Accidentul din Bucegi si marturia care mi-a fost pusa

la dispozitie de un general din cadrul DGIA-ului.

Sambata am primit acceptul sa public aceste lucruri
pe blog.

Doi ani de zile m-am rugat de o gramada de oameni, ma refer la ofiteri superiori din cadrul serviciilor
noastre secrete, sa imi spuna ce s-a intamplat in realitate in anul 2011: elicopterele israeliene au luat
foc in muntii Bucegi. Nimeni nu vroia sa scoata niciun sunet si era un subiect tabu, intr-un final, in
vara anului 2013, aflat tot in zona Bucegi, am stabilit o intalnire cu unul dintre generalii din cadrul DGIA-
ului. Intalnirea a durat cam trei ore si amandoi am urcat foarte sus pe munte, fara telefoane mobile la
noi de teama sa nu ne intercepteze cineva, si efectiv ne-am ascuns intr-o coliba de lemne folosita in
anumite scopuri.
Sambata, ora 11:47, am primit un mesaj: Poti sa le spui tot ce s-a intamplat.In fata bunului
Dumnezeu ma leg cu juramant ca nu am adaugat nimic de la mine, nu am modificat niciun
cuvant, si va spun ce mi s-a povestit timp de aproape trei ore.

Noi am fost anuntati de misiunea lor in tara noastra in urma cu trei saptamani de zile si-n prima
instanta au spus ca exercitile militare se vor desfasura in zona Eforie pentru ca litoralul nostru seamana
foarte multe cu al lor si zona de unde ataca Fasia Gaza si Libanul. Cu trei zile inainte de misiune am fost
anuntati ca s-a anulat misiunea Albastra si vor merge catre o zona muntoasa din Romania, pentru a
simula un atac de pe inaltimile Golanului.

Betivul scelerat de Basescu: Israel sa atace Iranul, de pe teritoriul Romaniei. In Israel au

mers si sefii SRI-ului, in frunte cu generalul-locotenent Florian Coldea.
http://www.bitpress.ro/eveniment/basescu-baga-romania-in-mijlocul-conflictului-dintre-iran-si-israel-
1225421
 In dimineata zilei respective am fost la birou la ora 04:00 pentru a pune la punct tot planul de bataie si
sa stabilim ce urmeaza de facut in ziua respectiva. Cateva ore mai tarziu am fost anuntati ca se
pregatesc sa aterizeze in Romania si in corpore ne-am prezentat la aeroport. A sosit primul avion militar
si de la bun inceput ne-am dat seama ca ceva nu este in regula: se deschide trapa si imediat ofiterii lor
au inceput sa gesticuleze la modul descarcam noi si nu se apropie nimeni. Soldatii romani au asigurat
perimetrul, grupul nostru de ofiteri a ramas in sala de asteptare, in timp ce ei descarcau niste cutii
imense de lemn invelite cu doua randuri de prelata militara de culoare verde.

Soseste unul dintre generalii lor si ne transmite ca in cutii se afla un anumit gen de aparatura
ultraperformanta pe care doar ei stiu sa o foloseasca. Ne-a rugat ca imediat sa formam un culoar rutier
pe zona Bucuresti-Ploiesti-Azuga-Predeal-Sinaia si sa avem grija sa nu existe complicatii pe drum.
Imediat am dat dispozitii in acest sens si am stabilit, fara sa stie ei, doua puncte de control in zonele

Au incarcat totul foarte rapid si convoiul a plecat cu masina a Politiei Militare pe post de deschidere. Am
stabilit ca, camioanele care transporta tehnologie si armamentul adus din Israel sa mearga in mijlocul
coloanei pentru o protectie mai buna. Avand in vedere ca era misiune de risc zero am ordonat soldatilor
sa aiba incarcatorul plin si atentie maxima pe drum. Noi am plecat inaintea lor si cum am ajuns acolo m-
am deplasat la punctul de controlpentru a stabili cum urmeaza sa impartim echipele. La aproximativ 30
de minute dupa ce am ajuns in locatia respectiva am primit un telefon pe canal inchis din partea SRI-ului
si urmatorul mesaj: Atentie la ce vor sa faca pentru ca este sinucidere curata. Misiunea era exclusiv a
Armatei Romane si iti spun sincer ca si eu aveam emotii din cauza accidentului precedent petrecut in
Bucegi.

Ajunge coloana in zona unde trebuiau sa descarce armamentul, eu deja trimisesem echipele pe zona de
monitorizare, si-n timp ce discutam cu ofiterii lor mi s-a transmis ca executa misiunea pe zona Padina-
Bolbosi-Valea Gaura. Din momentul respectiv am stiu ca in ziua respectiva urmeaza sa se petreasca ceva
extraordinar de urat. Cam la doua ore dupa ce am inceput pregatirile efective pentru exercitii am primit
un mesaj de la echipa operativasi mi s-a transmis ca pe platoul de langa Sfinx sunt sase indivizi cu
statii de emisie receptie in mana si vorbesc in limba ebraica. Am dat ordin ca sa fie tinuti sub
monitorizare atenta si din pacate ofiterii nostri nu aveau la ei aparatura pentru captarea sunetului in
mediul ambiental si din cauza aceasta nu am putut intercepta ce vorbesc.

