului Sù adus` p=n` la sf=r[itul veacurilor spre
iertarea p`catelor). Cum \l iart` [i-l salveaz` Dumnezeu? (Prin
rug`ciunea Bisericii, a celor afla]i \n via]`, care \mpreun` cu cei
mor]i r`m=n membri ai Trupului tainic al Domnului p=n` la a
doua Sa venire. Dragostea care ne leag` de cei adormi]i se mani-
fest` prin rug`ciuni de cerere pentru izb`virea sufletelor lor. Bise-
rica se roag` astfel pentru to]i cei din veac adormi]i, f`r` nici o
deosebire, mai ales cu prilejul Sfintei Euharistii, c=nd se aduce
jertfa iert`rii p`catelor).
V. Asocierea
Alc`tuind aceea[i comuniune de iubire \n cadrul Bisericii, cei
vii se roag` pentru cei adormi]i \n Domnul, precum [i invers. |n
m`sura \n care ne rug`m pentru cei adormi]i cerem [i noi la r=ndul
nostru sfin]ilor cu care ne afl`m \n comuniune s` mijloceasc` [i
ei pentru iertarea [i m=ntuirea noastr`, av=nd certitudinea
acestei mijlociri, deoarece dragostea nu piere niciodat`
VI. Generalizarea
A[adar, rug`ciunea pentru cei adormi]i \n Domnul se bazeaz` pe
unitatea Bisericii ca Trup tainic al Domnului, care cuprinde [i
pe cei vii [i pe cei mor]i. |n aceast` comuniune de iubire [i de
sfin]enie, Dumnezeu prime[te rug`ciunile [i cererile celor vii
pentru cei mor]i.
VII. Aplicarea
1. Biserica se \ngrije[te de via]a credincio[ilor de la na[tere p=n`
la morm=nt, [i chiar dincolo de morm=nt. Pentru cei mor]i a
r=nduit servicii religioase [i rug`ciuni speciale legate \n primul
r=nd de \nmorm=ntare, \nso]ind sufletul celui adormit \n c`l`toria
sa spre via]a ve[nic`. Rug`ciuni se fac [i la 3, 6, 9, 40 de zile
dup` moarte, \n amintirea ar`t`rilor M=ntuitorului \nvia]i apoi la
Capitolul doi
498
un an, [i \n fiecare an de la data mor]ii se fac parastase \nso]ite
de agape, at=t \n amintirea celui r`posat, c=t [i ca expresie a
comuniunii de iubire a credincio[ilor care mijlocesc cu rug`ciuni
pentru iertarea p`catelor [i fericirea ve[nic` a celui adormit \n
Domnul. Slujbele sunt \nso]ite de acte de milostenie, tot ca o
manifestare a iubirii cre[tine.
2. Biserica a r=nduit [i zile speciale pentru pomenirea celor
adormi]i: s=mb`ta dinaintea l`satului sec de carne, a doua, a treia
[i a patra din Postul Sfintelor Pa[ti, ca aducere aminte de jertfa
izb`vitoare a M=ntuitorului, precum [i lunea dup` duminica
Tomii \n amintirea biruin]ei asupra iadului [i a mor]ii, prin
\nvierea Domnului, iar rug`ciunile pentru mor]i din s=mb`ta
Rusaliilor amintesc de \nvierea [i restabilirea vie]ii prin pogor=rea
Duhului Sf=nt.
3. Pe l=ng` rug`ciunile Bisericii, fiecare credincios are datoria
ca \n rug`ciunile sale particulare s`-i pomeneasc` pe cei trecu]i
la cele ve[nice.
4. |n semn de cinstire a celui adormit Biserica binecuvinteaz`
[i morm=ntul sù \ntru n`dejdea vie]ii ve[nice [i a \nvierii la cea
de-a doua venire a Domnului. |i este a[ezat` o cruce la c`p`t=i ca
semn al biruin]ei asupra mor]ii [i al parusiei Domnului, c=nd
to]i cei adormi]i vor \nvia cu trupurile, spre a fi \mpreun` cu
sufletul \n ve[nica comuniune cu Dumnezeu. Familia celui
adormit are \n continuare datoria de a \ngriji morm=ntul,
p`str=ndu-i prin aceasta amintirea [i cinstindu-i numele.
5. Rug`ciunile pentru cei mor]i au [i un rol educativ pentru
cei afla]i \n via]`, atr`g=ndu-le ca luare aminte asupra faptului
c` moartea nu ne ocole[te [i c` vom da socoteal` \n fa]a Dreptului
Judec`tor pentru faptele s`v=r[ite. Tot cu rol educativ, rug`ciunile
pentru cei adormi]i ne men]in \ntr-o permanent` leg`tur` cu cei
dintr-un neam cu noi, fapt care constituie o stavil` \n calea uit`rii
ob=r[iei, a leg`turii cu \nainta[ii, \nt`rindu-ne astfel [i sentimentul
dragostei fa]` de p`m=ntul locuit de ei, precum [i de tradi]iile
statornicite de ei, \n care ne reg`sim propria noastr` identitate.
--
Cateheze dogmatice
Via]a viitoare
499
Ce ne spune Simbolul de credin]` \n ultimele sale dou` articole?

(Ne spune: A[tept \nvierea mor]ilor [i via]a veacului ce va s`
fie. Amin). Ce \nseamn` aceasta dac` ne g=ndim la crea]ie? (C`
a[a cum crea]ia are un \nceput, tot astfel va avea [i un scop al
des`v=r[irii, dup` dreptatea lui Dumnezeu).
II. Anun]area temei

