Baze de Date SQL

SQL*PLUS
• SQL este un limbaj de comenzi pentru comunicare cu server-ul Oracle.

• SQL*Plus este un utilitar Oracle care recunoaşte comenzile SQL şi trimite
aceste comenzi server-ului Oracle pentru execuţie.
SQL*Plus  instrument puternic care este utilizat în dezvoltarea aplicaţiilor

pentru baza de date Oracle.
SQL*Plus  instrument flexibil care poate fi executat pe toate platformele
pe care se instalează produsul Oracle.
Ce operaţii se pot realiza din consola SQL*Plus ?
• editarea, salvarea, încărcarea şi execuţia de comenzi SQL sau blocuri
PL/SQL;
• formatarea, salvarea, tipărirea şi realizarea anumitor calcule asupra
rezultatelor unei interogări sub formă de rapoarte;
• listarea definiţiilor tabelelor;
• accesarea şi transferarea datelor între baze de date;
• realizarea unor funcţii de administrare a BD: administrarea
utilizatorilor, administrarea spaţiilor tabel, operaţii de arhivare şi
recuperare etc.
Deosebiri esenţiale între comenzile SQL şi comenzile SQL*Plus.
Marcăm dintre aceste deosebiri câteva, care sunt semnificative. Comenzile
SQL*Plus:
• nu cer caracter de terminare;
• cer un caracter de continuare dacă comanda este mai mare decât o
linie;
• nu sunt depuse în buffer-ul SQL;
2 Oracle
• nu permit manipularea datelor din baza de date;

• cuvintele cheie pot fi prescurtate.
Conexiune la SQL*Plus
După ce utilizatorul se conectează la SQL*Plus, sistemul afişează un prompt
(SQL>) şi aşteaptă comenzile utilizatorului. Utilizatorul poate da:
• comenzi SQL pentru accesarea bazei de date;
• blocuri PL/SQL pentru accesarea bazei de date;
• comenzi SQL*Plus.
Activarea interfeţei SQL*Plus

SQLPLUS [nume_utiliz/parola][@nume_baza_de_date] [@nume_fisier] [-SILENT]
Închiderea sesiunii de lucru SQL*Plus şi preluarea controlului
sistemului de operare al calculatorului gazdă se realizează cu QUIT sau EXIT.
Conectarea la o altă bază de date, decât cea deschisă iniţial, în timpul
unei sesiuni de lucru SQL*Plus:
CONNECT [nume_utilizator[/parola]][@nume_baza_de_date]
Conexiunea rămâne validă până când apare una din următoarele situaţii:
• se părăseşte SQL*Plus;
• se dă comanda de deconectare DISCONNECT (comanda nu închide
sesiunea de lucru SQL*Plus);
• se face conectarea la o altă bază de date.
Crearea unei legături între BD locală şi o BD aflată la distanţă:
CREATE [PUBLIC] DATABASE LINK nume_legatura
CONNECT TO nume_utilizator
IDENTIFIED BY parola
USING baza_de_date_distanta
După ce legătura a fost creată, pot fi făcute interogări asupra tabelelor
corespunzătoare BD distante prin specificarea numelui legăturii în clauza FROM
din cerere. Dacă se specifică opţiunea PUBLIC, legătura este disponibilă tuturor
utilizatorilor cu excepţia celor care şi-au definit o legătură privată cu acelaşi nume.
SQL 3
Suprimarea unei legături între două BD, una locală şi una la distanţă:
DROP [PUBLIC] DATABASE LINK nume_legatura.
Câteva dintre cele mai importante comenzi disponibile în SQL*Plus :

ACCEPT – citeşte o variabilă de intrare de la utilizator;
DEFINE – declară o variabilă (DEF);
DESCRIBE – listează atributele tabelelor sau ale altor obiecte (DESC);
EDIT – deschide un editor în care se poate modifica ultima comandă;
EXIT sau QUIT – deconectează utilizatorul şi încheie sesiunea SQL*Plus;
GET – caută un fişier SQL şi îl depune în buffer-ul SQL;
HOST – execută o comandă a sistemului de operare (!);
LIST – afişează ultima comandă executată din buffer-ul SQL (L);
PROMPT – afişează un text pe ecran;
RUN – listează şi execută comanda salvată în buffer-ul SQL (/);
SAVE – salvează comanda din buffer-ul SQL într-un fişier script;
SET – modifică variabilele de mediu specifice SQL*Plus;
SHOW – afişează setările variabilelor de mediu SQL*Plus;
SPOOL – copiază ieşirea unei comenzi într-un fişier;
START – execută un script SQL (@).
Salvarea comenzilor
Comanda SQL, care este introdusă interactiv prin interfaţa SQL*Plus, este
memorată într-un buffer SQL. Ea poate fi modificată sau executată de mai multe
ori, atâta timp cât utilizatorul nu a introdus o nouă comandă sau nu a şters explicit
buffer-ul SQL (CLEAR BUFFER). Cererea nouă va şterge vechea cerere din buffer.
Utilizatorul poate salva una sau mai multe comenzi într-un fişier, ce ulterior
poate fi încărcat, modificat sau executat. Extensia implicită a fişierului: .sql.
SAVE nume_fisier [CREATE|REPLACE|APPEND]
– opţiunea CREATE arată că se creează un nou fişier;
– opţiunea REPLACE permite înlocuirea (overwrite) unui fişier existent;
– opţiunea APPEND adaugă conţinutul buffer-ului în continuarea unui fişier.
Pentru încărcarea şi executarea unui fişier de comenzi poate fi utilizată
una din următoarele variante:
• comanda START;
4 Oracle
• comanda ∂;
• comenzile GET şi RUN;
• comenzile GET şi /.
Pentru introducerea de comentarii printre comenzile care se găsesc într-un

fişier există mai multe posibilităţi:
• utilizarea caracterelor “--” urmate de textul comentariului;
• utilizarea delimitatorilor “/*” şi “*/” pentru a marca începutul şi
sfârşitul unui comentariu.
Pentru a obţine informaţii referitoare la structura tabelelor, vizualizărilor sau
sinonimelor, a procedurilor, funcţiilor sau pachetelor fără a fi necesară consultarea
cataloagelor de sistem, se utilizează comanda:
DESCRIBE [nume_schema.]nume_obiect
Editarea comenzilor
Editorul integrat SQL *PLUS (mini-editor mod linie) se încarcă prin:
EDIT [nume_fisier[.extensie]]
Dacă se doreşte lansarea în execuţie a unui alt editor, se modifică variabila
EDITOR cu ajutorul comenzii DEFINE. De exemplu:
DEFINE _EDITOR = vi
SQL*Plus păstrează în memorie ultima comandă executată. Comenzile
SQL*Plus nu sunt depuse în buffer-ul SQL. Ele se dau secvenţial, câte una la un
moment dat. Dacă comanda este prea lungă, ea va fi continuată pe linia următoare
tastând caracterul „–” la sfârşitul liniei, înainte de a tasta RETURN.
Pentru editarea comenzilor SQL şi a blocurilor PL/SQL se pot folosi:
• A[PPEND] text – adaugă textul specificat la sfârşitul liniei curente din
buffer-ul SQL;
• C[HANGE] separator old [separator [new [separator]]] – schimbă textul
old cu textul new (ca separator se poate folosi orice caracter care nu este
alfanumeric);
• DEL {n | n m | n * | n LAST | * | * n | * LAST | LAST} – şterge una sau
mai multe linii din buffer-ul SQL (caracterul “*” indică linia curentă);
DEL fără nici o clauză are ca efect ştergerea liniei curente;
• I[NPUT] [text] – adaugă una sau mai multe linii de text după linia
curentă din buffer;
SQL 5
• L[IST] {n | n m | n * | n LAST | * | * n | * LAST | LAST} – listează

una sau mai multe linii din buffer (caracterul “*” indică linia curentă);
LIST fără nici o clauză listează toate liniile din buffer.
Comenzi interactive
SQL*Plus dispune de comenzi ce permit comunicarea directă cu utilizatorul:
• comanda PAUSE permite afişarea unei linii vide sau unui text
suspendând temporar acţiunea şi aşteptând un RETURN de la utilizator;
• comanda PROMPT trimite o linie goală sau un mesaj pe ecran;
• comanda ACCEPT permite citirea unei linii de pe ecran şi atribuirea
valorii sale unei variabile (utilizator) specificate (variabila poate să fie
deja definită prin comanda DEFINE).
ACCEPT variabila [NUMBER | CHAR | DATE]
[FORMAT format] [PROMPT text | NOPROMPT] [HIDE]
Observaţii:
• tipul implicit al variabilei este CHAR;
• textul de la opţiunea PROMPT este tipărit înainte ca utilizatorul să dea
valoarea efectivă;
• opţiunea HIDE face ca valoarea dată de utilizator să fie mascată (de
exemplu, o parolă);
• opţiunea FORMAT indică modul de formatare;
• variabila de substituţie, dacă este prezentă, nu trebuie prefixată de
simbolul “&”.
Exemplu:
ACCEPT alfa PROMPT ’Numarul de exemplare:’
ACCEPT beta PROMPT ’Numele autorului:’
SELECT *
FROM carte
WHERE nrex = &alfa
AND autor = ’&beta’;
Variabilele de substituţie (&nume) sunt utilizate pentru stocarea
temporară a unor valori. Variabilele pot să apară în comenzi SQL sau SQL*Plus.
Interfaţa cere utilizatorului să dea valori de fiecare dată când întâlneşte o variabilă
nedefinită. Dacă variabila este precedată de simbolurile “&&”, doar la prima
apelare se va solicita o valoare. Pentru variabilele de tip caracter sau de tip dată
6 Oracle
calendaristică este obligatorie folosirea ghilimelelor. Variabilele de substituţie pot

să apară în condiţia WHERE, în clauza ORDER BY, în expresia unei coloane, în
numele unui tabel, în locul unei întregi comenzi SELECT.
Exemplu:
SELECT &coloana
FROM &tabel
WHERE &conditie
ORDER BY &ordine;
SQL*Plus permite definirea variabilelor utilizator de tip CHAR prin:
DEFINE variabilă = valoare
Variabila rămâne definită până când fie se părăseşte SQL*Plus, fie se dă
comanda UNDEFINE pentru variabila respectivă. Tipărirea tuturor variabilelor
utilizator, a valorilor şi tipurilor acestora se obţine prin forma DEFINE.
Exemplu:
SQL> DEFINE autor1 = Zola
SQL> DEFINE autor2 = Blaga
SQL> SELECT titlu, nrex
2 FROM carte
3 WHERE autor = ’&autor1’
4 OR autor = ’&autor2’;
Setări în SQL*Plus
Pentru a preciza opţiunile de lucru cu SQL*Plus se utilizează comanda SET.
Setările SQL standard se găsesc în fişierul login.sql, care poate fi modificat pentru a
conţine setări adiţionale. Când se termină sesiunea toate setările sunt pierdute.
Comanda SET are două forme sintactice:
• una din ele se foloseşte ca Help pentru utilizator;
• cealaltă se foloseşte pentru setarea variabilelor sistem.
O variabilă sistem este un câmp rezervat în care se reţine o valoare de către

sistemul Oracle, valoare care indică o stare a sistemului. Pentru a afişa valorile
tuturor variabilelor de mediu la un moment dat se dă comanda SHOW ALL.
SET variabila_sistem valoare
SQL 7
Parametrul variabila_sistem poate lua oricare din valorile care apar la

execuţia comenzii SHOW ALL.
În continuare sunt prezentate numai o parte a acestor setări (în special cele
folosite la formatarea rapoartelor) împreună cu valorile pe care le poate lua
parametrul valoare.
• SET RECSEP {WR[APPED] | EA[CH] | OFF} – controlează tipărirea
separatorilor de înregistrări. Cele trei valori posibile au următoarele
semnificaţii:
- WRAPPED tipăreşte un separator după fiecare linie a unei
înregistrări (chiar dacă aceasta cuprinde mai multe linii);
- EACH face acelaşi lucru, dar numai la sfârşitul unei înregistrări;
- OFF anulează tipărirea unui separator.
• SET RECSEPCHAR {_ | c} – setează caracterul ce separă

înregistrările;
• SET SPACE {1 | n} – setează numărul de spaţii între coloane.
• SET WRA[P] {OFF | ON} – specifică modul de afişare a

înregistrărilor (trunchiat sau pe o linie).
• SET NULL text – specifică textul afişat în locul valorii NULL.
• SET HEADS[EP] {| | c | OFF | ON} – specifică caracterele ce separă

numele coloanelor de înregistrări.
• SET UND[ERLINE] {_ | c | OFF | ON} – specifică caracterul folosit
pentru sublinierea numelor coloanelor.
• SET NEWP[AGE] {1 | n | NONE} – setează numărul de linii vide lăsate la
începutul fiecărei pagini.
• SET TERM[OUT] {OFF | ON} – controlează afişarea output-ului generat
de comenzi executate dintr-un script.
• SET PAGES[IZE] {24 | n} – specifică numărul de linii afişate pe pagină
(n implicit este 24; se poate seta la valoarea 0 pentru a suprima afişarea
numelor coloanelor, a titlului unui raport).
• SET FEED[BACK] {6 | n | OFF | ON} – controlează afişarea numărului
de înregistrări furnizate ca rezultat de o comandă SELECT.
• SET ECHO {OFF | ON} – controlează afişarea comenzilor dintr-un
script SQL lansat cu comanda START, pe măsură ce acestea sunt
executate.
8 Oracle
Comanda SPOOL permite salvarea rezultatelor unei interogări într-un fişier

indicat ca parametru. Ea are următoarea sintaxă:
SPO[OL] [ file_name[. ext] | OFF | OUT]
Formatarea rezultatelor
Pentru afişarea unui titlu la începutul sau sfârşitul fiecărei pagini a unui
raport se folosesc comenzile TTITLE sau BTITLE, având sintaxa următoare:
{TTI | BTI}[TLE] [spec_tiparire [text | variabila]] [OFF | ON]
Semnificaţia parametrilor împreună cu valorile posibile sunt:
• spec_tiparire controlează amplasamentul şi formatarea titlului
prin combinarea unora dintre următoarele opţiuni:
- COL n indentează titlul la coloana n a liniei curente;
- S[KIP] n realizează un salt peste n linii, la începutul unei
noi linii; dacă n are valoarea 0, atunci sare la începutul liniei
curente;
- TAB n realizează un salt peste n coloane pe linia curentă
(salt înainte dacă n este pozitiv şi salt înapoi dacă n este
negativ);
- LE[FT], CE[NTER], RI[GHT] aliniază datele la stânga, în
centru sau la dreapta;
- BOLD realizează îngroşarea caracterelor textului;
- FOR[MAT] format – formatează coloana conform cu
specificaţia dată de format (de exemplu, dacă coloana este de tip
caracter atunci An are semnificaţia că valoarea coloanei se va
scrie pe n caractere la afişare);
• text reprezintă textul titlului încadrat de ghilimele simple (în cazul
în care conţine mai multe cuvinte se poate folosi caracterul ‘|’
pentru împărţirea unui titlu pe mai multe linii);
• variabila este o variabilă sistem sau o variabilă definită de
utilizator (de exemplu, SQL.PNO este o variabilă sistem care
specifică numărul paginii curente; SQL.LNO specifică numărul
liniei curente; variabila SQL.USER specifică numărul utilizatorului
curent etc.).
Comanda COLUMN permite controlul afişării coloanelor şi a numelor.
COL[UMN] [{coloana | expresie} [opţiune]]
SQL 9
coloana este numele coloanei asupra căreia se aplică sau căreia i se citeşte
formatarea într-o comandă SELECT. Dintre valorile parametrului opţiune:
• NOPRI[NT] | PRI[NT] – controlează afişarea unei coloane;
• ALI[as] alias – specifică un alias pentru coloana sau expresia respectivă;
• CLE[AR] – resetează atributele de afişare ale coloanei; pentru a face acest
lucru pentru toate coloanele se foloseşte comanda CLEAR COLUMNS;
• HEA[DING] text – setează numele coloanei text;
• NEW_V[ALUE] – specifică o variabilă în care se reţine valoarea unei
coloane; variabila poate fi apoi referenţiată în comanda TTITLE; numele
coloanei trebuie inclus într-o comandă BREAK împreună cu SKIP PAGE;
această opţiune este utilă atunci când trebuie făcute rapoarte master/detail
şi fiecare înregistrare master trebuie să apară pe o nouă pagină;
• OLD_V[ALUE] – semnificaţia este cea anterioară, dar cu deosebirea că
referenţierea variabilei se face într-o comandă BTITLE;
• JUS[TIFY] {L[EFT] | C[ENTER] | R[IGHT]} – aliniază numele
coloanelor (implicit are valoarea R[IGHT]);
• FOR[MAT] format – aceeaşi semnificaţie ca cea descrisă pentru
BTITLE sau TTITLE.
Exemplu:
COLUMN sal JUSTIFY LEFT
COLUMN autor NULL 'necunoscut'
SQL*Plus permite regruparea liniilor rezultatului în funcţie de una sau

mai multe valori ale coloanelor şi eventual efectuarea unor acţiuni la fiecare rupere.
Liniile rezultatului trebuie să fie ordonate (ORDER BY) după coloana în funcţie de
ale cărei valori se fac ruperile. Elementul după care se face fragmentarea poate fi:
• un nume de coloană sau o expresie (valoarea coloanei sau a expresiei
este afişată doar pentru prima linie a grupului);
• ROW (acţiunea este executată pentru fiecare linie);
• REPORT (acţiunea este executată la sfârşitul raportului).
Comanda BREAK modifică formatul unui raport într-unul din modurile:

• suprimă afişarea valorilor duplicate pentru o anumită coloană;
• sare peste o linie când valoarea unei coloane se schimbă;
10 Oracle
• tipăreşte expresii calculate utilizând comanda COMPUTE de fiecare dată

când valoarea unei coloane se modifică sau la sfârşitul unui raport.
BRE[AK] [ON element_fragmentare [acţiune [acţiune]…]]
Parametrii acesteia au forma:
element_fragmentare {coloană | expresie | ROW | REPORT}
acţiune [SKI[P] n | [SKI[P]] PAGE] [NODUP[LICATES] | DUP[LICATES]]
Exemplu:
BREAK ON autor SKIP 4 ON intdom SKIP 2
Utilizatorul poate realiza operaţii de calcul asupra liniilor fiecărui
subansamblu creat prin BREAK. Pentru calculul anumitor funcţii standard (pe
coloane) se foloseşte comanda COMPUTE care are următoarea formă sintactică:
COMP[UTE] [function [LAB[EL] text] …
OF {expr | column | alias} …
ON {expr | column | alias | REPORT | ROW} …]
Opţiunile au următoarele semnificaţii:
• function poate fi una dintre funcţiile AVG, COU[NT], MAX[IMUM],
MIN[IMUM], NUM[BER], STD, SUM, VAR[IANCE];
• text defineşte eticheta afişată pentru valoarea calculată;
• OF {expr | column | alias} specifică coloanele sau expresiile folosite în
funcţia calculată; acestea trebuie să apară şi în comanda SELECT, altfel
SQL*Plus ignoră comanda COMPUTE; column nu poate fi ataşată unui tabel
sau unei vizualizări decât folosind un alias pentru coloana respectivă;
• ON {expr | column | alias | REPORT | ROW} specifică evenimentul folosit de
SQL*Plus ca break, adică elementul de fragmentare.
Ca şi în cazul comenzilor COLUMN sau BREAK, COMPUTE făra nici o
clauză listează toate definiţiile de COMPUTE.
Pentru realizarea corectă a calculului funcţiei trebuie îndeplinite condiţiile:

• una sau mai multe dintre expresiile, coloanele sau alias-urile de
coloane referenţiate în clauza OF trebuie să apară şi în comanda SELECT;
• expresia, coloana sau alias-ul de coloană referenţiat în clauza ON
trebuie să apară în comanda SELECT şi în cea mai recentă comandă
BREAK;
SQL 11
• dacă ROW sau REPORT sunt referenţiate în clauza ON atunci ele

trebuie să apară şi în cea mai recentă comandă BREAK.
Să se calculeze valoarea medie a preţurilor cărţilor fiecărui autor.

