SCOALA SANITARA POSTLICEALA CAROL DAVILA

CALAN

LUCRARE DE DIPLOMA
INGRIJIREA BOLNAVEI CU PROLAPS GENITAL

Coordonator
Absolvent

PROMOTIA 2016

CUPRINS
CAPTOLUL I . Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a tulburarilor de statica
pelvina
1.1.Notiuni anatomo-clinice
1.2.Prezentarea teoretica a bolii
1.2.1. Definitie
1.2.2. Etiologie
1.2.3. Simptomatologie
1.2.4. Complicatii
1.2.5. Tratament
CAPITOLUL II. Supravegherea pacientului din momentul internarii pana in momentul
externarii si tehnicile impuse de boala
2.1. Internarea pacientului in spital
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare
2.3. Asigurarea conditiilor igienice ale pacientiilor spitalizati
2.3.1. Pregatirea patului si accesorile lor
2.3.2. Shimbarea lenjeriei de pat
2.3.3. Asigurarea igienei personale,corporale si vestimenare a pacientelor
2.3.4. Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientiilor
2.3.5. Captarea eliminarilor
2.4. Supraveghearea functiilor vitale si vegetative
2.5. Alimentatia bolnavului
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiuni
2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii.
2.10. Educatia pentru sanatate. Profilaxia bolii

2.11. Externarea pacientului

CAPITOLUL III
3.1Prezentarea cazurilor de boala
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1. RECOLTAREA PRODUSELR BIOLOGICE
ANEXA 2. MASURAREA FUNCTIILOR VITALE

MOTTO:

Scopul final al ingrijirii bolnavului este vindecarea lui.

C. Mozes

CAPITOLUL I

PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A TULBURARILOR

DE STATICA PELVINA
1.1.

NOTIUNI ANATOMO-CLINICE
Statica pelvina este definita ca fiind proprietatea de a metine organele intrapelvine intr-o

anumita pozitie si cu o anumita orientare. Ca pozitie, uterul se afla in centrul micului bazin, intre
vezica si rect. In ce priveste orientarea uterului, acesta se afla in anteversie ( unghiul diedru, de
95 100, deschis anterior, format de axul colului si cel al vaginului ) si anteflexie ( unghiul
diedru, de 110 130 , deschis anterior,format de axul corpului uterin si axul colului ). Aceasta
modalitate de mentinere a uterului asigura o buna irigare a organului, evacuare eficienta a
secretiilor endouterine (mai ales a sangelui menstrual) si o repartiyare uniforma, radiara, a
fortelor de presiune intraabdominala.
Statica uterine nu trebuie analizata in mod izolat ci in legatura cu statica organelor
invecinate (vezica urinara, rect). Elementele anatomice cu rol in statica pelvina sunt grupate in
mijloace de suspenisie si mijloace de sustinere.
Mijloacele de suspenisie sunt reprezentate de:

peritoneu (are rol redus : aderentele peritoneului uterin pot determina pozitii vicoase);

ligamentele largi (impiedica devierea laterala);

ligamentele rotunde (se opun bascularii posterioare);

ligamentele utero-sacrate reprezinta sitemul suspensor principal al regiuni crevice-ismice.

Sistemul suspensor accesoriu este reprezentat de fasciculele ridicatoare ale muschiilor ridicatori
anali.
Mijloacele de sustinere sunt reprezentate de:

conexiunile cu organele adiacente (vezica, rect);

ligamentele sacro-recto-genito-pubiene. Aceste condensari fibro-musculare ale tesutului

pelvi-subperitoneal se mai numesc retinacule; posterioare (lig. utero-sacrate), anterioare (lig.

pubo-uterine) si laterale (lig.cadinale);

planseul pelvi-perineal constituie cel mai important mijloc de sustinere a uterului, desi, nici

muschii, nici fasciile lui nu vin in contact cu uteru.l

1.2.
1.2.1.

PREZENTAREA TEORETICA A BOLII

DEFINITIE: Prolapsul genital reprezinta coborarea organelor genitale ca urmare a

slabirii mijloacelor de sustinere, adica planseul pelvin si de suspenie, respectv ligamentele

uterine.

1.2.2.

ETIOLOGIE

Cuprinde doua tipuri de prolaps si anume:

a) - prolapsul vaginal
b) - prolapsul uterin;
a) Exista mai multe tipuri de prolaps vaginal. Prolapsul peretelui vaginal anterior poate parea
sub forma: cistocelului, uretrocelului, cistouretrocelului
Cistocelul reprezinta hernierea bazei vezicii urinare in portiunea superioara a peretelui
vaginal anterior. Uretrocelul reprezinta hernierea peretelui posterior al uretrei iin ultimii 1,5-4 cm
ai peretelui vaginal anterior Cistouretrocelul reprezinta herinerea intregului perete vaginal
anterior. Prolapsul peretelui posterior poate aprea sub forma rectocelului si enterocelului.
b)

prolapsul uterin are trei grade, in functie de amploarea coborarii organului in raport cu

introitul vaginal:

gradul 1 uterul coboara in interiorul vaginului, c olul nu se evidentiaza la vulva,coboara

pretele anterior al vaginului antrenand vezica (cistocel) si peretele posterior si rectal

(rectocel);
gradul 2 uterul este coborat, colul apare la vulva intre cistocel si rectocel;
gradul 3 uterul iese inafara uterului ca o tumora acoperita de mucoasa vaginala
violacee, congestionata.;
Aparitia prolapsui vaginal cat si cel uterin se datoreaza mai multor factori, cum ar fi:

nasterea deterimna leziuni ale fasciei viscerale endopelvine si ale condensarilor

acesteia, precum si ale musculaturii planseului pelvin, in specila ale muschiilor levator

ani si ale corpului perineal;

sarcina determina relaxarea si inmuierea aparatului ligamentar;
factori sistemici obezitatea, astumul bronsic, bronsita cronica;
factori locali tumoare de ovar, tumoare uterina, traumatisme medulare S1-S4,

neuropatie diabetica, tumori presarcrate;

menopauza deficitul estrogenic poate contribui la descensul uterin;
congenial o forma rara de prolaps uterin congenial este intalnita la copii nou-nascuti, la
nulipare, si se datoreaza unui deficit structural la nivelul fasciei endopelvine si al
mijloacelor de sustinere a uterului.

Componentele principale ale aparatului de sustinere al uterului sunt reprezentate de: oase
pelvine, fascia endopelvina, muschii perineului si muschii levator ani. Toate aceste structuri

mentin pozitia normala a uterului, chiar si in cazul cresterii presiunii intrabdominale care apare
in cazul tusei, ridicarii greutatiilor.
1.2.3.

