ÎN LOC DE INTRODUCERE

SPA IUL URBAN:

diseminat, miniaturizat, polivalent

Ciprian Mihali

Pre-textul acestei întîlniri ne-a fost inspirat de eseul lui Foucault, “Des espaces
autres”, i al c rui titlu tradus în limba român “Altfel de spa ii” ne las , poate, s în elegem
chiar mai mult – cel pu in în vederea unor discu ii în marginea exterioar a textului – decît
voia autorul însu i s spun . C ci “Altfel de spa ii” înseamn în primul rînd “alte spa ii”,
altele (de ertul, maidanul, spa iul intrauterin, etc.) decît acelea cu care opereaz tiin ele
spa iului, de la cosmologie i astronomie pîn la fizic , geografie sau arhitectur , trecînd, de
ce nu, chiar prin teoriile filosofice ale spa iului, acelea care au impus un model clasic de
spa ialitate pe care convenim s-o numim “newtonian ”. Dar, în al doilea rînd, i într-un sens
care ne intereseaz cu prioritate, putem în elege chiar aceste spa ii “clasice” altfel decît în
grila lor obi nuit de interpretare. Nu e vorba de spa ii exterioare celor dintîi, pe care vreo
descoperire tiin ific , vreun progres tehnic s le fi adus la lumina zilei, ci de tocmai aceste
spa ii tr ite, experimentate, gîndite ori construite altfel. Pentru Foucault însu i, miza unui
asemenea studiu era s repereze, chiar în untrul acestor spa ii, locuri care nu se las citite ori
practicate dup acelea i reguli i logici ca i ansamblul locurilor presupuse a le constitui.
Aceast (înc ) neîn eleas devenire a lumii care este modernitatea a avut ciudatul obicei – în
voin a i puterea sa de a- i face lumea proprie – de a produce chiar în proprietatea sa for e de
erodare ori de subvertire care s -i verifice, oarecum, poten a i efectele revolu ionare. În
ordinea spa iului social, Foucault nume te aceste for e “heterotopii” i le atribuie o func ie
compensatorie într-o societatea supus unei presiuni permanente a uniformiz rii i
regulariz rii. Acestea sînt, într-adev r, “altfel de spa ii”, îns ne putem întreba ast zi dac ele
nu sînt felul însu i de a fi al modernit ii devenit postmodernitate, dac istoria recent i
occidentalizat a lumii nu are capacitatea de a secreta i de a recrea în sine – dup ce o va fi
anulat pretutindeni pe aceast planet – alteritatea. Mai mult, putem chiar îndr zni s credem
c spa iul postmodernit ii (fizic, social, mental, dup o clasificare a lui Lefebvre) nu exist
decît ca alterare ori alterizare neîncetat , ca practic a propriei rescrieri, ca discurs al propriei
strieri permanente.
 Poate c nici un spa iu nu r spunde mai fidel acestor b nuieli decît spa iul urban.
Ora ul, în formula sa actual i (tot mai) mondial , este un proiect i un concept specific
modernit ii. De i trimite la cetatea antic ori la burgul medieval, el are prea pu in de-a face în
modelul i în existen a sa cu acestea. Putem spune altfel: modernitatea îns i înseamn
survenirea unei noi conceptualit i i practici a urbanit ii, în eleas în termenii unei economii
largi, în care metafizica, politica i comer ul (dar i arta r zboiului, descoperirea i cucerirea
unor teritorii noi) particip la o ecua ie a “intr rilor i ie irilor”, a gestiunii i distribu iei
mijloacelor de produc ie, de consum i de eliminare pe care lumea de dinainte nu o cunoscuse
niciodat . Conceptul de ora trimite a adar la un spa iu “propriu”, spune Certeau, termenul
francez însemnînd atît “proprietate”, “însu ire”, “apropriere”, cît i – la fel de important –
“cur enie”, “igien ”. Nu e greu atunci s citim ora ul modern ca voin a modernit ii de a- i
apropria spa iul, i tot spa iul, dar i ca exigen a unei purific ri a acestuia; astfel, imagin m
o similitudine pertinent între proiectele administrative de drenare i canalizare a infectelor
ora e medievale (cu 250 de ani în urm , pe Sena mai pluteau stîrvuri de animale i reziduuri
de tot felul…, Parisul pu ea îngrozitor la acea vreme, e ceea ce par s constate dintr-odat
edilii ora ului) i proiectul de drenare a gîndirii ra ionale, de cur are a ei de tot ce ar putea-o
împiedica s intre în posesia unui adev r simplu, clar i distinct. Într-o remarcabil lucrare,
L’architecte et le philosophe (Aubier, Paris, 1982), Daniel Payot traseaz istoria acestei
similitudini, plecînd îns dinspre filosofie i interogînd propensiunea acesteia de a construi, de
a cl di dup modelul ideal al unei arhitecturi perfecte. Pentru filosof, arhitectul reprezint
adesea lumea certitudinii, a adecv rii, a st pînirii i a puterii, asemeni acestuia, el trebuie s
întemeieze, s pun funda ii solide pentru a putea în l a casa ori catedrala cunoa terii. Invers,
proiectele urbanistice sînt animate de gîndul filosofic al “cre rii unui subiect universal i
anonim care este ora ul însu i”1. Un astfel de subiect e susceptibil s primeasc predicate
proprii, ori s adune laolalt predicatele nenum ra ilor subiec i împr tia i pîn atunci în
dezordinea spa ial a societ ii i gîndirii. Ca atare, asemeni subiectului cartezian, el este
capabil s - i gestioneze resursele i finalit ile, dar i s fie gestionat ca unitate de sine
st t toare, în care efectele de adev r i putere trebuie s fie superioare investi iilor de
cunoa tere f cute.
Ceea ce mai aduce în proximitate ora ul i metafizica în calitatea lor de c r i de
identitate ale modernit ii este privilegiul acordat, între sim uri, vederii. Voin a de a vedea
ora ul a precedat mijloacele de o satisface, ne spune acela i Certeau. Ceea ce, într-un alt

