Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război

Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.

Cronologic, evenimentele s-au desfășurat astfel: în 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a
atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca
inacceptabil pentru un stat suveran, Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de
la Sarajevo, din 28 iunie 1914); în 30 iulie 1914, Rusia, susținând Serbia, decretează
mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1 august
1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914, Franței; la 4 august 1914
Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au declarat război Germaniei
(5 august 1914) ; la rândul său, Austro-Ungaria declară război Rusiei (6 august 1914), iar
Serbia, Germaniei (6 august 1914); Franța declară război Austro-Ungariei (11 august
1914), urmată de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declară război
Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declară, la 12
noiembrie 1914, război Triplei Înțelegeri; în 23 mai 1915 Italia declară război Austro-
Ungariei; în 27 august 1916 România a intrat în război alături de Antantă (Tripla
Înțelegere), iar la 6 aprilie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva
Puterilor Centrale. În 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și,
astfel, la ora 11.00 dimineața, războiul a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost
Antanta și Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare
de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final, acest război a devenit
al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după
Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război
Mondial va face și mai multe victime.
„Toate statele care au intrat în Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor, fără să
se gândească la consecințe, care s-au soldat cu 10.000.000 de morți. Generalul Lyautey,
rezident general al Franței în Maroc declara: "Sunt complet nebuni! Un război între
europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o
vreodată".”
—"Larousse", "Istoria lumii de la origini până în anul 2000", ed.Olimp.București, 2000,
p. 499

O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a

tranșeelor ca linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea
Nordului până la granița cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe
câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în
spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau
combustibil, mobilizate cu prioritate pentru aprovizionarea armatelor - și a genocidului
comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de exemplu,
genocidul armean).

Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului XIX-lea se
traduce în creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac
aflate la dispoziția generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război Mondial au loc
primele bombardamente aeriene din istorie, iar în jur de 5% din totalul victimelor de
război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război Mondial procentul acestora va fi de
50%.
Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială,
marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost
doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor,
Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din
timpul cruciadelor, au căzut după război.

Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența fascismului în Italia, a

nazismului în Germania și la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a
catalizat Revoluția bolșevică, cea care avea să inspire, ulterior, revoluții comuniste în
diferite țări, precum China sau Cuba. În Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea
spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au
fost înființate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.

România și Italia în timpul Conferinței de Pace de la

Paris[modificare | modificare sursă]
România și Italia s-au găsit, la finele primei conflagrații a secolului, în tabăra statelor
învingătoare, însă ambele state s-au declarat "nemulțumite" de tratamentul oferit de
forumul păcii de la Paris din 1919. Totuși a existat o deosebire esențială în ceea ce
privește statutul celor două state la conferința din capitala Franței. În vreme ce
reprezentanții Italiei au făcut parte din organisme decizionale ale forumului păcii
(Consiliul Suprem, Consiliul celor Zece), România s-a luptat pentru a i se recunoaște
statutul de țară aliată. România și Italia doreau ca prevederile tratatelor semnate cu
Antanta, în 1915, respectiv 1916, să fie integral îndeplinite. Atitudinea delegației
americane, condusă de președintele Woodrow Wilson, de recunoaștere a clauzelor
încheiate de România și Italia cu Antanta nu putea constitui decât un prilej de apropiere
între cele două țări, care tocmai își desăvârșiseră unitatea lor teritorială.

România și pacea separată de la Buftea-

București[modificare | modificare sursă]

Prim-ministrul Alexandru Marghiloman semnând tratatul

Situația militară a României la sfârșitul anului 1917, în care aprovizionarea cu materiale
de război și cooperarea cu armata rusă au reprezentat factori esențiali, a dus la angajarea
negocierilor cu Comandamentul Puterilor Centrale în vederea încheierii unui armistițiu.
Pacea se încheia după negocieri îndelungate cu Puterile Centrale. C. Argetoianu, care a
discutat la Buftea, opinează că acolo "singurul lucru care ne-a preocupat a fost salvarea
armatei sau a cât mai mult din armată". Mai departe, cunoscutul om politic apreciază că,
la Buftea, s-a semnat "o prelungire de armistițiu pentru începerea tratativelor de pace și în
actul semnat la Buftea se prevede numai principiul unor rectificări ale granițelor
Carpaților fără nici o specificare și fără nici o hartă anexată." Argetoianu nu a acceptat
rectificările propuse. Aspectul cel mai important al păcii era subjugarea totală, din punct
de vedere economic, a României de către Germania și Austro-Ungaria. "Pacea" de la
București s-a dovedit a fi un act politico-militar fără precedent în istoria raporturilor
internaționale ale României. Caracterul de dictat imperialist al acestei păci reiese și din
faptul că ea nu a reprezentat rezultatul unor negocieri. Cei patru miniștri aliați de la Iași,
între care și Fasciotti, l-au scutit pe Brătianu de orice răspundere pentru pacea separată,
pe care au cotat-o drept un exemplu de "lăcomie și ipocrizie a imperialismului german" și
au cerut guvernelor lor să afirme că victoria Antantei va anula prevederile ei teritoriale.

