Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL I
1.1.DEFINIREA CULORII
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
atât de felul in care sunt constituite suprafeţele obiectelor ce absorb sau reflectă, într-o anumită
măsură, fasciculele colorate şi de calitatea fasciculelor luminoase cât şi de calităţile ochiului care
transmite informaţia mai departe. Acest lucru ne ajută să facem distincţie între culoarea albă a
hârtiei sau cea a laptelui sau a zăpezii, între roşul cireşei şi cel al firului de lână vopsit în culoarea
cireşei, putem observa diferenţa dintre culoarea pe care un obiect o are noaptea, în lumina
electrică, şi cea pe care o are ziua, în lumina albă.
„ Cheie a sufetului, culoarea va străbate un lung itinerar pentru a atinge stadiul estetic
actual, evoluând paralel cu libertatea morala a omului”2, care în încercarea sa de a înţelege
semnificaţia, rolul pe care îl au culorile, a elaborat, de-a lungul timpului, o serie de sisteme pe
care le-a modelat, grupat, regrupat, clasificat si asociat, sisteme caracterizate de complexitate în
noţiuni si simboluri, sisteme care au pierdut pe parcurs, fără urmă, părţi însemnate.
Fizicianul engez Isaac Newton (1642-1727) a analizat fenomenul care apare în urma
ploii, curcubeul – un amalgam de culori vii – roşu, portocaliu, galben, verde, albastru închis şi
violet fiind cele mai evidenţiate. El a constatat că în alcătuirea luminii albe intră fascicule
colorate şi că fiecare culoare emite un izvor de radiaţii. De cele mai multe ori percepem o singură
culoare, foarte rar vedem toate culorile concomitent. Explicaţia ar fi aceea că natura suprefeţei pe
care o întâlneşte lumina face ca obiectul luminat să reţină o mare parte din fasciculele colorate
ale luminii reflectând o singură parte din ele.3
Percepţiile coloristice ale ochiului omenesc sunt adesea false, lucru care poate fi demonstrat de
apratele foarte fine de măsurare a radiaţiilor coloristice, a luminozităţii, lungimii de undă, etc. De
exemplu, zăpada este percepută de ochi ca fiind albă când, în realitate ea este constituită din
cristale minuscule transparente care sub cerul cenuşiu de iarna capătă un aspect orbitor de alb.
Se întâmplă foarte rar ca în mediul nostru înconjurător, natural sau artificial, să existe
culori izolate, orice culoare fiind văzută, în mod obişnuit, în raport cu celelalte culori care o
înconjoară, între acestea apărând o interinfluenţare puternică. Astfel, dacă punem un pătrat alb pe
un fond negru el va apărea mai mare decât un pătrat negru, de aceeaşi dimensiune, pe un fond
alb. Acest lucru se explică prin faptul că albul fiind mai luminos decât negrul, radiayă puternic
depăşindu-şi limitele, marginile, pe când negrul în raport cu alb dă falsa impresie de respingere.
La fel, dacă alegem un pătrat galben pe un fond alb, obiectul va căpăta un aspect mai întunecat,
dar o tonalitate caldă iar dacă fondul este negru obiectul va părea mai luminos, dar rece şi tăios.
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Aceasta interacţiune simultană dintre două sau mai multe culori poartă numele de armonie
coloristică, fenomen a cărui judecată depinde de fiecare persoană în parte, de gusturile sale în
materie de asortare a culorilor, de educaţia estetică, de preferinţele sale: „ Nu e frumos ce e
frumos ci e frumos ce-mi place mie”.
Atunci când vorbim despre culoare putem face referire la două aspecte legate de acest
concept: aspectul natural şi aspectul social. Din punc de vedere natural, putem spune despre
culoare că are valoare neutră, fiind indiferentă faţă de reguli, simboluri, evenimente sociale, iar
dacă ne referim la culoare ca la un fapt social am putea spune că aceasta este universul în care
trăim, dat fiind faptul ca tot ceea ce ne înconjoară are o culoare care poate fi interpretată social –
vise, speranţă, iad, rai, iubire, ură – toate sunt colorate social.
