ASOCIATIA DE STIINTE ETNOLOGICE DIN ROMANIA CAIETELE ASER 7/2011 Etnologia si sud-estul Europei (3 - 5 noiembrie 2011, Bucuresti) Editura Etnologica Bucuresti, 2012Specialistii locali ai istoriei: istoria despre noi Vajda Andrds 1. Intr-o carte, Wolf Lepenies, analizind formarea limbajului sociologiei, constati cA, incepfnd din a doua jumatate a secolului al XTX-lea, sociologia, in concurenfa cu literatura, a monopolizat dreptul discursului despre societate. Aceast rivalitate a avut drept consecinta patrunderea unei a treia culturi intre modurile de vorbire stiintific gi literar. lar devenirea sociologiei, ca disciplina recunoscuta in formarea opiniei publice. a atras dupa sine declinul amatorilor in domeniu (Lepenies 1992: 1-2), Hites Sandor urmareste istoria formarii ca disciplina a istoriei. fn analiza realizata, el vorbeste despre legatura intre istorie si literatura (Hites 2003: 241- 251), si, pe urmele lui Lionel Gossman spune ca, pana in secolul al XIX-lea, relatia intre istorie si scris a fost fara probleme: istoriografia era considerata parte a literaturii (Hites 2003: 243). Ruptura dintre cele doua, prin transformarea in stiinti a istoriografiei a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea (Hites 2003: 244). in aceasta perioada, controlul se extindea nu numai la ce evenimente pot sé aiba rol in alcdtuirea naratiunii istorice, ce poate fi considerat fapt istoric, ci incercau sdstabileascét si modul de prezentare adecvaté a subiectului, In acelasi timp, literatura a anunfat renuntarea la aprecierea istoriei (Hites 2003: 247). Cu toate acestea, in ultima perioad, putem observa un proces cu directie adversa, prin care s-a supraevaluat practica istoricului de dinaintea profesionalizarii (Hites 2003: 241). Lyotard vorbeste despre declinul, mai mult, lichidarea metanaratiunii, care totodata nu a impiedicat ca intamplarile mici sau mai putin mici sc teasd materia viefii cotidiene” (Lyotard 1993: 148.). Autorul atrage deci atentia asupra neincrederii in marile naratiuni. Hermann Bausinger, intr-un alt context, vorbeste despre acest proces ca despre dezintegrarea orizontului, cea ce a atras dupa sine extinderea notiunii de pdmdnt natal (Bausinger 1995; 81.). Aniversarile locale, organizate in numar mare, chiar si prin aparitie, ne trimit cu gandul la istoria locala (Bausinger 1995: 83.). Aceste proceduri sunt denumite de Pierre Nora “locurile memoriei” (liewx de mémoire). infiintarea lor este justificati de faptul ci memoria nu mai are un loc/mediu real (Nora 2010: 13.). Cea ce numim azi memorie ~zice autorul — nu este memorie, ci istorie, ceea ce numim aprinderea memoriei nu este altceva decat integrarea memoriei in istorie (Nora 2010: 20). Vilmos Keszeg, sprijinindu-se pe rezultatele cercetarilor din Franta (Bensa- Fabre dir. 2001), afirma ca procesul prin care comunitatea locala isi ia in posesie trecutul, construieste propria-i istorie si univers. Prin acest proces istoria se transforma din stiinté in cunostinta si practica speciala locala, in decursul careia accentul se transpune de la invatarea istoriei la redactarea acesteia (Keszeg 2008: 329-330). 129\Vajda Andras Vera Mark, analizand habitusul unui istoric local indigen si colectionar de obiecte etnografice, araté ci, in cazul culturii populare/locale transformate sub influenta expansiunii scrisului, acesta nu numai ca s-a transpus in folosinta zilnicd (documente comune) dar si fiecare comunitate si-a creat propriul cronicar pentru imortalizarea traditiilor si constiintei istorice. Acesti cercetatori ai istoriei locale sunt motivati de nevoia exprimarii si imortalizdrii gindurilor proprii, de reprezentarea intereselor locale, precum si de neincrederea in istoricii profesionisti Totodat, reproseaza colectivului stiintific lipsa de cunostinta a lucrului de mana (Mark 1997: 361-376). Istoria astfel creata de istoriografii locali este numita in cercetirile franceze istoria despre noi (histoire # soi), iar aceasta forma a accesibilizarii si exproprierii istoriei locale poate fi denumita domesticirea