SIMPTOMATOLOGIE
Simptomatologia prolapsului este determinata de gradul acestuia. Simptomele specifice

prolapsului uterin sunt sangerarea secundara unei eroziuni cervicale de decubit si palparea
colului de catre pacienta la nivelul introitului.
Prolapsul de gradul 1 poate prezenta: incontinenta urinara foarte usoara; senzatie de
greutate in micul bazin; dureri sacrate; leucoree;
Prolapsul de gradul 2 poate prezenta: staza urinara si infectie urinara; hipertrofierea
colului din cauza stazei sanguine si limfatice; leucoree; durere abdominala care se accentueaza la
efort dar diminueaza in decubit dorsal; tulburari intestinale (constipatie) datorate compresiunii
exercitate la nivelul rectului.
Prolapsul de gradul 3 poate prezenta: leucoree persistenta, purulenta, urat mirositoare;
sangerare deterinata de ulceratiile de decubit; staza vezicala, polakiurie, disurie.
1.2.4. COMPLICATII
Complicatiie care pot aparea pe parcursul evolutiei afectiunii sunt:
- uleceratii cervicale de decubit care pot fi insotite de sangerari;
- infectii ale tractului urinar;
- obstructie ureterala urmata de hidronefroza;
- hemoroizi secundari constipatiei;
- ocluzie intestinala in cazul asocierii enterocelului.
1.2.5. TRATAMENT
Tratamentul medical este paleativ, sau in cazul unei avand ca scop ameliorarea
simptomatologiei locale si generale. Se adreseaza formelor incipiente sau in cazul unei
contraindicatii operatorii ferme. Consta in: Kinetoterapie, baleneoterapie,aplicalrea de pesarea.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient. Are ca obiectiv refacera aparatului de sutinere si a
celui de suspensie. Conduita va fi adaptata la specificul cazului: forme clinice; gradul lezional;
varsta pacientei; leziunile asociate;

CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNARII IN SPITAL PANA
IN MOMENTUL EXTERNARII SI TEHNICILE IMPUSE DE BOALA

2.1. INTERNAREA PACIENTEI IN SPITAL

Internare este primul contact al bolnavei cu spitalul, aceasta ocazie constituie un
eveniment important in viata pacientei, ea se desparte de mediul sau obisnuit si in stare de
infirmitate sau semi infirmitate este nevoita sa recurga la ajutorul oamenilor straini. Aceasta
situatie, impreuna cu boala, ii creeaza anumite stari emotive, de care personalul care primeste
bolnava in spital trebuie sa tina seama, menajand-o cat mai mult. Acest prim contact este
hotarator pentru castigarea increderii ei, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari
sincere intre bolnava si personalul de ingrijire, in vederea recastigarii sanatatii celei internate.
Pacienta diagnosticata cu prolaps genital se va interna in sectia obstetricaginecologie pe
baza biletelor de internare emise de doctorul de familie si programare anterioara, sau internarea
se poate face de urgenta daca pacienta cu prolaps genital prezinta urgenta. Pacienta poate fi
insotita de o ruda daca doreste.
Asistenta medicala va acorda o atentie deosebita insotitorilor care trebuie linistiti,
convingandu-i ca bolnava va fi bine ingrijita. De asemena asistenta medicala va coopera cu
pacientele asigurandu-le ca starea lor se va ameliora, daca vor colabora intelegand efectul
tratamentului.
Asistenta medicala se va ingriji imediat de administrarea tratamentului pentru calmarea
durerii, linistirii si a investigatiilor de laborator indicate de medicul ginecolog. Bolnavele
internate sunt inscrise in biroul serviciului de primire in registrul de internare, tot aici se
completeaza Foaia de observatie clinica, datele de identitate, adresa exacta. Asistenta va observa
igiena pacientei la internare. Daca pacienta nu a facut baie sau dus va fi invitat sa faca baie.
Inainte ca pacientele sa fie transportate in sectia de obstretice-ginecologie, asistenta medicala se
va ingriji de imbracamintea pacientei, transportand-o la punctul de prelucrari sanitare in vederea
deparazitarii, daca este cazul, depozitarii la magazie, apoi se va oferi imbracaminte de spital.
Asistenta va supraveghea preluarea de catre persoana desemnata in sectie a obiectelor personale
ale pacientului, pe baza de inventar, obiectele de valoare vor fi depuse la solicitarea pacientei la
locul stabilit de conducerea setiei. Bolnava va fi transportata in salon, unde va fi repartizata in
patul sau.
2.2. ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizarii bolnavei, in majoritatea cazurilor, este investigarea, stabilirea unui

diagnostic cert, aplicarea unui tratament adecvat si vindecarea. Pentru a realiza acest lucru
trebuie create conditii prielnice. Bolnava ajunsa in sectie va fi preluata de asistenta de salon, care
o va conduce la patul ei, ii prezinta si celelalte bolnave, indrumand-o pe pacienta sa-si aranjeze
obiectele personale in dulap sau noptiera. Salonul trebuie sa fie aerisit, luminos, temperatura sa
fie de aproximativ 20C. Paturile trebuie sa fie distantate pentru ca pacientele sa nu se deranjeze
reciproc.
In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru bolnav spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului si unde i se asigura ingrijire. De accea bolnavele trebuiesc asigurate cu
lenjerie curata compusa din:
- lenjerie de corp: camasi, pijamale, halate de baie
- lenjerie de pat: 1-2 perne, patura, doua cearceafuri (unul simplu si unul plic), doua fete de
perna, musama si aleza.
- patura este confectionata din lana moale si calduroasa, lenjeria de pat este din material alb
moale
Masa nu va fi servita decat la orele rezervate pentru acesta.
2.3 ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICE A PACIENTILOR INTERNATI
2.3.1 Pregatirea patului si a accesoriilor lui
Sarcina principala a spitalizarii este vindecarea bolnavilor. Procesul de vindecare implica
repausul complet sau relativ al bolnavului. Asigurarea odihnei pasive este unul din principalele
metode de ingrijire a bolnavului. Repausul creeaza conditii favorabile organismului pentru a-si
concentra eforturile la procesul de vindecare. Premisa odihnei pasive este patul bolnavului.
Odihna la pat relaxeaza musculatura, elibereaza articulatiile de sarcini, scade pierderile de
caldura si reduce necesitatile energetice ale organismului, durerile se atenueaza si bolnavul este
cuprins de o senzatie relativa de confort.
In conditiile spitalizarii patul reprezinta, pentru fiecare bolnav si spatiul in care i se asigura
ingrijirea. Accesoriile patului sunt: salteaua , 1-2 perne, cearceaful plic, cearseaf simplu, fete de
perna, musama si aleza. Atat patul cat si accesoriile se vor pastra in conditii de perfecta curatenie
pentru a se asigura starea de confort necesara vindecarii.

