Professional Documents
Culture Documents
SISTEME MARIME
NECONVENŢIONALE
H2 (H / )
h3
(h / )3
O primă clasificare a teoriilor valurilor analitice şi o
estimare aproximativă a domeniilor de aplicare a
dat-o Keulegan.
Cele mai importante soluţii analitice ale problemei
neliniare a valului sunt valul Stokes, valul eliptic
(cnoidal) şi valul solitar. Pentru aceste tipuri de
valuri pot fi făcute următoarele consideraţii:
- traiectoriile particulelor de fluid nu sunt închise ca
în cazul valului Airy ceea ce înseamnăcă în
aceste cazuri are loc şi un transport de masă;
- pentru valurile de pantă finită trecerea de la
conceptul determinist la cel statistic nu este
uşoară deoarece principiul suprapunerii efectelor
nu mai este valabil.
Dacă înălţimea valului este mică în raport cu
adâncimea şi
a) este mică şi în raport cu lungimea valului, forma
acestuia se poate aproxima cu o sinusoidă.
b) dacă H creşte, crestele valurilor devin ascuţite şi
valul se va sparge când unghiul de la creast ă
scade sub 120°, sau
H1max
0.14 th (kh)
c) la valori crescute ale lui H, pe golul de val se
observă ceste locale când
H 1
1max 〉 th (kh)sh2 (kh)
3
Dacă înălţimea valului nu mai este neglijabilă în raport
cu adâncimea, profilul este descris de valurile cno idale
(eliptice)
2
x Hcn Ax, k
V
Înălţimea
Intervale ale Numărul Frecvenţa
medie a Frecvenţa de
înălţimii de valuri cumulată,
valului apariţie, f(x)
valului [m] [n] F(x)
[m]
0.25 – 0.75 0.5 15 0.100 0.100
0.75 – 1.25 1.0 30 0.200 0.300
1.25 – 1.75 1.5 55 0.367 0.667
1.75 – 2.25 2.0 21 0.140 0.807
2.25 – 2.75 2.5 14 0.093 0.900
2.75 – 3.25 3.0 9 0.060 0.960
3.25 – 3.75 3.5 5 0.033 0.993
3.75 – 5.25 4.0 1 0.007 1.000
Total 150 1.000
O histogramă similară poate fi realizată pentru perioadele
aparente de val, procentele de apariţie determinându-se prin
împărţirea numărului de treceri prin zero la numărul total de
treceri prin zero ale înregistrării.
m0 ∫S ()
mn ∫ n S ()d d
0 0
-Average number of zero crossing (numărul mediu
de treceri prin zero)
N 1 m2
0 2 m0
- Average period of zero crossing (perioada medie
a trecerilor prin zero)
~ 1 m0
T
z N 2 m
0 2
m0 × m4
- Correction factor CF (factorul de corecţie)
CF × m0 × 2 loge n
Pe parcursul anilor a fost acumulat un volum foarte mare de
date privind măsurătorile de val. Aceste date sunt extrem de
importante având în vedere necesitatea definirii stării cele mai
probabile în care urmează să fie amplasată structura offshore.
Una din cele mai coerente bate de date dezvoltată pe baza
măsurătorilor caracteristicilor valurilor a fost publicată de
Hogben, Dacunha şi Olliver (1986). Aceasta conţine date
acumulate pentru 104 zone din oceanul planetar cunoscute
ca zonele Marsden, acoperind majoritatea rutelor de
navigaţie.
Modelele matematice ale spectrelor de val se bazează pe unul
sau mai mulţi parametri cum sunt înălţimea semnificativă
a valului, perioada valului, factorul de formă, etc.
Reprezentarea caracteristicilor valurilor oceanice se
poate realiza ăn diferite moduri.
Bretschneider (1959) a propus ca spectrul de val pentru
o stare dată a mării să fie descrisă de în funcţie de doi
parametri: înălţimea semnificativă a valului şi frecvenţa
modală a valului. Aceasta reprezintă frecvenţa care
corespunde maximului spectrului energetic al valului.