Evenimentele care urmeaz` dup` moartea fiec`ruia dintre noi se
petrec \n via]a viitoare, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.
III. Tratarea
|nv`]`tura despre via]a de dincolo de morm=nt [i toate cele ce se
vor \nt=mpla dup` a doua venire a Domnului se nume[te
eshatologie, de la cuv=ntul grecesc eshatos, care \nseamn`
cele de pe urm`. Iar cele din urm` ale vie]ii \ncep odat` cu
moartea fiec`ruia [i se decid definitiv \n urma celei de a doua
veniri a Domnului [i a judec`]ii universale.
S` le vedem pe r=nd potrivit modului \n care M=ntuitorul
\nsu[i, precum [i Sfin]ii Apostoli ni le-au descoperit.
1. Via]a viitoare \ncepe odat` cu moartea. Vedem [i [tim cu
to]ii c` moartea este \ncetarea vie]ii de pe p`m=nt, odat` cu
desp`r]irea trupului de suflet. Potrivit \nv`]`turii Sfintei Scripturi,
ea a ap`rut ca r`splat` a p`catului (Romani 6, 23). Iar odat` cu
desp`r]irea sufletului de trup, fiind nemuritor, sufletul se \ntoarce
la Dumnezeu care l-a creat, iar trupul se \ntoarce \n p`m=ntul din
care a fost f`cut: {i ca pulberea s` se \ntoarc` \n p`m=nt precum
a fost, iar sufletul s` se \ntoarc` la Dumnezeu care l-a dat
(Ecleziasticul 12, 7; Geneza 3, 19). Odat` cu p`catul primului
om, moartea s-a \ntip`rit \n a[a m`sur` \n firea omeneasc`, \nc=t
putem spune c` a devenit un destin uman, dup` cum vedem cu
to]ii [i dup` cum ne spune Apostolul: Pentru aceea, a[a cum
printr-un om a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[a
moartea a trecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit
(Romani 5, 12). Dar, arat` Apostolul \n continuare: precum prin
gre[eala unuia a venit os=nda pentru to]i oamenii, a[a prin
\ndreptarea unuia a venit \ndrept`]irea vie]ii pentru to]i oamenii
Capitolul doi
500
(Romani 5, 18). A[adar, c`lc=nd cu moartea pe moarte, Hristos
a \nviat din mor]i [i s-a f`cut \ncep`tura celor adormi]i. C`ci
deoarece moartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor;
c`ci precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos
(I Corinteni 15, 2022). |n felul acesta, moartea apare ca un
laborator al \nvierii, o transformare a stric`ciunii \ntru
nestric`ciune a sl`biciunii \ntru putere, a firescului dominat de
p`cat, \ntru duhovnicesc aflat \n str`lucire ve[nic` (I Corinteni
15, 4244). Privit` ca o a[teptare a \nvierii, moartea trupeasc`
este socotit` adormire, sau odihn`, iar cei mor]i trupe[te se
numesc adormi]i \ntru Domnul, iar cuv=ntul cimitir, define[te
tocmai locul de odihn`. |n acela[i timp, \ns`, moartea este [i
piatr` de hotar care \nchide u[a harului, \nc=t dup` moarte nimeni
nu poate face nimic pentru m=ntuirea proprie.
2. Din pilda bogatului [i s`racului Laz`r vedem foarte
limpede c` imediat dup` moarte, bogatul a fost dus \n iad, iar
Laz`r \n rai (Luca 16, 21). {i dac` imediat dup` moarte vom fi
repartiza]i \n iad sau \n rai, aceast` repartizare se face \n urma
unei judec`]i. Aceast` judecat` se refer` numai la sufletul
nemuritor, fiindc` a[a cum am v`zut, trupul desp`r]indu-se de
suflet, se va descompune \n p`m=ntul din care a fost creat. {i
cum fiecare suflet \n parte va fi judecat, spunem c` aceast`
judecat` se nume[te judecata particular`. Apostolul spune c` to]i
trebuie s` ne \nf`]i[`m \naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` ia
fiecare dup` cele ce a f`cut prin trup, ori bine, ori rù (II Corin-
teni 5, 10). Judecata particular` va fi f`cut` at=t de c`tre M=ntu-
itorul, c=t [i de con[tiin]a fiec`ruia, av=nd \n vedere credin]a [i
faptele s`v=r[ite \n via]a p`m=nteasc`.
3. Starea sufletelor dup` judecata particular` va fi fericit` \n
rai, sau de nefericire, \n iad. |nainte de a se desp`r]i de Sfin]ii
Apostoli, M=ntuitorul le-a f`g`duit c` le va g`ti un loc [i \i va
lua la Sine \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 14, 23). Raiul este
locul comuniunii ve[nice cu Hristos cel \nviat [i \n`l]at la cer, [i
prin Hristos cu Dumnezeu Tat`l, cu \ngerii [i cu cere[tile puteri,
ca [i cu to]i drep]ii [i sfin]ii. Fericirea comuniunii ve[nice cu
Hristos are un caracter spiritual ce nu poate fi exprimat prin
cuvinte, oric=t de me[te[ugite ar fi acestea, datorit` faptului c`
noi trìnd \n trup material, nu am avut experien]a ei, [i nu am
putut face analogie sau asem`nare cu ceea ce noi sim]im [i numim
fericire. Indic=nd faptul c` ele sunt deasupra posibilit`]ii noastre
de percep]ie, Apostolul spune c` cele ce ochiul nu a v`zut, nici
urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-a ridicat, pe acestea
le-a g`tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Corinteni 2, 9).
Cateheze dogmatice
501
Pentru a ne face totu[i o imagine a fericirii ve[nice, s` ne amintim
de scena schimb`rii la fa]` a Domnului, c=nd cei trei Apostoli
afl=ndu-se \n comuniunea slavei lui Hristos, au uitat cu totul c`
mai trìesc pe p`m=nt. De aici [i exclama]ia Sf=ntului Apostol
Petru: Bine este nou` s` fim aici! De voie[ti s` facem aici trei
colibe: }ie una [i lui Moise una [i lui Ilie una (Matei 17, 4). Pe
ei s-au uitat... Aceasta este bucuria reg`sirii sufletului \n Dum-
nezeu... {i niciodat` Apostolii nu ar mai fi p`r`sit acel loc [i
parc` ar fi vrut ca [i timpul s` nu-[i depene mersul...
|n contrast cu raiul, iadul este o dep`rtare de la fa]a lui Dum-
nezeu (Matei 7, 23). Pentru a \n]elege realitatea lui spiritual`,
M=ntuitorul ne ofer` imagini diferite pe care noi le putem vedea
[i sim]i. El este un loc de chinuri, un cuptor de foc (Matei 13,
4250), foc nestins (Matei 3, 12), pl=nsul [i scr=[nirea din]ilor
(Matei 20, 13), iezerul de foc (Apoc. 19, 20), \ntunericul cel mai
dinafar` (Matei 8, 12). T`lm`cind aceste imagini, ne putem da
seama c` via]a \n iad, lipsit` total de iubirea [i pacea lui Dumne-
zeu, ca [i de lumina lui Hristos, se afl` \ntr-un \ntuneric [i \ntr-o
tulbur`toare nelini[te, zbucium [i durere.
Cei afla]i \n iad nu se mai pot m=ntui prin propriile lor puteri,
\ntruc=t am v`zut c` moartea este u[a care se \nchide [i nu mai
poate exista nici un fel de cìn]` pentru p`cate. Rug`ciunile
Bisericii \ns` ne pot veni \n ajutor. Fericitul Augustin arat` c`
sufletele credincio[ilor care au murit nu sunt desp`r]ite de
Biseric`... ele sunt madulare ale lui Hristos. |ntre Biserica
lupt`toare de pe p`m=nt [i cea triumf`toare din cer exist` o
leg`tur` [i unitate dat` de faptul c` ele alc`tuiesc Trupul lui
Hristos. Dac` \n aceast` via]` \ndemnurile de a ne ruga unii pen-
tru al]ii sunt cu insisten]` adresate credincio[ilor de c`tre Sfin]ii
Apostoli, fiindc` mult poate rug`ciunea st`ruitoare a dreptului
(Iacob 5, 16), tot astfel de rug`ciuni st`ruitoare pot fi adresate
P`rintelui ceresc [i pentru cei adormi]i, M=ntuitorul asigur=ndu-ne
c` orice ve]i cere \n numele Meu, aceea voi face, ca s` se
prosl`veasc` Tat`l \n Fiul. De ve]i cere ceva \n numele Meu eu
voi face (Ioan 14, 1314). C=t de accentuat` era practica
rug`ciunii pentru cei adormi]i, la primii cre[tini, vedem din
m`rturia Sf=ntului Apostol Pavel care se refer` la practicarea
Botezului de c`tre cre[tinii afla]i \n via]`, pentru cei adormi]i...
4. |ntruc=t judecata particular` este nedeplin`, va urma la
sf=r[itul veacurilor judecata ob[teasc`, numit` [i judecata din
urm`, sau de apoi. Ea este precedat` de a doua venire a Domnului,
numit` parusia Domnului. Nu [tim c=nd va veni, M=ntuitorul
Capitolul doi
502
spun=nd c` nimeni nu [tie, nici \ngerii din ceruri, nici Flui, ci
numai Tat`l (Matei 24, 36; 11 Tes. 5, 23; II Petru 3, 10).
5. Cu foarte pu]in timp \nainte de parusia Domnului va avea
loc \nvierea celor mor]i, iar cei care vor fi g`si]i vii \[i vor
schimba trupurile \ntru nestric`ciune. Deodat` spune
Apostolul \ntr-o clipit` de ochi, la tr=mbi]a cea de apoi, mor]ii
vor \nvia nestric`cio[i [i noi ne vom schimba, c`ci trebuie ca
acest trup stric`cios s` se \mbrace \ntru nestric`ciune [i acest
trup muritor s` se \mbrace \ntru nemurire (I Corinteni 15, 52
53, vezi [i II Tesaloniceni 4, 1617). |nvierea trupurilor celor
adormi]i este posibil` din partea lui Dumnezeu, care tot din p`-
m=nt l-a creat la \nceput pe om. Apoi, transformarea \ntru
nestric`ciune prin moarte este un fenomen natural [i necesar, pe
care Apostolul \l remarc` [i \n firea \nconjur`toare: Ceea ce
semeni tu nu cap`t` via]`, dac` nu moare. {i ceea ce semeni nu
este trupul care va fi, ci numai grùntele gol poate da gr=u, sau
de altceva din celelalte... A[a [i \nvierea mor]ilor... se seam`n`
\ntru stric`ciune, \nvie \ntru nestric`ciune, \nvie \ntru putere; se
seam`n` trup firesc, \nvie trup duhovnicesc (I Cor. 15, 3644).
A[adar, trupul cel \nviat va fi acela[i pe care \l avem noi acum,
\ntruc=t am v`zut c` cei g`si]i vii r`m=n \n trupurile lor; [i fiindc`
\n acest trup am s`v=r[it cele bune [i cele rele. Deci se cuvine ca
el s` se bucure de fericire sau de os=nd`. Dar a[a cum \nc` \n
aceast` via]` trupul nostru se schimb` \n func]ie de v=rst`, el se
va transforma [i \n via]a ve[nic`, dup` cum ne arat` Apostolul.
Adic`, va fi nestric`cios, \ntru slav`, plin de puteri duhovnice[ti,
cere[ti. Trupurile vor fi lipsite deci de trebuin]ele materiale, de
pl`ceri, de pofte, ca [i de durerile pe care le-am avut \nainte de
moarte \n via]a p`m=nteasc` . Vor fi ca \ngerii lui Dumnezeu \n
cer: nici se \nsoar`, nici se m`rit` (Matei 22, 30). Trupul
duhovnicesc se va \ndumnezei \mpreun` cu sufletul.
Vom \nceta de a mai lucra virtu]ile spune Sf=ntul Maxim
M`rturisitorul dar nu vom \nceta de a sim]i \n noi lucr=ndu-se
\ndumnezeirea dup` har, ca o r`splat` pentru ele. C`ci lucrarea
\ndumnezeirii \n noi fiind mai presus de fire, e f`r` de hotar.
6. Dac` la judecata particular` particip` [i con[tiin]a omului,
la judecata ob[teasc` singurul judec`tor va fi M=ntuitorul. Ea va
avea caracter solemn [i faptele fiec`ruia vor fi date la iveal`, \n
v`zul [i auzul tuturor, cu eviden]ierea efectului lor pozitiv [i
negativ pe care l-au avut asupra semenilor. M=ntuitorul ne
prezint` magnificul tablou al judec`]ii ob[te[ti (Matei 25, 34
46) cu alegerea celor buni de cei rì cu repartizarea la dreapta
sau la st=nga [i cu rostirea sentin]ei finale [i definitive, ca o
Cateheze dogmatice
503
binecuv=ntare pentru cei m=ntui]i [i ca un blestem pentru cei
os=ndi]i. Starea de fericire \n care se vor afla cei m=ntui]i nu va
fi pentru to]i la fel. Fiecare \[i va lua plata dup` osteneala sa
(I Corinteni 3, 8). M=ntuitorul a ar`tat c` \n casa Tat`lui meu mai
multe l`ca[uri sunt (Ioan 14, 2). E vorba de mai multe trepte ale
fericirii, \n func]ie de des`v=r[irea duhovniceasc` din aceast`
via]`. Dar des`v=r[irea duhovniceasc` \n ve[nicie va progresa
mereu, niciodat` nu se va mai sf=r[i, fiind atras` de asem`narea
des`v=r[irii lui Dumnezeu cea f`r` limit`.
7. Apoi aceast` lume va fi transformat` \ntr-un cer nou [i
p`m=nt nou, \ntru care locuie[te dreptatea (II Petru 3, 13),
deoarece a[a cum f`ptura a fost p`rta[` stric`ciunii odat` cu
c`derea omului \n p`cat, tot astfel [i f`ptura se va izb`vi din
robia stric`ciunii, ca s` fie p`rta[` la libertatea m`ririi fiilor lui
Dumnezeu (Romani 8, 21), {i Dumnezeu va fi totul \n toate

