Pag.

1
Pag. 2 Biblia - Cartea vieþii
Biblia - Cartea vieþii
Cuvînt înainte
Spre sfîrºitul anului 1929, în foia redactatã de
pãrintele Iosif Trifa, apãrea un articol mare, cu
titlul: În ºcoala cea mare a Sfintei Scripturi, a
Bibliei.
Mare a fost bucuria cititorilor de atunci care
au putut afla din conþinutul articolului cã
pãrintele Iosif va scrie un rînd de învãþãturi
despre Cartea lui Dumnezeu, despre Biblie.
Iatã ce scria, între altele, în acel articol:
Demult purtam în gîndul nostru ºi acest plan: sã
dãm pe larg un rînd de învãþãturi despre ce este
Sfînta Scripturã, despre cum trebuie cititã Sfînta
Scripturã... despre tot ce trebuie sã ºtie un creºtin
despre aceastã Carte a lui Dumnezeu.
Noi, de altfel, am fãcut ºi pînã acum aceastã
ºcoalã a Bibliei, prin foi ºi cãrþi. ...De ani de zile
ne trudim sã strîngem mereu ºcolari în ºcoala cea
mare a Bibliei.
De ani de zile strigãm mereu prin foaia
aceasta ºi din cãrþile noastre porunca
Mîntuitorului: Cercetaþi Scripturile, cãci acelea
mãrturisesc despre Mine ºi în ele socotiþi cã aveþi
viaþa veºnicã (Ioan 5, 39) .
De ani de zile ne trudim sã-l împroprietãrim ºi
pe poporul nostru în Cuvîntul lui Dumnezeu din
Sfînta Scripturã, aºa precum demult au fãcut
acest lucru popoarele înaintate din Apus.
Deschidem aceste învãþãturi, ca sã atragem un
nou val de suflete în ºcoala Bibliei, iar pe cei
intraþi sã-i învãþãm cum trebuie sã citeascã Sfînta
Scripturã cu folos de mîntuire sufleteascã.
Isuse, Scumpul nostru Mîntuitor, ajutã-ne sã
ducem la bun capãt ºi lucrul acesta.
Duhule Sfinte, Marele nostru Dascãl,
învaþã-ne ºi aici ce trebuie sã învãþãm! Tu eºti
Autorul Sfintei Scripturi; învaþã-ne ce trebuie
Pãrintele Iosif ºi Biblia
Cea mai mare bogãþie pentru un suflet este sã
ajungã copleºit de toatã plinãtatea lui Dumnezeu
(Efes. 3, 19) .
Cea mai mare cinste ºi binecuvîntare pentru un
popor este sã poatã fi numit popor al lui
Dumnezeu (2 Cor. 6, 16) .
Cum se poate ajunge la starea aceasta?
Simplu. Prin Cuvîntul lui Dumnezeu.
Biblia, Evanghelia, poate schimba pe orice om
ºi prin ea poate fi îndreptat ºi îndrumat pe calea
Domnului orice popor.
Cîteva dovezi. Creºtinii cei dintîi erau un
popor întreg de sfinþi, fiindcã Evanghelia era
Cartea vieþii lor. Cunoºteau atît de bine Sfînta
Scripturã încît, atunci cînd erau ameninþaþi cã li
se vor lua cãrþile ºi se vor arde, au putut spune:
sã spunem despre Cartea Ta.
...De atunci, lecþiile din ºcoala cea mare a
Bibliei au urmat an de an, pînã la plecarea sa din
lume. Programul a fost chiar depãºit. Ori de cîte
ori venea de la vreun spital sau sanatoriu ne
aducea cîte un plan nou despre lecþiile pe care le
pregãtise la ºcoala în care învãþase.
Multe din lecþiile despre Biblie, ca ºi alte
lecþii ºi predici pe care le-a scris, au fost lucrate
pe patul spitalelor. Ele sînt un rod al suferinþei,
de aceea au plãcut atît de mult, rodind ºi ele, la
rîndul lor, în sufletele celor ce le-au citit.
În cartea aceasta sînt strînse toate lecþiile din
ºcoala Bibliei, pe care, cu puþine zile înainte de
sfîrºitul sãu, pãrintele Iosif le-a strîns ºi le-a
aranjat pentru a le da la luminã.
Þinea mult la cartea despre Biblie; sãlta de
bucurie cînd se gîndea la acest sol care va porni
prin þarã, pentru a face slujbã de vestitor al
Evangheliei ºi al mîntuirii.
Împlinind dorinþa testamentarã a iubitului ºi
neuitatului nostru pãrinte, rugãm pe Domnul sã
binecuvînteze cu darul Sãu ceresc pe toþi cei care
vor citi ºi rãspîndi aceastã carte.
Iubiþi fraþi, citiþi ºi rãspîndiþi pe tot locul
aceastã carte despre Biblie, pentru a sprijini ºi pe
calea aceasta lupta pentru cunoºtinþa Sfintelor
Scripturi ºi a Împãrãþiei lui Dumnezeu în þara
noastrã.
Faceþi-o cunoscutã în cercul prietenilor, al
rudelor, cunoscuþilor ºi fraþilor voºtri, stãruiþi ca
ea sã intre în cît mai multe case ºi convingeþi pe
tot omul sã urmeze îndemnurile ei, pentru a putea
sã ajungem ºi noi odatã un popor biblic, un popor
al lui Dumnezeu.
Sibiu, la Pogorîrea Duhului Sfînt, anul 1938.
Tit Trifa, Ioan Marini, Traian Dorz.
Le vom scrie din nou (din memorie, cãci le ºtiau
pe dinafarã).
În timpurile noastre, popoarele nordice
(Suedia, Norvegia, etc.) apoi Anglia stau ca o
dovadã vie despre tot ceea ce poate face Biblia.
Englezii ajunseserã la o stare de stricãciune
vecinã cu distrugerea ºi moartea. Biblia i-a
salvat. Astãzi formeazã naþiunea cea mai
puternicã din lume ºi poporul care þine locul întîi
la vestirea Evangheliei printre pãgîni.
Þãrile nordice erau pustiite de alcoolism.
Astãzi, deasupra temniþelor fluturã steaguri albe.
Nu mai sînt în aceste þãri bandiþi, criminali ºi
stricaþi. Biblia a clãdit un suflet nou, ºi þãri noi,
popoare curate, cinstite ºi bune.
În þãrile unde nu se citeºte Biblia este o jale.
 Biblia - Cartea vieþii
Crimele, beþiile, hoþiile ºi toate rãutãþile
stãpînesc cu puterea unui duh rãu, care þine în
robie pe cei ce trãiesc în întuneric ºi în umbra
morþii, lipsiþi de cunoºtinþa Cuvîntului lui
Dumnezeu.
Lipsa Bibliei din viaþa oamenilor ºi a
popoarelor este un rãu mare, o pagubã ce n-o pot
stãvili niciodatã strãduinþele, reformele ºi
puterile omeneºti. Singur Dumnezeu poate
schimba ºi înnoi sufletele. Singur Cuvîntul Lui
dã viaþã.
De aceea, binecuvîntat este cel ce vine în
Numele Domnului cu Cuvîntul Bibliei, cu
Cuvîntul lui Dumnezeu, sã înveþe pe oameni.
Binecuvîntat este cel ce prin scrisul ºi graiul
sãu îndeamnã pe oameni sã citeascã Sfînta
Scripturã ºi se luptã sã ducã pretutindeni
cunoºtinþa Cuvîntului Dumnezeiesc.
ªi, cu atît mai mult, meritã numele de
binefãcãtor al mulþimii acela care îngenuncheazã
un popor întreg lîngã Sfînta Carte a lui
Dumnezeu.
Pãrintele Trifa a fost unul din aceºtia. Timp de
27 de ani de preoþie, a lucrat fãrã preget ºi a
luptat zi ºi noapte pentru a ridica ºi a þine sus
Cuvîntul Vieþii ºi pentru a apropia poporul nostru
de Cuvîntul lui Dumnezeu. Întreagã viaþa sa de
preot ºi propovãduitor de la altar ºi amvon a fost
o ºcoalã a Bibliei.
Pag. 3
O ºcoalã a Bibliei a fost scrisul sãu la multele
gazete ºi foi religioase pe care le-a redactat sau
la care a colaborat.
O ºcoalã a Bibliei sînt cele peste 40 de
neîntrecute cãrþi pe care le-a scris ºi care au trezit
o þarã întreagã la citirea Sf. Scripturi.
Din aceastã ºcoalã a Bibliei a ieºit ºi marea
miºcare de trezire religioasã Oastea Domnului pe
care a iniþiat-o ºi condus-o cît timp a fost în viaþã
ºi care se alimenteazã ºi acum din scrisul sãu (din
cãrþi ºi foi) ºi din spiritul pe care Duhul Sfînt l-a
dat acestei miºcãri.
Cea mai mare dorinþã a vieþii sale a fost aceea
de-a adînci în sufletul poporului cunoºtinþa
Cuvîntului biblic.
ªi a reuºit. Prin strãduinþele sale binecuvîntate
de Domnul, scumpa Carte a lui Dumnezeu a ajuns
sã fie astãzi în bunã parte ºi Cartea poporului
nostru.
Zeci de mii de Biblii, Testamente ºi Psaltiri,
pe care librãria întemeiatã de dînsul le-a trimis
prin þarã, sînt astãzi o avere cu care a fost
împroprietãrit pe veci poporul nostru românesc.
Slãvit sã fie Domnul! Poporul s-a trezit!
Poporul citeºte Biblia. Cîrciumile ºi jocurile au
fost pãrãsite, cãrþile de joc aruncate pe foc. Sute
de mii de români, care nu vãzuserã mai înainte ºi
nu ºtiau ce este Biblia, se hrãnesc astãzi din
Cuvîntul biblic, din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Iatã o biruinþã care a înviorat viaþa religioasã
a Bisericii, biruinþã pe care Biserica o poate
folosi cu succes ºi mai departe pentru înviorarea
cadrelor ei sufleteºti amorþite de-a binelea pe
multe pãrþi.
ªi dacã a fost atît de nedrept judecat ºi
rãsplãtit de oameni, dacã lumea nu l-a înþeles ºi
dacã invidia ºi rãutatea omeneascã nu l-au putut
vedea, poporul l-a iubit pe acest pãstor care cu
preþul sãnãtãþii ºi al vieþii sale a mers înaintea
oilor, ducîndu-le la pãºunea cea aleasã ºi la
izvoarele vieþii Cuvîntului lui Dumnezeu.
Oiþele Domnului au fost singura mare
mîngîiere a sa aici pe pãmînt. Ochii i se umpleau
de lacrmi cînd auzea pe oamenii simpli din popor
cã citesc din Biblie ºi vorbesc din Cuvîntul lui
Dumnezeu ca niºte ºcolari înaintaþi. De acum
slobozeºte pe robul Tãu, Stãpîne - spunea
adeseori, cînd vedea minunea biblicã în mijlocul
poporului nostru. Cînd laicii ºi oamenii din popor
au ajuns sã grãiascã astfel din Biblie - spunea el
- pot pleca mulþumit. Eu mi-am încheiat misiunea
pe acest pãmînt.
Pãrintele Iosif a plecat, dar în urma sa rãmîn
sute de ºcolari ai Bibliei, care se hrãnesc în
fiecare zi din paginile Cãrþii Sfinte ºi cresc în
cunoºtinþa lui Dumnezeu ºi în orice pricepere,
tinzînd sã ajungã la desãvîrºirea credinþei în
Hristos (Efes. 4, 14-15) .
Cartea aceasta iese ca un curs preþios pentru
toþi ºcolarii biblici. În acelaºi timp, ea pleacã la
Pag. 4 Biblia - Cartea vieþii

bun este Cuvîntul Sfintei Scripturi! Veniþi toþi cei

drum ca un îndemn pentru toþi cei ce nu s-au
însetaþi ºi beþi! Cei flãmînzi, mîncaþi! Cei
apropiat pînã acum de Biblie, spunîndu-le: Dragii
întristaþi, vã mîngîiaþi! Cei sãraci, vã îmbogãþiþi!
mei, nu mai staþi departe de Cuvîntul lui
Veniþi toþi ºi citiþi Cartea Vieþii: Biblia!
Dumnezeu! Apropiaþi-vã, gustaþi ºi vedeþi cît de
Ioan I. Marini.

Partea Întîi
Ce este Biblia?
Gustaþi ºi vedeþi cã Biblia este Cartea lui Dumnezeu, Cartea Vieþii!

toate prigoanele, fiind Cartea lui Dumnezeu.

Vom începe cu întrebarea: Ce este Biblia sau
Nici o carte din lume n-a avut ºi nu are uriaºa
Sfînta Scripturã?
rãspîndire ce o are Biblia, pentru cã ea este
Rãspunsul e scurt ºi precis: Biblia este Cartea
Cartea lui Dumnezeu. Singurã Societatea Biblicã
lui Dumnezeu. Biblia este o Carte a Dumnezeirii,
britanicã din Londra a desfãcut peste un miliard
o Carte prin care Dumnezeu ne-a descoperit
de Biblii, în o mie de limbi (statistica aceasta
planurile Sale cu privire la mîntuirea sufletelor
este din vremea pãrintelui Iosif). Biblia s-a
noastre.
rãspîndit ºi se rãspîndeºte în toatã lumea ºi la
Un nor întreg de mãrturii (Evrei 12, 1)
toate popoarele, Focul cel ceresc din ea fiind dus
întãreºte acest adevãr. S-ar putea scrie o carte
de Vîntul Duhului Sfînt.
întreagã cu înºirarea acestor dovezi. Acum vom
Dar în afarã de aceste mãrturii externe, vãzute,
spune pe scurt numai cîteva.
dovada cea mai grãitoare despre Dumnezeirea
Divinitatea Bibliei o adeveresc chiar ºi
Bibliei este cea lãuntricã, cea internã. Nici o
vechimea ºi istoria ei. Biblia este o carte foarte
carte din lume nu are puterea sufleteascã pe care
veche, ºi totuºi cea mai nouã; de-a pururi nouã.
o are Biblia. Dovada cea mai puternicã despre ce
Toate cãrþile din lume s-au învechit, se învechesc
este Biblia ºi despre Dumnezeirea Bibliei o au cei
ºi sînt date la o parte, dar Biblia a rãmas ºi va
care au gustat ºi gustã din izvoarele cele vii ale
rãmîne pînã la sfîrºitul veacurilor, pentru cã ea
apelor ei. Milioane ºi milioane de suflete au
este Cartea lui Dumnezeu.
gustat din aceste izvoare ºi spun cã ºi-au aflat în
Nici o altã carte din lume n-a fost atît de
Biblie mana cea cereascã ºi Apa cea vie dupã
prigonitã ºi persecutatã ca Biblia, dar ea a biruit
care flãmînzeºte ºi însetoºeazã sufletul nostru.
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 5

O carte despre soare

Despre un învãþat se spune cã s-a apucat odatã
Cam aºa stãm ºi cu întrebarea despre ce este
sã scrie o carte despre soare. Spre acest scop, a
Biblia. Cãrþi întregi de-am scrie noi despre Biblie
strîns o grãmadã de cãrþi mari ºi groase ºi le
ºi cãrþi întregi de ar citi cineva despre ce este
studia nopþile la lumina unei lãmpi.
Biblia, nu va putea afla acest lucru, pînã nu va
- Ce faci, dragã, îi zise un prieten aflîndu-l în
gusta din binefacerile ei.
acest studiu, te-ai apucat sã studiezi soarele
Vreþi sã aflaþi ce este Biblia? Gustaþi din
noaptea, la lumina unei lãmpi? Lucrul acesta se
izvoarele darurilor ei! Gustaþi ºi vedeþi cã ea este
poate face, dragul meu, numai ziua, privind
Cartea lui Dumnezeu!
soarele ºi binefacerile lui!

O mare minune: Cine a scris Biblia?

Cine a scris Biblia? Rãspunsul la aceastã

întrebare este ºi el o minune, o mare minune, ce
ea singurã ar trebui sã-i aplece pe toþi
necredincioºii în faþa acestei cãrþi.
Biblia n-a fost scrisã de un singur om ºi nici
într-un singur loc ºi într-un singur timp. Ea a fost
scrisã de diferiþi oameni, care au trãit în diferite
locuri ºi timpuri, într-un rãstimp de veacuri
întregi (cam 1600 de ani, începînd de la Moise, ºi
1500 de ani înainte de Hristos, ºi pînã la sf.
Evanghelist Ioan, prima sutã de ani dupã
Hristos). ªi cei care au scris Biblia n-au fost nici
de acelaºi rang: unii au fost pãstori; alþii,
împãraþi; unii, pescari; alþii, cãrturari; unii, mai
învãþaþi; alþii, mai puþin învãþaþi.
Ei bine, minunea tocmai aici se aratã. Toþi
scriitorii Bibliei parcã au stat la aceeaºi masã de
laolaltã. Ele sînt scrise de medici, dar, vai, ce
scris, parcã au avut acelaºi gînd ºi au scris în
amestecãturã grozavã ºi nepotrivitã prezintã! Daþi
acelaºi gînd. Scrisul lor se întregeºte. Scrisul lor
unui bolnav doctoriile din aceastã amestecãturã ºi
dã un întreg. Cele 66 de cãrþi ale Bibliei dau un
desigur se va prãpãdi.
întreg. De la începutul ºi pînã la sfîrºitul Bibliei,
Dar Biblia este o Carte de doctrie sufleteascã
gãseºti un lanþ de fier, ce leagã, rînd cu rînd,
ce ºi-a pãstrat ºi îºi va pãstra leacurile sufleteºti
paginã cu paginã, carte cu carte. Nu poþi nici lua
din ea, pînã la sfîrºitul veacurilor, pentru cã ea
ceva din ea ºi nici sã pui. Nici o altã carte din
este Cartea lui Dumnezeu.
lume n-are aceastã legãturã de fier.
Biblia este o Carte desãvîrºitã. Ea este Cartea
Luaþi, spre pildã, cãrþile de medicinã ce s-au
Vieþii. La alcãtuirea ei a lucrat Mîna lui
scris de-a lungul celor 1600 de ani ºi le legaþi
Dumnezeu. Biblia a ieºit din pana Duhului Sfînt.

Toatã Scriptura de la Dumnezeu este insuflatã

(2 Tim. 3, 16).

Autorul Sfintei Scripturi este Dumnezeu
Însuºi. Dumnezeirea a scris aceastã Carte prin
insuflare, prin inspiraþie; Duhul Sfînt a inspirat
pe scriitorii Bibliei, adicã i-a însufleþit ºi le-a dat
în gînd sã scrie adevãrul cel veºnic ºi
descoperirea lui Dumnezeu.
Toate Cele Trei Persoane din Sfînta Treime au
lucrat la scrierea Sfintei Scripturi: Tatãl, Fiul ºi
Duhul Sfînt. Tatãl ºi Duhul Sfînt au lucrat prin
inspiraþie, iar Fiul a lãmurit Scripturile,
coborîndu-Se în chip vãzut pe pãmînt. Scripturile
sînt pline de dovezi despre inspiraþia lor divinã.
În atîtea ºi atîtea locuri se spune prin Vechiul
Testament cã Dumnezeu a dat ordin sã se scrie
cuvintele ºi poruncile Lui.
ªi a zis Domnul cãtre Moise: Scrie lucrul
acesta în Carte, ca sã se pãstreze aducerea
aminte; scrie cuvintele acestea, cãci pe temeiul
lor închei legãmînt cu tine ºi Israel
(Exod 17, 14 ºi 34, 27) . Du-te acum - a zis
Domnul cãtre Isaia prorocul - ºi scrie aceste
lucruri ºi sapã-le într-o carte, ca sã rãmînã pînã
în Ziua de Apoi ca o mãrturie în veci de veci
(Isaia 30, 8) .
Ia-þi hîrtie de carte - a zis Dumnezeu cãtre
prorocul - ºi scrie pe ea toate cuvintele pe care þi
le-am spus þie cu privire la Israel ºi cu privire la
toate neamurile din ziua în care þi-am vorbit, pînã
astãzi (Ier. 36, 2) .
În Apocalipsa, Dumnezeu a strigat de 14 ori
Pag. 6 Biblia - Cartea vieþii

