Analiza Curs Si Exercitii

Analiz
a Matematic
aI
asist. Ciprian Deliu
Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi
Iasi
2011
Cuprins
1 Multimi si topologie pe dreapta real a 3

1.1 Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Multimi m arginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Structura topologic a a dreptei reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2 S
iruri de numere reale 9
2.1 Definitie. S iruri marginite. Siruri monotone . . . . . . . . . . . . . 9
2.2 S iruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.3 Operatii cu siruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.4 S iruri fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.5 Dreapta ncheiat a. S
iruri cu limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3 Serii de numere reale 18

3.1 Definitie. Convergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
3.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
4 Limite si continuitate 26
4.1 Limita unei functii ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
4.2 Limite la infinit si limite infinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.3 Asimptote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.4 Limite fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.5 Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.7 Appendix . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.7.1 Functia exponentiala si functia logaritmica . . . . . . . . . 34
4.7.2 Functiile trigonometrice si inversele lor . . . . . . . . . . . 35
5 Derivabilitate 37
5.1 Functii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.1 Definitia derivatei. Derivate laterale . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.2 Derivatele functiilor elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 38
5.1.3 Operatii cu functii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
5.2 Aplicatii ale derivabilitatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5.2.1 Puncte de extrem local. Intervale de monotonie . . . . . . 39
5.2.2 Derivate de ordin superior. Formula lui Taylor . . . . . . . 42
1
5.3 Diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
6 S
iruri si serii de functii 47
6.1 S iruri de functii. Convergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.2 Serii de functii. Convergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
6.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
7 Functii de mai multe variabile 54

7.1 Spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
iruri de puncte n spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 S . . . 56
7.3 Functii reale si functii vectoriale pe Rn . . . . . . . . . . . . . . . . 57
7.4 Limite si continuitate pentru functii de mai multe variabile . . . 59
7.5 Derivate partiale. Diferentiabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
7.6 Extreme pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . 66
7.7 Functii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
7.8 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2
Capitolul 1
Multimi si topologie pe
dreapta real a
1.1 Numere reale

Definitia 1.1.1. Numim multimea numerelor reale multimea tuturor nu-
merelor care pot fi reprezentate cu ajutorul zecimalelor.
Exemple:
5 = 5, 00000...
3
= 0.750000...
4
1
= 0, 3333...
3
2 = 1, 4142...
= 3, 14159...
Numerele reale pot fi reprezentate geometric ca puncte pe o axa orientata

pe care o vom numi axa reala si o vom nota prin R.
Proprietati ale numerelor reale:
propriet ati algebrice (legate de operatiile algebrice uzuale: adunare, scadere,

nmultire, mpartire)
propriet
ati de ordine (se refera la ordinea n care apar numerele pe axa
reala)
proprietatea de completitudine: dac

a A este o submultime nevida de nu-
mere reale cu proprietatea ca
y R astfel ncat x y x A
a un cel mai mic y R cu aceeasi proprietate. Altfel spus, pe

atunci exist
axa real
a nu exist
a goluri, fiecare punct corespunde unui numar real.
3
Submultimi de numere reale:
multimea numerelor naturale: N = {0, 1, 2, 3, . . . }
multimea numerelor ntregi: Z = {0, 1, 2, 3, . . . }
multimea numerelor rationale: Q = { m
n
m, n Z, n 0}
multimea numerelor irationale: R Q
intervale de numere reale (finite sau infinite); exemple:
[a, b) = {x Ra x < b}
(a, ) = {x Rx > a}
1.2 Multimi m
arginite
Definitia 1.2.1. 1. Spunem c a multimea A este minorata (sau marginita
inferior) dac
a exist
a un punct a la stanga caruia nu se mai afl
a niciun
punct din A, adic at a x, x A. Num
a astfel nc arul a se numeste
minorant al multimii A.
2. Spunem c a multimea A este majorat a (sau marginit
a superior) daca
exist
a un punct a la dreapta c aruia nu se mai afl
a niciun punct din A,
adic at a x, x A. Num
a astfel nc arul a se numeste majorant al
multimii A.
3. Spunem ca multimea A este m
arginit a daca este si minorata si majorat
a,
adic
a dac
a exist
a dou at a x b, x A.
a numere a si b astfel nc
Se arat
a usor c
a o multime A este marginita daca si numai daca exista un
numar M > 0 astfel nc
at x M, x A.
Definitia 1.2.2. 1. Un num ar m se numeste margine inferioar a a unei
multimi A dac
a este cel mai mare minorant al multimii A. Se noteaz
a
m = inf A.
2. Un num ar M se numeste margine superioar a a unei multimi A dac
a
a M = sup A.
este cel mai mic majorant al multimii A. Se noteaz
Teorema 1.2.1. Orice multime nevida minorata are margine inferioar
a si orice
multime nevid
a majorat
a are margine superioar
a.
Din definitia marginilor unei multimi deducem ca:
Un num ar m este marginea inferioara a unei multimi A daca si numai
dac
a verific
a urm
atoarele doua conditii:
1. m x, x A
2. > m, x A astfel ncat x <
Un num ar M este marginea superioara a unei multimi A daca si numai
dac
a verific
a urm
atoarele doua conditii:
1. M x, x A
4
2. < M, x A astfel ncat x >
Avem inf A = sup A dac
a si numai daca multimea A este formata dintr-un
singur punct.
Dac a un cel mai mic numar m, atunci m = inf A = min A
a A posed
Dac a un cel mai mare numar M , atunci M = sup A = max A
a A posed
1.3 Structura topologic

a a dreptei reale
Definitia 1.3.1. Se numeste vecin atate a num arului real x0 orice multime V
care include un interval deschis (a, b) care contine pe x0 .
Orice interval deschis (a, b) care contine pe x0 este o vecinatate a lui x0 .
Vecin atile de forma (x0 , x0 + ) cu > 0 se numesc vecin
at at
ati simetrice
ale lui x0 . Orice vecin atate V a lui x0 include o vecinatate simetrica a lui
x0 . Astfel, este suficient s a consideram numai vecinatati de forma (a, b) sau
vecin
atati simetrice ale unui punct.
Vecin at
atile punctului x0 au urmatoarele proprietati:
1. Orice multime U care include o vecinatate V a lui x0 este de asemenea o
vecin
atate a lui x0 .
2. Intersectia a dou
a vecin
atati ale lui x0 este de asemenea o vecinatate a lui
x0 .
3. Orice vecin
atate V a lui x0 contine pe x0 .
4. Pentru orice vecin atate V a lui x0 exista o vecinatate W = (a, b) a lui x0
astfel nc atatea fiecarui punct y W
at V este vecin
Aleg and pentru fiecare numar real o familie de vecinatati care verifica pro-
priet
atile de mai sus, se spune ca s-a definit o structur a topologic a sau o
topologie. Cu aceast a topologie, multimea numerelor reale R este un spatiu
topologic numit dreapta real a.
Dreapta real a are proprietatea ca oricare ar fi x y, exista o vecinatate U a
atate V a lui y fara puncte comune (U V = ). Adica dreapta
lui x si o vecin
real
a este un spatiu separat.
Fie A o multime de numere.
Definitia 1.3.2. Un punct x0 A este punct interior al multimii A dac a
exist atate (a, b) a lui x0 continut
a o vecin a n A. Multimea punctelor interioare
ale lui A se numeste interiorul lui A si se noteaz O multme se
a IntA sau A.
numeste deschis a daca este egala cu interiorul ei. Un punct y0 R se numeste
punct exterior lui A dac a y0 este punct interior al complementarei CA a lui
A.
Propriet
ati:
1. Reuniunea unei familii oarecare de multimi deschise este o multime de-
schis
a
2. Intersectia unei familii finite de multimi deschise este o multime deschisa
5
3. R si sunt multimi deschise
Definitia 1.3.3. Un punct x0 R este punct aderent al multimii A dac a n
orice vecin
atate V a lui x0 exist a V A .
a cel putin un punct din A, adic
Multimea punctelor aderente ale lui A se numeste aderenta (sau nchiderea)
lui A si se noteaz O multme se numeste nchis
a A. a dac
a este egal
a cu
nchiderea sa.
Propriet
ati:
1. Intersectia unei familii oarecare de multimi nchise este o multime nchisa
2. Reuniunea unei familii finite de multimi nchise este o multime nchisa
3. R si sunt multimi nchise
Definitia 1.3.4. Se spune c a y0 este punct frontier a al unei multimi A dac
a
este aderent si lui A si lui CA . Multimea punctelor frontier
a se numeste fron-
tiera multimii A si se noteaz a FrA.
Propriet
ati:
1. Marginile unei multimi marginite sunt puncte aderente
2. O multime A este nchisa daca si numai daca complementara sa CA este
deschis
a
3. O multime B este deschisa daca si numai daca complementara sa CB este
nchis
a
4. O multime nchisa si majorata si contine marginea superioara. O multime
nchis
a si minorat
a si contine marginea inferioara
5. Multimile R si sunt singurele multimi nchise si deschise
Definitia 1.3.5. Se spune ca o multime A este densa ntr-o multime B dac
a
a B A.
orice punct al lui B este aderent lui A, adic
Definitia 1.3.6. Un punct x0 R (nu neap arat din A) se numeste punct de
acumulare al lui A dac a orice vecinatate V a lui x0 contine cel putin un punct
a V A {x0 }. Multimea punctelor de acumulare
x din A diferit de x0 , adic
ale multimii A se noteaza A si se numeste multimea derivat a a lui A. Un
punct al multimii A care nu este punct de acumulare se numeste punct izolat.
O multime format a numai din puncte izolate se numeste multime discret a.
Propriet
ati:
1. Un punct x0 este punct de acumulare al unei multimi A daca si numai
dac
a n orice vecin
atate V a lui x0 exista o infinitate de puncte din A.
2. Dac
a o multime A are un punct de acumulare, ea este infinita.
3. O multime finit
a nu are puncte de acumulare.
4. Dac
a o multime marginita nu-si contine una din margini, aceasta este
punct de acumulare.
5. O multime este nchis
a daca si numai daca si contine toate punctele de
acumulare.
Definitia 1.3.7. O multime de numere reale se numeste multime compact
a
dac
a este nchis
a si m
arginit
a.
6
1.4 Exercitii
1. Pentru orice submultime nevida C R notam C = {x, x C}. Sa se
arate c a C este marginita, atunci sup(C) = inf C si inf(C) =
a dac
sup C.
R: C marginit a m = inf C R si M = sup C R. Vom arata ca m
este cel mai mic majorant al multimii C, care este la randul ei marginita.
m = inf C m x, x C m x, x C,
deci m este un majorant al multimii C. Daca ar exista un alt majorant

m < m al lui C, atunci m ar fi un minorant al lui C mai mare decat
m, ceea ce contrazice definitia lui m ca fiind marginea inferioara a lui C.
a ca M este marginea inferioara a lui C.
In mod analog se arat
a multimea A = { m
2. Se consider n
0 < m < n; m, n Z}. Sa se arate ca A
nu are un cel mai mic element si nici un cel mai mare element si sa se
determine inf A, sup A.
R: Pentru orice mn
A, gasim 2m1
2n
<m
n
< 2m+1
2n
, cu 2m1
2n
, 2m+1
2n
A, ceea
ce implic
a faptul c
a A nu poate avea nici minim nici maxim.
Vom arata in continuare ca inf A = 0 si sup A = 1. Evident, 0 < m
n
< 1,
m
n
A.
Pentru orice > 0 arbitrar, exista n Z, n > 1 astfel ncat 0 < 1
n
< , iar
cum n1 A, avem ca 0 este cel mai mare minorant al lui A.
Din nou, pentru orice > 0 arbitrar, exista m Z, m > 0 astfel ncat
1 < m+1
m
< 1, iar cum m+1
m
A, avem ca 1 este cel mai mic majorant al
lui A.
3. Care din submultimile V R urmatoare sunt vecinatati ale originii:
(a) V = (1, 2); R: da.
(b) V = [0, ); R: nu, niciun interval deschis care contine originea nu
este inclus n V .
(c) V = (3, 1) (3, ); R: da.
(d) V = Q; R: nu, Q nu contine niciun interval deschis.
4. Sa se precizeze care din multimile urmatoare sunt deschise:
(a) ; R: da.
(b) R; R: da.
(c) un interval deschis (a, b); R: da.
(d) o semidreapta deschisa; R: da.
(e) un interval [a, b]; R: nu, [a,b] = (a, b) [a, b].
(f) un interval [a, b); R: nu.
(g) o semidreapta nchisa; R: nu.
= .
(h) {a}, a R; R: nu, {a}
7
5. S
a se afle aderenta urm
atoarelor multimi:
(a) R; R: R.
(b) ; R: .
(c) [a, b]; R: [a, b].
(d) {x0 }; R: {x0 }.
(e) (a, b], (a, b), [a, b); R: [a, b].
(f) o semidreapt a deschisa; R: aceeasi semidreapta, dar nchisa.
(g) Q; R: R.
(h) I = R Q; R: R.
(i) {1, 12 , . . . , n1 , . . . }; R: {1, 12 , . . . , n1 , . . . , 0}.
(j) {1, 2, . . . , n, . . . }; R: {1, 2, . . . , n, . . . }.
6. Sa se precizeze dac
a multimile A sunt dense fata de multimea B:
(a) A = (a, b], B = [a, b]; R: da.
(b) A = Q, B = R; R: da.
(c) A = R Q, B = R; R: da.
7. S
a se determine punctele de acumulare si punctele izolate ale submultimilor
D R urm atoare:
(a) D = (1, 1); R: Da = [1, 1], Di = .
(b) D = (, 1) (5, ); R: Da = (, 1] [5, ), Di = .
(c) D = Z; R: Da = , Di = Z.
(d) D = { x1 , x R, x 0}; R: Da = R, Di = .
(e) D = {(1)n n1 , n Z, n 1}; R: Da = {0}, Di = D.

(f) D = domeniu maxim de definitie pentru f (x) =arcsin(x 1 x2 );
R: Da = [0, 1], Di = {1}.
8. S
a se determine interiorul si frontiera multimilor
(a) A = {x R, x 1}; R: A
= (1, 1), FrA = {1, 1}.
(b) B = {x R, x = 1}; R: B
= , FrB = {1, 1}.
(c) C = Q; R: C = , FrC = R.

9. Fie multimea A = [0, 1) {2} [3, 4). Sa se calculeze A, A, A,
A,

A, A.
R: A
= (0, 1) (3, 4); A = [0, 1] {2} [3, 4]; A
= (0, 1) (3, 4);

= (0, 1) (3, 4); A
= [0, 1] [3, 4]; A
= [0, 1] [3, 4].
A
10. S
a se precizeze care din multimile urmatoare sunt compacte:
(a) o multime finita; R: da.
(b) un interval nchis; R: da.
(c) o reuniune finit a de intervale compacte; R: da.
(d) [a, b); R: nu.
(e) o semidreapt a; R: nu.
8
Capitolul 2
S
iruri de numere reale
2.1 Definitie. S
iruri m
arginite. S
iruri monotone
Definitia 2.1.1. Se numeste a n a(n)
sir de numere reale o functie real
definit
a pe multimea numerelor naturale N. Se noteaz a (an )nN sau doar (an ).
Numerele a1 , a2 , . . . se numesc termenii
sirului, iar numarul an se numeste
termenul general al sirului.
Definitia 2.1.2. 1. Un sir se numeste minorat (sau m arginit inferior)
daca exist
a un numar R astfel nc
at an , n N
2. Un sir se numeste majorat (sau m arginit superior) dac
a exist
a un
numar R astfel nc
at an , n N
irul (an ) este m
3. S arginit dac
a exist a numere reale < astfel nc
a dou at
an , n N
Observatii:
1. Un sir an este marginit daca si numai daca exista M > 0 astfel ncat
an M, n N
2. Dac a M > 0 si n0 N astfel ncat an M, n n0 , atunci sirul
a exist
este marginit.
Definitia 2.1.3. a a unui sir (an ) un
1. Se numeste marginea inferioar
num ar m = inf an cu propriet
atile:
nN
(a) m an , n N
(b) > m, n N astfel nc
at an <
a a unui sir (an ) un num
2. Se numeste marginea superioar ar M = sup an
nN
cu propriet
atile:
(a) an M, n N
(b) < M, n N astfel nc
at an >
9
Definitia 2.1.4. 1. Un sir se numeste cresc a an an+1 , n N
ator dac
2. Un sir se numeste descresc a an an+1 , n N
ator dac
3. S
irurile cresc
atoare si sirurile descresc
atoare se numesc
siruri mono-
tone
4. Un sir se numeste strict cresc a an < an+1 , n N
ator dac
5. Un sir se numeste strict descresc a an > an+1 , n N
ator dac
6. S
irurile strict cresc
atoare si sirurile strict descresc
atoare se numesc
siruri
strict monotone
Definitia 2.1.5. Dac a n1 < n2 < < np < . . . este un sir strict cresc ator de
sir al sirului (an ).
numere naturale, sirul an1 , an2 , . . . , anp , . . . se numeste sub
2.2 S
iruri convergente
Definitia 2.2.1. Un num ar a R este limita unui sir (an ) dac a orice vecin
atate
a lui a contine toti termenii sirului, cu exceptia unui num ar finit de termeni.
Se mai spune c a (an ) are limita a, sau c a sirul (an ) este convergent la a si
se noteaz
a
an a sau lim an = a.
n
S
irurile care nu sunt convergente se numesc
siruri divergente.
Teorema 2.2.1. Un num ar a R este limita unui sir (an ) dac
a si numai dac
a
pentru orice > 0, exist
a N N astfel ncat oricare ar fi n N , s a avem
an a .
Teorema 2.2.2. Fie (an ) si (n ) dou a siruri si a R. Dac
a an a n
pentru orice n si dac
a n este convergent la 0, atunci an este convergent la a.
Propriet
ati ale sirurilor convergente
1. Un sir convergent are o singura limita.
a (an ) este un sir convergent, atunci sirul (an ) este convergent si
2. Dac
avem
lim an = lim an
n n
3. Orice sir convergent este marginit.

4. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir convergent se obtine un sir
convergent c
atre aceeasi limita.
5. Dac
a la un sir convergent se adauga sau se scoate un numar finit de ter-
meni, sirul obtinut este convergent si are aceeasi limita.
6. Daca (an ) este un sir convergent si daca exista n0 N astfel ncat sa avem
an , n n0 , atunci lim an .
n
7. Daca (an ) este un sir convergent si daca < lim an < , atunci exista
n
n0 N astfel nc a avem < an < , n n0 .
at s
10
Teorema 2.2.3 (Lema lui Stolz). Fie (an ) si (bn ) dou a siruri. Daca sirul
an
(bn ) este strict monoton si nem a abn+1
arginit, si dac n+1 bn
A (finit sau infinit),
atunci abnn A.
2.3 Operatii cu siruri convergente

a (an ) este un sir convergent la 0 si (bn ) este un sir
Teorema 2.3.1. Dac
m
arginit, atunci
lim an bn = 0.
n
Teorema 2.3.2. Dac a (an ) si (bn ) sunt dou a siruri convergente, iar R,
atunci sirurile (an bn ), (an ) si (an bn ) sunt convergente si avem
lim (an bn ) = lim an lim bn

n n n
lim (an ) = lim an
n n
n n n
a (an ) si (bn ) sunt dou

Teorema 2.3.3. Dac a siruri convergente si lim bn 0,
n
an
atunci sirul bn
este convergent si avem
an limn an
lim = .
n bn limn bn
Teorema 2.3.4. Dac a siruri convergente si
an > 0 n N, lim an = a > 0, lim bn = b

n n
atunci avem
lim abnn = ab
n

Teorema 2.3.5. Dac a siruri convergente si an bn ,
n N, atunci
lim an lim bn
n n
Teorema 2.3.6 (Criteriul clestelui). Dac a an xn bn , n N si dac a

sirurile (an ) si (bn ) sunt convergente si au aceeasi limit
a, atunci sirul (xn ) este
convergent si are aceeasi limita ca si celelalte dou
a siruri.
2.4 S
iruri fundamentale
Definitia 2.4.1. Un sir (an ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy
a pentru orice > 0, exist
dac a N N astfel nc
at oricare ar fi m N si n N
a avem am an < .
s
Un sir (an ) este fundamental daca si numai daca pentru orice > 0, exista
N N astfel nc
at oricare ar fi n N si oricare ar fi p N sa avem an+p an < .
Teorema 2.4.1. Orice subsir al unui sir convergent este de asemenea conver-
gent si are aceeasi limit
a.
11
Teorema 2.4.2 (Lema lui Cesaro). Orice sir m
arginit contine cel putin un
subsir convergent.
Teorema 2.4.3 (Criteriul general al lui Cauchy). Un sir (an ) este con-
vergent dac
a si numai dac
a este sir fundamental.
Teorema 2.4.4 (Weierstrass). Orice sir monoton si m
arginit este convergent.
Teorema 2.4.5. Dac a (an ) si (bn ) sunt dou
a siruri de numere reale care
verific
a urm
atoarele dou
a conditii:
1. a1 a2 an bn b2 b1
2. limn (an bn ) = 0
atunci sirurile (an ) si (bn ) sunt convergente si au aceeasi limit
a.
Teorema 2.4.6. Pentru orice num ar real x exist a siruri (rn ) si (sn ) de
a dou
numere rationale cu urm
atoarele propriet
ati:
1. r1 r2 rn sn s2 s1
2. lim rn = x = lim sn .
n n
Propozitia 2.4.1. S
irul
1 n
)
en = (1 +
n
este un sir cresc
ator si m
arginit si are limita egal
a cu num
arul irational
e 2, 71828.
Propriet
ati suplimentare ale sirurilor convergente
1. Limita unui sir cresc ator si convergent este mai mare decat toti termenii
sirului, iar limita unui sir descrescator si convergent este mai mica decat
toti termenii sirului.
2. Dac a an a si an < a, n N, se poate schimba ordinea termenilor astfel
nc
at s
a obtinem un sir crescator convergent catre a.
3. Dac a an a si an > a, n N, se poate schimba ordinea termenilor astfel
nc
at s
a obtinem un sir descrescator convergent catre a.
4. Daca an a si an a, n N si daca exista o infinitate de termeni la
st
anga lui a si o infinitate de termeni la dreapta lui a, atunci se pot forma
cu termenii sirului dou a subsiruri (bn ) si (cn ), primul crescator, al doilea
descresc
ator, ambele convergente catre a.
5. Dac a (an ) si (bn ) sunt doua siruri convergente cu aceeasi limita c, orice
sir obtinut cu termenii celor doua siruri, ntr-o ordine oarecare, este con-
vergent si are limita c.
6. Un num ar a este punct de acumulare al unei multimi A daca si numai
dac
a exist
a un sir convergent la a, format din puncte din A diferite de a.
7. Un num ar a este punct aderent al multimii A daca si numai daca exista
un sir de puncte din A convergent la a.
8. O multime A este nchis
a daca si numai daca oricare ar fi sirul convergent
de puncte din A, limita sirului apartine de asemenea lui A.
12
2.5 Dreapta ncheiat
a. S
iruri cu limit
a
Definitia 2.5.1. 1. Dac
a multimea A nu este majorata, vom spune c
a marginea
ei superioara este + si scriem sup A = +, adic
a
(a) x < +, x A
a < +, exist
(b) dac a x A astfel nc
at < x
2. Daca multimea A nu este minorata, vom spune c
a marginea ei inferioar
a
este si scriem inf A = , adic
a
(a) x > , x A
a > , exist
(b) dac a x A astfel nc
at > x
Definitia 2.5.2. Multimea format a cu +
a din toate numerele reale, mpreun
si , se numeste dreapta ncheiata si se noteaz
a cu R.
Definitia 2.5.3. 1. Se numeste vecin atate a lui + o multime care contine
arginit de forma (a, +)
un interval deschis si nem
2. Se numeste vecin atate a lui o multime care contine un interval
arginit de forma (, a)
deschis si nem
Observatie: + este prin definitie punct de acumulare al oricarei multimi
nemajorate, iar punct de acumulare al oricarei multimi neminorate.
Definitia 2.5.4. 1. Spunem c a + este limita unui sir (an ) dac a orice
vecinatate a lui + contine toti termenii sirului, cu exceptia unui numar
finit dintre ei. Scriem lim an = + sau an +
n
2. Spunem c a este limita unui sir (an ) dac a orice vecinatate a lui
contine toti termenii sirului, cu exceptia unui numar finit dintre ei. Scriem
lim an = sau an
n
Teorema 2.5.1. 1. Un sir are limita + dac a si numai dac

a pentru orice
R, exist
a N N astfel nc
at oricare ar fi n N s
a avem an >
2. Un sir are limita dac a pentru orice R, exist
a si numai dac a N N
at oricare ar fi n N s
astfel nc a avem an <
irurile care au limita + sau sunt nemarginite, deci sunt divergente.
S
Asadar, sirurile convergente sunt doar cele care au limita finita.
Teorema 2.5.2 (Criteriul major
arii). a an + si bn > an , n
1. Dac
N, atunci bn +
a an si bn < an , n N, atunci bn
2. Dac
Teorema 2.5.3. 1. Orice sir cresc arginit are limita +
ator si nem
2. Orice sir descresc arginit are limita
ator si nem
3. Orice sir monoton are limit

a. Limita este finit
a dac
a si numai dac
a sirul
este marginit.
13
Propriet
ati ale sirurilor cu limit
a:
1. Dac
a un sir are limit
a, orice subsir al sau are aceeasi limita;
2. Din orice sir se poate extrage un subsir care are limita;
3. Daca un sir are limit
a, prin adaugarea sau nlaturarea unui numar finit de
termeni, obtinem un sir cu aceeasi limita
4. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir care are limita, se obtine un
sir cu aceeasi limit
a
5. Dac a an +, se poate schimba ordinea termenilor astfel ncat sa obtinem
ator cu limita +
un sir cresc
6. Dac a an , se poate schimba ordinea termenilor astfel ncat sa obtinem
ator cu limita
un sir descresc
7. Daca (an ) si (bn ) au aceeasi limita L R, atunci orice sir format cu
termenii sirurilor (an ) si (bn ), ntr-o ordine oarecare, are limita L.
Operatii cu siruri cu limit
a
a an + sau an , atunci an +
1. Dac
2. Dac a sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca suma limitelor are sens, atunci
sirul (an + bn ) are limit a si
lim (an + bn ) = lim an + lim bn
n n n
Caz exceptat .
a sirul (an ) are limita si R, atunci sirul an are limita si
3. Dac
lim (an ) = lim an
n n
a sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca produsul limitelor are sens,

4. Dac
atunci sirul (an bn ) are limita si
n n n
Caz exceptat 0
a sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca raportul limitelor are sens,
5. Dac
atunci sirul ( abnn ) are limita si
lim an
an n
lim =
n bn lim bn
n
0
Cazuri exceptate , .
0
6. Daca sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca ridicarea la putere a limitelor

are sens, atunci sirul (abnn ) are limita si
lim bn
lim (abnn ) = lim an
n
n n

Cazuri exceptate 1 , , 0 . 0 0
14

1, a=1

, a>1
Teorema 2.5.4 (Limite fundamentale). 1. limn a =
n

0, a (1, 1)

, a 1
, ak > 0
2. lim (ak nk + ak1 nk1 + + a1 n + a0 ) = {
n , ak < 0

( ak ) , k > m
ak nk + ak1 nk1 + + a1 n + a0 bmak
3. lim = , k=m
n bm nm + bm1 nm1 + + b1 n + b0

bm

0, k<m
1 xn 1
4. lim (1 + ) = lim (1 + xn ) xn = e
xn xn x n 0
ln(1 + xn )
5. lim =1
xn 0 xn
axn 1
6. lim = ln a
xn 0 xn
(1 + xn )r 1
7. lim =r
xn 0 xn
sin xn tg xn arcsin xn arctg xn
8. lim = lim = lim = lim =1
xn 0 xn xn 0 xn xn 0 xn xn 0 xn
nk
9. lim = 0, k N, a > 1.
n an
Teorema 2.5.5 (Criteriul Cauchy-DAlembert al raportului). Fie sirul

xn+1
(xn ) cu xn > 0, n N, pentru care exist
a lim . Atunci sirul ( n xn ) are
n xn
limit
a si avem
xn+1
lim n xn = lim
n n xn
15
2.6 Exercitii
1. Folosind criteriul de convergenta cu sa se arate ca

lim ( 2n + 3 2n) = 0.
n
R: Pentru orice > 0, trebuie sa determinam N N astfel ncat

2n + 3 2n < , n N . (2.1)
Pentru > 0 arbitrar fixat avem:

3
2n + 3 2n < <
2n + 3 + 2n
3 3 9
2n + 3 + 2n > 2 2n > n > 2 ,
8
deci pentru N = [ 892 ] + 1, (2.1) este satisfacuta.
2. S a sirul (xn ), xn = cos (n 2 ) , n 0 este divergent.

a se arate c
R: Avem x2n+1 = 0, x2n = (1)n , deci xn are 3 subsiruri convergente la
limite diferite.
3. Folosind criteriul major
arii sa se calculeze limitele sirurilor:
sin 1+2 sin 2++2n1 sin n
(a) xn = 1+23+332 ++(n+1)3n
;
1+2++2n1 2n
R:xn < 1+23+332 ++(n+1)3n < (n+1)3n
0 limn xn = 0.

(b) xn = n, n 2
n
R: Fie yn = xn 1 n = (1 + yn )n = 1 + nyn + n(n1) 2

yn +
2
yn < n yn < n1
n(n1) 2
2
2
0 limn xn = 1.
4. Folosind criteriul clestelui sa se calculeze limita sirurilor:
(a) xn = [x ]+[3x ]++[(2n1)x ]

2 2 2
n3
a a 1 < [a] a, a R. Aplicand aceasta inegalitate
R: Se stie c
pentru a = x2 , 3x2 , . . . , (2n 1)x2 si sumand, obtinem:
{1 + + (2n 1)}x2 n < [x2 ] + + [(2n 1)x2 ] {1 + + (2n 1)}x2
and 1 + 3 + + (2n 1) = n2 si mpartind prin n3 , obtinem mai

Calcul
departe
n2 x2 n n2 x2
3
< xn 3 ,
n n
de unde, conform criteriului clestelui, limn xn = 0.
(b) zn = ynn , yn = log x1 x2 . . . xn , n 1, xn este o cifra nenula.
R: 10n1 x1 x2 . . . xn < 10n n1 n
zn < 1 limn zn = 1.
5. S
a se studieze marginirea, monotonia si convergenta urmatoarelor siruri:
2n2 2n (1)n 1 (n!)2 sin n

, , 4 , sin , ,
n2 + 1 n2 + 1 n n (2n)! n
16
6. S
a se calculeze limitele sirurilor:

5 2n n2 4 n2 n n2 2 n + 1 en en
a) ; b) ; c) 3 ; d)(1)n 3 , e) ; f) n
3n 7 n+5 n +1 n +1 1 n 3n 2 e + en
1 n3 n n1 n
g)n sin ; h) ( ) ; i) ( ) ; j) n + 1 n; k)n n2 4n
n n n+1
7. Folosind lema lui Stolz sa se calculeze limitele sirurilor:
(a) xn = 1 +2np+1
++n
p p p
;
(n+1)p (n+1)p
R: limn xn = limn (n+1)p+1 np+1
= limn 1 np ++C p n+1
Cp+1
=
p+1
1
p+1
.
(b) xn = k=1 1+2+k3++k ;
n
1
n
R: limn xn = limn 1+2++
n+1
n+1
= limn 1
n+2
= 0.
8. S
a se calculeze limitele sirurilor:
n
(a) xn = ( ) ;
n+ n+2
2 n+1

limn n[
n+ n+2
1]
R: limn xn = e 2 n+1
= e0 = 1;
(b) xn = sin2 n + sin2 n+1

+ + sin2 2n

;
R: G asim (n + 1) sin 2n < xn < (n + 1) sin2 n , de unde rezulta ca
2
limn xn = 0;
ln(n2 +en )
(c) xn = ln(n4 +e2n )
;
en )
2
n+ln(1+ n
R: limn xn = limn = 21 ;
2n+ln(1+ en2n )
4
n
(d) xn = ( a n 2+b n ) ;
1 1
1 1
limn n[ a n 2+b n 1] ln a+ln b
R: limn xn = e =e 2 = ab.
9. S
a se determine parametrii reali a, b, c astfel ncat

lim n(an 2 + bn + cn2 ) = 1.
n
n[(a2 c)n2 bn+2]

R: 1 = limn a2 c = b = 0 si a + c = 2, deci a = c = 1.
an+ 2+bn+cn2
10. S
a se studieze convergenta sirului recurent liniar dat prin:
1 4
x0 = 0, xn+1 = xn + , n 0.
3 3
1 31n
R: Avem xn = 4
3
(1 + 1
3
+ + 1
3n1
) = 4
3
1 31
= 2 2
3n
, de unde obtinem
limn xn = 2.
17
Capitolul 3
Serii de numere reale
3.1 Definitie. Convergent

a
Definitia 3.1.1. Se numeste serie de numere reale o sum
a infinit
a

an = a1 + a2 + a3 + + an + . . . ;
n=1
an se numeste termenul general al seriei, iar sirul

n
Sn = an = a1 + a2 + + an , n 1
k=1
se numeste
sirul sumelor partiale.
Exemple de serii:

1 1 1 1
= 1 + + + + + . . . (seria armonica)
n=1 n 2 3 n

a = 1 + a + a + a + + a + . . . , a R (seria geometrica)
n 2 3 n
n=0
Definitia 3.1.2. Spunem ca seria n=1 an este convergent a daca sirul sumelor
partiale Sn corespunz
ator seriei converge c a S R, numit
atre o valoare finit a
suma seriei. In caz contrar, spunem c a seria este divergent a.
Propriet
ati ale seriilor:
1. Dac
a ntr-o serie convergenta se schimba ordinea unui numar finit de ter-
meni, seria obtinut
a este tot convergenta si are aceeasi suma.
2. Dac
a ntr-o serie divergenta se schimba ordinea unui numar finit de ter-
a este tot divergenta si are aceeasi suma + sau .
meni, seria obtinut
3. Daca la o serie convergenta adaugam sau eliminam un numar finit de
termeni, seria obtinut
a este tot convergenta, dar n general are alta suma.
4. Dac
a la o serie divergenta adaugam sau eliminam un numar finit de ter-
a este tot divergenta cu aceeasi suma + sau .
meni, seria obtinut
18
a seria
5. Dac n=1 an este convergent
a, sirul sumelor partiale este marginit.
6. Dac a seria n=1 an este formata din termeni pozitivi, iar sirul sumelor
partiale este m
arginit, atunci seria este convergenta.
a seria
7. Dac a, atunci lim an = 0.
n=1 an este convergent
n
a lim an 0, atunci seria este divergenta.

8. Dac
n
Asadar o conditie necesar

a pentru convergenta unei serii este ca termenul ei
general s
a convearga c
atre 0. Daca acest lucru nu se ntampla, atunci seria este
divergent
a.