1
Michel de Certeau, L’invention du quotidien. 1. Arts de faire, Gallimard, Paris, 1980 (1990), p. 143.

2
registru, poate fi spus i despre gîndirea metafizic i valorile ori instan ele ei (adev rul,
subiectul, libertatea, umanitatea etc.) ei. V zul este sim ul cuprinderii i al totaliz rii, cel mai
fragil i mai abstract dintre sim uri, dar i cel mai apt de a intra în jocul mecanismelor de
putere. El a fost asociat ra iunii de tip cartezian i perspectivismului instaurat de arta
renascentist . “În modelul cartezian, intelectul inspecteaz entit ile modelate pe imaginile
retinei”, spune Rorty, în a sa lucrare despre Filosofie i oglinda naturii. Perspectivismul
cartezian pare s fie modelul vizual dominant al modernit ii, în care implica iile metafizice
ale luminii (ca Lux divin ) simbolizeaz armonia care exist între regularit ile matematice i
optic i voin a lui Dumnezeu. Eliberat progresiv de componenta religioas , aceast
concep ie impune în lumea modern un nou concept al spa iului, izotropic, rectiliniar, abstract
i uniform. Un asemenea spa iu se las interogat cu privirea, dar nu cu ochii implica i în
lucruri, participînd la devenirea lor, ci cu ochiul abstract, singular i deta at, al min ii:
“Momentul ori proiec ia erotic în vedere – pe care Sfîntul Augustin o condamna cu nelini te
ca ‘dorin a ochilor’ – s-a pierdut, la fel cum corpurile pictorului i ale celui ce prive te au
fost uitate în numele unui ochi dezincarnat, absolut”2. În tradi ia perspectivismului cartezian,
“privirea fix a pictorului opre te fluxul fenomenelor, contempl cîmpul vizual dintr-un punct
privilegiat exterior mobilit ii duratei, într-un moment al prezen ei revelate; în momentul
vederii, subiectul v z tor une te privirea lui insistent cu percep ia fondatoare, într-un
moment al perfectei recre ri a acelei prime epifanii”3.
O astfel de raportare la spa iu, prin dez-eroticizarea ordinii vizuale, înseamn în
acela i timp i o de-narativizare sau de-textualizare a lui, încît, pentru arti ti ca i pentru
filosofi ori savan i, devine mai important conceptualizarea cantitativ i abstractizarea
spa iului decît diferen ierea calitativ a subiec ilor ori lucrurilor cuprinse în acest spa iu,
“redarea scenei devine scop în sine”4. Desigur, pentru savant i filosof, ideea era de a reduce
prezen a variabilei religioase în spa iu i diferen ele între diferitele niveluri ale spa ialit ii
datorate ac iunii unei astfel de variabile. Ra iunea metodic are nevoie, pentru a- i putea
exercita capacitatea veritativ , de o prezen constant a lucrurilor în spa iu i a spa iului
însu i, ea trebuie s fie în stare s m soare i s delimiteze distribu ia spa ial a obiectelor, s
controleze fluxul impresiilor venind din întîlnirea sim urilor cu aceste obiecte:
“Perspectivismul cartezian a fost de aceea aliat cu o viziune tiin ific a lumii, care nu mai
cite te în mod hermeneutic lumea ca un text divin, ci mai degrab o vede ca situat într-o ordine