pe Ioan evanghelistul, zicîndu-i: Scrie cele ce

vezi! (Apoc. 1, 11) .
Tot atît de mult se poate adeveri cu citate din
Biblie ºi Lucrarea Duhului Sfînt: Duhul
Domnului vorbeºte prin mine - zicea David
prorocul - ºi Cuvîntul Lui este pe buza mea
(1 Samuel 23, 2) . Cãci nici o prorocie - zice
ap. Petru - n-a fost fãcutã prin voia oamenilor, ci
purtaþi fiind de Duhul Sfînt au grãit oamenii cei
sfinþi ai lui Dumnezeu (2 Petru 1, 21) . Toatã
Scriptura este de la Dumnezeu insuflatã ºi de
folos spre învãþãturã, spre mustrare, spre
îndreptare, spre înþelepþirea cea spre dreptate, ca
sã fie deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul
bun ºi desãvîrºit (2 Tim. 3, 16-17) .
Iatã tot atîtea dovezi care spun rãspicat cã
Biblia este o Carte a lui Dumnezeu; o Carte pe
care a scris-o Însuºi Dumnezeu. Ce lucru mãreþ
este acesta! Ce veste minunatã este aceasta, sã ai
o Carte în care Dumnezeirea a scris tainele
cerului ºi tainele sufletului! Sã ai o Carte pe care
Dumnezeu þi-a scris-o þie, dragã cititorule, ca sã
afli rãspuns la toate întrebãrile ºi suspinãrile
sufletului tãu.
Voi spune ºi aici: vai, ce lucru dureros este un
creºtin ºtiutor de carte care n-are aceastã Carte a
lui Dumnezeu ºi nu citeºte în ea!
Biblia este o carte insuflatã de Dumnezeu; o
Carte a Dumnezeirii. Biblia - spune un învãþat
creºtin - este un deget al Dumnezeirii, care s-a
plecat din cer ºi a scris pe pãmînt; a scris o Carte
minunatã care va rãmîne pînã la sfîrºitul
veacurilor. De aici, puterea ei, trãinicia ei,
veºnicia ei.
Nimic nu se poate asemãna cu Scriptura.
Luaþi, spre pildã, o scrisoare omeneascã de
aceeaºi datã cu Biblia. Ce mai gãseºti într-o carte
scrisã acum trei mii de ani? O rãmãºiþã ciudatã
din vechime, un document mucegãit, bun de
pãstrat în muzeu, neavînd nici o legãturã cu noi,
cu lumea de azi ºi cu starea de lucruri de azi.
Biblia, dimpotrivã, este Cartea zilei de azi.
Este Cartea lui Dumnezeu, descoperirea Lui
desãvîrºitã. Este glasul Lui vorbind fiecãruia
dintre noi. Este Cartea pentru fiecare veac, pentru
noastre sufleteºti. Se coboarã pînã la cele mai
fiecare vîrstã, pentru fiecare climã, pentru fiecare
ascunse rãdãcini de cugetare ºi simþire ale
om, pentru fiecare stare socialã: de sus, de jos,
sufletului; ne judecã întru totul-totului. Ea se
bogat, sãrac, învãþat, neînvãþat, bãtrîn, tînãr; cu
potriveºte tot aºa de bine cu viaþa ºi deprinderile
un cuvînt, pentru oricine. Vorbeºte într-o limbã
veacului nostru, ca ºi atunci cînd s-a scris. Viaþa
aºa de simplã, cã ºi un copil o poate pricepe; ºi
marilor oraºe de astãzi se oglindeºte tot aºa de
totuºi aºa de adînc, încît ºi mintea cea mai uriaºã
bine în paginile ei sfinte, ca odinioarã Tirul ºi
n-o poate pãtrunde.
Babilonul.
Mai mult, ea vorbeºte de-a dreptul inimii;
Cerul ºi pãmîntul vor trece, dar Biblia nu,
atinge cele mai sensibile corzi ale ei ºi ale fiinþei
pentru cã în ea este Cuvîntul lui Dumnezeu.
 Biblia - Cartea vieþii
Cele zece simboluri ale Cuvîntului biblic Pîinea Cuvîntului biblic
Nu numai cu pîine va trãi omul, ci cu orice
cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu
(Matei 4, 4) .
Aceastã asemãnare ne-a lãsat-o Însuºi
Mîntuitorul, cînd diavolul I-a oferit pîinea în
pustie, cu gînd de ispitã. Mîntuitorul a respins
aceastã ispitã prin cuvintele: Nu numai cu pîine
va trãi omul, ci cu orice cuvînt ce iese din gura
lui Dumnezeu (Matei 4, 4) .
Iar acest cuvînt care iese - ºi a ieºit - din gura
lui Dumnezeu se aflã în Biblie. Mîntuitorul
recomandã, aºadar, Biblia ca pe o pîine, ca pe o
hranã cereascã. Biblia nu e numai o carte de
învãþãturi bune ºi folositoare, nu e numai o carte
de sfaturi morale. Dacã ea ar fi numai atît, apoi
ar fi trecut demult ºi ea la vechituri; la cãrþile pe
care vremea le-a dat la o parte, oricît de frumoase
învãþãturi ºi sfaturi morale cuprindeau. O, nu!
Biblia e ceva mai mult. În ea este o hranã ce vine
de sus, din cer. Ea este o pîine ce vine de sus, din
cer. Ea este o manã cãzutã de sus, din cer. ªi ca
atare, Biblia nu trebuie numai cititã, ca orice
altã carte, ci ea trebuie mîncatã. Cum spune
prorocul Ieremia: Cînd am aflat cuvintele Tale,
le-am mîncat (Ier. 15, 16) . ªi m-am dus spre
înger, zicîndu-i sã-mi dea Cartea. ªi el mi-a zis:
Ia-o ºi o mãnîncã! (Apoc. 10, 9) .
O, ce hranã minunatã este Cuvîntul lui
Dumnezeu, Biblia! Toþi cîþi au aflat aceastã
hranã, toþi cîþi mãnîncã din aceastã pîine,
mãrturisesc într-un glas cã ei n-ar mai putea trãi
fãrã aceastã mîncare cereascã.
Iar la o astfel de minunatã hranã poate ajunge
oricine. Cînd sãrãcimea trece pe strãzile oraºelor
mari, îi lasã gura apã dupã atîtea bunãtãþi scumpe
de mîncãruri ºi bãuturi ce se vãd prin ferestrele
marilor prãvãlii. ªi suspinã cã nu poate ajunge la
ele.
Dar cu mîncãrurile cele duhovniceºti
Dumnezeu a rînduit altcum. Ele stau la îndemîna
Pag. 7
tuturor. Biblia - spunea un sfînt Pãrinte - este o
cãmarã cereascã plinã de cele mai scumpe
mîncãruri duhovniceºti. Iar aceastã cãmarã este
deschisã tuturor, în toatã vremea. Din ea pot
gusta toþi, pot mînca toþi. Din ea poate mînca
oricine, pînã se saturã, cãci aici nu se vinde cu
kilogramul.
Biblia este o hranã minunatã. Pe toþi cei ce se
hrãnesc cu aceastã mîncare îi vezi cu ochii cum
cresc ºi se întãresc. Ce bucurie e sã vezi cum
cresc duhovniceºte cei ce se hrãnesc cu Sfîntul
Cuvînt al lui Dumnezeu!
Biblia este un hambar cu grîu ceresc; un grîu
care, îndatã ce ajunge la pãmîntul inimii,
încolþeºte ºi face mai întîi pai verde, apoi spic ºi
pe urmã grîu deplin în spic, adicã roduri de fapte
bune (Marcu 4, 28) .
O, ce hranã minunatã este Cuvîntul lui
Dumnezeu! Dar aceastã hranã, aceastã pîine
cereascã, trebuie doritã, trebuie poftitã. Noi
trebuie sã avem o foame de a auzi Cuvîntul lui
Dumnezeu (Amos 8, 11) . Alãturi de pîinea ºi
hrana cea trecãtoare de care are lipsã corpul
nostru, noi trebuie sã simþim lipsã de hrana de
care are nevoie ºi sufletul nostru, viaþa noastrã
cea duhovniceascã. Noi trebuie sã simþim o
neîncetatã foame dupã Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pag. 8 Biblia - Cartea vieþii
Am mai spus odatã pilda unui cioban care se
ducea la oi cu traista împãrþitã în douã. Într-o
parte avea merinde, iar în cealaltã o Biblie; adicã
mîncare ºi pentru corp ºi pentru suflet. Ferice de
cei care au împãrþit traista vieþii în aceste douã
pãrþi!
Un creºtin adevãrat umblã flãmînd dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar, vai, cît de puþini
sînt aceºtia! Lumea e plinã de cei ce umblã
flãmînzi dupã hrana lui satana, dupã mîncarea lui
satana, dupã desfãtãrile, patimile ºi pãcatele
acestei lumi. Lumea e plinã de mîncãrurile lui
satana ºi de cei ce aleargã ca nebuni dupã ele.
Doar nici într-un alt punct nu se aratã în toatã
grozãvenia ei creºtinãtatea de nume, ca în punctul
acesta: de-a cãuta oamenii hrana lui satana ºi a se
hrãni cu ea.
Sã ne gîndim, spre pildã, numai la cei doi
idoli spurcaþi: alcoolul ºi tutunul. Milioane ºi
milioane de oameni se hrãnesc cu aceastã manã
diavoleascã. Mii ºi mii de milioane de lei se
cheltuiesc pe aceastã spurcatã mîncare.
Pentru o Biblie, pentru o carte, pentru o foaie
religioasã omul nu are bani, dar pentru lucrul
diavolului are.
Faþã în faþã cu cele 32.000 de biserici ce le
avem în þarã, stau 500.000 de cîrciumi, care
împart hrana diavolului. Faþã în faþã cu cele
cîteva mii de Biblii care sînt în þarã, stau
milioanele ºi milioanele de scrieri murdare, cãrþi
de joc, etc. S-a fãcut socoata cã cinematografele
din þarã strîng pe an 50 de milioane de
participanþi, care îºi infecteazã sufletul.
Oh, ce muncã teribilã face iadul pentru a
umple lumea pe tot locul cu mîncarea lui, cu
otrava lui! Iar cînd se iveºte o ofensivã contra
acestui rãu, oh, ce lucru ºi mai dureros se poate
vedea! Cei care ar trebui sã sarã în ajutor aleargã
sã opreascã aceastã ofensivã, sã opreascã o hranã
duhovniceascã, sã opreascã o foaie care-L
Cel ce se hrãneºte cu Pîinea Cuvîntului biblic va avea ºi cealaltã pîine
Spuneam în predica dinainte cã nu numai cu
pîine trebuie sã se hrãneascã omul, ci ºi cu hranã
duhovniceascã.
Dar va zice cineva: Foarte bine, e uºor a grãi
cã nu numai cu pîine va trãi omul, dar viaþa e
tocmai contra; e tocmai o luptã asprã pentru
pîine. Ba încã în punctul aceasta, Evangheliei i se
aduc chiar ºi învinuiri. Socialismul, comunismul,
mustrã Evanghelia cã nu se ocupã destul cu
pîinea, cu starea materialã a omului. Ei spun:
Pîine mai întîi, bunãstare materialã mai întîi,
pentru cã unor oameni flãmînzi în zadar le
vorbeºti, degeaba le vorbeºti despre pîinea ºi
mîncarea cea duhovniceascã.
Dar Evanghelia þine ºi aici calea cea dreaptã,
cea adevãratã. Învinuirile ce i se aduc sînt fãrã
temei. Evanghelia nu spune cã poþi trãi fãrã pîine.
vesteºte pe Isus Biruitorul!...
O, cum aleargã lumea dupã hrana pe care o dã
ea! De altcum aceasta e ºi fieresc. Omul cel
lumesc cautã cele lumeºti. Omul cel lumesc nici
nu ºi-ar putea închipui cã ar putea trãi fãrã
distracþiile ºi desfãtãrile pe care le dã lumea. El
are senzaþia cã se saturã cu aceastã hranã. Dar,
vai, cît de mincinoasã este aceastã sãturare!
Numai dupã ce ai ajuns un om duhovnicesc, bagi
de seamã ce otravã grozavã era pîinea cea dulce
din care mîncai.
În Australia este un fel de plantã ca ºi grîul.
Se cheamã nard. E un fel de grîu sãlbatic din care
se poate face pîine. E o pîine gustoasã, plãcutã,
care stîmpãrã îndatã foamea. Dar!... Dar, peste
trei zile, cel care a mîncat ºi s-a sãturat din ea e
cuprins de dureri ºi moare în chinuri grozave.
Tot aºa este ºi un fel de lut, prin India ºi
China, pe care oamenii îl mãnîncã pe vremuri de
foamete. El saturã, dar pe urmã toþi se prãpãdesc
de otrava lui.
Întocmai aºa e ºi cu pîinea pe care o dã lumea.
E un fel de nard, care place ºi saturã în aparenþã,
dar pe urmã otrãveºte ºi omoarã sufletul. Vai de
cei care se hrãnesc ºi se saturã cu desfãtãrile
lumii! Ferice de cei care au ieºit din lume ºi au
lãsat mîncãrurile ei! Ferice de cei care se hrãnesc
cu Sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu!
Slãvit sã fie Domnul! Oastea Domnului a
trezit ºi ea în þara aceasta o foame mare de-a auzi
Cuvîntul lui Dumnezeu. A trimis zeci de mii de
Biblii ºi alte cãrþi religioase în popor. Noi, ostaºii
Domnului, am spart cu Oastea ospãþul diavolului.
L-am lãsat pe satana sã-ºi mãnînce el mîncãrurile
lui. Noi am trecut la ospãþul Domnului, la masa
Domnului cea încãrcatã cu preadulcea hranã
duhovniceascã. Sã alergãm, iubiþi fraþi, în toate
pãrþile ºi sã aducem suflete pierdute ºi flãmînde
la acest ospãþ, la aceastã masã, la aceastã dulce
mîncare!
Evanghelia nu spune cã nu trebuie sã umbli dupã
pîinea cea de toate zilele. Dimpotrivã, prin Adam
ni s-a lãsat ºi nouã tuturor, testamentul sã ne
scoatem cu trudã pîinea din pãmînt.
Sã ne cîºtigãm cu trudã traiul vieþii. Dar
Evanghelia apasã aici adevãrul cã nu numai cu
aceastã pîine va trãi omul. Cã nu numai acesta
este rostul vieþii omului, ca el sã aibã pîine,
îndestulare ºi bunãstare. Ci omul trebuie sã
trãiascã aºa dupã cum este fãcut. Avem corpul
acesta trecãtor? Sã-i dãm ºi lui ce i se cuvine:
pîine, haine, etc. Avem ºi un suflet în noi? Sã-i
dãm ºi lui ce i se cuvine: pîine ºi grijã
duhovniceascã.
Iar aici Mîntuitorul a ridicat cumpãna: Cãutaþi
mai întîi Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi toate
celelalte vi se vor da vouã pe deasupra
 Biblia - Cartea vieþii
(Matei 6, 33) . Adicã între cele douã griji ce le
aveþi - grija de corp ºi grija de suflet - cãutaþi
mai întîi grija de cele sufleteºti, ºi asta va aduce
apoi o binecuvîntare, ca sã aveþi ºi toate celelalte
ce ar lipsi traiului vieþii. Sau, invers: în zadar
veþi cãuta cele trecãtoare, toate vã vor merge
prost, pînã nu veþi cãuta mai întîi cele
netrecãtoare.
În punctul acesta, Domnul ne-a lãsat o
Evanghelie mãreaþã. Este Evanghelia cu sãturarea
celor cinci mii de oameni (Matei 14, 14-22) .
Cinci mii de oameni umblaserã o zi întreagã
flãmînzi dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Plecaserã
dupã Domnul într-un loc pustiu, departe de sate.
Nu se mai sãturau de învãþãturile Lui.
Dar a venit seara. Iar cînd s-a înserat,
învãþãceii s-au spropiat de El ºi I-au zis: Locul
acesta este pustiu ºi vremea, iatã, a trecut; dã
gloatelor drumul sã se ducã prin sate sã-ºi
cumpere mîncare.
Desigur, în seara aceea, se va fi ridicat, în
toatã puterea ei, ºi problema pîinii. Frumos
grãieºte Învãþãtorul nostru - îºi vor fi zis
Apostolii - numai cã gloata aceasta are lipsã de
pîine. Pîinea! Aceasta-i o problemã ce nu poate
fi dezlegatã numai cu învãþãturi frumoase. ªi, pe
de altã parte, gloata însãºi ar fi putut zice:
Frumos învaþã Omul Acesta... sã-L tot asculþi...
numai cã, iatã, acum nu avem ce mînca. Pîinea,
pîinea - tot aceasta rãmîne capul lucrului.
Dar Mîntuitorul a stat în mijloc ºi a dezlegat
ºi problema aceasta pentru toate timpurile. Gloata
nu trebuie sã meargã prin sate dupã pîine - le-a
rãspuns Isus Apostolilor. Flãmînzi au umblat
oamenii dupã Cuvîntul Meu, a Mea este grija sã
le dau acum ºi sã mãnînce. ªi a luat Mîntuitorul
cinci pîini ºi doi peºti, le-a binecuvîntat ºi au
mîncat toþi ºi s-au sãturat.
Ce lucru minunat se vede aici! Gloata umbla
Pag. 9
flãmîndã dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Gloata se
sãturase mai întîi de pîinea Cuvîntului lui
Dumnezeu, iar acum Mîntuitorul o saturã ºi cu
pîinea cealaltã. Gloata celor cinci mii simþise mai
întîi foamea cea sufleteascã, ºi pe urmã
Mîntuitorul a avut grijã ºi de foamea lor cea
trupeascã.
Aºa e ºi cu pîinea Cuvîntului biblic. Toþi cei
care umblaþi flãmînzi dupã Cuvîntul lui
Dumnezeu, toþi cei care vã hrãniþi cu pîinea
Cuvîntului biblic, veniþi în pustie sã vedem cum
saturã Domnul în chip minunat pe cei care
umblaserã dupã Cuvîntul Lui! Domnul are grijã
de toate lipsurile noastre, cînd petrecem lîngã
Cuvîntul Lui ºi ne hrãnim din Cuvîntul Lui.
Minunea cu sãturarea celor cinci mii se petrece ºi
în viaþa noastrã.
Cînd umbli flãmînd dupã Cuvîntul lui
Dumnezeu, cînd umbli ca un nebun dupã
Domnul, sã asculþi cuvintele Lui, cînd una-douã
eºti tot cu capul ºi cu inima în Biblie, atunci
simþi cum Domnul, în chip minunat, are grijã ºi
de toate lipsurile traiului tãu. Cînd umbli flãmînd
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu, lumea zice cã umbli
pustiu. Da, aºa este! Numai cã acesta este pustiul
cel binecuvîntat în care Domnul îþi împarte ºi þie
peºte ºi pîine. El binecuvînteazã ºi pumnul tãu de
fãinã ºi îþi umple urciorul cu untdelemn, încît
însuþi te minunezi.
Eu am cunoscut la þarã o vãduvã sãracã, avînd
ºase copii, fãrã avere ºi fãrã nici un sprijin decît
o biatã pensie de rãzboi. Mergînd în casa ei sã-i
duc un pic de ajutor, am întrebat-o:
- Cu ce trãieºti? Cu ce-þi hrãneºti ºi îmbraci
copiii?
- Cu Psaltirea aceasta - mi-a rãspuns femeia.
Mã rog de trei ori pe zi ºi în fiecare searã pînã
noaptea tîrziu, ºi Domnul îmi trimite ajutor de
unde nici nu gîndesc. Chiar sãptãmîna aceasta, mi
se gãtase pîinea. Ce era sã fac? Mi-am lungit
ceasul de rugãciune pînã dupã miezul nopþii. ªi
tocmai cînd sã mã culc, aud cã bate cineva la
fereastrã. Cine-i? Ce vrei? Eu sînt N. N., cel care
þi-am adus odatã niºte grîu. Acum vin cu cãruþa
de la þarã ºi m-am gîndit sã-þi mai dau ceva
Pag. 10 Biblia - Cartea vieþii

de foame. Dar nici unul din cei care au murit

ajutor. Cã mi-a mers foarte bine în calea aceasta
cîndva de foame sau ºi-au fãcut moarte din cauza
de þarã ºi, dacã Dumnezeu mi-a ajutat, m-am
mizeriei nu s-a aflat cã ar fi murit cu Noul
gîndit sã te ajut ºi eu, cã eºti o femeie sãracã ºi
Testament în buzunar. Încã despre nimeni nu s-a
necãjitã... De data asta, uite, îþi las un sac întreg
aflat cã ar fi murit de foame cu capul aplecat pe
de grîu.
Biblie.
O, cum poartã grijã Domnul ºi azi tuturor
Credincios este Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu
celor care cautã mai întîi Împãrãþia Lui!
am vãzut pe cel drept pãrãsit ºi nici pe el, nici pe
În ziua cea mare a Cincizecimii, cînd
urmaºii lui cerºind pîine (Psalm 36, 25) .
Împãrãþia lui Dumnezeu se coborîse între cei trei
Deci, fratele meu, hrãneºte-te în liniºte din
mii, ne spune Scriptura cã nu era nici unul care
Cuvîntul lui Dumnezeu! Domnul are grijã ºi de
sã ducã lipsã de ceva (Fap. Ap. 4, 34) .
lipsurile traiului tãu. Umblã flãmînd dupã
Dar oamenii de azi nu cautã mai întîi
Cuvîntul lui Dumnezeu ºi le vei avea pe toate. ªi
Împãrãþia lui Dumnezeu, n-o cautã deloc, ºi de
cheamã-i ºi pe alþii în gloata celor cinci mii, ca
aceea nu mai scapã de mizerii ºi greutãþi.
sã simtã ºi ei minunea cum Domnul sporeºte
Ziarele aduc mereu ºtiri despre cei care se
pîinea ºi peºtele din casa lor.
sinucid din cauza mizeriei ºi despre unii care mor
Slãvit sã fie Domnul!

Apa Cuvîntului biblic

Voi toþi cei însetaþi, veniþi la ape. Veniþi ºi cumpãraþi fãrã bani ºi fãrã platã (Isaia 55, 1).

În ºcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre

pîinea Cuvîntului biblic. Dãm acum o altã
minunatã asemãnare cu care se recomandã
Cuvîntul lui Dumnezeu: asemãnarea cu apa.
Cuvîntul lui Dumnezeu se recomandã ºi ca o
apã; ca o apã ce saturã setea sufletului.
Nu numai cu pîine va trãi omul - a zis
Mîntuitorul. Dar tot aºa s-ar putea zice: Nu
numai cu apã se va sãtura omul. ªi sufletul îºi are
setea lui, însetoºarea lui. Aceasta e setea de care
vorbea prorocul Amos: setea de a auzi Cuvîntul
lui Dumnezeu (Amos 8, 11); setea de a bea ºi de
a te adãpa din Cuvîntul lui Dumnezeu.
În dragostea ºi iubirea Sa pentru noi, Bunul
Dumnezeu S-a îngrijit ºi de setea asta. S-a
îngrijit sã ne dea apã ºi pentru setea asta. Biblia
este o fîntînã a lui Dumnezeu în lume. Este
fîntîna cea plinã cu apa cea scumpã ce saturã
setea sufletului. Izvorul care umple aceastã
fîntînã þîºtenºte de-a dreptul din cer.
Biblia este fîntîna lui Dumnezeu care strigã
spre noi: Voi toþi cei însetaþi, veniþi la ape! Ea ne
cheamã pe toþi. Cãci toþi avem nevoie de apa ei.
Toþi avem - ºi trebuie sã avem - o sete mare de a
auzi Cuvîntul lui Dumnezeu ºi a ne adãpa cu El.
ªi, precum pîinea Cuvîntului, aºa ºi apa
Cuvîntului ni se dã gratis. Ni se îmbie fãrã bani mai dulci ºi îmbãtãtoare bãuturi. Dar nici una nu
ºi fãrã platã. De la noi se cere numai atît: sã ne saturã setea sufletului. Dimpotrivã, îmbolnãveºte
luãm de-a gata. Sã mîncãm pîinea ºi sã bem apa. sufletul ºi-l otrãveºte.
Dar, pe lîngã asta, totuºi se mai cere ceva de la În Biblie este unul care a bãut din toate apele
noi. Sã simþim foamea ºi setea dupã Cuvîntul lui ºi bãuturile lumii.
D u m n ezeu . S ã s i mþ i m cã n u p u t em t r ãi f ãr ã Bãut-a înþeleptul Solomon din toatã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Sã aflãm ºi sã simþim cã înþelepciunea lumii; bãut-a din toate dulceþile
lum ea nu are nici o coajã de pîine ºi nici un lumii; bãut-a pînã s-a îmbãtat din toate plãcerile
picur de apã pentru sufletul nostru. Sã simþim cã lumii; bãut-a din toatã gloria lumii; bãut-a din tot
ºi sufletul îºi are setea lui ºi apa lui. ªi lumea nu ce i-a putut da lumea. Tot ce i-au poftit ochii,
poate stîmpãra aceastã sete. Lumea îºi are ºi ea le-a dat (Ecles. 2, 10) . ªi... pe urmã, totuºi, a
apa ei ºi bãuturile ei, multe-multe. strigat: Deºertãciune, amãrãciune ºi nebunie sînt
Lumea e ca o uriaºã cîrciumã, plinã cu cele toate (Ecles. 2) .
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 11

Aºa pãþesc ºi toþi cei care însetoºeazã dupã
bãuturile lumii. Amãrãciune ºi pieire le va fi pe
urmã aceastã bãuturã înºelãtoare ºi de suflet
pierzãtoare.
Ferice de cei care se adapã din Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi beau zilnic din fîntîna cea mare a
Bibliei. ªi nu le mai place altã apã decît apa
aceasta. ªi nu mai umbla dupã bãuturi pe la
cîrciumi, ci se îmbatã de Cuvîntul lui Dumnezeu.
Toþi cei însetaþi, veniþi la ape! Ce chemare
dulce! Cãci poþi fi însetoºat în multe feluri.
Fericiþi sînt cei se însetoºeazã dupã dreptate -
zicea Mîntuitorul. Fericiþi cei ce însetoºeazã dupã
adevãr, dupã mîntuire. Ferice de sufletul care se
trezeºte în seceta ºi pustiul pãcatului ºi începe a
însetoºa dupã Dumnezeu, dupã mîntuire. Se
trezeºte în el, cu putere, setea dupã apã, dupã
viaþã. Ce dulce se aude atunci chemarea: Cei
însetaþi, veniþi la ape!... Ferice de sufletul care
simte setea ºi aude aceastã sfîntã chemare!

Dacã înseteazã cineva...

În ziua de pe urmã, care era ziua cea mare a rîuri de apã vie, cum zice Scriptura (Ioan 7, 37-38).
praznicului, Isus a stat în picioare, ºi a strigat: ... ªi Duhul ºi Mireasa zic: Vino! ªi cine aude, sã zicã:
Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine, ºi sã Vino! ªi celui ce îi este sete, sã vinã; cine vrea, sã ia apa
bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge vieþii fãrã platã! (Apoc. 22, 17) .

Toþi cei însetaþi veniþi la ape!