Unul dintre cele mai populare spectre utilizate este
formularea dată de Pierson şi Moskowitz (1964). Acest
spectru este caracteristic apei adânci (deep sea) şi mării
complet dezvoltate (fully developed sea-state).
Pentru zonele de coastă cea mai utilizată formulare este
dată de Joint North Sea Wave Project (JONSWAP),
spectru formulat de Hasselman (1973) şi Ewing (1976).
Chakrabarti (1987) a centralizat formularea matematică a
diverselor spectre de val:
-Phillips and Neumann Spectrum;
-Pierson-Moskowitz Spectrum;
-Bretschneider Spectrum (1959);
-ISSC Spectrum (International Ship Structures
Congress); -ITTC Spectrum (International Towing Tank
Conference); -Unified Form;
-JONSWAP Spectrum;
-Scott Spectrum;
-Liu Spectrum;
-Mitsuyasu Spectrum;
-Ochi-Hubble Spectrum…
Cel mai cunoscut spectru cu un singur parametru (single
parameter spectrum) este cel formulat de Pierson –
Moskowitz (1964) având ca parametru înălţimea valului sau
viteza vântului.
Cele mai utilizate spectre cu doi parametri (two-parameter
spectra) sunt: Bretschneider (1969); Scott (1965); ISSC
(1964); ITTC (1966).
Sunt, de asemenea, şi spectre definite de mai mulţi parametri
(multiple parameters spectra):
-JONSWAP (Hasselman, 1973 and 1976) care este de 5
parameteri dar care este folosit, în principal, prin utilizarea a3
parametri consideraţi constanţi;
-Ochi and Hubble (1976) este un spectru cu 6 parametri.
Acesta descrie un spectru cu 2 maxime având în vedere că
reprezintă o combinaţie între seaşi swell.
În general formularea spectrală apare ca o expresie
având integrat ă pulsaţia (frecvenţa circulară), ω la
o anumită putere.
Phillips (1958)
Expresia propusă se referă la marea complet
dezvoltată şi este independentă de viteza vântului şi
distanţa de formare a valurilor.
Această formulare nu este utilizată practic dar
constituie baza formulărilor pentru alte modele
spectrale.
S g 2 5
Formularea generală
Forma matematică generală a spectrului de val poate fi
scrisă sub forma
p q
S B exp(C )
2
în care, S(ω) este densitatea spectrală de putere (m - sec)
iar B, p, C şi q sunt cei 4 parametri ai spectrului.
În consecinţă, este o formulare depinzând de 4 parametri.
Parametrii cei mai comuni utilizaţi în descrierea spectrelor sunt
înălţimea semnificativă a valului, Hs şi perioada medie a valului,
notată cu T , care pot fi descrise de momentele de ordinul n ale
spectrului.
m n ∫ n S ( ) d
0
H s 4.0 m0 şi m1 / m2 T 2 /
1/ q
Se poate demonstra că frecvenţa corespunzând C
maximului spectrului (spectral peak) este: 0 q
p
Neumann spectrum
S B 6 2
exp 3
0
0 0.767
5 2
2 0
S 1.466H s 6 exp
3
0
Pierson – Moskowitz
A fost dezvoltat în 1964şi este cunoscut ca fiind modelul
spectral P – M. Este o formulare intens utilizată în ingineria
oceanică şi descrie o mare complet dezvoltată utilizând un
singur parametru: viteza vântului . Distanţa de formare
(fetch) şi durata sunt considerate infinite. Modelul P – M este
util pentru reprezentarea mării severe.
2 4
S g exp 0.74 U w
5
g
unde,
2
S(w) = densitatea spectrală în cm sec; g
2
= acceleraţia gravitaţională în cm/sec ;
ω = frecvenţa circulară (pulsaţia) în radians/sec;
a =0.00810;
şi Uw = viteza în cm/sec (la 19.5 m deasupra nivelului mării.