Patul trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie comod si sa prezinte dimensiuni potrivite:

lungime 2m, latime: 60-90cm, inaltime 60cm

sa permita sa se miste liber si sa nu-i limiteze miscarile
patul sa fie accesibil din toate partile
sa fie usor de manipulat si curatat, sa fie confectionat din tuburi usoare (din aluminiu de
preferinta), vopsite in alb

2.3.2 Schimbarea lenjeriei de pat

Lenjeria de pat se compune din: cearsaf simplu, cearsaf plic, 1, 2 paturi, 2 fete de perna.
Schimbarea lenjeriei de pat se face dimineata, inainte de curatenie, dupa masurarea functiilor
vitale si toaleta pacientului sau ori de cate ori este nevoie. Poate fi executata de 1 sau 2 persoane.
Musamaua, aleza si cearceaful se vor intinde bine pentru a nu produce escare. In conditiile unui
bolnav imobilizat la pat, bolnavul va fi mentinut acoperit in tot timpul manevrei.
Procedeul de schimbare a lenjeriei il putem efectua tinand seama de starea generala a
pacientului si de posibilitatile de a-l misca. Cand pacientul se poate intoarce in decubit lateral,
schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului si in latimea patului cu bolnavul in pozitie
sezand. Schimbarea lenjeriei se va face cu blandete evitandu-se manevrele care-l pot obosi pe
bolnav.
2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Fiecare pacienta trebuie sa beneficieze atat de conditiile si articolele necesare cat si de
asistenta necesara acordarii ingrijirilor. Conceptia de curatenie este inteleasa diferit si variaza de
la individ la individ, dar bolnava nu trebuie sa fie privata de astfel de ingrijiri la nivelul pe care il
considera normal. Din contra va trebui ca nivelul ingrijirilor sa fie conform asteptarilor sale. Nu
trebuie stabilite reguli zilnice, toaleta generala nu este recomandata zilnic desi o mare parte din
bolnave solicita acest lucru. Frecventa toaletei generale este stabilita in functie de nevoile
somatice si de dorintele bolnavelor. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa-i
asigure bolnavei o infatisare curata, sa se previna orice mirosuri dezagreabile sau orice forma de
iritare a pielii.
Este datoria asistentei medicale de a pastra pacienta intr-o stare de curatenie indiferent de
talia sa, pozitie, starea sa fizica sau afectiva. In vederea acestui lucru se educa bolnava si i se

pune la dispozitie sapun, prosoape curate pentru utilizarea pe regiuni, perie de unghi, foarfece de
unghi, perie de dinti personala, pasta de dinti, pahar, lenjerie de corp curata.
Asistenta pregateste materialul necesar pentru efectuarea toaletei corporale, a parului, a
cavitatii bucale si taierea unghiilor. Pregateste apa carei temperatura trebuie sa fie de 370C. Se va
avea grija la efectuarea corecta a baii, se spala mai intai fata, trunchiul, membrele, apoi regiunea
perianala. Dintii se spala bine si unghiile se taie. Dupa efectuarea toaletei bolnavul este ajutat la
imbracare si dezbracare ori de cate ori este necesar. Lenjeria de corp va fi comoda, lejera pentru
a asigura starea de confort a pacientului.
2.3.4. Efectuarea toaletei generale pe regiuni a pacientului imoblilizat
Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza adica, din ingrijirile acordate de
asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului. Consta in mentinerea
pielii in stare de curatenie perfecta si in prevenirea aparitiei leziunilor cutanate fiiind o conditie
esentiala a vindecarii. Toaleta pacientului poate fi: zilnica pe regiuni, saptamanala sau baia
generala. In functie de problemele pacientului acesta are nevoie de ajutor fizic si psihic, are
nevoie de ajutor partial sau total, sau nu are nevoie de ajutor.
La pacientii internati intr-o sectie chirurgicala, toaleta postoperator se va efectua cu
bolnavul in pat, in peroada de imobilizare. Toaleta pe regiuni la pat va respecta urmatoarea
succesiune: se incepe cu fata, gatul si urechile, apoi bratele si mainile, partea anterioara a
toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor, se intoarce bolnavul in decubit lateral si se spala
spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din nou in decubit dorsal se spala gambele si
picioerele, organele genitale externe, ingrijirea parului si a cavitatii bucale.
Inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea
pacientului (puls, TA, respiratie), ce mobilizari i se permit in ziua respectiva, daca se poate spala
singur, pe care parte a corpului. Se va asigura o temperatura ambianta potrivita, se evita curentii
de aer, se izoleaza bolnavul, se pregateste in apropiere toate materialele necesare efectuarii
toaletei. Pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada sub supravegherea
personalului de ingrijire.
2.3.5 Observarea pozitiei bolnavului in pat

Pozitia bolnavei in pat este determinata de gravitatea bolii de care acesta sufera. Asistenta trebuie
sa cunoasca caracteristicile pozitiilor in pat, deoarece dau indicii pretioase asupra unor afectiuni.
Pozitia pacientului cu eventratie postoperatorie este activa: decubit dorsal, decubit lateral drept
sau stang. Uneori are pozitie fortata care este caracterizata prin luarea unor atitudini neobisnuite.
Acesta poate sa apara ca o reactie de aparare constienta sau inconstienta a organismului fata de
procesul patologic.
2.3.6 Schimbarea pozitiei si mobilizarea bolnavului
Bolnava cu prolaps genital in zilele precedente operatiei va putea opta pentru orice
pozitie. Din ziua operatiei sa pana in momentul in care medicul spune ca se poate mobiliza,
bolnavul va sta in decubit dorsal, aceasta pozitie fiind impusa de interventia chirurgicala suferita,
pentru a se proteja plaga. Pentru a preveni aparitia escarelor de decubit si nu numai, se va
schimba pozitia pacientului. Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor
fiind variabila depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata.
Schimbarea pozitiei evita imoblilizare si se face la 2-3 ore, la nevoie mai des.
La mobilizarea pacientului se urmaresc urmatoarele obiective:

mobilizarea tonusului muscular, mentinerea mobilitatii articulare si asigurarea starii de

bine
stimularea metabolismului
stimularea circulatiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor,
contracturilor