Aºa a rînduit Bunul Dumnezeu ca mîntuirea sã
nu fie un lucru încurcat. Sã nu fie ceva încurcat
ºi încuiat cu zece lacãte.
Mîntuirea e darul ce þi se dã de îndatã ce îl
ceri cu dor ºi dorinþã fierbinte. Începutul
mîntuirii e foamea ºi setea care cautã pîine ºi apã
pentru suflet. Iar mîntuirea e pîinea ºi apa vieþii
care þi se dau îndatã din belºug. Dacã înseteazã
cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea (Ioan 7, 37) .
Toate darurile mîntuirii sînt daruri descuiate, sînt
o cãmarã descuiatã din care foamea ºi setea
noastrã pot lua oricînd ºi oricît le trebuie.
Aºa e ºi darul ºi ajutorul cel mare al mîntuirii
noastre: Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia e
o fîntînã cereascã plinã cu apa vieþii ºi deschisã
tuturor. Ca sã poþi lua din ea, îþi trebuie un
singur lucru: sete. Îþi trebuie o foame ºi o sete
de-a auzi Cuvîntul lui Dumnezeu (Amos 8, 11) .
Biblia nu e fîntînã încuiatã.
În faþa celor însetaþi dupã Cuvîntul lui Dumnezeu
- Dumnezeu n-a pus o fîntînã încuiatã. În faþa
celor în care s-au trezit foamea ºi setea de-a auzi
Cuvîntul lui Dumnezeu - Dumnezeu n-a pus o
fîntînã încuiatã, ci a pus fîntîna descuiatã a
Bibliei.
ªi totuºi mai sînt încã atîþia ºi atîþia care ajutã poporul în citirea ºi înþelegerea Scripturilor.
umblã sã încuie fîntîna Bibliei. În þara mea, Toþi însã strigã cu glas mare cã Biblia e
fîntîna descuiatã a Bibliei e privitã ca o primejdie primejdioasã pentru popor. ªi toþi umblã sã
pentru popor. înlãture aceastã primejdie, cu... lacãtul, cu
La noi, strigã pe toate drumurile: Nu daþi oprirea intrãrii Bibliei în popor.
Biblia, fãrã pregãtire, în mîna poporului!... Se Cãlãtorind odatã prin Bãrãgan - îmi spunea un
rãtãceºte poporul, citind Biblia de capul lui. prieten - am vãzut într-un loc un lucru ciudat. O
Foarte bine! Dar se ridicã întrebarea: Pãi, cum se turmã de vite stãtea însetatã în faþa unei fîntîni
poate rãtãci poporul, citind Biblia, cînd în fiecare încuiate. Un copil care stãtea lîngã vite spunea cã
sat ºi sãtuleþ existã cîte un preot, un învãþãtor ºi fîntîna e încuiatã de... pãstorul vitelor, pentru cã
un tîlcuitor al Scripturilor? Cãci doar acesta are apã prea puþinã ºi vin prea mulþi la adãpat.
trebuie sã fie preotul. Doar asta-i meseria lui. Pãstorul însã, avînd cheia fîntînii la el, apucase a
Biblia e plugul lui. întîrzia pe la o cîrciumã din apropiere... ªi,
Adevãrul însã - trist ºi dureros - e cã prea astfel, vitele rãbdau de sete lîngã fîntîna încuiatã.
puþini preoþi plugãresc cu Biblia. Prea puþini O, Doamne Isuse, pãzeºte-ne pe noi, preoþii,
Pag. 12 Biblia - Cartea vieþii

pãstorii oilor Tale, de o astfel de situaþie de a lua
cheia cunoºtinþei - cheia Bibliei - neintrînd nici
noi în ea ºi nelãsîndu-i sã intre nici pe cei ce vor
sã intre; necercetînd Scripturile nici noi ºi
nelãsîndu-i nici pe alþii sã le cerceteze.
Ciudat lucru se petrece, de altcum, cu Biblia
asta! Învãþaþii nu citesc Biblia, fiindcã sînt prea
învãþaþi. Poporul nu trebuie sã o citeascã, pentru
cã nu e destul de învãþat ºi s-ar putea rãtãci. Iar,
de altã parte, nici preoþii nu o prea citesc. Dar
atunci, o, Doamne Sfinte, pentru cine a fost
lãsatã aceastã Carte Sfîntã? Pentru cine a lãsat
Dumnezeu aceastã Carte a Lui? Cui sã mai dãm
aceastã Carte sã o citeascã?...
O, cît de meºter e diavolul pentru a scoate
Biblia din circulaþie!
Toþi cei însetaþi dupã Cuvîntul lui Dumnezeu,
veniþi, dar, fãrã teamã la fîntîna Bibliei ºi beþi
din Cuvîntul lui Dumnezeu cît vã trebuie! Luaþi
ºi beþi cît vã trebuie, fãrã bani ºi fãrã platã
(Isaia 55, 1) . Beþi - cum zice Sf. Ambrozie -
din ambele potire: ºi din al Vechiului Testament
ºi din al Noului Testament, pentru cã din ambele
Îl beþi pe Hristos.
Iubitul meu! Lasã apele ºi bãuturile cele
trecãtoare ale acestei lumi ºi vino la fîntîna
Bibliei ºi bea ºi vezi cît de minunatã este apa
aceasta! Vei bea ºi vei simþi cum þi se saturã ºi þi
se deschide sufletul cu aceastã apã a Lui, ce vine
din Patria Lui, din cer.
Iubitul meu! Dacã n-ai încã Biblia în casa ta,
cumpãrã-þi îndatã aceastã Carte Sfîntã. Cu un preþ
mic poþi avea o Biblie întreagã, o carte
nepreþuitã, o comoarã nepreþuitã.
Nu te mai lãsa, iubitul meu, nici o clipã fãrã
Biblie, cãci cea mai binecuvîntatã clipã din viaþa
unui om este cînd intrã Cuvîntul lui Dumnezeu în
casa lui, în inima lui, în viaþa lui.

Ploaia Cuvîntului biblic

Isaia 55, 10-11

Ce putere tainicã este în Cuvîntul lui de sus din cer: ploaia Cuvîntului biblic.
Dumnezeu! Nici un alt cuvînt din aceastã lume Vezi cîte un om învîrtoºat cu totul în pãcate ºi
nu are puterea pe care o are Cuvîntul lui fãrãdelegi. Vînturile ispitelor ºi pãcatelor au
Dumnezeu din Biblie. Iar aceastã putere ne-o
aratã ºi ne-o recomandã Însuºi Dumnezeu. Însuºi
El ne spune despre Cuvîntul Lui cã este ca o
ploaie aducãtoare de roadã: Precum ploaia ºi
zãpada se coboarã din cer ºi nu se mai întorc
înapoi, ci udã pãmîntul ºi-l fac sã rodeascã... tot
aºa ºi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu
se întoarce la Mine fãrã rod, ºi va face voia Mea
(Isaia 55, 10-11) .
Ce minunatã asemãnare! Cu adevãrat aºa este
Cuvîntul lui Dumnezeu: o ploaie binecuvîntatã.
Ce binecuvîntare este ploaia pentru pãmînt,
pentru ogoare, pentru pomi, pentru tot ce trãieºte
ºi vieþuieºte pe pãmînt! Totul are lipsã de ploaie
ºi totul ar pieri fãrã acest dar ceresc.
Aºa este ploaia Cuvîntului biblic. Un dar de
viaþã fãrã de care nimic nu poate trãi ºi nu poate
rodi. Un dar de sus care aduce putere de viaþã ºi
rodire.
În lume se gãsesc ape ºi de rîuri, ºi de lacuri,
ºi de fîntîni. Dar, pentru rodire, apa aceasta
niciodatã nu poate face ceea ce face apa ce cade
din cer: ploaia.
O grãdinã sau un ogor, udat numai cu apã de
fîntînã, niciodatã nu va da roada pe care o dã un
ogor udat cu ploaia de sus. De ce? Pentru cã s-a
constatat cã ploaia ce cade din cer are ceva
deosebit, ceva ce nu are nici o apã de pe pãmînt.
Are tocmai acel ceva ce face rodul ºi ajutã uscat cu totul þarina inimii lui. Te apropii de el
odrãslirea ºi rodirea. prin cuvîntul tãu, cu sfatul tãu; nu prinde nimic.
Aºa e ºi Cuvîntul lui Dumnezeu. Sînt ºi pe Nu poþi face nimic. Dar cînd cade peste el, peste
pãmînt destule ape bune de cãrþi, de învãþãturi, pãmîntul inimii lui, ploaia cea binecuvîntatã a
de sfaturi, de îndemnuri utile, dar apa aceasta Cuvîntului lui Dumnezeu, deodatã vezi cum se
niciodatã n-are puterea pe care o are apa ce cade moaie pãmîntul ºi prinde putere ºi dã rod ºi
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 13

rodire. Slãvit sã fie Domnul! În 15 ani de Oaste am

Cînd cade ploaia învãþãturilor ºi a sfaturilor
noastre, ogoarele, de regulã, stau uscate, pe loc.
Dar cînd se revarsã ploaia Cuvîntului biblic, totul
înverzeºte ºi rodeºte.
Este acesta un adevãr ce se poate vedea ºi
constata oricînd. Atrageþi pe un om lumesc în
ºcoala cea mare a Bibliei, sub ploaia Cuvîntului
biblic, ºi veþi vedea îndatã marea minune a
schimbãrii vieþii lui. Biblia îl schimbã pe om,
pentru cã în ea existã ploaia cea binecuvîntatã
care adapã pãmîntul ºi îi dã dar ºi putere de
rodire.
Este acesta un adevãr ce se poate vedea
într-un chip mare ºi minunat la Oastea Domnului.
Plouat-au în þara asta destule ploi de conferinþe,
de sfaturi, de biblioteci, de Astre, de Ligi, de
Case culturale, de vorbiri, de predici chiar - ºi
totuºi roadele nu s-au prea arãtat. Dar cînd a
venit Oastea Domnului ºi a slobozit peste þara
asta, cu mai multã putere, ploaia Cuvîntului
biblic - deodatã ogoarele ºi cîmpurile sufleteºti
din þara asta au început sã înverzeascã, sã
înfloreascã ºi sã dea roade bogate de viaþã nouã.
împãrþit aproape 100.000 de Biblii. Iar ploaia
acestor Biblii nu se va întoarce fãrã rod. A plouat
ºi peste pãmîntul þãrii mele, ºi roadele se aratã în
toate pãrþile. Þãrãnimea cea nouã, este rodul
acestei ploi. Pe meleagurile þãrii mele înfloresc
florile, înfrunzesc pãdurile, înverzesc cîmpiile,
leagã holdele ºi roduri bogate se aratã în toate
pãrþile.
Slãvit sã fie Domnul! S-a vãrsat apã ºi în
pustia ºi þara cea fãrã de apã (Isaia 35, 1) .
Ploaia aceasta este cea mai mare izbîndã a
Oastei Domnului ºi cea mai mare bucurie ºi
mîngîiere a mea. De acum, slobozeºte, Stãpîne,
pe robul Tãu în pace... ploaia Cuvîntului Tãu nu
se va întoarce fãrã rod.
Dragã cititorule! Simþi cã se observã secetã ºi
uscãciune în ogorul vieþii tale? Lasã ploaia
Cuvîntului biblic sã cadã peste el! Cumpãrã-þi o
Biblie, citeºte cu stãruinþã ºi rugãciune în ea, stai
sub ploaia Cuvîntului - ºi te vei mira tu însuþi de
marea ºi minunata schimbare ce se va face în
viaþa ta. Te vei mira tu însuþi de roadele ce le vei
vedea rãsãrind pe urma acestei ploi binecuvîntate.

Apa vieþii ºi apa morþii

Ce carte binecuvîntatã este Biblia! ªi ce multe
ºi nesfîrºite sînt binecuvîntãrile ei! Biblia este un
izvor de apã vie ce va curge mereu pînã la
sfîrºitul veacurilor, dînd tuturor celor ce se adapã
din ea: pace, mîngîiere, tãrie, putere, har, viaþã,
mîntuire.
Biblia este un izvor ce curge din cer. Prin
Biblie se scurge o apã ce vine din cer. De aceea
este atîta putere în Cuvîntul lui Dumnezeu din
Biblie.
Biblia e fîntîna lui Dumnezeu lãsatã aici pe
pãmînt sã se adape din ea toþi oamenii. Ea îi
strigã pe toþi: Veniþi la ape! Voi cei însetaþi,
veniþi la ape! (Isaia 5, 1) ... Gustaþi din apele
mele ºi veþi afla pe Dumnezeu!
Nici un suflet nu se poate lipsi de apa cea vie
din Biblie. Biblia trebuie sã fie o necesitate a
vieþii noastre, întocmai ca apa ce o bem.
Toþi cei însetaþi, veniþi ºi beþi - ne strigã
mereu Bunul Dumnezeu (Isaia 55, 1) . Biblia
este o fîntînã minunatã, o apã minunatã, apa
vieþii. Cît de puþini sînt însã cei ce înseteazã ºi se
adapã din apa aceasta!
Pag. 14 Biblia - Cartea vieþii
Apa morþii - alcoolul
... Cît de mulþi sînt însã cei care se adapã din
fîntîna cealaltã, din fîntîna bãuturilor ºi a
cîrciumilor! La fîntîna diavolului dã nãvalã toatã
lumea, ca sã bea apa morþii. Iar cei ce aleargã la
apa asta ºi o beau sînt cu toþii creºtini botezaþi cu
apã ºi Duh Sfînt!...
Puþini sînt însã acei ce înseteazã dupã aceastã
apã. Puþini sînt cei ce doresc aºa cum doreºte
cerbul aceastã apã (Psalm 41, 1) . Ilustraþiile
dinainte spun totul. E vorba de apa vieþii (Biblia)
ºi apa morþii (alcoolul); de apa Domnului ºi de
apa diavolului; de Duhul lui Dumnezeu ºi de
duhul cel rãu. E vorba de a alege între aceste ape;
ºi iatã ce aleg cei mai mulþi creºtini!
O, ce lucru grozav se petrece în creºtinãtatea
Focul Cuvîntului biblic
Cuvîntul Meu nu este el oare, ca un foc? - zice
Domnul.
Iatã, Însuºi Dumnezeu κi aseamãnã cuvintele
Sale cu focul. Foc este Cuvîntul lui Dumnezeu.
ªi toþi care citim ºi ne hrãnim cu acest Cuvînt
cunoaºtem acest foc. Ne-am încãlzit ºi ne
încãlzim cu el. L-am simþit ºi-l simþim mereu.
Biblia este o Carte caldã; o Carte fierbinte.
Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie este cald ºi are
puterea de a încãlzi, de a aprinde. Biblia are foc
de azi! Pentru Biblie, pentru Cartea lui
Dumnezeu, pentru apa cea vie omul n-are
plãcere. ªi n-are nici bani. Cînd e vorba de
Cuvîntul lui Dumnezeu, e crizã grozavã. Dar
pentru lucrul diavolului omul tot are bani. Cînd
e vorba de alcool ºi bãuturi, pungile se deschid.
Cu toatã criza, s-a fãcut socoteala cã se beau ºi
acum 10 miliarde de lei pe an. Auziþi! Zece mii
de milioane de lei pe an pentru apa diavolului!
ªi, cu toatã criza, se fumeazã alte 7-8 miliarde
pe an. Dar cînd e vorba de Cuvîntul lui
Dumnezeu, cînd e vorba de pîinea ºi apa
sufletului, e crizã grozavã. Existã sate cu cîte 7-8
cîrciumi ºi cu cîte 10-20 cazane de fiert rachiu,
dar fãrã nici o Biblie. În fiecare sat, fie cît de mic
ºi sãrac, se cheltuiesc anual cîteva zeci de mii pe
bãuturi ºi tutun, dar pentru Cartea lui Dumnezeu
ºi Cuvîntul lui Dumnezeu, e crizã grozavã!
Ca o sabie este Cuvîntul lui Dumnezeu din
Biblie (Evrei 4, 12) . Mîntuitorul spunea cã
acela ce n-are sabie sã-ºi cumpere
(Luca 22, 36) . Însã creºtinul de azi îºi cumpãrã
tutun ºi rachiu. κi cumpãrã sabia alcoolului cu
care îºi junghie sufletul.
Fãclie este Cuvîntul lui Dumnezeu, zicea
psalmistul (Psalm 118). Însã fãclia creºtinului de
azi e pipa ºi þigara.
Dulce ca mierea este Cuvîntul lui Dumnezeu
(Psalm 119, 103) , însã creºtinul de azi cautã
mierea cea de la cîrciumã.
Cercetaþi Scripturile! - zicea Mîntuitorul
(Ioan 5, 39) , dar creºtinul de azi cerceteazã
cîrciumile, cãrþile de joc, bãuturile ºi
petrecerile... O, ãsta nu mai e creºtnism, ci e
pãgînism!
Un popor - zicea un învãþat - trebuie judecat
dupã atitudinea ce o are faþã de Biblie. Apoi, în
lumina acestei judecãþi, noi, românii, trebuie sã
ne aplecãm capul cu ruºine.
Într-o þarã cu 500 de mii de cîrciumi ºi cu
miliarde cheltuite pe alcool ºi tutun, nu afli
Biblia nici în zece la sutã din casele oamenilor.
Ce lucru îngrijorãtor!
ªi totuºi un început de bine s-a fãcut ºi aici.
Este împroprietãrirea poporului cu Biblia pe care
a fãcut-o Oastea Domnului.
în ea. Are un foc deosebit despre care David
simþea ºi spunea cã i-a aprins rãrunchii. Biblia
are un foc care aprinde inima ºi viaþa. ªi e firesc
sã fie aºa. E explicabil sã fie aºa, pentru cã
Autorul Bibliei este Duhul Sfînt, iar Duhul Sfînt
este foc, cãldurã, clocot. Orice copil al lui
Dumnezeu care citeºte Biblia se întîlneºte în ea
cu Focul cel ceresc. Orice copil al lui Dumnezeu
care citeºte Biblia, aplecat în rugãciune, stã
mereu sub botezul limbilor de foc.
 Biblia - Cartea vieþii
Aºa se explicã de ce un creºtin cititor în Biblie,
un creºtin biblic, este un om aprins pentru cele
sufleteºti, este un nebunatic, este mereu în clocot.
Biblia este o magazie de foc ceresc, ºi cine intrã
în ea se aprinde.
Nici o altã carte din lume n-are puterea ce o
are Biblia de a-l aprinde pe om, de a-l încãlzi, de
a-l însufleþi ºi de a-l face nebun pentru Domnul
ºi sufletul sãu. Nici o altã carte nu poate face
acest lucru, pentru cã nici o altã carte din lume
n-are focul ce-l are Biblia: Focul cel ceresc,
Focul Duhului Sfînt.
Un creºtin este - trebuie sã fie - mai presus de
toate un om cald, un aprins, un om în clocot. Dar
acest creºtin aprins poate fi numai cel care se
aprinde mereu ºi cu focul Cuvîntului biblic.
Cuvîntul Meu nu este el oare, ca un foc?... -
zice Domnul. Iatã focul care ne trebuie pentru
întreþinerea cãldurii noastre, ca sã fim niºte
Pîinea, Apa ºi Focul Cuvîntului biblic
Ce carte binecuvîntatã este Biblia! Este cartea
pe care a scris-o Însuºi Dumnezeu. ªi pe care o
recomandã Însuºi Dumnezeu. În Biblie sînt 10
asemãnãri prin care Dumnezeu κi recomandã
Cuvîntul Sãu. În fruntea acestor asemãnãri stau
însã cu deosebire aceste trei: Dumnezeu κi
aseamãnã Cuvîntul Sãu cu Pîinea, cu focul ºi cu
apa.
Pîinea, focul (în care e ºi lumina) ºi apa sînt
cele trei elemente, fãrã de care nu este viaþã ºi nu
poate trãi nici un fel de vietate. Luaþi aceste trei
elemente de pe pãmînt, ºi pãmîntul va rãmîne o
Pag. 15
creºtini calzi ºi aprinºi! Un creºtin biblic este un
om aprins, veºnic înflãcãrat pentru cele sufleteºti,
veºnic în clocot. Dar îndatã ce slãbeºte cu citirea
Bibliei, cu rîvna, îl vezi cum se rãceºte, îl vezi
cum ajunge ºi el un cãldicel, ba chiar rece de tot.
Rãceala creºtinilor de azi vine tocmai pentru cã
nu se apropie de Biblie, pentru cã nu se apropie
de Focul Cuvîntului biblic.
Pentru satana ºi împãrãþia lui nu este nimic
mai primejdios decît un creºtin aprins, un creºtin
în clocot. De aceea, satana umblã ºi el cu foc
dupã oameni; umblã cu focul lui. Focul lui satana
este: alcoolul, cîrciumile, petrecerile, desfãtãrile
ºi toate patimile cele rele. ªi, o, cum aleargã
lumea la acest foc! ªi, o, cum se încãlzeºte ºi se
aprinde lumea cu acest foc! Nu-l poþi apropia pe
om de focul din Biblie, dar se duce nebuneºte la
focul lui satana. Satana a umplut lumea cu focul
lui. ªi e plinã lumea de cei care ard ºi se
prãpãdesc în acest foc pierzãtor de suflete.
Domnul strigã din cer de sus: Foc este Cuvîntul
Meu! Aprindeþi-vã cu el! Dar, drept rãspuns, jos,
în lume, creºtinul se aprinde cu focul lui satana.
Satana e viclean mare. El nu se mulþumeºte sã-l
rãceascã pe om faþã de cele sufleteºti. Ci, dupã ce
l-a rãcit, îl aprinde cu focul lui. ªi-l þine în
clocotul lui. Suflã mereu în focul cel rãu cu care
l-a aprins pe om.
De cele mai multe ori, satana schimbã focul,
ºi, dintr-un om care ardea pentru Dumnezeu, face
un om care arde pentru pieire. În locul Focului
ceresc pune focul lui drãcesc. O, ce grozav e sã
vezi pe un copil al lui Dumnezeu cum îºi schimbã
focul!
Eu am cunoscut un ostaº care ardea pentru
Domnul, iar dupã doi ani ardea pentru diavolul.
Îndeosebi, voi, tinerilor, privegheaþi mereu,
cãci mai ales dupã voi umblã satana sã se apropie
cu focul lui. Pentru voi e o îndoitã biruinþã cînd
vã cuprinde Focul cel ceresc. Cînd focul tinereþii
voastre e botezat cu Focul cel ceresc, atunci voi
puteþi face lucruri mari ºi minuni mari.
Tineri, bãtrîni, fraþi ºi surori, apropiaþi-vã cu
toþii de focul Cuvîntului biblic, ca sã luaþi foc,
cãldurã ºi mîntuire!
planetã moartã, o lume moartã. Scoateþi dintr-o
casã pîinea, focul ºi apa - ºi casa aceea ºi toþi
dintr-însa au murit. Luaþi unui om pîinea, focul ºi
apa; l-aþi omorît, i-aþi luat viaþa. Pîinea, focul ºi
apa sînt cele trei daruri scumpe care ne dau viaþa
ºi ne-o întreþin.
ªi acum ce ne spune Dumnezeu? Ne spune
lãmurit cã ºi viaþa cea sufleteascã îºi are cele trei
elemente ale ei: pîinea, focul ºi apa.
Iar aceste trei elemente sînt Cuvîntul lui
Dumnezeu, fãrã de care omul nu poate trãi
sufleteºte.
Pag. 16 Biblia - Cartea vieþii
Dumnezeu ne spune lãmurit cã nu numai cu
pîine va trãi omul, ci trebuie sã se hrãneascã ºi cu
pîinea Cuvîntului biblic. ªi ne spune Dumnezeu
cã este Cuvîntul Lui ca un foc care ne aprinde, ne
încãlzeºte ºi ne lumineazã viaþa cea sufleteascã.
ªi ca o apã e Cuvîntul Lui, o apã care adapã setea
sufletului. ªi se coboarã din cer peste þarina
inimii noastre ca o ploaie fãcãtoare de roduri.
Ei, ºi dacã ne uitãm în lume, ce vedem? Din
viaþa sufleteascã a oamenilor lipsesc tocmai
aceste trei elemente: pîinea, focul ºi apa
Cuvîntului biblic. Vedem o lume moartã, o viaþã
moartã, tocmai fiindcã lipsesc cele trei elemente:
pîinea, focul ºi apa. Cuvîntul lui Dumnezeu nu a
ajuns încã o pîine, un foc, o apã pentru orice
suflet de creºtin, pentru aceea sînt atît de puþini
creºtinii care trãiesc ºi biruie.
Ah, ce lucru grozav se vede azi în lume!
Strînge omul bucate, strînge lemne, strînge hranã
pentru corp. Dar de pîinea ºi hrana Cuvîntului
biblic nici habar n-are.
Vai de casa în care nu existã pîine, apã ºi foc!
Sãmînþa Cuvîntului biblic
În cunoscuta pildã cu semãnãtorul, Domnul
Isus a asemãnat Cuvîntul lui Dumnezeu cu
sãmînþa: A ieºit semãnãtorul sã semene sãmînþa...
Sãmînþa este Cuvîntul lui Dumnezeu, zicea
Mîntuitorul (Luca 8, 5-16) . Una din cele mai
minunate asemãnãri ale Cuvîntului biblic este
aceasta. Noi o avem tãlmãcitã pe larg în
Evanghelia cu pilda semãnãtorului. Acum vom
spune ceva despre sãmînþa Cuvîntului biblic.
Minunatã ºi potrivitã este asemãnarea
Cuvîntului lui Dumnezeu cu sãmînþa, cu
grãuntele de sãmînþã. Cãci uitaþi-vã la un bob de
Vai de casa din care lipsesc pîinea, apa ºi focul
Cuvîntului biblic! Vai, ce lucru grozav se poate
vedea în lume! de sus, din cer, Domnul
Dumnezeu strigã: Pîine este Cuvîntul Meu,
hrãniþi-vã cu El! Dar, drept rãspuns, omul strînge
totul numai pentru gurã ºi stomac.
ªi strigã Domnul de sus: Apã este Cuvîntul
Meu, adãpaþi-vã cu ea, beþi din ea! Dar, drept
rãspuns, omul se adapã ºi se îmbatã cu rachiu.
ªi foc este Cuvîntul Meu, strigã Domnul de
sus! Încãlziþi-vã cu el, aprindeþi-vã cu el! Dar,
drept rãspuns, omul se încãlzeºte ºi se aprinde cu
petrecerile, cu dragostea lumeascã, cu politica,
etc...
Omule dragã, tu te îngrijeºti sã ai pîine, foc ºi
apã în casa ta. ªi bine faci. E o datorie acest
lucru. Dar eu te întreb: De ce nu te îngrijeºti sã ai
pîine, foc ºi apã ºi pentru sufletul tãu? De ce n-ai
ºi Biblia în casa ta? Omule dragã, eu te rog fã-þi
tu socoata cît dai pe o singurã iarnã pentru a avea
pîine, lemne ºi foc în casa ta. Desigur, socoata va
arãta cîteva mii de lei. Iar pentru ca sã ai ºi
pîinea, focul ºi apa Cuvîntului biblic, nu te înduri
sã-þi cumperi o Biblie. Cu puþini lei îþi poþi
cumpãra pentru o viaþã întreagã pîine, apã ºi foc
duhovnicesc. ªi nici mãcar atît nu vrei sã faci?
Bagã se seamã, omule! Cuvînt nu vei avea în
Ziua Judecãþii cã n-ai putut avea o Biblie, cînd
pentru cele trecãtoare ai cheltuit zeci de mii de
lei.
ªi ia seama, omule, chiar dacã nu ºtii sã
citeºti, tu tot nu vei avea un rãspuns deplin în
Ziua Judecãþii. Cãci la Oastea Domnului au
învãþat carte atîþia ºi atîþia de dragul Bibliei, de
dragul de a se hrãni cu Cuvîntul lui Dumnezeu.
ªi, cum ei au putut face acest lucru, îl poþi face
ºi tu.
Fraþii mei! Din nici o casã a noastrã sã nu
lipseascã pîinea, focul ºi apa Cuvîntului biblic!
ªi sã strigãm peste tot, tuturor, sã nu mai stea
nimeni fãrã pîine, foc ºi apã în casã. Oriunde mai
vedeþi o casã fãrã pîine, foc ºi apã - daþi asalt,
daþi nãvalã, iubiþii mei fraþi, asupra ei ºi nu
slãbiþi atacul pînã nu va avea ºi casa aceea pîine,
foc ºi apã!
grîu cît de micuþ este! ªi totuºi în el are o putere
uriaºã: puterea de rodire.
Toate maºinãriile ºi iscodirile din lume n-ar
putea fabrica un singur grãunte de grîu cu putere
de încolþire ºi rodire. Aceeaºi minunatã putere o
are ºi sãmînþa Cuvîntului biblic. Ea are puterea sã
încolþeascã ºi sã rodeascã roade minunate într-o
inimã de om.
Seminþele de cuvinte, de sfaturi bune, de
învãþãturi folositoare, de cãrþi morale sînt ºi ele
bune în lume. Dar nici o sãmînþã de aceasta nu
are puterea ce o are sãmînþa Cuvîntului biblic.
 Biblia - Cartea vieþii
Nici una nu are puterea de încolþire, de creºtere
ºi rodire de fapte bune, pe care o are sãmînþa
Cuvîntului biblic.
Toþi folozofii ºi învãþaþii din lume n-ar putea
scrie o carte asemenea Bibliei ºi Evangheliei. Ei
pot scrie cãrþi frumoase, foarte bune chiar, dar,
de s-ar trudi sute de ani, ei n-ar putea sã scrie o
carte de o putere aºa cum e Biblia. De ce? Pentru
cã în Biblie este sãmînþa pusã acolo de Însuºi
Dumnezeu. În Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie
se aflã o putere care lucreazã în noi.
Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi lucrãtor
(Evrei 4, 12) .
În sãmînþa Cuvîntului biblic existã o cereascã
putere de încolþire ºi rodire.
Dar, ca sã poatã rodi, aceastã sãmînþã cereascã
trebuie semãnatã. Isus Mîntuitorul a fost Marele
Semãnãtor, care timp de trei ani a semãnat în
lume sãmînþa Cuvîntului ceresc.
ªi, dupã El, au rãmas vestitorii Evangheliei,
semãnãtorii Cuvîntului biblic.
Toþi semãnãtorii, toþi vestitorii Evangheliei îºi
iau ºi trebuie sã-ºi ia sãmînþa din hambarul
Bibliei. Cãci Biblia este un mare hambar ceresc,
plin cu grîul cel curat al Cuvîntului lui
Dumnezeu. Numai un vestitor al Evangheliei care
seamãnã acest grîu curat poate avea ceva roadã.
Poþi tot semãna la conferinþe, la sfaturi bune, la
ocoºeli omeneºti, cãci nu iese nici o roadã de
mîntuire, pînã nu dai cu grîul Evangheliei.
Scutul Cuvîntului biblic
Cuvîntul Lui este scut (pavãzã) pentru cei ce
se încred în El (Prov. 30, 5) .
Ce dar mare este pentru noi Cuvîntul lui
Dumnezeu! Însuºi Dumnezeu ne spune despre
Cuvîntul Lui cã ne este: pîine, apã, foc, sãmînþã
Pag. 17
Dar hambarul Bibliei nu este un hambar
î n ch i s . D o mn u l D u mnezeu n-a încuiat acest
hambar ºi n-a dat cheile de la el în mîna nimãnui.
Hambarul Bibliei este deschis pentru toþi ºi
fiecare om cititor îºi poate lua din el sãmînþa
pentru ogorul inimii sale. Cu puþini lei poþi avea
hambarul, poþi avea Biblia întreagã, din care sã
iei sãmînþa pentru ogorul inimii tale, pentru
ogorul familiei tale ºi pentru ogorul
de-aproapelui tãu. Nu va avea nimeni cuvînt în
Ziua Judecãþii cã i-a lipsit sãmînþa ºi de aceea n-a
putut face roadã de viaþã creºtinã ºi de fapte
bune.
Dar, ca sãmînþa Cuvîntului biblic sã poatã
rodi, are lipsã de pãmînt, iar acest pãmînt este
inima oamenilor. Despre acest pãmînt Domnul
Isus a zis cã e mai mult rãu decît bun. O parte din
sãmînþã cade în cale bãtutã, adicã acei oameni
care aud cuvîntul, dar vine diavolul, vin pãsãrile
lui, ispitele, ºi îl furã din inima lor. O altã
sãmînþã cade în pietre, adicã acei oameni care cu
bucurie primesc cuvîntul, dar n-au rãdãcinã ºi, la
vreme de ispitã, se leapãdã. O altã sãmînþã cade
între spini, adicã acei oameni care cu drag ascultã
cuvîntul, dar se îneacã în grijile, în bogãþiile ºi în
dulceþile acestei vieþi. ªi numai a patra sãmînþã
cade în pãmînt bun ºi aduce roadã bogatã.
Dragã cititorule! Eu te întreb: În care din
aceste patru stãri te afli tu? În care din aceste
patru clase de pãmînt se gãseºte pãmîntul inimii
tale? Eu te întreb: Cum stai tu faþã de Cuvîntul
lui Dumnezeu? Cum stai tu cu pãmîntul inimii
tale faþã de sãmînþa Cuvîntului biblic? Ia seama,
iubitul meu, cãci nu sãmînþa e de vinã, ci
pãmîntul. Cãci sãmînþa Cuvîntului biblic are
aceeaºi putere pe care a avut-o totdeauna. Dar
aceastã sãmînþã nu poate rodi, pentru cã pãmîntul
inimii tale este rãu. L-ai lãsat sã se usuce cu
vîntul fãrãdelegilor; l-ai lãsat sã se umple de
bolovanii patimilor ºi ai nãravurilor cele rele; l-ai
lãsat sã-l înece spinii grijilor ºi ai dulceþilor
acestei lumi.
Nu-i de vinã sãmînþa, ci ogoarele inimii
noastre. Trebuie desþelenite ogoarele inimii
noastre. Al lui Dumnezeu pãmînt sîntem noi -
zice ap. Pavel (1 Cor. 3, 9) . Araþi pãmîntul cel
înþelenit al inimii voastre ºi nu semãnaþi între
spini! Desþeleniþi-vã un ogor nou
(Ier. 4, 3; Osea 10, 12) . Sã udãm pãmîntul
cel pustiu ºi fãrã de apã al inimilor noastre cu
lacrimi de cãinþã ºi cu rugãciuni, pentru ca, astfel
înmuindu-se, sã poatã primi cu folos sãmînþa
Cuvîntului ºi roduri de viaþa veºnicã sã facem.
ºi pavãzã.
Dumnezeu ne spune despre Cuvîntul Lui cã ne
este ºi scut, ºi pavãzã, ºi apãrare. Ce dulce
fãgãduinþã este ºi aceasta! Cãci lumea aceasta
este o vale a plîngerii, plinã cu fel de fel de
Pag. 18 Biblia - Cartea vieþii