Dup` \nv`]`tura cre[tin` moartea nu mai este privit` cu team`.
Ea reprezint` o transformare necesar` din stric`ciune \n
nestric`ciune, asemenea bobului de gr=u, care pentru a rodi via]a
trebuie s` treac` prin stric`ciunea mor]ii. Dup` desp`r]irea
trupului de suflet, acesta fiind nemuritor, ce se \nt=mpl` cu el?
(Va fi judecat particular). De cine? (De M=ntuitorul [i de pro-
pria con[tiin]`, care [i ea este un judec`tor dat sufletului de c`tre
Dumnezeu). Care va fi soarta lui dup` judecata particular`? (Va
fi ori \n fericirea comuniunii cu Dumnezeu, ori \n os=nd`. Adic`,
ori \n rai, ori \n iad). Se poate ajuta sufletul pe sine dup` moarte?
(Nu se poate ajuta). Dar cum poate fi totu[i ajutat? (Prin
rug`ciunea Bisericii, dat fiind faptul c` [i cei adormi]i r`m=n
p=n` la judecata ob[teasc` membri ai Trupului Domnului, adic`
ai Bisericii). Parusia sau a doua venire a Domnului de ce
eveniment va fi precedat`? (De \nvierea trupurilor celor adormi]i
[i \nt=mpinarea Domnului prin schimbarea lor, asemenea [i celor
ce vor fi g`si]i \n via]`). Va fi o diferen]` de timp \ntre \nvierea
celor adormi]i [i parusie? (Apostolul spune c` diferen]a de timp
va fi neglijabil de mic`, c=t o clipit` din ochi). Judecata din
urm` ce caracter are? (Dac` prima judecat` are un caracter par-
ticular [i provizoriu, cea de a doua va avea un caracter ob[tesc [i
definitiv, adic` va fi judecat fiecare \n fa]a tuturor [i faptele vor
fi spuse pe fa]`. Dac` la judecata particular` particip` [i
constiin]a, cea ob[teasc` este f`cut` numai de c`tre M=ntuito-
Capitolul doi
504
rul). Care va fi hot`r=rea judec`]ii ob[te[ti? (Repartizarea
definitiv` spre fericire sau spre os=nd` a tuturor oamenilor, dup`
faptele pe care le-au f`cut). Care va fi soarta acestei lumi dup`
judecata ob[teasc`? (Se va \nnoi \ntru nestric`ciune, potrivit
drept`]ii lui Dumnezeu, care va fi totul \n toate).
V. Asocierea
Cu toate c` via]a viitoare, care \ncepe dup` moarte are aspecte
pe care noi nu le \nt=lnim \n aceast` via]`, ea este totu[i \n str=ns`
leg`tur` [i dependen]` cu aceast` via]` [i \n acela[i timp este
anticipat` \nc` din aceast` via]`.
Vorbind despre criteriul dup` care vom fi judeca]i [i
repartiza]i spre fericire sau os=nd` ve[nic`, am v`zut c` faptele
bune sau faptele rele s`v=r[ite \n aceast` via]` vor fi acuzatorii
sau ap`r`torii no[tri.
Pe de alt` parte, dup` modul \n care reu[im s` ne des`v=r[im
\n virtute \n aceast` via]`, anticip`m bucuriile duhovnice[ti ale
comuniunii cu Dumnezeu din via]a viitoare. |n felul acesta via]a
viitoare apare ca o continuare fireasc` [i des`v=r[it` a vie]ii de
aici. Sfin]ii prin via]a lor s-au ridicat [i au gustat din dulcea]a [i
bucuria vie]ii viitoare, [i acest fapt i-a determinat tot mai mult
\n str`dania s`v=r[irii faptelor bune, [i le-a \nt`rit puterile de
cre[tere \n virtute.
VI. Generalizarea
De aici vedem c` via]a viitoare anticipat` \nc` \n aceast` via]`
\ncepe cu moartea, se continu` cu judecata particular`, [i cu
repartizarea provizorie spre fericire sau os=nd`, iar odat` cu a
doua venire a Domnului are loc \nvierea mor]ilor spre judecata
universal`, dreapt` [i definitiv`, urmat` de un cer nou [i p`m=nt
nou, c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate.
VII. Aplicarea
Acord=nd cuvenita importan]` continuei preg`tiri a credincio-
[ilor pentru via]a viitoare, Biserica a introdus pericopa Dreptei
judec`]i tocmai \naintea postului Sfintelor Patimi, spre a atrage
credincio[ilor luare aminte c` prin Jertfa Domnului am primit
harul iert`rii [i \mp`c`rii cu Dumnezeu, iar faptele noastre bune
vor r`m=ne cu noi \n ziua judec`]ii.
Cateheze dogmatice
505
--
Biserica ne \ndeamn` ca permanent s` priveghem, av=nd \n
aten]ie m=ntuirea sufletului, iar faptele noastre s` fie pe m`sur`
ca oric=nd s` putem da r`spuns bun la \nfrico[ata judecat` a lui
Hristos.
Cre[tinismul [i celelalte religii
l. Preg`tirea aperceptiv`
Av=nd \nscris \n ad=ncul sufletului sù sim]`m=ntul religios, omul
[i l-a manifestat totdeauna \n foarte multe [i variate forme, \nc=t
\n mod firesc se pune \ntrebarea care este credin]a cea adev`rat`?
Datorit` p`catului \mpl=ntat \n sufletul omului, leg`tura lui cu
divinitatea a fost de-a lungul vremii confuz` [i denaturat`, \nc=t
a trebuit ca Dumnezeu \nsu[i s` se descopere, ar`t=nd calea,
adev`rul [i via]a pe care s` o urmeze [i s` o practice omul ca
fiin]` religioas`.
II. Anun]area temei