Sfârșitul războiului

Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistițiu separat la data de
(29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat și Imperiul Otoman. În 3 noiembrie
Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistițiu și
termenii păcii. Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile Antantei de la Paris
și au fost comunicați Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistițiul cu Austria a
intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Ungaria a semnat
un armistițiu separat, în urma prăbușirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea
Revoluției germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul
Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic
(a se vedea Republica de la Weimar). O zi mai târziu (11 noiembrie), la Compiègne, în
Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistițiul. La ora 11, în aceeași
zi, a încetat focul și armatele au început să se retragă. Datorită ordinelor confuze și a
încercărilor criminale ale unor ofițeri de a se evidenția în ultimul moment, peste
cadavrele bieților soldați, în aceste șase ore teribile, după ce totul fusese încheiat și
semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de soldați și au fost răniți alte
peste 6 000. George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un
glonte german în frunte, la ora 10.59.

Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă șapte luni până la încetarea
finală, consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919)
și a următoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la Trianon), Bulgaria (la
Neuilly) și Imperiul Otoman (la Sèvres). Astfel, unele surse oferă ca dată finală a
războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se
concentrează asupra armistițiului din 1918.
Principalele tratate de pace ale Primului Război
Mondial
De la Tratatul Brest-Litovsk, semnat înainte de sfârşitul războiului între bolşevici
şi puterile centrale, până la Tratatul de la Lausanne (iulie 1923), încheiat cu
Turcia, ţările beligerante au semnat între ele nu mai puţin de 16 tratate de pace.
France Presse trece în revistă tratatele cele mai importante ale Primului Război
Mondial.
Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918)
Tânăra republică bolşevică, rezultată în Rusia de pe urma Revoluţiei din
Octombrie, a semnat cu puterile centrale Tratatul de la Brest-Litovsk. Acest tratat
a pus capăt luptelor de pe frontul de est, însă Rusia a pierdut o mare parte din
teritoriile sale occidentale, în avantajul Germaniei (Polonia, ţările baltice şi în
special Finlanda), şi peste 30% din populaţia sa.
Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919)
Tratatul semnat în Galeria Oglinzilor a Palatului de la Versailles a pus capăt
războiului dintre Germania şi Aliaţi. Germania, a cărei voce nu a fost deloc auzită
în acel moment, a fost desemnată singura responsabilă a conflictului. Tăiată în
două de coridorul din Danzig care a izolat Prusia Orientală, ea a pierdut 15% din
teritoriul său (între care Alsacia-Lorena, care a fost restituită Franţei) şi 10% din
populaţia sa. De asemenea, Germania şi-a pierdut toate coloniile şi i-au fost
impuse 'reparaţii financiare' împovărătoare, în special către Franţa. La Sarre a
fost plasată sub controlul Societăţii Naţiunilor (SDN), creată printr-un tratat la
iniţiativa preşedintelui american Woodrow Wilson, pentru ca puterile să-şi poată
reglementa viitoarele diferende pe cale amiabilă. Umilită, Germania a primit cu
ostilitate violentă 'diktatul' de la Versailles, care, pe termen lung, va alimenta
ranchiuna şi propaganda nazistă.
Tratatul de la Saint-Germani-en-Laye (10 septembrie 1919)
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye dintre aliaţi şi Austria a dezmembrat
Imperiul Habsburgic, vechi de şapte secole, într-o jumătate de duzină de state noi
sau parţial noi, potrivit principiului impus de preşedintele Wilson, cel privind
'dreptul popoarelor de a dispune de ele-însele'. Această destrămare va constitui
sursa unor numeroase tensiuni ulterioare. Cehoslovacia a reunit cehi şi slovaci,
precum şi o importantă minoritate germană în Boemia sau maghiară în Slovacia.
România şi-a mărit teritoriul prin Transilvania şi Basarabia. Iugoslavia a reunit
popoarele slave din sud. Polonia a primit fosta Galiţie austriacă, dar şi teritoriile
care i-au fost luate Germaniei, precum Poznan sau Silezia Superioară. Din vechiul
imperiu nu a rămas decât o mică Austrie (83.000 de kilometri pătraţi şi 6,5
milioane de locuitori) exclusiv germană şi o mică Ungarie (92.000 de kilometri
pătraţi şi 8 milioane de locuitori).
Tratatul de la Neuilly (27 noiembrie 1919)
Tratatul de la Neuilly, semnat între Aliaţi şi Bulgaria, intrată în război în 1915
alături de Germania, a dat peste cap frontierele acestei ţări: regiuni întregi din
vest îi vor reveni noului stat iugoslav, din nord-est - României, iar din sud -
Greciei, care a primit cea mai mare parte din Tracia occidentală.
Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920)
Tratatul de la Trianon a amputat Ungaria, separată de Austria din 31 octombrie
1918, cu două treimi din teritoriul său, în timp ce 3 milioane dintre unguri s-au
pomenit în exterior, majoritar în România - notează France Presse.
Tratatul de la Sevres (10 august 1920) şi Lausanne (24 iulie 1923)
Tratatul de la Sevres, care a destrămat Imperiul Otoman, a fost respins de
naţionaliştii turci reuniţi în jurul generalului Mustafa Kemal, care a continuat
luptele împotriva armenilor, grecilor şi francezilor. Prin victoriile sale militare,
noul om puternic al Turciei a impus un nou tratat pentru Aliaţi, care a fost
semnat la Lausanne, la 24 iulie 1923. Devenită republică, Turcia şi-a păstrat
Anatolia şi regiunea strâmtorilor, însă a pierdut toate posesiunile arabe. Palestina
şi Mesopotamia au trecut sub mandatul Marii Britanii, iar Siria şi Libanul - la
Franţa. Sfârşitul Imperiului Otoman s-a tradus printr-un enorm schimb de
populaţii: aproape 1,3 milioane de greci au fost nevoiţi să plece din Asia Minor
(Anatolia) şi aproape 500.000 de turci - din Grecia.

Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv

dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme
economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state,
printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace
între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în
Primul Război Mondial. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară
gazdă : Georges Clemenceau. Șeful delegației române a fost primul ministru Ion I. C.
Brătianu (până la demisia din fruntea delegației române, la 12 septembrie 1919).

Cuprins
[ascunde]
 1 Derulare
 2 Extrase
 3 Note
 4 Bibliografie suplimentară
Derulare[modificare | modificare sursă]
La 5/18 ianuarie 1919 s-a deschis la Paris Conferința de Pace, având misiunea de a
edifica o nouă ordine politică și teritorială în Europa.

Organismele cele mai importante ale Conferinței au fost „Consiliul celor Zece”, format
de șefii de stat și de guvern și din miniștrii de externe ai SUA, Franței, Marii Britanii ,
Italiei și Japoniei, și „Consiliul celor Cinci" , în care au intrat numai șefii de stat și de
guvern ai Puterilor Aliate și Asociate. Deoarece Japonia era interesată doar de
problematica Extremului Orient, cele mai multe chestiuni au fost rezolvate și dezbătute în
cadrul „Consiliului celor Patru”[1] : Clémenceau, Wilson, Lloyd George, Vittorio
Emanuele Orlando. Reprezentanții principali ai României la Conferința de Pace au fost:
prim-ministrul Ion. I. C. Brătianu, ministrul plenipotențiar N. Mișu, la care s-au adăugat
ministrul transilvănean Alexandru Vaida-Voevod, miniștrii Victor Antonescu și
Diamandy.

România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în

principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor
consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului
național de către inamic.

Semnarea Tratatului de pace de la București (24 aprilie/7 mai 1918) de către guvernul
Alexandru Marghiloman cu Puterile Centrale a îngreunat activitatea delegației române la
Paris, astfel că s-a vorbit de un „calvar al păcii” pe care România l-a trăit în capitala
Franței.

La 19 ianuarie/1 februarie 1918 șeful delegației române, prim-ministrul Ion I. C.

Brătianu, a prezentat memoriul „România în fața Conferinței de la Paris. Revendicările
sale teritoriale” în care a făcut un larg expozeu asupra conduitei țării în război și a
împrejurărilor în care s-a încheiat pacea separată cu Puterile Centrale. Premierul a cerut
recunoașterea internațională a actelor de unire din anul 1918, exprimate în hotărârile de la
Chișinău, Alba Iulia și Cernăuți.Delegația română condusă de Ion I. C. Brătianu nu a avut
o atmosferă foarte favorabilă, premierul adoptând o atitudine intransigentă în ceea ce
privește: recunoașterea integrală a Tratatului din 4-17 august 1916, prin care Banatul
urma să revină în întregime României; au exista divergențe privind minoritățile, România
neacceptând controlul internațional; sarcinile financiare impuse statelor succesoare ale
Imperiului Austro-Ungar etc. De altfel, la 2 iulie 1919, Brătianu a părăsit lucrările
Conferinței, în locul său conducerea delegației fiind preluată de ministrul Mișu, iar la 27
septembrie a demisionat, urmând un guvern condus de generalul Arthur Văitoianu. Ion I.
C. Brătianu și-a motivat demisia prin faptul că Consiliul Suprem al Conferinței de Pace a
nesocotit Tratatul de Alianță din 1916 (încheiat cu Rusia, Franța, Italia, Marea Britanie) și
a impus României condiții incompatibile cu demnitatea, neatârnarea și interesele sale
economice și politice.[2]La 30 noiembrie, guvernul Văitoianu demisionează la rândul său
și se constituie un guvern parlamentar sub președinția lui Vaida- Voevod.

Conferința a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace, după aprige controverse între :
  delegații idealiști, dintre care cel mai însemnat era președintele american
Woodrow Wilson, care, cu cele 14 puncte programatice prin care înțelegea să
concretizeze Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, căuta să asigure o
împărțire cât mai echitabilă a câștigurilor și a eforturilor ;
 delegații realiști, dintre care cel mai însemnat era primul ministru englez Lloyd
George, care încerca să păstreze în Europa continentală un echilibru între
diferitele state și să le unească împotriva extremismelor, pentru a asigura o pace
durabilă, și fără să fie prea sever cu învinșii pentru a le permite o reconstruire
economică ;
 delegații naționaliști, dintre care cel mai însemnat era președintele francez
Georges Clemenceau, poreclit Tigrul, care înțelegea să dezarmeze definitiv
Germania, considerată principala vinovată de izbucnirea războiului și să obțină, în
mod constrângător, cât mai mari despăgubiri de război pentru țara sa.