2.4. SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE

Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului este obligatorie in cursul oricarei
boli, caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului, precum si
evolutia si gravitatea bolii de care sufera.
Totalizarea observatiilor asupra functiilor vitale si vegetative se consemneaza in foaia de
temperatura a bolnavului.
2.5. ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Una dintre cele mai importante probleme ale ingrijirii bolnavului este alimentatia.
Asigurarea aportului caloric este necesar pentru sustinerea fortelor fizice ale bolnavului,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea conditiilor de vindecare si administrarea
alimentatiei pe cale naturala sau artificiala, constituie sacini elementare ale ingrijirii oricarui
bolnav. Alimentatia trebuie sa acopere cheltuielile energetice de baza ale organismului, sa
acopere aportul de vitamine si saruri necesare metabolismului, sa consolideze rezultatele
terapeutice obtinute prin metode de tratament.
Disfunctiile tubului digestiv atrag dupa sine o perturbare a procesului de digestie, ceea ce
in esenta determina imposibilitatea organismului de a primii principalele alimente de baza
adecvate necesitatilor sale metabolice.
Bolnava cu eventratie postoperatorie in ziua precedenta operatiei poate consuma alimente
usor digerabile iar seara va consuma numai lichide. In ziua operatiei bolnava nu consuma nimic.
Dupa operatie, in primele doua zile postoperatorie se face hidratarea pe cale parenterala prin
perfuzii intravenoase cu Glucoza 5-10%, Ringer, Ser fiziologic, si bonavul va avea un regim
hidric: ceaiuri neindulcite, indulcite, zeama de orez, supe strecurate. La reluarea tranzutului
pentru gaze va avea un regim de ulcer simplu cu branza de vaca, supa de legume, compot, apoi
regim colecist bazata pe supa de legume, legume fierte, carne fiarta, iaurt, fainoase, alimentatia
activa in salon. Pregatiri: tava, tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar cu apa, fata
de masa.
Conditii de mediu in salon, la masa:- se indeparteaza tot ce ar putea influenta negativ
apetitul pacientului (tavita, scuipator, plosca);se invita pacientul sas se spele pe main; pacientul
este ajutat sa se aseze la masa; asistenta imbraca halatul de protectie, isi prinde parul sub
boneta (sa nu se atinga de alimente);se spala pe maini;- serveste felurile de mancare pe rand; se
ridica imediat vesela folosita;- nu se ating alimentele cu mana; se observa daca pacientul a
consumat alimentele in intregime, in caz contrar se solicita motivul si se iau masuri de inlocuire;
se transporta vesela la oficiu; se aeriseste si se curata salonul. Treptat se va reveni la alimentatia
normala evitand mancarurile care produc meteorism abdominal, constipatie.
Inainte de operatie alimentatia pacientei se realizeaza activ la sala de mese. Postoperator in
primele zile alimentatia se face parenteral cu perfuzii intravenoase apoi activ in salon, incet dupa
mobilizare activ la sala de mese.

2.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SI HIDRATAREA ORGANISMULUI

Medicamentele prescrise la vizita se noteaza in foaia de observatie a bolnavului. Din caietul ei de
vizita, asistenta confrunta prescriptiile cu cele scrise in foi. Deorece administrarea
medicamentelor este o munca de o mare raspundere si pentru evitarea erorilor care pot fi fatale,
se vor respecta cu stictete urmatoarele reguli:
1.

respectarea medicamentului prescris, nu se inlocuieste cu un alt medicament cu efect

asemanator fara aprobarea medicului

2.

identificarea medicamentului administrat prin verificarea etichetei inainte de administrare

sau a medicamentului insusi (asistenta trebuie sa le recunoasca dupa ambalaj, forma de

prezentare, consistenta, culoare, miros, et.)
3.

verificarea calitatii medicamentelor: sa nu fie alterate, degredate. Medicamentele isi

schimba culoarea sau aspectul (decolorare, tulburare, precipitare, sedimentare in cele lichide,
lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide)
4.

respectarea caii de administrare este obligatorie. Nerespectarea caii de administrare poate

duce la accidente grave(de exmplu: solutii uleioase introduse intravenos produc embolia uleioasa
si moartea, solutiile hipertonice sunt incompatibile cu tesutul muscular, subcutanat si produc
necroza-distrugerea tesuturilor, etc)
5.

respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic este obligatorie,

deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organism intr-un anumit timp.
Medicamentele la care doza terapeutica este apropiata de cea toxica, daca nu se respecta orarul,
se pot transforma in otraviri prin cumularea dozelor. De asemenea, nerespectarea orarului, prin
distantarea dozelor, la medicamentele care se elimina rapid din organism. Duce la anularea
efectului terapeutic, iar in cazul antibioticelor se produce rezistenta organismului la germeni.
Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentarea bolnavilor deoarece
unele, pantru a avea efect terapeutic, se administreaza inainte de mese ( de exemplu
pansamentele gastrice), altele in timpul alimentarii ( de exemplu fermentii digestivi), iar altele
numai dupa mese (cele antienzimatice). Nu se respecta orarul de administrare cand apar
schimbari in starea generala a bolnavului sau manifestari de intoleranta, acestea se aduc de
urgenta la cunostinta medicului
6.

respectarea dozei prescrise

7.

respectarea somnului fiziologic al bolnavului: orarul de administrare va fi stabilit astfel

incat sa nu fie necesara trezirea bolnavului cu exceptia antibioticelor al caror ritm impune
trezirea
8.

evitarea incompatibilitatii dintre medicamente deoarece unele, prin asociere, devin

ineficace sau daunatore. Asistenta va cere sfatul medicului inainte de asocierea medicamentelor
ce urmeaza sa le administreze
9.