Aceast` descoperire a lui Dumnezeu cu privire la El \nsu[i, ca [i
la leg`tura lui cu omul, ne este dat` prin Fiul Sù [i ne ofer`
posibilitatea de a vedea superioritatea religiei cre[tine fa]` de
celelalte religii.
III. Tratarea
|n primul r=nd, izvorul din care cunoa[tem pe Dumnezeu este
\ns`[i descoperirea Sa f`cut` \n Sf=nta Scriptur`. To]i cei care
au scris Sf=nta Carte au con[tiin]a c` ea reprezint` Cuv=ntul lui
Dumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt, ca s` fie mai t=rziu
m`rturie ve[nic` (Isaia 30, 8). Sfin]ii Autori au con[tiin]a c` ei
transmit nu de la ei, ci ceea ce au primit de la Dumnezeu: A[a
zice Domnul, sau a[a zice Domnul c`tre mine, nu sunt repeti]ii
stereotipe, ci reprezint` con[tiin]a vie c` cei ce le-au scris, au
f`cut-o a[a cum li s-a descoperit de sus. Fiul lui Dumnezeu \nsu[i
va spune c` tot ceea ce El a transmis reprezint` Cuv=ntul lui
Dumnezeu a[a cum i-a fost dat de Tat`l (Ioan 17, 6) [i acest
cuv=nt este adev`rul (Ioan 17, 17). {i celelalte religii ridic`
preten]ia c` exprim` \n c`r]ile lor, descoperirea lui Dumnezeu,
Capitolul doi
506
dar cei ce au scris Biblia se prezint` ei \n[i[i ca martori, ca unii
care au constatat pe baz` de experien]` empiric` tot ceea ce
comunic`: {i cel ce a v`zut a m`rturisit [i m`rturia lui este
adev`rat`; [i acela [tie c` adev`r spune, ca [i voi s` crede]i (Ioan
19, 35); Ce am auzit, ce am v`zut cu ochii no[tri, ce am privit [i
m=inile noastre au pipìt despre Cuv=ntul vie]ii (aceea v`
vestim)... ce am v`zut [i am auzit aceea v` vestim [i vou`, ca [i
voi s` ave]i \mp`rt`[ire cu noi (I Ioan 1, 13).
|n aI doilea r=nd, ceea ce eviden]iaz` superioritatea [i
divinitatea religiei cre[tine const` \n deosebirea dintre Iisus
Hristos si ceilal]i \ntemeietori de religie. Evangheliile ne redau
foarte simplu [i natural via]a [i activitatea Domnului Iisus,
ar`t=ndu-ne c` \nc` de la \nceput El a avut con[tiin]a activit`]ii
Sale, iar aceasta reprezint` o \mplinire a vechilor profe]ii despre
Mesia, care va veni s` izb`veasc` pe om din p`cat [i s`-l \mpace
cu P`rintele ceresc. Dac` to]i \ntemeietorii de religii au fost
diviniza]i cu mult timp dup` moartea lor, divinitatea lui Iisus a
fost recunoscut` \nc` din timpul activit`]ii Sale, spontan [i cu o
cert` convingere, exprimat` sincer [i revelator, de cei ce L-au
urmat: Noi am crezut [i am cunoscut c` tu esti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu celui viu (Ioan 6, 69). La fel cuvintele Lui erau
p`trunse de adev`rul ve[nic, \nc=t cei ce I-au urmat constat` f`r`
nici o ezitare c` El are cuvintele vie]ii ve[nice (Ioan 6, 68); iar
profe]iile f`cute de El s-au \mplinit toate, cu cea mai mare
exactitate. Minunile Lui vin s` confirme [i ele divinitatea Sa.
Ele nu au fost acte spectaculare, ci p`streaz` \n ele naturale]ea
iubirii [i a binefacerii \ndreptate spre salvarea [i integrarea omului
\ntr-o via]` normal` [i demn` de chipul lui Dumnezeu, iar \nvierea
Sa din mor]i este minunea suprem` proprie exclusiv Fiului lui
Dumnezeu, care a venit s` calce cu moartea pe moarte [i s`-l
elibereze pe om din p`cat, \mp`c=ndu-l cu P`rintele sù.
Deosebirea dintre religia descoperit` de Dumnezeu [i celelalte
religii se vede mai cu pregnan]` din doctrina, morala [i cultul
lor.
Desigur, la baza oric`rei religii st` credin]a \n Dumnezeu.
Religia \ns`[i se define[te ca rela]ie, sau leg`tur` dintre om [i
Fiin]a suprem`. Sf=ntul Apostol Pavel f`c=nd o privire istoric`
asupra manifest`rilor religioase, arat` denaturarea ideii de Dum-
nezeu de-a lungul vremii, prin \ntunecarea sim]`m=ntului religios
de p`cat. Astfel, au schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui ne-
stric`cios \n asem`narea chipului omului celui stric`cios [i al
p`s`rilor [i al celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor (Romani
1, 23).
Cateheze dogmatice
507
S-a afirmat c` modul de adorare al divinit`]ii a cunoscut o
evolu]ie, de la forme primitive, spre politeism [i apoi
des`v=r[indu-se \n monoteism. Nu este lipsit` de adev`r aceast`
constatare. Vechiul Testament demonstreaz` tocmai interven]ia
lui Dumnezeu \n lume spre a nu l`sa poporul ales [i preg`tit pen-
tru primirea unui Izb`vitor, s` se piard` \n cùt`ri strìne, ci s`
r`m=n` fidel Unicului Dumnezeu. Monoteismul cre[tin
des`v=r[indu-l pe cel iudaic, \l prezint` pe Dumnezeu Unul \n
fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Caracterul personal al Fiin]ei su-
preme creeaz` posibilitatea comuniunii [i comunic`rii cu omul,
stabilind astfel forma cea mai superioar` de religie. Dumnezeu
este iubire (I Ioan 4, 16) [i aceasta \nseamn` deschiderea lui
Dumnezeu spre om [i spre \ntreaga crea]ie. Prin iubire Dumne-
zeu coboar` p=n` la jertf` pentru salvarea omului, spre a-l ridica
[i transforma p=n` la transfigurarea lui, dup` chipul [i asem`narea
Creatorului Sù. |n felul acesta, descoperirea lui Dumnezeu f`cut`
omului devine supremul act nu numai de simpl` leg`tur` \ntre
Dumnezeu [i om, ci de comuniune a des`v=r[irii vie]ii omene[ti:
Fi]i des`v=r[i]i, precum [i Dumnezeu este des`v=r[it (Matei 5,
48). Aceasta este de altfel [i suprema form` de exprimare a
religiei, pe care o \nt=lnim numai \n cre[tinism.
Str=ns legat` [i dependent` de doctrin` este [i morala. Astfel,
Sf=ntul Apostol Pavel arat` c`, dep`rt=ndu-se de adev`ratul Dum-
nezeu, [i schimb=nd m`rirea Lui, popoarele au str`b`tut de-a
lungul vremii o confuzie [i un declin moral, ajung=nd victimele
poftelor inimilor lor \ntru necur`]ie, necinstindu-[i trupurile lor
\ntre ei, schimb=nd r=nduiala firii, fiind plini de toat`
nedreptatea, de desfr=u, de viclenie, de l`comie, de rùtate, de
pizm`, de ucidere, de ceart`, de \n[el`ciune, n`scocitori de rele,
f`r` dragoste, ne\mp`ca]i, nemilostivi... (Romani 1, 2432).
Pe de alt` parte, potrivit legii morale naturale \nscris` \n fiin]a
omului, remarc`m [i aspecte pozitive sub aspect moral, precum:
ideea de mil`, bun`voin]`, dezinteres, str`dania de a nu v`t`ma
pe nimeni. Existau apoi [i zei care protejau via]a, agricultura,
me[te[ugurile, justi]ia, \n]elepciunea [i armonia. Ace[tia \ns` se
amestecau cu zeit`]ile care, av=nd calit`]ile [i defectele oamenilor,
guvernau r`zboaiele, sus]ineau prostitu]ia sacr`, binecuv=ntau
destr`b`l`rile de tot felul, provocate de be]ii [i acceptau s` fie
\mbl=nzi]i de jertfe, chiar [i de jertfe omene[ti. Morala cre[tin`
are \ns`, spre deosebire de toate aceste \nv`]`turi religioase, cu
totul alt aspect. P`rintele ceresc este descoperit de Iisus Hristos
ca bun [i iubitor, a[tept=nd cu bra]ele deschise [i bucur=ndu-se
de \ntoarcerea oric`rui p`c`tos. El nu judec` [i nici nu os=nde[te,
Capitolul doi
508
ci din iubire iart` [i restabile[te firea c`zut` \n p`cat, ren`sc=nd-o
la o via]` nou`. Modelul des`v=r[it \n urmarea binelui ne este
oferit \n mod concret de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat. Via]a lui de
sfin]enie ne atrage mereu spre des`v=r[ire. Dar Iisus nu numai
c` ne arat` drumul. El ne [i ajut` prin harul divin s` urc`m treptele
sfin]eniei, p=n` la deplin`tatea v=rstei Sale duhovnice[ti.
Privind cultul, un rol important \l are rug`ciunea. Dac` \n
multele religii, rug`ciunea era strict legat` de actele ritualice, \n
cre[tinism ea reprezint` eliberarea spiritului, spre a se d`rui to-
tal [i integral lui Dumnezeu. Rug`ciunea \n duh [i adev`r, at=t
public`, c=t [i particular`, dep`[e[te stereotipia rug`ciunilor
repetate \n cadrul cultului p`g=n. La fel [i jertfele care au menirea
de a exprima un act de cìn]`, de umilin]` [i de d`ruire lui Dum-
nezeu, au \n multe religii accente dure [i extrem de brutale. Ele
erau legate de diferitele s`rb`tori, primind la unele popoare chiar
un caracter tragic, atunci c=nd se aduceau jertfe omene[ti. Unele
erau chiar spectaculoase. La mexicani, de pild`, se scotea inima
omului-victim` [i \nc` b`t=nd era aruncat` la picioarele zeului.
Ge]ii aruncau victimele \n v=rful suli]elor pentru a transmite
cererile lor pe cealalt` lume. Jertfele de oameni se mai aduceau
pentru a \mbl=nzi m=nia zeului, la \nceputul unui r`zboi [i la
anumite s`rb`tori anuale. |n cazul unor nenorociri publice, cei
din Tyr, bunòar`, sacrificau pe copiii cei mai iubi]i de p`rin]ii
lor. Spre deosebire de toate aceste jertfe s=ngeroase, Fiul lui
Dumnezeu se aduce pe Sine ca Jertf`, [i face ca aceast` Jertf` s`
se aduc` \n continuare sub form` nes=ngeroas` spre sfin]irea
credincio[ilor.
O importan]` deosebit` se acord` cultului mor]ilor, legat de
ideea de nemurire a sufletului. Numai c` [i aici \nt=lnim diverse
[i variate forme lipsite de interpretarea lor corect`. Mexicanii
socoteau c` numai sufletele celor mor]i \n r`zboi, a celor
sacrifica]i, a celor bolnavi, sau a copiilor se puteau bucura de
fericirea ve[nic`. Egiptenii conservau trupul mortului printr-un
anume ritual. Grecii [i romanii credeau \n strigoi [i fantome.
Persanii credeau c` sufletul ajunge \n rai sau \n iad, dup` ce trece
peste o punte [i se c=nt`re[te pe o balan]`; iar indienii preferau
pierderea total` a sufletului \n nirvana. Spre deosebire de acestea,
\n cre[tinism cultul mor]ilor este pus \n leg`tur` cu iubirea [i
dreptatea lui Dumnezeu... El judec` dup` dreptate [i iart` prin
iubire. |n felul acesta sunt justificate [i rug`ciunile pentru cei
adormi]i \n Domnul, c`rora \nvieiea lui Hristos le-a deschis
perspectivele \nvierii [i a vie]ii ve[nice \n comuniunea lui Dum-
nezeu.
Cateheze dogmatice
509
Din cele p=n` aici tratate vedem c` \nv`]`tura cre[tin` reprezint`
Descoperirea lui Dumnezeu, spre a-i arata omului calea spre
m=ntuire, fa]` de r`t`cirea \n care se afla datorit` p`catului, care
i-a \ntunecat sufletul. |nv`]`tura cre[tin` ni-L prezint` apoi pe
Dumnezeu ca pe un P`rinte bun [i iubitor, gata oric=nd s`
primeasc` pe orice p`c`tos, care se cìe[te de p`catul lui. Fiind
iubire, Dumnezeu se deschide [i stabile[te cu omul o leg`tur` de
comuniune [i unire f`r` margini. Prin moartea [i \nvierea Fiului
lui Dumnezeu, fiecare credincios are p`rt`[ie cu Tat`l, ca un fiu
cu P`rintele sù, oferindu-i-se [i mijloacele de a aduce cea mai
\nalt` adorare lui Dumnezeu [i a des`v=r[irii vie]ii lui religios-
morale.
V. Asocierea
De[i deosebite de cre[tinism \n multe aspecte, dou` elemente
centrale leag` toate religiile. {i anume, ideea de p`cat [i cea de
m=ntuire. Toate religiile duc \n diferite [i variate forme lupt` de
eliberare de p`cat, \n scopul m=ntuirii sufletului. Faptul c` to]i
oamenii simt povara p`catului, \nseamn` c` to]i a[teapt` un
M=ntuitor. De aceea mul]i din dasc`lii Bisericii apreciaz` c`
Dumnezeu a preg`tit at=t pe poporul ales \n s=nul c`ruia se va
na[te [i va activa Izb`vitorul lumii, c=t [i pe celelalte neamuri,
sau popoare, pe fiecare \n felul lor, ca s` poat` primi la plinirea
vremii m=ntuirea adus` de Fiul Sù. |n felul acesta ne apare
justificat faptul c` dup` \nvierea Sa din mor]i, Iisus Domnul a
trimis pe Sfin]ii Apostoli spre toate neamurile p`m=ntului, ca s`
le boteze, fiindc` a[a cum to]i poart` povara p`catului str`mo[esc,
to]i sunt chema]i la binecuv=ntarea [i osp`]ul m=ntuirii, spre a fi
o turm` [i un p`stor (Ioan 10, 16).
VI. Generalizarea
De aici vedem c` \n multe r=nduri [i \n multe chipuri a grìt
Dumnezeu (oamenilor), dar \n zilele acestea din urm` ne-a grìt
nou` prin Fiul, pe care l-a pus mo[tenitor al tuturor, ...care fiind
str`lucirea slavei [i chipul fiin]ei Lui, ...a f`cut prin Sine |nsu[i
cur`]irea p`catelor noastre (Evrei 1, 13).
Capitolul doi
510
VII. Aplicarea
Se caut` \n timpurile mai noi o apropiere tot mai mare \ntre religii,
\n cadrul unui a[a-numit dialog inter-religios. Este firesc s` fie
a[a, \ntruc=t toate religiile au ca obiectiv ridicarea sufletelor
credincio[ilor lor spre valorile absolute, care \ns` nu trebuie s`
r`m=n` la o medita]ie abstract`, ci s` se concretizeze \n acte
menite s` cultive ceea ce sufletul [i via]a omeneasc` au mai bun,
mai frumos, mai drept, mai cinstit [i mai demn.
-- -----
Cuprinsul
CUPRINS
i
Prefa]`................................................................................................................... 7
Cuv=ntul autorului ................................................................................................. 9
Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii .......................... 11
Cateheze biblice partea I Vechiul Testament
C=teva cuno[tin]e despre Palestina biblic` ......................................................... 17