Între aceste poziții ale marilor puteri, delegațiile statelor mai mici au încercat, fiecare, să
obțină concretizarea revendicărilor lor, în timp ce delegațiile țărilor învinse încercau să
limiteze pierderile. Existau multe litigii, inclusiv între învingători : de exemplu, atât
Italia, cât și Serbia, revendicau orașul Trieste, peninsula Istriei și insulele Dalmației.
Hotărârile au fost luate nu de delegațiile tuturor statelor participante, ci de delegații celor
patru mari puteri : Georges Clémenceau - din partea Franței, Woodrow Wilson - din
partea S.U.A., Lloyd George - din partea Marii Britanii și Vittorio Orlando - din partea
Italiei. Celelalte delegații erau doar audiate. Această situație a stârnit protestele țărilor
mai mici care luptaseră de partea Antantei, așa cum a fost și cazul României, a cărei
delegație s-a retras, între septembrie și decembrie 1919, de la lucrări, deoarece în
discutarea clauzelor tratatului de pace cu Austria, marile puteri încercau să limiteze
despăgubirile și teritoriile revendicate de România, impunându-i, în schimb, clauze în
favoarea minorităților, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor lui
Ion I. C. Brătianu și generalului Arthur Văitoianu.

În definitiv, România nu a semnat tratatul de la Saint-Germain-en-Laye decât la 10

decembrie, cu Austria, delegați fiind Victor Antonescu și generalul Constantin Coandă -
tratat care recunoștea expres unirea Bucovinei cu România, prim-ministru fiind atunci
generalul Constantin Coandă. Delegatul României la Conferința de Pace, generalul
Constantin Coandă, a semnat tratatul de pace cu Austria , Tratatul privind minoritățile și
tratatul cu Bulgaria.[3] Până la urmă, au fost semnate tratatele cu toate țările învinse și au
fost stabilite noile granițe din Europa. În locul Austro-Ungariei au apărut noi state
naționale (Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Austria, Ungaria), era refăcut
statul polonez, iar România își desăvârșea întregirea. Tratatele dintre Puterile Aliate și
statele învinse au fost semnate după cum urmează :

 cu Germania, la Versailles, la 28 iunie 1919 : extrem de dur din cauza exigențelor

Franței, acest tratat (numit de Germani Diktat) excludea poporul german din
Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și, din acest motiv, Senatul SUA a
refuzat să-l ratifice;
  cu Austria, la Saint-Germain, la 10 septembrie 1919 : acest tratat excludea, de
asemenea, austriecii din Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele,
împiedicându-i să realizeze unirea cu Germania ;
 cu Bulgaria, la Neuilly, la 27 noiembrie 1919: acest tratat excludea și bulgarii din
Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, împiedicându-i să realizeze unirea
cu Macedonia, atribuită definitiv Serbiei; prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia,
iar Serbia, nu numai că păstra Macedonia, dar beneficia și de unele rectificări de
frontieră. Cu România, era menținut hotarul din 1916 ;
 cu Ungaria, la Trianon, la 4 iunie 1920, socotit de maghiari tot un Diktat ;
delegații României au fost Nicolae Titulescu și dr. Ioan Cantacuzino. Prin acest
document, Ungaria recunoștea realitățile rezultate în urma războiului, inclusiv
unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Vechiul Regat (articolele 27,
45, 46, 47, 74);[1]. Decizia de la Trianon a fost reconfirmată pe plan internațional
de Tratatul de la Paris (10 februarie 1947), negociat în cadrul Conferinței de pace
din anii 1946-1947;
 cu Imperiul Otoman, la Sévres, la 10 august 1920 : acest tratat era atât de
defavorabil, încât a provocat în Turcia mișcarea naționalistă condusă de Mustafa
Kemal Atatürk, care a condus la prăbușirea imperiului, proclamarea republicii și
expulzarea tuturor ortodocșilor din Turcia asiatică, oficializate printr-un nou tratat
semnat în 1923, la Lausanne.
 În Tratatul semnat cu Austria (de către Statele Unite ale Americii, Imperiul
Britanic, Franța, Italia, Japonia,România,Belgia, China, Cuba, Grecia, Nicaragua,
Panama, Polonia, Portugalia, Regatul Sârbo- Croato-Sloven și Cehoslovacia)
următoarele clauze se referă la România:

" ...Articolul 59. În ceea ce o privește, Austria renunță în favoarea României la toate
drepturile și titlurile părții din fostul Ducat al Bucovinei, alăturate frontierelor României,
așa cum ele vor fi stabilite ulterior de principalele Puteri Aliate și Asociate."

"...Articolul 60. România aderă la introducerea în Tratatul cu principalele Puteri Aliate și

Puteri Asociate a stipulării că aceste puteri vor considera necesar să protejeze interesele
locuitorilor din România care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă sau
religie...