Teorema 3.1.1. Fie seriile an si bn convergente c
atre A, respectiv B.
n=1 n=1
Atunci:

(a) an este convergent atre A (unde R);
a c
n=1

(b) (an + bn ) este convergent atre A + B;
a c
n=1
a an bn , n 1, atunci A B.
(c) Dac
Observatii:
a sumele A si B sunt + sau , teorema de mai sus este valabila
1. Dac
a A + B are sens.
dac

a an = + si 0, atunci seria an este divergenta.
2. Dac
n=1 n=1

Teorema 3.1.2 (Criteriul general al lui Cauchy). O serie an este conver-
n=1
genta dac
a si numai dac a pentru orice > 0, exist
a N N astfel nc
at oricare
ar fi n N si oricare ar fi p 1 s
a avem
an+1 + an+2 + + n+p <

a an este o serie care are sirul
Teorema 3.1.3 (Criteriul lui Dirichlet). Dac
n=1
sumelor partiale m a (bn ) este un sir descresc
arginit si dac ator de numere pozi-

atre 0, atunci seria an bn este convergent
tive convergent c a.
n=1

a an este o serie convergent
Teorema 3.1.4 (Criteriul lui Abel). Dac a si
n=1
a (bn ) este un sir de numere pozitive monoton si m
dac arginit, atunci seria
an bn este convergent
a.
n=1
Definitia 3.1.3. Se numeste serie alternat a o serie de forma (1)n an , cu

an 0, n N, asadar produsul oric
aror doi termeni consecutivi este negativ.
19
Teorema 3.1.5 (Criteriul lui Leibniz). Fie o serie alternat a (1)n an . Daca
sirul an este descresc
ator si convergent c
atre 0, atunci seria este convergent
a.

a seria an este absolut convergent
Definitia 3.1.4. Spunem c a dac
a seria
n=1

modulelor an este convergent
a.
n=1
Teorema 3.1.6. Orice serie absolut convergent

a este convergent
a.
Reciproca acestei teoreme nu este valabila. Exista serii convergente care nu
sunt si absolut convergente. Astfel de serii se numesc semiconvergente.
3.2 Serii cu termeni pozitivi

O serie cu termeni pozitivi este o serie n care termenul general este pozitiv:
an 0, n 1. Pentru astfel de serii avem la dispozitie un numar de criterii
pentru a stabili convergenta lor, fara nsa a putea gasi suma lor.
Un prim tip de criterii sunt cele de comparatie, n care este stabilita natura
unei serii cu ajutorul unei alte serii a carei natura este cunoscuta:
Teorema 3.2.1 (Criteriul 1 de comparatie). Fie dou a serii cu termeni pozitivi
at an bn , n N , unde N N fixat. Atunci:
an si bn astfel nc
a bn este convergent
1. dac a, atunci si an este convergent
a;
a an este divergent
2. dac a, atunci si bn este divergent
a.
Exemple:

1 2 + sin n
sin ; .
n=1 n2 n=1 n
at aan+1
an si bn astfel nc n
bn+1
bn
, n N , unde N N fixat. Atunci:
a bn este convergent
a;
a an este divergent
2. dac a, atunci si bn este divergent
a.
an si bn astfel nc a limita L = limn abnn . Atunci:
at exist
a 0 < L < , atunci cele dou
1. dac a serii au aceeasi natur
a;
a L = 0 si bn convergent
a;
a L = si bn divergent
3. dac a, atunci si an este divergent
a.
Exemple:

1 1
sin ; sin 2 .
n=1 n n=1 n
Teorema 3.2.4 (Criteriul de condensare). Fie an o serie cu termeni pozi-
tivi avand sirul termenilor (an ) descresc
ator. Consideram de asemenea si seria
2n a2n . Dac a una dintre serii este convergenta, atunci si cealalt
a este conver-
genta.
20

Teorema 3.2.5. a an este convergent
1. Seria geometric a a (0, 1)
a dac
n=0
si divergent a a 1.
a dac

1
2. Seria armonic a
a generalizat p
este convergent a p > 1, si diver-
a dac
n=1 n
gent
a daca p 1.
In continuare prezentam c ateva criterii de convergenta n care natura unei
serii este g
asit
a prin calculul unor limite:

Teorema 3.2.6 (Criteriul r adacinii). Fie seria cu termeni pozitivi an astfel
n=1
nc a limita L = lim n an . Atunci:
at exist
n
a L < 1, atunci seria este convergent
1. dac a;
a L > 1, atunci seria este divergent
2. dac a.
Exemplu:

2n
(1 + n1 )

n=1 en

Teorema 3.2.7 (Criteriul raportului). Fie seria cu termeni pozitivi an astfel
n=1
an+1
nc a limita L = lim
at exist . Atunci:
n an
a L < 1, atunci seria este convergent

1. dac a;
a L > 1, atunci seria este divergent
2. dac a.
Exemple:

1 3 5 . . . (2n 1) n!
; n
n=1 2 5 . . . (3n 1) n=1 n
Observam ca niciunul din cele doua criterii anterioare nu precizeaza natura
a limita L = 1. Pentru astfel de situatii se poate utiliza urmatorul
seriei dac
rezultat:

Teorema 3.2.8 (Criteriul Raabe-Duhamel). Fie seria cu termeni pozitivi an
n=1
an
astfel nc a limita L = lim n (
at exist 1). Atunci:
n an+1
a L > 1, atunci seria este convergent
1. dac a;
a L < 1, atunci seria este divergent
2. dac a.
Exemplu:

1

n=1 1+ 1
2
+ + 1
n
Teorema 3.2.9 (Criteriul logaritmic). Fie an o serie cu termeni pozitivi
ln a1n
astfel nc a limita L = lim
at exist . Atunci:
n ln n
1. dac a L > 1, atunci seria este convergent a;
a L < 1, atunci seria este divergent
2. dac a.
21
3.3 Exercitii
1. S
a se arate c
a seria

1

n=1 n(n + 1)
este convergent
a si s
a se calculeze suma ei.

n
2. S a
a se arate c este divergenta.
n=1 2n 1

1 1
3. Seria (1)n 2
este absolut convergent
a , iar (1)n este semicon-
n=1 n n=1 n
vergent
a.
4. S
a se calculeze suma seriilor:
(a) 1
n=1 (3n2)(3n+1)
R: Sn = 31 nk=1 ( 3k2
1
3k+1
1
) = 3n+1
n
S = 13 .

(b)
n=1 ( n + 2 2 n + 1 + n)

R: Sn = 1 2 + n + 2 n + 1 = 1 2 + n+2+1 n+1 S = 1 2
5. S
a se stabileasc
a natura seriilor verificand daca este indeplinita conditia
necesar
a pentru convergenta seriilor:
(a)
1
nn+ n
n=1 (n+ n )
1 n
2 n
R: limn un = limn n n ( nn2 +1 ) = 1 seria este divergenta.

(b)
n=1 ( n + 3n + 1 n )
4 2 2
R: limn un = limn 4 3n 2+1 2 = 32

2
n +3n +1+n
6. Folosind criteriul lui Dirichlet, sa se determine natura seriilor:

(a) n=1
sin nx
n
, x k, k Z
R: an = n1 0; pentru calculul sumei partiale nk=1 sin kx folosim for-
mula trigonometric a sin a sin b = 21 (cos(a b) cos(a + b)); nmultind
si mpartind prin sin x2 obtinem
RRR (2n+1)x RR (2n+1)x
RRR cos 2 + cos
x
R cos 2 cos
n x
Sn = sin kx = RRRR
1
2 R
R
R
2
n N
k=1
R
RRR 2 sin x
2
R
RRR 2 sin x
sin x

2 2
de unde rezult a c
a seria este convergenta.
(b)
n=1
ln n
cos nx
n
(2n+1)x
sin sin x
R: an = n
ln
0; Sn = nk=1 cos kx = 2 2
1
n
n 2 sin x
2 sin x
2

N seria este convergenta.
7. Folosind criteriul lui Abel, sa se studieze convergenta seriilor:

(1)
(a)
n n
n
n=2

ln n
(1)n
R: an = n n 1, n=2 ln n convergent
a conform criteriului lui
Leibniz seria este convergenta.
22
(b) sin n
n=1 n ln n
n+1
R: an = ln n+1
n
0, sin n
n=1 n convergenta conform exercitiului an-
terior seria este convergenta.
8. Folosind criteriul lui Leibniz, sa se studieze natura seriilor:
(1)
(a)
n+1
n=1 nln n
R: un = nln
1
n
0 seria este convergenta
(b)
n=1 (1)
n+1
tg n
1
n
R: un = tg n
1
n
0 seria este convergenta
9. Folosind criteriul 1 de comparatie sa se studieze natura seriilor:

(a)
n=1
1
2n +1
;
3n+1
(b) n=1 n3 +1 ;

(c) n=2 ln1n ;

(d) n=1 n13 +n

R: 13 < 1 3 ; n=1 1
convergenta seria este convergenta;
n +n n n3/2
an
(e)
n=2 n n! , a > 0
aa1
R: dac an

n
n!
> n1 ;
n=1
1
n
divergenta seria este divergenta;
an
a a<1
dac
n <a ; n
n=1 a n
convergenta seria este conver-
n!
gent
a.
(a) 1
n=1 20n+9

R: un = 20n+9
1
, vn = 1 un+1
n
. un > vn+1
vn
, n=1 vn divergenta n=1 un
este divergent
a;
(b) n=1 n2 +7n
1

R: un = 21 , vn = n1 . un+1
> vn+1
, n=1 vn divergenta n=1 un
n +7n un vn
este divergenta;
(a)
n=1 1 ;
n+1
(b)
n=1
n+5
n3 2n+3
;

(c) n=1 n e
2 n

R: un = n2 e n , vn = n12 ; limn uvnn = limn = 0;
4
n

e n n=1 vn
a
convergent n=1 un este convergenta;
(d)
n=1 (1 cos n )

2 sin2

2
R: un = 1cos n , vn = 1
n2
; limn un
vn
= limn 1
2n
= 2
; n=1 vn
a
n2
convergent n=1 un este convergent
a;

(e)
n
n
n=1 ln n

R: un = ln nn , vn = ln1n ; limn uvnn = limn n n = 1;
n
n=1 vn diver-
a
gent n=1 un este divergent
a .
23
12. Folosind criteriul de condensare, sa se determine natura seriilor:
(a) ln n
n=2 n
R: un = lnnn este descrescator, si avem
n=2 2 u2n = n=2 n ln 2 di-
n

vergenta n=2 un divergenta.
(b) 1
n=2 n ln2 n
R: un = n ln12 n este descrescator, si avem
n=2 2 u2n =
n 1
ln2 2

n=2 1
n2

convergent a n=2 un convergenta.
13. Folosind criteriul r
ad
acinii, sa se determine natura seriilor:
(a)
n=1
2n+1
nn
;
(b)
n2
n=1 ( n+1 )
n
;
(c)
2n+1
n=1 ( n+1 )
2n+3
2n+1
R: limn n un = limn ( 2n+3
n+1
) n = 4 > 1 seria este divergenta;

(d)
2
n=1 ( n +
2 2n + 5 n)n
R: limn n un = e2 > 1 seria este divergenta;

(e)
n=2
nln n
(ln n)n
ln n ln2 n
R: limn n un = limn n n
ln n
= limn e n
ln n
= 0 seria este
convergent
a;
(f)
n3
n=1 (cos n )
a

R: limn n un = e 2 < 1 seria este convergenta.
a2
14. Folosind criteriul raportului, sa se determine natura seriilor:

(a)
n=1
9n
n!
;
(b)
n=1
n5
2n
;
(2n)!
(c) n=1 (n!)2 ;

(d) n=1 3n tg 2n
R: limn uun+1n
= 3
2
> 1 seria este divergenta;
n
(e) n=1 anp , a > 0,pR
R: limn uun+1n
= a. Daca 0 < a < 1 seria este convergenta, daca
a > 1 seria este divergenta, iar daca a = 1 obtinem seria armonica
generalizat
a, a c
arei natura este cunoscuta.
(f)
n
2 n!
n=1 nn
R: limn un+1
un
= 2
e
< 1 seria este convergenta.
15. Folosind criteriul Raabe-Duhamel, sa se determine natura seriilor:
(a)
n=1
159...(4n3)
4n n!
R: limn n ( uun+1n
1) = 3
4
< 1 seria este divergenta;
(b)
n=1
147...(3n+1)
1
258...(3n+2) 2n+1
R: limn n ( uun+1n
1) = 4
3
> 1 seria este convergenta;
24
(c)
n=1
n!n2
a(a+1)(a+2)...(a+n)
, a>0
R: limn n ( un+1 1)
un
= a 2. Daca a < 3 seria este divergenta,
a a > 3 seria este convergenta, iar daca a = 3, obtinem o serie
dac
care conform criteriului III de comparatie are aceeasi natura cu seria
armonica, deci este divergenta.
16. Folosind criteriul logaritmic, sa se determine natura seriilor:
(a)
n=2 a
ln n
, a>0
1
ln
R: limn lnunn = ln a1 . Daca 0 < a < 1e ln a1 > 1 seria este
convergent
a. Daca a > 1e seria este divergenta. Daca a = 1e obtinem
seria armonic
a, care este divergenta.
(b)
n=2
1
lnp n
ln u1n
R: limn ln n
= limn p ln(ln
ln n
n)
= 0 < 1 seria este divergenta.
(c)
n=1
1
nn
ln u1n
R: limn ln n
= > 1 seria este convergenta.
17. S
a se arate c
a seriile urmatoare sunt absolut convergente:
(1)
(a)
n
n=1 n2 +sin n2
R:
n=1 un = n=1 n2 +sin n2 , care conform criteriului III de comparat
1
ie
are aceeasi natura cu n=1 n2
1
, deci convergent
a .
(b) sin nx
n=1 n2
R: Avem c a un < n12 , deci conform criteriului I de comparatie,

n=1 un este convergenta.
(c)
n=1 (1) 25...(3n1)
n 35...(2n+1)
R:
n=1 un = n=1
35...(2n+1)
25...(3n1)
care este convergenta conform criteri-
ului raportului.
18. S
a se studieze convergenta absoluta si semiconvergenta seriei:

sin nx
p
n=1 n
R: Conform criteriului III de comparatie, seria n=1 un are aceeasi natura

cu 1
n=1 np , deci convergent a pentru p > 1 si divergenta pentru 0 < p 1.
Totusi, pentru 0 < p 1, seria
n=1 un este convergent a conform criteriului
lui Dirichlet.
In concluzie, seria este absolut convergenta pentru p > 1 si semiconvergenta
pentru 0 < p 1.
25
Capitolul 4
Limite si continuitate
4.1 Limita unei functii ntr-un punct

Definitia 4.1.1. Fie o functie f D R si a R un punct de acumulare al lui
D. Spunem c a f are limita L c and x tinde catre a si scriem
lim f (x) = L
xa

dac a > 0 (depinz
and de ) astfel nc
at
x a < f (x) L < . (4.1)
Altfel spus, f (x) se poate apropia oricat de mult de L, daca x este suficient
de aproape de a. In multe cazuri, valoarea acestei limite se evalueaza calculand
f (a), daca acesta exist
a.
D. Spunem c a f are limita la st anga L c and x tinde c
atre a si scriem
lim f (x) = L
xa

dac a > 0 (depinz
and de ) astfel nc
at
< x a < 0 f (x) L < .

D. Spunem c a f are limita la dreapta L c and x tinde c
atre a si scriem
lim f (x) = L
xa

dac a > 0 (depinz
and de ) astfel nc
at
0 < x a < f (x) L < .
Teorema 4.1.1. O functie are limita L n punctul a dac

a si numai dac
a exist
a
ambele limite laterale n a si sunt egale cu L:
lim f (x) = L lim f (x) = lim f (x) = L

xa xa xa
26
Teorema 4.1.2. O functie f D R monoton
a pe D are limite laterale n
orice punct de acumulare al multimii D.
Urmatoarea teorema ajut

a la calculul limitelor multor tipuri de functii atunci
c
and sunt cunoscute cateva limite elementare:
Teorema 4.1.3. Dac a limxa f (x) = L si limxa g(x) = M , iar este o con-
stant
a real
a, atunci:
1. lim [f (x) + g(x)] = L + M
xa
2. lim [f (x) g(x)] = L M

xa
3. lim f (x)g(x) = LM
xa
4. lim f (x) = L
xa
f (x) L
5. lim = a M 0
dac
xa g(x) M
6. lim [f (x)] = L atunci c
and ridicarea la putere este posibil
a
xa
a f (x) g(x) pe un interval care l contine pe a n interior, atunci

7. dac
L M.
Teorema 4.1.4. Fie P (x) si Q(x) dou
a functii polinomiale si a R astfel nc
at
Q(a) 0. Atunci:
a) lim P (x) = P (a)

xa
P (x) P (a)
b) lim = .
xa Q(x) Q(a)
Teorema 4.1.5 (teorema clestelui). Fie functiile f, g, h cu proprietatea c a
f (x) g(x) h(x) pentru orice x ntr-un interval deschis contin
andu-l pe a
(eventual mai putin chiar n x = a). Dac
a
lim f (x) = lim h(x) = L,

xa xa
atunci de asemenea lim g(x) = L.

xa
4.2 Limite la infinit si limite infinite

Definitia 4.2.1. Fie o functie f D R, unde D contine un interval nem arginit
la dreapta. Spunem c a f are limita L c and x tinde catre infinit si scriem
lim f (x) = L
x

dac a > 0 (depinz
and de ) astfel nc
at
x > f (x) L < .
27
Cu alte cuvinte, f (x) se poate apropia oricat de mult de L, daca x este
suficient de mare. In mod similar se defineste si limita unei functii catre :
Definitia 4.2.2. Fie o functie f D R, unde D contine un interval nem
arginit
la st
anga. Spunem c a f are limita L c atre si scriem
and x tinde c
lim f (x) = L
x

dac a > 0 (depinz
and de ) astfel nc
at
x < f (x) L < .
Exist a functii ale c

aror valori pot creste (sau scade) arbitrar de mult n
vecinatatea unui punct (sau la infinit). In astfel de situatii spunem ca functia
are limita infinit (sau ) n punctul respectiv (sau la infinit). Pentru a obtine o
definitie formal
a, nu avem dec at sa nlocuim in definitiile anterioare f (x)L <
cu f (x) > (respectiv f (x) < ).
Teorema 4.2.1. Fie f D R, a R un punct de acumulare pentru D si
L R. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
1. lim f (x) = L
xa
2. pentru orice vecinatate U a lui L, exist

a o vecin
atate V a lui a astfel nc
at
oricare ar fi x V D, x a sa avem f (x) U ;
3. pentru orice sir xn D, xn a s
a avem
lim xn = a lim f (xn ) = L.

n n
Propriet
ati:
1. Daca o functie f D R are limita n a D , atunci aceasta limita este
unic
a;
a lim f (x) = L, atunci lim f (x) = L;
2. Dac
xa xa
3. Daca functiile f, g D R coincid pe o vecinatate a lui a (cu exceptia

lui a) si daca una dintre ele are limita n a, atunci si cealalta functie are
limit
a n a, si limitele sunt egale.
4. Dac a functiile f, g, h D R au limita n a si daca exista o vecinatate V a
lui a astfel nc
at sa avem f (x) g(x) h(x) pentru orice x V D, x a,
atunci
lim f (x) lim g(x) lim h(x).
xa xa xa
a functia f D R are limita n a si daca lim f (x) > , atunci