istoriei. Specialistii istoriografiei locale din Transilvania si formele istoriei locale au fost trecute in revista de Vilmos Keszeg. El identifica 5 forme ale memoriei istorice locale: documentele din globul bisericilor, monografiile bisericilor si eparhiilor, monografiile unitatilor administrativ-teritoriale, istoriile locale redactate ca materie pentru invatamant, precum si monografiile localitatilor. Autor sunt intelectuali locali (preoti, invatatori, profesori), dar in multe cazuri si simpli participa la acest proces al imortalizarii istoriei. Ca urmare, atelierele de istoriografie locala se formeaza in biseric, scoala sau in casa specialistului local (Keszeg 2007: 18-43). acestora 2. intr-o localitate studiat’ (Dumbravioara, Mures) de mine, mai multi intelectuali au facut incercari in a redacta istoria locala. O parte dintre acestea s-a realizat sub indrumarea unui specialist, 0 altd parte a pornit din motivatie interna, fara argumente si control profesional. Cea ce este comun in aceste incercari, insa, e faptul ca au fost destinate publicului, nu numai existenta lor, ci si continutul fiind cunoscut de catre comunitate. Prima incercare se leaga de profesorul de teologie Andras Mézes, cel care aduna datele legate de istoria localitatii inc din timpul studentiei la Aiud. A adunat gi sistematizat materialul acumulat in localitate, din arhive gi din alte lucrari scrise intre 1940 si 1970. insa materialul lui nu a fost niciodata publicat'. O varianta scurta a lucrarii lui, de cdteva pagini, a fost editata si folosita ca materie de studiu in cadrul bisericii reformate, la confirmare. O copie a lucrarii a fost asezata si in globul bisericii reformate cu ocazia renovarii acesteia din urma, in anul 1986. Articolul a fost multiplicat, dactilografiat, si un exemplar inmanat familiilor, care au contribuit financiar la lucrarile de restaurare. O noua sinteza a istoriei localitatii a avut loc la inceputul anilor 1990, cnd istoricul Miklés Szabé a realizat un articol de sase pagini, cu ocazia aniversarii a 675 ani de la atestarea documentara a satului, respectiv aniversarea centenara a migcarii cooperatiste. Monografia localitatii a fost elaborat in 1994, cdteva capitole * Manuscris aflat in athiva bisericii reformate din Dumbravioara. Registru 466, 467, 468, 469. 130Specialigtii locali ai istoriei: istoria despre noi fiind realizate de neprofesionisti: istoria bisericii de preotul satului, iar istoria invatimAntului de profesorul de istorie din localitate. Acesta din urma, savurand suecesul local al acestei monografii, a continuat cercetarea in arhiva scolii generale din sat: in 1998 si-a realizat lucrarea de grad didactic I din istoria educatiei din Dumbravioara, iar in 2003 a realizat o lista a invatatorilor carea au predat in localitate. in anul 2006, a scris 0 monografie in versuri despre istoria familie Teleki din Dumbravioara, iar in 2007 despre istoria luptei pentru libertate a lui Ferenc Rakéczi al Il-lea. Ambele opere i-au apdrut la o editura locala. in acest articol ma angajez in a analiza monografia elaborati de Andras Mozes. 3. Andras Mézes s-a nascut in Dumbravioara, pe 1 aprilie 1904, intr-o familie de tarani simpli. in anul 1916, a fost admis in Colegiul Bethlen Gabor din Aiud pe locurile speciale rezervate orfanilor de razboi, unde a absolvit in anul 1924. Obtine diploma de profesor religie si preot la Teologia Reformata din Cluj in anul 1928, doctoratul in anul 1942 la Debretin. Mai tarziu, in anul 1949 obtine licenta pe specializarile limba si literatura maghiara si istorie universala, la Universitatea ,,Babes-Bolyai” din Cluj. Cariera lui a pornit la Coldau, Bistrita- Nasaud, ca preot. Din 1934 a fost profesor de religie la Cluj, iar din 1948 pana la pensionare (1972) a fost profesor universitar teolog (Vita 1992: 642). in Lexiconul Literaturii Maghiare din Roménia, este remarcat ca profesor de teologie gi ca istoric al bisericii. Putini stiu ins& ca este si autorul a mai multor naratiuni si poezii, ramase in manuscris, un roman al sau aparand