la scutul biblic de la Matei 11, 28: Veniþi la

lovituri ºi dureri sufleteºti ºi trupeºti. Clipã de
Mine, toþi cei osteniþi, ºi Eu vã voi da odihnã
clipã te loveºte viaþa, ºi de cele mai multe ori nu
sufletelor voastre!
ai unde sã scapi. Îþi cauþi un refugiu, o scãpare,
Te batjocoreºte ºi te prigoneºte cineva?
ºi nu o afli.
Deschide Noul Testament ºi citeºte acolo unde se
ªi iatã, Bunul Dumnezeu soseºte ºi îþi îmbie
spune cã Fiul lui Dumnezeu a fost batjocorit ºi
un scut, o apãrare, o scãpare: scutul Cuvîntului
hulit. ªi ascultã fãgãduinþa Lui: Ferice de voi
Sãu din Biblie. ªi, o, ce scut ºi pavãzã dulce este
cînd din pricina Mea, oamenii vor spune tot felul
aceasta!
de lucruri rele ºi neadevãrate contra voastrã
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, este un scut
(Matei 5, 11) .
uriaº, o pavãzã uriaºã, unde poþi scãpa din faþa
Þi se face o nedreptate? Învaþã-te sã apelezi la
tuturor loviturilor acestei vieþi. Un creºtin
Tribunalul cel ceresc. În toate loviturile acestei
vieþi, învaþã-te sã te refugiezi sub scutul
Cuvîntului biblic. Învaþã-te sã te aperi cu scutul
Cuvîntului biblic. Învaþã-te sã te mîngîi cu scutul
Cuvîntului biblic. Învaþã-te sã alergi ºi sã stai
mereu sub acest scut binecuvîntat.
Dumnezeu S-a îngrijit sã ne lase pilda unui om
pe care l-a izbit cu lovituri din toate pãrþile,
anume ca sã alerge ºi sã scape sub acest scut
binecuvîntat. Acest om e David, prorocul:
Doamne, mulþi sînt vrãjmaºii mei! Ce mulþime se
scoalã asupra mea! Dar Tu, Doamne, Tu eºti
scutul meu! (Psalm 3, 1-3) .
Adicã Dumnezeu îi aratã lui David primejdia,
dar îi întinde ºi scutul de scãpare: Scutul meu
este în Dumnezeu care mîntuieºte pe cei cu inima
curatã (Psalm 7, 10) . Dumnezeule, Tu eºti
stînca mea, scutul meu ºi mîntuirea mea
(Psalm 18, 2) . Domnul este tãria mea ºi scutul
meu. În El mi se încrede inima ºi sînt ajutat. De
aceea îmi este inima plinã de veselie ºi Îl laud
adevãrat, un copil al lui Dumnezeu e acela care
prin cuvîntãrile mele (Psalm 28, 7).
cunoaºte ºi foloseºte acest scut binecuvîntat.
În orice încercare ar ajunge un copil al lui
Ai o mare întristare? Simþi cã umbrele
Dumnezeu, el stã liniºtit sub scutul Cuvîntului
deznãdejdii se lasã peste faþa ta? Aleargã îndatã
biblic ºi Îi cîntã lui Dumnezeu plin de veselie.

Binecuvîntatã Biblie
calea ce duce spre viaþã (Ioan 6, 47) ,
Binecuvîntatã Biblie, preþios cuvînt
cãci lumea cu a ei pãcate
dãruitã nouã de Domnul Cel Sfînt,
ne duce numai la moarte (Gal. 6, 8) .
în tine avem mîngîiere,
tu eºti a noastrã plãcere (Rom. 15, 17) .
Cãci satan, înºelãtoãul cel mare,
numai puþin timp mai are
Tu eºti cea mai frumoasã carte,
ºi umblã cu a lui gloatã
tu ne înveþi numai dreptate,
sã înºele lumea toatã.
tu eºti insuflatã de Domnul Sfînt
nouã de luminã pe acest pãmînt.
ªi umblã cu stãruinþã
sã înºele pe cei cu credinþã
În tine noi aflãm viaþã (Ioan 6, 47) ,
darã mult el nu mai poate,
tu eºti a noastrã dulceaþã,
cã zilele lui fi-vor scurtate.
tu ne înveþi numai iubire,
numai în tine gãsim fericire.
Cãci Domnul nostru Cel Tare
pogorî-Se-va cu lanþ mare
Pe tine te vom cerceta (Ioan 5, 39) ,
ºi pe satan va lega
în tine pe Domnul vom afla
ºi nu va mai înºela.
ºi El îndatã ne învaþã
Stoican Ioan.
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 19

Sabia Cuvîntului biblic

Cel ce n-are sabie sã-ºi cumpere (Luca 22, 36) .
Cuvîntul lui Dumnezeu are multe asemãnãri în
Biblie. Între acestea este ºi asemãnarea cu sabia.
Dumnezeiescul ap. Pavel, voind sã arate puterea
Cuvîntului biblic, l-a asemãnat cu o sabie
as cu þ i t ã. Vi u es t e Cu v î n t u l l u i Du m n ez eu º i
lucrãtor, mai tãietor decît orice sabie cu douã
tãiºuri.
Minunatã asemãnare! Cu adevãrat, Cuvîntul
lui Dumnezeu este o sabie ascuþitã foarte. Iar
sabia aceasta are douã tãiºuri. Întîi, ea taie fãrã
cruþare în pãcate. Sabia Cuvîntului biblic nu cruþã
pe nimeni. Ea n-a cruþat nici pe aleºii Domnului.
Ea a tãiat fãrã cruþare ºi în pãcatele lor. Cu ce
sabie ascuþitã a tãiat, spre pildã, prorocul Natan
în pãcatul lui David!
Dar sabia Cuvîntului biblic are puterea nu
numai de a tãia ºi a rãni. Ea are ºi celãlalt tãiº: ea
are ºi puterea de a tãmãdui. Sabia Cuvîntului biblic este cuþitul doctorului
A tãia în pãcate este uºor. ªi omul are aceastã priceput care taie în ranã numai atît cît trebuie.
putere. Orice om poate lua o sabie de mustrare cu Nici un milimetru mai mult. Iar dupã ce taie,
care sã taie fãrã cruþare în pãcatele de-aproapelui. îndatã leagã rana, turnînd peste ea untdelemnul
Taie ºi sabia aceasta, dar nu vindecã. Dimpotrivã, mîngîierii ºi al tãmãduirii. Rana pe care o face
mãreºte rana. Taie rana ºi o lasã deschisã. Am sabia Cuvîntului biblic este o ranã binecuvîntatã.
vãzut un patron moralizînd pe ucenic. Tãia fãrã Din ea þîºneºte sîngele lacrimilor, sîngele cãinþei.
cruþare în greºeala lui, dar în ochii ucenicului se Dupã sabia cu care a tãiat Natan în pãcatul lui
vedea scãpãrînd ura ce cocea în sufletul lui. David, a þîºnit Psalmul 50 - cea mai dulce ºi
Sabia patronului tãia fãrã folos. Tãia agravînd binecuvîntatã rugãciune de cãinþã din cîte au
rana. De regulã, morala ce se face celor vinovaþi rãsunat cîndva pe acest pãmînt. Dupã sabia cu
este o astfel de sabie ce mãreºte rana. care Cuvîntul lui Dumnezeu taie în inima ºi în
Dar sabia Cuvîntului biblic nu face niciodatã pãcatul nostru, þîºneºte sîngele cel cald al
aºa. Ea nu taie niciodatã numai cu un tãiº. Ea taie lacrimilor de cãinþã.
totdeauna cu ambele tãiºuri. Cu unul rãneºte, cu Aici vom spune cã ºi Oastea Domnului a
celãlalt vindecã. Eu rãnesc ºi Eu vindec, zice lucrat cu sabia aceasta. N-am tãiat numai în
Domnul (Osea 6, 1) . pãcate ºi fãrãdelegi, ci am picurat ºi untdelemnul
Pag. 20 Biblia - Cartea vieþii

cultural. Era Postul Paºtilor ºi conferenþiarul a

cel dulce ºi tãmãduitor. Predicile noastre cele
vorbit despre Patimile Domnului. A citit ceva
vechi erau de regulã moralitatea. Ele tãiau în
chiar ºi din Sfînta Scripturã. Dar conferinþa lui
pãcate numai, dar nu ungeau destul rana.
n-a încãlzit pe nimeni. Poporul stãtea rece. S-a
O, ce sabie binecuvîntatã este Cuvîntul lui
ridicat însã dupã el un ostaº al Domnului, un om
Dumnezeu! Sã o folosim ºi noi, ostaºii
simplu, ºi a citit ºi el din Noul Testament despre
Domnului. Mai întîi pentru noi. Sã o lãsãm sã
rãstignirea Domnului. ªi tot poporul a început a
taie fãrã cruþare în pãcatele noastre, în gîndurile
plînge. De ce? Pentru cã sabia se afla de data asta
noastre cele rele, în inima noastrã cea bolnavã.
în mîna unui credincios, în mîna unuia care el
Sã o lãsãm sã ne rãnescã neîncetat pentru
însuºi stropise mai întîi cu lacrimi paginile
dragostea Domnului, pentru lucrul Lui, pentru de
Sfintei Scripturi.
aproapele nostru. Sã o lãsãm sã taie fãrã cruþare
Slãvit sã fie Domnul! Oastea Lui a încins cu
fie ºi în cea mai micã bubã de pãcat.
sabia Cuvîntului mii de oameni simpli din popor.
În casa unui frate ostaº, am vãzut pereþii plini
Cînd Oastea îºi va strînge la un loc misionarii
de sãbii ascuþite. Pe niºte coli de hîrtie atîrnau ca
laici, lumea va rãmîne uimitã de felul cum ºtiu
niºte sãbii cuvinte biblice ca acestea: Ce va folosi
mînui aceºtia sabia Cuvîntului. În vreme ce
omul de ar dobîndi toatã lumea, ºi îºi va pierde
sãbiile ruginesc în teaca lor celor ce, dupã
sufletul lui? (Luca 9, 25) . Cine vrea sã fie
pregãtirea lor, sînt purtãtori de sabie - Oastea a
prieten cu lumea, vrãjmaº se face cu Dumnezeu
înarmat atîþia oameni simpli.
(Iacov 4, 4) . Cãutaþi pe Domnul cîtã vreme Se
Un caz penibil s-a petrecut într-o adunare de
poate afla (Isaia 55, 6) . Noi trebuie sã
ostaºi. Unul care de meseria lui era purtãtor de
ascultãm mai mult de Dumnezeu decît de oameni
sabie nu putea scoate sabia din teacã. Nu ºtia
(Fap. Ap. 5, 29) . Nu puteþi sluji la doi
cãuta în Biblie. Se trudea sã afle cartea lui Rut ºi
domni... (Matei 6, 24) . Alegeþi astãzi cui vreþi
nu o putea afla. Ruginise sabia, pentru cã nu o
sã slujiþi: cît despre mine, eu ºi casa mea vom
mai scosese din teacã demult, de cînd era la
sluji Domnului (Iosua 24, 15), etc. etc.
seminar.
Aceste sãgeþi - zicea ostaºul - sînt mai întîi
Unul din meritele Oastei e ºi acela cã ea
pentru mine, sã mã taie de cîte ori voi uita
îndeamnã - sau chiar sileºte - pe cei care sînt de
legãmîntul meu de ostaº al Domnului. ªi, al
meserie purtãtori de sabie sã scoatã sabia din
doilea, ele sînt pentru cei ce vor veni în casa
teacã.
mea. Poate îi va sãgeta ºi pe ei vreuna din aceste
Sã nu uitãm însã niciodatã un lucru: ca sã
sãgeþi.
putem rãni cu sabia Cuvîntului, trebuie sã fim
Sã folosim apoi aceastã sabie ºi pentru rãnirea
îmbrãcaþi în toatã armãtura de la Efeseni, cap. 6.
altora. Sã rãnim neîncetat cu ea inimile pentru
Numai cine e complet echipat cu aceastã armãturã
Domnul. Oriunde este o inimã bolnavã de pãcate
poate face biruinþe cu sabia Cuvîntului. O predicã
sã o strãpungem cu sabia Cuvîntului lui
fãrã aceastã armãturã - oricît de frumos ºi de
Dumnezeu.
meºteºugit ar fi spusã - nu rãneºte inimile. Dar ce
Slãvit sã fie Domnul! În Oastea Domnului se
prãpãd binecuvîntat face sabia Cuvîntului - spre
mînuieºte azi cu destulã izbîndã sabia Cuvîntului
pildã - în mîna unui preot îmbrãcat în toatã
biblic. Avem luptãtori vrednici care poartã cu
armãtura lui Dumnezeu de la Efeseni cap. 6. Din
mare putere sabia aceasta. În mîna lor, sabia
ce sporeºte cineva în credinþã, în dragoste, în
Cuvîntului totdeauna rãneºte inimile ºi stropeºte
rugãciune ºi în celelalte haine ºi arme, sabia
sînge de lacrimi. În mîna unui credincios, sabia
Cuvîntului va fi mai ascuþitã în mîinile lui.
Cuvîntului totdeauna taie ºi lasã urme. În schimb,
Sã nu uitãm cã cele ce spuneau oamenii despre
poate fi cineva înarmat cu toate ºtiinþele - chiar
Domnul Isus cã niciodatã n-a grãit vreun om ca
ºi cu cele teologice - sabia lui nu rãneºte pe
Omul Acesta (Ioan 7, 46) , sînt în legãturã cu
nimeni cîtã vreme nu e îmbrãcat ºi în armãtura de
cuvintele: Cine din voi Mã poate dovedi cã am
la Efeseni cap. 6.
pãcat? (Ioan 8, 46).
Oameni simpli, dar credincoºi, taie în inimi cu
Din ce vom trãi o viaþã mai curatã ºi mai
sabia Cuvîntului de rãmîi uimit. La o adunare
curãþitã de pãcat - sabia din mîna noastrã va fi
culturalã a Astrei, þinutã într-un sat din judeþul
mai tãietoare. O, ce dar mare este sabia
Hunedoara, a vorbit poporului un conferenþiar
Cuvîntului biblic!