5. Dac
xa
exist atate V a lui a astfel ncat sa avem f (x) > pentru orice
a o vecin
x V D, x a.
a functia f D R are limita n a si daca lim f (x) < , atunci
6. Dac
xa
exist atate V a lui a astfel ncat sa avem f (x) < pentru orice
a o vecin
x V D, x a.
28
a functia f D R are limita finita n a si daca < lim f (x) < ,
7. Dac
xa
atunci exist atate V a lui a astfel ncat sa avem < f (x) <
a o vecin
pentru orice x V D, x a.
8. Daca functia f D R are limita finita n a, atunci exista o vecinatate V

a lui a pe care functia f este marginita.
a f, g D R au limite n a si daca lim f (x) < lim g(x), atunci exista
9. Dac
xa xa
atate V a lui a astfel ncat f (x) < g(x) pentru orice x V D, x a.
o vecin
Teorema 4.2.2. Fie P (x) = am xm + + a1 x + a0 si Q(x) = bn xn + + b1 x + b0

dou
a functii polinomiale de grade m, respectiv n. Atunci limita
P (x)
lim este:
x Q(x)
a m < n;
(a) 0, dac
(b) am
bn
a m = n;
dac
(c) dac a m > n, semnul fiind dat de semnul raportului am

bn
si de paritatea
lui m n.
4.3 Asimptote
Definitia 4.3.1. Spunem c ax=a
a graficul functiei f are asimptota vertical
dac
a
lim f (x) = sau lim f (x) =
xa xa
sau ambele.
Definitia 4.3.2. Spunem c
a graficul functiei f are asimptota orizontal
a
y = L daca
lim f (x) = L sau lim f (x) = L
x x
sau ambele.
Definitia 4.3.3. Spunem c a y = mx + n

a graficul functiei f are asimptota oblic
dac
a
lim [f (x) mx n] = 0 sau lim [f (x) mx n] = 0
x x
sau ambele.
In cazul n care exist
a, valorile lui m si n se calculeaza ca fiind
f (x)
m = lim , n = lim [f (x) mx]
x x x
29
4.4 Limite fundamentale
Teorema 4.4.1. Exist
a urm
atoarele limite fundamentale:
sin x tg x arcsin x arctg x
1. lim = lim = lim = lim =1
x0 x x0 x x0 x x0 x
ln(x + 1)
2. lim =1
x0 x
ax 1
3. lim = ln a
x0 x
(1 + x)a 1
4. lim =a
x0 x
4.5 Continuitate
Definitia 4.5.1. Fie f D R si a D. Se spune c a functia f este continua
n punctul a dac a pentru orice vecinatate U a lui f (a), exist
a o vecin
atate V a
at oricare ar fi x V D s
lui a astfel nc a avem f (x) U . Se mai spune c aa
este punct de continuitate al lui f .
Observatii:
problema continuit atii nu are sens n punctele n care functia nu este
a (n particular n );
definit
punctul a D dar nu este n mod necesar punct de acumulare pentru D,
ci poate fi si punct izolat al lui D.
Teorema 4.5.1. O functie f D R este continu
a n orice punct izolat al
domeniului de definitie.
Teorema 4.5.2. O functie f D R este continu a ntr-un punct de acumulare
a D dac
a si numai dac
a functia are limit a cu f (a):
a n a si aceasta este egal
lim f (x) = f (a).

xa
Limita unei functii ntr-un punct poate fi infinita. Daca nsa functia este
continu
a n acel punct, limita este finita.
Teorema 4.5.3. Fie o functie f D R si a D. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
1. f este continu
a n a
2. pentru orice sir xn a, xn D, avem f (xn ) f (a)
3. pentru orice > 0, exist
a > 0 astfel nc
at x D cu x a < , s
a avem
f (x) f (a) <
4. pentru orice vecin atate U a lui f (a), exist
a > 0 astfel nc
at x D cu
x a < , s
a avem f (x) U
5. pentru orice > 0, exista o vecin at x V D,
a avem f (x) f (a) <
s
30
Definitia 4.5.2. Fie f D R. Spunem c
a f este continu
a pe D dac
a este
continua n orice a D.
Alte exemple de functii continue: functiile polinomiale, rationale, exponen-
tiale, logaritmice, trigonometrice sunt continue pe domeniile pe care sunt defi-
nite.
Definitia 4.5.3. Fie f D R si a D. Spunem c
a
1. f este continu
a la st
anga n a dac
a
lim f (x) = f (a)

xa
2. f este continu
a la dreapta n a dac
a
lim f (x) = f (a)

xa
Teorema 4.5.4. O functie este continu a ntr-un punct dac

a si numai dac
a este
continu
a la st
anga si la dreapta n acel punct.
Definitia 4.5.4. Fie f D R si a D.
1. dac
a f nu este continu
a n a, spunem c
a f este discontinu
a n a, iar a
se numeste punct de discontinuitate al lui f ;
2. un punct de discontinuitate a al functiei f se numeste punct de dis-
continuitate de prima spet a daca functia are limite laterale finite n
a;
3. un punct de discontinuitate a al functiei f se numeste punct de discon-
tinuitate de speta a doua dac a cel putin una din limitele laterale nu
exist
a sau este infinit
a.
Teorema 4.5.5. Dac a functia f D {a} R are limita finit
a L n a, atunci
functia

f (x), x a
f D R, f(x) =
L,
x=a

este continu a n a. Functia f se numeste prelungirea prin continuitate a
functiei f n punctul a.
Teorema 4.5.6. Fie f, g D R dou a functii ocntinue n a D si R.
Atunci si functiile:
f
f + g, f g, f g, f, , f
g
sunt continue n a (n cazul n care acestea sunt bine definite n a).
Teorema 4.5.7. Fie functiile f A B, g B R si a A. Dac a f este
continu a n f (a), atunci si g f este continu
a n a, iar g este continu a n a.
Propriet
ati ale functiilor continue
1. dac a functia f D R este continua n a D (sau pe D), atunci functia
f este continua n a (sau pe D)
31
a functiile f, g D R este continue n a D (sau pe D), atunci
2. dac
functiile min(f, g) si max(f, g) sunt continue n a (sau pe D)
3. daca functia f D R este continua n a D si daca < f (a) < , atunci

exist
a o vecinatate V a lui a astfel ncat sa avem < f (x) < pentru orice
xV D
4. daca functia f D R este continua n a D si daca f (a) 0, atunci
exist
a o vecinatate V a lui a astfel ncat f (x) 0 pentru orice x V D
5. daca functia f D R este continua n a D si daca n orice vecinatate

V a lui a exista puncte n care f ia valori negative si puncte n care f ia
valori pozitive, atunci f (a) = 0
6. daca functia f D R este continua n a D, atunci pentru orice > 0,
exist
a o vecin atate V a lui a astfel ncat oricare ar fi punctele x , x V D
a avem f (x ) f (x ) <
s
Teorema 4.5.8. Dac a functia f este continu a pe un interval I, atunci oricare

ar fi punctele a, b I, a < b si oricare ar fi num arul ntre f (a) si f (b), exist
a
cel putin un punct c [a, b] astfel nc
at f (c ) = .
Definitia 4.5.5. Spunem c a o functie f definita pe un interval I are propri-
etatea lui Darboux dac a oricare ar fi punctele a, b I, a < b si oricare ar fi
num arul ntre f (a) si f (b), exist
a cel putin un punct c [a, b] astfel nc
at
f (c ) = .
Propriet
ati ale functiilor cu proprietatea Darboux
1. Orice functie continu

a pe un interval are proprietatea lui Darboux
2. Fie functia f I R si a < b doua puncte din I. Daca f are proprietatea
lui Darboux si daca f (a)f (b) < 0, atunci exista cel putin un punct n (a, b)
n care functia se anuleaza
3. Daca functia f I R are proprietatea lui Darboux si nu se anuleaza n
niciun punct din I, atunci functia pastreaza acelasi semn pe tot intervalul
I
4. O functie care are proprietatea lui Darboux duce un interval tot ntr-un
interval
Teorema 4.5.9. Dac a functia f I R are proprietatea lui Darboux si este

injectiv
a, atunci f este strict monotona.
Corolar 4.5.1. Dac a functia f I R este continu
a si injectiv
a pe I, atunci
f este strict monoton
a.
Teorema 4.5.10. Dac a functia f I R are proprietatea lui Darboux si daca
exista una dintre limitele laterale ntr-un punct a I, atunci aceasta este egal
a
cu f (a). O functie cu proprietatea Darboux nu are discontinuit ati de prima
spet
a.
32
Teorema 4.5.11 (Weierstrass). Fie o functie f [a, b] R continu
a. Atunci
a x1 , x2 [a, b] astfel nc
exist at
f (x1 ) f (x) f (x2 ), x [a, b].
m = f (x1 ) se numeste valoare minim
a a lui f , iar M = f (x2 ) se numeste
valoare maxim a a lui f .
O astfel de functie, care are proprietatea ca
C > 0 astfel ncat f (x) < C
se numeste m arginit
a. Asadar, o functie continua definita pe un interval compact
(nchis si m
arginit), este marginita si si atinge marginile.
Problemele de maxim si minim apar foarte des n aplicatii practice. Teo-
rema anterioar a arata existenta maximului si minimului unei functii, insa nu
spune nimic despre cum putem gasi aceste valori, lucru care va fi nsa posibil
cu ajutorul instrumentelor date de calculul diferential.
Definitia 4.5.6. O functie f D R este uniform continu a pe D dac a
oricare ar fi > 0, exist at oricare ar fi x , x D cu x x < ,
a > 0 astfel nc
a avem f (x ) f (x ) < .
s
Orice functie uniform continua este continua.
Teorema 4.5.12. O functie continu
a pe o multime compact
a este uniform con-
tinu
a pe aceast
a multime.
4.6 Exercitii
x2 + x + 4
1. S
a se calculeze lim
s i lim 2x + 1.
xa x3 2x2 + 7 x2

2. Daca 5 2x2 f (x) 5 x2 pentru x [1, 1], atunci sa se calculeze
lim f (x).
x0
1 x
3. S
a se calculeze lim si lim .
x x x x2 + 1
4. S
a se calculeze:
1 1 1
lim , lim , lim 2 , lim (3x3 x2 + 2), lim (x4 5x3 x)
x0 x x0 x x0 x x x
5. S
a se calculeze limitele:
2x2 x + 3 5x + 2 x3 + 1
lim , lim , lim
x 3x2 + 5 x 2x3 1 x x2 + 1
6. S
a se g
aseasc
a asimptotele verticale, orizontale si oblice ale functiilor:
1 x4 + x2 x2 + 1
, , .
x2 x x4 + 1 x

a se studieze continuitatea functiilor x, x1 , [x] pe domeniile lor de
7. S
definitie.
8. S
a se g
aseasc
a aria maxima a unui dreptunghi de perimetru 200.
a se studieze semnul functiei f R R, f (x) = x3 4x.
9. S
33
4.7 Appendix
4.7.1 Functia exponential
a si functia logaritmic
a
Definitia 4.7.1. Se numeste functie exponential a o functie f R (0, )
a prin f (x) = ax , unde a este o constant
dat a (a > 0).
a pozitiv
Propriet
ati ale functiei exponentiale:
1. a0 = 1
2. ax+y = ax ay
3. ax = 1
ax
ax
4. axy = ay
5. (ax )y = axy
6. (ab)x = ax bx
Trec
and pe x la limit atre obtinem:
a c
a a > 1, atunci lim ax = 0 si lim ax =
1. dac
x x
a 0 < a < 1, atunci lim a = si lim ax = 0.

2. dac x
x x
Definitia 4.7.2. Se numeste functie logaritmica o functie f (0, ) R data

prin f (x) = loga x, unde a este o constant
a pozitiv a de 1 (a > 0, a 1).
a diferit
Propriet
ati ale functiei logaritmice:
1. loga 1 = 0
2. loga (xy) = loga x + loga y
3. loga ( x1 ) = loga x
4. loga ( xy ) = loga x loga y
5. loga (xy ) = y loga x

logb x
6. loga x = logb a
Trec
and pe x la limit atre 0 sau obtinem:
a c
a a > 1, atunci lim loga x = si lim loga x =
1. dac
x0 x
a 0 < a < 1, atunci lim loga x = si lim loga x = .

2. dac
x0 x
Observatii:
(a) Pentru aceeasi valoare a constantei a > 0, a 1, functiile exponentiala si
logaritmic
a corespunzatoare sunt inverse una alteia. Asadar, avem:
loga (ax ) = x, x R
aloga x = x, x > 0.
34
(b) Doua cazuri particulare de functii exponentiale, respectiv logaritmice pe
care le vom folosi des sunt cele obtinute pentru cazul particular n care
constanta a este numarul irational
1 x
e = lim (1 + ) = 2, 71828...
x x
si anume
f R (0, ), f (x) = ex
g (0, ) R, g(x) = loge x = ln x.
(c) Functiile exponential

a si logaritmica sunt functii continue pe domeniile lor
de definitie.
4.7.2 Functiile trigonometrice si inversele lor

Fie un sistem cartezian de coordonate xOy si un cerc de raza 1 cu centrul
n originea acestui sistem, pe care l vom numi cercul trigonometric. Con-
sideram acum o a treia ax a de numere reale, cu originea n punctul de coor-
donate (1, 0), perpendicular a pe axa Ox si avand aceeasi orientare ca si axa Oy.
Inf
asur
and aceast a ax a pe cercul trigonometric, gasim ca fiecarui numar real t
de pe aceast a axa i corespunde un punct Pt pe cercul trigonometric. Astfel,
punctele de coordonate (1, 0), (0, 1), (1, 0), (0, 1) vor corespunde numerelor
reale 0, 2 , , 3
2
.
Definim acum functiile
cos, sin R [1, 1]
asociiind fiec
arui num
ar real t valorile coordonatelor punctului corespunzator Pt
de pe cercul trigonometric. Astfel, cos t si sin t sunt abscisa, respectiv ordonata
punctului corespunz ator lui t de pe cercul trigonometric.
Definim acum functia
sin x
tg R {(2k + 1) ; k Z} R, tgx = .
2 cos x
Aplicatie: S
a se scrie valorile functiilor trigonometrice sin, cos si tg core-
spunz
atoare urmatoarelor numere reale:
3 7 3 5
0, , , , , , , , , , 2
6 4 3 2 4 6 2 3
Propriet
ati ale functiilor trigonometrice:
(a) sin2 t + cos2 t = 1
(b) functiile sin si cos sunt periodice de perioada 2, iar functia tg este periodica
de perioad a :
cos(t + 2) = cos t, sin(t + 2) = sin t, tg(t + ) = tgt
(c) functia cos este par

a, iar functiile sin si tg sunt impare:
cos(t) = cos t, sin(t) = sin t, tg(t) = tgt
35
(d) cos ( 2 t) = sin t si sin ( 2 t) = cos t
(e) functiile sin, cos si tg sunt continue pe domeniile lor de definitie.
Restr ang and domeniile de definitie ale functiilor trigonometrice definite mai
sus astfel nc
at ele s
a devin
a bijective, putem defini inversele lor:

arcsin [1, 1] [ , ]
2 2
arccos [1, 1] [0, ]

arctg R ( , )
2 2
36
Capitolul 5
Derivabilitate
5.1 Functii derivabile

5.1.1 Definitia derivatei. Derivate laterale
Definitia 5.1.1. Fie o functie f I R, unde I este un interval si a I. Se
numeste derivata a functiei f n a, limita
f (x) f (a)
f (a) = lim
xa xa
dac
a aceasta exist
a. Dac
a limita de mai sus este finit
a, spunem c
a f este deriv-
abil
a n a.
a functia f I R este derivabil
Teorema 5.1.1. Dac a n a I, atunci este
continu
a n a.
Derivata unei functii intr-un punct, daca exista, este egala cu panta tangentei
la graficul functiei n acel punct. Asadar, derivata ne da o masura a vitezei cu
care creste (sau scade) functia n vecinatatea acelui punct.
Definitia 5.1.2. Fie f I R si a I. Se numeste derivat
a la st
anga
(respectiv la dreapta) limita
f (x) f (a) f (x) f (a)

fs (a) = lim (respectiv fd (a) = lim )
xa xa xa xa
daca aceasta exist

a. Dac
a limita este finit
a, spunem c
a f este derivabil
a la
st
anga (respectiv la dreapta) n a.
Teorema 5.1.2. Fie f I R si un punct interior a I. Atunci f are derivata
n a dac
a si numai dac
a exist
a ambele derivate laterale n a si sunt egale.
Definitia 5.1.3. 1. Dac a f I R are derivate laterale diferite n a I si
a, atunci punctul M (a, f (a)) se numeste
cel putin una dintre ele este finit
punct unghiular al graficului;
a una din derivatele laterale n a este + iar cealalt
2. Dac a , atunci
punctul M (a, f (a)) se numeste punct de ntoarcere al graficului.
37
Definitia 5.1.4. Spunem c a functia f I R este derivabil
a pe I dac
a este
a n orice a I.
derivabil
a functia f I R este derivabil
Observatie 5.1.1. Dac a pe I, atunci f este
continu
a pe I.
Definitia 5.1.5. Fie f I R derivabil a. Functia f I R care asociaza

arui punct x I valoarea derivatei f (x) se numeste functia derivat
fiec a a lui
f.
5.1.2 Derivatele functiilor elementare

Teorema 5.1.3. Urm
atoarele functii sunt derivabile si au urm
atoarele derivate:
1. f R R, f (x) = c, c R; f (x) = 0, x R;
2. f R R, f (x) = x; f (x) = 1, x R;
3. f R R, f (x) = xn , n N; f (x) = nxn1 , x R;

4. f (0, ) R, f (x) = x; f (x) = 2 1
x
, x (0, );
5. f R {0} R, f (x) = x1 ; f (x) = x12 , x 0;

6. f (0, ) R, f (x) = x , R; f (x) = x1 , x (0, );
7. f R (0, ), f (x) = ex ; f (x) = ex , x R;
8. f R (0, ), f (x) = ax , a > 0; f (x) = ax ln a, x R;
9. f (0, ) R, f (x) = ln x; f (x) = x1 , x > 0;
10. f (0, ) R, f (x) = loga x, a > 0, a 1; f (x) = 1
x ln a
, x > 0;

11. f R R, f (x) = sin x; f (x) = cos x, x R;
12. f R R, f (x) = cos x; f (x) = sin x, x R;
13. f R {(2k + 1) 2 } R, f (x) = tg x; f (x) = 1
cos2 x
, x (2k + 1) 2 ;
14. f [1, 1] [ 2 , 2 ] , f (x) = arcsin x; f (x) = 1 , x (1, 1);