abia in anul 1996. Iar despre activitatea lui de a realiza monografia istoriei satului sau natal se stia aproape doar in Dumbravioara. Monografia localitatii, intitulata Date despre istoria satului Dumbravioara, ramasa in manuscris, contine in total 658 pagini dactilografiate, paginate, impartite in patru volume, cu datare intre 1940 si 1970. Primul volum este intitulat Istoria Jocalitagii. Capitolul introductiv contine o prefata (motivare) si legenda despre aparitia numelui localitatii. Primul capitol enumera in ordine cronologica amintirile denumirii satului in documentele istorice, al doilea prezinta hotarul satului si conditiile naturale (hidrografie, coordonate geografice etc.). Dupa acestea, urmeazi prezentarea urmatoarelor aspecte: dinamica populatiei, structura hotarului, nume de hotare, proprietarii comunei, familiile din sat, gospodiriile, principalele activitati, lista persoanelor cu studii medii sau superioare. Volumul al doilea se refera la administratie, respectiv cultura materiala si imateriala. Capitolul legat de administratie trateaz4 circulatia (drumul national, calea ferat si calea acvaticd), oficiul postal, comertul (obor, han, macelar si migcarea cooperatista), industria locala, resursele naturale (gaz metan), racordarea la curentul electric, stabilimente pentru omenie (casa satului, bolnita): Capitolul dedicat culturii populare prezinta arta decorativa populara, obiceiurile (obtinerea apei aurite, colindarea, legatia de Craciun, sarbatorirea $tefanilor, nunta, obiceiuri 131Vajda Andras de inmormntare) si credintele populare. Pe langa acestea, vorbeste despre rolul scolii, cdminului cultural, bibliotecii, al corului si al cercului de artisti amatori precum si despre ziarele si revistele citite de localnici. Poetii populari si poeziile funerare sunt prezentate intr-un subcapitol separat. Cel mai elaborat volum se refera la istoria bisericii (vol. al treilea): numarul corecturilor si adaugirilor ulterioare in text aici este cel mai mic. Volumul este structurat in sase parti: capitolul introductiv trateaz3 legdtura comunitatii cu religia, urmatorul contine date despre reformarea localitatii si o scurta istorie a bisericii reformate, capitolul al treilea apreciaza viata si activitatea preotilor, capitolul al patrulea prezinta “primii oameni” ai bisericii, cel de-al cincilea detaliazi conditiile materiale ale activitatii bisericesti (retribuire, fundatii etc.), iar ultimul trateazi viata spiritual a congregatici (pastoral, catechizare, moravuri religioase, misiuni interioare etc.). Ultimul volum al monografiei expune istoria de mai bine de 650 ani a scolii din localitate. Volumul prezinta date sporadice despre inceputurile educatiei in localitate, scoala reformata, invatatorii de aici, scoala confesionala construita de familia Telcki in anul 1824 si dascalii, secularizarea scolii in 1911, constructia scolii de stat si invatatorii lui, perioada de dupa primul razboi mondial cu scoala de stat in limba maghiara si scoala confesionala reformat, precum si generatiile de invatatori si profesori de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pe paginile dactilografiate ale volumelor sunt urme ale adaugirii ulterioare. O parte dintre aceste adaugiri sunt inscrise cu masina de scris si lipite peste textul vechi, 0 alta parte este reprezentata de adaugirile, corectarile realizate cu mana suprafetele libere ale paginilor, acestea ramanand drept dovada a crearii continue a operei. Printre paginile volumelor se gasesc mai multe scrisori, datand din timpul colectirii datelor necesare realizarii monografiei, scrieri (poezii si proza) legate de impresiile din tinerete ale autorului si mai multe ilustratii (poze, desene, harti), toate acestea facdnd parte din monografie. Sunt texte care completeaza, nuanteaza continutul cartii si fac vizibil procesul creatiei. Scopul si motivatia colectarii datelor istorice este dezvaluit de Andras Mézes in prefata primului volum: /ncd din copilarie eram curios de istoria satului meu natal. Nu m-a satisfacut informarea