Cel ce n-are sabie sã-ºi cumpere

Aceasta este porunca Mîntuitorului pentru
orice creºtin adevãrat, luptãtor ºi biruitor. Cu atît
mai mult un ostaº al Domnului trebuie sã fie
încins cu aceastã sabie.
Ap. Pavel a folosit asemãnarea cu sabia,
pentru cã atunci nu erau puºti. Sabia era arma de
luptã. Noi vom zice deci cã un ostaº al Domnului
fãrã sabia Cuvîntului biblic este ca un soldat fãrã
puºcã. Ce biruinþã ar putea avea un astfel de
soldat?
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 21

Cînd eram în ºcoala suferinþelor de la

Geoagiu, m-a cercetat un frate care venea de
departe, de prin Moldova. Îmi spunea cã umblã
prin þarã ca sã-ºi cerceteze fraþii ºi sã vesteascã
pe Domnul Isus ºi mîntuirea. Ce bucurie pe mine!
Dar ce întristare pe urmã, cînd am aflat ce fel
de arme avea. Avea plinã traista de Epistolii
cãzute din cer, Cele 12 vãmi, o grãmadã de
Visuri ºi alte cãrþi înfricoºãtoare. De Biblie nici
vorbã, iar de cãrþile Oastei abia dacã auzise. O,
dragul meu - i-am zis eu - crezi cã poþi face ceva
izbîndã cu astfel de arme? Întoarce-te acasã ºi te
pune pe cititul Bibliei!
Iubiþilor, a sosit vremea ca orice credincios
adevãrat sã fie îmbrãcat ºi sã se îmbrace cu
armãtura de la Efeseni cap. 6. Sosit-a vremea sã
scoatem puºtile ºi sãbiile de lemn din fronturile
noastre. Cãci de aceste arme vrãjmaºul diavol nu
se înspãimîntã ºi nu se teme. Vãzut-aþi craii, de
la Crãciun, cum se rãstesc ºi îºi încruciºeazã
sãbiile? Dar lumea zîmbeºte de lupta lor, pentru
cã sãbiile lor sînt de lemn, hainele de hîrtie ºi
coifurile de carton. Sã ne pãzim ca nu cumva ºi
noi sã devenim niºte astfel de crai cu sãbii de
lemn! Cãci ºi aceasta este una din primejdiile de
care trebuie feritã Oastea!
Încingeþi sabia Cuvîntului biblic, iubiþilor fraþi Dupã aceea, s-a arãtat Ieremia prorocul, care ºi-a
credincioºi! Fiecare luptãtor din Oastea întins dreapta ºi mi-a dat o sabie de aur, zicînd:
Domnului, sã aibã cel puþin Noul Testament cu Ia aceastã sfîntã sabie care este un dar de la
psalmi. Aceasta este sabia cu care un ostaº al Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrãjmaºi.
Domnului trebuie sã fie încins în toatã vremea ºi ªi ne spune Biblia cã iudeii au biruit,
în tot locul. Aceasta este arma fãrã de care un aºteptînd de la Cel Atotputernic biruinþã ºi ajutor.
credincios care ºtie citi nu poate fi un adevãrat Au biruit cu sabia cea de aur ce li se arãtase din
credincios. Cu Noul Testament în buzunar ºi în cer (2 Macabei cap. 15) .
inimã, iubiþi fraþi! Fiecare sã ºtie ºi sã înveþe a Ce istorie mult spunãtoare este aceasta pentru
mînui aceastã armã, dupã puterile lui. orice creºtin luptãtor ºi biruitor! Ce mult
Cel ce n-are sabie sã-ºi vîndã haina ºi sã-ºi spunãtoare este ºi pentru noi aceasta, iubiþi fraþi!
cumpere - zice Mîntuitorul (Luca 22, 36) . O, ce În lupta mîntuirii, cerul de sus ne îmbie ºi nouã
sabie minunatã este aceasta! Cuvîntul lui o sfîntã sabie care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dumnezeu e numit ºi sabia Duhului Sfînt Cu aceastã sabie se cîºtigã luptele ºi biruinþele
(Efes. 6, 17) . mîntuirii. Armele luptei noastre nu sînt omeneºti,
Ce numire potrivitã! Aici este a se cãuta ºi ci puternice, de la Dumnezeu (2 Cor. 10, 4) .
explica puterea ce o are Cuvîntul lui Dumnezeu. Dacã armele noastre ar fi omeneºti, am cãdea
Prin El taie ºi lucreazã Duhul Sfînt. Prin Duhul bãtuþi la prima ciocnire cu marele vrãjmaº, cãruia
Sfînt ne vin toate darurile cerului de sus. Prin i s-a dat sã facã rãzboi cu cei din seminþia femeii
Duhul Sfînt vine ºi puterea ce o are Cuvîntul lui (Apoc. 12, 17) . Noi însã avem sabia Duhului
Dumnezeu. Sfînt ºi celelalte arme de la Efeseni cap. 6, care
Cuvîntul lui Dumnezeu este sabia Duhului ne asigurã biruinþa.
Sfînt; o sabie sfîntã ºi binecuvîntatã ce ni se dã O, ce sabie sfîntã ºi binecuvîntatã este sabia
în dar. Fãrã sabia aceasta nu se pot purta lupte ºi Cuvîntului biblic, sabia Duhului Sfînt!
biruinþe de mîntuire sufleteascã. Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi lucrãtor,
Ce frumos spune despre acest adevãr o istorie mai tãietor decît orice sabie cu douã tãiºuri;
din Biblie! pãtrunde pînã acolo cã desparte sufletul ºi duhul,
Iudeii - puþini ºi neînarmaþi - erau strîmtoraþi încheieturile ºi mãduva, judecã simþirile ºi
din toate pãrþile de vrãjmaºi mulþi ºi tari. Atunci, gîndurile inimii (Evrei 4, 12) . Aceasta este
un viteaz de-al lor, Iuda Macabelul, a început sã puterea Cuvîntului biblic. Sabia lui - sabia
încurajeze poporul, zicînd: Nu vã temeþi!... Am Duhului Sfînt - pãtrunde pînã la despãrþirea
avut un vis de la Dumnezeu. L-am vãzut în vis pe omului duhovnicesc de cel lumesc, a omului cel
Onia, cel ce fusese arhiereu, om bun, cuvios, nou de omul cel vechi. Ea taie fãrã cruþare în
cucernic, cu mîinile întinse, se ruga pentru noi. orice compromis cu lumea ºi cu pãcatul. Cuvîntul
Pag. 22 Biblia - Cartea vieþii
lui Dumnezeu nu suferã nici un fel de învoialã ºi
împãcare cu pãcatul.
Într-o carte de teologie moralã am citit cã
pãcatul beþiei e împãrþit în trei clase, cam aºa:
prima clasã e cea în care omul e în curaj, în
veselie, ºi ãsta ar fi un pãcat mai mic; clasa a
doua, cînd omul e beat, dar totuºi se mai poate
þine pe picioare ºi are cunoºtinþã de el; iar clasa
a treia, cînd omul a cãzut sub masã. Iar pãcatul e
mãsurat dupã aceste trei clase.
Cuvîntul lui Dumnezeu nu face niciodatã aºa.
Pãcatul, oricît de mic ar fi el, e pãcat, e otravã ce
infecteazã sufletul. Preotul T. L. din Moldova,
dezaprobînd miºcarea noastrã contra dansurilor,
dãdea urmãtoarea regulã (în revista eparhilã
Cronica românului): Cel ce joacã, face bine; iar
cel ce nu joacã, ºi mai bine. Adicã îi deschizi larg
uºa pãcatului, ºi pe urmã iar cauþi sã o mai
închizi.
Cuvîntul lui Dumnezeu nu face niciodatã aºa.
El trînteºte uºa, el încuie uºa de tot în faþa
pãcatului.
Pãcatul e pãcat, oricît de mare sau de mic ar
fi. El trebuie distrus cu desãvîrºire ºi sabia
Cuvîntului aceasta face. Ea taie ºi într-o bubã
micã de pãcat tot atît de necruþãtor ca ºi într-o
ranã veche ºi grea. Ea taie pînã stîrpeºte rãul cu
totul. Viaþa creºtinilor de azi e plinã de atîtea
pãgînãtãþi, de atîtea datini urîte ºi pãgîneºti,
tocmai pentru cã nu s-a lãsat sabia Cuvîntului lui
Dumnezeu sã taie fãrã cruþare în ele.
De cînd eram preot la þarã, îmi aduc aminte cã
am slujit o datã într-o micã filie din judeþul
Hunedoara. Dupã slujbã, tot poporul mã aºtepta
în uºa bisericii. ªi, ca la comandã, deodatã îi
vãzui pe toþi scoþînd din buzunare cîte o sticlã de
rachiu de prune, pe care mi le întinserã spre
închinare ºi gustare. Nu înþelegeam ce înseamnã
acest lucru. Pe urmã am aflat. Era vremea
rachiului de prune ºi datina era ca tot poporul sã
meargã la bisericã avînd rachiul în buzunar, iar la
ieºire, dupã sljbã, în uºa bisericii, preotul trebuia
sã închine ºi sã guste din toate sticlele. În uºa
bisericii se înfiripa o micuþã cîrciumã, care apoi
continua pe la casele oamenilor cu jocuri, beþii ºi
pãcate...
Ãsta-i un obicei pãgîn ºi urît! - le-am zis
oamenilor. Biserica ºi Scriptura nu suferã aºa
ceva. Ascultaþi ce spune Scriptura: Nu puteþi bea
paharul Domnului ºi paharul dracilor
(1 Cor. 10, 21) . Mai adineauri slujirãm la
paharul Domnului, iar acum cuvine-se oare sã
închinãm la celelalte pahare?... În Numele
Domnului vã rog pe toþi lãsaþi-vã de acest urît
obicei! Biserica nu poate suferi astfel de lucruri
urîte!...
Oamenii s-au cam supãrat (ºi pe urmã am
înþeles cã preotul parohiei s-a supãrat ºi mai mult
pentru încercarea de a-i strica datinile ºi
veniturile; o parte din rachiul închinat fiind al
lui).
ªi, iatã, aºa s-au înstãpînit în Bisericã datinile
cele pãgîneºti (botezuri, ospeþe cu beþii ºi jocuri,
etc. etc.). Nu s-a lãsat sabia cea ascuþitã a
Cuvîntului biblic sã taie fãrã cruþare în ele; sã nu
le cruþe de la început. Cei ce trebuiau sã taie au
stat - ºi stau ºi azi - cu ochii închiºi ºi cu sabia în
teacã. S-au bucurat cã datina aduce ºi ceva cîºtig,
dar deficitul moral-spiritual era ºi este de mii de
ori mai mare.
Sabia Cuvîntului este cea de foc a Duhului
Sfînt. Ea nu suferã rãul ºi pãcatul. Ea taie fãrã
cruþare. Ea trage hotar ºi face prãpastie între bine
ºi rãu, între virtute ºi pãcat, între luminã ºi
întuneric, între minciunã ºi adevãr.
O, ce dar mare este pentru noi Cuvîntul lui
Dumnezeu! O, ce armã sfîntã ºi binecuvîntatã ne
e nouã sabia Cuvîntului biblic! De aceea, vom
striga iarã ºi iarã cuvintele Mîntuitorului: Cine
n-are sabie, sã-ºi cumpere! ªi nu numai sã o
cumpere ºi sã o þinã în cui sau sã o încingã numai
de paradã, ci sã lucreze cu ea, sã taie cu ea.
ªi le-a zis lor Moise: Aºa zice Domnul:
fiecare din voi sã se încingã cu sabia ºi fiecare sã
junghie pe fratele sãu, pe prietenul sãu ºi pe ruda
sa (Exod 32, 27) . Aceasta era o sabie
pedepsitoare. Noi sã încingem dar sãbiile cele
binecuvîntate ale Cuvîntului biblic, sãbiile cele
care taie ºi vindecã. Sã încingem cu toþii sabia
Cuvîntului biblic ºi sã tãiem cu ea mai întîi în noi
înºine, în pãcatele noastre. Sã tãiem apoi cu ea pe
vecinul nostru, pe fratele nostru, pe cei ce sînt în
casa noastrã; pe cei ce sînt în casã cu noi ºi pe
cei ce sînt în sat cu noi ºi pe cei ce sînt afarã de
satul nostru. Tãiaþi pe tot locul cu sabia
Cuvîntului, pentru ca sã curgã în toate pãrþile
sîngele lacrimilor ºi al cãinþei pentru pãcat.
Sã ne aºteptãm însã ºi la împotriviri. Din rana
pe care o face sabia Cuvîntului viu nu curge
numai sînge de lacrimi, ci þîºneºte ºi împotrivire,
îndîrjire, prigoanã. În atîtea ºi atîtea locuri,
oamenii vor cerca sã ne smulgã sabia (Biblia) din
mînã. Dar cel ce este un ostaº al Domnului nu se
sperie. El luptã în conºtiinþa cã are o sabie din
cer ºi trebuie sã învingã. Aici însã vom spune ºi
altceva: împotrivirile vin, de multe ori, ºi din
greºeala luptãtorilor, cã nu poartã bine sabia
Cuvîntului. Sînt ºi printre noi luptãtori care fac
greºeli. Taie cu sabia Cuvîntului fãrã tact ºi
chibzuialã. Folosesc mai mult numai un tãiº al
sabiei: tãiºul mustrãrii pãcatului. Chiar personal
am vãzut cazuri cînd unii fraþi mai întãriþi au
tãbãrît deodatã cu sabia mustrãrii peste cei ce nu
se putuserã încã dezbãra de unele patimi.
Urmarea a fost cã cei rãniþi s-au îndîrjit ºi n-au
mai venit la adunare. În loc de cîºtig, pagubã!
Cînd mînuieºti sabia Cuvîntului, trebuie sã ai
rãbdare, tact ºi, mai presus de toate, dragoste.
 Biblia - Cartea vieþii
Sabia Cuvîntului sã fie totdeauna cãlitã în
dragostea noastrã. Fãrã dragoste, nici cu sabia
Cuvîntului nu poþi rãni pe nimeni pentru Domnul.
În mîna noastrã, sabia Cuvîntului sã aibã
totdeauna cele douã tãiºuri: tãiºul tãierii
(mustrãrii) ºi tãiºul dragostei (vindecãrii). Numai
cu tãiºul mustrãrii încã n-am fãcut nimic.
Dimpotrivã! Cu tãiºul acesta lucreazã de regulã
unii credincioºi, strîmþi la vedere ºi
neînþelegãtori (sectari), care nu ºtiu altceva decît
sã critice mereu, sã taie în scãderile altora, în ale
lor însã nu. De aceea, în mîna lor sabia
Cuvîntului îndîrjeºte, în loc sã cîºtige. De aceea,
nu pot face nimic. Noi sã ne ferim de greºeala
aceasta!
Sã ne fie de-a pururi pildã ºi aici pilda
Marelui nostru Învãþãtor. Isus Mîntuitorul nu
mustra pe cei pãcãtoºi care doreau mîntuirea.
Mustra de regulã numai pe cei care fãþiº se
Fãclia Cuvîntului biblic
Cuvîntul Tãu este o fãclie pentru picioarele
mele ºi o luminã pe cãrarea mea
(Psalm 119, 105) .
O altã asemãnare a Cuvîntului lui Dumnezeu
din Biblie e ºi cea din Psalmul 119, 105.
Ce asemãnare scumpã ºi potrivitã! Cuvîntul
lui Dumnezeu din Biblie este cu adevãrat candelã
ºi luminã pentru viaþa noastrã.
În Biblie este o candelã coborîtã din cer. Este
o luminã coborîtã din cer, care lumineazã calea ºi
cãlãtoria vieþii noastre. Milioane ºi milioane de
suflete au pãºit spre cer, spre veºnicie, mergînd
pe drumul arãtat de aceastã luminã.
În întunericul acestei lumi, Cuvîntul lui
Dumnezeu din Biblie este o luminã sfîntã care ne
aratã neîncetat calea vieþii. Nu este nici un
întuneric care sã poatã întuneca aceastã luminã.
Pag. 23
împotriveau Duhului Sfînt: pe fariseii ºi pe
cãrturarii cei fãþarnici. Chiar cînd folosea sabia
mustrãrii, în tãierea aceasta era mai multã
dragoste decît mustrare. Era o mustrare dulce ºi
vindecãtoare. Sabia aceasta se poate vedea atît de
bine în mustrãrile blînde pe care Isus le fãcea
apostolilor.
Ferice de cei care primesc tãieturile sabiei
Cuvîntului biblic! ªi ferice de cei care taie cu ea
ºi pe alþii! Dar vai celor care se poartã cu
nepãsare ºi cu urã faþã de ea! Ei se vor întîlni
odatã cu aceastã sabie, dar într-o altã formã,
înfricoºatã.
Toþi cei care urãsc ºi dispreþuiesc Cuvîntul lui
Dumnezeu cunoaºte-vor ascuþiºul acestei sãbii
pedepsitoare. Cunoaºte-vor în Ziua Judecãþii
judecata Mîntuitorului: Pe cel ce nu primeºte
cuvintele Mele are cine sã-l osîndeascã: Cuvîntul
pe care l-am grãit Eu, acela îl va osîndi în Ziua
de Apoi (Ioan 12, 48) .
Întunericul nu o poate cuprinde. Ea ne aratã
neîncetat calea spre cer.
Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie este apoi o
luminã care aratã lãmurit calea vieþii. Lumina
Cuvîntului biblic nu cunoaºte nici un compromis
cu întunericul. Ea îþi aratã clar hotarul dintre
luminã ºi întuneric. Lumina Cuvîntului biblic nu
suferã întunericul pãcatelor ºi mustrã fãrã cruþare
pe oricine ar încerca sã trãiascã ºi cu lumina ºi cu
întunericul.
Este cunoscutã istoria unui om de la þarã care
s-a apucat sã citeascã Noul Testament. El citea,
soþia asculta:
- Tu, nevastã - a zis soþul, oprindu-se în loc -
dacã e adevãrat ce scrie aici, noi sîntem pierduþi.
Noi trebuie sã ne îndreptãm cu totul viaþa.
Omul acesta, desigur, mai auzise el
vorbindu-se despre pãcat. Mai ºtia el, desigur,
ceva despre pãcat ºi virtute. Dar Cuvîntul biblic
i-a arãtat pãcatul într-o luminã nouã, într-o
luminã covîrºitoare ce l-a hotãrît la o viaþã nouã.
Candela Cuvîntului biblic este o luminã
scumpã ce ne însoþeºte pînã la mormînt ºi ne
trece ºi prin noaptea mormîntului. În orice
întuneric de încercãri ºi necazuri ai ajunge, dacã
este Cuvîntul lui Dumnezeu fãclie picioarelor
tale, n-ai de ce sã te temi. Nu-i nici un vînt atît
de tare ºi nici o noapte atît de mare, sã-þi stingã
aceastã luminã.
ªi ºtiinþa este o luminã; dar o luminã ce se
stinge cînd ai avea mai mare trebuinþã de ea.
Unul din cei mai mari filozofi ai omenirii,
germanul Schopenhauer, fiind odatã greu bolnav,
fu aflat de un prieten al lui citind în Biblie.
- Cum se poate ca tu, prietene, cu toate cãrþile
tale de înaltã filozofie, sã citeºti în cartea asta
învechitã?
Pag. 24 Biblia - Cartea vieþii

în cel mai grozav întuneric sufletesc. O luminã

- Pentru cã - rãspunse filozoful - am bãgat de
care n-are în ea lumina credinþei e o luminã care
seamã cã filozofia mea, la timp de durere, nu e de
aratã calea cea largã ce duce spre iad.
nici o treabã; nu mã poate ajuta cu nimic. Ea
Un vestit scriitor englez, Oscar Wilde,
nu-mi poate da ceea ce îmi dã Cartea aceasta.
apucînd pe calea fiului pierdut, ajunse în temniþã.
Aici a citit Biblia, i s-a luminat viaþa ºi a ieºit
din temniþã un om nou. Mulþumesc lui
Dumnezeu, zice el, cã m-a trimis în întunericul
temniþei, ca sã aflu lumina vieþii.
Dragã cititorule, ai tu în casa ta ºi în viaþa ta
candela Cuvîntului biblic? Este Cuvîntul lui
Dumnezeu fãclie picioarelor tale?
Ferice de tine dacã ai aceastã luminã! Ferice
de tine dacã la sfîrºitul vieþii tale vei putea zice
ca Iov: Candela Lui strãlucea deasupra capului
meu. Lumina Lui mã cãlãuzea în întuneric
(Iov 29, 3) . Ferice de tine dacã ai candela
Cuvîntului biblic! Ea va strãluci lîngã patul tãu
ªi ºtiinþa e o luminã, ºi cultura e o luminã, dar
ºi, atunci cînd va sosi noaptea cea mare
dacã aceastã luminã nu purcede ºi ea din izvorul
(moartea), te va încredinþa despre fãgãduinþa
cel adevãrat, din lumina Evangheliei, ea nu
Mîntuitorului: Tot cel ce crede în Mine nu va
preþuieºte nimic.
muri, ci va trece din moarte la viaþã ºi din noapte
Sînt atîþia ºi atîþia oameni învãþaþi care trãiesc
la luminã.

Ciocanul Cuvîntului biblic

Cuvîntul Meu nu este El, oare, ... ca ciocanul?
- zice Domnul (Ier. 23, 29) .
Dumnezeu κi aseamãnã Cuvîntul Sãu ºi cu
ciocanul.
Nu este Cuvîntul Meu ca un ciocan care
sfãrîmã stînca? - zice Domnul (Ier. 23, 29) . E
o asemãnare cu multe înþelesuri. Sã le cercetãm:
Ciocanul are multe însuºiri ºi face multe
slujbe. Mai întîi ºi întîi are însuºirea deosebitã de
a fi greu ºi a izbi din greu. Aºa e ºi Cuvîntul lui
Dumnezeu. El are însuºirea de a fi greu ºi a izbi
din greu. El izbeºte fãrã cruþare în conºtiinþa
omului.
Oricine urãºte pe fratele sãu este un ucigaº
(1 Ioan 3, 15) . Iatã o loviturã de ciocan: cel ce
urãºte este un ucigaº. Gata! Punct! Nu mai încape
nici o scuzã ºi nici o apãrare de avocat.
Sau: Cel ce zice cã iubeºte pe Dumnezeu ºi
urãºte pe fratele sãu este un mincinos!
(1 Ioan 3, 15) . Iatã ºi aici o loviturã de ciocan. astfel de lovituri.
Sau: Nu puteþi sluji la doi domni: ºi lui Petru Valdo, un nobil vestit, putred de bogat
Dumnezeu ºi lui mamona! (Matei 6, 24) . ºi zgîrcit fãrã pereche, din veacul al XVIII-lea,
Sau: Nebunule, în noaptea asta voi cere din clipa cînd a citit în Biblie cuvintele: Nu
sufletul tãu! (Luca 12, 20) etc. puteþi sluji ºi lui Dumnezeu ºi lui mamona - n-a
Cine vrea sã fie prieten cu lumea se face mai avut odihnã pînã nu ºi-a împãrþit toate
vrãjmaº cu Dumnezeu (Iacov 4, 4). Ce averile sãracilor ºi bolnavilor, ultimii bani
necruþãtor ciocan este ºi acesta! aruncîndu-i pe stradã, cu cuvintele: Nu puteþi
Sau: Nu puteþi bea ºi paharul Domnului ºi sluji la doi domni!...
paharul dracilor! (1 Cor. 10, 21). Iatã un Ciocanul Cuvîntului biblic îl lovise cu
ciocan ce izbeºte ºi în petrecerile ce se fac cu mîntuire.
prilejul hramurilor ºi al pomenilor. O altã însuºire a ciocanului este de a sfãrîma
Biblia e plinã de astfel de ciocane care izbesc piatra. Cade ploaia peste piatrã, o bate vîntul, o
fãrã cruþare în conºtiinþa omului. ªi de multe ori arde soarele, dar ea nu cedeazã. Însã ciocanul cel
suflete împietrite ºi adormite se trezesc prin mic, cu loviturile lui cele dese ºi stãruitoare, o
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 25

dar vîntul s-a spart de o stîncã. Dumnezeu l-a

sfãrîmã ºi o face una cu pãmîntul.
prefãcut în stîncã ºi omul îºi zicea voios: Iatã
Aºa e ºi Cuvîntul lui Dumnezeu. Existã om cu
acum sînt mai tare ºi decît soarele, ºi decît norul,
inima împietritã, cu inima de piatrã. A cãzut
ºi decît vîntul. Dar ce s-a întîmplat? La poalele
peste el ploaia Cuvîntului biblic, a bãtut Vîntul
stîncii s-a aºezat un spãrgãtor de piatrã ºi, cu
cel ceresc, l-a încãlzit Focul cel ceresc - dar el a
ciocanul lui, a început sã taie în corpul stîncii. O,
rãmas mai departe stîncã ºi piatrã. Atunci
iartã-mã, Doamne, a strigat atunci omul, cãci
dragostea lui Dumnezeu se apropie de el cu
numai acum îmi dau seama cît de tare eram!
ciocanul Cuvîntului biblic. Loveºte stãruitor, ºi
Vreau sã fiu iarãºi un spãrgãtor de piatrã.
azi, ºi mîine, în stînca ºi piatra lui, pînã cînd
Aratã aceastã poveste, pe de o parte,
începe a ceda ºi a se sfãrîma. Ceea ce n-au fãcut
nesocotinþa oamenilor care cîrtesc pentru soarta
apa, focul ºi vîntul, face acum ciocanul. Mare
lor, iar pe de altã parte aratã puterea ce o are
este puterea acestui ciocan. Sã-l folosim pe tot
ciocanul spãrgãtor de piatrã. O astfel de putere
locul ºi noi pentru sfãrîmarea inimilor împietrite!
are ºi ciocanul Cuvîntului biblic.
Este cunoscutã povestea acelui om nemulþumit
O, dragã suflete împietrit! O, tu stîncã ºi
care sfãrîma piatrã dintr-o stîncã ºi cîrtea
piatrã de carne! Ploaia, vîntul ºi focul n-au avut
împotriva lui Dumnezeu cã el are slujba cea mai
ce-þi face. Iatã se apropie acum de tine ciocanul
umilã ºi mai slabã. Dumnezeu l-a prefãcut în
Cuvîntului biblic. Primeºte, iubitul meu, mãcar
soare, dar în calea soarelui s-a aºezat norul care
aceastã ultimã încercare a dragostei
i-a luat lumina; ºi omul iar a cîrtit. L-a prefãcut
Dumnezeieºti! Lasã-te izbit ºi sfãrîmat de
Dumnezeu în nor, dar pe nor l-a alungat vîntul; ºi
Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru ca sã devii ºi tu
omul iar a cîrtit. L-a prefãcut Dumnezeu în vînt,
un pãmînt bun ºi roditor de mîntuire sufleteascã!