1.2.CLASIFICAREA CULORILOR
Culorile ne influenţează emoţiile şi gândurile provocând anumite stări psihice. Obţinute
din plante, pământuri sau reacţii chimice curile pot fi calde sau reci, în funcţie de stralucirea
culorilor care gravitează în jurul lor, în funcţie de contrastul care apare între ele si de felul in care
sunt amestecate.4
Clasate după originea lor, culorile pot fi:
a) Culori primare (principale, fundamentale sau de bază): roşu, galben şi albastru;
b) Culori secundare: rezultatul din combinaţia a doua culori primare. Din amestecarea
celor trei culori două câte două se obţin trei culori binare, dupa cum urmează:
îmbinând roşu si albastru vom obţine violet, roşu şi galben – portocaliu, galben si
albastru – verde.
c) Culori terţiare, rezultate din combinarea unei culori primare cu o culoare secundară
Aceste culori primare, binare şi terţiare sunt cele care formează cercul cromatic, asemănător
curcubeului cu diferenţa că poate conţine un număr nelimitat de culori.
d) Culori ternare, rezultate din amestecul fizic al culorilor secundare luate câte două: din
verde şi portocaliu se obţine ocru închis, din portocaliu şi violet se obţine maro etc.
4 Şuşală, Ion N., 1982, Culoarea cea de toate zilele, Bucureşti, Ed. Albatros, p.148
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
a) Complementare: sunt două sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina albă.
Aceste culori complementare formează game bine definite de culoare care se
caracterizează prin armonie si echilibru.
b) Culori necomplementare: toate celelalte perechi de terţete sau de culori care luate
împreuna nu dau niciodată lumina albă.
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Culorile de “apropiere” sunt culorile calde care creează impresia de intimitate, apropiere, cum
sun roşul si portocaliul.
Culorile de “îndepartare” sunt culorile reci care îndepărtează, oferă spaţialitate(albastru).
Culorile care “măresc” sunt clare, deschise şi intense(alb), iar cele care micşorează sunt
închise(negru). Dacă verde şi galben au cel mai înalt grad de luminozitate, violet şi albastru se
afla la polul opus având cel mai scăzut grad de luminozitate.6
De-a lungul timpului culorile au fost studiate, servind ca teme de meditaţie filozofică şi
literară, inspirănd creaţii artistice sau au jucat un rol important în viaţa spirituală şi religioasă. De
la un secol la altul, diverse civilizaţii au experimentat, învăţat şi inovat, realizănd noi nuanţe,
fiind scrise noi ghiduri şi docte despre culori şi semnificaţiile acestora sau despre rolul şi
influenţa anumitor culori în viţa cotidiană.
„ Orice istorie a culorilor nu poate fi decât o istorie socială.(...) Societatea este cea care
„face” culoarea, o defineşte şi îi conferă sens, îi construieşte codurile şi valorile, îi organizează
practicile şi-i stabileşte mizele.”7
Semnificaţiile atribuite culorilor de-a lungul istoriei sunt de-a dreptul fantastice, mult
diferite de la o epocă la alta sau de la o cultură la alta, iar regulile trecutului explică în bună
măsură de ce astăzi anumite culori sunt preferate pentru unele ocazii şi considerate nepotrivite
pentru altele.
Se pare că in perioada primitivă roşul era considerat drept componentă esenţială,
fundamentală a vieţii – semn(simbol al vieţii), culoarea sângelui, a răsăritului de soare (element
vizual şi senzorial), oferind şi o anumită stare de spirit indivizilor care intră în contact cu aceasta.
În Paleoliticul mijlociu roşul era întâlnit în mod vizibil în ritualurile de trecere în lumea
de dincolo, corpul şi faţa celui decedat fiind vopsite în culorile roşu, alb şi negru, culori utilizate
încă de unele populaţii „primitive”.
De-a lungul Paleoliticului superior a avut loc o evoluţie vizibilă a practicii coloristice,
omul devenind atunci un fel de pictor, lucru dovedit de imaginile găsite pe pereţii grotelor şi
obţinute prin utilizarea unei întregi palete de coloranţi.
