You are on page 1of 9

MATURA GHEORGHE

SCOLA DE MAISTRI
AN I
TEHNOLOGIA ANSAMBLARII
TRANSMISIILOR MECANICE

Transmiterea miscarii si energiei mecanice de la un organ de masina la altul sau


de la o masina sau un aparat la altul, se realizeaza cu organe de masini care alcatuiesc o
transmisie mecanica.
Transmisiile mecanice pot realiza:
legaturi intre arborele motor al masinii de fortaa si arborele principal al masinii de lucru
sau intre arborii masinii de lucru pentru transmiterea puterii sau a miscarii;
schimbarea turatiei de la un arbore la altul intr-un raport dat, ca de exemplu, la
reductoare, la cutiile de viteze ale masinilor-unelte etc.
In functie de elementele folosite se deosebesc urmatoarele categorii de transmisii
mecanice: transmisii prin roti dintate, prin curele, lant, cablu, prin roti de fictiune, prin
volanti si cuplaje. Tipul de transmisie mecanica se stabileste tinand seama de distanta
dintre axe, puterea de transmisie, raportul dintre transmitere, randament, conditii de
functionare, constructia masinii sau a mecanismului etc.
Astfel, la masinile-unelte, se intalnesc frecvent transmisiile prin roti dintate, la
compresoare transmisiile prin curele, la unele prese transmisiile prin roti de frictiune etc.
Tehnologia si utilajele folosite la asamblarea transmisiilor mecanice sunt specifice
fiecarei categorii de transmisie.
In componenta utilajelor si aparatelor se gasesc, deseori, sisteme de transmitere a
miscarii de rotatie sau rectilinii. Acestea au rolul de a transmite miscarea mentionand sau
schimband marimea fortei, precum si mentionand miscarea de rotatie sau transformand-o
in miscare rectilinie.
Transmisia miscarii se realizeaza prin diferite sisteme, cu ajutorul unor elemente
componente care caracterizeaza tipul transmisiei. Astfel pentru mentinerea miscarii de
rotatie, se folosesc transmisii prin:
- curele (din piele, tesaturi, textile, trapezoidale din cauciuc cu sau fara
insertii metalice)
- lanturi (din zale-inele cu profil rotund);
- cuplaje (fixe, mobile, elastice, cardanice, cu sau fara ambreiaje);
- roti de fictiune;
- angrenaje din roti dintate;

MONTAREA TRANSMISIILOR CU CURELE


Transmisiile cu curele se incadreaza in grupa transmisiilor cu elemente flexibile
impreuna cu transmisiile cu funii, cu cabluri si cu lant.
La transmisiile cu legatura flexibila efortul de la roata motoare este transmis prin
frecare la roata condusa. Elementele flexibile de transmisie sunt curelele, care pot fi
confectionate din piele, panza cauciucata, lana, bumbac si alte materiale.

4
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
O transmisie completa se compune in general din cureaua de transmisie, rotile de
curea, dispozitivul de intindere si carcasa protectoare.
Montarea transmisiilor cu curele se incepe cu montarea rotilor de curea. Roata de
curea poate fi fixata pe o parte de calare de capat, iar imbinarea poate fi cu pana paralela
sau cu pana inclinata. Cand capatul este cilindric si pana paralela se prevede de obicei la
arbore cu guler pentru fixarea axiala a rotii. Daca roata este fixata cu pana paralela sau
concava este prevazuta si o piulita ce se insurubeaza la capatul filetat al arborelui, sau o
saiba fixa prin suruburi. In cazul cand roata este fixate cu pana de strangere, nu mai este
necesara o fixare suplimentara.