În Tratatul de la Trianon textul articolului 45 stipulează: "Ungaria renunță, în ceea ce o

privește, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei
monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la
art. 27, partea a II-a și recunoscute, prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate
încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România."

În acest context, legitimitatea unirii Bucovinei cu România, în cadrul granițelor stabilite

prin decizia din noiembrie 1918 a dobândit sancționare/ratificare internațională legală, în
timp ce actul arbitrar din 1775 (pactul secret dintre Austria și Rusia prin care Bucovina a
fost cedată Austriei) a fost încă o dată anulat. Granița dintre Polonia și România a fost
stabilită în lungul râului Ceremuș.
S-a hotărât și înființarea unui organism internațional menit să apere pacea și să
preîntâmpine izbucnirea unui nou război : Liga Națiunilor, cu sediul la Geneva.

Tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, conforme celui de-al 10-lea din cele 14

puncte ale președintelui Wilson, au oficializat întregirea României, ale cărei noi frontiere
au fost trasate de o comisie condusă de geograful francez Emmanuel de Martonne.

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945,
deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate
a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse:
Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100
de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat
întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de
„război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea
masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de
oameni)[2][3] și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în
care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins
bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki),[4] el a dus la între 50 și 85 de
milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict(d) din istoria omenirii.[5]

Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în
război cu Republica China în 1937,[6] dar în general se consideră că războiul mondial a
început pe 1 septembrie 1939[7] cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior,
cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit. De la sfârșitul anului
1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și tratate, Germania a cucerit
sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-Tokyo
împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din august 1939,
Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni,
Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între
puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu
campanii inclusiv în Africa de Nord(d) și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii,
campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu
îndelungata bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o
invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a
angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În
decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și coloniile europene(d) din
Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest.

Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălia de la Midway, în
apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod
decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane
pe Frontul de Est, invazia aliaților din Sicilia și invazia aliaților din Italia care au condus
la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa pierdut inițiativa și s-a angajat într-
o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de
Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a
invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în
Asia continentală în China Central-Sudică(d), și Birmania(d), în timp ce Aliații au
schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest.

Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și
Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și
ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la
Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în
conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe
atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august.
Cum o invazie de arhipelagului Japonez(d) era iminentă, și erau posibile și alte
bombardamente atomice, iar Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei(d) și a invadat
Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august 1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia,
cimentând o victorie totală a Aliaților.

Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a
înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională
și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea
Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit membri permanenți(d) ai Consiliului
de Securitate al ONU.[8] Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale,
pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp,
influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea
Asiei(d) și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat
spre redresarea economică(d). Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a
pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.[9]

Transcript of TRATATELE DE PACE - dupa Al Doilea Razboi Mondial-

TRATATELE DE PACE - dupa Al Doilea Razboi Mondial-
Winston Churchill( premier britanic), Th. Roosevelt( preşedintele
SUA) şi I.V. Stalin( conducătorul URSS) organizeaza întâlniri la
„nivel înalt” pentru a discuta despre organizarea lumii postbelice.
Prima conferinţă este
Conferinţa de la Teheran
dintre 28 noiembrie şi 1 decembrie 1943:
-deschiderea unui nou front de luptă în Occident
-împărţirea Germaniei în cinci state autonome
-rezolvarea problemei poloneze prin împingerea Poloniei spre
vest, în Prusia Orientală
-renunţarea Finlandei la o serie de teritorii în favoarea URSS,
Conferinţa de la Moscova
din 9 octombrie 1944
Între 4 şi 11 februarie 1945 a avut loc
Conferinţa de la Yalta

( Roosevelt, Churchill şi Stalin)

Conferinţa de la Postdam
( 17 iulie-2 august 1945)
s-a încheiat „acordul procentajelor” care stabilea, în procente,
influenţa rusă în Europa după război.
s-a hotarat impartirea Germaniei si a Berlinului
s-a hotărât rambursarea în natură a pierderilor suferite de statele
agresate de Germania
a fost stabilită suma totală a reparaţiilor de război
înfiinţarea ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE.
s-a încercat stabilirea unor puncte de vedere comune în ceea ce
priveşte organizarea lumii postbelice şi tratatele de pace.
împărţirea Germaniei în patru zone de ocupaţie,
Conferinţa de Pace de la Paris
26 iulie 1946 - Palatul Luxemburg
au participat 26 de state
10 februarie 1947 s-au semnat Tratatele de pace cu -România
- Bulgaria,
-Finlanda,
-Ungaria,
-Italia.
Tratatul cu România prevedea:
achitarea către URSS reparaţii de război
acesta îşi rezerva dreptul de a menţine trupele pe teritoriul
României până la achitarea integrală a datoriei de război
România primea N-V Transilvaniei

Romania pierde:
Basarabia şi Nordul Bucovinei în favoarea URSS
Cadrilaterul în favoarea Bulgariei.
Bulgaria avea obligaţii de război faţă de Grecia şi Iugoslavia
În Tratatul cu Italia s-a hotărât fixarea frontierei cu Franţa,
Italia trebuia să renunţe la coloniile Libia, Eritreea, Somalia şi să
recunoască independenţa Albaniei.