BREAK ON autor SKIP 1
COMPUTE AVG OF pret ON autor
SELECT autor,pret
FROM carte
ORDER BY autor;
Comanda CL[EAR] opţiune permite resetarea valorilor specificate în anumite
opţiuni. Parametrul opţiune reprezintă una din următoarele clauze: BRE[AKS] ,
BUFF[ER], COL[UMNS], COMP[UTES], SCR[EEN], SQL, TIMI[NG].
Copierea datelor
Pentru a copia datele furnizate de o interogare într-un tabel aflat într-o bază
de date locală sau la distanţă se poate folosi comanda COPY, care permite:
• copierea unui tabel dintr-o bază locală într-o bază distantă (opţiunea FROM
poate fi omisă);
• copierea unui tabel dintr-o bază distantă într-o bază locală (opţiunea TO
poate fi omisă);
• copierea unui tabel dintr-o bază distantă într-o bază distantă.
COPY {FROM username[ /password]@ database_specification|
TO username[ /password]@ database_specification}
{APPEND | CREATE | INSERT | REPLACE}
destination_table [(column, column, ...)]
USING query
• database_specification reprezintă un şir de conectare SQL*Net;
• APPEND inserează liniile întoarse de query în destination_table dacă
acesta există; în caz contrar, creează în prealabil tabelul;
• CREATE inserează liniile întoarse de query în destination_table, dupa
ce creează tabelul; daca acesta deja există, COPY returnează o eroare;
• INSERT inserează liniile întoarse de query în destination_table; dacă
tabelul nu există COPY returnează o eroare; când se foloseşte opţiunea
INSERT, clauza USING query trebuie să selecteze câte o coloană pentru
fiecare coloană din destination_table;
12 Oracle
• REPLACE înlocuieşte destination_table şi conţinutul său cu liniile

întoarse de query; dacă destination_table nu există, atunci COPY crează
tabelul; altfel, COPY şterge mai întâi tabelul existent şi îl înlocuieşte cu
un tabel ce conţine datele copiate.
Exemplu:
Să se înlocuiască conţinutul tabelului produse cu informaţii ce provin dintr-o
bază de date distantă (biblioteca). Aceste informaţii se referă la cărţile de
informatică din tabelul carte.
COPY FROM vasile/ana@biblioteca
REPLACE produse
USING SELECT *
FROM carte
WHERE coded = ’I’;
Exemplu:
Să se creeze un fişier care tipăreşte codul cărţilor împrumutate şi codul
cititorilor care au împrumutat aceste cărţi, la o dată ce aparţine unui interval
specificat. Să se concateneze cele două coduri astfel încât să apară separate prin
virgulă şi având numele informatii.
Soluţie:
SET ECHO OFF FEEDBACK OFF
ACCEPT low_date DATE FORMAT ’MM/DD/YY’ –
PROMPT ’dati limita inferioara a datei:’
ACCEPT high_date DATE FORMAT ’MM/DD/YY’ –
PROMPT ’dati limita superioara a datei:’
COLUMN informatii FORMAT A25
SELECT codel || ’,’ || codec informatii, dataim
FROM imprumuta
WHERE dataim BETWEEN
TO_DATE(’&low_date’, ’MM/DD/YY’)
AND TO_DATE(’&high_date’, ’MM/DD/YY’)
/
UNDEFINE low_date
UNDEFINE high_date
CLEAR COLUMNS
SQL 13
SET ECHO ON
SET FEEDBACK ON
Exemplu:
Să se creeze un fişier care tipăreşte un raport grupat pe autori, conţinând:
numele autorului, titlul cărţilor sale din bibliotecă, domeniul fiecărei cărţi şi
valoarea totală a fiecărei cărţi. Aceste rezultate sunt obţinute pentru cărţile din
bibliotecă care sunt într-un număr de exemplare specificat. Rezultatele să apară sub
forma:
NUME TITLU DOMENIU VALOARE
AUTOR CARTE CARTE TOTALA
Oprean Grupuri Algebra 55,000
Inele Algebra 63,768
Soluţie:
ACCEPT num PROMPT ’Dati numarul de exemplare:’
COLUMN autor HEADING ’NUME|AUTOR’ FORMAT A15
COLUMN titlu HEADING ’TITLU|CARTE’ FORMAT A15
COLUMN intdom HEADING ’DOMENIU|CARTE’ FORMAT A15
COLUMN val HEADING ’VALOARE|TOTALA’ FORMAT $99,999
BREAK ON autor
SELECT autor, titlu, intdom, pret*nrex val
FROM carte c, domeniu d
WHERE c.coded = d.coded
AND nrex = &num
ORDER BY autor
/
UNDEFINE num
SET ECHO ON FEEDBACK ON
CLEAR BREAKS
CLEAR COLUMNS
14 Oracle
Exemplu:
Să se creeze un script la a cărui rulare să apară următorul raport:
CONTRACTELE SUBANTREPRENORULUI CONSTRUCT SA
LA DATA DE 14/10/2001
NUMAR VALOARE
NUME CONTRACT CONTRACT
----------------------
---------------- ---------------
CONSTRUCT SA 100 50000
101 120000
******************** ---------
VALOAREA MAXIMA 120000
TOTAL 170000
Pagina 1
CONTRACTELE SUBANTREPRENORULUI ERBASU SA

LA DATA DE 14/10/2001
NUMAR VALOARE
---------------- --------------- ----------------
ERBASU SA 107 20000
108 300000
109 750000
******************** ---------
TOTAL 1070000
Pagina 2
CONTRACTELE SUBANTREPRENORULUI GAUDI
LA DATA DE 14/10/2001
NUMAR VALOARE
----------- --------------- ----------------
GAUDI 104 500000
105 27000
106 10000
SQL 15
******************** ---------
TOTAL 537000
Pagina 3
Soluţie:
COLUMN cod NOPRINT
COLUMN name NEW_VALUE nv_name HEADING 'NUME'
COLUMN nrct FORMAT A8 HEADING 'NUMAR|CONTRACT'
COLUMN val HEADING 'VALOARE|CONTRACT'
COLUMN azi NOPRINT NEW_VALUE nv_azi
TTITLE SKIP 1 LEFT 'CONTRACTELE SUBANTREPRENORULUI'-
nv_name SKIP 1 LEFT 'LA DATA DE 'nv_azi SKIP 2
BTITLE SKIP 1 LEFT 'Pagina:' FORMAT 99 SQL.PNO
COMPUTE MAX LABEL 'VALOAREA MAXIMA' SUM LABEL –
'TOTAL' OF val ON name
BREAK ON name SKIP PAGE ON name
SELECT ct.cod_contractant cod,sub.nume name,
ct.nr_contract nrct, ct.val_investitie val,
TO_CHAR(SYSDATE,'DD/MM/YYYY') azi
FROM contract ct, subantreprenor sub
WHERE ct.cod_contractant = sub.cod_contractant
AND ct.tip_contract = 1
ORDER BY cod
/
CLEAR BREAKS
CLEAR COLUMNS
CLEAR COMPUTES
16 Oracle
Exemplu:
Presupunem că tabelul carte conţine un câmp suplimentar numit tip, prin
care se specifică tipul unei cărţi. Acest tip poate fi: roman, poezie, monografie,
culegere sau diverse. Să se genereze un raport care să conţină pentru fiecare autor:
numărul exemplarelor de fiecare tip scrise de acesta şi numărul total de exemplare.
De asemenea, să se obţină în finalul raportului, numărul exemplarelor de fiecare tip
din bibliotecă.
Soluţie:
COLUMN autor FORMAT A12 HEADING ’Nume|autor’
COLUMN roman FORMAT 99999 HEADING ’Roman’
COLUMN poezie FORMAT 99999 HEADING ’Poezie’
COLUMN monografie FORMAT 99999 HEADING ’Monografie’
COLUMN culegere FORMAT 99999 HEADING ’Culegere’
COLUMN diverse FORMAT 99999 HEADING ’Diverse’
COLUMN total FORMAT 99999 HEADING ’Total’
BREAK ON REPORT SKIP 2
COMPUTE SUM OF roman ON REPORT
COMPUTE SUM OF poezie ON REPORT
COMPUTE SUM OF monografie ON REPORT
COMPUTE SUM OF culegere ON REPORT
COMPUTE SUM OF diverse ON REPORT
COMPUTE SUM OF total ON REPORT
TTITLE CENTER ’Raport carte’
SELECT autor,
SUM(DECODE(tip,’roman’,nrex,0)) roman,
SUM(DECODE(tip,’poezie’,nrex,0)) poezie,
SUM(DECODE(tip,’monografie’,nrex,0))monografie,
SUM(DECODE(tip,’culegere’,nrex,0))culegere,
SUM(DECODE(tip,’diverse’,nrex,0)) diverse,
SUM(nrex) total
FROM carte
SQL 17
GROUP BY autor
/
CLEAR BREAKS
CLEAR COLUMNS
CLEAR COMPUTES
Exemplu:
Să se genereze un raport prin care să se obţină pentru fiecare domeniu de
carte informaţii despre numele domeniului, titlurile cărţilor din domeniu, numărul
de exemplare din fiecare carte şi din fiecare domeniu, iar în final raportul să conţină
şi numărul total de cărţi din bibliotecă.
Soluţie:
COLUMN intdom FORMAT A25 HEADING ’denumire|domeniu’
COLUMN titlu FORMAT A30 HEADING ’titlu|carte’
COLUMN nrex FORMAT 99999 HEADING ’numar|carti’
BREAK ON intdom SKIP 2 ON REPORT SKIP 1
COMPUTE SUM OF nrex ON intdom
COMPUTE SUM OF nrex ON REPORT
TTITLE CENTER ’Raport carti’ SKIP 1 LINE
SELECT intdom, titlu, nrex
FROM carte c, domeniu d
WHERE c.coded = d.coded
ORDER BY intdom
/
COLUMN denumire CLEAR
COLUMN titlu CLEAR
COLUMN nrex CLEAR
CLEAR BREAKS
CLEAR COMPUTES
18 Oracle
SQL
Structured Query Language (SQL) este un limbaj universal care poate fi

utilizat pentru a defini, interoga, reactualiza şi gestiona baze de date relaţionale.
SQL este accesibil utilizatorilor începători, dar în acelaşi timp poate oferi
programatorilor experimentaţi facilităţi deosebite. SQL este un limbaj non-
procedural, adică se specifică ce informaţie este solicitată, dar nu modul cum se
obţine această informaţie. SQL poate fi utilizat autonom sau prin inserarea
comenzilor sale într-un limbaj de programare. SQL a sistemului Oracle este o
extensie a normei SQL89 şi o implementare a normei SQL92.
În SQL se disting trei familii de comenzi:
• Comenzi pentru definirea datelor, care permit descrierea (definirea)
obiectelor ce modelează sistemul studiat. Aceste comenzi definesc
limbajul de definire a datelor (LDD).
• Comenzi pentru manipularea datelor, care permit consultarea,
reactualizarea, suprimarea sau inserarea datelor. Aceste comenzi definesc
limbajul de manipulare a datelor (LMD).
• Comenzi pentru controlul datelor, care permit asigurarea confidenţialităţii
şi integrităţii datelor, salvarea informaţiei, realizarea fizică a modificărilor
în baza de date, rezolvarea unor probleme de concurenţă. Aceste comenzi
definesc limbajul de control al datelor (LCD).
Sistemul impune anumite restricţii asupra identificatorilor.

• Numele unui obiect nu poate depăşi 30 de caractere, cu excepţia
numelui bazei de date care este limitat la 8 caractere şi a numelui legăturii
unei baze care poate ajunge la 128 caractere.
• Nu se face distincţie între litere mici şi litere mari.
SQL 19
• Numele trebuie să înceapă printr-un caracter alfabetic şi nu poate fi un

cuvânt cheie rezervat; poate să conţină literele mari şi mici ale alfabetului
englez, cifrele 0 - 9 şi caracterele $, _, #.
• Un utilizator nu trebuie să definească două obiecte cu acelaşi nume.
• În general este bine ca numele unui obiect să fie descriptiv şi fără
prescurtări excesive.
Limbajul de definire a datelor

Limbajul de definire a datelor constă din acele instrucţiuni SQL (CREATE,
ALTER, DROP) care permit crearea, modificarea şi distrugerea obiectelor BD.
Principalele obiecte ce pot fi definite şi manipulate în sistemul Oracle sunt
următoarele: tabele (table), indecşi (index), secvenţe (sequence), vizualizări (view),
proceduri (procedure), funcţii (function), pachete (package), declanşatori (trigger),
clişee (snapshot) etc.
Tipuri de date
Pentru memorarea datelor numerice, tipurile cele mai frecvent folosite sunt:
NUMBER, INTEGER, FLOAT, DECIMAL.
Pentru memorarea şirurilor de caractere, cele mai frecvent tipuri de date
utilizate sunt: CHAR, VARCHAR2 şi LONG.
Există restricţii referitoare la folosirea tipului de date LONG.
• Într-un tabel poate să fie o singură coloană de tip LONG.
• Nu pot fi comparate două şiruri de caractere de tip LONG.
• O coloană de tip LONG nu poate fi parametru într-o procedură.
• O funcţie nu poate întoarce ca rezultat o valoare de tip LONG.
• O coloană de tip LONG nu poate fi folosită în clauzele WHERE, ORDER BY,
GROUP BY, CONNECT.
• Operatorii sau funcţiile Oracle nu pot fi folosiţi în SQL pentru a modifica
coloane de tip LONG.
• O coloană de tip LONG nu poate fi indexată.
Alte tipuri de date scalare furnizate de SQL sunt NCHAR şi NVARCHAR2,
folosite pentru reprezentarea caracterelor limbilor naţionale.
20 Oracle
Informaţii relative la timp sau dată calendaristică se obţin utilizând tipul

DATE. Pentru fiecare dată de tip DATE sunt depuse: secolul, anul, luna, ziua, ora,
minutul, secunda. Pentru o coloană de tip DATE sistemul rezervă 7 bytes, indiferent
dacă se memorează doar timpul, sau doar data calendaristică.
Formatul implicit al datei se defineşte cu ajutorul parametrului de iniţializare
NLS_DATE_FORMAT. În general, acest parametru este setat la forma DD-MON-
YY. Dacă nu este specificat timpul, timpul implicit este 12:00:00.
În Oracle8, alături de aceste tipuri scalare, există şi tipuri de date LOB
(Large Objects), care specifică locaţia unor obiecte de dimensiuni mari.
Tabele
Crearea unui tabel
Crearea unui tabel constă din generarea structurii sale, adică atribuirea unui
nume tabelului şi definirea caracteristicelor sale (se definesc coloanele, se definesc
constrângerile de integritate, se specifică parametrii de stocare etc.).
Pentru a crea un tabel, utilizatorul trebuie să aibă acest privilegiu şi să
dispună de spaţiul de memorie în care să creeze obiectul. La nivelul schemei sale,
un utilizator are toate privilegiile.
CREATE TABLE [<nume_schema>.] <nume_tabel> (
<nume_coloana_1> <tip_date> [DEFAULT <expresie>],
…
<nume_coloana_n> <tip_date> [DEFAULT <expresie>])
[CLUSTER <nume_cluster> (<coloana_1>,…, <coloana_m>)]
[ENABLE | DISABLE <clause>];
Comanda poate conţine opţional clauza TABLESPACE, care specifică spaţiul
tabel în care va fi stocat tabelul. De asemenea, poate conţine opţional clauza
STORAGE care este folosită pentru setarea parametrilor de stocare prin intermediul
cărora se specifică mărimea şi modul de alocare a extinderilor segmentului tabel.
La crearea unui tabel nu este nevoie să se specifice dimensiunea maximă a acestuia,
ea fiind determinată până la urmă de cât de mult spaţiu a fost alocat spaţiului tabel
în care este creat tabelul.
Structura unui tabel poate fi creată în următoarele patru moduri:
• fără a indica cheile;
SQL 21
• indicând cheile la nivel de coloană;

• indicând cheile la nivel de tabel;
• prin copiere din alt tabel.
1. Crearea structurii unui tabel fără a indica cheile:
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5));
2. Crearea structurii unui tabel indicând cheile la nivel coloană:

CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL
REFERENCES domeniu(coded));
Constrângerea de cheie primară sau externă ce presupune?

CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL
REFERENCES domeniu(coded)
ON DELETE CASCADE);
22 Oracle
Opţiunea ON DELETE CASCADE specifică că suprimarea oricărui domeniu

de carte din tabelul domeniu este autorizată şi implică suprimarea automată a
tuturor cărţilor din domeniul respectiv care se găsesc în tabelul carte.
3. Crearea structurii unui tabel indicând cheile la nivel de tabel:
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL,
PRIMARY KEY (codel),
FOREIGN KEY (coded)
REFERENCES domeniu (coded));
Dacă cheia primară are mai mult de o coloană atunci cheile trebuie indicate
la nivel de tabel.
CREATE TABLE imprumuta
(codel CHAR(5),
codec CHAR(5),
dataim DATE DEFAULT SYSDATE,
datares DATE,
dataef DATE,
PRIMARY KEY (codel, codec, dataim),
FOREIGN KEY (codel)
REFERENCES carte(codel),
FOREIGN KEY (codec)
REFERENCES cititor(codec));
4. Crearea structurii unui tabel prin copiere din alt tabel:
CREATE TABLE carte_info
AS SELECT codel, titlu, autor
FROM carte
WHERE coded = ’I’;
Constrângerile din primul tabel nu se păstrează şi pentru al doilea tabel.
Comanda creează un tabel, dar şi inserează date în tabel.
Constrângeri
SQL 23
Constrângere este un mecanism care asigură că valorile unei coloane sau a

unei mulţimi de coloane satisfac o condiţie declarată. Unei constrâgeri i se poate da
un nume unic. Dacă nu se specifică un nume explicit atunci sistemul automat îi
atribuie un nume de forma SYS_Cn, unde n reprezintă numărul constrângerii.
Constrângerile pot fi şterse, pot fi adăugate, pot fi activate sau dezactivate, dar nu
pot fi modificate.
Exemplu:
Să se definească o constrângere la nivel de coloană prin care să se specifice
cheia primară şi cheia externă.
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5)
CONSTRAINT cp_carte PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR2(30),…
coded CHAR(5)
CONSTRAINT nn_coded NOT NULL
CONSTRAINT ce_coded
Exemplu:
Să se definească o constrângere la nivel de tabel prin care să se specifice
cheia primară şi cheia externă.
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),…
coded CHAR(5) NOT NULL,
CONSTRAINT cp_carte PRIMARY KEY (codel),
CONSTRAINT ce_coded
FOREIGN KEY (coded)
Observaţii
• Liniile ce nu respectă constângerea sunt depuse automat într-un tabel special.
• Constrângerile previn ştergerea unui tabel dacă există dependenţe.
• Constrângerile pot fi create o dată cu tabelul sau după ce acesta a fost creat.
• Constrângerile pot fi activate sau dezactivate în funcţie de necesităţi.
24 Oracle
Constrângeri declarative: constrângeri de domeniu, constrângerea de

integritate a entităţii, constrângerea de integritate referenţială.
Constrângerile de domeniu definesc valori luate de un atribut (DEFAULT,
CHECK, UNIQUE, NOT NULL).
• constrângerea (coloană) DEFAULT ;
• constrângerea (coloană sau tabel) CHECK ; constrângerea CHECK la nivel de
tabel poate compara coloane între ele, poate face referinţă la una sau mai multe
coloane, dar nu poate conţine subcereri. Constrângerea la nivel de coloană nu
poate referi alte coloane ale aceluiaşi tabel.
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),…
pret NUMBER(8,2)
CONSTRAINT alfa
CHECK (pret < nrex),…);
La execuţia acestei comenzi apare mesajul: ORA – 02438: Column check
constraint cannot reference other columns. Dacă se adaugă o virgulă după
NUMBER(8, 2) atunci constrângerea va fi la nivel de tabel, iar în aceste caz este
permisă referirea altei coloane.
• constrângerea (coloană sau tabel) UNIQUE ;
• constrângerea declarativă NOT NULL poate fi doar la nivel coloană.
Constrângerea de integritate a entităţii precizează cheia primară a unui
tabel. Când se creează cheia primară se generează automat un index unic. Valorile
cheii primare sunt distincte şi diferite de valoarea null.
Constrângerea de integritate referenţială asigură coerenţa între cheile
primare şi cheile externe corespunzătoare. Când este definită o cheie externă
sistemul Oracle verifică:
• dacă a fost definită o cheie primară pentru tabelul referit de cheia externă;
• dacă numărul coloanelor ce compun cheia externă corespunde numărului de
coloane a cheii primare;
• dacă tipul şi lungimea fiecărei coloane a cheii externe corespunde cu tipul şi
lungimea fiecărei coloane a cheii primare.
În versiunea Oracle8 există posibilitatea ca o constrângere să fie amânată
(DEFERRABLE). În acest caz, mai multe comenzi SQL pot fi executate fără a se
verifica restricţia, aceasta fiind verificată numai la sfârşitul tranzacţiei, atunci când
SQL 25
este executată comanda COMMIT. Dacă vreuna din comenzile tranzacţiei încalcă
restricţia, atunci întreaga tranzacţie este derulată înapoi şi este returnată o eroare.
Opţiunea implicită este NOT DEFERRABLE.
O noutate introdusă în Oracle8 este posibilitatea de a partiţiona tabele,
adică de a împărţi tabelul în mai multe părţi independente, fiecare cu parametri de
stocare diferiţi şi cu posibilitatea ca părţi diferite ale tabelului să se găsească pe
spaţii tabel diferite. Fiecare partiţie a tabelului va conţine înregistrări care au
valoarea cheii într-un interval specificat. Partiţionarea este transparentă pentru
utilizatori şi aplicaţii. Dacă o parte a tabelului este inaccesibilă, celelalte părţi pot fi
disponibile pentru reactualizare. De asemenea, se poate bloca accesul la o parte a
tabelului în timp ce restul înregistrărilor sunt disponibile.
Exemplu:
CREATE TABLE carte ( )
PARTITIONED BY RANGE (nrex)
((PARTITION mic VALUES LESS THAN(2)
TABLESPACE…
STORAGE …),
PARTITION mediu VALUES LESS THAN (10)
TABLESPACE…
STORAGE …),
PARTITION mare VALUES LESS THAN (MAXVALUE)
TABLESPACE…
STORAGE …));
Modificarea structurii unui tabel

Comanda care realizează modificarea structurii tabelului (la nivel de coloană
sau la nivel de tabel), dar nu modificarea conţinutului acestuia, este ALTER TABLE.
Comanda ALTER TABLE permite:
• adăugarea (ADD) de coloane, chei (primare sau externe), constrângeri
într-un tabel existent;
• modificarea (MODIFY) coloanelor unui tabel;
• specificarea unei valori implicite pentru o coloană existentă;

• activarea şi dezactivarea (ENABLE, DISABLE) unor constrângeri;
• suprimarea (DROP) cheii primare, a cheii externe sau a unor constrângeri.
Comanda ALTER TABLE are următoarea sintaxă simplificată:

26 Oracle
ALTER TABLE [<nume_schema>.] <nume_tabel>

[ADD (<nume_coloana> <tip_date>, <constrângere>) |
MODIFY (<nume_coloana_1>,…, <nume_coloana_n>) |
DROP <clauza_drop>,]
[ENABLE | DISABLE <clause>];
1. Pentru a adăuga o coloană, o cheie primară, o cheie externă sau o constrângere

unui tabel este folosită următoarea formă:
ALTER TABLE nume_tabel
ADD (nume_coloana constrangere,…
nume_coloana constrangere);
2. Pentru a modifica una sau mai multe coloane existente:
MODIFY (nume_coloana constrangere,…
nume_coloana constrangere);
3. Pentru a suprima cheia primară sau alte constrângeri sunt utilizate formele:
DROP PRIMARY KEY;
DROP CONSTRAINT nume_constrangere;
4. Pentru a activa (ENABLE) sau dezactiva (DISABLE) constrângeri este utilizată
forma:
ENABLE nume_constrangere;
Observaţii
• Schimbarea definiţiei unei coloane din NOT NULL în NULL  O.K.
Schimbarea definiţiei unei coloane din NULL în NOT NULL se poate face doar
dacă există siguranţa că fiecare linie a coloanei respective este NOT NULL sau
dacă tabelul (???sau coloana???) este vid.
• Pentru mărirea lungimii coloanei nu există condiţii speciale. Pot reduce
lungimea unei coloane sau pot schimba tipul unei coloane doar dacă coloana nu
conţine valori sau conţine doar valori NULL.
• Definirea cheii primare sau a cheii externe după crearea tabelului.
CREATE TABLE carte
SQL 27
(CODEL char(5),
…);
ALTER TABLE carte
ADD CONSTRAINT cheie_prim PRIMARY KEY (codel);
• Suprimarea cheii primare.
ALTER TABLE carte
DROP PRIMARY KEY;
Dacă există o CE care referă o CP şi dacă se încearcă ştergerea cheii primare,
această ştergere nu se poate realiza (tabelele sunt legate prin declaraţia de cheie
externă). Ştergerea este totuşi permisă dacă în comanda ALTER apare opţiunea
CASCADE, care determină şi ştergerea cheilor externe ce referă cheia primară.
ALTER TABLE carte
DROP PRIMARY KEY CASCADE;
• Suprimarea cheii externe.
ALTER TABLE carte
ADD CONSTRAINT beta
FOREIGN KEY (coded) REFERENCES domeniu;
ALTER TABLE carte
DROP CONSTRAINT beta;
• Schimbarea cheii primare. Este destul de complicat procesul schimbării cheii
primare fără a afecta modul de proiectare a bazei de date. Schimbarea se face în
două etape: se şterge cheia primară şi apoi se recreează.
ALTER TABLE carte
ADD (PRIMARY KEY(codel));
ALTER TABLE carte
DROP PRIMARY KEY;
ALTER TABLE carte
ADD PRIMARY KEY(titlu, autor));
• Adăugarea unei coloane. Această coloană iniţial va fi null (pentru toate liniile).
Nu se poate specifica unde să apară coloana, ea devenind ultima coloană a
tabelului.
ALTER TABLE carte
ADD (rezumat LONG);
• Suprimarea unei coloane.
28 Oracle
se creează un tabel selectând toate câmpurile, cu excepţia coloanei care

trebuie ştearsă (CREATE TABLE AS SELECT …);
se transferă privilegiile;
se şterge tabelul iniţial.
În Oracle9i se poate şterge direct prin DROP COLUMN.
• Constrângerile pot fi adăugate (ADD CONSTRAINT), şterse (DROP
CONSTRAINT), activate (ENABLE) sau dezactivate (DISABLE), dar nu pot fi
modificate.
ALTER TABLE cititor
ADD CONSTRAINT cp_cititor
PRIMARY KEY (codec)
DISABLE;
ALTER TABLE cititor
ENABLE CONSTRAINT cp_cititor;
Prima comandă adaugă o constrângere, dar nu-i dă viaţă. Constrângerea
există, dar server-ul nu o verifică. Când se activează o constrângere, sistemul
controlează toate liniile tabelului şi inserează într-un tabel special toate liniile care
nu verifică constrângerea. Tabelul are următoarea structură:
(ROW_ID ROWID
(OWNER VARCHAR2(30),
(TABLE_NAME VARCHAR2(30),
(CONSTRAINT VARCHAR2(30))
• Din punct de vedere fizic, comanda ALTER TABLE permite schimbarea

parametrilor PCTFREE şi PCTUSED şi a parametrilor din clauza STORAGE.
• Comanda permite alocarea (ALLOCATE EXTENT) şi dealocarea
(DEALLOCATE UNUSED) manuală a spaţiului utilizat de către un tabel.
Alocarea se face prin adăugarea de noi extinderi, iar dealocarea reprezintă
eliberarea spaţiului nefolosit de tabel (care nu a fost folosit niciodată sau a
devenit liber datorită ştergerii unor linii).
Suprimarea unui tabel
DROP TABLE [<nume_schema>.]<nume_tabel>;

Suprimarea unui tabel presupune:
suprimarea definiţiei sale în dicţionarul datelor;
SQL 29
 suprimarea indecşilor asociaţi;

suprimarea privilegiilor conferite în legătură cu tabelul;
recuperarea spaţiului ocupat de tabel;
invalidarea (dar nu suprimarea) funcţiilor, procedurilor, vizualizărilor,
sinonimelor referitoare la tabel.
DROP TABLE este ireversibilă. Nu poate fi făcut un rollback pe această
comandă. In DD, informaţiile despre tabele se găsesc în vizualizarea
USER_TABLES. Dintre cele mai importante coloane ale acesteia, fac parte:
TABLE_NAME Numele tabelului

TABLESPACE_NAME Spaţiul tabel în care se află tabelul
CLUSTER_NAME Numele cluster-ului din care face parte tabelul
PCT_FREE Procentul de spaţiu păstrat liber în interiorul fiecărui bloc
PCT_USED Procentul de spaţiu ce poate fi utilizat în fiecare bloc
INI_TRANS Numărul iniţial de tranzacţii concurente în interiorul unui
bloc
NITIAL_EXTENT Dimensiunea spaţiului alocat pentru prima extensie
NEXT_EXTENT Dimensiunea spaţiului alocat pentru următoarea extensie
MIN_EXTENTS Numărul minim de extensii ce se alocă la crearea unui tabel
MAX_EXTENTS Numărul maxim de extensii ce se alocă la crearea unui tabel
PCT_INCREASE Procentul cu care creşte dimensiunea unei extensii
BACKED_UP Y sau N, după cum tabelului i-a fost făcută o copie de
siguranţă de la ultima modificare
NUM_ROWS Numărul de înregistrări din tabel
BLOCKS Numărul de blocuri utilizate de tabel
EMPTY_BLOCKS Numărul de blocuri ce nu conţin date
AVG_SPACE Spaţiul mediu liber din tabel
AVG_ROW_LEN Lungimea medie, în octeţi, a unei linii
TABLE_LOCK ENABLED (activat) sau DISABLED (dezactivat): este
activată sau nu blocarea tabelului
PARTITIONED YES sau NO, indică dacă tabelul este partiţionat (sau nu)
TEMPORARY Y sau N, indică dacă tabelul este temporar (sau nu)
NESTED YES sau NO, indică dacă tabelul este imbricat (sau nu)
DESCRIBE USER_TABLES;
SELECT TABLE_NAME, NUM_ROWS, NESTED
FROM USER_TABLES;
30 Oracle
Indecşi
Un index este un obiect al schemei unei baze de date care:
• creşte viteza de execuţie a cererilor;
• garantează că o coloană conţine valori unice.
Server-ul Oracle utilizează identificatorul ROWID pentru regăsirea liniilor în
structura fizică a bazei de date. Indexul, din punct de vedere logic, este compus
dintr-o valoare cheie şi din identificatorul adresă ROWID.
Cheia indexului poate fi coloana unui tabel sau concatenarea mai multor
coloane (numărul maxim de coloane care pot defini cheia indexului este 32).
Coloanele care apar în cheia indexului trebuie declarate NOT NULL în tabel.
Indecşii, fiind obiecte ale schemei bazei, beneficiază de procesul de definire
a unui obiect. Un index unic este creat automat când în definirea unui tabel apar
constrîngerile PRIMARY KEY sau UNIQUE. Crearea unui index pe una sau mai
multe coloane ale unui tabel se face prin comanda:
CREATE [UNIQUE] INDEX <nume_index>
ON [<nume_schema>.] <nume_tabel>
(<nume_col> [ASC | DESC], <nume_col> [ASC | DESC], …)
| CLUSTER <nume_cluster>];
Când este creat un index, un segment de date este rezervat automat în spaţiul
tabel. Alocarea de memorie este controlată prin clauzele INITIAL, PCTINCREASE,
PCTFREE, NEXT, care pot să apară în comanda CREATE INDEX. Gestiunea
inserţiilor şi a reactualizărilor se face, ca şi la tabele, utilizând parametrii
PCTFREE şi PCTUSED.
Exemplu:
1) Să se creeze un index descrescător relativ la coloana adresa din tabelul cititor.
2) Să se afişeze informaţiile referitoare la indexul cititor_idx.
Soluţie:
CREATE INDEX cititor_idx
ON cititor (adresa DESC);
SELECT TABLE_NAME, UNIQUENESS, MIN_EXTENTS
FROM USER_INDEXES
WHERE INDEX_NAME='cititor_idx';
Ştergerea unui index se face prin comanda:
DROP INDEX nume_index [ON [nume_schema.] nume_tabel]
SQL 31
Pentru a suprima indexul trebuie ca acesta să se găsească în schema

personală sau să ai privilegiul de sistem DROP ANY INDEX.
Pentru a reconstrui un index se pot folosi două metode:
• se şterge indexul (DROP INDEX) şi se recreează (CREATE INDEX);
• se utilizează comanda ALTER INDEX cu opţiunea REBUILD.
Modificarea parametrilor de stocare a indecşilor (STORAGE), alocarea
(ALLOCATE EXTENT) şi dealocarea (DEALLOCATE UNUSED) manuală a
spaţiului utilizat de un index se pot realiza cu ajutorul comenzii ALTER INDEX.
Validarea unui index, adică verificarea integrităţii indexului specificat
pentru un tabel, se face prin comanda:
VALIDATE INDEX nume_index [ON nume_tabel] [WITH LIST]
Oracle8 foloseşte următoarele tipuri de indecşi:
• index de tip arbore B* – creat la executarea unei comenzi standard CREATE
INDEX;
• index partiţionat – folosit în cazul tabelelor mari pentru a stoca valorile
coloanei indexate în mai multe segmente;
• index de cluster – bazat pe coloanele comune ale unui cluster;
• index cu cheie inversă – sunt B* arbori, dar care stochează datele în mod
invers;
• index de tip bitmap – nu se stochează valorile efective ale coloanei indexate,
ci un bitmap format pe baza acestor valori.
Ce tabele sau ce coloane trebuie (sau nu) indexate?
• indexaţi tabelele pentru care interogările selectează un număr redus de
rânduri (sub 5%);
• indexaţi tabelele care sunt interogate folosind clauze SQL simple;
• nu indexaţi tabelele ce conţin puţine înregistrări (accesul secvenţial este mai
simplu);
• nu indexaţi tabelele care sunt frecvent actualizate, deoarece ştergerile,
inserările şi modificările sunt îngreunate de indecşi;
• indexaţi coloanele folosite frecvent în clauza WHERE sau în clauza ORDER
BY;
• nu indexaţi coloanele ce conţin date asemănătoare (puţine valori distincte);
• indexaţi coloanele care sunt utilizate pentru a face legătura dintre tabele.
32 Oracle
Versiunea Oracle8 permite construirea de tabele organizate pe bază de

index. În acest caz, datele sunt stocate în indexul asociat. Un astfel de tabel poate fi
manipulat de către aplicaţii la fel ca un tabel obişnuit, folosind comenzi SQL.
Diferenţa constă în faptul că în cazul tabelului organizat pe bază de index, toate
operaţiile sunt efectuate numai asupra indexului. În loc ca fiecare intrare a
indexului să conţină valoarea coloanei sau coloanelor indexate şi valoarea ROWID
(care identifică unic un rând) pentru rândul corespunzător, ea conţine întreg rândul.
Coloana sau coloanele după care se face indexarea sunt cele care constituie cheia
primară a tabelului.
Informaţii despre indecşi pot fi obţinute cu ajutorul view-urilor
USER_INDEXES şi USER_IND_COLUMNS. Dintre coloanele tabelului
USER_INDEXES se remarcă:
INDEX_NAME Numele indexului

INDEX_TYPE Tipul indexului (NORMAL, LOB, CLUSTER etc.)
TABLE_OWNER Proprietarul tabelului indexat
TABLE_NAME Numele tabelului indexat
TABEL_TYPE Tipul tabelului indexat (TABLE, CLUSTER etc.)
UNIQUENESS Starea de unicitate (UNIQUE, NONUNIQUE)
TABLESPACE_NAME Spaţiul tabel în care este stocat indexul
INITIAL_EXTENT Spaţiul alocat pentru prima extensie
NEXT_EXTENT Spaţiul alocat pentru următoarea extensie
MIN_EXTENTS Numărul minim de extensii alocate
MAX_EXTENTS Numărul maxim de extensii
PCT_INCREASE Procentul cu care cresc extensiile
BLEVEL Nivelul din B-arbore. Acesta arată adâncimea indexului de
la ramuri la frunze
LEAF_BLOCKS Numărul de blocuri frunză din index
DISTINCT_KEYS Numărul de chei distincte în index
STATUS Starea indexului (VALID, INVALID, DIRECT_LOAD)
NUM_ROWS Numărul de linii utilizate. Acesta nu trebuie să includă
valorile NULL din tabelul de bază
PARTITIONED Determină dacă indexul este partiţionat (YES sau NO)
GENERATED Determină dacă sistemul a generat numele indexului (Y)
sau utilizatorul (N)
Exemplu:
Să se obţină informaţii referitoare la indecşii tabelului carte.
SELECT a.index_name, a.column_name,
a.column_position poz, b.uniqueness
SQL 33
FROM user_indexes b, user_ind_columns a

WHERE a.index_name = b.index_name
AND a.table_name = ’carte’;
Secvenţe
O secvenţă este un obiect în baza de date care serveşte pentru a genera întregi
unici în sistemele multi-utilizator, evitând apariţia conflictelor şi a blocării.
Secvenţele sunt memorate şi generate indiferent de tabele  aceeaşi
secvenţă poate fi utilizată pentru mai multe tabele. O secvenţă poate fi creată de un
utilizator şi poate fi partajată de mai mulţi utilizatori.
Crearea unei secvenţe se face cu ajutorul comenzii:
CREATE SEQUENCE [<nume_schema>.]<nume_secventa>
[INCREMENT BY n] [START WITH m]
[{MAXVALUE n | NOMAXVALUE}] [{MINVALUE n | NOMINVALUE}]
[{CACHE k | NOCACHE}]
[{ORDER | NOORDER}]
CACHE k | NOCACHE specifică numărul de valori alocate de server-ul Oracle
pe care le va păstra în memoria cache pentru a oferi utilizatorilor un acces rapid
(implicit sunt alocate 20 de valori);
ORDER | NOORDER specifică dacă valorile generate de secvenţă sunt ordonate
în conformitate cu cererile.
O secvenţă este referită într-o comandă SQL cu ajutorul pseudo-coloanelor:

• NEXTVAL – referă valoarea următoare a secvenţei;
• CURRVAL – referă valoarea curentă a secvenţei.
NEXTVAL şi CURRVAL pot fi folosite în:

• clauza VALUES a unei comenzi INSERT;
• clauza SET a unei comenzi UPDATE;
• lista unei comenzi SELECT.