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Perioada de la începutul veacului al şaselea şi începutul celui de-al cincilea s-a remarcat
prin apariţia unor elemente noi, ceramica grecească adoptând două stiluri devenite clasice, stiluri
reprezentând figuri negre pe fond roşu sau invers. A început să fie practicată şi micrografia
(pictură mică realizată pe vase), ca mărturie a megalografiei(pictură grecească mare) care s-a
pierdut pe parcurs.8
Orientul antic era de asemenea foarte colorat. În vremea Noului Regat Egiptean, conform
urmelor păstrate şi relatărilor contemporane, cei bogaţi aveau un mobilier extravagant constituiut
din elemente încrustate cu aur şi fildeş, pietre semipreţioase de diverse culori (rosu, galben,
verde, albastru)şi ţesături brodate cu fire de aur.
Italia anilor 1500 – 500 î.e.n. se caracterizează printr-o coloristică vie. Roşu, albastru,
brun şi alb erau culorile predominante, având în vedere gustul pentru lux.
În perioada Evului Mediu iconografii europeni exprimau bucuria şi sănătatea prin roşu,
culoare c are a devenit, în perioada victoriană, un simbol al triumfului.
Cunoaşterea coloristicii Europei Medievale s-a deyvoltat cu ajutorul arhitecţilor şi
artiştilor plastici, mai ales cu cel al pictorilor şi meşterilor vitralieri. Creaţiile artiştilor populari,
operele artiştilor sticlari au avut o contribuţie importantă pentru cunoaşterea şi utilizarea
culorilor.
Începutul secolului al XII- lea avea drept culori dominante diferite nuanţe de verde,
albastru, auriu, galben, brun roşcat, violetul purpuriu sau trandafiriul purpuriu. Roşul aprins,
ocru, verde crud, alb şi negru sunt culori utilizate pentru decorul exterior al monumentelor sau al
clădirilor. Numărul culorilor a continuat să crească, iar in secolele XIV – XVI artiştii încep să
aibă contribuţii din ce în ce mai mari la dezvoltarea artei coloristice, punctul culminant fiind
atins în secolul al XVII – lea, după Revoluţia Industrială.
Lumea modernă nu era dominată exclusiv de alb, decoratorii dorind să dea suprafeţelor
inflexiunea unei nuanţe alburii folosind şi piatra ştearsă.
Inventat pentru prima dată în anii ’70, termenul de postmodernism s-a dovedit a fi în
multe privinte o etichetare destul de evazivă. Acest curent îmbrăţişează o pierdere a încrederii în
ideologia lipsită de culoare a modernismului şi o confirmare că lumea contemporană este, din
punct de vedere vizual şi cultural, mai diversă decât oricare altă epocă din istorie.
8 Constantin, Paul, 1986, Să vorbim despre culori, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, p.10
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Culorile vii întâlnite în mediul natural i-au trezit omului interesul pentru prelucrarea
acestora, rezultatul fiind obţinerea a noi nuanţe pe care le-a folosit incă din cele mai vechi
timpuri, când individul a încercat să descopere ce anume aveau culorile caracterizate de putere
magică. Această curiozitate a condus la interpretarea anumitor culori, la analiza semnificaţiei pe
care acestea ar fi putut să o aibă.
Sub influenţa diferiţilor factori istorici, naţionali, psihologici, funcţionali s-au stabilit pe
parcursul unor procese complexe, o serie de valori simbolice ale culorilor. Relevante în procesul
abordării culorilor sunt nivelurile diferite ale omului şi ale cunoaşterii pentru o abordare
multilaterală din perspectiva unor domenii de interes cât mai diverse. Ivan Evseev afirmă , in
lucrarea sa Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culurale, că „in toate culturile lumii, culorile şi
combinaţiile lor se constituie în limbaje simbolice, având o semantică destul de diversificată.
Simbolismul culorilor are o fundamentare optică, o întemeiere psihologică şi una legată de
tradiţia culturală, care pune în relaţie culorile spectrului cu alte sisteme de semne şi de valori,
relevante în viaţa spirituală a colectivităţii umane.” Cel mai perceptibil caracter al simbolismului
culorilor rămâne însă universalitatea sa, puterea de a constitui un suport al gândirii simbolice fără
efort, fără delimitare geografică, la toate nivelurile fiinţei umane şi ale cunoaşterii.
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
culorii portocaliu-verde, zodia Leu este guvernată de culoarea galben, zodia Fecioară de culoarea
galben-verde, pentru zodia Balanţa avem culoarea verde, respectiv verde-albăstrui pentru zodia
Scorpion, zodiei Săgetător i se asociază albastru, pentru zodia Capricorn culoarea albastru-violet,
în timp ce zodia Peşti primeşte asocierea violet-roşu.