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni ................................................................. 24
Cain [i Abel ......................................................................................................... 30
Noe [i potopul ..................................................................................................... 34
Partriarhul Avraam .............................................................................................. 38
Patriarhii Isaac [i Iacob ....................................................................................... 43
Iosif [i fra]ii sì .................................................................................................... 51
Epoca judec`torilor: Samson [i Samuel .............................................................. 57
Istoria femeii Rut ................................................................................................. 63
Saul [i David ....................................................................................................... 67
David [i Goliat ..................................................................................................... 70
Gre[eala [i pocìn]a regelui David Psalmii ...................................................... 73
|n]eleptul rege Solomon ...................................................................................... 77
Moise alesul lui Dumnezeu............................................................................... 81
Moise eliberatorul poporului ............................................................................. 87
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (I) ............................................. 92
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (II) ............................................ 97
Iosua [i ocuparea Canaanului ........................................................................... 101
Dreptul Iov ......................................................................................................... 106
Profe]ii Ilie [i Elisei ............................................................................................ 110
Iona [i ninivitenii ................................................................................................ 114
Profetul Daniel \n Babilon .................................................................................. 117
Profe]ii Vechiului Testament oameni ai lui Dumnezeu
[i ap`r`tori ai drept`]ii sociale ..................................................................... 120
Profe]ii mesianice \n Vechiul Testament ........................................................... 125
Cateheze biblice partea a II-a Noul Testament
Genealogia M=ntuitorului................................................................................... 133