slabé din manualul de geografie, clasa a IIa. Nu a scris c& locuitorii se ocupa de cresterea vitelor ci de vita de vie! Inca din timpul studentiei mele la Aiud, am decis sé cunosc mai bine si sd fac cunoscut satul meu natal. [...] Am incercat sd respect aceasta promisiune, sicu toate ca nu am reusit sd scriu istoria satului nostru, dar datele referitoare la sat, pe cat mi-a stat in putinté, am adunat. Aici sunt datele legate de istoria localitiitii, primul Sragment din recunostinta mea. Am adunat si am scris cu mare dragoste si devotament. Sper ca voi sluji compatriogilor $i stiintei cu aceste date! Andras Mézes s-a apucat de scris pentru cd a simtit c manualele de istorie sau lucrarile istorice ofera prea putine si imprecise date despre satul lui natal, ca informatiile si cunostintele despre Dumbrivioara sunt difuze. Inegalitatile si deficientele lucrarii sale sunt compensate de scoaterea in evidenta e nobletii 132Specialistii locali ai istoriei: istoria despre noi intentiilor sale. Tonalitatea gi intentia ne amintesc de prefata cartii lui Orban Balazs (1830-1890). Cu toate c4 cei doi autori au aptitudini si calificdri diferite si au creat texte cu continut si calitate diferite in perioade diferite, intentiile sunt asemanatoare. Dorinta lor a fost acumularea istoriei, valorilor patriei lor gi prezentarea acestora urmasilor. Acesti autori cultiva “meseria de istoriograf” intr-o alta viziune a istoriografiei. Colecteazi amintirile trecutului cu multa pasiune, inregistreaza si acumuleaza fiecare amintire, de unde rezulté inegalitatile lucrarilor: pe de o parte, din cauz ca timpul lor este ocupat de colectarea de noi si noi date, amintiri, pe de altd parte, din cauzi ca datele colectate sunt atat de variate, incat este imposibila imbinarea lor, realizarea unei structuri narative unitare. Explorarea si analiza datelor din arhive si de pe cale orala este omisa, prin referinte sunt marcate pasaje exotice, aleatorii. Pe langa cercetare in arhive, Andras Mézes a adunat informatii si la fata locului. A intervievat persoane varstnice, cu un student tandr a mers din poarti-n poarta si a recenzat familiile. Dup ce s-a mutat la Cluj, s-a adresat de multe ori prin scrisori preotului din Dumbravioara: a cerut noi date, completiri si preciziri. Opera lui, universul textelor se construieste din mai multe surse. Pe lings datele accesibile in arhive el utilizeaza editiile de publicare a izvoarelor de arhiva si tratatele istorice clasice. fn primul volum, in capitolul ce prezinta padurile localitatii, utilizeaz4 un pasaj din opera lui Orban Balazs, despre cetatea de pe dealul impadurit si credintele populare legate de acesta. Intro alt parte, preia un text, o anecdota in intregime din A/bumul de amintire al Colegiului Bethlen Gabor din Aiud, referitor la sejurul lui Barabés Miklés (1810-1898) in Dumbravioara. Propriile nuvele si naratiuni, scrise anterior si cu alte ocazii, dar care se leaga intr- un fel de trecutul satului (de exemplu, cele care prezinta obiceiuri), sunt introduse in capitolele corespunzatoare ale monografiei. Aceasta adaugare ulterioara a avut consecinte in privinta paginarii, ce trebuia indreptati, totodata titluri ce existau trebuiau taiate, unele noi trebuiau introduse. Ruptura si fisurile intre pasajele inserate trebuiau inliturate. O astfel de adaugire exista in capitolul care prezinta obiceiurile: dupa prezentarea obiceiului de obtinere a ,apei aurite”, autorul introduce un text de patru pagini, prin care povesteste o amintire din copilirie, legata de acest obicei. Aceasta scena este folosita mai tarziu si in romanul intitulat Rasund orga, inaintea prezentarii obiceiurilor de Craciun, este intercalat un text de sase pagini, intitulat Trei Crdciunuri in satul meu natal. Povestirile reale si barfele cunoscute din sat de asemenea apar in textul monografiei. » incepand din anii 1850, Orban Balézs a cutreierat fiecare localitate a Tinutului Secuiese, a vizitat arhivele, a discutat cu edilii locali gi cu persoanele virstnice, a realizat fotografi, desene despre