Sistemul astrologic al culorilor ne permite să descoperim influenţa culorii care ne
guvernează zodia; cu ajutorul culorilor putem să ne cunoaştem mai bine, în profunzime, propria
noastă personalitate şi pe această bază să tragem concluzii importante asupra comportării noastre
viitoare.
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Astfel, au apărut şi unele interpretări de „asimilare tehnică” cum ar fi: verdele asimilat vieţii şi
speranţei, albul asimilat credinţei şi castotăţii, roşul – dragostei, negrul – căinţei şi apropiatei
judecăţi. Pentru Filon din Alexandria, universul este constituit din patru culori de bază : albul
este pământul, verdele este apa, violetul este aerul, roşul este focul. În Africa, culoarea este, de
asemenea, un simbol religios încărcat de sens şi putere. Roşul este culoarea sângelui şi, prin
asociere, culoarea vieţii.
1
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
intimităţii (Moise) este albă; cea a spiritului (David) este de culoare galbenă; cea a misterului
(Iisus) este de un negru luminos, cea a centului divin (Mahomed) este verde stălucitor, culoarea
verde fiind considerată cea mai potrivită secretului Misterului Misterelor.Şi europenii au
dezvoltat o variantă de interpretare a culorilor. Cel mai bine precizat sistem este cel masonic
unde albul corespunde Înţelepciunii, Victoriei; roşul corespunde Inteligenţei, Rigorii şi Gloriei;
albastrul corespunde Coroanei, Frumuseţii; negrul corespunde Regatului.
Vise, drept expresii semnificative ale subconştientului, reprezintă anumite stări sufleteşti
ale celui care visează şi exprimă diversele tendinţe ale pulsaţiilor psihice ale celui care visează.
Asocierile cele mai cunoscute sunt : albastrul este culoare cerului, a spiritului, pe plan psihic ea
devenind culoarea culoarea ideii; roşul este culoarea sângelui, a pasiunii, a sentimentului;
galbenul este culoarea luminii, a aurului, a intuiţiei; verdele este culoarea naturii, a creşterii,
psihologic el indicând funcţia senzaţiei, a realului, relaţia dintre cel care visează şi realitate.
La fel ca şi imaginea în sine, culoarea reprezintă un simbol şi poate fi interpretată. Cel
mai adesea culoarea este consecinţaunei asocieri cu efectul pe care îl reproduce asupra emoţiilor
resimţite. Dacă putem identifica efectul unei culori asupra noastră, putem, de asemenea, să
înţelegem şi mesajul pe care niţl transmite prin vis. Descifrarea culorilor din vis „ne permite să
ne dăm seama de sentimentele pe care le avem sau chiar să reflectăm asupra unei probleme. De
asemenea ne mai oferă ocazia de a verifica dacă ceea ce simţim corespunde cu ceea ce visăm.”10
Fiecare culoare are o latură pozitivă şi una negativă, o singură interpretare dată culorii
fiind practic imposibilă. Tâlcul din spatele unei culori se bucură de mare forţă la fel ca
sentimentul din spatele unui vis. Dacă visul este pur, bun, agreabil,în consecinţă vibraţia culorii
este pozitivă şi invers. Urmarindu-ne cu atenţie reacţiile fiziologice putem decripta simbolul
ascuns în spatele culorii. Visul este profund afectiv, cel ce visează trăind intens emoţii de
nelinişte, teamă ori bucurie.
De-a lungul timpului culorilor le-au fost atribuite diferite valori abstracte – gelozie,
iubire, credinţă est.- iar după secolul al XVIII – lea acest proces de simbolizare s-a încheiat prin
stabilirea unor valori admise în ţările europene şi in tradiţia europeană pâna în prezent.
10 La Pan, Carole, 2005, Magia culorilor. Iniţiere în arta magiei, Iaîi, Ed. Hexagon, p.
114
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
COMPORTANENTALE
Culorile produc anumite efecte asupra psihicului uman prin impresia pe care lumina o
provoacă asupra ochiului justificându-se astfel atracţia pe care o avem pentru culoare.
