Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura primita in lucru mecanic (motoare

termice) ,fie lucrul mecanic in caldura (masini frigorifice).

Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui sistem nu poate decât să
crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de căldură (numită și sursa caldă) este
transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem cu temperatura mai
mică, numit sursă rece.

Tipuri de motoare termice

Motor cu ardere externa , la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă ciclul
termodinamic:

motorul cu aburi

turbina cu abur

motor Stirling

motor cu ardere interna, la care sursa de căldură este un proces de combustie suferit chiar de fluidul
supus ciclului termodinamic:

motorul Otto

motorul Diesel

motorul Carnot

motor racheta

statoreactor

pulsoreactor

Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia
termicăa aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de
aburprin fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce
lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care de cele mai multe ori este
transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară
producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiunenucleară.
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revoluției
industriale până în prima parte a secolului al XX-lea, fiind utilizate la
acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice, mașinilor din fabrici,
utilajelor pentru construcții (excavatoare) și a altor utilaje. A fost înlocuit în majoritatea acestor
aplicații de motorul cu ardere internă și de cel electric.
În familia mașinilor termice, motorul Stirling definește o mașină termică cu aer cald cu ciclu
închis regenerativ, cu toate că incorect, termenul deseori este utilizat pentru a se face referire
la o gamă mai largă de mașini. În acest context, "ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru
este într-un spațiu închis numit sistem termodinamic, pe când la mașinile cu "ciclu deschis"
cum este motorul cu ardere internăși anumite motoare cu abur, se produce un permanent
schimb de fluid de lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului
termodinamic; "regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care
mărește semnificativ randamentul potențial al motorului Stirling. Există mai multe variante
constructive ale motorului Stirling din care majoritatea aparțin categoriei mașinilor cu piston
alternativ. În mod obișnuit motorul Stirling este încadrat în categoria motoarelor cu ardere
externă cu toate că sursa de energie termică poate fi nu numai arderea unui combustibil ci
și energia solară sau energia nucleară. Un motor Stirling funcționează prin utilizarea unei
surse de căldură externe și a unui radiator de căldură, fiecare din acestea fiind menținut în
limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură suficient de mare între ele.
În procesul de transformare a energiei termice în lucru mecanic, dintre mașinile termice
motorul Stirling poate atinge cel mai mare randament, teoretic până la randamentul maxim
al ciclului Carnot, cu toate că în practică acesta este redus de proprietățile gazului de lucru și
a materialelor utilizate cum ar fi coeficientul de frecare, conductivitatea termică, punctul de
topire,rezistența la rupere, deformarea plastică etc. Acest tip de motor poate funcționa pe baza
unei surse de căldură indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau
nucleară.
Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling pot fi mai economice, mai
silențioase, mai sigure în funcționare și cu cerințe de întreținere mai scăzute. Ele sunt
preferate în aplicații specifice unde se valorifică aceste avantaje, în special în cazul în care
obiectivul principal nu este minimizarea cheltuielilor de investiții pe unitate de putere
(RON/kW) ci a celor raportate la unitatea de energie (RON/kWh). În comparație cu
motoarele cu ardere internă de o putere dată, motoarele Stirling necesită cheltuieli de capital
mai mari, sunt de dimensiuni mai mari și mai grele, din care motiv, privită din acest punct de
vedere această tehnologie este necompetitivă. Pentru unele aplicații însă, o analiză temeinică
a raportului cheltuieli-câștiguri poate avantaja motoarele Stirling față de cele cu ardere
internă.
Mai nou avantajele motorului Stirling au devenit vizibile în comparație cu creșterea costului
energiei, lipsei resurselor energetice și problemelor ecologice cum ar fi schimbările climatice.
Creșterea interesului față de tehnologia motoarelor Stirling a impulsionat cercetările și
dezvoltările în acest domeniu. Utilizările se extind de la instalații de pompare a apei la
astronautică și producerea de energie electrică pe bază de surse bogate de energie
incompatibile cu motoarele de ardere internă cum sunt energia solară, resturi vegetale și
animaliere.
O altă caracteristică a motoarelor Stirling este reversibiltatea. Acționate mecanic, pot
funcționa ca pompe de căldură. S-au efectuat încercări utilizând energia eoliană pentru
acționarea unei pompe de căldură pe bază de ciclu Stirling în scopul încălzirii și condiționării
aerului pentru locuințe.