Buna Vestire...................................................................................................... 136
Na[terea Domnului............................................................................................ 141
|nchinarea magilor ............................................................................................. 146
|mplinirea legii tìerea \mprejur [i \nchinarea la templu .................................. 151
Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor .................................................................... 156
Copil`ria lui Iisus ............................................................................................... 160
Cuprinsul
ii
Botezul Domnului .............................................................................................. 165
Ispitirea Domnului \n pustie ............................................................................... 168
Alegerea [i misiunea celor 12 Apostoli .............................................................. 175
Predica de pe munte ......................................................................................... 180
Rug`ciunea Tat`l nostru ................................................................................. 184
|mp`r`]ia lui Dumnezeu .................................................................................... 189
Parabolele M=ntuitorului .................................................................................... 194
Parabola sem`n`torului..................................................................................... 197
Parabola fiului risipitor ....................................................................................... 202
Pilda vame[ului [i fariseului .............................................................................. 207
Pilda celor doi datornici ..................................................................................... 210
Parabola despre bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r ........................................ 214
Parabola nun]ii fiului de \mp`rat ........................................................................ 217
Pilda talan]ilor .................................................................................................... 220
Minunile M=ntuitorului........................................................................................ 225
Minunea prefacerii apei \n vin la nunta din Cana ............................................... 228
|nmul]irea p=inilor \n pustie................................................................................ 231
Iisus umbl=nd pe mare ...................................................................................... 236
Minunea vindec`rii celor zece lepro[i ................................................................ 240
Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda.............................................................. 244
|nvierea fiului v`duvei din Nain .......................................................................... 247
Schimbarea la fa]` a Domnului ......................................................................... 250
Convorbirea M=ntuitorului cu femeia samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob ..... 253
T=n`rul bogat .................................................................................................... 258
Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii M=ntuitorului ............................................. 262
Convertirea vame[ului Zacheu .......................................................................... 265
Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim.................................................... 269
Cina cea de tain` .............................................................................................. 274
Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui Iuda ........................................................ 278
Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani ................................................................. 283
Lep`darea Apostolului Petru ............................................................................. 290
Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i roman ......................................................... 294
R`stignirea Domnului ........................................................................................ 299
|nvierea Domnului ............................................................................................. 302
|n`l]area Domnului la cer .................................................................................. 307
Raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament ...................................... 310
Sf=nta Scriptur` capodoper` a culturii [i civiliza]iei universale....................... 313
Cateheze dogmatice
Existen]a lui Dumnezeu..................................................................................... 321