Tratatul culorilor, lucrare aparută în 1819 este rezultatul a 20 de ani de muncă în
domeniul studierii culorii, autorul Johann Wolfgang Von Gothe fiind primul care s-a preocupat
de efectele psihologice ale culorilor, dedicând o mare parte a vieţii sale studierii acestora.
Dacă negrul poate avea efecte liniştitoare, fiind asociat cu ideea de eleganţă şi bogăţie,
deşi in genere semnifică tristeţea, albul, culoare energizantăreprezentând inocenţa, claritatea şi
puritatea este o culoare stimulatoare, adaptându-se perfect în toate încăperile în care se doreşte o
atmosferă activă, proaspătă sau, dacă optăm pentru un alb lăptos, odihnitoare şi relaxantă.
Violetul, simbol al calmului şi al reveriei, al inspiraţiei şi misticismului, poate combate cu
uşurinţă insomnia. Nuanţele subtile de lila induc prospeţimea, iar cele frapante eleganţa şi
misterul.
Culoarea galben este recomandată şi în momentele în care gândim negativ, ajutându-ne
să ne calmăm mental şi să ne îndepărtăm atenţia spre lucruri pozitive.
Roşul este cea mai atractivă şi excitantă culoare, taducându-se prin emoţia vederii
sângelui. Are un efect stimulator general, provoacă, incită la acţiune, în deosebi în plan
psihomotor, este stimulent intelectual. Ne poate ajuta în momentele în care suntem lipsiţi de
energie, fiind foarte util în rezolvarea dorinţelor senzuale, câteva pernuţe pe pat sau accesorii
având efect afrodisiac asupra partenerilor.
2
VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR
Orange este recomandată pentru camera de zi sau pentru cele în care nu pătrunde lumina,
fiind o culoare primitoare, tonică, vie.
Albastrul este o culoare cu efect calmant, fiind asociat cu profunzimea, prospeţimea
cerului şi inducând o stare de visare. Această culoare relaxează sistemul nervos, provoacă un
efect de somnolenţă, îi face pe oameni contemplativi, o reacţie opusă roşului.
S-a constatat că persoanele melancolice au o stare mai buna dacă petrec maii mult timp
într-o ambianţă roşie, persoanele care suferă de un dezechilibru psihic se simt mai bine într-o
încăpere cu o tonalitate rece, care să emane lumină albastră. Nuanţele de verde sau de bleu sunt
recomandate persoanelor irascibile, iar cele rozalii astenicilor
Culorile au efect important asupra emoţiilor şi dispoziţiei noastre. Astfel , în
momente de tristeţe, de deprimare, când vrem să „luminăm” oarecum starea în care ne aflăm
putem opta pentru o culoare caldă, galben spre exemplu, şi să evităm nuanţele de negru, maro
sau gri care nu va face altceva decât să agraveze starea de tristeţe.
Se poate vorbi astăzi de „personalităţi colorate”, anumite culori având un efect vizibil
asupra comportamentului nostru. Astfel despre persoanele pline de viaţă, pasionale, hotărâte, în
centrul atenţiei se poate spune că au o personalitate roşie. Un bun leader, metodic, educat, cu un
spirit creativ dezvoltat, cere, cu siguranţă, o personalitate galbenă. Personalităţile portocalii adoră
spaţiile deschise pentru că sunt oarecum speriate de orice îngrădire de natură fizică sau mentala,
iar cele roz sunt inteligente, atente cu ceilalţi şi optimiste. Despre „albaştrii” se poate spune că
sunt sensibili, emotivi şi singuratici, intuiesc cu uşurinţă stările oamenilor, dar au tendinţa de a
nu se încrede în ceilalţi, adoră ordinea şi devotamentul. Personalităţile purpurii sunt foarte
spirituale, pozitive, le place să înveţe din experienţe.12
„Natuara ne dezvăluie nenumaratele ei armonii. Este de ajuns să deschizi ochii şi să vezi
bine. Omul este atât de sensibil la culoare încât atribuie culorilor o valoare simbolică”13
12 Şuşală, Ion N., 1982, Culoarea cea de toate zilele, Bucureşti, Ed. Albatros, p.130-
140
13 Avermaeta, Roger, 1971, Despre gust şi culoare, Bucureşti, Ed. Meridiane, p.14