1x2
15. f [1, 1] [0, ] , f (x) = arccos x; f (x) = 1

, x (1, 1);
1x2
16. f R ( 2 , 2 ) , f (x) = arctg x; f (x) = 1

1+x2
, x R;
5.1.3 Operatii cu functii derivabile

Teorema 5.1.4. Fie functiile f, g I R derivabile si R. Atunci si functiile
f g, (f ), f g, f /g (pentru g(x) 0) sunt derivabile, iar derivatele lor sunt
date de:
(f g) = f g
(f ) = f
(f g) = f g + f g
f f g f g
( ) = .
g g2
38
Teorema 5.1.5. Fie functiile f I J si g J R derivabile. Atunci si
a g f I R este derivabil
functia compus a, iar derivata ei este dat
a prin:
(g f ) (x) = g (f (x)) f (x), x I.
Teorema 5.1.6. Fie functia f I J strict monoton a si derivabil

a. Atunci
exist a f 1 J I, este derivabil
a functia invers a, iar derivata ei este dat
a de:
1
(f 1 ) (y) = , y J.
f (f 1 (y))
Aplicatii:
1. S
a se g a valorile a, b R pentru care functia
aseasc

ax + b, x < 0
f R R, f (x) =

2 sin x + 3 cos x, x0

2. S
a se calculeze derivatele functiilor:

(a) f (x) = 3 x2 2 3
3
x
2
(b) f (x) = x (5 x x3 )

x5 3+x6
(c) f (x) = (4+x2 )3

(d) f (x) =
sin x
1+cos x
3. S
a se determine coordonatele punctelor de intersectie ale axei Ox cu tan-
gentele la graficul functiei f (x) = x+1
x3
care formeaza unghiul 3
4
cu axa
Ox;
5.2 Aplicatii ale derivabilit

atii
5.2.1 Puncte de extrem local. Intervale de monotonie
Definitia 5.2.1. Fie functia f I R si a I. Spunem ca a este un punct de
minim (respectiv maxim) local dac a exista o vecin
at
f (x) f (a)(respectiv f (x) f (a)), x V I. (5.1)
Dac a a este punct de maxim sau minim local al functiei f , atunci spunem
ca este punct de extrem local al lui f . Daca una dintre inegalitatile de la (5.1)
are loc pentru orice x I, spunem ca este un punct de extrem global al lui f .
Teorema 5.2.1 (Fermat). Fie f I R si a un punct de extrem local din
interiorul lui I. Dac
a f are derivat
a n a, atunci aceasta este nul
a:
f (a) = 0.
Un punct n care derivata functiei f se anuleaza se numeste punct stationar

(sau critic) al lui f . Reciproca teoremei lui Fermat nu este nsa valabila, n
sensul c
a nu orice punct critic este si punct de extrem.
39
Teorema 5.2.2 (Rolle). Fie o functie f I R si dou
a puncte a, b I, a < b.
Dac
a sunt indeplinite conditiile:
a pe [a, b];
1. f este continu
a pe (a, b);
2. f este derivabil
3. f (a) = f (b),
a cel putin un punct c (a, b) n care derivata se anuleaz
atunci exist a:
f (c) = 0.
Teorema 5.2.3 (Lagrange). Fie o functie f I R si dou

a puncte a, b I,
a < b. Dac
a pe [a, b];
1. f este continu
a pe (a, b);
2. f este derivabil
a cel putin un punct c (a, b) astfel nc
atunci exist at s
a avem:
f (b) f (a)
= f (c) (5.2)
ba
Teorema lui Lagrange este o generalizare a teoremei lui Rolle. Formula (5.2)
poart
a numele de formula cresterilor finite.
Observatii
Teorema lui Lagrange r amane adevarata daca se presupune ca functia f
are derivat
a finit
a sau infinita pe intervalul deschis;
Punctul intermediar c din formula cresterilor finite depinde at
at de functia
f c
at si de punctele a si b;
Daca graficul functiei f admite tangenta n fiecare punct (cu exceptia
eventual a extremit atilor), exista cel putin un punct pe grafic (care nu
coincide cu extremit atile), n care tangenta este paralela cu coarda care
uneste extremit
atile.
O alt a aplicatie a derivabilitatii, consecinta a teoremei lui Lagrange, este
stabilirea monotoniei unei functii:
Teorema 5.2.4. Fie f I R o functie derivabil
a pe I, unde I este un interval
deschis. Atunci avem:
a f (x) = 0, x I, atunci f este constant
1. dac a pe I;
a f (x) > 0, x I, atunci f este strict cresc
2. dac atoare pe I;
a f (x) < 0, x I, atunci f este strict descresc
3. dac atoare pe I;
4. dac atoare pe I, atunci f (x) 0, x I;
a f este cresc
5. dac atoare pe I, atunci f (x) 0, x I.
a f este descresc
Asadar studiind semnul derivatei unei functii putem trage concluzii asupra
punctelor de extrem si a monotoniei acestei functii.
40
Teorema 5.2.5. Dac a f este continu a pe I, derivabila pe I {x0 } si dac a
derivata sa f are limit a finit a n punctul x0 , atunci f (x0 ) exist
a sau infinit a
si f (x0 ) = lim f (x0 ).
xx0
Teorema 5.2.6. Dac a f are derivat

a m
arginit
a pe intervalul I, atunci f este
uniform continu
a pe I.
Teorema 5.2.7. Dac a pe un interval I, atunci derivata sa f
a f este derivabil
are proprietatea lui Darboux pe acest interval.
Urm
atoarea teorem
a este o generalizare a teoremei lui Lagrange:
Teorema 5.2.8 (Cauchy). Fie functiile f, g I R si dou
a puncte a, b I,
a < b. Dac
1. f si g sunt continue pe [a, b];
2. f si g sunt derivabile pe (a, b);

3. g (x) 0, x (a, b);
atunci g(a) g(b) si exist
a cel putin un punct c (a, b) astfel nc
at s
a avem:
f (b) f (a) f (c)

= . (5.3)
g(b) g(a) g (c)
Aplicatie: Folosind rezultatele anterioare referitoare la puncte de extrem si

monotonie, s
a se schiteze graficele functiilor:
1. f [2, 2] R, f (x) = x4 2x2 3
2. f R R, f (x) = xex
2
x2 +2x+4
3. f R {0} R, f (x) = 2x
x2 1
4. f R {2, 2} R, f (x) = x2 4
O alt
a aplicatie a derivabilitatii este n calculul unor limite pentru cazurile
de nedeterminare 00 si

.
Teorema 5.2.9 (Regula lui lHospital pentru cazul 00 ). Fie dou a functii
f, g I R derivabile si c un punct de acumulare al lui I. Dac
a sunt ndeplinite
conditiile:
1. g (x) 0, x I;
2. lim f (x) = lim g(x) = 0;
xc xc
f (x)
3. exist
a limita lim = L, finit
a sau infinit
a;
xc g (x)
atunci
f (x)
lim = L.
xc g(x)
41

Teorema 5.2.10 (Regula lui lHospital pentru cazul ). Fie dou a functii
f, g I R derivabile si c un punct de acumulare al lui I. Daca sunt ndeplinite
conditiile:
1. g (x) 0, x I;
2. lim g(x) = ;
xc
f (x)
3. exist
a limita lim = L, finit
a sau infinit
a;
xc g (x)
atunci
f (x)
lim = L.
xc g(x)
Observatii
Regulile lui lHospital se pot aplica de mai multe ori
Pentru a reduce volumul de calcul este indicat s a se combine regulile lui
lHospital cu limitele fundamentale si cu operatiile cu limite de functii.
n cazul 0 se poate aplica regula lui lHospital pentru f g = f
1
g
gf
1 1
n cazul se poate aplica regula lui lHospital pentru f g = 1
fg
n cazurile 00 , 0 , 1 se poate aplica regula lui lHospital pentru f g = eg ln f

Aplicatie: Folosind regulile lHospital, sa se calculeze limitele:
ln x
1. lim
x1 x2 1
2 sin x sin 2x
2. lim
x0 2ex x2 2x 2
x2
3. lim
x ex
4. lim xa ln x, unde a > 0

x0
3 x
5. lim (1 + sin )
x x
5.2.2 Derivate de ordin superior. Formula lui Taylor

Definitia 5.2.2. Fie f I R o functie derivabil
a. Dac a f
a functia derivat
I R este la r
andul ei derivabil
a pe I, derivata acesteia se numeste derivata
a cu f .
a doua a lui f si se noteaz
In mod similar se pot defini derivatele de ordin 3, 4, si in general derivata
a prin f (n) .
de ordin n, notat
Aplicatie: S
a se g
aseasc a derivatele de ordinul n ale functiilor:
1
f (x) = ; g(x) = sin(ax + b).
1+x
42
Multe probleme ingineresti sunt prea dificile pentru a putea fi rezolvate ex-
act, motiv pentru care n multe situatii se opteaza pentru solutii aproximative
cu o tolerant
a acceptabil
a. O alta aplicatie a derivatelor este n gasirea unor
aproximari polinomiale pentru o functie n vecinatatea unui punct dat.
Definitia 5.2.3. Fie f I R si a I. Se numeste linearizare a functiei f
n vecin
atatea lui a, functia de gradul 1 definit
a prin
P1 (x) = f (a) + f (a)(x a)
Graficul linearizarii n a este de fapt chiar tangenta la graficul functiei f n
punctul corespunz ator lui a. Asadar, P1 (x) descrie comportamentul lui f (x) n
vecin
atatea lui a mai bine dec at orice alta functie de gradul 1.
Aplicatii:

1. Sa se g
aseasca lineariz arile functiilor 1 + x n jurul lui 0 si x1 n jurul lui
1
2
.

2. Folosind linearizarea
lui x n jurul lui 25, sa se gaseasca o valoare aprox-
imativ a a lui 26.
Daca functia f I R admite derivate de ordin superior n vecinatatea lui
a I, atunci putem g asi aproximari mai bune pentru f n vecinatatea lui a,
folosind polinoame de grad superior (2,3,...). Astfel, aproximarea de ordinul 2
f (a)
P2 (x) = f (a) + f (a)(x a) + (x a)2
2
descrie comportamentul lui f n vecinatatea lui a mai bine decat aproximarea
de ordinul 1 (linearizarea) si decat orice alta functie polinomiala de gradul 2.
Pe cazul general, daca f admite derivate de ordin n pe un interval deschis
contin
andu-l pe a, atunci polinomul
f (a) f (a) f (n) (a)
Pn (x) = f (a) + (x a) + (x a)2 + + (x a)n (5.4)
1! 2! n!
are proprietatea c
a derivatele lui calculate n a sunt egale cu cele ale functiei f
n a:
Pn (a) = f (a), Pn (a) = f (a), . . . , Pn(n) (a) = f (n) (a)
si n consecint
a descrie comportamentul lui f n vecinatatea lui a mai bine decat
orice alt polinom de grad n.
Polinomul definit de (5.4) se numeste polinom Taylor de grad n al lui f
n a.
Aplicatie: S a se gaseasc
a polinomul Taylor de ordinul n corespunzator
functiei ex n vecin
atatea lui 0, si cu ajutorul acestuia sa se aproximeze numarul
e.
Teorema 5.2.11 (Formula lui Taylor). Fie f I R o functie derivabil
a de
n + 1 ori si a I. Atunci pentru orice x I avem:
f (a) f (n) (a) f (n+1 ()
f (x) = f (a) + (x a) + + (x a)n + (x a)n+1
1! n! (n + 1)!

Pn (x) En (x)
unde este un num

ar ntre a si x.
43
Cantitatea En (x) se numeste restul lui Lagrange si ne da o masura a
erorii aproximarii cu ajutorul polinomului Taylor de ordinul n:
En (x) = f (x) Pn (x)
Teorema 5.2.12. Fie f I R o functie derivabil

a de n ori, n 2 ntr-un
a I, astfel nc
at
f (a) = 0, f (a) = 0, . . . , f (n1) (a) = 0, f (n) (a) 0.
Atunci:
1. Dac a f (n) (a) > 0
a n este par, atunci a este punct de extrem al lui f ; dac
(n)
atunci a este punct de minim, iar dac a f (a) < 0, atunci a este punct
de maxim.
2. Daca n este impar, iar a este punct interior intervalului I, atunci a nu
este punct de extrem al functiei f .
Definitia 5.2.4. 1. Functia f se numeste convex a pe intervalul I dac
a tan-
genta dusa n orice punct al graficului se afl
a sub grafic.
2. Functia f se numeste concav a pe intervalul I dac
a tangenta dus
a n orice
punct al graficului se afl
a deasupra graficului.
Teorema 5.2.13. Fie f I R o functie de dou
a ori derivabil
a pe intervalul
I.
a f (x) 0, x I, atunci functia f este convex
1. Dac a pe I.
a f (x) 0, x I, atunci functia f este concav
2. Dac a pe I.
Definitia 5.2.5. Se spune c a punctul interior x0 I este punct de inflexiune
al functiei f dac
a functia are derivat
a (finit
a sau infinit
a) n punctul x0 , si dac
a
functia este convexa de o parte a lui x0 si concav a de cealalta parte a lui x0 .
Teorema 5.2.14. Fie f I R si x0 I. Dac a f este de doua ori derivabila
ntr-o vecin
atate V a lui x0 si dac a , V cu x0 (, ) astfel nc
a exist at :
(a) f (x0 ) = 0
(b) f < 0 pe (, x0 ) si f > 0 pe (x0 , ) sau invers,
atunci x0 este punct de inflexiune pentru f .
5.3 Diferentiale
Definitia 5.3.1. Spunem c a functia f este diferentiabil a n punctul x0 I,
dac
a exista un num ar finit A R si o functie definit
a pe I, continu
a n x0 si
nul at pentru orice x I s
a n x0 , astfel nc a avem
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x)(x x0 ).
Daca functia este diferentiabil

a n fiecare punct din I, spunem c
a este diferentiabil
a
pe I.
44
a ntr-un punct x0 I dac
Teorema 5.3.1. Functia f este diferentiabil a si
numai dac
a este derivabil
a n x0 .
Definitia 5.3.2. Fie f I R derivabil

a n x0 I. Functia
df (x0 ) R R, df (x0 )(h) = f (x0 )h
se numeste diferentiala functiei f n x0 .

Diferentiala df (x0 ) aproximeaza diferenta f (x0 +h)f (x0 ) pentru h suficient
de mic.
Aplicatie: S a se calculeze diferentiala functiei f (x) = x2 + 1 + ln x2 + 1
n punctul x = 1.
5.4 Exercitii
1. (a) S
a se studieze derivabilitatea urmatoarei functii n punctul indicat:

f R R, f (x) = x 1, x0 = 1;
3
R: fs (1) = fd (1) =
(b) S
a se determine coordonatele punctelor de intersectie ale axei Ox cu
tangentele la graficul functiei f (x) = x+1
x3
, care formeaza unghiul 3
4
cu axa Ox.
R: Rezolv and ecuatia f (x) = tg ( 3
4
) obtinem x1 = 1 si x2 = 5,
corespunzatoare tangentelor y = x si y = x + 8, care intersecteaza
axa Ox n punctele de abscise 0 si 8.
2. (a) S
a se stabileasca daca urmatoarele functii au derivate si daca sunt
derivabile n punctele indicate:
f R R, f (x) = x2 5x + 6, x0 = 1, x0 = 2, x0 = 3;

ex 1, x < 0
g R R, g(x) = , x0 = 0.

ln(1 + x), x 0

R: f (1) = 3, fs (2) = fs (3) = 1, fd (2) = fd (3) = 1,
gs (0) = gd (0) = 1.
(b) S
a se arate c a A(1, 0) si B(1, 0) sunt puncte de ntoarcere pentru
graficul functiei
f R R, f (x) = x2 1
R: fs (1) = fs (1) = , fd (1) = fd (1) = +
(c) S
a se determine punctele de derivabilitate ale functiei

x3 x2 , x Q
f R R, f (x) =

0, x R Q

R: f este continu
a n 0 si 1, si derivabila doar n 0.
45
3. (a) Fie functiile g, h R R, g(x) = x2 +3x+2, h(x) = x2 . Sa se calculeze
derivata functiei f = h g.
R: f (x) = 2(x2 + 3x + 2)(2x + 3).
(b) Fie functia f R R, f (x) = x3 + 2x2 + 4x + 4. Sa se arate ca f este
bijectiv a, (f 1 ) (4) = 41 si ca (f 1 ) (y) > 0, y R.

R: f (x) = 3x2 +4x+4 > 0 x R, deci f este strict crescatoare. Cum
limx f (x) = , rezulta ca f este bijectiva.
(f 1 ) (4) = (f 1 ) (f (0)) = f 1(0) = 14
y R, x R astfel ncat f (x) = y, de unde (f 1 ) (y) = f (x)
1
> 0.
a a, b, c > 0, ax + bx + cx 3, x R, atunci abc = 1.

4. (a) Dac
R: x = 0 este punct de minim al functiei f (x) = ax + bx + cx ;
a ai > 0, i = 1, n si ni=1 axi ni=1 ai , x R, atunci ni=1 aai i = 1.
(b) Dac
R: x = 1 este punct de minim al functiei f (x) = ni=1 axi .
5. (a) S
a se determine abscisa unui punct c n care tangenta la graficul

x+2 , x 0

functiei f R R, f (x) = 2 sa fie paralela la coarda

x + 1, x > 0

care uneste punctele de abscise x1 = 4, x2 = 3.