Fig. 7. Fixarea rotilor de curea pe capetele arborilor

Tehnologia de asamblare incepe cu montarea penei in locasul de pana din arbore,


dupa care se preseaza roata cu prese manuale sau mecanice. In timpul presarii trebuie
avut grija ca pana san u iasa din locas, iar roata sa fie coaxiala cu arborele.
Verificarea montarii rotilor de transmisie consta in masurarea batailor radiale si
frontale. Valorile admisibile ale acestor batai depind de diametrul rotii si de turatia ei,
deoarece cu cat diametrul este mai mare, si turatia mai mica, cu atat bataia admisibila
poate fi mai mare si mai invers.
Efectul acestor batai il constituie uzura rapida a lagarelor in cazul masinilor-
unelte se inrautateste calitatea de prelucrare a pieselor. Pentru verificarea batailor frontale
si radiale se foloseste acul de trasat sau comparatorul. Acul de trasat se monteaza intr-un
suport astfel incat sa atinga cu varful roata, fie radial fie frontal numai intr-un singur
punct la o rotatie completa a rotii. Se intoarce roata cu 180 grade si se masoara bataia
radiala sau frontala cu ajutorul unui calibru de interstitii, introdus intre suprafata rotii si
varful acului.
Daca rotile de curea sunt deplasate una fata de alta linealul sau firul cu plumb vin
in contact numai cu un singur punct al rotii. In cazul rotilor de curea cu latimi neegale
trebuie ca axa de simetrie a asamblarii sa treaca prin centrele celor doua roti; pozitia
reciproca dintre acestea se verifica flosindu-se piese intermediare fixate cu cate un
dispozitiv cu surub.

5
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I

Fig. 8. Verificarea pozitilor reciproce a rotilor de curea

In cazul in care urma verificarilor se constata ca abaterile sunt mai mari decat
cele prevazute in documentatia tehnologica se analizeaza cauzele care le-au generat ca:
montarea gresita a arborilor in lagare, deformari ale arborilor, montare necorespunzatoare
a rotilor, prelucrarea gresita a gaurilor rotilor etc. Dupa inlaturarea defectelor se trece la
montarea curbelor. Pentru aceasta mai intai se imbina capetele curelelor prin lipire,
cusatura sau cu ajutorul agrafelor.
Modul de imbinare a curelelor late influenteaza siguranta in functionare.
Calitatea imbinarii are un rol deosebit la curelele care functioneaza cu viteza mare, care
intinse puternic si care se infasoara pe roti de curea de diametru mic.
Lipirea curelelor se practica numai in cazul curelelor din piele si din panza
cauciucata. Pentru aceasta curelele se taie oblic pe o lungime fiind groasa curelei.
Suprafetele de lipit se curate cu o perie de sarma dupa care se aplica adezivul.
Lipitura se preseaza puternic prin trecerea curelei printer doua valturi, strangandu-se apoi
intre doua placi metalice incalzite pana la intarirea adezivului. Imbinarea curelelor cu
agrafe se aplica la toate tipurile de curele. Dupa montarea agrafelor se introduce in
ochiurile acestora un stift, obtinandu-se o imbinare elastica.
Cureaua imbinata cu agrafe lucreaza in bune conditii la viteze periferice mari si
la diameter mici de infasurare. In afara de procedeele aratate se mai practica si alte tipuri
de imbinari ale curelelor ca de exemplu , cu nituri de cupru, aluminiu etc. Pentru a
asigura o buna functionare a transmisiilor cu curele si pentru a se imbina patinarea,
curelele trebuie montate cu o tensiune initiala.
O tensiune mare are drept urmare ruperea curelei in locul cusaturii si o uzura
intensa a lagarelor. De aceea, curelele din piele noi sunt supuse la intindere inainte de
montare, operatie care se face la masini speciale sau prin suspendarea unor greutati.

MONTAREA TRANSMISIILOR CU LANT


Transmisiile cu lant se folosesc pentru distante mari si in cazurile in care
miscarea de rotatie trebuie transmisa fara alunecari, adica cu un raport de transmitere
constant. In functie de destinatie, in constructia de masini se folosesc urmatoarele tipuri

6
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
de lanturi: lanturi cu dinti, lanturi cu eclise, bolturi si bucse, lanturi cu elemente bloc, cu
elemente pline si cu elemente fasonate. Lanturile cu dinti, numite si lanturi fara zgomot,
se folosesc pentru transmiterea unor forte relative mari, cu viteze intre 3 si 25 m/s. Roata
de lant are dinti trapezoidali cu unghiul de 23…57 grade, numarul dintilor fiind intre 13
si 120. Lanturile cu eclise, bolturi si role sunt utilizate la transmiterea miscarii cu viteze
intre 1 si 15 m/s.
Lanturile cu elemente fasonate se folosesc foarte frecvent la transmisii cu viteze
reduse pana la 3…4 m/s. Rotile pentru lanturi difera de celelalte roti de transmisie prin
forma constructive a obezii. Obada este prevazuta cu proeminente care intra in angrenare
cu elementele lantului, de unde si denumirea de roti dintate pentru lant. Rotile pentru
lanturi se clasifica dupa felul lantului care se infasoara in: roti pentru lanturi cu zale
ovale, roti pentru lanturi cu eclise si roti pentru lanturi speciale.