NEXTVAL şi CURRVAL nu pot fi folosite în:
• subinterogare;
34 Oracle
• interogarea unei vizualizări;

• comandă SELECT cu operatorul DISTINCT;
• comandă SELECT cu clauza GROUP BY sau ORDER BY;
• clauza WHERE a unei comenzi SELECT;
• condiţia unei constrângeri CHECK;
• valoarea DEFAULT a unei coloane într-o comandă CREATE TABLE sau

ALTER TABLE;
• comandă SELECT care este combinată cu altă comandă SELECT printr-un
operator mulţime (UNION, INTERSECT, MINUS).
Din dicţionarul datelor pot fi obţinute informaţii despre secvenţe folosind
vizualizarea USER_SEQUENCES.
Exemplu:
1) Să se creeze o secvenţă domeniuseq care să fie utilizată pentru a insera noi
domenii în tabelul domeniu şi să se insereze un nou domeniu.
2) Să se afişeze informaţiile referitoare la secvenţa domeniuseq.
CREATE SEQUENCE domeniuseq
START WITH 1
INCREMENT BY 1;
INSERT INTO domeniu
VALUES (domeniuseq.NEXTVAL,’Informatica’);
SELECT INCREMENT, START, MAXVALUE, MINVALUE,
FROM USER_SEQUENCES
WHERE SEQUENCE_NAME = 'domeniuseq';
Modificarea unei secvenţe se face prin comanda ALTER SEQUENCE.
Sintaxa comenzii este similară instrucţiunii CREATE SEQUENCE , dar:
• noua valoare maximă pentru MAXVALUE nu poate fi mai mică decât
valoarea curentă;
• opţiunea START WITH nu poate fi modificată de comandă.
Suprimarea unei secvenţe se face cu ajutorul comenzii:
DROP SEQUENCE [<nume_schema>.]<nume_secventa>;
După ce a fost ştearsă, secvenţa nu mai poate fi referită. Pentru a putea şterge
sau modifica secvenţa trebuie fie să fi proprietarul acesteia, fie să ai privilegiul de
sistem DROP ANY SEQUENCE, respectiv privilegiul ALTER SEQUENCE.
SQL 35
Comentarii
Sistemul Oracle oferă posibilitatea de a comenta obiectele create, printr-un
text care este inserat în dicţionarul datelor. Comentariul se poate referi la tabele,
vizualizări, clişee sau coloane.
COMMENT ON {TABLE nume_obiect | COLUMN
nume_obiect.nume_coloana}
IS ’text comentariu’
Sinonime
Oracle oferă posibilitatea de a atribui mai multe nume aceluiaşi obiect.
Aceste nume adiţionale sunt numite sinonime (synonymes). Ele sunt utile deoarece
permit simplificarea formulării cererii şi referirea la obiecte, fără a fi nevoie să se
specifice proprietarii obiectelor sau localizarea acestora.
Spre deosebire de alias a cărui durată de viaţă este limitată la cererea ce
conţine alias-ul, sinonimele sunt salvate în dicţionarul datelor şi pot fi reutilizate.
Sistemul Oracle permite crearea de sinonime pentru obiecte de tipul: tabel,
vizualizare, secvenţă, funcţie, procedură, pachet, clişeu, sinonim.
CREATE [PUBLIC] SYNONYM [schema.]nume_sinonim FOR
[schema.]obiect
Administratorul bazei poate produce şi poate suprima sinonime publice sau
private, iar utilizatorii pot genera sau suprima doar sinonime private. Pentru
suprimarea unui sinonim din baza de date se utilizează comanda:
DROP [PUBLIC] SYNONYM [schema.]nume_sinonim
36 Oracle
Vizualizări
Vizualizarea (view) este un tabel logic (virtual) relativ la date din una sau
mai multe tabele sau vizualizări. Vizualizarea este definită plecând de la o cerere a
limbajului de interogare a datelor, moştenind caracteristicile obiectelor la care se
referă. Vizualizarea, fiind virtuală, nu solicită o alocare de memorie pentru date. Ea
este definită în DD cu aceleaşi caracteristici ca şi un tabel.
Textul cererii care defineşte vizualizarea este salvat în DD. Nucleul Oracle
determină fuzionarea cererii relative la vizualizare cu comanda de definire a
vizualizării, analizează rezultatul fuziunii în zona partajată şi execută cererea.
 Oracle transformă cererea referitoare la o vizualizare într-o cerere relativă
la tabelele de bază.
Dacă sunt utilizate clauzele UNION, GROUP BY şi CONNECT BY, atunci
Oracle nu determină fuzionarea, el va rezolva vizualizarea şi apoi va aplica cererea
rezultatului obţinut.
O vizualizare reflectă la orice moment conţinutul exact al tabelelor de bază.
Orice modificare efectuată asupra tabelelor se repercutează instantaneu asupra
vizualizării. Ştergerea unui tabel implică invalidarea vizualizărilor asociate
tabelului şi nu ştergerea acestora.
Vizualizările sunt definite pentru:
• furnizarea unui nivel mai înalt de securizare a bazei;
• simplificarea formulării unei cereri;
• mascarea complexităţii datelor;
• afişarea datelor într-o altă reprezentare decât cea a tabelelor de bază;
• asigurarea independenţei datelor;
• asigurarea confidenţialităţii anumitor informaţii;
• definirea constrângerilor de integritate;
• restricţionarea acesului la date.
SQL 37
Crearea unei vizualizări se realizează cu ajutorul comenzii:

CREATE [OR REPLACE][FORCE | NOFORCE] VIEW
[<nume_schema>.]<nume_view> [(<alias>[,<alias>]…)]
AS <cerere_SELECT>
[WITH {CHECK OPTION [CONSTRAINT <nume_constrangere>] |
READ ONLY }];
– OR REPLACE recreează vizualizarea dacă aceasta deja există.
– FORCE creează vizualizarea chiar dacă tabelul de bază nu există sau chiar dacă
vizualizarea face referinţă la obiecte care încă nu sunt create. Deşi vizualizarea
va fi creată, utilizatorul nu poate să o folosească.
– NO FORCE este implicită şi se referă la faptul că vizualizarea este creată numai
dacă tabelele de bază există.
– Cererea este o comandă SELECT care poate să conţină alias pentru coloane.
– WITH CHECK OPTION specifică faptul că reactualizarea datelor din tabele

(inserare sau modificare) se poate face numai asupra datelor selectate de
vizualizare (care apar în clauza WHERE).
– WITH READ ONLY asigură că nici o operaţie LMD nu poate fi executată asupra
vizualizării.
Exemplu:
Să se genereze o vizualizare care conţine cărţile împrumutate şi în care să fie
implementată constrîngerea că orice carte, care există într-un singur exemplar,
poate fi împrumutată maximum 15 zile.
CREATE VIEW imprumutare
AS SELECT *
FROM imprumuta
WHERE codel NOT IN
(SELECT codel
FROM carte
WHERE nrex = 1)
OR datares - dataim < 15
WITH CHECK OPTION;
Observaţii:
• Numărul coloanelor specificate în definiţia vizualizării trebuie să fie egal cu cel
din lista asociată comenzii SELECT.
38 Oracle
• Cererea ce defineşte o vizualizare poate conţine cereri SELECT complexe care

includ subcereri, grupări, operaţii de compunere.
• Cererea care defineşte o vizualizare nu poate conţine clauza ORDER BY.
Clauza poate fi specificată dacă se fac interogări asupra vizualizării.
Modificarea unei vizualizări presupune modificarea definiţiei acesteia.

Pentru a înlocui o vizualizare trebuie avut privilegiul de sistem necesar pentru
distrugerea şi crearea acesteia. Înlocuirea se poate face în două moduri.
• Vizualizarea poate fi distrusă (DROP VIEW) şi
apoi recreată (CREATE) cu noua definiţie. Atunci
când este distrusă, toate privilegiile sunt
retrase. Aceste privilegii trebuie să fie create
pentru noua vizualizare.
• Vizualizarea poate fi recreată prin redefinire cu instrucţiunea CREATE
VIEW, dar cu clauza OR REPLACE. Această metodă conservă toate
privilegiile curente.
Modificarea unui vizualizări are următoarele efecte:
• definiţia vizualizării din DD este actualizată;
• nici unul din obiectele de bază nu este afectat de înlocuire;
• toate restricţiile care existau în vizualizarea originală sunt
distruse;
• toate vizualizările şi programele PL/SQL dependente de
vizualizarea înlocuită devin invalide.
Suprimarea unei vizualizări se realizează prin comanda DROP VIEW care
şterge definiţia vizualizării din baza de date.
DROP VIEW <nume_view>;
Ştergerea vizualizării nu va afecta tabelele relativ la care a fost definită
vizualizarea. Aplicaţiile şi vizualizările care se bazează pe vizualizarea suprimată
devin invalide. Pentru a suprima o vizualizare, utilizatorul trebuie să aibă
privilegiul DROP ANY VIEW sau să fie creatorul vizualizării respective.
Recompilarea unei vizualizări permite detectarea eventualelor erori
referitoare la vizualizare, înaintea executării vizualizării. După fiecare modificare a
tabelelor de bază este recomandabil ca vizualizarea să se recompileze:
ALTER VIEW <nume_view> COMPILE;
SQL 39
Reactualizarea tabelelor implică reactualizarea corespunzătoare a

vizualizărilor!!!
Reactualizarea vizualizărilor implică reactualizarea tabelelor
de bază? NU! Există restricţii care trebuie respectate!!!
• Nu pot fi înserate, şterse sau actualizate date din vizualizări ce conţin:
operatorul DISTINCT; clauzele GROUP BY, HAVING, START WITH,
CONNECT BY; pseudo-coloana ROWNUM; funcţii grup; operatori de
mulţimi.
• Nu pot fi inserate sau actualizate date care ar încălca constrângerile din
tabelele de bază.
• Nu pot fi inserate sau actualizate valorile coloanelor care rezultă prin calcul.
• Nu se pot face operaţii LMD asupra coloanelor calculate cu DECODE.
Alături de restricţiile prezentate anterior, aplicabile tuturor vizualizărilor,

există restricţii specifice, aplicabile vizualizărilor bazate pe mai multe tabele.
Regula fundamentală este că orice operaţie INSERT, UPDATE sau
DELETE pe o vizualizare bazată pe mai multe tabele poate modifica datele doar din
unul din tabelele de bază.
Un tabel de bază al unei vizualizări este protejat prin cheie (key preserved
table) dacă orice cheie selectată a tabelului este de asemenea şi cheie a vizualizării.
Deci, un tabel protejat prin cheie este un tabel ale cărui chei se păstrează şi la nivel
de vizualizare. Pentru ca un tabel să fie protejat prin cheie nu este necesar ca
tabelul să aibă toate cheile selectate în vizualizare. Este suficient ca, atunci când
cheia tabelului este selectată, aceasta să fie şi cheie a vizualizării.
Asupra unui join view pot fi aplicate instrucţiunile INSERT, UPDATE sau
DELETE, doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
• instrucţiunea LMD afectează numai unul dintre tabelele de bază;
• în cazul instrucţiunii UPDATE, toate coloanele care pot fi reactualizate

trebuie să corespundă coloanelor dintr-un tabel protejat prin cheie (în caz
contrar, Oracle nu va putea identifica unic înregistrarea care trebuie
reactualizată);
• în cazul instrucţiunii DELETE, rândurile unei vizualizări pot fi şterse numai
dacă există un tabel în join protejat prin cheie şi numai unul (în caz contrar,
Oracle nu ar şti din care tabel să şteargă);
• în cazul instrucţiunii INSERT, toate coloanele în care sunt inserate valori
trebuie să provină dintr-un tabel protejat prin cheie;
40 Oracle
Exerciţiu!!!
Dacă vizualizarea este definită folosind clauza WITH CHECK OPTION,
atunci pot fi şterse, inserate sau modificate rânduri din vizualizare???
ALL_UPDATABLE_COLUMNS, DBA_UPDATABLE_COLUMNS şi
USER_UPDATABLE_COLUMNS sunt vizualizări din DD ce conţin informaţii
referitoare la coloanele vizualizărilor existente, care pot fi reactualizate.
Exmplu:
1. Să se creeze un view ce conţine câmpurile nume, prenume, job din tabelul
salariat.
2. Să se insereze, să se actualizeze şi să se şteargă o înregistrare în acest view.
Ce efect vor avea aceste acţiuni asupra tabelului de bază?
Soluţie:
CREATE VIEW vederea2
AS SELECT nume, prenume, job
FROM salariat;
Nu se pot face inserari deoarece view-ul nu conţine cheia primară!
INSERT INTO vederea2
VALUES ('Popescu','Valentin','grafician');
va genera eroarea:
ORA-01400: cannot insert NULL into
("SCOTT"."SALARIAT"."COD_SALARIAT")
Actualizarea job-ului salariatului având numele "Popescu":
UPDATE vederea2
SET job = 'programator'
WHERE nume = 'Popescu';
SELECT nume, prenume, job
FROM salariat;
Ştergerea înregistrării referitoare la salariatul având numele "Popescu":
DELETE vederea2
WHERE nume = 'Popescun';
Operaţiile care se realizează asupra view-ului se realizează şi în tabelul
salariat. Pentru un caz mai general, când view-ul conţine cheia externă a tabelului
SQL 41
de bază, sunt permise modificări ale view-ului, dacă acestea nu afectează cheia
externă.
Exemplu:
Să se creeze un view care conţine câmpurile nume, prenume, job din tabelul
salariat. Să se introducă în view doar persoanele care sunt graficieni.
AS SELECT nume, prenume, job
FROM salariat
WHERE job = 'grafician'
WITH CHECK OPTION;
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare care să conţină cod_salariat, nume, prenume din
tabelul salariat şi coloana tip din tabelul grafician. Apoi să se insereze, să se
actualizeze şi să se şteargă o înregistrare din acest view (vizualizarea conţine cheia
primară cod_salariat din tabelele salariat şi grafician).
Soluţie:
AS SELECT s.cod_salariat,nume,prenume,tip
FROM salariat s, grafician g
WHERE s.cod_salariat=g.cod_salariat;
În cazul inserării unei înregistrări pentru care se specifică toate câmpurile:
INSERT INTO vederea4
VALUES (30,'Popescu','Valentin','artist plastic');
va apare următoarea eroare:
ORA-01776: cannot modify more than one base TABLE
through a join view
Pot fi inserate date doar într-un tabel de bază (în oricare, dar în unul singur)
prin intermediul view-ului, astfel:
INSERT INTO vederea4 (cod_salariat, nume)
VALUES (30, 'Popescu');
Comanda pentru ştergerea unei înregistrări:
DELETE vederea4
WHERE cod_salariat = 3;
42 Oracle
va genera următoarea eroare:

ORA-01752: cannot delete from view without exactly one
key-preserved TABLE.
Modificarea unei înregistrări se face prin secvenţa care urmează. Toate
actualizările care se fac în view se fac şi în tabelele de bază.
UPDATE vederea4
SET tip = 'designer'
Exemplu:
Care dintre coloanele unei vizualizări sunt actualizabile?
SELECT column_name, updatable
FROM user_updatable_columns
WHERE table_name = 'vederea4';
Exemplu:
1. Să se creeze un view (vederea3) care să conţină, pentru fiecare categorie de
salariat, salariile medii şi numărul de angajaţi din tabelul salariat.
2. Să se insereze, să se actualizeze şi să se şteargă o înregistrare în view.
Soluţie:
CREATE VIEW vederea3 (nr, job, salmed)
AS SELECT COUNT(*), job, AVG(salariu)
FROM salariat
GROUP BY job;
Nu se pot face inserări, actualizări sau ştergeri într-un view ce conţine funcţii
grup. După oricare din aceste operaţii apare acelaşi mesaj:
ORA-01732: data manipulation operation not legal on
this view
Exemplu:
SQL 43
Să se creeze o vizualizare care să conţină coloanele cod_contractant, adresa,

telefon din tabelul contractant şi coloanele nr_contract, tip_contract,
data_incheiere din tabelul contract. Să se insereze o înregistrare în vizualizare.
AS SELECT c.cod_contractant, adresa, telefon,
co.nr_contract, tip_contract,
data_incheiere
FROM contractant c, contract co
WHERE c.cod_contractant=co.cod_contractant;
La inserarea unei înregistrări căreia i se specifică valorile tuturor câmpurilor
din ambele tabele:
INSERT INTO vederea44(cod_contractant, adresa,
nr_contract, data_incheiere)
VALUES (200, 'Str. Marmurei, 14', '6235',
TO_DATE('January 03,2002','Month dd,yyyy'));
se obţine eroarea:
ORA-01779: cannot modify a column which maps to a non
key-preserved TABLE
Cele două tabele de bază, contractant şi contract, se află într-o relaţie “one-
to-many”, iar view-ul creat conţine cheile primare din ambele tabele. Datorită
acestei situaţii, doar tabelul contract este protejat prin cheie şi, prin urmare, doar el
poate fi modificat prin intermediul view-ului. Aceasta, deoarece ar putea exista mai
multe înregistrări în view, cu aceeaşi valoare corespunzătoare câmpului
cod_contractant (CP în contractant). Exact aceeaşi eroare se obţine dacă încercăm
inserarea unei înregistrări în vederea44, specificând fie şi numai un câmp
provenind din tabela contractant (indiferent dacă el conţine sau nu CP).
Singura operaţie de inserare permisă este aceea efectuată prin specificarea
cheilor provenind doar din tabelul contract. Astfel, prin executarea comenzii:
INSERT INTO vederea44(nr_contract, tip_contract)
VALUES ('6234', 0);
este creată o înregistrare, dar este modificat şi tabelul contract. Dacă la inserţie nu
se specifică cheia primară din contract:
INSERT INTO vederea44(tip_contract)
VALUES (1);
44 Oracle
ORA-01400: mandatory (NOT NULL) column is missing or