2
Martin Jay, “Scopic regimes of modernity”, in Modernity and Identity (edited by Scott Lash & Jonathan
Friedman), Blackwell Publishers, 1992, p. 181.
3
Norman Bryson, Vision and Painting. The Logic of the Gaze, Yale University Press, 1983, p. 94.
4
Martin Jay, op. cit., p. 182.

3
spa io-temporal reglat matematic, umplut cu obiecte ce pot fi observate doar din afar de c tre
ochiul nepasionat al cercet torului neutru”5.
R ceala perspectivei i neutralitatea cercet rii crediteaz adev rul astfel ob inut cu
valoarea obiectivit ii i a superiorit ii în raport cu orice alt tip de atingere a lui (în special cu
accesul prin revela ie). Dar o astfel de neutralitate nu înseamn i pasivitate. Cercet torul nu
prive te indiferent lumea de dragul contempl rii i frumuse ii ei. Ea devine obiectul unei
ac iuni de verificare mig loas a variabilit ii elementelor sale, în vederea anticip rii
mi c rilor lor i, deci, a controlului lor. Demersul tiin ific este, inevitabil, în liniamentul s u
carteziano-baconian ori newtonian, demers de putere. De aici i pîn la aplicarea aceleia i
metode asupra spa iului social nu mai era decît un pas, pe care secolul XVIII i începutul
secolului XIX îl vor face în diverse moduri.
Perspectiva pictural lui Alberti i Brunelleschi a impus în lumea modern ideea
importan ei ochiului, i a pozi iei sale de referin , impersonale, în organizarea spa iului. Nu
mai conteaz , a a cum sus ine Zygmunt Bauman, cine este cel care prive te, ci care este locul
din care se prive te, iar acest loc trebuie s fie abstract i gol, insensibil la pozi ia social i
cultural a privitorului: “Conceptul de perspectiv a îndeplinit o dubl func ie, valorificînd
astfel natura praxeomorfic a distan ei în interesul necesit ilor noii omogenit i promovate de
statul modern”6. Iar aceast omogenitate (a spa iului social) trece prin misiunea ra ional a
transparen ei spa iului, o transparen ob inut prin eforturi tiin ifice i administrative
devenite marca distinctiv a modernit ii. Colonizarea spa iului geografic se dubleaz
îndeaproape de colonizarea spa iului mental i social printr-o aceea i opera ie de
cartografiere, ori de striere, cum ar numi-o Deleuze. Harta este expresia sintetic a unor spa ii
“astfel” ale modernit ii, adic oarecum conforme proiectului s u de citire i manipulare a
spa iului. Ni nu mai este vorba, desigur, de h r ile picturale i pitore ti ale lumii premoderne,
înregistrînd practicile spa ializante, itinerariile i gesturile celor ce str bat spa iul, ci de o hart
(iar unicitatea ei este o alt exigen a modernului) nedepinzînd de astfel de practici i de
figuri narative “impure”, o hart care prin ea îns i colonizeaz spa iul i îl formalizeaz , care
îi abstractizeaz i îi unific locurile:
“Pentru a ob ine controlul legislativ i operativ asupra modelelor de interac iune social , statul
trebuia s ob in controlul asupra transparen ei zonei în care erau obliga i s ac ioneze diver i agen i
implica i. Modernizarea aranjamentelor sociale, promovat de practicile puterilor moderne, urm rea s
instituie i s permanentizeze acest control. Astfel, unul din aspectele definitorii ale procesului de

5
Ibidem, p. 182.
6
Zygmunt Bauman, “B t lia h r ilor”, in Globalizarea i efectele ei sociale, trad. rom. de Marius Conceatu, Ed.