Fig. 9. Dispozitiv pentru imbinarea capetelor unui lant

Montarea transmisiilor cu lanturi consta din fixarea rotilor pe arbori, fixarea


lanturilor pe roti si imbinarea lanturilor. Montarea rotilor de lant pe arborii de transmisie
se realizeaza in majoritatea cazurilor, cu ajutorul unor pene sau caneluri.
Dupa fixarea rotilor de lant pe arborii respective se verifica bataia radiala sic ea
frontala. Bataia admisibila depinde de turatia si de gradul de incarcare. Pentru transmisii
de precizie, bataia radiala a rotii montate pe arbore nu trebuie sa depaseasca 0,05-0,06
mm pentru fiecare 10 mm ai dimensiunii rotii. Pentru a se asigura o infatisare corecta a
lantului pe dintii rotilor, axele acestora trebuie sa fie paralele si in acelasi plan.
Pozitia rotilor de lant se verifica controlandu-se paralelismul axelor arborilor pe
care sunt montate, precum si deplasarea relativa. Se stabileste lungimea lantului si se
executa imbinarea capetelor, cu ajutorul unor dispozitive speciale, prevazut cu un surub
avand filet stanga-dreapta. Pentru imbinare se folosesc zale sau placute in functie de tipul
lantului. Urmeaza verificarea sagetii lantului.
Ungerea se poate efectua:
- prin picurare la viteze cuprinse intre 2,5 si 5 m/s
- prin ungere fortata cu ajutorul unei pompe
- cu ajutorul canilor de ulei la fiecare 15-20 h, in cazul vitezelor mici.
Lubrifiantul trebuie sa alimenteze ramura inferioara a lantului la partea de
angrenare, pentru a patrunde mai usor in jocurile articulatiei.
MONTAREA TRANSMISIILOR CU CABLURI
Cablurile servesc ca elemente de transmitere a miscarii de rotatie intre doi arbori
sau pentru transmiterea miscari liniare. Pentru a putea transmite miscarile amintite,
cablurile se infasoara pe roti prevazute cu canale.

7
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
Roata se introduce dup ace, in prealabil s-a montat pana in canalul de arbore si
apoi se strange saiba filetata care are rolul de a impiedica iesirea rotii de pe arbore.
Capetele de cablu se pot imbina prin impletire, care este o operatie greoaie, si apoi se
impletesc laolalta astfel incat sectiunea cablului rezultat sa fie peste tot aceeasi.
Peste fixarea unui capat de cablu de alt organ de masina se utilizeaza mai multe
tipuri constructive de dispozitive.

MONTAREA TRANSMISIILOR CU
ROTI CU FICTIUNE

Transmisiile cu roti de fictiune servesc la transmiterea si transformarea miscarii


de rotatie folosind frecarea ce ia nastere intre suprafetele de contact.
Avantajele transmisiilor cu roti cu fictiune sunt: constructie simpla, siguranta la
suprasarcini, mers linistit si fara socuri, permit cuplarea si decuplarea in timpul mersului.
Dezavantajele acestor transmisii sunt: raportul de transmisie se modifica din
cauza patinarilor, in timpul mersului puterile de transmisie sunt mici etc.
Transmiterea momentului se realizeaza cu ajutorul penelor, iar asigurarea
impotriva iesirii de pe arbore, cu ajutorul unui surub sau al unei pulite. Inainte de montare
se verifica bataia frontala si radiala care pot sa aiba valori mai mari decat cele admisibile,
datorita unor prelucrari neingrijite. Se introduce rotile pe arbore si se controleaza cu
calibrul de interstitii paralelismului si contactul dintre roti.
Apoi se monteaza penele in locasuri, se introduce rotile pe arbori si se strang
piulitele sau suruburile.