Ciocanul încercãrilor
ºi al lucrului pentru Domnul! El vine ca sã ne
Ciocanul mai are ºi alte însuºiri. De sub
ascutã sabia, coasa ºi secera; el vine sã ne ferece
loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de
moara, ca sã putem secera mai mult ºi mãcina
fier ºi oþelul.
mai mult.
Dar ciocanului Cuvîntului biblic mai are ºi alt
Cãlãtorind cu trenul, aþi vãzut un lucru
înþeles. Aceastã asemãnare cu ciocanul ne aduce
cunoscut. Cînd trenul se opreºte în garã, se
aminte cã, de multe ori, Bunul Dumnezeu ne
coboarã maºinistul ºi, umblînd de la vagon la
loveºte cu încercãri ºi suferinþe pentru binele
vagon, loveºte cu ciocanul roþile vagoanelor. Le
nostru sufletesc.
loveºte ºi ascultã. Parcã le întreabã, ºi roþile
Ciocanul loveºte din greu; loviturile lui sînt
rãspund.
grele; dar din aceste lovituri ies atîtea lucruri
Dupã sunetul ce-l dau roþile, maºinistul le
folositoare. De sub lovituri de ciocan ies toate
verificã, adicã poate cunoaºte dacã au defect sau
uneltele folositoare, începînd de la cuiul cel mic,
nu. Dacã sînt în ordine sau nu.
pînã la cele mai mari unelte.
Aºa e ºi cu noi, aºa e ºi cu trenul vieþii
De sub loviturile ciocanului ies ºi aurul din piatrã
noastre. Cãci ºi noi trebuie sã cãlãtorim prin
ºi sarea din pãmînt.
multe necazuri, ca sã ajungem în Împãrãþia lui
Dragostea lui Dumnezeu ne izbeºte ºi cu
Dumnezeu (Fap. Ap. 14, 22) . ªi numai cel ce
lovituri ºi încercãri, pentru ca sã facã din noi
va rãbda pînã la sfîrºit se va mîntui
vase alese ºi primitoare de mîntuire. Toþi creºtinii
(Matei 10, 22; 24, 13) .
cei adevãraþi, toate vasele cele alese au ieºit ºi
Din cînd în cînd, Bunul Dumnezeu Se apropie
ies, de regulã, din loviturile de ciocan.
de noi cu ciocanul, cu încercãri ºi necazuri, sã
Ciocanul ferecã piatra morii - cãci altcum
afle cît de tari sîntem în rãbdarea ºi dragostea
moara nu mai poate mãcina. Iar pe vremea coasei,
Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcã ne
rãsunã cîmpiile de ciocanul care bate coasele. În
întreabã: Fiule, cum stai cu rãbdarea ºi dragostea
toiul muncii, ciocanul bate coasa, cãci altcum ea
Mea? Iar un copil al lui Dumnezeu rãspunde:
nu mai taie.
Aicea sînt, Doamne, sã rabd ºi sã sufãr pentru
Copii ai lui Dumnezeu, iubiþii mei fraþi, nu vã
Tine orice!
speriaþi cînd ciocanul încercãrilor ºi al
Poþi sã dai un astfel de rãspuns ºi tu, dragã
prigoanelor vã izbeºte tocmai în toiul luptei
cititorule?
Pag. 26 Biblia - Cartea vieþii

Ciocanul - unealtã de lucru

cel mai bun. Cînd ai dragoste caldã ºi
ªi de încheiere, încã ceva. Cuvîntul lui
clocotitoare pentru îndreptarea celui pierdut,
Dumnezeu e ca ºi un ciocan. Trebuie sã ºtii însã
atunci ciocanul nu dã greº niciodatã.
cum sã lucrezi cu acest ciocan. Sã ºtii unde ºi
ªi încã ceva. Cînd fratele tãu cel cãzut e plin
cum sã dai cu el. Cãci aºa e ciocanul. Cu o
de sãnãtate, plin de bani ºi de desfãtãri, în zadar
singurã loviturã de ciocan, datã fãrã pricepere,
te apropii de el cu ciocanul Cuvîntului biblic: Ce
poþi strica lucruri de mare preþ.
va folosi omului de va dobîndi toatã lumea ºi îºi
Aºa e ºi ciocanul Cuvîntului biblic. El trebuie
va pierde sufletul sãu? (Luca 9, 24) .
folosit cu pricepere ºi cu înþelepciune. Cãci
El e un fier rece, în care ciocanul nu prinde.
altcum - izbind numai cu el: pac! pac! ºi unde
Se schimbã însã situaþia cînd omul ajunge bolnav
trebuie ºi unde nu trebuie - mai mult strici lucrul
sau trece prin încercãri. Atunci te poþi apropia de
Domnului decît îl ajuþi.
el.
Într-o adunare a Oastei, am cunoscut un frate
Cînd Bunul Dumnezeu bagã un suflet rece în
plin de rîvnã. Dar avea tocmai scãderea asta:
focul suferinþelor ºi încercãrilor, sã ne apropem
izbea mereu cu ciocanul; pac! în dreapta, pac! în
de el cu ciocanul Cuvîntului biblic. Cînd fratele
stînga; pac în scãderea surorii cutare - ºi, cu
nostru cãzut ajunge în foc de boalã sau în altã
pac-urile astea, folosite fãrã pricepere, pe mulþi
încercare, sã alergãm atunci la el, cãci atunci
i-a alungat de lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi
ciocanul poate sãpa în sufletul lui.
n-am mai putut pune mîna pe ei.
Deci, fraþii mei, sã folosim ciocanul biblic cu
Ciocanul Cuvîntului biblic trebuie purtat cu
dragoste ºi înþelepciune! ªi, mai ales, sã lucrãm
tact ºi înþelepciune. Trebuie sã ºtii unde, cum ºi
cu el acolo unde lucreazã ºi Duhul Sfînt, cu focul
cînd sã loveºti cu el. Dragostea e ºi aici dascãlul
suferinþelor ºi al încercãrilor. Amin.

Aurul ºi argintul Cuvîntului biblic

Biblia este o comoarã scumpã - o minã de aur
Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un
argint lãmurit în cuptor de pãmînt ºi curãþit de
ºapte ori (Psalm 11, 6) .
Urmeazã acum asemãnarea din Psalmul 11,
unde psalmistul spune despre Cuvîntul lui
Dumnezeu cã este un argint curat, lãmurit ºi
curãþit de ºapte ori.
Ce mult spune ºi aceastã asemãnare! Cãci, cu
adevãrat, aur ºi argint curat este Cuvîntul lui
Dumnezeu. O comoarã nepreþuitã este Cuvîntul
lui Dumnezeu. Cel ce-a aflat Cuvîntul lui
Dumnezeu ºi se hrãneºte cu El, acela a aflat o
comoarã pe care n-ar da-o pentru toatã lumea.
Biblia s-ar putea asemãna cu comoara despre care
spune Evanghelia cã, aflînd-o un om, de dragul
de-a o avea, îºi vinde toatã averea
(Matei 13, 44). Adicã nu averea cea
trecãtoare, cãci Biblia ne lasã averea ºi truda glas cã au aflat în ea o comoarã scumpã ºi
pentru traiul vieþii. Dar, de dragul Bibliei, îºi nepreþuitã. Ferice de cei care au aflat aceastã
vinde altã avere, îºi vinde averea cea rea: comoarã!
patimile cele rele ºi pãcatele. Dar, ca sã afli comoara Bibliei, trebuie s-o
Mai anul trecut s-a întîmplat cã un învãþat din cauþi. Comorile Bibliei le aflã numai cei ce le
Germania, la 90 de ani, s-a apropiat pentru prima cautã. Aurul ºi argintul Cuvîntului Bibliei îl aflã
oarã de Biblie, sã studieze ceva din ea. ªi, pe numai acela care îl cautã ºi sapã dupã el. Încã
urmã, atît de mult a îndrãgit Cuvîntul lui despre nimeni nu s-a auzit cã a aflat aur ºi argint
Dumnezeu, comorile ce le-a aflat în Biblie, încît mergînd pe drum. Aurul, ca ºi argintul, se aflã
ºi-a vîndut filozofia ºi ºtiinþa... s-a lãsat de toate numai intrînd în bulgãre de aur. Comori de aur
ºtiinþele... a fãcut o nouã traducere a Bibliei ºi gãsesc numai minierii care sapã dupã aur în
acum trãieºte numai pentru aceastã Carte. adîncul pãmîntului.
Cu adevãrat, Biblia este o comoarã scumpã. Eu mã gîndesc cã aºa e ºi cu Biblia ºi celelate
Toþi copiii Bibliei, toþi ºcolarii Bibliei, to þ i cãrþi din lume. În lume sînt ºi multe cãrþi bune.
cititorii ºi cercetãtorii Bibliei mãrturisesc într-un În orice carte care nu-i rea, afli cît de cît ºi ceva
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 27

trocul, poþi gãsi într-o clipã, cu o singurã loviturã

bun. Întocmai cum ºi în apa oricãrui rîu afli cît
de ciocan în mina cea mare a Bibliei. Încã nimeni
de cît urme de aur. Numai cã aceastã gãsire de
nu s-a îmbogãþit cu trocãritul cãrþilor bune, dar
aur e anevoioasã. E o trudã grea. Trebuie sã
toþi cei care au intrat în mina Bibliei ºi toþi cei
chinuieºti foarte mult, sã dai cu trocul din greu
care sapã în mina Bibliei au ajuns ºi ajung
toatã ziua, pînã cînd afli porþiunea de aur de care
bogaþi, de se mirã lumea de bogãþia lor cea
duhovniceascã.
Slãvit sã fie Domnul! Dupã mulþi ani de
muncã, privind peste familia Domnului, mã bucur
vãzînd fronturile ei de mineri, care sapã cu
sîrguinþã în mina Bibliei.
Biruinþa Oastei este tocmai aceasta: am umplut
þara de mineri ai Bibliei. I-am fãcut pe oameni sã
arunce trocul ºi sã intre în minã. Cãrþile Oastei au
fãcut ºi fac tocmai slujba aceasta: ele au atras ºi
atrag pe oameni în mina cea de aur a Bibliei. Cu
cãrþile Oastei am pus în mîna oamenilor ciocanul
ºi fãclia de miner ºi am trezit în ei dorul de a
intra în mina de aur a Bibliei. Cãrþile Oastei au
aruncat trocurile din mîna oamenilor ºi i-au
introdus în mina Bibliei, sã afle comori de aur ºi
argint curat. ªi toþi cîþi au intrat strigã azi într-un
g l a s : A f l a t - a m c o m o r i n e p r e þ u i t e, af l at - a m
are nevoie sufletul. ªi oricît ai da de vîrtos cu
grãmezi de aur ºi argint, aflat-am comoara cea de
trocul, abia îþi poþi face rost de hrana zilnicã.
preþ de dragul cãreia ne-am vîntut patimile ºi
Dar de aceastã trudã de om sãrac ºi pãlmaº în
pãcatele.
cîºtigarea de aur duhovnicesc scapã toþi cei care
Fratele meu! Ai intrat în mina cea de aur a
au aflat ºi care aflã Biblia. Scapã toþi cei care au
Bibliei? Fii pînã la sfîrºit un harnic minier în ea!
intrat ºi intrã în mina, în baia cea mare a Bibliei.
Sapã mereu, sapã în fiecare zi în aceastã minã ºi
Intrînd în mina aceasta, scapã deodatã de
vei afla noi ºi noi comori ºi cheamã-i mereu ºi pe
pãlmãºia trocãritului. Cît te-ai trudit într-un an cu
alþii sã intre în aceastã minã de aur!