4
modernizare era r zboiul prelungit dus în numele reorganiz rii spa iului. Miza cea mai mare a acestui
r zboi era dreptul de a controla cartografia. Obiectivul nedeclarat al r zboiului spa iului era
subordonarea spa iului social unei singure h r i oficiale, sponsorizate de stat”7.

Ra ionalizarea i unificarea cartografic a spa iului (social) este a adar una din
dimensiunile ra ionaliz rii i unific rii realit ii (sociale), în care forma puterii exercitate se va
des vîr i în fenomenul administrativ-birocratic, joc subtil în lumea modern între opacitatea
la nivelul celor ce conduc i transparen a în spa iul celor ce sînt guverna i.
Panopticonul lui Bentham este expresia carceral a acestei subtilit i, a complicit ii
dintre putere i vedere, ca expresie a cunoa terii i controlului social. De i modelul
benthamian reprezint mai degrab un ideal, a c rui punere în practic nu a fost niciodat
efectiv în toate detaliile sale, putem, totu i, s -l folosim pentru a marca alian a modern
dintre putere i cunoa tere, dintre cunoa tere i tendin a – nu atît, i nu doar, a cartografierii
spa iului, cît a adapt rii realit ii sociale la hart , la exigen a ra ional a igienei teritoriale.
În acest sens, ora ul este fragmentul de realitate care corespunde cel mai bine acestei
exigen e. Nu este o întîmplare c marile utopii moderne viseaz la ora e perfecte din punct de
vedere geometric i arhitectural, în care comportamentul uman s nu lase loc unor reac ii
imprevizibile. Ora ul utopic este ora ul v zut de sus, de un ochi rece, care cuprinde totul în
orizontul s u (inclusiv hazardul viitorului), dar care r mîne pe veci nev zut i intangibil.
Revenind la ideea lansat mai sus a conceptului modern de ora , trebuie spus c el închide în
sine aceast tendin a locului absolut din care toate practicile urbane devin vizibile, deci
anticipabile. Ora ul perfect este ora ul mort, adic ora ul în care lipsa confuziei, a haosului i
amestecului garanteaz o securitate absolut a locuitorilor s i i o protec ie absolut a puterii
împotriva eventualelor reac ii ale acestor locuitori.
Numai c , generînd utopii urbane, modernitatea a dat na tere într-un alt plan, dar tot
prin efectul exigen elor sale, practicilor cotidiene ale spa iului urban. Ora ul v zut de sus e un
ora în epenit, în care mi c rile i schimb rile sînt insesizabile. Ora ul v zut de jos, de
aproape, de la nivelul pa ilor, este ora ul prins în istoria sa i în istoriile sale. Aici,
vizibilitatea î i pierde func ia panoptic i de supraveghere, pentru a deveni aten ie la imediat,
m sur a pa ilor i a urmelor, evitare a ciocnirii i conflictului cu cel lalt. Spa iul curat i
propriu al ora ului panoptizat devine spa iu cotidian al virus rii, al dez-aproprierii i re-
aproprierii neîncetate, anonime, centrifugale. Din loc absolut, ora ul devine în cotidian i în

Antet, 1999, p. 38.