HS HS ω0 T0
[ft] [m] [rad/s] [s]
5 1.52 1.018 6.17
10 3.05 0.720 8.73
15 4.57 0.588 10.69
20 6.10 0.509 12.34
25 7.62 0.455 13.80
30 9.15 0.416 15.12
35 10.67 0.385 16.33
40 12.20 0.360 17.45
45 13.72 0.339 19.51
4
2 4 s
S 0.1687 H s exp 0.675
s
5
4
2 s 4
S 0.1107 H s 5
exp 0.4427
w 1.2960
ITTC Spectrum
În 1969, 1972şi în 1996 International Towing Tank Conference
propune modificări ale formulării spectrului P – M referitor la
înălţimea semnificativă a valului şi a frecvenţei trecerilor prin
zero, ωz. Valoarea acesteia se calculează pe baya relaţiei
z n
m2
în care, generic, m este momentul de ordinul n.
m0
4g 2 4
Spectrul ITTC are formularea S g 2 5 exp 2
Hs
în care
g/
0.0081 k
k4 3.54z
Hs
m0 este deviaţia standard (valoarea rms) a suprafeţei libere
4 a apei.
Formularea unificată
Pe baza formulărilor anterioare ale modelelor spectrale date
de P-M, Bretschneider, ISSC şi ITTC s-a constatat
posibilitatea scrierii intr-o formă unificată depinzând de 2
parametri, aceştia fiind valorile statistice ale înălţimii
valului şi a perioadei acestuia
Forma sa generală, scrisă funcţie de înălţimea semnificativă
a
valului, Hs şi a perioadei de val caracteristice, este
A
~2
2
S Hs 5 exp
A ~ 4
4
În această formulare aria de sub spectrul energetic corespunde
2
valorii (Hs) /16, respectiv parametrului A şi tipului perioadei
caracteristice alese.
În această manieră pot fi descrise majoritatea modelelor
spectrale. Forma adimensională a acestei clase de
spectre este dată de relaţia
~ 5
S A
4
2 ~ exp A ~
Hs 4
Relaţia de mai sus poate fi reprezentată grafic funcţie de
diverşi parametri, în acest caz reprezentarea fiin ăfcută de
parametrul A. Pentru toate spectrele descrise anterior pot fi
realizate reprezentări similare care pot pune în evidenţă
influenţa diverşilor parametri asupra distribuţiei energetice
din compoziţia valului neregulat pentru o stare a mării date.
Spectrul descris de 2 parametri sub formă adimensională
JONSWAP Spectrum
Spectrul de tip JONSWAP a fost dezvoltat de Hasselman
(1973) în cadrul unui proiect cooperativJoined North Sea
Wave Project. Formularea poate fi scrisă prin modificarea
expresiei spectrului P-M
2 4
g
S 5 exp 1.25
0
exp 2
2 2
0 2 0
Spectrul JONSWAP
Înălţimea semnificativă a valului funcţie de perioada maximului
spectrului
Locaţia γ
4
j 1 4
j 4
H sj2 4
2
1 0 j
0j
S 1 ∫ 4 exp
4 j 1 j
4 j 1 j 4
În care, H, ω şi λ sunt înălţimea semnificativă a valului,
s1 01 1
frecvenţa modală şi factorul de formă pentru frecvenţele
joase şi Hs2, ω02 şi λ2 corespunzând componentelor de
frecvenţă înaltă.
Diferite distribuţii pentru aceaşi înălţime semnificativă a
valului şi pentru aproximativ aceaşi viteză a vântului
Problema cea mai importantă constă în selecţia
modelului spectral care defineşte cel mai bine
regimul valurilor pe locaţia pe care urmează să
opereze structura fixă sau plutitoare.
Golful
Hurricane 3000 12.9 42.0 1.1 0.1 biliniar
Mexic
Golful
Loop 3000 4.9 32.9 2.57 0.51 biliniar
Mexic
Foz de
Brazilia 3000 6.0 20.0 2.5 0.3 biliniar
Amazon
Nord
Nyk High 1500 15.7 38.5 1.75 0.49 liniar
Norvegia
Vest
Girrasol 1350 4.0 19.0 1.5 0.5 biliniar
Africa
Faeroe –
Frontiera
Shetland 1000 18.0 40.0 1.96 0.63 liniar
Atlantic Channel