, Ungaria renunţa la N-V Transilvaniei şi trebuia să plăteasca

URSS Cehoslovaciei si Iugoslaviei despăgubiri de război.

Tratatul cu Finlanda hotăra plătirea către URSS despăgubiri de

război
cedarea provinciei Petsamo URSS-ului.
Distruse de război, măturate de foamete şi cu armatele străine pe
teritoriul lor, statele europene nu s-au putut opune unei epoci
comuniste ce avea să înceapă şi unei „Cortine de fier” ce avea să
cadă peste Europa şi va separa democraţia şi libertatea de
comunism.
Churchill
Th. Roosevelt
-»Copia lui Churchill a acordului secret dintre el şi Stalin
Attlee, Truman şi Stalin la Potsdam

Doua zile de zapada si distractie

Ne aflam in ziua de douazeci si patru decembrie, pe scurt Ajunul Craciunului.Iarna

a sosit cu mici albinute de zapada, care au imbracat natura cu o mantie imensa de vata
argintie si rece.Copacii acum sunt inghetati si inecati de atata zapada ,chiar si lacurile sau
transformat in patinuare.O floare mica si rotunda, o minune de-o secunda, se aseaza
linistita pe un om de zapada. Omul mic si argintiu, faurit de o fetita mai mica de cat
el,priveste catre geamurile caselor,ca sa vada ce bine este sa stai la caldura unei sobe.Nu
trece mult timp si norii inegriti, plini de perle albe si reci, se destrama si pornesc catre
alte tinuturi.
Ma intorc pentru o secunda si chicoteli de copilasi firavi si dragalasi incep sa se
auda din spre derdelus. Unii cu saniile ,altii se bateau cu bulgari si restul stateau pe prispa
inzapezita si repetau prea frumoasele colinde deoarece in acea seara toti copiii din sat
veneau pe la case si in schimbul unui colind frumos primeau un pitac,o fructa sau un
colac.Ma aflu la casa bunicilor mei, aici este extraordinar deoarece bunica imi spune
povesti din copilaria ei iar, bumicul iese afara cu mine si ne dam cu sania impreuna.Dupa
o ora de repetat colinde frumoase si vechi ,am iesit afara unde m-am distrat cu prietenii.
Am construit oameni de zapada si le-am pus in loc de nas un morcov , in loc de ochi
bucatele de carbuni, in loc de gura nasturei si le-am mai pus cate un fular, crosetat de
bunica mea, in jurul gatului.Dupa aceea am pornit o batalie cu bulgari mici si mari de
zapada,in acelasi timp construindu-ne si cate o cazemata din gheata sau zapada mai
tare,m-am ales si cu un bulgaras, imaculat de alb,in fata.Apoi bunicul a iesit afara pentru
a ma ajuta sa ma dau cu sania.Am mers pana la derdelusul de la marginea satului prin
nameti inlati de doi sau trei metri.Zapada era imaculata iar padurea de langa sat era
imbracata in straie albe si stralucitoare. Ajunsi la derdelus m-am intalnit cu Mihai, cel
mai bun prieten al meu, si am pornit cateva curse intre saniile noastre.Dupa o ora de
alunecat si urcat pe gheata am plecat spre casa , unde bunica ne astepta cu prajiturele
,lapte si paturi calduroase.Fulgii argintii se intorsesera si incepura sa imbrace zapada deja
depusa cu un strat si mai frumos.Dupa ce m-am incalzit bunicu a adus din spatele casei
un brad verde si bogat in crengute si am inceput sa il impodobim in timp ce colindatorii
ne cantau colinde despre nasterea lui Dumnezeu.Urmand ca dupa ce am terminat de
impodobit bradul sa plec si eu la colindat , am mers la toate casele din sat si m-am intors
acasa cu bratele pline de pitaci, colaci si dulciuri.Cand noaptea a imbracat intreg satul cu
o mamtie de stele aurii si mare si minunata luna a aparut pe cer ,bunica isi incheie
povestea pe care mi-o spune in fiecare seara si m-am asezat in pat unde am adormit ca un
prunc.Dimineata am dat fuga la brad pentru a vedea ce am primit de la Mos Craciun.Am
primit un telefon nou,un ursulet de plus, o pereche de tenisi si o geaca de piele.dupa o ora
de admirat noul meu telefon au sosit si printii.dupa ce si-au despachetat lucrurile am iesit
afaqra si ne-am distrat de minune.Am mancat tot felul de mancaruri traditionale si la final
de zi am vizionat cateva filme.A fost un Craciun uluitor si un Ajun de Craciun si mai
uluitor.Afara zapada inca statea lesinata si obosita de atata distractie
Totul a fost superb zapada, joaca si intalnirea cu cei mai buni prieteni.De abea
astept sa vina si celalalt Craciun sau mai bine spus Nasterea Domnului, ziua de doua zeci
si cinci decembrie, pentru a primi inca un cadou de la Mos Craciun si pentru a ma distra
din nou cu zapada argintie si pufoasa, din satul bunicilor mei.Dar ce mi-a placut cu
adevarat in aceste doua zile, a fost ca ne-am distrat ca o adevarata familie.
Alien