Eu am ramas la punctul de control pentru a coordona echipele operative trimise pe teren, in timp ce ei
au plecat sa incarce elicopterele cu aparatura adusa din Israel.

Sunt peste 30 de marturii scrise identic

Soldatii si ofiterii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierduta, mi-au relatat identic urmatoarele
lucruri: Am ajuns acolo si singuri au incarcat elicopterele in timp ce noi monitorizam zona cu atentie.
Cand s-au ridicat in aer pamantul a inceput sa se cutremure usor si nu am dat importanta foarte mare
acestui lucru, am spus ca totul tine de vibratiile de la elice. Cinci secunde, zece secunde, oricum un
interval de timp foarte scurt si dintr-o data pamantul a inceput sa se cutremure la modul cel mai serios
cu putina si ne-am speriatam spus ca este un cutremur foarte puternic. Vantul a inceput sa bata cu
putere si habar nu am avut cand s-a transformat intr-un adevarat taifun si majoritatea dintre ei noi am
fost aruncati la pamant. Locotenentul are capul spart in patru locuri din cauza ca s-a lovit de niste
radacini in cadere. Deasupra copacilor au aparut cateva sfere de culoare alba ce pareau incarcate electric
si imediat au inceput sa se mareasca cu repeziciune si sa capete forme unor batrani imbracati in haine
albe. S-a auzit ca un tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un suierat de vant intr-o romana
perfecta: Ce cautati in pamantul strabun?. Unii dintre noi spun ca au vazut destul de clar o mana
imensa, ceva fantomatic ca un abur, cum a apucat elicopterul si efectiv a dat cu el de pamant. Habar nu
avem cat a durat totul, minute sau secunde nu putem sa ne dam seama, dar am vazut elicopterul la
pamant si din el se scurgea ceva ca un metal in stare lichefiata si trupurile erau carbonizate, unele dintre
ele facute cenusa. In haosul creat ofiterii superiori au inceput sa urle si sa ameninte ca cine se ridica de
jos este impuscat fara somatie. Unii dintre noi au lesinat, altii au inceput sa vomeze foarte puternic, o
atmosfera generala de haos si panica. Ne-am apropiat cu atentie de elicopter si tot ce fusese inauntru se
transformase intr-o masa lichida de metal.

Cand am primit stirea despre prabusirea primului elicopter am pus mana pe telefonul cu linie inchisa si
imediat am contactat echipa operativa din zona Sfinxului: o jumatate de ora am incercat fara sa primesc
niciun raspuns. Am format o echipa de trei oameni, eu, colonelulsi maiorul si in cea mai mare graba
am plecat dupa ei. Am cautat ore in sir, am dat ordin ca sa vina soldatii acolo, si nici pana in ziua de
astazi eu nu pot sa imi dau seama cum au disparut zece oameni de pe suprafata pamantului. Ultimul
mesaj primit de la ei, scos pe banda si pus intre probe, a fost: Sunt foarte agitati si monitorizeaza zona
prin binocluri. Ceva se intampla aici.

Noaptea, cam pe la ora 00:50, au sosit la fata locului doua masini de negre de tip Jeep cu opt oameni
care s-au recomandat ca Divizie Speciala din cadrul SRI. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe
generaluldin cadrului SRI-ului si el mi-a confirmat ca sunt oamenii lor. Unul dintre ei, un colonel cam pe
la, foarte surescitat si speriat mi-a spus: De ce mama dracului i-ati lasat acolo? Stiati bine ce intampla
si ca nimeni nu se poate apropia.

Pana la 06:00 am pus la punct rapoartele despre misiune, separat de israelieni, si o comsie speciala a
colectat tot ce inseamna raport scris, probe audio si inregistrari din noaptea respectiva, dupa care ni s-a
spus ca totul se incadreaza la ultrasecret de stat! Am semnat declaratiile respective si cam asta a fost

Ulterior am aflat ca soldatii au fost pusi sa mute ramasitele elicopterului la o distanta de zece kilometri
pentru a nu coincide cu zona unde se prabusisera alte elicoptere cu mai multi ani in urma!

Sunt om in varsta, am zeci de ani in Armata Romana, am participat la sute de misiuni internationale, dar
ai cuvantul meu de om ca din ziua respectiva eu mi-am schimbat efectiv perceptia asupra lumii si nici in
ziua de astazi creierul meu nu poate procesa ca asa ceva s-a intamplat in realitate. Am mers la zeci de
manastiri, preoti si duhovmici, sihastri si pustnici, dar nici unul dintre ei nu a stiut sa imi explice ce se
intampla acolo.

In luna octombrie a anului 1987, cabinetul NR.1, Nicolae Plesita ii spune lui Nicolae Ceausescu: Sa-i
fereasca dracu pe rusnaci si americani sa scoatem din pamant ce trebuie. Plesita a fost primul
comandant al Diviziei Speciale Umbre peste Carpati, pusa la punct in anul 1978 dupa tradarea lui Mihai
Pacepa. In luna decembrie a anului 1989, ziua 19, ora 13:00, am fost la un pas sa declansam apocalipsa
pe intreg globul si sa trimitem omenirea la nivel de epoca de piatra. Fiul lui Plesita, colonel in cadrul SRI,
a fost sinucis din cauza a cinci dosare si multi care lucreaza in ziua de astazi prin SRI nu inteleg sub
nicio forma ca aumite lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.