NULL during insert
Grupări
Cluster-ul este o regrupare fizică a două sau mai multe tabele, relativ la una
sau mai multe coloane, cu scopul măririi performanţelor. Coloanele comune
definesc cheia cluster-ului.
Un cluster este un obiect al bazei care necesită:
• un nume unic la nivelul schemei,
• specificare a coloanelor care compun cheia cluster-ului,
• specificare a spaţiului de stocare (opţional),
• un index (relativ la cheia cluster-ului).
Un cluster trebuie să aibă cel puţin un index. Acest index trebuie creat
înaintea oricărei comenzi LMD care va acţiona asupra tabelelor cluster-ului. Un
index al cluster-ului se deosebeşte de un index al tabelului (de exemplu, absenţa
indexului afectează utilizatorul – datele cluster-ului nu sunt accesibile).
Coloanele comune definite pentru cluster, reprezintă cheia cluster-ului şi
criteriul de regrupare. Liniile diferitelor tabele sunt regrupate în interiorul aceluiaşi
bloc urmărind cheia cluster-ului. Dacă liniile asociate unei aceiaşi valori a cheii
cluster-ului necesită un spaţiu de mai multe blocuri, atunci blocurile sunt înlănţuite.
Crearea unui cluster presupune:
• crearea structurii cluster-ului;
• crearea indexului cluster-ului;
• crearea tabelelor care vor compune cluster-ul.
Crearea unui cluster:

CREATE CLUSTER nume_cluster
(nume_coloana tip_data [,nume_coloana tip_data] …) [SIZE n]
Există două modalităţi pentru introducerea unui tabel într-un cluster.
• O primă variantă presupune că cluster-ul este creat pentru un tabel care deja
există. De fapt, nu se poate asocia un cluster unui tabel care există!
• A doua variantă presupune că introducerea tabelului în cluster se face în
momentul creării structurii tabelului (comanda CREATE TABLE).
SQL 45
Exerciţiu:
Să se obţină un cluster referitor la lista cărţilor din fiecare domeniu.
Varianta 1
CREATE CLUSTER cdoml(cdom CHAR(1));
CREATE INDEX indcom ON CLUSTER cdoml;
CREATE TABEL domino
CLUSTER cdoml(coded)
AS SELECT * FROM domeniu;
DROP TABEL domeniu;
RENAME domino TO domeniu;
ALTER TABLE carte
MODIFY coded NOT NULL;
CREATE TABEL carticica
CLUSTER cdoml(coded)
AS SELECT * FROM carte;
DROP TABLE carte;
RENAME carticica TO carte;
Varianta 2
CREATE CLUSTER cdoml(cdom CHAR(1));
CREATE INDEX indcom ON CLUSTER cdoml;
-- crearea spatiului
CREATE TABLE domeniu
(coded CHAR(1) NOT NULL,
intdom CHAR() ... )
CLUSTER cdoml(coded);
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) NOT NULL,
…
coded CHAR(1) NOT NULL)
CLUSTER cdoml(coded);
Pentru a scoate un tabel dintr-un cluster sunt parcurse următoarele etape: se
creează un nou tabel, în afara cluster-ului, prin duplicarea celui vechi; se distruge
tabelul din cluster; se suprimă cluster-ul.
CREATE TABLE alfa
AS SELECT * FROM domeniu;
DROP TABLE domeniu;
46 Oracle
RENAME alfa TO domeniu;

CREATE TABLE beta
AS SELECT * FROM carte;
DROP TABLE carte;
RENAME beta TO carte;
DROP CLUSTER cdoml;
Un alt tip de cluster oferit de Oracle este cluster-ul hash. În acest caz, pentru
a accesa o înregistrare, cluster-ul hash nu foloseşte un index, ci o funcţie numerică,
numită funcţia hash. Funcţia are ca parametru cheia cluster-ului şi returnează o
anumită valoare (valoare hash). Această valoare corespunde blocului de date din
cluster pe care Oracle îl va citi sau scrie pe baza comenzii executate.
De exemplu, apelurile telefonice efectuate de un client într-o lună vor fi
facturate împreună. Apelurile pot fi depozitate într-un cluster hash a cărui cheie
este formată din coloanele ce conţin numărul telefonului, anul şi luna în care a avut
loc convorbirea.
Suprimarea unui cluster din baza de date se face prin comanda:
DROP CLUSTER nume_cluster
În urma ştergerii unui cluster, tabelele pe care acesta le conţine nu mai sunt
grupate. Secvenţa următoare suprimă: cluster-ul, toate tabelele definite relativ la
acest cluster şi constrângerile lor de integritate.
DROP CLUSTER nume_cluster
INCLUDING TABLES
CASCADE CONSTRAINTS;
Modificarea unui cluster permite redefinirea condiţiilor, modificarea
parametriilor de stocare şi a caracteristicelor de stare (ALTER CLUSTER).
SQL 47
Informaţii despre obiectele bazei de date

Pot fi obţinute consultând DD. Dintre ele se remarcă:
• definiţiile tuturor obiectelor din baza de date;
• spaţiul alocat şi spaţiul utilizat în prezent de obiectele schemei;
• constrângerile de integritate;
• numele utilizatorilor bazei;
• privilegiile şi rolurile acordate fiecărui rol;
• alte informaţii generale despre baza de date.
Tabelul USER_CATALOG conţine informaţii despre tabelele şi vizualizările
definite de un utilizator particular. Acest tabel poate fi referit şi prin sinonimul său
public CAT.
Tabelul USER_OBJECTS conţine informaţii despre toate obiectele definite
de utilizatorul curent. Tabelul are următoarea schemă relaţională:
USER_OBJECTS (object_name, object_id, object_type, created, last_ddl_time,
timestamp, status)
Vizualizările cele mai importante ale dicţionarului datelor conţin:

• descrierea tabelelor disponibile utilizatorului (USER_ALL_TABLES),
• informaţii despre constrângerile definite de utilizator(USER_CONSTRAINTS),
• informaţii despre legăturile bazei de date (USER_DB_LINKS),
• erorile curente ale obiectelor depozitate (USER_ERRORS),
• informaţii despre indecşii creaţi de utilizator (USER_INDEXES),
• informaţii despre tabelele utilizatorului (USER_TABLES) etc.
Vizualizările din dicţionarul datelor referitoare la tabele conţin:
• USER_TAB_COLUMNS|COLS – informaţii despre coloanele tabelelor,
• USER_CONS_COLUMNS – informaţii despre constrângeri la nivel coloană,
• USER_TAB_COMMENTS – informaţii despre comentarii la nivel tabel,
• USER_COL_COMMENTS – informaţii despre comentarii la nivel coloană,
• USER_TAB_PARTITIONS – informaţii despre partiţiile tabelelor.
48 Oracle
Limbajul de manipulare a datelor
SQL furnizează comenzi ce permit consultarea (SELECT) şi actualizarea

(INSERT, UPDATE, DELETE) conţinutului bazei de date. Aceste comenzi
definesc limbajul de manipulare a datelor (LMD).
Comenzile limbajului LMD pot fi:
• formulate direct, utilizând interfaţa SQL*PLUS ;
• utilizate în utilitare ale sistemului ORACLE;
• încapsulate într-un program PL/SQL ;
• încapsulate într-un program scris în limbaj gazdă.
În funcţie de momentul în care se doreşte realizarea actualizărilor asupra

bazei de date, utilizatorul poate folosi una din următoarele comenzi:
• SET AUTOCOMMIT ON – schimbările se efectuează imediat;
• SET AUTOCOMMIT OFF – schimbările sunt păstrate într-un buffer până la
execuţia uneia din comenzile:
– COMMIT, care are rolul de a permanentiza schimbările efectuate;
– ROLLBACK, care determină renunţarea la schimbările realizate.
SQL 49
Comanda INSERT
INSERT INTO nume_tabel / nume_view [(col1[, col2[,…]])]

VALUES (expresia1[, expresia2[,…]]) / subcerere;
• expresia1, expresia2, reprezintă expresii a căror evaluare este atribuită
coloanelor precizate (se inserează o linie);
• subcerere, reprezintă o interogare (se inserează una sau mai multe linii).
Observaţii:
• Dacă lipseşte specificaţia coloanelor se consideră că sunt completate
toate câmpurile tabelului sau vizualizării.
• Dacă nu a fost specificată lista coloanelor şi dacă există câmpuri care nu
au valori efective, atunci valoarea null va fi atribuită acestor câmpuri.
• Dacă se introduc date doar în anumite coloane, atunci aceste coloane
trebuie specificate. În restul coloanelor se introduce automat null.
• Specificarea cererii din comanda INSERT determină copierea unor date
dintr-un tabel în altul pe atâtea linii câte au rezultat din cerere.
• Dacă se introduc numai anumite câmpuri într-o înregistrare, atunci
printre acestea trebuie să se găsească câmpurile cheii primare.
• Pentru a putea executa comanda INSERT este necesar ca utilizatorul care
execută această instrucţiune să aibă privilegiul de a insera înregistrări în
tabel sau în vizualizare.
Exemplu:
Să se insereze în tabelul carte toate cărţile din tabelul carte_info,
presupunând că tabelul carte_info a fost deja creat. De asemenea, să se introducă o
nouă carte căreia i se cunoaşte codul (c34), titlul (algebra) şi preţul (500).
Soluţie:
INSERT INTO carte
SELECT *
FROM carte_info;
INSERT INTO carte(codel,titlu,autor,nrex,pret,coded)
VALUES (’c34’,’algebra’,null,null,500,null);
Exemplu:
50 Oracle
INSERT INTO carte(codel, nrex)

VALUES ('c25', 25);
INSERT INTO domeniu
VALUES ('&cod','&intdom');inserare prin parametrizare
Exemplu:
Presupunând că tabelul salariat a fost completat cu datele tuturor salariaţilor
editurii, să se completeze tabelele grafician, tehnoredactor şi redactor_sef, în
concordanţă cu datele conţinute în tabelul salariat (nu pot exista graficieni,
tehnoredactori sau redactori şefi care să nu fie salariaţi!).
Soluţie:
INSERT INTO grafician (cod_salariat)
SELECT cod_salariat
FROM salariat
WHERE job = ’grafician’;
INSERT INTO tehnoredactor (cod_salariat)
SELECT cod_salariat
FROM salariat
WHERE job = ’tehnoredactor’;
INSERT INTO redactor_sef (cod_salariat)
SELECT cod_salariat
FROM salariat
WHERE job = ’redactor_sef’;
Exemplu:
Se doreşte ca toţi graficienii având salariile mai mari decât media salariilor
să colaboreze la realizarea tuturor frame-urilor din publicaţii coordonate de
redactori şefi având vechimea maximă. Să se completeze tabelul realizeaza cu
înregistrările corespunzătoare.
Soluţie:
INSERT INTO realizeaza (cod_salariat, nr_publicatie,
nr_capitol, nr_frame)
SELECT s.cod_salariat,f.nr_publicatie, f.nr_capitol,
f.nr_frame
FROM salariat s, frame f
WHERE s.salariu > (SELECT AVG(s1.salariu)
SQL 51
FROM salariat s1)

AND job = 'grafician'
AND f.nr_publicatie IN
(SELECT p.nr_publicatie
FROM salariat s2, publicatie p
WHERE s2.cod_salariat = p.cod_salariat
AND s2.vechime = (SELECT MAX(s3.vechime)
FROM salariat s3));
Comanda DELETE
DELETE [FROM] tablename / viewname

[WHERE condiţie]
Observaţii:
• Pentru a se putea executa instrucţiunea DELETE, utilizatorul care o
lansează în execuţie trebuie să aibă acest privilegiu.
• Comanda DELETE nu şterge structura tabelului.
• În clauza WHERE pot fi folosite şi subcereri.
• Comanda nu poate fi folosită pentru ştergerea valorilor unui câmp
individual. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul comenzii UPDATE.
• Atenţie la ştergere, pentru a nu afecta integritatea referenţială!
Exemplu:
Să se elimine cititorii care au numele ‘Popa’şi cei
care au restituit astăzi cel puţin o carte.
DELETE FROM cititor
WHERE nume=’Popa’
OR codec IN (SELECT codec
FROM imprumuta
WHERE data_ef=SYSDATE);
Exemplu:
Să se şteargă toţi tehnoredactorii care colaborează la mai puţin de trei
publicaţii.
52 Oracle
DELETE FROM salariat

WHERE job = ’tehnoredactor’
AND COUNT
(SELECT DISTINCT c.nr_publicatie
FROM capitol c
WHERE c.cod_salariat = cod_salariat)< 3;
Comanda UPDATE
Valorile câmpurilor care trebuie modificate pot fi furnizate explicit sau pot fi
obţinute în urma unei cereri SQL.
UPDATE tablename / viewname
SET (column1[,column2[,…]]) = (subquery) / column = expr / (query)
[WHERE condition]
Observaţii:
• Pentru a se putea executa instrucţiunea UPDATE, utilizatorul care o
lansează în execuţie trebuie să aibă acest privilegiu.
• Dacă nu este specificată clauza WHERE se vor modifica toate liniile.
• Cererea trebuie să furnizeze un număr de valori corespunzător numărului
de coloane din paranteza care precede caracterul de egalitate.
Exemplu:
Preţul cărţilor scrise de Lucian Blaga să fie modificat, astfel încât să fie egal
cu preţul celei mai scumpe cărţi de informatică din bibliotecă.
Soluţie:
UPDATE carte
SET pret = (SELECT MAX(pret)
FROM carte
WHERE coded = ’I’)
WHERE autor = ’Lucian Blaga’;
Exemplu:
Să se modifice preţul cărţilor din bibliotecă, care se găsesc într-un număr de
exemplare mai mic decât media numărului de exemplare pe bibliotecă. Noua
valoare a preţului să fie egală cu suma preţurilor cărţilor scrise de Zola.
SQL 53
Soluţie:
UPDATE carte
SET pret = (SELECT SUM(pret)
FROM carte
WHERE autor = ’Zola’)
WHERE nrex < (SELECT AVG(nrex)
FROM carte);
Exemplu:
Să se mărească cu 5% salariile redactorilor şefi care coordonează publicaţia
care are cel mai mare număr de frame-uri.
Soluţie:
UPDATE salariat
SET salariu = 1,05*salariu
WHERE cod_salariat IN
(SELECT cod_salariat
FROM publicatie
WHERE nr_publicatie IN
(SELECT nr_publicatie
FROM frame
GROUP BY nr_publicatie
HAVING COUNT(*) > ANY
(SELECT COUNT(*)
FROM frame
GROUP BY nr_publicatie)));
Exemplu:
Să se reducă cu 10% salariile redactorilor şefi care nu sunt asociaţi nici unei
publicaţii.
Soluţie:
UPDATE salariat
SET salariu = 0,9*salariu
FROM redactor_sef
WHERE cod_salariat NOT IN
FROM publicatie));
54 Oracle
Comanda SELECT
SELECT [ALL | DISTINCT]

{* | listă de atribute selectate | expr AS alias}
FROM { [schema.]{tabel [PARTITION (partition_name)] |
[THE] (subquery)} [alias_tabel] }
[WHERE condiţie]
[START WITH condiţie]
[CONNECT BY condiţie]
[GROUP BY listă de expresii
[HAVING condiţie]]
[ORDER BY {expresie | poziţie | c_alias} [ASC | DESC]]
[FOR UPDATE [OF [schema.]{table | view}.coloană] [NOWAIT]
Clauzele START WITH şi CONNECT BY sunt utile pentru a construi cereri

ierarhizate. Pentru a specifica înregistrarea rădăcină a arborelui se va folosi clauza
START WITH. Dacă această clauză este omisă fiecare înregistrare din tabel poate fi
considerată ca înregistrare de start. Cu ajutorul clauzei CONNECT BY se pot
specifica coloanele (părinte şi copil) care participă la relaţie. Prin ordinea
apariţiilor acestor coloane (în condiţie) se poate determina ordinea de parcurgere a
structurii arborescente (top-down sau bottom-up). Prin folosirea operatorului
PRIOR se poate face referinţă la înregistrarea părinte.
Clauza FOR UPDATE permite blocarea coloanei (coloanelor) înainte de a
actualiza sau şterge înregistrări din tabelele bazei de date. Prin folosirea clauzei
NOWAIT se va genera o excepţie şi nu se va mai aştepta până la ridicarea blocajelor
de pe înregistrări.
Operatorii utilizaţi (în ordinea priorităţii de execuţie) sunt:

• operatori aritmetici (unari sau binari),
• operatorul de concatenare ( || ),
• operatorii de comparare (=, !=, ^=, < >, >, >=, <, <=, IN (echivalent cu
=ANY, adică egal cu cel puţin una din valorile listei), NOT IN (echivalent cu
!=ALL, adică diferit de toate elementele listei), ALL, [NOT] BETWEEN x
AND y, [NOT] EXISTS, [NOT] LIKE, IS [NOT] NULL,
• operatori logici (NOT, AND, OR).
SQL 55
Limbajul permite prezenţa unor instrucţiuni SELECT imbricate în oricare

din clauzele WHERE, HAVING sau FROM (instrucţiunile SELECT care apar în
clauzele respective se numesc subcereri).
În cazul folosirii subcererilor, pot fi utilizaţi operatorii ALL, ANY, IN
(=ANY), EXIST, NOT IN (!=ANY), care sunt specifici cererilor ce returnează mai
multe linii (multiple-row subquery) sau operatorii de comparaţie =, <, >, >=, <=,
<>, specifici cererilor care returnează o singură linie (single-row subquery).
Executarea subcererilor se poate face:

• fie cu sincronizare (corelat  evaluarea subcererii face referinţă la o
coloană a cererii principale şi cererea interioară se execută pentru fiecare
linie a cererii principale care o conţine);
• fie fără sincronizare (încuibărit  se execută mai întâi cererea
interioară, iar rezultatul ei este transmis cererii de nivel imediat superior).
Exemplu:
În ce interogări este necesară utilizarea cuvântului cheie HAVING?
A. când este necesar să eliminăm linii duble din rezultat;
B. când este necesar să ordonăm mulţimea rezultat;
C. când este necesar să efectuăm un calcul pe grup;
D. când este necesar să restricţionăm grupurile de linii returnate.
Cereri mono – relaţie
Exemplu:
SELECT dateres–dataim ”numar zile”
FROM imprumuta;
Exemplu:
SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE datares >= ’01–JAN–99’;
Exemplu:
Să se obţină titlurile şi numărul de exemplare ale cărţilor scrise de autorii al
căror nume începe cu litera S.
SELECT titlu, nrex
FROM carte
WHERE autor LIKE ’S%’;
56 Oracle
Exemplu:
Să se afişeze data şi ora curentă.
SELECT TO_CHAR(SYSDATE,’DD/MM/YY HH24:MI:SS’)
FROM DUAL;
Exemplu:
Utilizând ideea că directorul este salariatul care nu are şef, să se tipărească
numele directorului.
SELECT ename,NVL(TO_CHAR(mgr),’Nu are sef’)
FROM emp
WHERE mgr IS NULL;
Exemplu:
Să se afişeze codurile cititorilor care nu au împrumutat cărţi într-un interval
precizat.
SELECT DISTINCT codec
FROM imprumuta
WHERE dataim NOT BETWEEN ’&d1’ AND ’&d2’;
Clauza GROUP BY
Exemplele care urmează arată modul general de constituire a subansamblelor
virtuale folosind clauza GROUP BY. Fiecare expresie care apare în SELECT
trebuie să aibă aceeaşi valoare pentru toate liniile care aparţin aceleiaşi partiţii.
Numele coloanelor din GROUP BY nu trebuie să figureze obligatoriu în lista de la
SELECT.
Exemplu:
Să se obţină numărul de câte ori a fost împrumutată fiecare carte.
SELECT codel, COUNT(*)
FROM imprumuta
GROUP BY codel;
Exemplu:
Pentru fiecare domeniu de carte să se obţină numărul cărţilor din domeniu,
media preţurilor şi numărul total de exemplare.
SELECT coded,COUNT(*),AVG(pret),SUM(nrex)
FROM carte
GROUP BY coded;
SQL 57
Dacă în comanda SELECT apar atribute coloană (nu funcţii grup) şi se

utilizează clauza GROUP BY atunci aceste coloane trebuie obligatoriu să apară în
clauza GROUP BY.
Exemplu:
Să se obţină pentru fiecare autor, media preţurilor cărţilor din bibliotecă.
SELECT autor, AVG(pret)
FROM carte
GROUP BY autor;
Exemplu:
Pentru departamentele în care salariul maxim depăşeşte 5000$ să se obţină
codul acestor departamente şi salariul maxim pe departament.
SELECT deptno, MAX(sal)
FROM emp
GROUP BY deptno
HAVING MAX(sal)>5000;
Exemplu:
Să se afişeze numele şi salariul celor mai prost plătiţi angajaţi din fiecare
departament.
SELECT ename, sal
FROM emp
WHERE (deptno, sal) IN
(SELECT deptno, MIN(sal)
FROM emp
GROUP BY deptno);
Exemplu:
Să se obţină pentru fiecare carte, codul său şi numărul de exemplare care nu
au fost încă restituite.
SELECT codel, COUNT(*)
FROM imprumuta
WHERE dataef IS NULL
GROUP BY codel;
Exemplu:
Să se obţină numărul cărţilor împrumutate cel puţin o dată.
58 Oracle
SELECT COUNT(DISTINCT codel)

FROM imprumuta;
Exemplu:
Să se afişeze numărul cărţilor împrumutate cel puţin de două ori (pentru
fiecare carte împrumutată mai mult decât o dată să se obţină numărul de câte ori a
fost împrumutată).
SELECT COUNT(COUNT(codel))
FROM imprumuta
GROUP BY codel
HAVING COUNT(*)>1;
În cererea anterioară COUNT(codel), reprezintă numărul care arată de câte
ori a fost împrumutată fiecare carte, iar COUNT(COUNT(codel)), reprezintă
numărul total al cărţilor împrumutate.
Exemplu:
Lista codurilor cititorilor care au mai mult de 3 cărţi nerestituite la termen.
SELECT codec
FROM imprumuta
WHERE dataef IS NULL AND datares < SYSDATE
GROUP BY codec
HAVING COUNT(*) > 2;
Exemplu:
Pentru fiecare domeniu de carte care conţine cel puţin o carte şi unde preţul
oricărei cărţi nu depăşeşte o valoare dată, să se obţină: codul domeniului, numărul
cărţilor din domeniu şi numărul mediu de exemplare.
SELECT coded, COUNT(*), AVG(nrex)
FROM carte
GROUP BY coded
HAVING COUNT(*) > 1
AND MAX(pret) < &pret_dat;
Relaţii ierarhice
SQL permite afişarea rândurilor unui tabel ţinând cont de relaţiile ierarhice
care apar între rândurile tabelului. Parcurgerea în mod ierarhic a informaţiilor se
poate face doar la nivelul unui singur tabel. Operaţia se realizează cu ajutorul
clauzelor START WITH şi CONNECT BY.
SQL 59
În comanda SELECT pot să apară clauzele:

CONNECT BY {expresie = PRIOR expresie | PRIOR expresie = expresie}
[START WITH conditie]
Clauza CONNECT BY specifică coloanele prin care se realizează relaţia
ierarhică. Operatorul PRIOR stabileşte direcţia în care este parcurs arborele. Dacă
apare în stânga, atunci arborele este parcurs de sus în jos, iar dacă apare în dreapta
arborele este parcurs de jos în sus. Clauza START WITH specifică nodul
(înregistrarea de început) arborelui. Dacă lipseşte, orice nod poate fi rădăcină.
Clauza SELECT poate conţine pseudo-coloana LEVEL, care indică nivelul
înregistrării în arbore (cât de departe este de nodul rădăcină). Nodul rădăcină are
nivelul 1, fii acestuia au nivelul 2 ş.a.m.d.
Exemplu:
Ierarhia poate fi reprezentată cu ajutorul unui tabel.
Se presupune că fiecare salariat are un singur superior (este o ierarhie). Să se
afişeze superiori ierarhic lui Ion.
SELECT LEVEL, nume
FROM salariat
CONNECT BY nume = PRIOR nume_sef
START WITH nume = (SELECT nume_sef
FROM salariat
WHERE nume = ’Ion’);
Cereri multi – relaţie

Comanda SELECT oferă posibilitatea de a consulta informaţii care provin
din mai multe tabele. Operatorii care intervin în astfel de cereri pot fi: operatori pe
mulţimi (UNION, UNION ALL, INTERSECT, MINUS) sau operatori compunere
care implementează diferite tipuri de join.
Există două moduri de realizare a cererilor multi-relaţie:
• forma procedurală, în care trebuie indicat drumul de acces la informaţie prin
imbricarea de comenzi SELECT;
• forma relaţională, în care drumul de acces la informaţie este în sarcina
sistemului.
Exemplu:
Să se obţină, utilizând aceste două forme, codurile şi titlurile cărţilor
împrumutate.
60 Oracle
a) Forma procedurală (imbricare de comenzi SELECT):

SELECT codel, titlu
FROM carte
WHERE codel IN (SELECT codel
FROM imprumuta);
b) Forma relaţională:
SELECT carte.codel, titlu
FROM carte, imprumuta
WHERE carte.codel = imprumuta.codel;
Operatori pe mulţimi (UNION, UNION ALL, INTERSECT, MINUS)

Comenzile SELECT, care intervin în cereri ce conţin operatori pe mulţimi,
trebuie să satisfacă anumite condiţii:
• toate comenzile SELECT trebuie să aibă acelaşi număr de coloane;
• opţiunea DISTINCT este implicită (excepţie UNION ALL);
• numele coloanelor sunt cele din prima comandă SELECT;
• dimensiunea coloanei implicit este cea mai mare dintre cele două coloane;
• sunt admise combinaţii de forma:
1. SELECT1 UNION SELECT2 INTERSECT SELECT3 şi ordinea de
execuţie este de la stânga la dreapta;
2. SELECT1 UNION (SELECT2 INTERSECT SELECT3) şi ordinea
este dată de paranteze.
Exemplu:
Să se obţină, utilizând operatorul INTERSECT, codurile cărţilor din care sunt
mai puţin de 15 exemplare şi care au fost împrumutate de cel puţin trei ori.
SELECT codel
FROM carte
WHERE nrex < 15
INTERSECT
SELECT codel
FROM imprumuta
GROUP BY codel
HAVING COUNT(*) > 3;
Exemplu:
Să se afişeze codurile cititorilor care nu au împrumutat cărţi.
SQL 61
SELECT codec
FROM cititor
MINUS
FROM imprumuta;
Operaţii de compunere
Un join simplu (natural join) este o instrucţiune SELECT care returnează
linii din două sau mai multe tabele. Este preferabil ca tabelul care are linii mai
puţine să fie al doilea în operaţia de compunere. Comanda durează mai puţin, dacă
tabela este indexată după coloana, relativ la care se face compunerea. Compunerea
a n tabele cere minim (n-1) condiţii de join.
Exemplu:
Să se obţină codurile şi titlurile cărţilor împrumutate.
SELECT carte.codel, titlu
FROM carte, imprumuta
WHERE carte.codel = imprumuta.codel;
S-ar putea ca tabelele legate prin operaţia de compunere să nu aibă coloane
comune (non-equijoin). În acest caz în clauza WHERE nu apare operatorul egalitate
şi sunt folosiţi operatorii: <=, >=, BETWEEN.
Pentru a simplifica scrierea şi pentru a elimina ambiguităţile care pot să
apară este necesară folosirea alias-ului pentru tabele. Alias-ul este valid doar pentru
instrucţiunea SELECT curentă.
Exemplu:
Să se obţină pentru fiecare salariat numele, salariul şi grila de salarizare (Θ join).
SELECT e.ename, e.sal, s.grade
FROM emp e, salgrade s
WHERE e.sal BETWEEN s.lasal AND s.hisal;
Exemplu:
Să se obţină titlurile şi preţurile cărţilor mai scumpe decât cartea având titlul
“Baze de date”, al cărui autor este Oszu (self join).
SELECT x.titlu, x.pret
FROM carte x, carte y
WHERE x.pret > y.pret
AND y.titlu = ’Baze de date’
AND y.autor = ’Oszu’;
62 Oracle
O altă variantă de rezolvare a problemei, ca o cerere cu sincronizare:

SELECT titlu, pret
FROM carte x
WHERE EXISTS
(SELECT *
FROM carte
WHERE carte.titlu=’Baze de date’
AND carte.autor=’Oszu’
AND x.pret > pret);
Exemplu:
Să se obţină informaţii despre cititorii al căror cod este mai mare decât codul
unui cititor având un nume dat.
a) Forma procedurală:
SELECT *
FROM cititor
WHERE codec > (SELECT codec
FROM cititor
WHERE nume=’&nume1’);
b) Forma relaţională:
SELECT c2.*
FROM cititor c1, cititor c2
WHERE c1.nume = ’&nume1’
AND c2.codec > c1.codec;
Dacă o linie nu satisface condiţia de join, atunci linia respectivă nu va apare

în rezultatul cererii. Pentru a evita această pierdere, în algebra relaţională a fost
introdus operatorul outer-join.
Un outer-join (join extern) este reprezentat prin operatorul (+) care este
plasat în clauza WHERE după numele tabelului ale cărui linii trebuie să nu se
piardă din rezultatul cererii. Semnul (+) poate fi plasat în oricare parte a condiţiei
din clauza WHERE, însă nu în ambele părţi. Efectul operatorului (+) este că se
generează valori null pentru coloanele tabelului lângă care apare scris, ori de câte
ori tabelul nu are nici o linie care să poată fi reunită cu o linie din celălalt tabel.
Exemplu:
Să se obţină titlurile cărţilor şi numele domeniului căruia îi aparţin,
remarcând situaţiile în care domeniul nu ar avea cărţi (dacă domeniul este fără cărţi
atunci apare null la titlul cărţii).
SQL 63
SELECT titlu, intdom

FROM carte, domeniu
WHERE carte.coded(+) = domeniu.coded;
Exemplu:
Considerăm că tabelele dept şi emp au următorul conţinut:
dept emp
deptno dname empno deptno
1 algebra 101 null
2 analiza 102 null
103 null
105 1
106 1
Interogarea următoare furnizează lista tuturor salariaţilor, inclusiv a celor

care nu sunt asignaţi nici unui departament (right outher join).
SELECT a.deptno, a.dname, b.empno, b.deptno
FROM dept a, emp b
WHERE a.deptno(+) = b.deptno;
Rezultatul cererii anterioare va fi:
a.deptno a.dname b.empno b.deptno
101
102
103
1 algebra 105 1
1 algebra 106 1
Interogarea următoare afişează lista departamentelor, inclusiv a celor care nu

au salariaţi (left outer join).
SELECT a deptno, a.dname, b.empno, b.deptno
FROM dept a, emp b
WHERE a.deptno = b.deptno(+);
Rezultatul cererii anterioare va fi:
a.deptno a.dname b.empno b.deptno
1 algebra 105 1
1 algebra 106 1
2 analiza null null
64 Oracle
Interogarea următoare produce ca rezultat departamentele, chiar şi cele fără

funcţionari, şi funcţionarii, chiar şi cei care nu sunt asignaţi nici unui departament
(full outer join).
SELECT NVL(TO_CHAR(b.empno),’***’) id,
NVL(a.dname,’***’) nume_dep
FROM dept a, emp b
WHERE a.deptno = b.deptno(+)
UNION
SELECT NVL(TO_CHAR(b.empno),’***’) id,
NVL(a.dname,’***’) nume_dep
FROM dept a, emp b
WHERE a.deptno(+) = b.deptno;
Rezultatul cererii va fi:
id nume_dep
*** analiza
101 ***
102 ***
103 ***
105 algebra
106 algebra
Subcereri
De cele mai multe ori, pentru a implementa anumite interogări, nu este
suficientă o singură cerere SELECT ci sunt necesare subcereri. Subcererile sunt
comenzi SELECT încapsulate în oricare din clauzele WHERE, HAVING, FROM.
Dacă subcererea urmează clauzei WHERE sau HAVING, ea poate conţine
unul dintre operatorii ALL, ANY, IN (=ANY), EXIST, NOT IN (!=ALL) care sunt
specifici cererilor care întorc mai multe linii (multiple-row subquery) sau unul
dintre operatorii de comparare (=, <, >, >=, <=, <>) care sunt specifici cererilor
care întorc o singură linie (single-row subquery).
Subcererile trebuie incluse între paranteze şi trebuie plasate în partea dreaptă
a operatorului de comparare. Subcererea nu poate conţine ORDER BY.
Exemplu:
Să se obţină numele şi salariul angajaţilor, având salariul minim.
SELECT ename, sal
SQL 65
FROM emp
WHERE sal=(SELECT MIN(sal)
FROM emp);
Exemplu:
Să se obţină job-ul şi salariul minim.
SELECT job, AVG(sal)
FROM emp
GROUP BY job
HAVING AVG(sal)=(SELECT MIN(AVG(sal))
FROM emp
GROUP BY job);
Exemplu:
Să se găsească salariaţii din fiecare departament, care au salariul minim în
departamentul respectiv.
SELECT ename, sal, deptno
FROM emp
WHERE sal IN (SELECT MIN(sal)
FROM emp
GROUP BY deptno);
Operatorul ANY presupune că este adevărată condiţia dacă comparaţia este
adevărată pentru cel puţin una din valorile returnate. Sunt evidente relaţiile:
< ANY  mai mic ca maximul;
> ANY  mai mare ca minimul;
= ANY  IN.
Pentru operatorul ALL se presupune că este adevărată condiţia, dacă
comparaţia este adevărată pentru toate elementele listei returnate. Pentru operatorul
ALL sunt evidente relaţiile:
< ALL  mai mic ca minimul;
> ALL  mai mare ca maximul;
! = ALL  NOT IN.
Exemplu:
WHERE codec > ALL (‘C1’, ‘C2’)  este superior tuturor elementelor din listă;
WHERE codec > ANY (‘C1’, ‘C2’)  este superior cel puţin unui element din
listă.
Exemplu:
66 Oracle
Să se obţină salariaţii al căror salariu este mai mare ca salariile medii din
toate departamentele.
SELECT ename, job
FROM emp
WHERE sal > ALL(SELECT AVG(sal)
FROM emp
GROUP BY deptno);
Există subcereri care au ca rezultat mai multe coloane (multiple-column
subquery). Aceste interogări au următoarea sintaxă generală:
SELECT col,col,…
FROM tabel
WHERE (col,col,…) IN (SELECT col,col,…
FROM tabel
WHERE condiţie);
Exemplu:
Să se obţină numele, numărul departamentului, salariul şi comisionul tuturor
funcţionarilor ale căror salarii şi comisioane coincid cu salariile şi comisioanele
unor salariaţi din departamentul 7.
SELECT ename, deptno, sal, com
FROM emp
WHERE (sal,NVL(com,-1)) IN
(SELECT sal,NVL(com,-1)
FROM emp
WHERE deptno = 7);
Rezultatul acestei interogări este diferit de rezultatul următoarei interogări:
SELECT ename, deptno, sal, com
FROM emp
WHERE sal IN (SELECT sal
FROM emp
WHERE deptno=7)
AND NVL(com,-1) IN (SELECT NVL(com,-1)
FROM emp
WHERE deptno=7);
Dacă una din valorile returnate de subcerere este valoarea null atunci cererea
nu întoarce nici o linie. Prin urmare, dacă valoarea null poate să facă parte din
SQL 67
rezultatul subcererii nu trebuie utilizat operatorul NOT IN. Problema nu mai apare
dacă se utilizează operatorul IN.
Exemplu:
Să se obţină salariaţii care nu au subordonaţi.
SELECT e.ename
FROM emp e
WHERE e.empno NOT IN (SELECT m.mgr
FROM emp m);
În acest caz, instrucţiunea SQL nu întoarce nici o linie deoarece una din
valorile furnizate de subcerere este valoarea null.
Exemplu:
Să se obţină numele salariaţilor, salariile, codul departamentului în care
lucrează şi salariul mediu pe departament pentru toţi angajaţii care au salariul mai
mare ca media salariilor din departamentul în care lucrează (folosirea subcererii în
clauza FROM).
SELECT a.ename,a.sal,a.deptno,b.salavg
FROM emp a,(SELECT deptno,avg(sal) salavg
FROM emp
GROUP BY deptno) b
WHERE a.deptno=b.deptno
AND a.sal>b.salavg
Exemplu:
Să se obţină lista celor mai scumpe cărţi.
SELECT titlu
FROM carte
WHERE pret = (SELECT MAX(pret)
FROM carte);
Exemplu:
Să se obţină lista scriitorilor care au în bibliotecă un număr de exemplare mai
mare decât numărul mediu al cărţilor din bibliotecă.
SELECT DISTINCT autor
FROM carte
WHERE nrex > (SELECT AVG(nrex)
FROM carte);
68 Oracle
Exemplu:
Să se obţină informaţii despre cărţile al căror preţ depăşeşte media preţurilor
cărţilor ce aparţin aceluiaşi domeniu
SELECT *
FROM carte c
WHERE pret > (SELECT AVG(pret)
FROM carte
WHERE coded = c.coded);
Exemplu:
Să se obţină lista cititorilor care au împrumutat cel puţin o carte.
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN (SELECT DISTINCT codec
FROM imprumuta);
Exemplu:
Să se obţină codurile cititorilor care nu au împrumutat niciodată cărţi.
SELECT codec
FROM cititor
WHERE codec NOT IN
(SELECT DISTINCT codec
FROM imprumuta);
Exemplu:
Să se obţină lista cititorilor care sunt în întârziere cu predarea cărţilor.
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN (SELECT DISTINCT codec
FROM imprumuta
WHERE dataef IS NULL
AND dares<SYSDATE);
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care au împrumutat cel puţin o carte scrisă de
ZOLA.
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN
SQL 69
FROM imprumuta
WHERE codel IN
(SELECT codel
FROM carte
WHERE autor=’ZOLA’));
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care nu au împrumutat nici o carte scrisă de
ZOLA.
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec NOT IN
FROM imprumuta
WHERE codel IN
(SELECT codel
FROM carte
Operatorul IN poate fi înlocuit cu = ANY (un element este în listă dacă şi
numai dacă este egal cu un element al listei), iar operatorul NOT IN poate fi
înlocuit prin !=ALL.
Exemplu:
Să se obţină codurile cititorilor care au împrumutat o carte de algebră.
FROM imprumuta
WHERE codel IN
(SELECT codel
FROMcarte
WHERE coded=
(SELECT coded
FROM domeniu
WHERE intdom=’ALGEBRA’));
Exemplu:
Să se obţină cititorii care au împrumutat numai cărţi scrise de ‘ZOLA’.
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec NOT IN
70 Oracle