, x0
1
R: f este derivabil a pe R, cu f (x) = 2 1 . Se rezolva

, x>0
2 x+1
ecuatia f (c) = f (xx22)f
x1
(x1 )
si se gaseste c = 36
13
.
a se determine a, b R astfel ncat functiei
(b) S

ex , x [1, 0]
f [1, 1] R, f (x) =

ax + b, x (0, 1]

s
a i se poata aplica teorema lui Lagrange si sa se aplice efectiv teo-
rema.
R: Pun and conditiile de continuitate si derivabilitate n 0 obtinem
a = b = 1, iar apoi rezolvand ecuatia f (c) = f (1)f 2
(1)
obtinem
c = ln (1 2e
1
).
46
Capitolul 6
S
iruri si serii de functii
6.1 S
iruri de functii. Convergent
a
Definitia 6.1.1. O familie de functii (fn )nN definite pe o aceeasi multime A
se numeste a (fn ).
sir de functii si se noteaz
Definitia 6.1.2. Un punct a A se numeste punct de convergent a al sirului
de functii (fn ) dac
a sirul numeric (fn (a)) este convergent. Multimea punctelor
de convergent a ale sirului de functii se numeste multimea de convergent aa
sirului.
Fie (fn ) un sir de functii definite pe A si fie B multimea de convergenta a

sirului de functii.
Definitia 6.1.3. Functia f (x) definit
a prin f (x) = lim fn (x), x B se
n
a pe multimea B a sirului de functii (fn ).
numeste functie limit
Definitia 6.1.4. Spunem c a sirul de functii (fn ) este simplu convergent (sau
punctual convergent) pe A c atre f dac a pentru orice x A, sirul numeric
(fn (x)) este convergent c
atre num arul f (x):
x A, > 0, N (, x) astfel nc
at fn (x) f (x) < n N (, x).
s
Scriem fn
f.
a sirul de functii (fn ) este uniform convergent
Definitia 6.1.5. Spunem c
pe A c
atre f daca:
> 0, N () astfel nc
at fn (x) f (x) < n N (), x A.
u
Scriem fn
f.
Teorema 6.1.1 (Criteriul de convergent a uniform a a lui Cauchy). S irul
de functii (fn ) este uniform convergent c
atre o functie f daca si numai daca
> 0, N () astfel nc
at fn (x) fm (x) < , n, m N (), x A.
47
Teorema 6.1.2 (Criteriul major arii). Fie (fn ) si (n ) dou
a siruri de functii
definite pe A si f o functie definit
a pe A. Dac a avem
fn (x) f (x) n (x), n N, x A

u u
a n
si dac 0, atunci fn
f.
Corolar 6.1.1. Fie (fn ) un sir de functii definite pe o multime A si f o functie
definita pe A. Dac a un sir (an ) de numere pozitive convergent c
a exist atre 0
astfel nc
at
fn (x) f (x) an , n N, x A
u
atunci fn
f.
Teorema 6.1.3. Fie (fn ) un sir de functii uniform convergent pe multimea
A c
atre functia f . Dac a toate functiile fn sunt continue ntr-un punct a A,
atunci si functia limit
a f este continu a n punctul a.
Corolar 6.1.2. Un sir (fn ) de functii continue pe A, uniform convergent pe
A, are limita o functie continu
a pe A.
Teorema 6.1.4. Fie (fn ) un sir de functii definite si derivabile pe un interval
I, uniform convergent c atre f pe I. Dac a sirul derivatelor (fn ) este uniform
convergent c a pe I si f = g.
atre o functie g pe I, atunci f este derivabil
arginit si (fn ) un sir de functii derivabile
Teorema 6.1.5. Fie I un interval m
pe I. Dac
a:
1. sirul (fn ) este convergent ntr-un punct x0 I
2. sirul derivatelor (fn ) este uniform convergent pe I c
atre o functie g
atunci
(i) sirul (fn ) este uniform convergent pe I c
atre o functie f
a si f = g
(ii) limita f este derivabil
6.2 Serii de functii. Convergent

a
Definitia 6.2.1. Suma infinit a f1 + f2 + + fn + . . . unde (fn ) este un sir
de functii definite pe aceeasi multime A, se numeste serie de functii si se

a fn sau fn . Multimea punctelor a A pentru care seria fn este
noteaz
n=1
convergent
a se numeste multime de convergent
a a seriei de functii.
Observatie: Seria fn este convergenta n punctul a A daca si numai daca
sirul de functii al sumelor partiale Sn = f1 + + fn este convergent n a.
Definitia 6.2.2. Fie (fn ) un sir de functii definite pe aceeasi multime A si f
a pe o submultime B A.
o functie definit
1. Spunem c a seria de functii fn este simplu convergent a pe B catre
functia f daca sirul sumelor partiale (Sn ) este simplu convergent c
atre
functia f pentru orice x B
48
2. Spunem c a seria de functii fn este uniform convergent a pe B catre
functia f daca sirul sumelor partiale (Sn ) este uniform convergent c
atre
functia f pe multimea B
Functia f se numeste suma seriei pe multimea B.
Teorema 6.2.1 (Criteriul lui Cauchy de convergent a uniform a). O serie
de functii fn definite pe A este uniform convergent a pe A daca si numai dac a
pentru orice > 0, exista N () N astfel nc at oricare ar fi n N () si p 1 s
a
avem
fn+1 (x) + fn+2 (x) + + fn+p (x) < , x A
Teorema 6.2.2. Fie fn si n dou a serii de functii definite pe A. Dac
a
avem
fn (x) n (x), n N, x A
iar seria n este uniform convergent
a pe A, atunci si seria fn este uniform
convergenta pe A.
Corolar 6.2.1. Fie fn o serie de functii definite pe A si an o serie con-
vergent
a de numere pozitive. Dac
a avem
fn (x) an , n N, x A
atunci seria fn este uniform convergent

a pe A.
Teorema 6.2.3 (Criteriul lui Dirichlet). Fie fn o serie de functii definite
pe A si sirul de functii (n (x)). Dac
a sunt ndeplinite conditiile:
1. fn are sirul sumelor partiale (Sn ) egal m
arginite pe A:
M > 0 astfel nc
at Sn (x) M, x A
2. (n (x)) este monoton descresc

ator si uniform convergent la functia nul
a
pe A
atunci seria de functii n fn este uniform convergent
a pe A.
Teorema 6.2.4 (Criteriul lui Abel). Fie fn o serie de functii definite pe
A si sirul de functii (n (x)). Dac
a sunt ndeplinite conditiile:
1. fn este uniform convergent
a pe A
2. (n (x)) este monoton descresc
ator si egal m
arginit pe A
atunci seria de functii n fn este uniform convergent
a pe A.
Teorema 6.2.5. Fie fn o serie de functii uniform convergent a pe multimea
A c
atre functia f . Daca toate functiile fn sunt continue ntr-un punct a A,
atunci si functia sum
a f este continua n punctul a.
Corolar 6.2.2. O serie fn de functii continue pe A, uniform convergent
a pe
A, are suma o functie continu
a pe A.
Teorema 6.2.6. Fie fn o serie de functii derivabile pe un interval I, uniform
convergenta catre f pe I. Daca seria derivatelor fn este uniform convergent
a
c a pe I si f = g.
atre o functie g pe I, atunci f este derivabil
49
arginit si fn o serie de functii derivabile
Teorema 6.2.7. Fie I un interval m
pe I. Dac
a:
a ntr-un punct x0 I
1. seria fn este convergent
2. seria derivatelor fn este uniform convergent
a pe I c
atre o functie g
atunci
(i) seria fn este uniform convergent
a pe I c
atre o functie f
a si f = g
(ii) limita f este derivabil
Teorema 6.2.8. Dac a a seriei fn si f suma
a A este multimea de convergent
a a seriei gn si g suma sa,
acestei serii, iar B este multimea de convergent
atunci:
a (fn + gn ) este convergent
1. Seria sum a pe A B si are suma f + g
2. Seria fn este convergent
a pe A si are suma f .
6.3 Serii de puteri

Definitia 6.3.1. 1. Se numeste serie de puteri o serie de functii de forma

an x = a0 + a1 x + a2 x + + an x + . . .
n 2 n
n=0
pentru x R, iar a1 , a2 , . . . , an , . . . constante reale. Termenii sirului (an )nN

se numesc coeficientii seriei de puteri.
2. Se numeste serie de puteri centrat
a n a o serie de forma

an (x a) .
n
n=0
Un exemplu de serie de puteri este seria geometrica

x = 1 + x + x + x + ...
n 2 3
n=0
care este convergent a pentru orice x (1, 1), avand suma 1x

1
.
Dac a ntr-o serie de puteri centrata n a facem schimbarea de variabila xa =
y obtinem o serie de forma an y n . De aceea ne vom ocupa numai de serii de
forma an xn .

Teorema 6.3.1 (Teorema lui Abel). Fie seria de puteri an xn . Atunci
n=0
a 0 R + astfel nc
exist at :
a pe intervalul (R, R);
1. seria este absolut convergent
2. pentru orice x cu x > R, seria este divergent
a;
3. pentru orice 0 < r < R, seria este uniform convergent
a pe intervalul [r, r]
50
Numarul R se numeste raz a de convergent a a seriei, iar intervalul (R, R)
se numeste intervalul de convergenta al seriei de puteri.
Pentru o serie de puteri n=0 an (xa) cu raza de convergent
n
a R, intervalul
a este (a R, a + R).
de convergent
Teorema 6.3.2 (Cauchy-Hadamard). Raza de convergent
a a unei serii de

puteri an xn este R = 1
L
, unde
n=0
an+1
L = lim sau L = lim n an .
n an n
a L = atunci R = 0, iar dac

Dac a L = 0 atunci R = .
Definitia 6.3.2. Fie f I R si a I astfel nc
at f are derivate de orice ordin
n a. Atunci seria de puteri

f (n) (a) f (a) f (a)
(x a)n = f (a) + (x a) + (x a)2 + . . .
n=0 n! 1! 2!
se numeste seria Taylor asociat a a = 0, atunci

a functiei f n punctul a. Dac
seria Taylor corespunz
atoare
f (n) (0) n

x
n=0 n!
se numeste seria MacLaurin asociat

a lui f .
Seria are o raz a de convergenta 0 R +, o multime de convergenta A
care contine cel putin punctul a, si un interval de convergenta (a R, a + R) A.
Sumele partiale Pn (x) ale seriei Taylor sunt chiar polinoamele Taylor de
ordinul n corespunz atoare functiei f I R n vecinatatea lui a I. Atunci
conform formulei lui Taylor avem:
f (x) = Pn (x) + En (x), x I
unde En (x) este restul lui Lagrange.

Teorema 6.3.3. Fie f I R si a I astfel nc at f are derivate de orice
ordin n a. Atunci seria Taylor a functiei f n punctul a este convergent a ntr-
un punct x A I c atre valoarea f (x) dac a si numai dac a valorile n x ale
resturilor En (x) din formula lui Taylor formeaz a un sir convergent c
atre 0.
Demonstratie. Avem:
f (x) = Pn (x) + En (x), x I, n N
de unde obtinem prin trecere la limita:
f (x) = lim Pn (x) + lim En (x), x A I

n n
asadar
lim Pn (x) = f (x) lim En (x) = 0, x A I
n n
51
6.4 Exercitii
1. S
a se afle multimea de convergenta a seriilor:
(a)
n2
n=1 ( n )
n+1
xn
(b)
n=1
246...(2n)
357...(2n+1)
xn
2. S
a se dezvolte in serie de puteri functiile:
1
(a) 1+x
1
(b) 1x
1
(c) 1+x2
(d) arctgx
a se dezvolte n serie de puteri functia (1 + x) , R N.
3. S
4. S
a se dezvolte n serie MacLaurin functiile:
(a) f R R, f (x) = ex ;
R: 1 n
n=0 n! x
(b) f R [1, 1], f (x) = sin x;
(1)n
R: n=0 (2n+1)! x
2n+1
(c) f R [1, 1], f (x) = cos x;

(1)n 2n
R: n=0 (2n)! x
(d) f (1, ) R, f (x) = ln(1 + x).

(1)n+1 n
R: n=1 n
x
5. S
a se dezvolte n serie de puteri, determinand si multimea de convergenta,
urmatoarele functii:

(a) x + a2 , a 0;
R: f (x) = a + 2a
x
+
n=2 (1) 2n n!a2n1
x , x [a2 , a2 ]
n1 12...(2n3) n
1
(b) 1x+x2
;
(n+1) n
R: f (x) =
n=0 (1) (x +x
n 3n 3n+1
)= 2
3

n=0 sin 3
x , x (1, 1)
(c) cos2 x;
+
2n1
R: f (x) = 1
2 n=0 (1) (2n)! x , x R
n2 2n
125x
(d) 65xx2
.
R: f (x) =
n
n=0 [1 + ( 6 ) ] x
1 n
6. S
a se determine suma urmatoarelor serii de puteri:
(a)
4n
x
n=0 (4n)! ;
R: 21 [ 12 (ex + ex ) + cos x]
(b)
n=0 (n + 1)x .
n
R: (1x)2 , x (1, 1)
1
7. S
a se calculeze suma urmatoarelor serii numerice:
52
(a) 1
2n n! ;
n=0
R: e
(b)
n=1
2n1
2n
.
R: 3
8. Folosind dezvoltarea n serie MacLaurin, sa se calculeze
1 x2
lim 4
(cos x e 2 .)
x0 x
R: 12
1
53
Capitolul 7
Functii de mai multe

variabile
7.1 Spatiul Rn
Definitia 7.1.1. Multimea Rn = R R R se numeste spatiul cu n di-

n ori
mensiuni iar elementele sale x = (x1 , x2 , . . . , xn ) se numesc puncte. Valorile
x1 , x2 , . . . , xn se numesc coordonatele punctului x.
Multimea Rn este un spatiu vectorial fata de adunarea
a + b = (a1 + b1 , a2 + b2 , . . . , an + bn )
si nmultirea cu scalari :
a = (a1 , a2 , . . . , an )
Punctele a Rn se mai numesc si vectori, iar coordonatele ai se numesc compo-
nentele vectorului a.
Vectorii
e1 = (1, 0, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, 0, 0, . . . , 1)
formeaz a n Rn , asadar pentru a = (a1 , a2 , . . . , an ) Rn avem
a baza canonic
n
a = ai ei
i=1
In spatiul R , vectorii bazei canonice e1 , e2 , e3 se pot identifica cu versorii

3

axelor Ox, Oy, Oz: i , j , k iar pentru a R3 avem

a = a1 i + a2 j + a3 k
.
Definitia 7.1.2. Fie vectorii a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ) Rn . Pro-
dusul scalar al vectorilor a si b este num arul
a, b = a1 b1 + a2 b2 + + an bn
54
Propriet
ati:
1. a, a = a21 + a22 + + a2n 0 si a, a = 0 a = 0
2. a, b = b, a (comutativitate)
3. a, b + c = a, b + a, c, a + b, c = a, c + b, c (distributivitate)
4. a, b = a, b = a, b (omogenitate)
5. a, b2 a, a b, b (inegalitatea Cauchy-Schwarz)
Vectorii bazei canonice e1 , e2 , . . . , en verifica:

1, i = j
ei , ej = ij = (simbolul lui Kronecker)

0, i j

Definitia 7.1.3. Fie vectorul a = (a1 , a2 , . . . , an ) Rn . Se numeste norma
vectorului a numarul real pozitiv

a = a, a = a21 + a22 + + n2
Propriet
ati:
1. a 0, a = 0 a = 0
2. a = a
3. a + b a + b
Definitia 7.1.4. Un spatiu vectorial pe care s-a definit o norm
a cu propriet
atile
de mai sus se numeste spatiu vectorial normat.
Definitia 7.1.5. Fie punctele a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ) Rn . Se
numeste distanta dintre punctele a si b num arul real pozitiv

d(a, b) = a b = (a1 b1 )2 + (a2 b2 )2 + + (an bn )2
Propriet
ati:
1. d(a, b) 0, d(a, b) = 0 a = b
2. d(a, b) = d(b, a)
3. d(a, b) d(a, c) + d(c, b)
Definitia 7.1.6. O functie real a care asociaz
a unei perechi de puncte a, b numarul
real d(a, b) cu proprietatile de mai sus se numeste metric a sau distant a. Un
spatiu pe care s-a definit o metric a se numeste spatiu metric.
Definitia 7.1.7. Se numeste sfera deschis a cu centrul n a si de raz
a r
multimea
Sr (a) = {x Rn x a < r}
format
a din punctele x a c
aror distant
a p
an
a la punctul a este mai mic
a dec
at
r.
55
Definitia 7.1.8. Se numeste vecin atate a unui punct a Rn orice multime
care include o sfer a Sr (a) cu centrul n a.
a deschis
Fie A o submultime a lui Rn si a Rn .

Definitia 7.1.9. Spunem ca a este punct interior al multimii A dac a exist
a
o vecin
atate V a punctului a continuta n A. Multimea punctelor interioare se
numeste interiorul multimii si se noteaz O multime format
a cu IntA sau A. a
numai din puncte interioare se numeste multime deschis a.
Definitia 7.1.10. Spunem c a a este punct aderent al multimii A dac a pentru

atate V a punctului a avem V A . Multimea punctelor aderente
orice vecin
se numeste nchiderea multimii si se noteaz Se numeste multime
a cu A.
nchisa o multime care si contine toate punctele aderente, adic
a este egal
a cu
nchiderea sa.
Definitia 7.1.11. Spunem c a a este punct frontier a al multimii A dac a pen-

tru orice vecin
atate V a punctului a contine at
at puncte ale lui A, c
at si puncte
ale complementarei CA , adic a este punct aderent atat pentru A c at si pentru
complementara CA . Multimea tuturor punctelor frontier a ale lui A se numeste
frontiera lui A si se noteaz
a cu FrA.
Definitia 7.1.12. Spunem ca a este punct de acumulare al multimii A dac

a
atate V a punctului a contine cel putin un punct x A, x a.
orice vecin
Punctele din A care nu sunt puncte de acumulare se numesc puncte izolate.
O multime A este nchis
a daca si numai daca si contine toate punctele de
acumulare.
Definitia 7.1.13. Spunem c a o multime A este m

arginit
a daca exist
a o sfer
a
Sr (0) cu centrul n origine care include multimea A, adic
a x r, x A. O
multime nchis
a si m
arginit
a se numeste multime compact a.
Teorema 7.1.1 (Weierstrass-Bolzano). Orice multime m
arginit
a si infinit
a
are cel putin un punct de acumulare.
Teorema 7.1.2 (Borel-Lebesgue). Din orice acoperire cu multimi deschise

a unei multimi compacte A Rn se poate extrage o acoperire finit
a a lui A.
Definitia 7.1.14. O multime A Rn se numeste conex a dac a oricum am
descompune-o n dou a submultimi A1 si A2 disjuncte si nevide, oricare din
multimile A1 si A2 are cel putin un punct de acumulare n cealalt
a. O multime
deschis
a si conex
a se numeste domeniu.
Intr-un domeniu D, oricare ar fi punctele a, b D, exista o linie poligonala
L D care uneste punctele a si b.
7.2 iruri de puncte n spatiul Rn