8
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I

ASAMBLAREA VOLANTILOR
Volantii sunt organe de masini de dimensiuni si greutati relative mari, utilizati la
uniformizarea vitezelor de rotatie a arborilor diferitelor masini si mecanisme, acolo unde
conditiile de functionare impugn acest lucru.
Asamblarea volantilor pe arbori se poate realize prin mai multe metode si anume:
asamblarea pe suprafata conica si pana: asamblarea cu flansa si suruburi , asamblarea pe
arbore cilindric si pana.
Asamblarea pe suprafata conica si pana este metoda care asigura o centrare
precisa a volantului pe arbore, insa prezinta dezavantajul ca impune prelucrarea conica a
arborelui si a alezajului din Volant sin u permite montarea ambreiajului in volant.
Asamblarea cu flansa si suruburi este metoda cea mai des folosita cand conditiile
de centrare sunt mai putin pretentioase decat in cazul asamblarii pe con, eliminandu-se
prelucrarile suplimentare pentru obtinerea suprafetelor conice de centrare. O atentie
deosebita trebuie sa se acorde la asamblarea volantilor pe arborii problemei echilibrarii
statice si echilibrarii dinamice a pieselor. Indiferent de metoda de montare utilizata, este
necesar pentru asamblarea volantilor pe arbori sa se efectueze urmatoarele operatii:
- verificarea initiala a suprafetei de asamblare si a pozitiilor de prindere;
- montarea propriu-zisa;
- verificarea asamblarii;
Pentru a usura operatiile de montare a volantilor pe arbori este necesar ca in
prealabil sa se asigure arborilor pozitia cea mai convenabila pentru montare sis a se
foloseasca dispozitive pentru ridicarea volantilor la inaltimea corespunzatoare montarii,
acestora pe arbori.

Fig. 11. Dispozitiv pentru fixarea cablului cu pana

Dispozitivele utilizate trebuie sa asigure o prindere cat mai simpla a volantilor si


posibilitatea de actionare manuala. In cazul metodei de asamblare cu flansa si suruburi,
arborele este asezat pe lagarele carcasei, avand flansa si o parte din suruburi montate
initial, iar volantul este adus in pozitie verticala, astfel ca axa gaurilor sa corespunda cu
axa suruburilor, dupa care se introduc si celelalte suruburi. Se face apoi insurubarea
piulitelor in mod uniform si se asigura impotriva desurubarii.

9
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
La montarea pe suprafata conica si pana se face initial verificarea riguroasa a
contactului dintre suprafetele conice, prin montarea libera a volantului si centrarea
conului arborelui pe care s-a depus in prealabil un strat subtire de vopsea. Daca executia
suprafetei conice nu este corecta, pata de contact nu va fi distribuita uniform pe toata
suprafata conului, si in acest caz este necesara ajustarea suprafetei conice a bancului, prin
razuire sau prin rodare dupa conul arborelui. Apoi prin loviri usoare cu un ciocan de
cupru pana se monteaza in locasul respectiv al arborelui dupa care se introduce din nou
volantul pe ax, fie folosind dispozitive speciale, fie prin strangerea piulitei din capatul
arborelui. Verificarea asamblarii volantilor pe arbori. Pentru ca volantul sa functioneze in
bune conditii este necesar ca suprafetele cilindrice sau conice ale arborelui si alezajului sa
fie coaxiale, iar suprafetele plane sa fie perpendiculare pe axele suprafetelor cilindrice,
adica bataia radiala si frontala sa se incadreze in abaterile limita admisibile.
Dupa montarea definitiva a volantului pe arbore se verifica bataia radiala si
frontala cu ajutorul comparatorului, ca in cazul rotilor dintate montate pe arbori. Pentru
ca dupa demontare volantul sa nu cada de pe arbore, trebuie ca simultan cu demontarea sa
fie apropiat si fixat-dispozitivul de prindere suspendat de un scrpete sau de caruciorul
macaralei.

MONTAREA CUPLAJELOR
Cuplajele sunt organe de masini prin intermediul carora se asigura transmiterea
miscarii de rotatie, a momentului de torsiune, se limiteaza sarcinile, se compenseaza
erorile de executie si de montaj etc. dintre tronsoanele aceluiasi arbore, a unor arbori
diferiti sau a unor organe de masini. Cuplajele mecanice pot fi clasificate in doua grupe
mari (STAS 7082) si anume: cuplaje permanente si cuplaje intermitente (ambreiaje).
Fiecare tip de cuplaj are o tehnologie specificata de asamblare in raport cu
constructia si destinatia sa in cadrul masinii din care face parte.