FROM imprumuta
WHERE codel NOT IN
(SELECT codel
FROM carte
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care au împrumutat cel puţin o carte de
informatică (procedural).
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN
FROM imprumuta
WHERE codel IN
(SELECT codel
FROM carte
WHERE coded=
(SELECT coded
FROM domeniu
WHERE intdom= ’INFORMATICA’)));
Exemplu:
Să se obţină, utilizând sincronizarea subcererii cu cererea principală, titlurile
cărţilor care au toate exemplarele împrumutate (se selectează un titlu din carte şi
pentru acest titlu se numără câte exemplare sunt împrumutate).
SELECT titlu
FROM carte
WHERE nrex=(SELECT COUNT(*)
FROM imprumuta
WHERE codel = carte.codel
AND dataef IS NULL);
Exemplu:
Să se obţină titlurile cărţilor al căror preţ depăşeşte media preţurilor cărţilor
din domeniul respectiv.
SELECT titlu
FROM carte c
SQL 71
WHERE pret > (SELECT AVG(pret)

FROM carte
WHERE coded = c.coded);
Exemplu:
Să se obţină codurile cititorilor şi codul ultimei cărţi împrumutate.
SELECT codec, codel
FROM imprumuta i
WHERE dataim>=ALL (SELECT dataim
FROM imprumuta
WHERE codec=i.codec);
Pentru această interogare, clauza WHERE putea fi scrisă şi sub forma:
WHERE dataim=(SELECT MAX(dataim)
FROM imprumuta
WHERE codec=i.codec);
Exemplu:
Să se obţină lista codurilor cărţilor împrumutate şi codul primului cititor care
a împrumutat aceste cărti.
SELECT codel,codec
FROM imprumuta i
WHERE dataim<=ALL (SELECT dataim
FROM imprumuta
WHERE i.codel=codel);
Exemplu:
Să se obţină codurile cărţilor din care cel puţin un exemplar este împrumutat.
SELECT codel
FROM carte
WHERE EXISTS
(SELECT codel
FROM imprumuta
Operatorul WHERE EXISTS (subcerere) presupune că predicatul este
adevărat dacă subcererea întoarce cel puţin un tuplu, iar WHERE NOT EXISTS
(subcerere) presupune că predicatul este adevărat dacă subcererea nu întoarce nici
un tuplu.  EXISTS şi NOT EXISTS cer sincronizarea subcererii.
72 Oracle
Exemplu:
Să se obţină titlurile cărţilor care sunt momentan împrumutate.
Soluţia 1 (cu sincronizare):
SELECT titlu
FROM carte
WHERE EXISTS
(SELECT *
FROM imprumuta
Soluţia 2 (fără sincronizare):
SELECT titlu
FROM carte
WHERE codel IN
(SELECT DISTINCT codel
FROM imprumuta
WHERE dataef IS NULL);
Exemplu:
Să se obţină codurile cărţilor care nu au fost împrumutate niciodată.
Soluţia 1 (cu sincronizare)
SELECT codel
FROM carte
WHERE NOT EXISTS
(SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codel = carte.codel);
Soluţia 2 (fără sincronizare)
SELECT codel
FROM carte
WHERE codel NOT IN
(SELECT DISTINCT codel
FROM imprumuta);
Exemplu:
Să se obţină lista salariaţilor având salariul minim în departamentul în care
lucrează.
SELECT ename,sal
SQL 73
FROM emp e
WHERE sal=(SELECT MIN(sal)
FROM emp
WHERE deptno=e.deptno);
Exemplu:
Să se obţină numele primilor trei salariaţi având retribuţia maximă (ideea
rezolvării este de a verifica dacă numărul salariaţilor care au leafa mai mare decât
leafa salariatului considerat, este mai mic decât 3).
SELECT ename
FROM emp a
WHERE 3>(SELECT COUNT(*)
FROM emp
WHERE sal > a.sal);
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care au împrumutat cel puţin aceleaşi cărţi ca
şi cititorul având codul C19 (ideea problemei este de a selecta cititorii pentru care
este vidă lista cărţilor împrumutatede C19 mai puţin lista cărţilor împrumutate de
acei cititori).
SELECT nume
FROM cititor
WHERE NOT EXISTS
(SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec=’C19’
MINUS
SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec= cititor.codec);
Dacă problema era modificată în sensul că „cel puţin”este înlocuit prin „cel
mult” atunci trebuiau inversate interogările legate prin MINUS.
Exemplu:
Să se obţină codurile cititorilor care au împrumutat aceleaşi cărţi ca şi
cititorul având un cod specificat.
Rezolvarea problemei se bazează pe următoarea idee: A = B  A ⊂ B şi B
⊂ A  (A-B) = ∅ şi (B-A) = ∅  A-B şi B-A nu furnizează nici un tuplu rezultat.
SELECT codec
74 Oracle
FROM imprumuta i
WHERE NOT EXISTS
(SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec=i.codec
MINUS
SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec=’&ccc’)
AND NOT EXISTS
(SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec=’&ccc’
MINUS
SELECT codel
FROM imprumuta
WHERE codec=i.codec)
AND codec!=’&ccc’);
Ultimul operator (AND), asigură să nu apară în rezultat cititorul specificat.
În cazul formei relaţionale de rezolvare a cererii, drumul de acces la
informaţie este în sarcina SGBD-lui şi prin urmare nu mai apar cereri imbricate.
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care au împrumutat cel puţin o carte.
Soluţia 1 (forma relaţională):
SELECT DISTINCT nume
FROM cititor,imprumuta
WHERE cititor.codec=imprumuta.codec;
Soluţia 2 (forma procedurală):
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN
FROM imprumuta);
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor care au împrumutat cel puţin două cărţi.
Soluţia 1 (forma relaţională):
SQL 75
SELECT nume
FROM cititor, imprumuta
WHERE cititor.codec=imprumuta.codec
GROUP BY nume
HAVING COUNT(*)>1;
Soluţia 2 (forma procedurală):
SELECT nume
FROM cititor
WHERE codec IN
(SELECT codec
FROM imprumuta
GROUP BY codec
HAVING COUNT(*)>1);
Exemplu:
Să se obţină numele cititorilor şi titlurile cărţilor de informatică împrumutate
de aceşti cititori.
SELECT nume, titlu
FROM cititor, carte, imprumuta, domeniu
WHERE imprumuta.codel = carte.codel
AND carte.coded = domeniu.coded
AND imprumuta.codec = cititor.codec
AND intdom = ’INFORMATICA’;
Exemplu:
Să se obţină numele salariaţilor care nu cunosc nici o limbă străină.
SELECT nume, prenume
FROM salariat
WHERE NOT EXISTS
(SELECT *
FROM limba
WHERE limba.cod_salariat = salariat.cod_salariat
AND limba.limba_cun IS NOT NULL);
Exemplu:
Să se afişeze graficienii care au întârziat să predea frame-urile.
a) cu sincronizare:
FROM salariat
76 Oracle
WHERE EXISTS
(SELECT *
FROM realizeaza r
WHERE salariat.cod_salariat=r.cod_salariat
AND data_lim < SYSDATE);
b) fără sincronizare:
FROM salariat
(SELECT DISTINCT cod_salariat
FROM realizeaza
WHERE data_lim < SYSDATE);
Exemplu:
Să se determine revistele coordonate de redactori şefi care nu cunosc limba
în care sunt scrise. Se ştie că în urma inspectării vizuale a rezultatului interogării se
poate decide schimbarea redactorilor şefi ai revistelor respective, de aceea se
doreşte blocarea înregistrărilor găsite.
SELECT p.nr_publicatie
FROM salariat s, publicatie p
WHERE s.cod_salariat = p.cod_salariat
AND p.limba NOT IN
(SELECT limba_cun
FROM limba
WHERE limba.cod_salariat = s.cod_salariat)
FOR UPDATE OF p.cod_salariat;
Funcţii în SQL
• funcţii pentru manipularea caracterelor,
• funcţii aritmetice,
• funcţii pentru manipularea datelor calendaristice,
• funcţii de conversie,
• funcţii grup
• funcţii diverse.
Funcţii de conversie
SQL 77
Conversiile pot fi făcute:

• implicit de către server-ul Oracle ;
• explicit de către utilizator.
Conversii implicite
În cazul atribuirilor, sistemul poate converti automat:
• VARCHAR2 sau CHAR în NUMBER ;
• VARCHAR2 sau CHAR în DATE;
• VARCHAR2 sau CHAR în ROWID;
• NUMBER, ROWID, sau DATE în VARCHAR2.
Pentru evaluarea expresiilor, sistemul poate converti automat:

• VARCHAR2 sau CHAR în NUMBER, dacă şirul de caractere reprezintă
un număr;
• VARCHAR2 sau CHAR în DATE, dacă şirul de caractere are formatul
implicit DD-MON-YY;
• VARCHAR2 sau CHAR în ROWID.
Conversii explicite
• funcţia TO_CHAR converteşte data calendaristică sau informaţia
numerică în şir de caractere conform unui format;
• funcţia TO_NUMBER converteşte un şir de caractere în număr;
• funcţia TO_DATE converteşte un şir de caractere în dată calendaristică
conform unui format.
Dacă formatul este omis, convertirea se face conform unui format implicit.
Funcţia TO_DATE are forma TO_DATE(şir_de_caractere [,’fmt’]). Funcţia este
utilizată dacă se doreşte conversia unui şir de caractere care nu are formatul
implicit al datei calendaristice (DD-MON-YY).
Alte funcţii de conversie sunt: CHARTOROWID, CONVERT, HEXTORAW,
RAWTOHEX, ROWIDTOCHAR etc., iar denumirea semnificativă arată rolul
fiecăreia.
Exemplu:
SELECT TO_DATE(’Feb 22,1981’,’Mon dd,YYYY’)
FROM DUAL;
Funcţii pentru manipularea caracterelor

• LENGTH(string) – returnează lungimea şirului de caractere string;
78 Oracle
• LENGTHB(string) – îndeplineşte aceaşi funcţie ca şi LENGTH, cu

deosebirea că returnează numărul de octeţi ocupaţi;
• SUBSTR(string, start [,n]) – returnează subşirul lui string care începe pe
poziţia start şi are lungimea n; dacă n nu este specificat, subşirul se
termină la sfârşitul lui string;
• LTRIM(string [,’chars’]) – şterge din stânga şirului string orice caracter
care apare în chars până la găsirea primului caracter care nu este în
chars; dacă chars nu este specificat, se şterg spaţiile libere din stânga lui
string;
• RTRIM(string [,’chars’]) – este similar funcţiei LTRIM, cu excepţia
faptului că ştergerea se face la dreapta şirului de caractere;
• LPAD(string, length [,’chars’]) – adaugă chars la stânga şirului de
caractere string până când lungimea noului şir devine length; în cazul în
care chars nu este specificat, atunci se adaugă spaţii libere la stânga lui
string;
• RPAD(string, length [,’chars’]) – este similar funcţiei LPAD, dar
adăugarea de caractere se face la dreapta şirului;
• REPLACE(string1, string2 [,string3]) – returnează string1 cu toate
apariţiile lui string2 înlocuite prin string3; dacă string3 nu este specificat,
atunci toate apariţiile lui string2 sunt şterse;
• INITCAP(string) – transformă primul caracter al şirului în majusculă;
• INSTR(string, ‘chars’ [,start [,n]]) – caută în string, începând de de la
poziţia start, a n-a apariţie a secvenţei chars şi întoarce poziţia
respectivă; dacă start nu este specificat, căutarea se face de la începutul
şirului; dacă n nu este specificat, se caută prima apariţie a secvenţei
chars;
• UPPER(string), LOWER(string) – transformă toate literele şirului de
caractere string în majuscule, respectiv minuscule;
• ASCII(char) – returnează codul ASCII al unui caracter;
• CHR(num) – returnează caracterul corespunzător codului ASCII
specificat;
• CONCAT(string1, string2) – realizează concatenarea a două şiruri de
caractere;
• SOUNDEX(string) – returnează reprezentarea fonetică a şirului de
caractere specificat;
SQL 79
• TRANSLATE(string, from, to) – fiecare caracter care apare în şirurile de

caractere string şi from este transformat în caracterul corespunzător (aflat
pe aceeaşi poziţie ca şi în from) din şirul de caractere to;
Funcţii aritmetice
Cele mai importante funcţii aritmetice sunt: ABS (valoarea absolută),
ROUND (rotunjire cu un număr specificat de zecimale), TRUNC (trunchiere cu un
număr specificat de zecimale), EXP (ridicarea la putere a lui e), LN (logaritm
natural), LOG (logaritm într-o bază specificată), MOD (restul împărţirii a două
numere specificate), POWER (ridicarea la putere), SIGN (semnul unui număr),
COS (cosinus), COSH (cosinus hiperbolic), SIN(sinus), SQRT(rădăcina pătrată),
TAN(tangent), funcţiile LEAST şi GREATEST, care returnează cea mai mică,
respectiv cea mai mare valoare a unei liste de expresii etc.
Funcţii grup
• AVG (media aritmetică),
• COUNT(*) (numărul de linii returnate de o cerere),
• COUNT (numărul valorilor unui expresii),
• SUM (suma valorilor unei expresii),
• MIN (valoarea minimă a unei expresii),
• MAX (valoarea maximă a unei expresii),
• STDDEV (deviaţia standard),
• VARIANCE (dispersia).
Observaţii:
• Funcţiile grup operează pe un grup de linii şi nu cer folosirea clauzei
GROUP BY.
• Funcţiile grup ignoră valorile null.
• Orice funcţie grup întoarce o singură valoare.
• Ele întorc valoarea null când sunt aplicate unei mulţimi vide, cu excepţia
operatorului COUNT care întoarce valoarea zero.
• Spre deosebire de funcţiile COUNT, MIN şi MAX care pot fi aplicate
unor câmpuri numerice sau nenumerice, restul funcţiilor grup se aplică
doar câmpurilor numerice.
• Funcţiile grup pot să apară în lista de la SELECT sau în clauza HAVING.
80 Oracle
Exemplu:
Să se afişeze numărul cărţilor distincte împrumutate.
SELECT COUNT(DISTINCT codel)
FROM imprumuta;
Exemplu:
Comanda care urmează este greşită! De ce?
SELECT titlu, COUNT(*)
FROM carte;
Exemplu:
Să se calculeze media preţurilor cărţilor din bibliotecă.
SELECT AVG(pret)
FROM carte;
Funcţii pentru manipularea datelor calendaristice
• SYSDATE – returnează data şi timpul curent;
• ADD_MONTHS(d, count) – returnează data care este după count luni de
la data d;
• NEXT_DAY(d, day) – returnează următoarea dată după data d, a cărei zi a
săptămânii este cea specificată prin şirul de caractere day;
• LAST_DAY(d) – returnează data corespunzătoare ultimei zile a lunii din
care data d face parte;
• MONTHS_BETWEEN(d2, d1) – returnează numărul de luni dintre cele
două date calendaristice specificate;
• NEW_TIME(data, zona_intrare, zona_iesire) – returnează ora din
zona_intrare corespunzătoare orei din zona_iesire;
• ROUND(d) – dacă data d este înainte de miezul zilei, întoarce data d cu
timpul setat la ora 12:00 AM; altfel, este returnată data corespunzătoare
zilei următoare, cu timpul setat la ora 12:00 AM;
• TRUNC(d) – întoarce data d, dar cu timpul setat la ora 12:00 AM (miezul
nopţii);
• LEAST(d1, d2, …, dn), GREATEST(d1, d2, …, dn) – returnează, dintr-o
listă de date calendaristice, prima, respectiv ultima dată în ordine
cronologică.
SQL 81
Exemplu:
ROUND(’25-jul-95’, ’MONTH’) este 01-AUG-95,
ROUND(’25-jul-95’, ’YEAR’) este 01-JAN-96,
TRUNC(’25-jul-95’, ’MONTH’) este 01-JUL-95,
TRUNC(’25-jul-95’, ’YEAR’) este 01-JAN-95.
Utilizarea literelor mari sau mici în formatul unei date calendaristice
precizează forma rezultatului. De exemplu, ’MONTH’ va da rezultatul MAY, iar
’Month’ va da rezultatul May.
Pentru afişarea câmpurilor de tip dată calendaristică sau pentru calcule în

care sunt implicate aceste câmpuri, există funcţii specifice. Câteva din elementele
care apar în formatul unei date calendaristice sunt prezentate în tabelul următor.
Format Descriere Domeniu

SS Secunda relativ la minut 0-59
SSSSS Secunda relativ la zi 0-86399
MI Minut 0-59
HH Ora 0-12
HH24 Ora 0-24
DAY Ziua săptămânii SUNDAY-SATURDAY
D Ziua săptămânii 1-7
DD Ziua lunii 1-31 (depinde de lună)
DDD Ziua anului 1-366 (depinde de an)
MM Numărul lunii 1-12
MON Numele prescurtat al lunii JAN-DEC
MONTH Luna JANUARY-DECEMBER
YY Ultimele două cifre ale anului de exemplu, 99
YYYY Anul de exemplu, 1999
YEAR Anul în litere
CC Secolul de exemplu, 17
Q Numărul trimestrului 1-4
W Săptămâna lunii 1-5
WW Săptămâna anului 1-52
Operaţii cu date calendaristice
Operaţie Rezultat Descriere
Data + număr Data Adaugă un număr de zile la o dată
82 Oracle
Data - număr Data Scade un număr de zile dintr-o dată

Data - data Număr zile Scade două date calendaristice
Data + numar/24 Data Adună un număr de ore la o dată
Funcţii diverse
• DECODE(value, if1, then1, if2, then2, … , ifN, thenN, else) – returnează
then1 dacă value este egală cu if1, then2 dacă value este egală cu if2 etc.;
dacă value nu este egală cu nici una din valorile if, atunci funcţia întoarce
valoarea else (selecţie multiplă);
• NVL(e1, e2) – dacă e1 este NULL, returnează e2; altfel, returnează e1;
• UID – returnează ID-ul utilizatorului curent;
• USER – returnează username-ul utilizatorului curent;
• VSIZE(expr) – returnează numărul de octeţi ai unei expresii de tip DATE,
NUMBER sau VARCHAR2;
• EMPTY_BLOB – iniţializează o variabilă sau o coloană de tip BLOB;
• NLS_CHARSET_NAME(id_set_caractere) – returnează numele setului
de caractere NLS asociat cu identificatorul setului transmis ca argument.
Această funcţie nu există în versiuni anterioare Oracle8.
Exemplu:
NVL(comision, 0) este 0 dacă comisionul este null. Prin urmare, expresia
salariu*12 + comision nu este corectă, deoarece rezultatul său este null dacă
comisionul este null. Forma corectă este salariu*12 + NVL(comision, 0).
Exemplu:
Să se afişeze preţul modificat al unor cărţi în funcţie de editură. Pentru cărţile
din editura ALL să se dubleze preţurile, pentru cele din editura UNIVERS să se
tripleze preţurile, iar pentru cele din editura XXX să se reducă la jumătate acest preţ.
SELECT pret,editura,
DECODE(editura, ’ALL’,pret*2,
’UNIVERS’,pret*3,
’XXX’,pret/2,
pret) pret_revizuit
FROM carte;
LIMBAJUL PENTRU CONTROLUL DATELOR