Citirea ºi adîncirea Bibliei... ... merg alãturi cu creºterea duhovniceascã

poate afla în Biblie. Cãci de ar trãi cineva sute de
Spuneam cã Biblia e ca o minã de aur. Din ce
ani, tot n-ar putea spune cã a aflat tot ce se poate
sapi în ea, dai peste noi ºi noi comori. Acest
afla în mina cea de comori nesfîrºite ale Bibliei.
lucru îl cunosc toþi cei care citesc Biblia ºi se
Am citit Biblia de o sutã de ori - scrie un
ocupã cu ea. Îl cunosc ºi eu din pãþania mea.
renumit vestitor al Evangheliei - ºi din ce o citesc
Eu am citit Biblia ºi am studiat-o în trei
mai mult aflu în ea noi ºi noi comori
rãstimpuri din viaþa mea de pînã acum: ca student
duhovniceºti.
teolog, ca tînãr preot la þarã ºi ca vestitor al
Citirea ºi adîncirea Bibliei, adicã minieritul
Oastei Domnului. Pe toate trei rîndurile mi-am
Bibliei, merg mînã în mînã cu creºterea noastrã
fãcut sublinieri ºi constat cã ele se deosebesc
cea duhovniceascã. Din ce creºti în cele
mult. Ca teolog, m-am oprit la anumite locuri din
duhovniceºti, afli în Biblie comori pe care înainte
Biblie, ca preot tînãr, la altele, ca preot la Oaste,
nu le vedeai ºi nu le înþelegeai. Eu vãd azi în
iarãºi la altele.
Biblie bulgãri de aur, acolo unde mai înainte nu
Ca student teolog, vãd azi cã sãpãtura mea în
vedeam nimic. ªi, de multe ori, citind azi Biblia,
Biblie era tare slãbuþã. Trecusem cu ciocanul pe
îmi vine sã mã mir cum am putut trece mai
lîngã bulgãri întregi de aur.
înainte pe lîngã niºte locuri atît de scumpe, de
Ca preot la þarã, sãpãtura era mai bunã, dar
parcã aº fi fost orb. Pentru cã încã n-aveam
totuºi nu destul de adîncitã.
creºterea duhovniceascã sã înþeleg unele lucruri.
Ca preot la Oastea Domnului, sãpãtura e
Ferice de cel ce a aflat ºi a intrat în mina cea
desigur mult mai adîncitã, dar totuºi n-aº putea
plinã de aur a Bibliei! Ferice de cel care a dat
spune cã e adîncitã de tot, cã aº fi aflat tot ce se
peste aurul ºi argintul Cuvîntului biblic!
Pag. 28 Biblia - Cartea vieþii
Ai aflat aurul ºi argintul? Fã bani mãrunþi din el!
Dar o învãþãturã se ridicã ºi aici. Nu e destul
sã afli aurul ºi argintul Cuvîntului biblic. Nu e
destul sã afli numai pentru tine aurul Bibliei. Ci
acest aur trebuie sã-l prefaci în bani mãrunþi
pentru tine ºi pentru alþii.
Eu pot avea un bulgãr mare de aur; dacã îl þin
încuiat în ladã, nu mi-e de nici un folos. Pot chiar
sã ºi mor de foame lîngã el. O comoarã încuiatã
nu aduce nici un folos, nici celui ce o are, nici
altora.
Aºa e ºi cu aurul ºi comoara Bibliei. Ai aflat
aurul Bibliei? Fã bani mãrunþi din el! Schimbã-l
în bani mãrunþi de dragoste, de bunãtate, de milã,
de fapte bune, pentru ca toatã lumea sã vadã cã tu
ai aflat o comoarã ºi eºti un om bogat, care poþi
ajuta ºi pe alþii. Pentru ca toatã lumea sã vadã cã
tu nu sapi în zadar în mina Bibliei, nu citeºti în
zadar în Biblie, ci scoþi din ea aur ºi argint curat
de care se foloseºte toatã lumea.
Nu este un lucru mai urît ca banul pe care
lãcomia îl þine încuiat, în vreme ce lumea duce
lipsã. Dintre toþi banii, galbenii fac slujba cea
mai slabã, pentru cã lãcomia totdeauna i-a atras
din umblare ºi i-a încuiat prin lãzi.
Sã nu fie aºa ºi cu aurul Cuvîntului biblic! Ci
Mierea Cuvîntului biblic
Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii
mele, mai dulci decît mierea în gura mea
(Psalm 119, 103) .
Dar ce miere gãseºti tu în Cartea aceea, de eºti
tot cu ochii în ea? Aºa îl agrãia un om din lume
pe un om credincios care citea în Biblie.
- Ai dreptate, dragul meu, i-a rãspuns fratele,
cãci miere, într-adevãr, aflu eu în Cartea
aceasta... Cartea aceasta este Biblia ºi eu am aflat
în ea miere ºi o dulceaþã mai dulce decît orice
miere ºi chiar decît toate dulceþurile din lumea
aceasta... O, de-ai ºti ºi tu, dragul meu, ce miere
dulce se aflã în Cartea aceasta!
Cu adevãrat, miere dulce este Cuvîntul lui
Dumnezeu. Aºa îl simþea prorocul David cînd
spunea:Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul
gurii mele, mai dulci decît mierea în gura mea.
ªi aºa îl simte oricine citeºte Biblia, oricine a
gustat ºi gustã din Cuvîntul lui Dumnezeu.
Nici o carte din lume nu este atît de dulce ca
Biblia. Nici un cuvînt nu este atît de dulce cum
este Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia e plinã cu
faguri de miere. Biblia e ca un fagure din care
curge ºi se scurge mierea cea dulce. Sînt în
Biblie locuri unde simþi cum curge ºi se scurge
mierea cea binecuvîntatã.
Veniþi la Mine voi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi
Eu vã voi odihni pe voi (Matei 11, 28) . Ce
miere dulce, ce chemare dulce este ºi aceasta!
Sau: Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã
toþi cîþi îi avem sã-i prefacem în bani mãrunþi de
dragoste, milã, bunãtate ºi ajutor pentru cei sãraci
ºi lipsiþi de viaþã evanghelicã.
Banul cel mai bun e banul care umblã ºi se
ajutã oamenii cu el. Aºa sã fie ºi comoara Bibliei.
Sã o facem umblãtoare, pentru ca toþi sã se
foloseascã din ea.
Eu mã gîndesc cã de multe ori am trecut pe
lîngã cerºetorii de pe strãzile Sibiului fãrã sã-i
miluiesc ºi eu cu ceva. Doream sã-i ajut, dar nu
puteam. De ce? Pentru cã aveam numai bani mari
de hîrtie. N-aveam bani mãrunþi. ªi, astfel,
treceam, oarecum ruºinat, pe lîngã ei, fãrã sã-i
pot ajuta din pricina... banilor mari. Mã gîndeam
ruºinat în mine cã cei cu bani mãrunþi pot face
bine mai mult decît mine, cu banii cei mari. Cu
un galben în buzunar, poþi trece pe lîngã toþi
cerºetorii fãrã sã-l ajuþi pe nici unul.
Aºa e ºi cu aurul ºi argintul Cuvîntului biblic.
El trebuie fãcut mãrunt pentru a ne putea ajuta cu
el pe noi înºine mai întîi ºi apoi pe alþi sãraci ºi
flãmînzi de Evanghelie.
Deci, fraþii mei, faceþi bani mãrunþi din aurul
ºi argintul Cuvîntului biblic, pentru a ajuta pe
toþi cei ce au nevoie de el!
a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca toþi cei ce
cred în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã
(Ioan 3, 16) .
Dacã Mã iubeºte cineva, va pãzi cuvîntul Meu,
ºi Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, ºi vom
locui împreunã cu el (Ioan 14, 23) .
Iatã ce miere dulce este fãgãduinþa Cuvîntului
biblic. Din toatã Biblia curge aceastã miere. Ce
miere dulce sînt, bunãoarã, ºi fericirile de la
Matei cap. 5, care se încheie cu dulcea
fãgãduinþã: Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cã plata
voastrã multã este în ceruri.
Îndeosebi însã, Psaltirea e plinã de mierea
Cuvîntului biblic. Nici o carte din lume nu are
atîta dulceaþã ºi mîngîiere ca Psaltirea, pentru cã
ea este scrisã ºi întocmitã de Duhul lui
Dumnezeu. ªi mierea din ea e culeasã din florile
 Biblia - Cartea vieþii
cerului. Citiþi spre pildã, Psalmul 119, ºi veþi
simþi cum picurã mierea. Sã vinã peste mine mila
Ta, Doamne, mîntuirea Ta, dupã Cuvîntul Tãu!
Mi-am adus aminte noaptea de Numele Tãu,
Doamne, ºi am pãzit Legea Ta... Mi-am adus
aminte de judecãþile Tale ºi m-am mîngîiat...
Mîhnire m-a cuprins despre cei pãcãtoºi care
pãrãsesc Legea Ta... Rugatu-m-am Feþei Tale cu
toatã inima mea, miluieºte-mã dupã Cuvîntul
Tãu... La miezul nopþii m-am sculat sã mã
mãrturisesc Þie... De mila Ta, Doamne, este plin
pãmîntul, îndreptãrile Tale mã învaþã... Bunãtate
ai fãcut cu robul Tãu... Doamne, dupã Cuvîntul
Tãu... Bun eºti Tu, Doamne, ºi întru bunãtatea Ta
învaþã-mã toate îndreptãrile Tale... Cît am iubit
Legea Ta, Doamne, toatã ziua mã gîndesc la ea.
Cã de n-ar fi fost Legea Ta gîndirea mea, aº fi
pierit în pãcatul meu... De pe toatã calea cea rea
am oprit picioarele mele, ca sã pãzesc Cuvîntul
Tãu. De la judecãþile Tale nu m-am abãtut, cãci
Tu ai pus Lege mie. Fãclie picioarelor mele este
Cuvîntul Tãu ºi luminã cãrãrilor mele.
Cuvîntul lui Dumnezeu este mai dulce decît
mierea, pentru cã dulceaþa aceasta e culeasã din
f l o r i l e d r ag o s t ei l u i D u mn ezeu. Din fagurii
Bibliei curge ºi se scurge mierea dragostei
cereºti.
Dragã cititorule! Cunoºti tu mierea Cuvîntului
biblic? Cunoºti tu Biblia ºi ai citit tu în ea?
Biblia - Cartea Vieþii - care dã tot ce trebuie vieþii -
Biblia este o Carte a vieþii, este o Carte
cereascã, ce dã tot ce trebuie vieþii.
În Biblie, Însuºi Dumnezeu ne recomandã
Biblia ca pe o pîine cereascã, cu care sã ne
hrãnim (Matei 4, 4) ; ca pe o apã cereascã, pe
care sã o bem ( I sa i a 55, 1) ; ca pe o ploaie
cereascã, pe care sã o primim (Isaia 55, 10) ;
ca pe un foc ceresc cu care sã ne încãlzim
(Ier. 23, 29) ; ca pe o candelã, ca pe o luminã
cu care sã ne luminãm (Psalm 119, 105) ; ca pe
o sabie cereascã, cu care sã ne înarmãm
(Evrei 4, 12) ; ca pe o miere dulce cu care sã ne
îndulcim (Psalm 119, 103) ; ca pe un aur ºi un
argint preþios; ca pe o comoarã cu care sã ne
îmbogãþim (Psalm 11, 6; 18, 11; 119,
72, 127; Prov. 8, 10-11) .
Biblia este o Carte binecuvîntatã care ne dã tot
ce trebuie vieþii noastre sufleteºti. Dar, în acelaºi
timp, ea ne dã ºi tot ce ne trebuie vieþii noastre
trecãtoare.
Oricine citeºte cu drag în Biblie soarbe
cuvintele ei, se hrãneºte cu ele ºi le trãieºte, acela
va avea ºi toate cele de trebuinþã ale traiului,
pentru cã nu s-a pomenit încã despre cineva care
sã fi murit de foame cu Biblia în buzunar. Mor
însã destui dintre cei sãtui de averi, mîncãruri ºi
bãuturi.
Pag. 29
De cumva nu o cunoºti încã, eu te rog, citeºte-o
ºi vei afla îndatã cît de dulci sînt cuvintele ei!
Dar dacã tu, frate, ai aflat mierea Cuvîntului
biblic, nu te îndulci numai singur din ea, ci
dã-le-o ºi altora ºi cheamã-i ºi pe alþii la ea! Fã ºi
tu aºa cum se spune cã fac viespile: cînd dau de
ceva miere, vestesc îndatã ºi pe celelalte
viespi ºi se înfruptã cu toate din dulceaþa ei.
Cheamã-i ºi pe alþii la mierea Bibliei!
ªi încã ceva. De cei pierduþi sã ne apropiem
mai ales cu mierea Cuvîntului biblic. În vestirea
mîntuirii, Mîntuitorul Însuºi a folosit mai multã
miere, dulceaþã. Pe cei pãcãtoºi nu i-a mustrat, ci
i-a chemat dulce. Cu ciocanul, Mîntuitorul a dat
numai în orbia fariseilor ºi a cãrturarilor. În orbia
lor a dat cu grele lovituri de ciocan, ca acestea:
Vai vouã, fariseilor ºi cãrturarilor, pentru cã voi
curãþaþi blidul pe dinafarã, dar pe dinãuntru este
plin de necurãþie... Pe dinafarã vã arãtaþi
oamenilor drepþi, dar pe dinãuntru sînteþi plini de
fãþãrnicie ºi fãrãdelege... Vai vouã, morminte
spoite pe dinafarã... Vai vouã, cãci voi închideþi
oamenilor Împãrãþia lui Dumnezeu! Nici voi nu
intraþi în ea, nici pe cei ce vor sã intre nu-i lãsaþi
sã intre (Matei 23, 13-33) . Dar pentru pãcãtoºii
cei umili ºi smeriþi, Mîntuitorul a folosit numai
miere dulce. S-a apropiat de ei numai cu mierea
cea dulce a iertãrii ºi mîntuirii. Aceastã miere
dulce sã o folosim, fraþilor, ºi noi pe tot locul,
îmbiind-o tuturor celor pierduþi.
În Africa este un pom vestit, pe care bãºtinaºii
de pe acolo îl au ca pe o adevãratã binecuvîntare
cereascã. Acest pom dã tot ce trebuie omului ca
sã poatã trãi. Fructul lui cel moale este un fel de
pîine. Presat acest fruct, din el iese un fel de
lapte dulce ºi hrãnitor, iar din coaja lui, apã
stîmpãrãtoare de sete. Strãpunsã tulpina, din ea
iese un ulei hrãnitor. Pe lîngã asta, pomul dã ºi
lemn, iar din coaja tulpinii ºi din frunze ies niºte
fibre, niºte aþe, din care se fac þesãturi ºi haine.
Cu un cuvînt, acel pom dã tot ce trebuie vieþii
bãºtinaºilor de acolo.
Un astfel de pom binecuvîntat este ºi Biblia.
Ea este Cartea vieþii, care dã tot ce trebuie vieþii.
De este cineva flãmînd cu sufletul, sã meargã la
Biblie, sã se sature cu pîinea Cuvîntului lui
Dumnezeu (Matei 4, 4) . De este cineva însetat,
sã meargã la Biblie ºi sã bea din apa ei cea vie,
cît îi trebuie, fãrã bani ºi fãrã platã (Isaia 55, 1). De
este cineva întristat, sã citeascã în Biblie ºi va
afla mîngîiere. De este cineva lipsit de
înþelepciune, sã citeascã în Biblie ºi o va afla. De
este cineva slab, în Biblie aflã putere. De este
cineva sãrac, în Biblie aflã avere. De este cineva
bolnav, în Biblie aflã leac. De simte cineva cã îi
lipseºte ceva, în Biblie va afla tocmai ceea ce-i
mai lipseºte.
Pag. 30 Biblia - Cartea vieþii
O, ce Carte binecuvîntatã este Biblia! O, cum
n-am eu cuvinte destul de dulci ºi de
pãtrunzãtoare sã-l fac pe fiecare om un alergãtor
nebun dupã Cuvîntul lui Dumnezeu! Sã-l fac pe
fiecare om sã umble flãmînd ºi setos dupã
Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar, durere, creºtinii de
azi se þin departe tocmai de Cartea din care curge
viaþã, dar ºi mîntuire.
De cînd eram preot la þarã, îmi aduc aminte de
un om care apucase fãrã porc de iarnã. ªi, bag
seamã, nu i-a mers bine, cãci primãvara l-am
auzit zicînd: Nu mã mai las fãrã porc în casã. ªi
a fãcut omul totul ºi nu s-a mai lãsat fãrã porc în
casã.
Aºa e creºtinul; nu se lasã fãrã porc în casã,
dar se lasã fãrã hrana Cuvîntului biblic (cu toate
cã porcul costã mii de lei, iar o Biblie costã
numai cîteva sute de lei).
Nu se lasã omul fãrã pîine în casã, dar se lasã
fãrã Pîinea Cuvîntului biblic. Nu se lasã fãrã
lapte în casã, dar se lasã fãrã laptele duhovnicesc
O mare bucurie pentru aflarea unei cãrþi
(2 Împ. 22, 8-13)
ªi tot poporul a intrat în legãmînt pentru
pãzirea celor scrise în Cartea asta (2 Împ. 23, 3).
În Biblie nu se spune numai despre un fiu
pierdut ºi aflat, ci ºi despre o Carte ce se
pierduse ºi s-a aflat.
Pe timpul regelui Iosia, se pierduse Cartea
Legii - Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut,
anume, nu se spune. Ni se spune numai atît cã
preotul Hilchia a gãsit Cartea Legii în Casa
Domnului, pierdutã în lada de bani. Se fãcuse,
bag-seamã, un fel de bilanþ, o socotealã generalã
cu banii din lada templului, ºi, la fund, acoperitã
de bani ºi protocoale, a fost aflatã Cartea Legii,
Cuvîntul lui Dumnezeu.
S-a fãcut atunci o mare bucurie pentru aceastã
aflare. A fost înºtiinþat împãratul. În faþa lui s-a
citit Cartea Legii. ªi, cînd a auzit împãratul
cuvintele din Cartea Legii, ºi-a sfîºiat hainele ºi
se întreba îngrozit despre mînia Domnului, pentru
cã pãrinþii noºtri n-au ascultat de cuvintele Cãrþii
acesteia ºi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în
ea (2 Împ. 22, 8-13) .
Împãratul Iosia a strîns la el pe toþi bãtrînii
lui Iuda ºi ai Ierusalimului. Apoi s-a suit în Casa
Domnului, cu toþi bãrbaþii lui Iuda ºi cu toþi
locuitorii Ierusalimului, preoþii, proorocii, ºi tot
poporul, de la cel mai mic pînã la cel mai mare.
A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea
legãmîntului, pe care o gãsiserã în Casa
Domnului. Împãratul stãtea pe scaunul lui
împãrãtesc ºi a fãcut legãmînt înaintea
Domnului, îndatorîndu-se sã urmeze pe Domnul
ºi sã pãzeascã poruncile, învãþãturile ºi legile
Lui, din toatã inima ºi din tot sufletul lui, ca sã
împlineascã astfel cuvintele legãmîntului
(1 Petru 2, 2) .
Nu se lasã omul fãrã un pic de bãuturã în casã,
dar se lasã fãrã bãutura vieþii din Biblie.
ªi cel mai sãrac om þine sã aibã un Crãciun
gras, un An Nou cu chef, un Paºti cu vin, dar
pentru o Biblie n-are cîteva sute de lei. ªi cel mai
sãrac fumãtor face fum ºi scrum cîteva sute de lei
pe an, dar pentru o Biblie n-are aceºti bani. Ce
lucru grozav!
Dragã cititorule, eu te rog cu lacrimi în ochi
nu te mai lãsa nici o clipã fãrã Cuvîntul lui
Dumnezeu în casa ta, pentru cã rãspuns nu vei
avea în Ziua Judecãþii, pentru cã te-ai lipsit de
aceastã hranã cereascã.
Eu te rog cu lacrimi în ochi nu te mai lipsi
nici o clipã de Biblie, în casa ta! Nu te mai lipsi
nici o clipã de aceastã Carte a Vieþii pe care
Însuºi Mîntuitorul ne-o recomandã prin cuvintele:
Cercetaþi Scripturile, cãci acelea mãrturisesc
despre Mine ºi în ele socotiþi cã aveþi viaþã
veºnicã (Ioan 5, 39) .
acestuia, scrise în (2 Împ. 23, 1-3) .
Mie îmi place atît de mult aceastã întîmplare
din Biblie, cãci vãd în ea o parte din istoria
Oastei ºi din istoria poporului meu.
ªi poporul meu pierduse Cartea Legii,
pierduse Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu.
Respectiv, nu o pierduse, ci n-a fost ajutat sã o
afle. Veacuri întregi poporul nostru a fost un
popor fãrã Cartea Legii, fãrã Cartea lui
Dumnezeu, fãrã Biblie.
ªi, cînd din îndurarea lui Dumnezeu noi am
aflat aceastã Carte, mare ne-a fost bucuria. Mare
bucurie s-a fãcut în toatã þara. Dar ºi mare durere.
Cãci, citind noi cu luare aminte aceastã Carte,
v ãzu t - am cî t d e d ep ar t e au stat viaþa ca r t ea
aceasta. ªi tot poporul a intrat în legãmînt
noastrã ºi viaþa pãrinþilor noºtri de calea
Domnului, de calea vieþii. Cartea cea aflatã a
aruncat asupra noastrã o luminã mare ºi în lumina
aceasta vãzut-am deodatã cît de departe sînt cãile
noastre de calea vieþii. ªi ne-am întristat ºi am
plîns, pentru cã nici noi, nici pãrinþii noºtri n-am
 Biblia - Cartea vieþii
ascultat de cuvintele Cãrþii acesteia ºi n-am
împlinit tot ce ne este poruncit în ea.
Sub durerea aceasta ne-am strîns ºi noi,
pãstori ºi popor, într-o mare frãþie, într-o mare
ostãºie, ºi am început sã citim Cartea aflatã,
Cartea Legii.
ªi, plîngînd, am citit toatã Cartea Legii ºi
ne-am sculat cu toþii ºi am fãcut legãmînt
înaintea Domnului, îndatorîndu-ne sã urmãm pe
Domnul ºi sã pãzim poruncile, învãþãturile ºi
legile Lui, din toatã inima ºi din tot sufletul
nostru, ca sã se împlineascã astfel cuvintele
legãmîntului acestuia, scrise în Cartea aceasta: ªi
tot poporul a intrat în legãmînt.
Adevãrat cã n-a intrat tot poporul în acest
legãmînt ºi nu va intra niciodatã, pentru cã
Domnul Isus a avut totdeauna turma cea micã.
Dar totuºi un popor întreg, peste 100 de mii de
suflete, se bucurã azi de aflarea acestei Cãrþi ºi
au pus legãmînt sã þinã tot ce scrie în ea.
Fraþii mei! Sã nu uitãm legãmîntul nostru!
Legãmîntul Oastei este ºi legãmîntul aflãrii
Bibliei, este ºi legãmîntul nostru cel sfînt cã vom
pãzi din tot sufletul ºi din toatã inima noastrã
toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu. Cãci
Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta sã stea
pierdutã, ci aflatã sã fie de orice suflet care cautã
mîntuirea. ªi nu numai sã fie aflatã, ci sã fie ºi
cititã. ªi nu numai sã fie cititã, ci sã fie ºi
împlinitã ºi trãitã. Dumnezeu n-are o carte ce
Cea dintîi Biblie aruncatã în foc
(Ier. 36, 23)
Cea mai prigonitã carte din lume a fost, este ºi
va fi Biblia.
Biblia este marea descoperire (revelaþie) a lui
Dumnezeu. Biblia ne aratã toate planurile ce le
are Dumnezeu cu mîntuirea noastrã. Iar, de altã
parte, Biblia ne aratã ºi toate planurile ce le are
satana cu pierderea noastrã. Biblia îl descoperã
pe satana, îl dã de gol cu toate vicleºugurile lui.
De aceea acesta nu poate suferi Biblia. O urãºte
cu urã mare ºi luptã neîncetat contra ei. Satana
urãºte Biblia ºi pentru cã ea spune adevãrul cel
veºnic. Spune adevãrul pe faþã. Iar satana, fiind
t at ãl mi n ci u n i i , u r 㺠t e adevãrul. Nu-l poate
suferi. ªi se luptã contra lui, silindu-se sã-i þinã
pe oameni în minciunã.
De aceea satana urãºte cu urã mare Biblia. ªi
se þine neîncetat pe urmele ei. De cînd s-a ivit
Biblia în lume, satana se þine neîncetat pe urmele
ei cu prigoane, cu critici, cu vorbiri de rãu, etc.
ªi face el totul ca sã n-ajungã Biblia în mîna
omului. Cã orice altã carte din lume diavolul o
lasã sã ajungã mai uºor în mîna omului, decît
Biblia.
Cel dintîi atac contra Bibliei îl vedem în
Ieremia cap. 36: În al patrulea an al lui Ioiachim,
împãratul lui Iuda, urmãtorul cuvînt a fost rostit
Pag. 31
trebuie numai cititã, ci o Carte ce trebuie ºi trãitã
ºi împlinitã.
Domnul Isus sã ne ajute ca, vãzînd oamenii
Cartea lui Dumnezeu în casa noastrã, în mîna
noastrã, în viaþa noastrã ºi în purtãrile noastre, sã
facã ºi ei legãmînt pentru pãzirea ºi trãirea ei.
Slãvit sã fie Domnul! A aflat ºi poporul nostru
Cartea Legii ºi face legãmînt pentru pãzirea ei.
Este ºi aceasta una din biruinþele Oastei.
ªi încã ceva: Cartea Legii se pierduse
tocmai... în lada de bani. Ciudat lucru! Tocmai în
lada de bani se pierduse Cuvîntul lui Dumnezeu.
El se pierde ºi azi tot cam acolo, în alergãrile ºi
grijile bogãþiilor trecãtoare. Gãseºti ºi azi jurnale
de casã, protocoale, intrãri ºi ieºiri, statute,
regulamente, pravile, acolo unde ar trebui sã
gãseºti Cartea Legii, vestirea cea vie ºi puternicã
a Cuvîntului lui Dumnezeu.
Biblia, Cartea lui Dumnezeu, e acoperitã ºi azi
de alergãrile ºi averile ºi grijile noastre cele
trecãtoare.
Dragã cititorule! Poate ºi pentru tine e
pierdutã Cartea Legii. Cautã ºi tu pe acolo, pe
undeva prin lada de bani, prin ºura ta, prin
negustoria ta, prin alergãrile ºi grijile tale cele
trecãtoare! Desigur, pe acolo ai pierdut-o!
Dragã cititorule! Eu te întreb: Cartea Legii,
Biblia, este pentru tine o Carte pierdutã? Sau
aflatã?
Fã-þi tu singur socoata!
lui Ieremia din partea Domnului: Ia un sul de
carte ºi scrie în ea toate cuvintele pe care þi le-am
spus Eu! ªi a chemat Ieremia pe Baruh, care a
scris în Carte Cuvintele Domnului, ºi le-a citit în
auzul poporului.
Vestea citirii acestor cuvinte a ajuns la curtea
împãratului. Împãratul a trimis pe Iehudi sã ia
Cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofãtului
Ieliºama ºi a citit-o în auzul împãratului ºi în
auzul tuturor cãpeteniilor care stãteau în jurul
împãratului. Împãraþul ºedea în casa de iarnã -
cãci era în luna a noua - ºi înaintea lui era un foc
de cãrbuni aprinºi. Dupã ce Iehudi a citit trei sau
Pag. 32 Biblia - Cartea vieþii
patru foi, împãratul a tãiat Cartea cu briceagul ºi
a aruncat-o în jãraticul de cãrbuni, unde a fost
arsã de tot (Ier. 36, 1-23) .
Precum se vede, la Ieremia cap. 36, este ºi
începutul Bibliei. Este, aºa zicînd, naºterea
Bibliei. Iar naºterea aceasta pe unii i-a înfuriat.
Satana simþea cã se naºte în lume Biblia, de aceea
se înfuriase ºi-l cãuta ºi pe acest prunc sã-l taie,
aºa cum L-a cãutat, mai tîrziu, ºi pe Pruncul Isus.
ªi, de atunci, de la naºterea Bibliei, diavolul
urmãreºte mereu aceastã Carte a lui Dumnezeu.
La Ieremia, cap. 36, este cea dintîi Biblie
tãiatã ºi aruncatã în foc. De atunci, alte ºi alte
zeci de mii de Biblii au avut aceeaºi soartã. Mii
ºi zeci de mii de Biblii au fost smulse, în cursul
veacurilor, din mîinile credincioºilor, fiind
sfîrtecate ºi aruncate în foc. Cea mai prigonitã
Carte din lume a fost Biblia. ªi va fi pînã la
sfîrºitul veacurilor. Pentru cã satana face totul ca
s-o scoatã din umblare ºi sã-i þinã pe oameni de
partea lui ºi departe de ea.
Biblia va fi apoi prigonitã pînã la sfîrºit,
pentru cã ea spune adevãrul fãrã cruþare.
Împãratul Ioiachim s-a înfuriat ºi a tãiat
Biblia, deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu mustrã
pãcatele poporului ºi ale împãratului (Ier. 36, 7) .
Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie nu cocoloºeºte
pãcatul; îl aratã ºi strigã dupã el fãrã nici o
cruþare. Acel Aºa zice Domnul! nu cruþã pe
nimeni ºi nimic. Prorocii au fost prigoniþi pentru
acel: Aºa zice Domnul! ªi tot pentru aceasta este
urîtã ºi prigonitã ºi Biblia.
O, prin cîte prigoane a trecut Biblia! O istorie
cu prigoanele Bibliei ar avea paginile cele mai
miºcãtoare. Dar Biblia a rãzbit, pentru cã
Biblia care a prezidat la Sinodul de la Niceea
În ºcoala de la Geoagiu, citind într-o carte de
istorie, am aflat un lucru interesant. Pentru
Sinodul de la Niceea, s-a întocmit un fel de scaun
prezidenþial pe care a fost aºezatã o Biblie
deschisã. În fruntea marelui sobor, într-un scaun
prezidenþial, stãtea Biblia, Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Desigur, prin aceasta, pãrinþii ºi ierarhii,
strînºi în soborul de la Niceea, au voit sã spunã:
Preºedintele cel nevãzut al acestui mare sobor
este Cuvîntul lui Dumnezeu. Întru toate trebuie
sã ascultãm de El. Întru toate trebuie sã hotãrîm
aºa cum ne spune El, prin Duhul Cel Sfînt.
Adicã la Sinodul de la Niceea a prezidat
Biblia, Preºedintele cel nevãzut a fost Cuvîntul
lui Dumnezeu. ªi ce lucru minunat, ce
binecuvîntare ºi din aceastã prezidenþie!
Sinodul de la Niceea este singura adunare din
lume în care s-au adus hotãrîri pe care le-a primit
toatã lumea creºtinãtãþii. Credeul, care s-a format
atunci, este un dar de la Dumnezeu, pe care îl are
toatã creºtinãtatea, indiferent de confesiune.
milioane ºi milioane de suflete s-au îndrãgostit
de cuvintele ei ºi au iubit-o pînã la moarte, gata
sã-ºi dea ºi viaþa pentru ea.
În Evul Mediu, Catolicismul scosese cu totul
Biblia din umblare. Iar cînd Reforma a scos iarãºi
Biblia în popor, s-au dat rãzboaie întregi pentru
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dupã ce poporul a gustat din Apa cea Vie a
Scripturilor, era gata sã-ºi dea ºi viaþa pentru a
avea ºi a-ºi pãstra Biblia. Cînd am fost în Elveþia,
am vãzut ºi urmele luptelor ºi jertfelor ce s-au
dat pentru Biblie. Aºa e, spre pildã, purtarea
eroicã a credincioºilor din Salszburg, din anul
1731. Celor care apucaserã Biblia, printr-un edict
regal, li se puse în vedere: ori se lasã de Biblie,
ori trebuie sã-ºi pãrãseascã avuturile ºi þara.
Credincioºii aleserã exilul. Aleserã mai bine sã se
despartã de casele ºi averile lor, decît sã se
despartã de Biblie. În toiul iernii, îºi puserã pe
care cît mai puteau duce din avutul lor ºi plecarã
în lume cu Biblia. Despãrþiþi de casele ºi avutul
lor, mergeau pe drum citind din Biblie ºi cîntînd.
Eroii Bibliei de la Salszburg au fost strînºi de
pe drumuri de împãratul Germaniei de atunci ºi
colonizaþi în Prusia Orientalã, unde urmaºii lor
trãiesc ºi azi. Dragostea lor pentru Biblie va
rãmîne ca o mãreaþã pildã, pînã la sfîrºitul
veacurilor. ªi va rãmîne ca o întrebare: oare
dragostea noastrã pentru Cuvîntul lui Dumnezeu
ajuns-a pînã sã ne dãm ºi averea pentru El?
Slãvit sã fie Domnul! Dragostea pentru Biblie,
pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, s-a trezit ºi în þara
noastrã. Facã Domnul Isus ca aceastã dragoste sã
cuprindã ºi sã aprindã toatã þara româneascã,
umplînd-o de roada bogatã a faptelor bune.
O, ce lucru minunat! O, ce dar ºi ce
binecuvîntare se aratã ºi azi acolo unde
prezideazã Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu!
O, ce înfãþiºare ar avea lumea ºi omenirea de
azi, dacã în toate sfaturile oamenilor ar prezida
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu; dacã sfaturile ºi
oamenii ar întreba întru totul de acest preºedinte
ºi ar asculta întru toate de ce spune acest
preºedinte. O, ce lucruri plãcute lui Dumnezeu ºi
oamenilor ar face parlamentele dacã ar prezida ºi
acolo Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu! O, atunci,
în sfaturile ºi adunãrile oamenilor n-ar mai fi
dihonii, discuþii aprinse, neînþelegeri, minciuni,
certuri... Din toate adunãrile prezidate de acest
preºedinte ar ieºi pace ºi binecuvîntare, ar ieºi
lucruri plãcute lui Dumnezeu ºi oamenilor.
În scaunul prezidenþial de la Niceea, Sfinþii
Pãrinþi de atunci au pus ca preºedinte nevãzut
Biblia - Cuvîntul lui Dumnezeu. Ce lucru înþelept
a fost acesta! Cãci în scaunele prezidenþiale, de
regulã, se aºeazã ispita trufiei. Scaunul acesta, de
regulã, tulburã adunãrile ºi sfaturile.
 Biblia - Cartea vieþii
Eu îmi închipui cã diavolul aleargã veºnic cu
acest scaun în spate. Aleargã cu acest scaun pe
tot locul pe unde se þin alegeri zgomotoase de
preºedinþi ºi comitete.
Scaunul acesta este o ispitã ºi în cele
religioase. Cu scaunul acesta îi ispitise satana ºi
pe apostoli, cînd se ridicase întrebarea: Cine sã
fie mai mare între noi? (Luca 22, 24) . Cine sã
ocupe scaunul de preºedinte între noi?
Ce lucru înþelept, inspirat de Dumnezeu, au
fãcut aºadar, Pãrinþii de la Niceea, cînd pe acest
scaun primejdios au aºezat Biblia; cînd în acest
scaun primejdios au pus ca preºedinte Biblia,
Cuvîntul lui Dumnezeu.
Pe acest scaun, pe acest preºedinte trebuie sã-l
avem ºi noi, ostaºii Domnului, între noi ºi în
adunãrile ºi în sfaturile noastre.
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, este
preºedintele nostru cel nevãzut. El trebuie sã aibã
cuvînt deplin în toate sfaturile noastre. Pe el
trebuie sã-l întrebãm ºi de el trebuie sã ascultãm
în toate sfaturile noastre.
Noi am ferit Oastea Domnului de scaune, de
alegeri, de comitete, etc. Mã ocupasem într-o
vreme de statute pentru Oaste, dar Domnul m-a
izbit mereu, pînã ce am înþeles cã aceasta ar
Sãptãmîna cãrþii fãrã Cartea cãrþilor!
Cartea cãrþilor, Biblia, ºi cãrþile la care rod ºoarecii vremii
E vremea noutãþilor. S-a ivit ºi noutatea cu aºa
numita Sãptãmînã a cãrþii. Timp de o sãptãmînã
se face propagandã în toatã þara pentru citrea ºi
rãspîndirea cãrþilor.
Se scriu ºi se spun cuvinte de însufleþire
despre importanþa cãrþii. Iar librãriile îºi îmbie
cãrþile spre cumpãrare.
Pag. 33
însemna sã-L scoatem pe El de la conducerea
Oastei. Scaunele ºi alegerile duc totdeauna pe
copiii lui Dumnezeu înapoi, în Egipt. Sã nu
uitãm: în drumul spre Canaan, spre þara
Fãgãduinþei, s-a pus o singurã datã chestia unei
alegeri, ºi aceasta era în legãturã cu întoarcerea
în Egipt! ªi au zis unul cãtre altul: Veniþi sã ne
alegem o cãpetenie ºi sã ne întoarcem în Egipt!
(Numeri 14, 4) .
Mi-aduc aminte cã, într-o iarnã, intrase ispita
alegerilor ºi între copiii Oastei de la Sibiu. ªi,
toatã iarna, ispititorul i-a tulburat cu ispita
aceasta.
Copiii Domnului nu cunosc scaunul trufiei. ªi,
unde satana a vîrît acest scaun, el trebuie dat
afarã fãrã cruþare.
La Geoagiu, au venit odatã niºte fraþi ºi s-au
plîns despre o anumitã neînþelegere între ei.
Intraserã ºi între ei scaunele. Eu le-am zis: Fraþii
mei, duceþi-vã acasã ºi, pe viitor, în adunarea
Oastei nimeni sã nu se mai aºeze în frunte, la
masã, ci puneþi acolo o Biblie deschisã ºi spuneþi
cã pãrintele Iosif a spus cã acesta e preºedintele
adunãrii noastre. Pe el sã-l întrebãm întru toate ºi
de el sã ascultãm (de preºedinte).
Acesta e sfatul meu cãtre toþi fraþii ostaºi:
Feriþi-vã de scaunul cel primejdios! Nu uitaþi cã
preºedintele nostru cel nevãzut este Biblia,
Cuvîntul lui Dumnezeu! Unde acest preºedinte nu
are cuvînt deplin, acolo nu este adunarea Oastei.
Acolo unde acestui preºedinte i se ia cuvîntul
ºi i se dã cuvîntul numai cu mare greutate ºi
numai din cînd în cînd, acolo nu e adunarea
Oastei.
Fraþii mei, aveþi grijã! Va veni vremea cînd,
aºa, pe nesimþite, vi se va lua Biblia din mînã;
cînd preºedintele, Biblia va fi scoasã din
adunarea voastrã; cînd i se va da cuvîntul numai
din cînd în cînd; cînd nu va mai fi lãsat sã spunã
tot ce are de spus; ºi atunci voi veþi rãmîne cu
Biblia închisã în buzunar.
Eu mã tem de ziua cînd din adunãrile Oastei
va fugi porumbelul ºi va rãmîne scaunul.
Bine însã cã în adunarea de la Matei 18, 20 nu
este scaun. Acolo Însuºi Domnul Se coboarã ca
preºedinte nevãzut.
Cu aceste adunãri am rãmas ºi vom rãmîne.
Pãstraþi-le! Pãziþi-le! Nu pãrãsiþi aceste adunãri
ale Domnului!
Am fost, în anul 1936, la Bucureºti, tocmai în
timpul acestei Sãptãmîni; ce mai pregãtiri pentru
Sãptãmîna cãrþii! În toate pãrþile cãrþi ºi iar cãrþi!
Vitrinele libãriilor gemeau de mulþimea cãrþilor
ce se îmbiau spre cumpãrare.
E, desigur, lãudabilã aceastã silinþã de a
întoarce lumea spre carte, spre citit. Numai cã
Pag. 34 Biblia - Cartea vieþii
lipseºte ceva din ea. Lipseºte tocmai ceea ce nu
ar trebui sã lipseascã. Din Sãptãmîna cãrþii
lipseºte Cartea cãrþilor, Biblia! Se scrie ºi se
vorbeºte despre cãrþi, dar nu se îmbie Cartea
cãrþilor. Asta-i tocmai ca ºi cum ai anunþa un tîrg
de bucate fãrã de bucate, sau un tîrg de poame
fãrã poame.
Noi, cei ce iubim Cartea cãrþilor nu sîntem
contra cãrþilor bune. ªi nimeni nu poate fi contra
lor. Sînt cãrþi de care omul nici nu se poate lipsi.
Cum sînt, spre pildã, cãrþile de specialitate, care
îþi aratã cum sã pui mîna pe meseria cutare ºi
lucrul cutare, ca sã poþi agonisi traiul vieþii. Sînt
apoi alte cãrþi cu minunate cunoºtinþe folositoare.
ªi iarãºi altele, pline cu învãþãminte folositoare.
Sînt cãrþi care înalþã sufleteºte. Lãcrimezi ºi te
înviorezi peste paginile lor. ªi apoi sînt cãrþile
religoase care se adapã din Cartea cãrþilor.
Dar un lucru trebuie sã se ºtie: toate cãrþile
din lume nu vor putea da omului niciodatã ceea
ce îi dã Cartea cea cãzutã din cer - Biblia. Toate
cãrþile din lume nu vor putea înlocui niciodatã
Cartea cãrþilor - Biblia.
Poþi sã citeºti mereu la cãrþi. Poþi sã strîngi
mereu la cãrþi. Poþi sã înveþi mereu din cãrþi,
dar... dacã nu cunoºti Cartea cãrþilor ºi nu înveþi
din ea, nimic se alege din toatã truda ta ºi din
toate cunoºtinþele tale.
În privinþa aceasta, un frate îmi spunea, odatã,
la Bucureºti, o mult grãitoare întîmplare.
Am cunoscut - spunea el - pe ziaristul I.
Sorculescu Cernãþeanu, din Bucureºti, un om de
mare culturã, un sociolog vestit, cu o bibliotecã
rarã. L-am auzit însã strigînd de pe patul de
suferinþã, cînd simþea cã i se apropie sfîrºitul: La
ce mi-ai fost tu, bibliotecã, de folos, dacã în
ceasul acesta greu nu mã poþi ajuta cu nimic?
I-am dat o Biblie, spunea fratele, i-am citit
ceva din Biblie ºi... l-am lãsat murind cu strigãtul
de durere: De ce n-am cunoscut eu Cartea aceasta
mai înainte?...
La patul unui bolnav, toate cãrþile de filozofie
ºi de ºtiinþã, adunate, nu pot face cît poate face
un psalm, o paginã din Biblie.
Caragiale, marele nostru scriitor, a fost vãzut
odatã citind Biblia, în cãlãtorie cu trenul.
- Ce faci, nene Caragiale? - l-a întrebat un
prieten. Te-ai apucat ºi tu sã citeºti Cartea asta
învechitã?...
O, dragul meu - i-a rãspuns Caragiale - eu, de
cîte ori plec în cãlãtorie, iau trei lucruri cu mine:
un ceas, care-mi aratã mersul timpului; o carte cu
mersul trenurilor, care-mi aratã mersul cãlãtoriei
ºi o Biblie, care-mi aratã mersul... vieþii!
În citirea cãrþilor, ca regulã sã ne fie: peste
toate cãrþile, sã avem ºi sã citim, mai întîi, Cartea
cãrþilor. În al doilea rînd, cãrþile religioase, iar în
al treilea rînd, cãrþi bune ºi folositoare, de care
avem nevoie.
O, ce Carte binecuvîntatã este Biblia! Despre
Dumnezeirea ei mãrturiseºte cu tãrie chiar ºi
dãinuirea ei. În scurgerea vremii, s-au scris multe
cãrþi. S-au scris milioane ºi milioane de cãrþi.
Dar, rînd pe rînd, vremea pe toate le-a dat la o
parte. Singurã Biblia a rãmas. Toate cãrþile s-au
învechit ºi se învechesc mereu. Singurã Biblia a
rãmas veºnic nouã ºi veºnic actualã. Cãrþi
rãsunãtoare, care au colindat odatã lumea
întreagã, azi nu le mai citeºte nimeni. ªi pe cele
care le citeºte lumea de azi, desigur, nu le va mai
citi lumea de mîine. Dar Biblia rãmîne veºnic
aceeaºi, ca sã se împlineascã Scripturile cã: Cerul
ºi pãmîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu
(Matei 24, 35) .
La toate cãrþile din lume rod ºoarecii vremii.
Numai singurã Cartea cea cãzutã din cer, e mai
tare decît aceºti ºoareci.
Luaþi cãrþile de medicinã, care s-au scris în
scurgerea vremii, sã vã lecuiþi din ele! - zicea un
învãþat credincios. Vã veþi prãpãdi, desigur, cu
ele, cãci medicamentele din ele se bat cap în cap
unele cu altele...
În scurgerea vremii, totul s-a schimbat mereu.
Dar Biblia e o carte de medicinã sufleteascã, ce
nu s-a schimbat ºi nu a dat greº niciodatã.
Leacurile ei sînt aceleaºi pentru toate timpurile ºi
toþi oamenii.
ªi cu cãrþile de ºtiinþã este tot aºa.
ªi cu cãrþile de filozofie e tot aºa. Ele se
schimbã dupã vremi ºi dupã oameni. Singurã
Biblia e aceeaºi de la început ºi va fi pînã la
sfîrºit.
Rînd pe rînd mor toate cãrþile. Vor pieri ºi
cãrþile care cîntã amorul cel pãmîntesc, dar va
rãmîne pe vecie Cartea care cîntã iubirea Tatãlui
ceresc ºi dragostea lui Isus Cel Rãstignit.
ªi acum sã ne întoarcem de unde am plecat.
Din Sãptãmîna cãrþii lipsea tocmai aceastã Carte
binecuvîntatã.
Se recomandã cãrþile la care rod ºoarecii, dar
de Biblie nu se spune nimic. Mai mult decît atît,
ºi ceva mai rãu decît asta, pentru Sãptãmîna cãrþii
ºi pentru toate sãptãmînile se recomandã potopul
cel grozav al cãrþilor imorale, de suflet
 Biblia - Cartea vieþii
otrãvitoare. E plinã piaþa de ele.
Am vãzut, la Bucureºti, pregãtirea pe care o
fãcuse Ignatz Hertz pentru Sãptãmîna cãrþii. I-am
vãzut ºi taraba lui, cu palatul pe jumãtate mîncat
de foc. κi avea cãrþile aranjate ca orice negoþ,
împãrþite dupã preþ: aici sînt cãrticelele cu 3 lei,
apoi cele cu 4, cu 5, cu 6, etc, pînã la 30, 40, 50
lei ºi... ºi cît de multe! Ai putea sã încarci cu
vagonul! ªi toate pline de stricãciune.
ªi pe Calea Victoriei, de asemenea, am vãzut
aranjatã o astfel de tabãrã cu cãrþi de negoþ
împãrþite dupã preþ. ªi m-am gîndit în mine: Cît
de harnic e dracul! El iese cu cartea lui pe piaþã,
în Calea Victoriei. El nu se ruºineazã. Aleargã cu
cartea lui pe stradã ºi nu se ruºineazã. O îmbie
tuturor.
Faþã de aceastã hãrnicie a diavolului, sã ne
punem ºi noi pe lucru! Ceea ce am început cu
Duhul Sfînt e Autorul ºi Dascãlul Bibliei
Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaþi de
Duhul Sfînt (2 Petru 1, 21) .
Biblia e o carte cereascã. Biblia a fost scrisã
prin inspiraþie de la Duhul Sfînt. El este
Scriitorul ºi Autorul ei. De aceea Biblia se poate
citi numai cu ajutorul Duhului Sfînt. Duhul Sfînt
este Dascãlul Cel mare al Bibliei. Nu de la noi
spunem acest lucru, ci îl spune Sf. Hrisostom:
În cercetarea Scripturilor, chiar dacã nu avem
nici un dascãl, Însuºi Stãpînul Cel de sus, intrînd
în inimile noastre, ne va lumina cugetul, va
dezveli cele acoperite ºi va deveni Dascãlul
nostru, celor care nu ºtim înþelepciunea, numai sã
voim a contribui cu cele ce se cer nouã. Cã El
Însuºi zice: Sã nu chemaþi pe nimeni dascãl pe
pãmînt, cã Unul este Dascãlul vostru, Cel din
ceruri. Deci cînd noi luãm în mînã Cartea
Duhului, încordîndu-ne gîndul ºi alungînd de la
noi orice idee omeneascã, vom face citirea cu
toatã evlavia, cu toatã dragostea, cu toatã bãgarea
de seamã, ca sã putem fi conduºi de Sfîntul Duh
în priceperea celor scrise ºi sã tragem de aici un
mare folos.
Cînd cineva - zicea Sundar Sing - nu înþelege
un loc dintr-o carte oarecare, se adreseazã
autorului. Tot aºa, ºi cei ce vor sã înþeleagã
Biblia trebuie sã se punã în legãturã cu Autorul
ei, cu Duhul Sfînt, ºi atunci vor înþelege.
Duhul Sfînt e ºi Duhul Adevãrului. Acela vã
va povãþui la tot adevãrul (Ioan 16, 13) . Duhul
Sfînt este infailibil (nu poate greºi). Cînd citeºti
Biblia cu ajutorul Duhului Sfînt, atunci ai Duhul
Adevãrului ºi nu poþi rãtãci.
Noi - zicea un vestit predicator - studiem un
text biblic din toate laturile, însã acesta ne
rãmîne tot nelãmurit. Încercãm cu ajutorul unui
comentariu, însã nici aºa nu merge. Dacã nu
Pag. 35
Oastea Domnului sã ducem mai departe ºi cu mai
multã rîvnã; sã umplem satele ºi oraºele cu
Biblii, cu cãrþile Domnului! Sã îmbiem pe tot
locul Biblia, Noul Testament, cãrþi ºi foi
religioase! În felul acesta, ajutãm biruinþa
Evangheliei ºi-i dãm lovitura diavolului.
Slãvit sã fie Domnul! A început ºi neamul
nostru sã se apropie de Cartea cãrþilor. Au
început mai întîi cei de jos, cei neînvãþaþi,
poporul. ªi, rînd pe rînd, se vor apropia ºi
cãrturarii. Marele nostru scriitor, Alexandru
Vlahuþã, un mare prieten al Bibliei, în ceasul cînd
a murit, a lãsat vorbele testamentare: Poporul
nostru are nevoie de o singurã carte, de Biblie,
ºi Cartea asta nu o are pînã acum!
Slãvit sã fie Domnul! A pus acum ºi poporul
nostru mîna pe aceastã Carte binecuvîntatã! ªi,
de pe urma ei, vor ieºi o þãrãnime nouã ºi o þarã
nouã.
avem nici un comentariu, nici un tîlcuitor la
îndemînã, ne stã în ajutor Duhul Sfînt. Dacã nu
puteþi înþelege un text cu uºurinþã, o datã,
încercaþi ºi a doua oarã. Dacã nici dupã rugãciune
nu vi se lãmureºte, cuvîntul nelãmurit se þine de
acelea pe care Dumnezeu nu vã permite a le ºti ºi
poate e mai bine dacã nu le ºtiþi.
Rugãciunea este cheia pentru cabinetul
tainelor. Rugãciunea ºi credinþa sînt chei sfinte,
pentru cã sînt în stare sã deschidã tainele ºi sã ne
ducã la comori mari. Nu existã ºcoalã aºa mare ca
aceea a Duhului Sfînt. El este un Învãþãtor veºnic
de faþã, înaintea cãruia trebuie sã ne închinãm, ca
sã ne stea în ajutor drept cel mai înþelept tîlcuitor
al Bibliei. Doar atît ne cere Duhul Sfînt. Duhul
Sfînt ne învaþã în trei feluri: prin inspiraþie, prin
povãþuire ºi prin luminare. La citirea Bibliei,
Duhul Sfînt lucreazã mai ales prin luminare. El
ne povãþuieºte la adevãr prin luminarea Lui.
Puteþi citi mereu în Biblie - zicea un vestit
cercetãtor al Bibliei - nu veþi înþelege prea mult,
dacã ea nu vã este luminatã de Duhul Sfînt.
Numai ce s-a sãvîrºit acest lucru, vor strãluci
cuvintele ei ca niºte stele. O Biblie luminatã de
Duhul Sfînt e parcã fãcutã din foi de aur ºi
fiecare literã strãluceºte ca un diamant. Este o
plãcere suprapãmînteascã sã citeºti o Biblie
luminatã de lumina cereascã a Duhului Sfînt.
Ai citit Biblia, ai cercetat-o ºi totuºi ochii tãi
au rãmas neluminaþi? Mergi atunci ºi te roagã:
Duhule Sfinte, aureºte Biblia ºi pentru mine,
lumineazã-mi-o ºi mie, cãci nu o pot citi cu
binecuvîntare, dacã nu mi-o luminezi Tu!
Sã citim Biblia cu ajutorul Duhului Sfînt!
Cînd citeºti Biblia cu ajutorul Duhului Sfînt, care
este infailibil, atunci ai Duhul Adevãrului ºi nu
poþi rãtãci.
Pag. 36 Biblia - Cartea vieþii

