Numele de Buratino deriva din cuvantul italian "burattino", avand semnificatia de papusa sau

marioneta din lemn. Cartea lui Tolstoi a fost publicata in anul 1936, devenind cu repeziciune extrem
de populara in randul copiilor din Uniunea Sovietica. Povestea a devenit subiectul multor desene
animate si a fost ecranizata de mai multe ori, filme rusesti cu Buratino aparand pe marile ecrane
inclusiv in anii 1959 si 1875.

Potrivit marturisilor scriitorului, Tolstoi a citit de mic copil Pinocchio, insa, pierzand cartea lui
Collodi, a inceput sa si-o reimagineze multi ani mai tarziu, in incercarea de a creea o serie de povesti
menite a fi spuse inainte de culcare chiar propriilor sai copii.

Rezumatul povestii Cheita de aur sau Aventurile lui Buratino

Asemeni lui Pinocchio, Buratino este o papusa de lemn cu un nas foarte lung. Potrivit povestii, el este
cioplit de tata Carlo dintr-un bustean de lemn, si capata, dintr-o data, viata. In timpul crearii sale,
Buratino ajunge sa aiba un nas lung din pricina unei miscari neindemanatice a tatalui Carlo. Acesta
incearca sa i-l scurteze, insa eforturile sale sunt in zadar, pentru ca nasul papusii sale se lungeste
mereu, si mereu, din nou, in ciuda eforturilor sale.

Tata Carlo isi vinde singura haina pentru a cumpara un abecedar pentru Buratino si a-l trimite la
scoala. Cu toate acestea, baiatul este atras de un anunt despre un teatru de papusi proaspat sosit in
oras, si isi vinde cartile pentru a-si cumpara un bilet la spectacol. Aici se imprieteneste cu alte
marionete, insa raul maestrul papusar Carabas Barabas vrea sa il arunce pe foc pentru ca ii stricase
spectacolul.
Carabas Barabas il elibereaza, totusi, pe Buratino dupa ce afla de la acesta ca in casa tatalui sau Carlo
se afla o usa secreta, cautata de multa vreme de papusar. O cheita de aur ce fusese odata in posesia lui
Carabas, si pe care o pierduse la un moment dat, era singurul mijloc de a deschide acea usa
tainica. Atunci cand ii da drumul, Carabas Barabas ii daruieste lui Buratino cinci banuti de aur, pentru
a-i da tatalui sau, astfel incat sa pazeasca intrarea secreta mascata de o pictura infatisand o vatra.

In drumul spre casa, Buratino se intalneste cu motanul Bazilio si vulpea Alisa, care vor sa-i
sterpeleasca banutii, pretinzand ca si-i poate inmulti punandu-i in pamant, ca pe niste seminte, in Tara
Prostilor, pe Campul Minunilor. Dupa ce cei doi incearca, fara succes, sa ii fure mica avere si il
spanzura cu capul in jos de un copac, Buratino este salvat de fetita cu parul albastru, cea mai frumoasa
papusa din teatrul lui Carbas Barabas, ce fugise de la crudul ei stapan si locuia intr-o casuta dintr-o
padure. Fata incearca apoi, cu mari impotriviri, sa ii dea lui Buratino o educatie aleasa, si sa il invete
sa scrie si sa socoteasca.

Baietelul evadeza apoi dintr-o magazie in care fusese inchis drept pedeapsa pentru obrazniciile sale de
fata cu parul albastru, fiind condus de un liliac in asa-zisa Tara a Prostilor. Liliacul era, de fapt, un
complice al celor doi sarlatani, si il aduce la Bazilio si Alisa, ce nu renuntasera la planul de a-i lua
banutii de aur. Dupa ce il conving sa isi ingroape banii pe "Campul Minunilor", si si-i insusesc, cei doi
il dau pe mana politistilor caini, pretinzand ca este hot si haimana. Aruncat de politisti intr-un iaz
intunecat si murdar, Buratino afla de la broastele de acolo ca cei patru galbeni ii fusesera furati, iar
broasca testoasa Tortilla ii daruieste cheita de aur. Baiatul fuge apoi din Tara Prostilor si isi intalneste
un tovaras de suferinta, pe Pierrot, o papusa de la teatrul de papausi, urmarita de Barabas pentru ca
trasese cu urechea la discutia lui cu Duremar, un vanzator de lipitori de leac ce ii povestise
papusarului despre broasca testoasa ce avea cheita de aur.

Dupa aceea, Buratino si Pierrot merg la Malvina, fetita cu parul de aur, dar sunt nevoiti sa fuga
impreuna cu ea si cainele ei, Artemon, de frica lui Carabas Barabas si a cainilor politisti. La marginea
padurii, are loc o lupta crancena intre Barabas si cainii politisti de o parte, si Buratino, cainele
Artemon si alte ajutoare ale baiatului precum niste lastuni, un vultur, niste serpi, arici, bondari,
carabusi, pe de alta parte. Buratino si aliatii sai ies invingatori, iar Carabas Barabas ramane prizonier al
unui pin, cu barba-i mare lipita de rasina de pe scoarta acestuia.

Buratino se strecoara apoi, in spatele unui cocos, in hanul unde mancau papusarul si Duremar, reusind
sa afle secretul cheitei de argint.
Chiar atunci cand pareau ca nu mai au nici o cale de scapare din fata lui Barabas, aliat cu matonul
Bazilio si vulpea Alisa, Buratino, Malvina si Pierrot sunt salvati in mod neasteptat de tata Carlo.

Odata ajunsi acasa, tata Carlo deschide usita tainica, si, coboara impreuna cu fiul sau, si celelalte doua
marionete, pe o scara de piatra, sub pamant, si ies din nou la lumina, descoperind un minunat teatru de
papusi. Aici se hotarasc cu totii sa puna in scena o piesa minunata, intitulata "Cheita de aur sau
nemaipomenitele patanii ale lui Buratino si ale prietenilor sai". La prima reprezentatie, i-a parte si
Carabas Barabas, care spumega de furie dupa ce vede ca toate papusile sale fugisera de la el, fiind
actori in noul si nemaipomenitul teatru de papusi.

Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Regele si camasa - Fabula de Tolstoi

Cheia de aur - Poveste de Fratii Grimm