7
Ibidem, pp. 36-37.

5
mod cotidian un “a-avea-loc” absolut, generare continu de eveniment, de sens i non-sens, de
hazard i istorie.
Cotidianul dovede te c un ora metafizic ori un sistem filosofic pur arhitectural (în
în elesul original al acestui ultim termen) sînt utopice, adic lipsite de posibil localizare i
locuire, i tocmai de aceea nevivabile. A tr i spa iul urban i a tr i filosofia înseamn a le
proba în permanen limitele i articula iile interne, precaritatea i falsificabilitatea lor. Nu voi
continua analiza cotidianit ii aici f r a trimite în mod explicit la spa iul care ne este cel mai
familiar, cel post-comunist i, mai precis, cel urban al Clujului. Unealta teoretic cea mai
adecvat în acest context mi se pare analiza lui Michel de Certeau pe care am citat-o deja mai
sus, iar exemplul circumstan ial expozi ia de fotografie a studen ilor de la filosofie.
Aceasta din urm reprezint finalizarea (par ial , desigur) a unei inten ii care ne
bîntuie, aici, de ceva vreme, i care pare s se concretizeze în diverse forme, dintre care una
este chiar aceast întîlnire. E vorba de o punere insistent a întreb rii privitoare la spa iu, dar
nu în raport cu fiin a ori cu timpul, în general, ci cu condi iile cele mai concrete ale existen ei
noastre. Cursurile în marginea teoriilor spa iului au urm rit tocmai s verifice ori s trezeasc
în cei care practic spa iul cotidian sensibilitatea fa de aceast practic , s interogheze
pertinen a, a spune chiar necesitatea, unui studiu multiplu i multiform asupra spa iilor de tot
felul. Eu însumi datorez acestei verific ri în comun cu studen ii i colegii mei mai mult decît
las aici cîteva rînduri s se în eleag . Locuitor (pentru mai mult sau mai pu in vreme) ai
Clujului, nu po i s r mîi indiferent la relevan a teoretic pe care exerci iul puterii, pe de o
parte, i practicile cotidiene, pe de alt parte, o au pentru un studiu al spa iului social i chiar
al devenirii societ ilor post-comuniste.
În ce prive te unealta de lucru aleas în acest text, este vorba de analiza lui Certeau a
manierelor de a face, a “opera iilor” cotidiene prin care puterii instituite i se opun infinite
micro-puteri destituite i transgresive, care metaforizeaz ora ul, transformîndu-l dintr-o
proiec ie utopic într-o realitate rezidual , ale c rei manifest ri deci nu se las prinse sub nici
un concept, sub nici un simbol, sub nici o lege.

Proiectul fotografic – intitulat Spa'iul (ora ului) v*zut de aproape – încearc s citeasc
spa iul urban cu un alt ochi decît cel instituit ca ochi oficial, pentru care ora ul se vede de sus i
de departe, în încremenirea lui perspectivist . A vedea ora ul de aproape înseamn a face din
pa i adev ra ii ochi, din tactil un sim al vederii i al tuturor sim urile. Astfel, ora ul se las
surprins în textele i texturile lui m runte, efemere sau, dimpotriv , în epenite în eternit i
derizorii, p r site de geniului locului care le va fi locuit cîndva. Seria de fotografii intitulat

6
chiar “Genius loci” marcheaz aceast impresie, prin ceea ce o alt serie nume te “Dei paralysis
progressiva”: îndep rtarea zeului i retragerea lui din locurile pe care le frecventa, sau pe care
noi credem c le frecventa odinioar . Locul r mas gol a fost repede umplut, într-un exces de
semne i puteri menit s mascheze aceast plecare, oarecum nea teptat ; fa adele str lucitoare,
întorcînd deformate privirile ce li se arunc , mai las s se vad , prin fisurile lor, acest vid
insuportabil. Ni atunci, semnele noastre, tricolore sau monocolore, aliniate sau împr tiate, es o
plas dens prin ochii c rora se mai întrez re te, prin col uri, solitudinea i visul ancestralului.
Paralizia progresiv a zeului mai înseamn i asta8: c el devine banal, c spa iul lui
sacru a fost înghi it de celelalte spa ii, nefaste, adic delegitimînd i creînd teatre alternative de
ac iune, nara iuni i opera iuni alternative. C , de i în l ate la nivelul crucii de pe biseric , ori
chiar dep indu-le prin etajare, semnele noii puteri nu fac decît s participe furibund i agresiv
la aceast îndep rtare a zeului. Aceste fotografii vor s spun doar atît: f r geniu al locului, nu
mai exist iradiere (de sens), templul devine cl dire, iar ora ul întreg un depozit, pe care doar o
retoric a pa ilor, cum i-ar spune Certeau, mai poate s -l anime i s -l mai fac vivabil. Jocul
interiorului i exteriorului, ordonat prin pa ii nev zu i, dar care nu scap detaliile vederii, ne
transmite aceast t cere asurzitoare a zidurilor, a treptelor, a u ilor, a cur ilor. Ora ul modern,
intoxicat i suprasemnificat nu ne mai spune nimic (clar), nu mai vrea s spun nimic, într-un
cor (dar mai e oare un cor?) de voci amestecate i de gesticula ii stîngace. Chiar i atunci (sau
mai ales atunci) cînd î i aliniaz obiectele (blocuri, ma ini, tobogane sau stîlpi), el nu face decît
s confirme moarte subiectului care s-a n scut în el i care, pîn la urm , va fi fost el însu i:
subiect universal i anonim, desigur, a a cum spuneam, dar capabil s adune, m car în proiectul
s u ini ial occidental, propriet i finite i determinabile, d t toare de sens.
Nu e nimic patetic într-o astfel de constatare: ochiul fotografului, pasul s u nu e unul
nostalgic, nici m car sentimental. Nara iunea, desigur fragmentar i pe alocuri incoerent , pe
care imaginile ne-o spun, este povestea imaginarului pe care locurile stratificate i dispuse dup
legi altele decît cele ale timpului ori spa iului însu i ne-o spun, prin vocile nenum rate ale
str zii. Ea face ora ul fast practicilor cotidiene i, pîn la urm , locuirii, dar o face în mai multe