servirea bolnavului cu doza unica de medicament care va fi administrat personal de

asistenta sau luat in prezenta ei

10. respectarea succesiuni in administarea medicamentelor consta in a pastra urmatoarele
ordine: tablete, capsule, solutii, picaturi, injenctii, ovule vaginale, supozitoare
11. lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise, in cazul in care efectul
medicamentului ar putea nelinisti bolnavul, asistenta trebuie sa cunoasca astfel, pe langa indicatii
si contraindicatii, incompatibilitatile precum si efectele secundare ale medicamentelor
12. anuntarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor: orice greseala comisa
privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei, a caii de administrare sau a orarului va
fi adusa la cunostinta medicului, pentru a se putea interveni si preantampina complicatiile care ar
putea fi fatale bolnavului
13. administrarea imediata a medicamentelor deschise: fiolele trebuie injectate dupa deschidere,
deoarece pastrarea lor permite infectarea, scaderea eficacitatii medicamentului sau chiar
degredarea acestuia
14. prevenirea infectiilor intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena stabilite
pentru fiecare cale de administrare
Avand in vedere ca bolnavii cu eventratie postoperatorie necesita interventie chirurgicala,
postoperator se instaleaza o perfuzie in vederea hidratarii si minrealizarii organismului precum si
pentru administrarea de somnifer seara. Prevenirea accidentelor trombolitice prin administrare
postoperator de heparinice cu greutate moleculara mica (Innohep, Fragmin etc.) Pe cale
intravenoasa se administreaza calmantele (Algocalmin, Piafen), antispasticele pentru calmarea
colicii, precum si antibioticele. Antibioticele se administreaza dupa efectuarea testarii
sensibilitatii organismului, prin injectie intradermica pe fata anterioara a antebratului. Se
injecteaza 0,1 ml antibiotic in dilutie de 1:100, iar dupa 20-30 minute se citeste reactia. Reactia
pozitiva presupune aparitia unei zone eritematoase cu un diametru mai mare de 10 mm, urticarie,

purit. Daca reactia nu apare atunci se poate administra antibioticul testat. Hidraterea si
mineralizarea organismului se face prin perfuzie endovenoasa. Se vor administra solutii de
Glucoza 10%, Ringer lactat si Ser fiziologic 9%. Cu aceasta ocazie poate fi administrat si
tratamentul indicat de medic, pentru medicamentele care se pot administra intravenos.
2.7. RECOLTAREA PRODUSELOR BILOGICE SI PATOLOGICE
Examenele de laborator exprima prin metodele obiective modificari survenite in
morfologia si biochimia organismului, din acest motiv ele constituie un ajutor pretios pentru
stabilirea diagnosticului, instituirea tratamentului si urmarirea evolutiei bolii. Indicatia pentru
recoltarea probelor biologice este data de medic, insa asistenta trebuie sa cunoasca esenta
analizelor ce se cer si modul de recoltare a acestora.
Bolnavilor li se fac urmatoarele examinari de laborator:
a) hemoleucograma
b) VSH
c) glicemia
d) ionograma sanguina
e) rezerva alcalina
f) amilazemie
g) grup sanguin
2.8. PREGATIREA PACIENTULUI SI EFECTUAREA TEHNICILOR SPECIALE
2.8.1 Ecografia
Ecografia este un examen de rutina, permite prezentarea diagnosticului. Pregatirea
bolnavelor este minima trebuie sa linisteasca bolnava explicandu-i ca examinarea este lipsita de
orce pericol, in timpul examinarii pacienta trebuie sa fie cu vezica urinara plina, ceea ce asigura
examinatorului o vizibilitate mai buna. De aceea pacientei i se vor servii 500-700 ml lichide.
Pacienta va fi condusa la serviciul de ecografie, este ajutata sa se dezbrace si sa se urce pe patul
de examinat. Examinarea se face in decubit dorsal. Pe suprafata de examinat se aplica un strat de
gel. Dupa examinare se sterge gelul, se ajuta pacienta la imbracat, este condusa in salon si ajutata
sa se instaleze in pat.

2.8.2 Recoltarea secretiilor vaginale:

Secretia vaginala reprezinta transudat al mucoasei vaginale: contine celule epiteliale de
descoamare si germeni; examenul bacteriologic al secretiei este dificil si fidelitatea rezultatelor
este conditionata de: prelevare, transport,examinare, interpretare; prelevarea se face in primele
10 zile dupa ciclul menstrual. Materialele necesare sunt: manusi sterile de cauciuc, specule
vaginale, ansa de platina, pipete Pasteur, eprubete, lame de sticla, lampa de spirt, creion
dermatograf. Pacienta este pregatita psihic si fizic: se anunta si se explica necesitatea efectuarii
examinarii; cu doua zile inainte de recoltare se recomanda repaus terapeutic si sexual; se asaza
pacienta in pozitie ginecologica pe masa de control; se efectueaza toaleta organelor genitale
externe cu apa sterila calduta fara solutii dezinfectante sau sapun. Modul de executie este:
asistenta se spala pe maini; imbraca manusi sterile; indeparteaza labiile mari si mici; recolteaza
cu ansa sau cu tamponul fixat in port-tampon din urmatoarele locuri de electie: orificiul
glandelor Bartolin, orificiul colului uterin, meatul urinar; recoltarea se face cu valve si specule
sterile evitand atingerea vulvei sau a peretilor vaginului; se efectueaza cate doua frotiuri pentru
fiecare produs recoltat pentru examen citologic, iar pentru examenul bacteriologic se recolteaza
cu ansa din eprubeta sterila.
2.8.3Examenul citologic Papanicolau: se recolteaza celule proprii de la nivelul colului uterin, si
se analizeaza la microscop. Celulele maligne au aspecte tipice modificari de nucleu. Asa ca in
functie de cum arata celulele recoltate, se apreciaza daca exista modificari sugestive de cancer.
2.8.4 Urocultura: este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica pentru
analiza probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care produc
infectii ale tractului urinar.
Metoda se practica ori de cate ori medicul clinician suspecteaza infectii ale cailor urinare, de la
rinichi si pana la uretra. Acest gen de infectii sunt foarte frecvente si evolueaza deseori
asimptomatic
2.8.5 Prelevarea probei de urina

- se poate efectua la nivelul oricarei unitati sanitare sau chiar la domiciliu pacientului, cu
respectarea instructiunilor de recoltare. In acest scop, se face in prealabil o toaleta a organelor
genitale exterioare cu apa si sapun si stergerea cu un tampon de vata imbibat cu apa sterilizata
prin fierbere.
- prelevarea se efectueaza din jetul mijlociu direct intr-un recipient steril (pahar de plastic steril
cu capac, de unica folosinta). Volumul necesar unei examinari uyuale este de 10 15 ml.
- in situatii speciale ,urina se poate recolta direct din vezica prin punctie suprapubiana.
- prelucrarea probei trebuie facuta inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si in cazul in
care este necesara urmarirea eficientei lui, recoltarea se repeta dupa 48 96 ore. Scaderea
numarului de germeni sau disparitia lor constituie un incident mai pretios decat simptomatologia
subiectiva. Aspectul urinii, apreciat in momentul recoltarii sau imendiat dupa aceasta, nu poate
oferi indicatii certe asupra continutului in germeni. Astfel o urina clara poate contine un numar
semnificativ de germeni, in timp ce constatarea unei turbiditati nu inseamna intodeauna infectie.
Turbiditatea poate fi cauzata si de precipitarea elementelor in solutie (fosfati, urati, carbonati),
fenomen care apare mai ales la rece.
Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent
mediu de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra
anterioara, pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia in care aceasta
conditie nu poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2 8 grade cateva ore.
2.9. PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE
2.9.1 Ingrijirea preoperatorie
Pregatirea pacientei inaintea interventei chirurgicale este un element major de prevenire a
infectiilor postoperatorii. De ea depinde reusita operatiei si evolutia postoperatorie.
Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de
anxietate in care se pregateste pacientul inainte de operatie:
- sa convinga pacienta sa aiba incredere in echipa operatorie;
- sa ajute bolnava sa-si exprime gandurile, teama
- sa-i expice ce se va intampla cu ea in timpul transportului si in sala de preanestezie; cum va fi
asezata pe masa de operatie; cand va parasi patul;cand va putea primi vizite