Originea [i fiin]a religiei ..................................................................................... 326
Revela]ia dumnezeiasc` ................................................................................... 331
Sf=nta Scriptur` ................................................................................................ 337
Sf=nta Tradi]ie ................................................................................................... 343
Simbolul de credin]` .......................................................................................... 349
Sf=nta Treime.................................................................................................... 353
Cuprinsul
iii
Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu ....................................................................... 357
Dumnezeu Tat`l ................................................................................................ 362
Crearea lumii ..................................................................................................... 366
Crearea omului .................................................................................................. 371
Cultul \ngerilor .................................................................................................. 376
Providen]a divin` ............................................................................................... 381
P`catul str`mo[esc ........................................................................................... 385
Dumnezeu Fiul .................................................................................................. 388
Patimile [i moartea Domnului ............................................................................ 393
Venerarea Sfintei Cruci ..................................................................................... 397
Preacinstirea Maicii Domnului ........................................................................... 401
Parusia (A doua venire a Domnului) .................................................................. 406
Judecata din urm` ............................................................................................. 411
Netemeinicia milenarismului .............................................................................. 415
Dumnezeu Duhul Sf=nt ..................................................................................... 420
Biserica [i \nsu[irile ei ....................................................................................... 425
Natura [i lucr`rile harului divin .......................................................................... 429
Glossolalia (vorbirea \n limbi) ............................................................................ 435
Credin]a [i faptele bune condi]ii ale m=ntuirii ................................................. 441
Sfintele Taine plan dezvoltat .......................................................................... 446
Sf=nta Tain` a Botezului ................................................................................... 448
Sf=nta Tain` a Mirungerii .................................................................................. 453
Sf=nta Tain` a Euharistiei ................................................................................. 457
Sf=nta Tain` a Pocìn]ei ................................................................................... 461
Sf=nta Tain` a Preo]iei ...................................................................................... 465
Sf=nta Tain` a Cununiei .................................................................................... 470
Sf=nta Tain` a Maslului ..................................................................................... 475
Cinstirea Sfin]ilor ............................................................................................... 479
Cinstirea sfintelor moa[te .................................................................................. 484
Cinstirea sfintelor icoane ................................................................................... 489
Rug`ciunile pentru cei adormi]i \n Domnul ........................................................ 494
Via]a viitoare ..................................................................................................... 499
Cre[tinismul [i celelalte religii ............................................................................ 505

