Fierul

Fierul este un element chimic metalic, notat

cu simbolul Fe (din limba latină: ferrum), ce are numărul
atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în
prima grupă a metalelor tranziționale. Este elementul
chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea mai mare
parte a nucleului acestei planete și este al patrulea
element ca abundență în scoarța terestră. Este produs
în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu
masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se
dezintegrează în fier) este ultima reacție fuziune
nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element
care se produce înaintea stingerii unei supernove ce
duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor
fierului în spațiu.
La fel ca și alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu,
etc.), fierul prezintă numeroase stări de oxidare, de la -2
la +6, deși cele mai comune sunt +2 și +3. Fierul
elementar este întâlnit în meteoriți și unele medii sărace
în oxigen, dar este reactiv cu oxigenul și apa.
Suprafețele proaspăt tăiate ale fierului au o culoare gri-
argintie, sunt lucioase, dar se oxidează în aer, produsul
de reacție fiind oxizii de fier, cunoscuți de asemenea sub
denumirea de rugină. Spre deosebire de alte metale
care realizează pasivarea prin straturi de oxid, oxizii de
fier ocupă un volum mai mare ca al volumului de fier, iar
astfel oxizii de fier pot fi îndepărtați și să expună
suprafețe proaspete pentru coroziune.
 Oxigenul
Oxigenul este un element chimic cu
simbolul O și numărul atomic 8. Face parte
din grupa calcogenilor și este un
element nemetalic foarte reactiv și un agent oxidant care
formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu
majoritatea elementelor.[1]După masă, oxigenul este al
treilea cel mai întâlnit element în univers,
după hidrogen și heliu.[2] În condiții normale de
temperatură și presiune, doi atomi de oxigen
se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă
diatomică incoloră, inodoră și insipidă, cu formula O
2.
Multe clase majore de molecule organice în organismele
vii, cum ar fi proteinele, acizii nucleici, carbohidrații,
și grăsimile, conțin aer, la fel ca și cei mai importanți
compuși organici, care fac parte din cochiliile, dinții și
oasele animalelor. Majoritatea masei organismelor vii o
reprezintă oxigenul deoarece face parte din apă,
principala componentă a formelor de viață (spre
exemplu, aproape 2/3 din masa corpului uman).
Oxigenul elementar e produs
de cianobacterii, alge și plante, fiind folosit în respirația
celulară în toate formele complexe de viață. Oxigenul e
toxic pentru organismele anaerobe obligate, care erau
forma dominantă de viață timpurie pe Pământ până
când O
2-ul a început să se acumuleze în atmosferă.
 Hidrogenul
Hidrogenul este elementul chimic în tabelul periodic al
elementelor cu simbolul H și numărul atomic 1. Este
un gaz ușor inflamabil, incolor, insipid, inodor, iar în
natură se întâlnește mai ales sub formă
de moleculă diatomică, H2. Având masa atomică egală
cu 1,00794 u.a.m. , hidrogenul este cel mai
ușor element chimic. Etimologic, cuvântul hidrogen este
o combinație a două cuvinte grecești, având semnificația
de „a face apă”.
Hidrogenul elementar este principala componentă
a Universului, având o pondere de 75% din masa
acestuia.[1] În starea de plasmă, se găsește ca element
majoritar în alcătuirea stelelor. Hidrogenul elementar
este foarte puțin răspândit pe Pământ.
Pentru necesități industriale există diferite procedee de
fabricație, puse la punct din punct de vedere tehnologic
sau aflate în fază de laborator. Hidrogenul poate fi
obținut prin electroliza apei, procesul necesitând costuri
mai mari decât cel de producere prin procesarea gazelor
naturale.[2]
Cel mai răspândit izotop al hidrogenului este protiul,
care este alcătuit dintr-un singur proton în nucleu și
un electron în învelișul electronic. În compușii
ionici poate avea sarcină negativă (anion cunoscut sub
numele de hidrură, H-) sau sarcină pozitivă H+(cation).
Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea
elementelor din sistemul periodic și este prezent
în apă și în mulți dintre compușii organici. Are un rol
important în reacțiile acido-bazice, acestea bazându-se
pe schimbul de protoni între molecule.