- sa-i explice faptul ca ea va fi insotita si ajutata la nevoie.

Starile de tensiune din cadrul echipei de ingrijire trebuie sa fie nevazute de catre pacienta.
Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate, profesionalism, siguranta si promptitudine
la solicitarilor tuturor pacientiilor, incat acestia sa capete incredere in serviciul in care a fost
internat. Asistenta prin atitudinea ei, nici distanta, dar nici familiara, nici dura, dar nici cu
slabiciune, binevoitoare dar si autoritara, va reusi, cu siguranta, sa inspire pacientilor incredere.
Limbajul folosit trebuie sa fie adecvat, pe intelesul celui cu carea aceasta sta de vorba si asa
increderea pacientului va creste si starea lui psihica va fi favoriyabila.
2.10. EXTERNAREA PACIENTULUI
Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medical primar. Asistenta va
anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului data iesirii din spital. Inainte de a-Si lua ramas bun,
asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de iesire si reteta prescrisa pentru tratamenul
postspitalicesc. Bolnavul poate pleca din spital si la cerere proprie. Daca bolnavul nu se supune
tratamentului ce I s-a prescris sau prin comportarea lui dezorganizeaza viata din spital, medical
primar are dreptul de a dispune evacuarea lui.

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA
CAZUL NR.1
Nume: P
Prenume: F

Data nasterii: 25.07.1960

Sex: feminin
Greuntate: 90 kg
Inaltime: 170cm
Religie: ortodoxa
Alergii: neaga
Diagnostic de internare: Prolaps genital gr.I, Varice hidrostatice membrele inferioare
Operatie: Plastie vaginala anterioara si posterioara
Anamneza heredo-colaterale: fara importanta patologica
Antecendente personale, fiziologice si patologice: menarha 13 ani, menstruatii neregulate
28 30 zile, durata 7 zile, flux normal, S 2,
N 1, AB 1, metroragie de 3 saptamani
Conditii de viata si de munca: somera
Istoricul bolii: Pacienta cu 3 nasteri in antecendent, se adreseaza serviciului obstetrica
ginecologie in data de 18.01.2016, trimisa de medicul de specialitate avand diagnosticul
Tumorala lent progresiva la nivelul perineal cu senzatie de greutate perineala, pentru examen si
tratament de specialitate.
Motivele internarii: - tumorala vaginala la nivelul perineal
- senzatie de greutate pelvina
Problemele pacientei: anxietate, lipsa de cunostinte, igiena personala defectuasa, alterarea
starii generale, alterarea imaginii de sine, atingera integritatii functiei si rolului sexual.

DIAGNOSTIC

OBIECTIVE

INTERVENTIILE ASISTENTEI

EVALUARE

DE INGRIJIRE
1. Anxietate din

Pacienta sa nu

- comunic cu pacienta si o linistesc, ii dau

Pacienta prezinta o

cauza intreventiei

prezinte teama

incredere in echipa din blocul operator

strare generala buna

chirurgicale

de interventie

- conving pacienta sa accepte interventia

manifestata prin

chirurgicala, ea fiind necesara

frica, depresie

- ii comunic in ce consta interventia

- sa pastreze o igiena locala corespunzatoare,
sa poarte lenjerie de bumbac si sa nu fie
incomoda
- evitarea sapunurilor si altor produsi cu efect
iritabil
- sa evite statul prelungit in picioare
- sa stea in pozitia de decubit dorsal
- in caz de nevoie ii voi administra un sedativ
Pacienta trebuie

pentru linistire
- stabileste un program de somn pentru

Pacienta este linistita,

somnului, datorita sa aiba un somn

pacienta de 8 ore noaptea si o ora dupa

incercand sa se

durerilor si

odihnitor si sa

amiaza

odihneasca si

temerilor legate

fie optimista in

-personalul sectiei are grija sa pastreze

respecta indicatiile

de posibilitatea

ceea ce priveste

linistea prin saloane, inchizand usile cu grija

personalului medical

complicatiilor,

eficacitatea

si vorbind pe un ton mai jos

manifestate prin

tratamentului

- respectarea tratamentului la orele prescise de

2. . Perturbarea

teama,

medic

neliniste,

- administreaza la indicatia medicului si la

insomnie

nevoie un Metroclopramid pentru greata sau

un Diazepam 1filola/seara pentru asigurarea
unui somn linistit
-asistenta informeaza pacineta cu privire la
modul de producere al durerii, despre
tratament medical, ritmul de administrare si
efectul fiecaruia
- asigura ingestia de lichde si o alimentatie in

3. Stare de

Pacienta sa nu

functie de perioada evolutiei

- pacienta este asezata in decubit dorsal

Strare generala buna,

discofort din

prezinte durere

eventual lateral

afebrila, abdomen suplu,

cauza inciziei

sis a prezinte

- supravegherea durerii

nedureros,

plastiei vaginale

stare de confort

- ingerarea de lichide cat mai multe

urina cca 100ml,

manifestata prin

buna

durere

- administrarea antiinflamatoarelor
- monitorizare clinica la intervale de timp
delimitate
- toaleta se va face cu ajutorul insotitorului
sau a personalului sectiei
- asistenta ii comunica pacientei sa evite
ortostatismul si pozitia sezand
- evitarea relatiilor sexuale timp de 6 8
saptamani