Alien este un film science fiction care are o actiune, care se petrece in
Spatiu.Acest film este de groaza deoarece sunt scene in care astronautii sunt omorati de
extraterestri sau mai sunt momente cand tot extraterestrii apar fata in fata cu oamenii si
multe altele.In concluzie nu este un film la care sa te poti uita noaptea, pe intuneric, sau
singur.Regizorul acestui film se numeste Ridley Scott, autorul este Dan O’Bannon, care
este si scenaristul, si a fost ajutat de Ronald Shusett.,iar producatorii sunt David Giler si
Walter Hill.Filmul prezinta o imagine foarte buna pentru aparatura din acele
vremuri,directorul de imagine fiind Derek Vanlint.Montajul filmului a fost realizat de
Terry Rawlings iar, muzica a fost realizata de Jerry Goldsmith, Tom Skerritt, Sigourney
Weaver si Veronica Cartwright. Premiera in Statele Unite ale Americii a fost pe 25 mai
1979 de catre studioul Brandywine Productions. In schimb la noi in Romania premierea a
aparut in anul 1993.filmul dureaza doua ore si actiunea se petrece in Acheron. Si
bineinteles a fost filmat in Shepperton Studious si in Bray Studious.Pana acum ( anul
2018 ) au mai aparut cateva parti cum ar fi Aliens 1986 , Alien 3 , Alien:Renasterea ,
Alien vs Predator. Si a castigat si premiul Oscar pentru cele mai bune efecte speciale din
acele vremuri. M-am gandit sa vi-l prezint pe primul deoarece este mai bine sa stiti cum
incepe totul.Asa ca hai sa incepem cu rezumatul filmului, sa vedem cum ce se intampla in
primul film.
 O nava spatiala numita Nostromo este trimisa de pe Pamant sa viziteze un
asteroid “pustiu” .Deodata astronautii receptioneaza un semnal necunoscut si es decid
sa-il urmareasca pentru a afla de unde provine.Intr-un final oamenii descopera ca
semnalul provine de la o nava spatiala extraterestra abandonata.Cei din nava se decid sa
verifice acea nava extraterestra. Ei ajung in ea unde sunt nedumeriti si
infricosati,mergand prin ea descopera ca este oxigen si un barbat din echipaj gaseste un
ou ciudat si mare si se decide sa se apropie pentru al analiza.Deodata oul se crapa si din
el iese o creatura mica si cu ventuze , care se lipeste de fata lui, el incepand sa tipe.
Echipajul ajunge la dansul, si-l gasesc iconstient .In acelasi timp ei gasesc si creatura si
un membru al echipajului se decide sa o omoare cu un pistol.Intre timp cel care a fost
ametit de creatura se trezeste aparent normal si toti se decid sa se intoarca pe nava. Ajunsi
pe nava cel care afost atacat de acea creatura cu ventuze a fost defapt infectat cu un virus
sub forma de praf negru, avand cateva simtome de greata lesinare si oboseala.Urmand ca
dupa ce se odihneste un pic simtomele sa nu se vindece si devenind din ce in ce mai
rele,pana intr-un moment cand incepe sa scuipe sange si tot echipajul se sperie.Este
asezat intr-o capsula de izolare unde va incepe sa se dezintegreze si la final ii va sari din
piept o creatura care incepe sa-l manance. Apoi monstrul se face mare de aproximativ 2
metri si sparge acea usa de la capsula ,urmand sa-i atace pe cei ramasi pe naveta.Toti mor
mai putin un barbat care reuseste sa supravietuiasca desprinzandu-se de racheta cu
ajutorul unei capsule de salvare.El reuseste sa ajunga pe Pamant fiind neinfectat,urmand
sa spuna celorlalti ce s-a intamplat in Spatiu si ce ii asteapta pe astronautii care vor pleca
sa distruga acel virus si monstru, dar cand vor ajunge acolo vor da nas in nas cu mai multi
monstri.Ce se intampla in continuare, este deja inceputul partii a doua (Aliens ).
Sper ca va placut aceasta prezentare a filmului Alien si sa-l vedeti si voi deoarece
este mult mai fascinant sa-l vedeti de cat sa vi-l povestesc eu si bineinteles sa priviti si
restul filmelor deoarece merita si sunt uluitoare.
In drum spre munte

