Se pare c, n definitiv, conteaz mai puin ce apare sub titlu.

Spectacolul se d deasupra i nu
dedesubt. Titlul se desprinde de articol, poate i din cauza faptului c, frecvent, titlul i articolul
nu sunt, ambele, creaia aceluiai gazetar. Se tie c n redacia anumitor publicaii lucreaz
oameni specializai n producerea titlurilor, pricepui s potriveasc rndurile lor pe coninutul
materialelor semnate de confrai. Nscocirea titlurilor aspir s fie (dac nu a devenit deja) o art
n sine. Dar (aa cum se ntmpl i n sfera artisticului propriu-zis), uneori, arta respectiv se
ntmpl s fie doar un meteug. Or, vorba latinului, est modus in rebus. mi vin n minte
comentariile lui G. Clinescu despre Cincinat Pavelescu (pe care criticul l aprecia pentru lirica
sa), cu referire la epigramistic: ntruct privete epigrama, producia aceasta, scuzabil ca o
petrecere, a devenit prin imitaie o plag, dnd multora iluzia de a fi poei, prin repetarea unor
triste insipiditi. Nici Cincinat Pavelescu nu se ridic deasupra demonstraiilor de banchete.
Cineva i d cteva rime: nefast, nevast, el, chel i poetul improvizeaz: Dup ce-ntr-o zi
nefast / M-a prins soul la nevast, / De pr eu l-am luat pe el. / Moral: Avantajul d-a fi chel!
(n Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent).
Cel care inventeaz titlurile jurnalistice atipice este pus, pesemne, ntr-o situaie asemntoare,
ajungnd s conceap titluri doar de dragul reetei (tipice pentru AC), pretextnd, eventual, c
n-a gsit alt rim. n felul acesta, titlul tinde s-i ia zborul i s lase n urm solul
articolului pe care ar trebui s-l reprezinte. Numai c este un zbor anormal i incomplet, de genul
celui amintit n joac de Marin Sorescu, fiindc un astfel de gazetar este... ntr-o arip: ntr-o
noapte, ntr-o clip, / mi d unul o arip. / [...] Zice: Nfige-o subsuoar, / Du-te dracului i
zboar (n vol. O arip i-un picior Despre cum era s zbor, 1970).