Cazul Nr. 2
Nume: C
Prenume: E - E
Data nasterii: 17.05.1950
Sex: feminin
Greuntate: 53 kg
Inaltime: 157cm

fara sangerare

Religie: catolica
Alergii: Novocaina
Diagnostic de internare: Prolaps genital gr II, varice hidrostatice membru inferior drept
Operatie: Histerectomie
Anamneza medicala: fara importanta
Anamneza heredo-colaterale: fara importanta patologica
Antecendente personale, fiziologice si patologice: menarha 14 ani, ciclul menstrual regulat,
durata 7 zile, flux normal, S-1, N-0, AB-1.
Conditii de viata si de munca: casnica
Comportament( fumat,alcool,etc): cafea 1/zi, fumat
Istoricul bolii: Pacienta in varsta de 66 ani relateaza ca boala acutala a debutat insidios.
Prolapsul genital creste extrem in dimensiuni, pacienta se prezinta la medicul ginecolog si se
interneaza prin programare in clinica noastra.
Motivele internarii: prolaps vaginal gr II, senzatie de greutate pelvina
Problemele pacientei: anxietate, atingera integritatii functiei si rolului sexual, durere
accentuata la statul prelungit in picioare, constipatie

DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVE

INTERVENTIILE ASISTENTEI

EVALUARE

INGRIJIRE
1. Constipatie din cauza

Pacienta sa aiba

- recomand pacientei sa ingere o cantitate

Pacienta la

spitalizarii manifestata

transit intestinal

suficienta de lichide

externare

prin balonare, tenesme si

in limite

- recomand alimente bogate in reziduri

prezinta

absenta scaunului

fiziologice

- urmaresc si notez in foaia de observatie

un transit

consistenta si frecventa scaunelor

intestinal

-efectuez la nevoie clisma evacuatorie

fiziologic

simpla sau uleioasa

cu un scaun

- la indicatia medicului administrez laxative

pe zi

- dau dovada de intelegere si rabdare,

menajand pudoarea pacientei
- o linistesc si o incurajez sa-si exprime
2. Insomnie din cauza

Pacienta trebuie

gandurile si emotiile
- ofer pacientei inainte de culcare o baie

disconfortului

sa beneficieze

calda si un pahar cu lapte

linistita,

postoperator, manifestata

de somn

- ii arat cateva tehnici de relaxare inainte de

incearca sa se

prin somn

corespunzator

somn

odihenasca si

necorespunzator din

cantitativ si

- notez calitatea somnului,orarul

respecta

punct de vedere calitativ

calitativ

- identific cauza insomniei comunicand cu

indicatiile

pacienta

date de catre

- stabilesc programul de somn de 8 ore pe

personalul

noapte

medical

Pacienta este

- asigur repaus fizic si psihic

- la indicatia medicului administrez
pacientei un analgetic: algocalmin
- la indicatia medicului administrez
Diazepam 1f seara
- observ efectul mdicamentelor asupra
pacientei si daca vad nereguli anunt medicul
- daca pacienta prezinta stare de greata ii
3. Disconfort la mers si la Pacienta trebuie

administrez o tb de Metroclopramid
- la indicatia medicului adiministrez

La doua zile

stat din cauza interventiei

sa prezinte o

antiinflamatoare, antialgice, antibiotice

dupa

chirurgicale manidestata

postura

- efectuez toaleta locala dimineata si seara

operatie

prin durere

adecvata

sau ori de cate ori este nevoie cu solutie de

pacienta

rivanol

nu mai prezinta

- ajut pacineta in satisfacera nevoilor

disconfort la

organismului

mers doar

- incurajez pacienta sa se miste chiar daca

putin la stat in

disconfortul persista, caci o mobilizare cat

sezut

mai precoce ajuta la vindecare mai repede

BIBLIOGRAFIE
Dr. V. NITESCU - Obstretica si ginecologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1995
Dr. C. RADULESCU - Ginecologie, Editura medicala, 1988
E. PROCA- Patologie chirurgicala, Editura Medicala

N. CRISAN, D. NANU Ginecologie, Editura Societatea Stiinta si Tehnica, Bucuresti,

1995
Dr. CORNELIU BORUNDEL Medicina interna pentru cadre medii, Editura Bic All,
Bucuresti 2006
LUCRETIA TITIRCA Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii
medicali, Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti 2007
LUCRETIA TITIRCA Urgente medico-chirurgicale, Editura Medicala, Bucuresti
2007
LUCRETIA TITIRCA Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali,
ghid de nursing vol II, Editura Viata medicala romaneasca,
Bucuresti 2007

ANEXA 1. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE

Captarea scaunelor
Se va proteja patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul
paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala,
se acopera cu o invelitoare; dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii
perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca
pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul, se spala miinile pacientului.

Captarea urinei
Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante inutile si toxice rezultate din
metabolism. Colectarea urinei se face in vase speciale numite urinare, pentru barbati in forma de
tub, iar pentru femei mai scurta si latita. Urinarele sunt plasate pe suporturi de sarma, fixate la
marginea patului, la indemana bolnavului. Se poate folosi si plosca. In cazul in care este necesara
captarea urinei pe 24 ore, pentru unele analize de laborator, se face in recipiente cilindrice
gradate de 2-41. Dupa utilizare, urinarele se golesc imediat, se spala cu apa calda in jet, cu sapun
si se dezinfecteaza. Pentru a urmarii cu atentie diureza pacientului, se va monta o sonda urinara
permanenta, la pacientii gravi.
Captarea varsaturilor
Prin varsatura se intelege evacuarea continutului stomacal prin caile digestive pe gura. Scopul
observarii si captarii varsaturilor este obtinerea de informatii privind continutul gastric pantru
stabilirea diagnosticului si bilantul lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism.
Materialele necesare sunt: musama, aleza, prosop, tavita renala curata, uscata, solutie
aromata in pahar. In timpul varsaturilor bolnavul se aseaza in pozitie sezanda, iar daca starea lui
permite, va ramane culcat si numai capul ii va fi intors intr-o parte, asezandu-i sub cap un
prosop. Se protejeaza lenjeria de pat si corp cu musama si o aleza, iar in fata bolnavului se aseaza
un prosop. Se ofera bolnavului tavita renala sau se tine si cu mana dreapta se sutine fruntea
bolnavului. Cand bolnavul s-a linistit se indeparteaza tavita renala, se ofera bolnavului paharul
cu solutie aromata pentru a-si clati gura, pe care o va arunca intr-o alta tavita renala.
Tavita cu varsaturi se indeparteaza imediat din salon si se pastreaza pana la vizita medicului,
intr-un dulap special. Apoi se goleste, se spala, se dezinfecteaza si se sterilizeaza prin fierbere.