SQL 83
Sistemul de gestiune trebuie:

• să pună la dispoziţia unui număr mare de utilizatori o mulţime coerentă
de date;
• să garanteze coerenţa datelor în cazul manipulării simultane de către
diferiţi utilizatori.
Coerenţa este asigurată cu ajutorul conceptului de tranzacţie. Tranzacţia este
unitatea logică de lucru constând din una sau mai multe instrucţiuni SQL, care
trebuie să fie executate atomic (ori se execută toate, ori nu se execută nici una!),
asigurând astfel trecerea BD dintr-o stare coerentă în altă stare coerentă.
Dacă toate operaţiile ce constituie tranzacţia sunt executate şi devin efective,
spunem că tranzacţia este validată, iar modificările aduse de tranzacţie devin
definitive.
Dacă dintr-un motiv sau altul (neverificarea condiţiilor, accesul imposibil) o
operaţie a tranzacţiei nu a fost executată spunem că tranzacţia a fost anulată.
Modificările aduse de toate operaţiile tranzacţiei anulate sunt şi ele anulate şi se
revine la starea bazei de date de dinaintea tranzacţiei anulate.
Este posibil ca o tranzacţie să fie descompusă în subtranzacţii, astfel încât
dacă este necesar să se anuleze doar parţial unele operaţii.
 Fiecare tranzacţie se poate termina:
• “normal” (commit);
• “anormal” (rollback).
Controlul tranzacţiilor constă în:
• definirea începutului şi sfârşitului unei tranzacţii,
• validarea sau anularea acesteia,
• eventuală descompunere în subtranzacţii.
Limbajul pentru controlul datelor (LCD) permite salvarea informaţiei,
realizarea fizică a modificărilor în baza de date, rezolvarea unor probleme de
concurenţă. Limbajul conţine următoarele instrucţiuni:
• COMMIT - folosită pentru permanentizarea modificărilor executate asupra
BD (modificările sunt înregistrate şi sunt vizibile tuturor utilizatorilor);
• ROLLBACK - folosită pentru refacerea stării anterioare a BD (sunt anulate
toate reactualizările efectuate de la începutul tranzacţiei);
84 Oracle
• SAVEPOINT - folosită în conjuncţie cu instrucţiunea ROLLBACK, pentru

definirea unor puncte de salvare în fluxul programului.
O tranzacţie constă:
• dintr-o singură instrucţiune LDD;
• dintr-o singură instrucţiune LCD;
• din instrucţiuni LMD care fac schimbări consistente în date.
Tranzacţia începe:
• după o comandă COMMIT,
• după o comandă ROLLBACK,
• după conectarea iniţială la Oracle,

• când este executată prima instrucţiune SQL.
Tranzacţia se termină:
• dacă sistemul cade;
• dacă utilizatorul se deconecteazăş
• dacă se dau comenzile COMMIT sau ROLLBACK ;
• dacă se execută o comandă LDD.
După ce se termină o tranzacţie, prima instrucţiune SQL executabilă va

genera automat începutul unei noi tranzacţii.
 Un commit apare automat când este executată o comandă LDD, sau o
comandă LCD, sau după o ieşire normală din SQL*Plus fără specificarea explicită a
comenzilor COMMIT sau ROLLBACK. Un rollback apare automat după o ieşire
“anormală“ din SQL*Plus sau o cădere sistem.
Din momentul în care s-a executat instrucţiunea COMMIT, BD s-a modificat
(permanent) în conformitate cu instrucţiunile SQL executate în cadrul tranzacţiei
care tocmai s-a terminat. Din acest punct începe o nouă tranzacţie.
Dacă se foloseşte utilitarul SQL*Plus, există posibilitatea ca după fiecare
comandă LMD să aibă loc o permanentizare automată a datelor (un COMMIT
implicit). Acest lucru se poate realiza folosind comanda:
SET AUTO[COMMIT] {ON | OFF]
Comanda ROLLBACK permite restaurarea unei stări anterioare a BD.

ROLLBACK [TO [SAVEPOINT] savepoint];
SQL 85
Dacă nu se specifică nici un savepoint, toate modificările făcute în tranzacţia

curentă sunt anulate, iar dacă se specifică un anumit savepoint, atunci doar
modificările de la acel savepoint până în momentul respectiv sunt anulate.
Executarea unei instrucţiuni ROLLBACK presupune terminarea tranzacţiei curente
şi începerea unei noi tranzacţii.
Punctele de salvare pot fi considerate ca nişte etichete care referă o
submulţime a schimbărilor dintr-o tranzacţie, marcând efectiv un punct de salvare
pentru tranzacţia curentă. Server-ul Oracle implementează un punct de salvare
implicit pe care îl mută automat după ultima comandă LMD executată. Dacă este
creat un punct de salvare având acelaşi nume cu unul creat anterior, cel definit
anterior este şters automat.
SAVEPOINT savepoint;
Exemplu:
Comanda ROLLBACK nu va genera terminarea tranzacţiei.
COMMIT
INSERT …
SAVEPOINT a
UPDATE …
INSERT …
SAVEPOINT b
DELETE …
ROLLBACK TO a
Starea datelor înainte de COMMIT sau ROLLBACK este următoarea:
• starea anterioară a datelor poate fi recuperată;
• utilizatorul curent poate vizualiza rezultatele operaţiilor LMD prin
interogări asupra tabelelor;
• alţi utilizatori nu pot vizualiza rezultatele comenzilor LMD făcute de
utilizatorul curent (read consistency);
• înregistrările afectate sunt blocate şi, prin urmare, alţi utilizatori nu pot
face schimbări în datele acestor înregistrări.
Execuţia unei comenzi COMMIT implică anumite modificări.
• Toate schimbările (INSERT, DELETE, UPDATE) din baza de date făcute
după anterioara comandă COMMIT sau ROLLBACK sunt definitive.
Comanda se referă numai la schimbările făcute de utilizatorul care dă
comanda COMMIT.
86 Oracle
• Toate punctele de salvare vor fi şterse.

• Starea anterioară a datelor este pierdută definitiv.
• Toţi utilizatorii pot vizualiza rezultatele.
• Blocările asupra liniilor afectate sunt eliberate; liniile pot fi folosite de alţi
utilizatori pentru a face schimbări în date.
Execuţia unei comenzi ROLLBACK implică anumite modificări.
• Anulează tranzacţia în curs şi toate modificările de date făcute după
ultima comandă COMMIT.
• Sunt eliberate blocările liniilor implicate.
• Nu şterge un tabel creat prin CREATE TABLE. Eliminarea tabelului se
poate realiza doar prin comanda DROP TABLE.
Exemplu:
Ce efect are următoarea secvenţă de instrucţiuni?
(a) SELECT *
FROM salariat;
(b) SAVEPOINT a;
(c) DELETE FROM salariat;

INSERT INTO salariat
VALUES (18,’Breaban’,’Marin’,4,5000, ’tehnored’);
VALUES (23,’Popescu’,’Emil’,7,40000,’grafician’);
SAVEPOINT b;
(d) INSERT INTO salariat

VALUES (29,’’,’’,5,3000000,’tehnoredactor’);
SELECT AVG(salariu)
FROM salariat;
(e) ROLLBACK TO b;
SELECT AVG(salariu)
FROM salariat;
(f) ROLLBACK TO a;
SQL 87

VALUES (18,’Ion’,’Mihai’,5,580,’redr_sef’);
COMMIT;
Într-un sistem multi-user, sistemul Oracle furnizează read consistency la

nivel de instrucţiune SQL, adică o singură comandă SQL nu poate da rezultate care
sunt contradictorii sau inconsistente. Read consistency asigură că fiecare utilizator
“vede” datele aşa cum existau la ultimul commit, înainte să înceapă o operaţie
LMD. Prin urmare, modificările efectuate asupra unei baze de date nu sunt vizibile
decât după ce operaţia de actualizare a fost validată. Numai utilizatorul care a
executat tranzacţia poate vedea modificările făcute de el în cursul acestei tranzacţii.
Modelul multiversiune, furnizat de Oracle, asigură consistenţa la citire:
• garantează că setul de date văzut de orice instrucţiune SQL este consistent şi
nu se schimbă în timpul execuţiei unei instrucţiuni (Oracle asigură o
consistenţă la citire la nivel de instrucţiune);
• operaţiile de citire(SELECT) nu trebuie să vadă datele care sunt în proces de
schimbare;
• operaţiile de scriere (INSERT, DELETE, UPDATE) nu trebuie să afecteze
consistenţa datelor şi să întrerupă sau să intre în conflict cu alte operaţii de
scriere concurente.
Cum se implementează modelul multiversiune? Dacă asupra bazei este
executată o comandă LMD, server-ul Oracle face o copie a datelor dinainte de
modificare şi o depune în segmentul rollback. Toţi utilizatorii (cu excepţia celor
care modifică datele) vor vedea datele cum sunt înainte de modificare (văd
conţinutul segmentului rollback). Dacă comanda LMD este commit, atunci
schimbările din baza de date devin vizibile oricărui utilizator care foloseşte
instrucţiunea SELECT. Când se termină tranzacţia, spaţiul ocupat în segmentul
rollback de “vechea” dată este liber pentru reutilizare. Server-ul Oracle asigură
astfel o vizualizare consistentă a datelor în orice moment.
Blocările sunt folosite în ORACLE pentru a asigura integritatea datelor,
permiţând în acelaşi timp accesul concurent la date de către un număr “infinit” de
utilizatori.
Din punct de vedere a resursei blocate, blocările pot fi:
• la nivel de linie (blocarea afectează un rând);
• nivel de tabel (blocarea afectează întreg tabelul).
88 Oracle
La nivel de rând, blocările se pot face numai în modul exclusiv (X), adică un
utilizator nu poate modifica un rând până ce tranzacţia care l-a blocat nu s-a
terminat (prin permanentizare sau prin derulare înapoi).
Blocările la nivel de tabel pot fi făcute în mai multe feluri, în funcţie de

caracterul mai mult sau mai puţin restrictiv al blocării (RS – row share; RX – row
exclusive; S – share; SRX – share row exclusive; X – exclusive).
• Modul X de blocare la nivel de tabel este cel mai restrictiv. Blocarea în
mod X este obţinută la executarea comenzii LOCK TABLE cu opţiunea
EXCLUSIVE. O astfel de blocare permite altor tranzacţii doar interogarea
tabelului. Tabelul nu mai poate fi blocat în acelaşi timp de nici o altă
tranzacţie în nici un mod.
• Modul de blocare RX arată că tranzacţia care deţine blocarea a făcut
modificări asupra tabelului. O blocare RX permite acces (SELECT,
INSERT, UPDATE, DELETE) concurent la tabel şi blocarea concurentă a
tabelului de către altă tranzacţie în modurile RS şi RX.
• Modul de blocare S (se obţine prin comanda LOCK TABLE cu
opţiunea SHARE) permite altor tranzacţii doar interogarea tabelului şi
blocarea sa în modurile S şi RS.
• Modul de blocare SRX (se obţine prin comanda LOCK TABLE cu
opţiunea SHARE ROW EXCLUSIVE) permite altor tranzacţii doar
interogarea tabelului şi blocarea sa în modul RS.
• Modul de blocare RS permite acces (SELECT, INSERT, UPDATE,
DELETE) concurent la tabel şi blocarea concurentă a tabelului de către
altă tranzacţie în orice mod, în afară de X. Modul de blocare RS, care este
cel mai puţin restrictiv, arată că tranzacţia care a blocat tabelul, a blocat
rânduri din tabel şi are intenţia să le modifice.
Din punct de vedere a modului de declanşare a blocării, blocările pot fi:
• implicite (blocarea este făcută automat de sistem în urma unei operaţii
INSERT, DELETE sau UPDATE şi nu necesită o acţiune din partea
utilizatorului);
• explicite (blocarea este declanşată ca urmare a comenzilor LOCK TABLE
sau SELECT cu clauza FOR UPDATE).
Folosirea clauzei FOR UPDATE într-o comandă SELECT determină
blocarea rândurilor selectate în modul X şi blocarea întregului tabel (sau tabelelor)
SQL 89
pe care se face interogarea în modul RS. La actualizarea rândurilor (UPDATE)

blocarea la nivel de linie se menţine în timp ce blocarea la nivel de tabel devine RX.
Exemplu:
SELECT salariu
FROM salariat
WHERE cod_salariat = 1234
FOR UPDATE OF salariu;
UPDATE salariat
SET salariu = 23456
COMMIT;
La executarea primei comenzi, rândul cu cod_salariat = 1234 este blocat în
mod X în timp ce tabelul salariat este blocat în modul RS. La executarea celei de a
doua comenzi, blocarea la nivel de linie se menţine în timp ce blocarea la nivel de
tabel devine RX. La executarea comenzii COMMIT, tranzacţia este permanentizată
şi toate blocările sunt eliberate.
Unul sau mai multe tabele pot fi blocate în oricare din modurile prezentate
mai sus folosind comanda LOCK TABLE, care are sintaxa:
LOCK TABLE nume_tabel [, nume tabel] …
IN mod_blocare MODE [NOWAIT]
unde mod_blocare poate avea valorile ROW SHARE, ROW EXCLUSIVE, SHARE,
SHARE ROW EXCLUSIVE, EXCLUSIVE. Dacă se specifică NOWAIT şi rândurile
selectate sunt deja blocate de altă tranzacţie, atunci utilizatorul este înştiinţat de
acest lucru, returnându-i-se controlul.
Datorită accesului concurent la date este posibil ca mai mulţi utilizatori să se
blocheze reciproc. Această situaţie este numită interblocare (deadlock), pentru că
fiecare dintre utilizatori aşteaptă ca celălalt să elibereze resursa blocată. În cazul
acesta problema nu se poate rezolva prin simpla aşteptare, una din tranzacţii
trebuind să fie derulată înapoi. Oracle detectează automat interblocările. În acest
caz, Oracle semnalează o eroare uneia dintre tranzacţiile implicate şi derulează
înapoi ultima instrucţiune din această tranzacţie. Acest lucru rezolvă interblocarea,
deşi cealaltă tranzacţie poate încă să aştepte până la deblocarea resursei pentru care
aşteaptă.
Care din următoarele comenzi încheie o tranzacţie?

90 Oracle
SELECT
ROLLBACK
UPDATE
DELETE
CREATE TABLE

Baze de Date SQL

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Baze de Date SQL

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

SQL*PLUS

• SQL este un limbaj de comenzi pentru comunicare cu server-ul Oracle.

SQL*Plus  instrument puternic care este utilizat în dezvoltarea aplicaţiilor

• nu permit manipularea datelor din baza de date;

• blocuri PL/SQL pentru accesarea bazei de date;

Activarea interfeţei SQL*Plus

Câteva dintre cele mai importante comenzi disponibile în SQL*Plus :

Pentru introducerea de comentarii printre comenzile care se găsesc într-un

• L[IST] {n | n m | n * | n LAST | * | * n | * LAST | LAST} – listează

calendaristică este obligatorie folosirea ghilimelelor. Variabilele de substituţie pot

• cealaltă se foloseşte pentru setarea variabilelor sistem.

O variabilă sistem este un câmp rezervat în care se reţine o valoare de către

Parametrul variabila_sistem poate lua oricare din valorile care apar la

• SET RECSEPCHAR {_ | c} – setează caracterul ce separă

• SET WRA[P] {OFF | ON} – specifică modul de afişare a

• SET HEADS[EP] {| | c | OFF | ON} – specifică caracterele ce separă

Comanda SPOOL permite salvarea rezultatelor unei interogări într-un fişier

SQL*Plus permite regruparea liniilor rezultatului în funcţie de una sau

• REPORT (acţiunea este executată la sfârşitul raportului).

Comanda BREAK modifică formatul unui raport într-unul din modurile:

• tipăreşte expresii calculate utilizând comanda COMPUTE de fiecare dată

Pentru realizarea corectă a calculului funcţiei trebuie îndeplinite condiţiile:

• dacă ROW sau REPORT sunt referenţiate în clauza ON atunci ele

Să se calculeze valoarea medie a preţurilor cărţilor fiecărui autor.

• REPLACE înlocuieşte destination_table şi conţinutul său cu liniile

CONTRACTELE SUBANTREPRENORULUI ERBASU SA

Structured Query Language (SQL) este un limbaj universal care poate fi

Sistemul impune anumite restricţii asupra identificatorilor.

• Numele trebuie să înceapă printr-un caracter alfabetic şi nu poate fi un

Limbajul de definire a datelor

Informaţii relative la timp sau dată calendaristică se obţin utilizând tipul

• indicând cheile la nivel de coloană;

2. Crearea structurii unui tabel indicând cheile la nivel coloană:

Constrângerea de cheie primară sau externă ce presupune?

Opţiunea ON DELETE CASCADE specifică că suprimarea oricărui domeniu

Constrângere este un mecanism care asigură că valorile unei coloane sau a

Constrângeri declarative: constrângeri de domeniu, constrângerea de

Modificarea structurii unui tabel

• specificarea unei valori implicite pentru o coloană existentă;

• suprimarea (DROP) cheii primare, a cheii externe sau a unor constrângeri.

Comanda ALTER TABLE are următoarea sintaxă simplificată:

ALTER TABLE [<nume_schema>.] <nume_tabel>

1. Pentru a adăuga o coloană, o cheie primară, o cheie externă sau o constrângere

se creează un tabel selectând toate câmpurile, cu excepţia coloanei care

• Din punct de vedere fizic, comanda ALTER TABLE permite schimbarea

DROP TABLE [<nume_schema>.]<nume_tabel>;

 suprimarea indecşilor asociaţi;

TABLE_NAME Numele tabelului

Pentru a suprima indexul trebuie ca acesta să se găsească în schema

Versiunea Oracle8 permite construirea de tabele organizate pe bază de

INDEX_NAME Numele indexului

FROM user_indexes b, user_ind_columns a

O secvenţă este referită într-o comandă SQL cu ajutorul pseudo-coloanelor:

NEXTVAL şi CURRVAL pot fi folosite în:

• clauza SET a unei comenzi UPDATE;

• lista unei comenzi SELECT.

• interogarea unei vizualizări;

• comandă SELECT cu clauza GROUP BY sau ORDER BY;

• clauza WHERE a unei comenzi SELECT;

• condiţia unei constrângeri CHECK;

• valoarea DEFAULT a unei coloane într-o comandă CREATE TABLE sau

Crearea unei vizualizări se realizează cu ajutorul comenzii:

– WITH CHECK OPTION specifică faptul că reactualizarea datelor din tabele

• Cererea ce defineşte o vizualizare poate conţine cereri SELECT complexe care