Preot Sorin Cosma - CATEHEZE

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Preot Sorin Cosma - CATEHEZE

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:

Editura Banatica  2001

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

Edi]ia a II-a revizuit` [i ad`ugit`

© Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.

© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.

Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [i

> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

\mbun`t`]it` [i ad`ugit`, a Catehezelor.

Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturar

Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta

Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o cu scump S=ngele S`u (Fapte

II. Anun]area temei

IV. Recapitularea  Aprecierea

C=teva cuno[tin]e despre Palestina

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

8. Tem` pentru acas`

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

8. Tem` pentru acas`

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt a

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

8. Tem` pentru acas`

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Patriarhii Isaac [i Iacob

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Iosif [i fra]ii s`i

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

Dup` cum v` aminti]i, \n ora trecut` am vorbit despre Iacob.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Tem` pentru acas`

10. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Epoca judec`torilor: Samson [i

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Istoria femeii Rut

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cu

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

Din zorii zilei mele \n lanul T`u m-am dus

Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,

Editura Banatica 2001

Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o cu scump S=ngele S`u (Fapte

IV. Recapitularea Aprecierea

Din zorii zilei mele \n lanul T`u m-am dus

Gre[eala [i poc`in]a regelui David

Moise alesul lui Dumnezeu

Moise eliberatorul poporului

Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): s` nu iei \n de[ert

Porunca a IV-a (ne spune la Ie[irea 20, 811): Adu-]i aminte

Porunca a VI-a (o citim la Ie[ire 20, 13) ne spune: S` nu ucizi.

Porunca a VIII-a ne spune S` nu furi ([i o citim la Ie[ire 20,

Porunca a IX-a S` nu m`rturise[ti str=mb \mpotriva aproape-