S
Definitia 7.2.1. Se numeste sir de puncte din spatiul Rn o functie f N
n
R . Se noteaza (ap )pN sau (ap ).
56
Definitia 7.2.2. Un punct a Rn se numeste limita sirului de puncte (ap )
din Rn daca n afara oric
arei vecin
at
ati a lui a se afl
a cel mult un num
ar finit
de termeni ai sirului. Se scrie lim ap = a. Un sir de puncte care are limita se
p
numeste convergent.
Teorema 7.2.1. Un punct a Rn este limita unui sir (ap ) de puncte din Rn
dac a un num at pentru orice p > N s
ar N astfel nc a
avem ap a < .
Propriet
ati ale sirurilor convergente
1. Un sir convergent are o singura limita.
2. Orice sir convergent este marginit.
3. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir convergent se obtine un sir
convergent c
atre aceeasi limita.
4. Dac
a la un sir convergent se adauga sau se scoate un numar finit de ter-
meni, sirul obtinut este convergent si are aceeasi limita.
Teorema 7.2.2. Un sir de puncte (ap ) din Rn este convergent cu limita a Rn
dac a pentru fiecare i = 1, 2, . . . , n sirul coordonatelor (api ) are
a si numai dac
limita ai .
Definitia 7.2.3. Un sir de puncte (ap ) se numeste sir fundamental dac a
pentru orice > 0, exist
a N N astfel nc
at oricare ar fi m N si p N s
a
avem am ap < .
Teorema 7.2.3 (Criteriul general al lui Cauchy). Un sir (ap ) de puncte
din Rn este convergent dac
a si numai dac
a este fundamental.
Definitia 7.2.4. 1. Un spatiu metric n care fiecare sir fundamental este
convergent se numeste spatiu complet.
2. Un spatiu normat complet se numeste spatiu Banach.
3. Un spatiu Banach n care norma se poate deduce dintr-un produs scalar
se numeste spatiu Hilbert
4. Un spatiu Hilbert cu n dimensiuni se numeste euclidian n-dimensional
arginit de puncte din Rn
Teorema 7.2.4 (Lema lui Cesaro). Orice sir m
contine cel putin un subsir convergent.
7.3 Functii reale si functii vectoriale pe Rn

Definitia 7.3.1. O functie f E Rn Rm se numeste functie vectorial
a de
variabil a vectorial a sau functie vectorial
a de n variabile reale. Valorile
functiei se scriu astfel:
f (x) = (f1 (x1 , x2 , . . . , xn ), f2 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , x2 , . . . , xn ))
Functiile fi (x), i = 1, 2, . . . , m se numesc componentele reale ale functiei vec-
toriale f .
cazul m = 1, functia se numeste functie real
In a de variabil a vectorial a
sau functie real a de n variabile reale
57
Definitia 7.3.2. 1. Fie functia f I R R2 , f (t) = (f1 (t), f2 (t)). Multimea
punctelor din plan (f1 (t), f2 (t)), t I mpreun a cu o reprezentare para-

x = f1 (t)
metrica , t I se numeste curb a plan a. Se mai scrie

y = f2 (t)

f (t) = f1 (t) i + f2 (t) j , t I.
2. Fie functia f I R R3 , f (t) = (f1 (t), f2 (t), f3 (t)). Multimea punctelor
din spatiu (f1 (t), f2 (t), f3 (t)), t I mpreun a cu o reprezentare para-

= (t)

x f 1
a y = f2 (t) , t I se numeste curb
metric a n spatiu sau curb a

z = f 3 (t)

str
amb a. Se mai scrie f (t) = f1 (t) i + f2 (t) j + f3 (t) k , t I.
3. Fie functia f I R2 R3 , f (u, v) = (f1 (u, v), f2 (u, v), f3 (u, v)). Multimea
punctelor din spatiu (f1 (u, v), f2 (u, v), f3 (u, v)), (u, v) I mpreun a cu o

= (u,

x f 1 v)
reprezentare parametric a y = f2 (u, v) , (u, v) I se numeste suprafat a.

z = f3 (u, v)

Se mai scrie f (u, v) = f1 (u, v) i + f2 (u, v) j + f3 (u, v) k , (u, v) I.
Mai multe parametriz ari parametrice diferite pot defini aceeasi curba (plana
sau n spatiu) sau aceeasi suprafata.
Definitia 7.3.3. Functia f I R3 J R3 , f (x, y, z) = (f1 (x, y, z), f2 (x, y, z), f3 (x, y, z))

se numeste c amp vectorial definit pe I. Se mai scrie f ( r ) = f1 (x, y, z) i +

f2 (x, y, z) j +f3 (x, y, z) k , unde

r = x i +y j +z k este vectorul de pozitie al

X = f1 (x, y, z)

punctului M (x, y, z). Se mai spune c a ecuatiile Y = f2 (x, y, z) , (x, y, z) I

Z = f3 (x, y, z)
realizeaz a o transformare punctual a n spatiu.
Analog se defineste c
ampul vectorial si transformarea punctuala n plan.
Operatii cu functii vectoriale

Fie f, g E Rn Rm si R.
1. Functiile f + g, f E Rm definite astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (f )(x) = f (x)
2. Produsul functiei f cu o functie reala E R este o functie
f E Rm , (f )(x) = (x)f (x)
a f, g E R definita prin
3. Functia real
m
f, g(x) = f (x), g(x) = fi (x)gi (x)
i=1
58
4. Functia f R R+ definita prin
f (x) = f (x)
Pentru doua functii f E Rn F Rm si g F Rm Rp , putem defini

a g f E Rp , data prin:
functia compus
g(f (x)) = (g1 (f (x)), g2 (f (x)), . . . , gp (f (x)))
= (g1 (f1 (x), . . . , fm (x)), . . . , gp (f1 (x), . . . , fm (x)))
Definitia 7.3.4. Spunem ca functia f E Rn Rm este m
arginit
a dac
a
multimea valorilor
f (E) = {f (x)x E} Rm
este m
arginit
a.
Functia f E Rm este marginita daca si numai daca exista M > 0 astfel
nc
at
f (x) M, x E.
Functia vectorial a f este marginita daca si numai daca toate componen-
tele sale reale f1 , f2 , . . . , fm sunt marginite. Astfel studiul functiilor vectoriale
marginite se reduce la studiul functiilor reale marginite.
7.4 Limite si continuitate pentru functii de mai

multe variabile
Fie functia f E Rn Rm si a un punct de acumulare pentru E.
Definitia 7.4.1. Spunem c a l Rm este limita functiei f n punctul a dac a
pentru orice vecinatate U a lui l n Rm exist atate V a lui a n Rn astfel
a o vecin
at oricare ar fi x V E, x a s
nc a avem f (x) U . Se scrie lim f (x) = l.
xa
Teorema 7.4.1. 1. lim f (x) = l dac

a si numai dac
a
xa
xk a, xk E, xk a, avem f (xk ) l
2. lim f (x) = l dac a pentru orice > 0, exist

a si numai dac a > 0 astfel
xa
at oricare ar fi x a din E cu x a < , s
nc a avem f (x) l < .
Toate proprietatile limitelor de functii reale, care nu implica relatia de ordine,
se p
astreaz
a si pentru functii vectoriale.
Teorema 7.4.2. Fie functia f E Rn Rm si f1 , f2 , . . . , fm E Rm
componentele sale reale. Atunci lim f (x) = l = (l1 , l2 , . . . , lm ) dac
a si numai
xa
a lim fi (x) = li , i = 1, 2, . . . , m.
dac
xa
Definitia 7.4.2. Limitele functiei f (x1 , x2 , . . . , xn ) c

and xi tind succesiv la ai
se numesc limite iterate:
li1 i2 ...in = lim lim . . . lim f (x1 , x2 , . . . , xn )
xi1 ai1 xi2 ai2 xin ain
unde i1 , i2 , . . . , in reprezint
a o permutare a numerelor 1, 2, . . . , n.
59
Teorema 7.4.3. Dac a exist
a limita functiei ntr-un punct si una din limitele
iterate, atunci aceste limite sunt egale.
Fie functia f E Rn Rm si un punct a E.
Definitia 7.4.3. Spunem c a functia f este continua n punctul a dac a pentru
orice vecinatate U a lui f (a) exist
a o vecinatate V a lui a astfel nc
at oricare
ar fi x V E sa avem f (x) U .
Asadar functia f este continua n punctul a daca si numai daca lim f (x) =
xa
f (a). Alte definitii echivalente sunt:
Teorema 7.4.4. 1. Functia f este continu
a n punctul a dac
a si numai dac
a
xk a, xk E, xk a, avem f (xk ) f (a)
2. Functia f este continu a n punctul a dac a si numai daca pentru orice

> 0, exist
a > 0 astfel nc
at oricare ar fi x E cu x a < , s
a avem
f (x) f (a) < .
Propriet
atile functiilor reale continue, care nu implica relatia de ordine,
r
am
an valabile si pentru functii vectoriale continue.
Teorema 7.4.5. Functia vectorial a f E Rn Rm este continu a ntr-un
punct a E dac a si numai dac
a fiecare din componentele sale reale
f1 , f2 , . . . , fm E R este continu a n a.
Definitia 7.4.4. Fie o functie vectorial a f E Rn Rm si a = (a1 , a2 , . . . , an )
un punct din E. Se numeste functie partial a de o singur
a variabil
a o functie
fi Ei R Rm , fi (xi ) = f (a1 , a2 , . . . , ai1 , xi , ai+1 , . . . , an ) unde multimea
Ei = {xi R(a1 , a2 , . . . , ai1 , xi , ai+1 , . . . , an ) E}.
Definitia 7.4.5. Spunem c a functia f este continu a partial n raport cu
variabila xi n punctul a = (a1 , a2 , . . . , an ) dac
a functia partial
a fi este continu
a
n punctul ai Ei .
Teorema 7.4.6. Dac a functia f este continu a ntr-un punct a, atunci este
continu
a n acest punct n raport cu fiecare variabil
a.
Definitia 7.4.6. Functia f este uniform continu a pe E dac a pentru orice
num ar > 0 exist
a > 0 astfel nc at oricare ar fi punctele x , x E cu x
x < , s
a avem f (x ) f (x ) < .
Observatii:
1. O functie vectorial
a este uniform continua daca si numai daca toate com-
ponentele sale reale sunt uniform continue;
2. Dac
a o functie este uniform continua, atunci este uniform continua n
raport cu fiecare variabila, pentru valori fixate ale celorlalte variabile.
Propriet
ati:
a continua pe o multime compacta este uniform con-
tinu
a
60
a continua pe o multime compacta este marginita
a continua transforma o multime compacta tot ntr-o
multime compact a
4. O functie real
a de n variabile, continua pe o multime compacta si atinge
marginile pe aceasta multime
5. Daca f este o functie vectoriala continua pe o multime compacta E, atunci
a un punct xM E astfel ncat f (xM ) = sup f (x)
exist
xE
7.5 Derivate partiale. Diferentiabilitate

Fie I un interval de numere reale si functia vectoriala f I Rn avand compo-
nentele reale f1 , f2 , . . . , fn .
Definitia 7.5.1. Functia f este derivabil a ntr-un punct a I dac a exista

f (x) f (a)
limita lim . Aceast
a limit
a se numeste derivata functiei n a si se
xa

xa
a cu f (a). Dac
noteaz a f este derivabil
a n fiecare punct din I, spunem c a f
este derivabil a pe I.
Teorema 7.5.1. Functia f este derivabil a n punctul a I dac
a si numai dac
a
toate componentele sale reale f1 , f2 , . . . , fn sunt derivabile n a. In acest caz
avem f (a) = (f1 (a), f2 (a), . . . , fn (a)).
Proprietatile si operatiile functiilor reale derivabile, n care nu este implicata
relatia de ordine, ram an adev arate.
Teorema 7.5.2 (Teorema cresterilor finite pentru functii vectoriale).
Fie f I Rn o functie si a < b dou
a puncte din I. Dac
a:
a pe intervalul nchis [a, b];
1. f este continu
a pe intervalul deschis (a, b)
2. f este derivabil
atunci
f (b) f (a) (b a) sup f (x)
axb
Definitia 7.5.2. Fie f E R R o functie real

n
a de n variabile reale definit
a
pe multimea E Rn si a = (a1 , a2 , . . . , an ) un punct interior al lui E. Functia
f este derivabila partial n punctul a n raport cu variabila xk dac a
f (a1 , a2 , . . . , ak1 , xk , ak+1 , . . . , an ) f (a)

lim
xk ak xk ak
exist
a si este finit
a. Valoarea acestei limite se numeste derivata partial a a
a cu fx k (a), x
functiei f n raport cu xk si se noteaz f
k
(a) sau D xk f (a).
Dac a functia real a f (x1 , x2 , . . . , xn ) este derivabila n raport cu xk n punctul

a = (a1 , a2 , . . . , an ), atunci f este continua partial n raport cu xk n punctul a.
Regulile de derivare stabilite pentru functii de o variabila se mentin si pentru
derivarea partial a.
61
Definitia 7.5.3. Fie f E Rn Rm , f = (f1 , f2 , . . . , fm ) o functie vectorial a
de variabil a vectorial a x = (x1 , x2 , . . . , xn ). Functia este derivabil
a partial
n punctul a = (a1 , a2 , . . . , an ) n raport cu xk dac a toate componentele sale
fi , i = 1, 2, . . . , m au aceast
a proprietate.
Vectorul derivata partial a a functiei f n raport cu xk n punctul a, notat
cu fx k (a) este definit de
f (a1 , a2 , . . . , ak1 , xk , ak+1 , . . . , an ) f (a)
lim
xk ak xk ak
si are componentele
f1 f2 fm
(a), (a), . . . , (a)
xk xk xk
Fie functia f E R2 R si (a, b) un punct interior al lui E.
Definitia 7.5.4. Spunem c a n punctul (a, b)
a functia f este diferentiabil
daca exista numerele reale R si R si o functie E R continu a n
(a, b) si nul
a n acest punct, adic
a
lim (x, y) = (a, b) = 0
(x,y)(a,b)
astfel ncat pentru orice punct (x, y) E s a avem egalitatea

f (x, y) f (a, b) = (x a) + (y b) + (x, y) (x a)2 + (y b)2 .
Teorema 7.5.3. Dac a n punctul (a, b), atunci f
a functia f este diferentiabil
are derivate partiale n (a, b) si
fx (a, b) = , fy (a, b) =
Egalitatea din definitia diferentiabilitatii se rescrie atunci astfel:
f (x, y) f (a, b) = fx (a, b)(x a) + fy (a, b)(y b) + (x, y).

unde = (x a)2 + (y b)2 .
Proprietati:
1. Dac a pe E, atunci are derivate partiale fx si fy pe E.
a f este diferentiabil
a f este diferentiabila n punctul (a, b), atunci este continua n acest
2. Dac
punct.
3. Dac
a f este diferentiabila pe E, atunci este continua pe E.
4. Dac a f are derivate partiale fx si fy ntr-o vecinatate V a lui (a, b) si daca
aceste derivate partiale sunt continue n (a, b), atunci f este diferentiabila
n (a, b).
5. Daca derivatele partiale fx si fy exista si sunt continue pe E, atunci f
este diferentiabil
a pe E.
Definitia 7.5.5. Fie f E R2 R o functie diferentiabil a ntr-un punct inte-
rior (a, b) E. Se numeste diferentiala functiei f n punctul (a, b) urm atoarea
functie liniar
a:
df (a, b)(u, v) = fx (a, b)u + fy (a, b)v.
62
Dac am cu dx si dy diferentialele functiilor (x, y) = x si (x, y) = y,
a not
obtinem:
f f
df = dx + dy
x y
Definitia 7.5.6. Fie f E R3 R si (a, b, c) un punct interior al lui E.
Spunem c a functia f este diferentiabil a n punctul (a, b, c) dac a exist
a nu-
merele reale , , R si o functie E R continu a n (a, b, c) si nul
a n
acest punct, adic
a
lim (x, y, z) = (a, b, c) = 0

(x,y,z)(a,b,c)
at pentru orice punct (x, y, z) E s

astfel nc a avem egalitatea
f (x, y, z) f (a, b, c) = (x a) + (y b) + (y b) + (x, y, z)

unde = (x a)2 + (y b)2 + (z c)2 .
Definitia 7.5.7. Fie f E R3 R o functie diferentiabil a ntr-un punct
interior (a, b, c) E. Se numeste diferentiala functiei f n punctul (a, b, c)
urmatoarea functie liniar
a:
df (a, b, c)(u, v, w) = fx (a, b, c)u + fy (a, b, c)v + fz (a, b, c)w.
Daca notam cu dx, dy si dz diferentialele functiilor (x, y, z) = x, (x, y, z) =

y si (x, y, z) = z, obtinem:
f f f
df = dx + dy + dz
x y z
Definitia 7.5.8. Fie f E Rn R si a = (a1 , a2 , . . . , an ) un punct interior
al lui E. Spunem c a functia f este diferentiabil
a n punctul a dac a exist
a
numerele reale i R si o functie E R cu
lim (x1 , x2 , . . . , xn ) = (a1 , a2 , . . . , an ) = 0

xa
at pentru orice punct x E s

astfel nc a avem egalitatea
n
f (x1 , x2 , . . . , xn ) f (a1 , a2 , . . . , an ) = i (xi ai ) + (x1 , x2 , . . . , xn )
i=1

unde = i=1 (xi ai )2 .
n
Definitia 7.5.9. Fie f E R3 R o functie diferentiabil a ntr-un punct

interior a = (a1 , a2 , . . . , an ) E. Se numeste diferentiala functiei f n punctul
a urm atoarea functie liniar a:
n
f
df (a)(u) = (a)ui .
i=1 xi
Dac am cu dxi diferentialele functiilor i (x1 , x2 , . . . , xn ) = xi , obtinem:

a not
n
f
df = dxi
i=1 xi
63
Definitia 7.5.10. Fie f E Rn Rm o functie vectorial a de n variabile.
Spunem c a n punctul interior a E dac
a functia f este diferentiabil a toate
componentele sale reale sunt diferentiabile n a.
Definitia 7.5.11. Fie f E Rn Rm . Diferentiala functiei n punctul

interior a E se defineste prin
n
f
df (a)(u) = (a)ui
i=1 xi
Definitia 7.5.12. Dac a derivatele partiale ale functiilor fx (x, y), fy (x, y),
a exist
ele se numesc derivate partiale de ordinul doi ale functiei f si se noteaz a
f 2f
fx2 = (fx )x = ( )=
x x x2
f 2f
fxy = (fx )y = ( )=
y x yx
f 2f
fyx = (fy )x = ( )=
x y xy
f 2f
fy2 = (fy )y = ( )=
y y y 2

Functiile fxy , fyx se numesc derivate partiale mixte de ordinul doi.
Observatii
1. O functie de trei variabile poate avea noua derivate partiale de ordinul doi
fx2 , fxy