8
Îns de-sacralizarea, a a cum spune Foucault, r mîne incomplet în lumea noastr : “În ciuda tuturor tehnicilor
care îl invadeaz , în ciuda întregii re ele de cunoa tere care permit determinarea i formalizarea sa, spa iul
contemporan nu este, poate, în întregime desacralizat – spre deosebire, desigur, de timp, care a fost desacralizat
în secolul al XIX-lea. A existat, fire te, o anumit desacralizare teoretic a spa iului (cea c reia opera lui Galilei
i-a dat semnalul), dar noi înc nu am ajuns, poate, pîn la o desacralizare practic a spa iului. Ni poate c via a
noastr ascult înc de un anumit num r de opozi ii de care nu ne putem atinge, c rora institu ia i practica n-au
îndr znit s le aduc înc atingere: ni te opozi ii pe care le admitem ca date: acelea, de pild , între spa iul privat
i spa iul public, între spa iul familiei i spa iul social, între spa iul cultural i spa iul util, între spa iul de
distrac ie i spa iul de munc ; toate continu înc s fie animate de o surd sacralizare”. (traducere de Bogdan
Ghiu în curs de apari ie la Editura Casa C r ii de Ntiin , Cluj)

7
forme: în forma disemin*rii, mai întîi, prin neîntrerupta fragmentarizare a locurilor i prin ceea
ce acela i Certeau nume te “crescînda eterogenitate (sau o eterogenitate din ce în ce mai
neascuns , mai vizibil ) între ‘referin ele’ autorizante: ‘excomunicarea’ divinit ilor teritoriale,
dezafectarea locurilor bîntuite de spiritul povestirilor i extinderea ariilor neutre, private de
legitimitate”9; Acestei disemin ri prin narativ încearc s i se opun , ostentativ i recuperatoriu,
o mic “mare nara iune” na ional , înc p înat s adune laolalt un spa iu na ional demn de un
manual de istorie ori de un discurs politic. Ora ul devine fast apoi prin miniaturizare:
ra ionalizarea i tehnicizarea ora ului, dublat de infuzii periodice de afectiv na ional coagulant,
face ca, în realitatea, jocul fastului, al aproprierii spa iului urban s se joace în col urile
intimit ii ori ale comunit ii minimale. Horváth István descria în termeni sociologici foarte
potrivi i aceast încercare de reafectare a spa iului public, de reteritorializare a fastului (ca opus
nefastului) prin festiv precum i e ecul unui astfel de proiect, cu deosebire atunci cînd el se face
în inten ia recuceririi autorit ii ori legitimit ii simbolice în suferin . În sfîr it, imaginile ne
povestesc în forma polivalen'ei: fiecare dintre noi, poate prin chiar aceast p r sire de c tre
geniu a locului, de c tre zeu a templului, spune i este în spus în fragmente de povestiri cu
fragmente de func ii, din care se articuleaz biografii stratificate i centrifuge. Marea unire nu
mai e posibil sub forma monovalen ei i a biografiei-model; ora ul ne oblig , prin sensurile
sale unice i prin interdic iile sale, s fim asemeni lui, povestitori i bricoleuri, producînd
“colaje prin alian a dintre citate ale trecutului i extrase ale prezentului, pentru a face din ele
serii (procese gestuale, itinerarii narative), în care contrariile simbolizeaz ”10.

9
Michel de Certeau, op.cit., p. 184.
10
Michel de Certeau, L’invention du quotidien. 2. Habiter, cuisiner, Gallimard, Paris, 1980, p. 201.