Fig. 12. Dispozitiv pentru scoaterea volantului de pe arbore

Montarea cuplajelor cu flanse sau cu discuri incepe cu verificarea coaxilitatii


arborilor. Discurile se monteaza pe capetele arborelui prin impanare, presare la rece sau
la cald. Ele se pot fixa si prin sudare, sau se realizeaza dintr-o bucata cu arborele

10
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
respectiv. Pozitia de centrare a discurilor se asigura printr-un prag de centrare, iar fixarea
se face cu suruburi. Dupa fixarea discurilor pe capetele arborilor, se aduc gaurile de pe
discuri astfel incat sa corespunda si apoi se introduce provizoriu un surub intr-una din
gauri, dupa care se alezeaza gaurile, se introduce suruburile de fixare si se strang
piulitele. Se scoate apoi surubul montat provizoriu, urmand sa se alezeze gaura sis a sa
monteze definitive si ultimul surub.
Cuplajul cu manson este alcatuit din doua semicupe asamblate cu suruburi care
strang cele doua capete ale arborelui. Momentul se transmite prin intermediul unei pene
longitudinale. Asamblarea cuplajului cu manson este simpla si anume: se monteaza pana
longitudinala, apoi se aduc in contact cele doua jumatati ale cuplajului, se introduce
suruburile si se strang piulitele.
Cuplajele elastice cu bolturi se monteaza astfel: se introduce inele de cauciuc pe
bolturi, apoi se monteaza bolturile in semicuplaj prin strangerea piulitei pana la refuz.
Imperecherea semicupelor se face prin presarea bolturilor cu rondele, in gaurile
corespunzatoare din cealalta semicuapla.

NORME DE PROTECTIA MUNCII


În atelierele de montaj şi întreţinere, se iau o serie de măsuri, în scopul protecţiei
împotiva accidentărilor şi pentru evitarea deteriorării organelor de maşini.
Printre aceste măsuri enumerăm: temperatura în interiorul atelierului trebuie să
fie optimă pentru desfăşurarea activităţii ( temperatura ridicată micşorează atenţia şi
percepţia, iar cea scăzută micşoreză mobilitatea lucrătorilor). măsuri de mecanizare şi
automatizare,în special a operaţiilor grele cu risc crescut de accidentări; curaţarea aerului
de gaze, praf, arburi prin ventilaţie; atelierele de reparaţii şi intreţinere trebuie să fie bine
iluminate, atât ziua cât şi noaptea; protejarea instalaţiilor electrice împotriva electrocutătii
şi legarea aparatelor şi instalaţiilor la pământ; verificarea înainte de utilizare a instalaţiilor
de ridicat( cabluri, lanţuri, scripeti) ancorarea maşinilor şi a instalaţiilor în timpul
transportului; evitarea staţionării muncitorilor în raza de acţiune a macaralelor;
mecanismele de ridicat şi transportat să fie manevrate numai de personalul calificat în
acest scop; respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează substanţele
necesare spălării pieselor( mănuşi , măşti de gaze , interzicerea folosirii flacării
deschisem depărtarea de locurile de sudare); verificarea stării utilajelor şi dispozitivelor
folosite; indepărtarea aşchiilor de pe maşini; respectarea regulilor de depozitare a
pieselor.
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat
fiecare participant în procesul de muncă şi constituie un element foarte important în
protejarea factorilor de risc.
Echipamentul se acordă obligatoriu şi gratuit tuturor salariaţilor, precum şi altor
categorii participante la procesul muncii, in conformitate cu Normativul- cadru de
acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei ţi aprobat prin Ordinul 225/ 1995. Pe baza
acestuia, angajatorul este obligat să intocmească lista internă de dotare a EIP

11
MATURA GHEORGHE
SCOLA DE MAISTRI
AN I
(Echipamentul Individual de Protectie) adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii
de securitate.
Alegerea echipamentului individual de protecţie se face în funcţie de riscuri,
alegându-se tipul, aplicându-se anumite standarde şi folosind anumite marcaje.
Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale se face prin
introducerea pe piaţă şi prin utilizarea doar a acelor echipamente individuale de protecţie
care mentin sănătatea şi care asigură securitatea utilizatorilor, fără a aduce atingere
sănătăţii sau securităţii altor persoane, animale domestice ori bunuri, atunci când sunt
întreţinute adecvat şi utilizate conform scopului prevăzut .
Utilizarea EIP este permisă dacă:
- este conform reglementărilor tehnice aplicabile ;
- este corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuşi un risc
suplimentar.;
- răspunde condiţiilor existente la locul de muncă ;
- ţine seama de cerinţele ergonomice şi de sănătate ale angajatului;
- este adaptat conformaţiei purtătorului;
In cazul dereglării sau degradării normale a acestuia, respectiv al pierderii
calităţii de protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.
Degradarea sau pierderea lui înainte de termenul de utilizare prevăzut din vina
purtătorului atrage răspunderea acestuia de prejudiciul cauzat, potrivit legii ( art 13 ,
Legea 90/ 1996, republicată).

12

You might also like