, fxz
, fyx , fy2 , fyz

, fzx
, fzy , fz2 .
2. O functie de n variabile f (x1 , x2 , . . . , xn ) poate avea n derivate partiale

ai si n2 derivate partiale de ordinul doi.
de ordinul nt
3. Se definesc n mod asemanator derivatele partiale de ordinul trei, ca fi-
ind derivatele partiale ale derivatelor partiale de ordinul doi, si similar se
definesc derivatele partiale de un ordin oarecare.
Teorema 7.5.4 (Criteriul lui Schwartz). Dac a functia f (x, y) are derivate

atate V a lui (x, y) E si dac
partiale mixte de ordinul doi ntr-o vecin a fxy este

continu a n (x, y), atunci fxy = fyx .
Teorema 7.5.5 (Criteriul lui Young). Dac a functia f E R2 R are

derivate partiale mixte de ordinul nt ai fx si fy ntr-o vecinatate V a lui (a, b)
a fx si fy sunt diferentiabile n (a, b), atunci derivatele partiale mixte
E si dac
de ordinul doi exist a n (a, b) si sunt egale n acest punct:

fxy = fyx
Definitia 7.5.13. Spunem c a functia f E R2 R este diferentiabil a de n

ori n punctul interior (a, b) E dac a toate derivatele partiale de ordinul n 1
ale lui f exist atate V a lui (a, b) si sunt diferentiabile n (a, b).
a ntr-o vecin
Observatii:
64
In mod analog se defineste diferentiabilitatea de ordinul n pentru functii
reale sau vectoriale de mai multe variabile;
Rezultate similare criteriilor Schwartz si Young sunt valabile pentru derivate

de ordin superior ale unor functii reale sau vectoriale de mai multe vari-
abile;
Folosind criteriul lui Young, rezult a ca daca f este diferentiabila de n ori
n (a, b), atunci toate derivatele partiale de ordinul n exista n (a, b), iar
ordinea de derivare n (a, b) pana la ordinul n inclusiv nu are importanta.
Definitia 7.5.14. Fie f E R2 R. Diferentiala de ordinul n n punctul
(a, b) se defineste prin:
n
dn f (a, b)(u, v) = ( u+ v) f (a, b)
x y
unde exponentul n nseamn a ordin de derivare pentru f si putere pentru u si v.
Se poate scrie
n

dn f (x, y) = ( dx + dy) f (x, y)
x y
Pentru functii de 3 variabile avem:
n

dn f (x, y, z) = ( dx + dy + dz) f (x, y, z)
x y z
iar pentru functii de k variabile avem:
n
k

dn f (x) = ( dxi ) f (x)
i=1 x i
Teorema 7.5.6. Fie f Y R2 R si u, v X R R. Dac a functiile

a functia f (u, v) are derivate partiale
u(x), v(x) au derivate continue pe X si dac
continue pe Y , atunci functia compus a F X R R, F (x) = f (u(x), v(x))
are derivata continu
a pe X, dat a de
f du f dv
F (x) = +
u dx v dx
Teorema 7.5.7. Fie f Y R2 R si u, v X R2 R. Dac a functiile
u(x, y), v(x, y) au derivate partiale continue pe X si dac a functia f (u, v) are
a F X R2 R, F (x, y) =
derivate partiale continue pe Y , atunci functia compus
f (u(x, y), v(x, y)) are derivate partiale continue pe X, date de
F f u f v
= +
x u x v x
F f u f v
= +
y u y v y
Teorema 7.5.8 (Formula lui Taylor). Fie f X R2 R si fie (a, b) un

punct interior lui X. Dac a de n + 1 ori pe X cu toate
a functia f este derivabil
65
derivatele mixte egale, atunci pentru oricare (x, y) X are loc formula
1
f (x, y) = f (a, b) + ((x a) + (y b) ) f (a, b)+
1! x y
1 2
+ ((x a) + (y b) ) f (a, b) + . . .
2! x y
1 n
+ ((x a) + (y b) ) f (a, b) + Rn
n! x y
cu
1 n+1
Rn = ((x a) + (y b) ) f (a + (1 )x, b + (1 )y)
(n + 1)! x y
unde 0 < < 1.
Teorema 7.5.9 (Lagrange). Dac a f X R2 R are derivate partiale de
ordinul nt atate V a lui (a, b) X, atunci pentru orice (x, y) V
ai pe o vecin
a un punct (, ) V cu ntre a si x, iar ntre b si y, astfel nc
exist at
f (x, y) f (a, b) = (x a)fx (, ) + (y b)fy (, ).
7.6 Extreme pentru functii de mai multe vari-

abile
Definitia 7.6.1. Fie o functie de n variabile f D Rn R.
1. Un punct a = (a1 , . . . , an ) D se numeste minim local al lui f dac a exist
a
o vecin at f (x1 , . . . , xn ) f (a1 , . . . , an ), pentru orice
atate a lui a astfel nc
(x1 , . . . , xn ) V D;
2. Un punct a = (a1 , . . . , an ) D se numeste maxim local al lui f dac a
exist
a o vecin at f (x1 , . . . , xn ) f (a1 , . . . , an ), pentru
atate a lui a astfel nc
orice (x1 , . . . , xn ) V D.
Teorema 7.6.1. Fie o functie de n variabile f D Rn R si a = (a1 , . . . , an )
un punct interior lui D. Dac a f are n punctul a un extrem local si admite
derivate partiale de ordinul 1 n acest punct, atunci aceste derivate se anuleaz a
n a:
f
(a1 , . . . , an ) = 0, i = 1, . . . , n.
xi
Un punct care are proprietatea de mai sus ca derivatele partiale se anuleaza,
se numeste punct stationar (sau critic) al lui f . Teorema anterioara ne spune
c
a punctele de extrem local ale unei functii se gasesc printre punctele critice.
Teoremele urm atoare precizeaza care dintre punctele critice sunt ntr-adevar si
puncte de extrem:
Teorema 7.6.2. Fie o functie de 2 variabile f D R2 R derivabil
a partial
de 3 ori pe D si (a, b) D un punct stationar al lui f . Not
am cu
2
2f 2f 2f
=( (a, b)) 2 (a, b) 2 (a, b).
xy x y
Atunci avem:
66
2f
a < 0 si
1. Dac x2
(a, b) > 0, atunci (a, b) este punct de minim local;
2f
a < 0 si
2. Dac x2
(a, b) < 0, atunci (a, b) este punct de maxim local;
a > 0, atunci (a, b) nu este punct de extrem local.
3. Dac
Teorema 7.6.3. Fie o functie de n variabile f D Rn R derivabil a partial

de 3 ori pe D si (a1 , . . . , an ) D un punct stationar al lui f . Not
am cu
2f
Aij = (a1 , . . . , an ), i, j = 1, . . . , n.
xi xj
Atunci avem:
1. Dac
a numerele
RRR A11 A12 ... A1n RRR
RRR RRR
R A RRR
, . . . , n = RRRR 21
A A12 A22 ... A2n
1 = A11 , 2 = 11 RRR
A21 A22 RRR RRR
RRR A An2 ... Ann RRR
R n1
sunt toate pozitive, atunci (a1 , . . . , an ) este punct de minim local;
2. Dac
a numerele
RRR A11 A12 ... A1n RRR
RRR RRR
R A RRR
1 = A11 , 2 = , . . . , n = (1)n RRRR 21
A11 A12 A22 ... A2n
RRR RRR
A21 A22
RRR A RRR
R n1 An2 ... Ann RRR
sunt toate pozitive, atunci (a1 , . . . , an ) este punct de maxim local;
7.7 Functii implicite

Definitia 7.7.1. Fie o functie vectorial a f D Rm de n variabile, ale c arei
componente f1 , f2 , . . . , fm admit derivate partiale n raport cu x1 , x2 , . . . , xn . Se
numeste matrice Jacobian a a lui f n a = (a1 , a2 , . . . , an ) D matricea
f1 f1 f1
x1 x2
... xn
f2 f2
... f2
Df (a) =

x1 x2 xn

fm fm
... fm
x1 x2 xn
unde toate derivatele partiale sunt calculate n a.

Teorema 7.7.1. Fie f Rm Rn , g Rn Rp dou a functii vectoriale care
admit derivate partiale. Atunci matricea jacobian a a functiei compuse g f
Rm Rp ntr-un punct x = (x1 , x2 , . . . , xn ) este
D(g f )(x) = Dg(f (x))Df (x).
67
Daca n definitia anterioara avem m = n, atunci matricea Jacobiana este
p
atratic
a, iar determinantul ei se numeste Jacobian al lui f :
RRR f1 f1
... f1 RRR
RR x1 x2 xn RRR
(f1 , . . . , fn ) RRRR f2 f2
... f2 RRR
= RR x1 x2 xn RRR
(x1 , . . . , xn ) RRRR RRR
RRR fn fn fn RRR
RR x1 x2
... xn RR
In studiul functiilor de o variabila ntalnim de multe ori functii definite im-

plicit ca solutii ale unor ecuatii n doua variabile de forma
F (x, y) = 0.
S
a presupunem c a (a, b) este o solutie a ecuatiei anterioare, si ca F are
derivate partiale continue n vecinatatea lui (a, b). Se pune problema existentei
unei solutii y ca functie de x n vecinatatea lui (a, b). Asadar cautam o functie
y(x) definit a pe un interval deschis I = (a h, a + h) cu proprietatea ca y(a) = b
si astfel nc
at
F (x, y(x)) = 0, x I. (7.1)
In cazul n care o astfel de functie exista, putem calcula derivata acesteia n
x = a derivand ecuatia F (x, y) = 0 implicit n raport cu x si evaluand rezultatul
n (a, b):
F F dy
+ =0
x y dx
de unde obtinem
F
(a, b)
y (a) = F
x
y
(a, b)
daca F
y
(a, b) 0.
In mod asem anator se pot calcula si derivatele de ordin superior ale functiei
implicite y(x) calculate n x = a.
Aplicatie: Fie functia implicita y(x) data prin
x3 + y 3 + xy y 2 = 0, y(0) = 1.
S
a se g a y (0), y (0).
aseasc
Un alt caz este acela n care avem o ecuatie n 3 variabile:
F (x, y, z) = 0 (7.2)
si c
aut a z(x, y) n vecinatatea unui punct (x0 , y0 , z0 ) care
am o functie implicit
satisface (7.2). Deriv
and ecuatia n raport cu x si cu y obtinem:
F F z
(x, y, z) + (x, y, z) =0
x z x
F F z
(x, y, z) + (x, y, z) =0
y z y
68
de unde g
asim
z
F
(x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 ) = F
x
x z
(x0 , y0 , z0 )
z
F
y
(x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 ) = F
y z
(x0 , y0 , z0 )
a F
dac z
(x0 , y0 , z0 ) 0.
Aplicatie: Fie functia implicita z(x, y) data prin
(x + y)ez xy z = 0, z(2, 2) = 0.
S
a se gaseasc
a derivatele partiale de ordinul 1 si 2 ale lui z(x, y), calculate n
(2, 2).
Un al treilea caz este acela n care avem un sistem de ecuatii

F (u, v, x, y) = 0
G(u, v, x, y) = 0
si c am functiile implicite x(u, v) si y(u, v) n vecinatatea unui punct (u0 , v0 , x0 , y0 )
aut
care satisface sistemul anterior. Derivand cele doua ecuatii n raport cu u
obtinem:
F x F y F
+ + =0
x u y u u
G x G y G
+ + =0
x u y u u
x y
Rezolv
and sistemul anterior n necunoscutele u
si u
gasim:
(F,G)
x (u,y)
= (F,G)
u
(x,y)
(F,G)
y (x,u)
= (F,G)
u
(x,y)
care pot fi evaluate n (u0 , v0 ) daca (F,G)

(x,y)
(u0 , v0 , x0 , y0 ) 0.
In mod asem an
ator se g asesc si derivatele lui x si y n raport cu v calculate
n (u0 , v0 ).
S
a enuntam acum rezultatul general care include toate cele 3 cazuri partic-
ulare anterioare:
Teorema 7.7.2 (Teorema functiilor implicite). Fie sistemul
F1 (x1 , x2 , . . . , xm , y1 , y2 , . . . , yn ) = 0

Fn (x1 , x2 , . . . , xm , y1 , y2 , . . . , yn ) = 0
si un punct P0 = (a1 , a2 , . . . , am , b1 , b2 , . . . , bn ) care satisface sistemul de mai sus.
Daca avem:
69
(i) F1 , F2 , . . . , Fn au derivate partiale continue n raport cu x1 , . . . , xm , y1 , . . . , yn
n vecin atatea lui P0 ;
(F1 ,...,Fn )
(ii) (y1 ,...,yn )
(P0 ) 0;
Atunci exist a functiile implicite yi (x1 , . . . , xm ), i = 1, . . . , n definite pe o vecin

atate
a lui (a1 , . . . , am ) astfel nc
at :
1. yi (a1 , . . . , am ) = bi , i = 1, . . . , n;
2. Fi ((x1 , . . . , xm , y1 (x1 , . . . , xm ), . . . , yn (x1 , . . . , xm )) = 0, i = 1, . . . , n

Mai mult, aceste functii implicite au derivate partiale continue n vecin
atatea
lui (a1 , . . . , am ) date prin:
(F1 ,...,Fn )
yi (y1 ,...,xj ,...,yn )
= (F1 ,...,Fn )
xj
(y1 ,...,yj ,...,yn )
7.8 Exercitii
1. S
a se calculeze limita
sin(xy)
lim
x0 x
y5
R: 5
2. S
a se arate c
a urm
atoarea functie nu are limita n punctul indicat:
x2 y 2
f (x, y) = , (0, 0).
x2 y 2 + (x y)2
R: limn f ( n1 , n1 ) = 1 0 = limn f ( n1 , 2n
1
)
3. S
a se studieze continuitatea functiilor:
5x2 y
4x4 +y 2
,(x, y) (0, 0)
(a) f (x, y) = {
0, x = y = 0
R: limn f ( 1n , nk ) = 5k
k2 +4
f discontinua n (0, 0).
1
(b) f (x, y) = { (1 + xy) , x 0, y 0, x + y 0
x+ y
1, x = y = 0.
R: lim(x,y)(0,0) f (x, y) = exp (lim(x,y)(0,0) ) = 1,
ln(1+xy) xy
xy x+ y
deci f este continua.
4. S
a se calculeze diferentiala de ordinul ntai si de ordinul doi pentru functiile:

(a) f (x, y) = x2 + y 2
(b) f (x, y, z) = ln(xy + xz + yz)
5. S
a se calculeze derivatele de ordinul ntai si doi ale functiilor
70
(a) u(x) = f (sin 2x, e3x )
(b) u(x, y) = f (xy, xy )
6. S a functia u(x, y) = xy + xf ( xy ) verifica relatia

a se arate c
u u
x +y = xy + u
x y
7. S
a se scrie formula lui Taylor de ordinul 2 corespunzatoare functiei
x
f (x, y) = arctg
y
n punctul M0 (1, 1).

8. S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:
(a) f (x, y) = x4 + y 4 x2 y 2 ;
z2 x2
(b) f (x, y, z) = y + 4y
+ z
+ x2 , x > 0, y > 0, z > 0.
71

Analiza Curs Si Exercitii

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Analiza Curs Si Exercitii

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Analiz

asist. Ciprian Deliu

Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi

1 Multimi si topologie pe dreapta real a 3

3 Serii de numere reale 18

7 Functii de mai multe variabile 54

1.1 Numere reale

Numerele reale pot fi reprezentate geometric ca puncte pe o axa orientata

Proprietati ale numerelor reale:

propriet ati algebrice (legate de operatiile algebrice uzuale: adunare, scadere,

proprietatea de completitudine: dac

a un cel mai mic y R cu aceeasi proprietate. Altfel spus, pe

1.3 Structura topologic

deci m este un majorant al multimii C. Daca ar exista un alt majorant

3. Orice sir convergent este marginit.

2.3 Operatii cu siruri convergente

lim (an bn ) = lim an lim bn

a (an ) si (bn ) sunt dou

an > 0 n N, lim an = a > 0, lim bn = b

a (an ) si (bn ) sunt dou

Teorema 2.3.6 (Criteriul clestelui). Dac a an xn bn , n N si dac a

Teorema 2.5.1. 1. Un sir are limita + dac a si numai dac

3. Orice sir monoton are limit

a sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca produsul limitelor are sens,

6. Daca sirurile (an ) si (bn ) au limita si daca ridicarea la putere a limitelor

Teorema 2.5.5 (Criteriul Cauchy-DAlembert al raportului). Fie sirul

R: Pentru orice > 0, trebuie sa determinam N N astfel ncat

Pentru > 0 arbitrar fixat avem:

2. S a sirul (xn ), xn = cos (n 2 ) , n 0 este divergent.

R: Fie yn = xn 1 n = (1 + yn )n = 1 + nyn + n(n1) 2

4. Folosind criteriul clestelui sa se calculeze limita sirurilor:

(a) xn = [x ]+[3x ]++[(2n1)x ]

{1 + + (2n 1)}x2 n < [x2 ] + + [(2n 1)x2 ] {1 + + (2n 1)}x2

and 1 + 3 + + (2n 1) = n2 si mpartind prin n3 , obtinem mai

2n2 2n (1)n 1 (n!)2 sin n

n[(a2 c)n2 bn+2]

Serii de numere reale

3.1 Definitie. Convergent

an se numeste termenul general al seriei, iar sirul

a lim an 0, atunci seria este divergenta.

Asadar o conditie necesar

an+1 + an+2 + + n+p <

Definitia 3.1.3. Se numeste serie alternat a o serie de forma (1)n an , cu

Teorema 3.1.6. Orice serie absolut convergent

3.2 Serii cu termeni pozitivi

a L < 1, atunci seria este convergent

R: limn un = limn 4 3n 2+1 2 = 32

6. Folosind criteriul lui Dirichlet, sa se determine natura seriilor:

9. Folosind criteriul 1 de comparatie sa se studieze natura seriilor:

R: limn n un = e2 > 1 seria este divergenta;

14. Folosind criteriul raportului, sa se determine natura seriilor:

R: Conform criteriului III de comparatie, seria n=1 un are aceeasi natura

4.1 Limita unei functii ntr-un punct

a pentru orice > 0, exist

x a < f (x) L < . (4.1)

a pentru orice > 0, exist

< x a < 0 f (x) L < .

Definitia 4.1.3. Fie o functie f D R si a R un punct de acumulare al lui

a pentru orice > 0, exist

0 < x a < f (x) L < .

Teorema 4.1.1. O functie are limita L n punctul a dac

lim f (x) = L lim f (x) = lim f (x) = L

Urmatoarea teorema ajut

2. lim [f (x) g(x)] = L M