cladiri si monument naturale. Intre 1868-1873 a publicat rezultatele cercetarii in sase volume, sub titlul Deserierea Tinutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale si etnice (A Scékelyfold leirdsa torténelmi, régészeti, természetrajzi s népismereti szempontbél) > Maestru maghiar marcant al picturii Biedermeier, a realizat portretele mai multor personalitati din epocd 133Vajda Andras in textul manuscrisului gasim notite si incursiuni in amintirile copilariei la tot pasul. Referitor la plutaritul pe Mures, mentioneazi cA bunicul lui si-a construit cea mai frumoasd casd, acoperitd cu tigla din Alszeg, datorita plutaritului (1/10.). Despre inmorméntarea lui Samu Teleki spune: Eu ca copil mic (11 ani) am Jost prezent in cortegiul funerar. Imi amintesc, catafalcul era pus in piata bisericii reformate. Zécea in sicriu triplu: de sticld, de lemn gi metal, era acoperit cu cased sisabie. Caruta mare in care se transporta pleava era transformatda in car mortuar, in acela era dus prin fata castelului pana in cripta familial din cimitirul public. L..] ldngd cripti am auzit pe oameni, discuténd ca locul unde ajunge acum si unde se mutd este a suta posesiune a lui, tocmai a suta (1/72.). Tot asa, povestiri scurte se leaga de istoria constructiei aripii centrale a castelului, de prezentarea muncilor agricole pe mosie, de prezentarea istoriei scolii si a cdtorva dascali si familii din localitate. Amintirile personale, familiale si cele din copilarie sunt introduse in textul principal cu functie de autentificare, uneori au menirea de a relativiza, de a pune sub semnul intrebarii autenticitatea, obiectivitatea datelor istorice. fn acelasi timp, textul devine exotic si lecturabil. Asemenea texte sunt prezente cel mai des sub forma de notite; daca totusi apar in textul principal, autorul se scuza incontinuu. in unele cazuri, o adaugare ulterioara ordoneazi aceste in randul notitelor. Ca si cum prin separarea celor doua tipuri de texte (textul principal si aparatul de notite) ar semnala distinctia intre cele doud lumi ale textelor (istoric/oficial si popular) si, in pofida diferentierii, intrepatrunderea, impletirea continua a acestora. Ar semnala totodata cum “marile intamplari” ale istoriei se manifesta pe planul local si la ce interpretari si evaluari dau ocazie. Autorul, prin editarea diferitelor narafiuni despre localitate, incearca crearea unei naratiuni unitare si totale, care creste peste cadrul istoriei localitatii, dar ramane la limita inferioara a stiintificului, din punct de vedere profesional. in fapt, incercarea se orienteaza catre imortalizarea memoriei colective, extinderea acesteia pana la inceputurile timpului si completarea, umplerea cu continut a perioadei dintre inceputul (virtual) marcat de legenda originii numelui satului si trecutul trait, in acest sens, autorul continua traditia cronicarilor medievali. Astfel poate fi explicat faptul ca textele folclorice gi literare sunt introduse in discursul istoric: unde izvoarele arhivistice lipsesc sau devin mai rare, autorul cheam folclorul si amintirile familiei de ajutor pentru a umple aceste goluri. Metoda de lucru a autorului este caracterizata de proiectarea starii curente in trecut, interpretarea liber a datelor primite din alte surse si formularea ipotezelor fara dovezi concrete. De exemplu, in capitolul despre istoria bisericii afirma cA prima biserica a satului deservea si populatia localititilor Mura Mare si Mura Mica, Ilioara, Padureni, Singeru de Padure si Ebes, Nebancs, Libanes (acestea trei din urm sunt sate disparute in zilele noastre). Afirmatia este bazat pe faptul ca, in acele vremuri o singura bisericd era construité pentru 10 sate’. * Dispozitie a regelui Sf. $tefan (975-1038). 