Saptamana trecuta am plecat intr-o calatorie la Sarul Dornei,pe drum am

intampinat o multime de locuri frumoase ,dar sunt sigur ca vreti sa aflati cum a inceput
totul.Era data de opt a doua,m-am trezit dimineata la ora opt si am inceput sa-mi fac
bacajul la fel ca toti ceilalti din familia mea.Au trecut 2 ore si toti eram pregatiti sa
parasim orasul Iasi. Toti eram tristi si suparati deoarece plecam de langa motanul si pisica
noastra si in acelasi timp ca plecam de acasa .Dar pe drum am intalnit multe peripetii si
aventuri care ne stateau in cale si nu ne lasau sa ajungem la cabana, unde aveam cazarea.
Totul a inceput cu ploaia care ne stropea masina si totul din jurul nostru. Urmand
ca foamea sa ma cuprinda la fel ca si pe fratele meu, asa ca m-am hotarat sa-i cer mamei
mele o briosa, facuta de ea, iar fratele meu facu acelasi lucru. Lacrimile boltei inca ne
stropeau.Cerul inca era inegrit de atata tristate, iar padurile la fel de ude si plictisite ca
intr-o zi de toamna.Pana intr-un moment cand lacrimile sau transformat in perle
stralucitoare si reci.totul din jur era impanzit cu albinute de zapada ,iar casele pe langa
care treceam erau deja ingropate in plapuma alba si pufoasa .Padurile stateau strbatute de
armata de fulgi in timp ce eu ma jucam Real Racing 3 pe telefon.Dupa o ora intraga de
mers am ajuns la o coada de masini foarte lunga.Tata s-a decis sa vada ce se intampla si
intors la masina, troienit si inghetat, ne spune ca un tir a intrat intr-o casa, deoarece se
depuse zapada si lapovita pe drumuri, si ca trebuie sa ne intoarcem din drum.Toti eram
suparati si tristi dar, ne-am decis sa intrebam pe un domn din sat daca stie vreo scurtatura.
Ne am intors din drum si am luat-o pe o scurtatura, in fata noastra erau doua masini care
ne curatau noua drumul.Am trecut un pod si am intrat intr-o padurice din poala unui
munte falnic si inzapezit.In acea padurice brazii erau verzi si inalti iar, crestetul acestora
era albit de spuma rece ,care cadea din cer.La poala brazilor, pietrele si pamantul, stateau
ingropate sub plapuma de nea.Fulgii cadeau necontenit pe barbrizul masinii iar vantul
rece si puternic imprastia albinutele de nea.Zapada era din ce in ce mai abundenta, iar
cozile de masini tot mai dese asa ca au intervenit plugurile, care dezapezeau drumurile
inghetate si albe.Totul a devenit incetosat iar fulgii nu se mai opreau din cazut, din
cer.Dupa o ora frumoasa de admirat casele inzapezite si fulgii albi si reci am inceput sa
avem problem cu masina deoarece tot aluneca pe zapada.Tata si mama s-au hotarat sa
puna lanturile la roata deoarece urma sa urcam un munte.Dupa ce au pus lanturile am
urcat muntele abrupt, a fost obositor dar in acelasi timp si frumos deoarece in timp ce
urcam am vazut o multime de animale cum ar fi veverite, catei si pisicute , iar natura din
imprejur era magnifica.totul era ingropat sub zapada, iar singurul lucru colorat din acea
zona au fost unii brazi si masina noastra.Dupa o jumatate de ora am trecut de muntele
frumos inalbit urmand, sa stationam pentru a ne scoate lanturile.Mergand catre cabana am
observant ca toate casele din zona erau din busteni iar acoperisurile acestora erau
acoperite de covoare albe.Ajunsi la zona unde era cabana am vazut ca se afla tocmai pe
un deal inalt.Asa ca ne-am chinuit foarte mult sa ajungrm in varf deoarece era abrubt si
inzapezit.Proprietarul cabanei a venit sa ne ajute si se dovedi o idee foarte buna deoarece
ne-a spus ca daca mergem cu viteza ,vom reusi sa urcam.Tata fiind un conducator foarte
bun a reusit sa ajunga la locul de parcare, iar de acolo mai sus am urcat cu un 4 ori 4.
In final am ajuns si la cabana bucurosi si plini de adrenalina.Drumul a fost
frumos si plin de peripetii.Zapada ne-a distrat cel mai mult ,iar faptul ca am ajuns acolo
cu bine a fost cel mai bum lucru posibil.
Charlie si Fabrica de ciocolata

Aceasta carte este foarte interesanta si are multe aventuri amuzante. Ea este
scrisa de Roald Dahl si este pentru copii.Fiind ca, inca mai exista o carte ,pe nume
Charlie si marele ascensor de sticla, putem spune ca aceasta aventura a lui Charlie este
remarcata printr-un roman. Aceasta carte a aparut prima data in anul 1964 in Regatul
Unit.M-am gandit, ca este mai bine, sa prezint prima parte a romanului deoarece sunt
sigur ca vreti sa aflati cum a inceput totul.Asa ca hai sa incepem.
Charlie Bucket, pesonajul principal, este un baietel sarac din Anglia care
locuieste impreuna cu familia lui formata din bunicul Joe, bunica Josephine , bunicul
George , bunica Georgina si domnul si doamna Bucket , parintii lui Charlie. Charlie iubea
Ciocolata.Casa in care locuia el era amplasata langa cea mai mare fabrica de ciocolata din
lume a carui patron era Willy Wonka. El a inchis fabrica pentru un timp dar,a redeschis-o
Nimeni nu intra sau iesea din aceasta fabrica.Pana intr-o zi cand un articol dintr-un ziar
spune ca dl. Wonka va prezenta fabrica unor copii.de aceea a pus in cinci ambalaje de
ciocolata niste bilete aurii.Primul bilet a fost castigat de un baiat gras