ANEXA 2. MASURAREA FUNCTIILOR VITALE

Respiratia
Aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului se asigura prin respiratie. Ea
include urmatoarele etape: etapa pulmonara, etapa sanguina, etapa circulatorie, etapa tisulara.
Respiratia in stare normala se face linistit, fara nici un efort. Miscarile cutiei toracice sunt
simetrice, ritmice si abia vizibile. Frecventa normala este de 16-20 pe minut, dar poate prezenta
usoare variatii dupa sex si varsta.

Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei

unor complicatii si al prognosticului. Elemente de apreciat: tipul respiratiei, amplitudinea
miscarilor respiratorii, ritmul, frecventa. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoarea
verde sau pix cu pasta verede, foaia de temperatura.Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal,
plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un minut la
adult in mod normal este ampla cu ritm regulat, in numar de 16(la barbati) 18-20 (la femei)
miscari respiratorii/minut, nezgomotoasa. Miscarile respiratorii trebuie sa fie eficiente incat
oxigenarea sangelui sa se faca in cantitate si calitate suficienta. In cazul aparitiei secretiilor
bronsice acestea vor fi indepartate cu ajutorul trusei de dezobstructie sau vor fi aspirate secretiile,
fiind de cele mai multe ori vascoase si in cantitate mare. Respiratia se noteaza in foaia de
observatie cu creion verde
Tensiunea arteriala
Tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali constituie tensiunea arteriala.
Valoarea ei este determinata de forta de contractie a inimii, de rezistenta intampinata de sange,
rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul sistemului vascular si de vascozitatea sangelui.
Tensiunea arteriala scade in mod progresiv de la centru la periferie.Elemente de evaluat:
tensiunea arteriala sistolica (maxima), tensiunea arteriala diastolica (minima).
Materiale necesare: - aparat pentru masurarea tensiunii arteriale, tampon de vata, alcool,
creion rosu sau pix cu mina rosie.
Tensiune arteriala se va masura la internarea bolnavului, si se noteaza in foaia de temperatura cu
pix de culoarea rosie. Operatia se repeta zilnic dimineata si seara. La masurarea tensiunii
arteriale asistenta pregateste psihic bolnavul, asigura repaus fizic si psihic timp de 15 minute. La
adultul sanatos tensiunea arteriala inregistreaza valori cuprinse intre 115-140 mm Hg tensiunea
sistolica si 75-90 mm Hg tensiunea diastolica.
-

in primii ani ai vietii tensiunea sistolica 75-90 mmHg, tensiunea diastolica 50-60mmHg

in copilarie tensiunea sistolica 90-110 mmHg, tensiunea diastolica 60-65mmHg

in pubertate tensiunea sistolica 100-120 mmHg, tensiunea diastolica 65-75mmHg

la adulti tensiunea sistolica 115-140 mmHg, tensiunea diastolica 75-90mmHg

peste 60 de ani tensiunea sistolica 150 mmHg, tensiunea diastolica 90mmHg

Cunoasterea raportului dintre tensiunea maxima si minima este, de asemena, foarte importanta.
Diferenta dintre tensiunea sistolica si cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala.
Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale poate amana interventia chirurgicala pana la
normalizarea valorilor acesteia.
Pulsul
Cu ocazia sistolei ventriculare, sangele este impins din cavitatile ventriculare in arterele mari.
Aceasta masa de sange intalneste in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste sub
influenta conractiei puternice a muschiului cardiac. Conflictul care ia nastere intre cele doua
volume de sange se propaga in coloana sanguina din arborele arterial sub forma unei unde
vibratorii si se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterelor, sincrona cu sistolele
ventriculare. Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata pe
un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu sau pix cu mina rosie.
La luare pulsului asistenta asigura pacientului repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte
de numaratoare. Pulsul se masoara la internarea bolnavului in spital, iar operatia se repeta zilnic
dimineata si seara. Pulsul se noteaza pe foaia de observatie cu pix de culoarea rosie. In conditiile
normale pulsul variaza intre 60-80 batai/minut la persoana adulta.
-

la nou nascut 130-140/minut

la copilul mic 100-120/minut

la 10 ani 90-100/minut

la 20 de ani 60/80/minut

la 60 de ani in sus 72-84/minut

Elementele de apreiat sunt: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea. Frecventa pulsului

variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort.
In timpul interventiei chirurgicale tensiunea arteriala si pulsul vor fi masurate si notate
din 15 in 15 minute chiar mai frecvent, daca medicul o indica, pana la trezirea bolnavului. Dupa
trezire se vor masura din ora in ora sau la doua ore, in functie de starea bolnavului.
Temperatura

Temperatura omului se mentine constanta intre 36-37C datorita procesului de termoreglare.

Sistemul neuroendocrin dirijeaza procesele de reglare termica prin mecanisme chimice si fizice,
modificand, dupa necesitate, termogeneza sau termoliza. Organele principale ale termogenezei
sunt muschii si ficatul. Temperatura prezinta mici oscilatii fiziologice, in cursul zilei de la 0,5 la
1C. In axila temperatura oscileaza intre 36 si 37C. Temperatura cea mai joasa se masoara
dimineata intre orele 4 si 5, pe la orele 9-10 temperatura incepe sa se ridice usor, atingand cele
mai mari valori spre seara, intre orele 16 si 20. Oscilatiile fiziologice ale temperaturii variaza si
cu varsta. Masurarea temperaturii se face cu termometrul maximal gradat dupa scara Celsius.
Termometrele in uz sunt tinute in solutii dezinfectante. Solutiile nu trebuie sa acopere
termometrele tinute vertical, iar pe fundul borcanului se pune vata acoperita de tifon, pentru a nu
permite lovirea rezervoarelor de fundul vasului de sticla. Masurarea temperaturii cu termometrul
maximal se face in cavitatile inchise sau semianchise: (axila, plica inghinala, cavitatea bucala,
rect, vagin), pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centrala.
Temperatura va fi luata in locul si intervalul indicate si se va nota in foaia de observatie
cu culoare albastra, o casuta corespunde la doua zecimi de grad. Valorile normale sunt cuprinse
intre 36-37C inregistrandu-se cresterea acesteia in cazul aparitiei unor infectii sau a altor
complicatii.
-

temperatura subfebrila 37-38 0C

febra moderata 38-39 0C

febra ridicata 39-41 0C

hiperpirexie 41-42 0C eventual mai mult

Curba tensiunii arteriale, a pulsului si a temperaturii vor fi inscrsise in fisa de reanimare sau foaia
de observatie. In absenta unui proces patologic suprapus acestea vor avea o traiectorie
aproximativ paralela.