134Specialistii locali ai istoriei: istoria despre noi Autorul monografiei localitatii araté o predilectie sporita pentru literaturizarea textului. Aceasta se manifesta nu numai prin introducerea unor pasaje - cuvant cu cuvant - din texte gi scrieri literare, ci si in cazul prelucrarii surselor arhivistice sau obiceiurilor locale. Prezentarea istoriei familiei Teleki, aprecierea rolului familiei in societatea locala, ori, in capitolul despre biserica, prezentarea activitatii preotilor, deseori apar presarate cu dialoguri. Capitolul realizat despre obiceiurile calendaristice contine, pe langa descrierea obiceiului, prin adaugire, texte care au functii literare. Putem spune — poate exagerat — cA in cele patru volume este surprins procesul textualizarii prin care traditia orala se transforma in istorie, iar istoria in literatura (Vajda 2005: 340-354.). Pe parcursul descrierii obiceiurilor locale, autorul exercité mai multe atitudini de scriitor, este in acelasi timp autor autonom, copiator, translator si informator. Amestecul diferitelor moduri de vorbire in lucrarea lui este rezultatul faptului ca nu detine un model narativ, care ar fi fost corespunzator in abordarea trecutului istoric. In activitatea lui de scriitor pot fi identificate urmatoarele modele: predicatie, memoriu, roman gi literatura de informare, educare. in timpul scrisului, Andrés Mézes era urmarit de originea lui, Cand a adunat si a descris datele istorice si obiceiurile din Dumbravioara, atunci originea lui (taraneasca) a fost cea care nu I-a lasat sd-si exprime parerile conform statutului sau (de istoric). Ceea ce este pus pe hartie de el documenteaz4 nu numai intamplarile din sat, dar si faptul cum sateanul din Dumbravioara reflect asupra trecutului, a propriei fiinte si asupra obligatiilor in fafa comunitatii, Referinte bibliografice Bensa, Alban, Daniel Fabre, 2001, Une histoire d soi: figurations du passé et localités. Editions de la Maison des sciences le’ homme, Paris. Bausinger, Hermann, 1995, Népi kultira a technika korszakaban. Osiris- Szézadvég Kiad6, Budapest. Hites, Sandor, 2003, Hozzdértés, kdztudalom, dilettantizmus: térténetiras a 19. szizadban. In: Biczé Gabor (szerk.): Antropolégia és irodalom. Egy tj paradigma iitkeresése. Csokonai Kiadé, Debrecen: 241-251. Keszeg, Vilmos, 2007, A torténelmi emlékezet alakzatai. In: Szemerkényi Agnes (szerk.): Folkldr és toriénelem. Akadémiai Kiadé, Budapest: 18-43. Keszeg, Vilmos, 2008, Alfabetizécid, irdsszokdsok, populdris irdsbeliség. Egyetemi jegyzet. BBTE-KJNT, Kolozsvar. Lepenies, Wolf, 1992, Berween Literature and Science: The Rice of Sociology. Cambridge University Press, Cambridge. Lyotard, Jean-Frangois, 1993, Széljegyzetek az elbeszéléshez. In: Habermas, Jiirgen, Jean Francois Lyotard, Richard Rorty: A poszimodern dillapot. Szazadvég Kiadé, Budapest: 146-150. Mark, Vera, 1997, L'écriture de soi entre Histoire et autobiographie. In. Fabre, Daniel (dir.): Par écrit. Emologies des écritures quotidiennes. Collection Etnologie de la France 11. Edition de la Maison des sciences de l'homme, Paris: 361-375. 135Vajda Andras Nora, Pierre, 2010, Emlékezet és torténelem kéz0tt. Napvilig Kiad6, Budapest. Vajda, Andras, 2005, Egy telepiilésmonografia: adattir és alkotds. In: Szemerkényi Agnes (szerk.): Foikl6r és irodalom. Akadémiai Kiadé, Budapest: 350-353. Vita, Zsigmond, 1992, Mézes Andras szdcikk, Roméniai Magyar Irodalmi Lexikon 3. Kriterion Kényvkiad6, Kolozsvar, 642. Local History Experts: History of Us Abstract The theme of the paper is the ethnographical analysis of a local history monograph, left behind in manuscript. The author of the monograph is Andras Mozes, Ph.D. reformed priest, professor of theology and historian and novelist at the same time. These hypostases of the author and the visions behind them influenced and determined the manuscript style and the quality of its content, which became a collection of historical and ethnographical data, of local and personal memories at the same time. In the analyst’s point of view, the analysed person is an intruder in science. Accordingly, this kind of literature is considered as a “third culture” between popular and high culture (Science), and takes into possession those dimensions, where the research could not enter. And history presented this way is history of us (histoire a soi). 136