In prima parte am prezentat ingredientele si procesul de fabricatie pana la
fermentare. (vezi prima parte) Dupa ce lasam la fermentat mustul de bere in care am pus si drojdia, vom astepta pana cand se opreste fermentatia. Cum vom sti ca nu mai are loc fermentarea? In momentul opririi sau micsorarii la minim a acestui proces, emisia de CO2 va fi insesizabila. Ca urmare, apa din serpentina de fermentat , nu va mai fi impinsa in exterterior. De regula fermentarea dureaza intre 7 si 10 zile. Unii fabricanti de bere, in aceasta etapa, trec berea in damigene pentur limpezire urmanda ca ulterior sa o treaca in sticle. Voi reveni pe viitor si prezentarea acestui procedeu de fabricare. Eu prefer ca procesul de limpezire si carbonare sa aibe loc direct in sticle. [ad] Transferul berii se face prin sifonare. Pentru aceasta etapa aveti nevoie de un furtun si binenteles de sticle. Pentru sticle, am optat pentru pet-uri de culoare inchisa, de 2 litri. Culoarea inchisa este foarte buna pentru a impiedica patrunderea luminii in timpul limpezirii si carbonificarii. Lumina excesiva va disctruge restul de drojdie din bere ce ajuta la carbonare. Dupa transferearea berii din butoi prin sifonare, e bine sa mai adaugati 2-3 lingurite de zahar in fiecare sticla. Adaosul de zahar va fi folosit de drojdia ramasa in bere, ca materie prima pentru o noua fermentare, insa mai scurta. Dat fiind ca sticlele vor fi inchise, dioxidul de carbon rezultat nu va fi evacuat, insa va fi folosit pentru carbonarea berii. Acest proces (limpezire si carbonare) dureaza in jur de 3 saptamani, iar sticlele e bine sa fie tinute in aceasta perioada la intuneric si racoare. Dupa cca 3 saptamani berea e gata de consum. Va urma si un TEST DIRVE