Veºnicia Cuvîntului biblic

Cerul ºi pãmîntul vor trece, dar cuvintele
Mele, nu (Matei 24, 35) .
Valuri de critici, prigoniri ºi urã au lovit
mereu în Biblie, dar valurile ca valurile au trecut,
iar Biblia a rãmas ca o stîncã puternicã ºi
neclintitã în mijlocul mãrii.
Milioane de cãrþi de filozofie, ºtiinþã ºi criticã
au intrat ºi intrã mereu în apa uitãrii. Singurã
Biblia a rãmas ºi va rãmîne o Carte veºnicã, ce
nu trece ºi nu se schimbã.
Biblia cuprinde în sine Cuvîntul lui
Dumnezeu, iar despre acest Cuvînt a spus
Mîntuitorul cã el nu va trece. Vor trece cerul ºi
pãmîntul, dar Cuvîntul lui Dumnezeu, nu.
Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie rãmîne în veac,
pentru cã El este Adevãrul cel veºnic pe care ni
l-a descoperit Dumnezeu. ªi El este viaþa.
Cercetaþi Scripturile - zice Mîntuitorul - ºi în ele
socotiþi cã aveþi viaþa veºnicã. Iar odatã cu
adevãrul ºi viaþa, Cuvîntul lui Dumnezeu dã ºi În curgerea vremii, lumea a încercat sã facã ºi
mîntuirea. din Cuvîntul lui Dumnezeu un cuvînt vechi. A
Biblia cuprinde în sine Cuvîntul lui Dumnezeu încercat sã facã ºi din Biblie o carte învechitã.
cel netrecãtor. De aceea ea este ºi va fi pînã la Valuri de critici au izbit mereu Biblia, arãtînd
sfîrºit o Carte netrecãtoare. O Carte ce rãmîne în greºelile ei. Dar valurile ºi criticile au trecut, iar
veac ºi pentru toate veacurile. Biblia a rãmas. Valuri de sisteme filozofice ºi
O statisticã aratã cã s-au scris pînã acum ºtiinþifice au izbit mereu Biblia, arãtînd-o lumii
(1936), în toatã lumea, peste 30 de milioane de ca pe o carte învechitã, rãmasã înapoi de mersul
cãrþi. Dar toate valurile de cãrþi au intrat ºi intrã civilizaþiei. Dar valurile au trecut ºi Biblia a
mereu în marea cea mare a învechirii ºi uitãrii. rãmas. În faþa tuturor valurilor, ea stã ca o stîncã
Toate cãrþile se învechesc ºi trec. O singurã Carte neclintitã.
a rãmas ºi rãmîne veºnic neschimbatã: Biblia, Din veac în veac s-a schimbat ºi se schimbã
pentru cã Autorul ei este Dumnezeu Cel Veºnic mereu filozofia acestei lumi, dar filozofia Bibliei
ºi neschimbat. a rãmas. Din veac în veac
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 37

s-au schimbat ºi se schimbã mereu sistemele ºi
teoriile filozofice ºi ºtiinþifice, dar Biblia a rãmas
ºi rãmîne în veac. Valurile de critici, de filozofie
ºi ºtiinþã au intrat ºi intrã mereu în marea cea
mare a uitãrii, dar Biblia a rãmas ºi rãmîne,
pentru cã în ea se aflã Cuvîntul lui Dumnezeu cel
veºnic. Valuri de milioane de cãrþi au intrat ºi
intrã mereu în marea cea mare a uitãrii; singurã
Biblia a rãmas ºi rãmîne Carte veºnicã, ce nu
trece ºi nu se schimbã.
Cerul ºi pãmîntul vor trece, dar cuvintele
Mele, nu!
Iatã o profeþie a Mîntuitorului care s-a
împlinit ºi se împlineºte ºi ea sub ochii noºtri.
Toate trec ºi toate se schimbã, dar peste Biblie au
trecut mii de ani ºi totuºi ea a rãmas aceeaºi.
Chiar ºi numai plinirea acestei profeþii ar trebui
sã-l cutremure pe orice om ºi sã-l apropie de
Cartea vieþii.
Dragã cititorule, cum stai tu cu Biblia, Cartea
vieþii cea netrecãtoare? Ai tu Cartea vieþii în casa
ta ºi cauþi sã iei viaþã din viaþa ei? Ia seama, va
trebui sã rãspunzi ºi despre aceasta în Ziua cea
mare a Judecãþii!

O Carte cãzutã din cer: Biblia

Nu demult, tîrgurile erau pline de epistole ºi
visuri cãzute din cer. Dar aceste cãderi din cer
erau puse la cale de comercianþi de cãrþi; erau
aranjate de niºte oameni care nu aveau nimic cu
cerul. Dacã poate fi vorba de vreo carte cãzutã
din cer, apoi Cartea aceasta e una singurã: Biblia.
Biblia este cu adevãrat o Carte cãzutã din cer;
este o Carte prin care Dumnezeu grãieºte cu
lumea, cu omul, cu omenirea. Este o Carte prin
care Dumnezeu ne-a descoperit toate tainele ºi
toate rosturile acestei lumi ºi ale acestei vieþi.
Biblia este o Carte cãzutã din cer pentru tine,
dragã cititorule! Este o Carte cãzutã din cer, ca sã
te ridice ºi pe tine la cer. Este o Carte ce spune
lãmurit tot ce a fãcut cerul pentru mîntuirea ta ºi
tot ce trebuie sã faci tu pentru a dobîndi aceastã
mîntuire.
Biblia îþi grãieºte cum nimeni din lumea
aceasta nu þi-ar putea grãi. Ea îþi grãieºte într-o
limbã care nu-i din lumea aceasta. Ea îþi grãieºte
cu o putere care nu-i din lumea aceasta.
Biblia este o Carte plinã de dar ºi de putere.
Este o Carte prin care cerescul de sus grãieºte cu
cerescul din noi. Biblia este o Carte cãzutã din
cer, o Carte care vine din Patria sufletului nostru.
Sufletul nostru are o foame de a auzi Cuvîntul lui Iar cînd îmi plec genunchii în rugãciune fierbinte
Dumnezeu din Biblie, pentru cã acest cuvînt vine ºi stropesc cu lacrimi paginile Cãrþii Sfinte, mã
din Þara lui. simt ºi eu Acolo, undeva, în marea Familie a
Eu, de cîte ori deschid Biblia ºi citesc în ea, cerului, în marea gloatã a celor rãscumpãraþi care
simt ceva tainic, ceva ceresc. Simt ceva ce nu Îl slãvesc neîncetat pe Mielul.
este din lumea aceasta, ci din Patria mea de O, binecuvîntatã Carte a lui Dumnezeu! Ce aº
mîine. Cînd citesc în Biblie, sufletul meu parcã putea spune eu despre toate darurile pe care ni le
se simte în largul lui; respirã aer din Þara lui, bea cobori tu din cer? Cum te-aº putea recomanda
apã din Þara lui, se hrãneºte cu pîine din Þara mai cãlduros, pentru ca sufletul cititorilor mei sã
lui. ªi, împreunã cu sufletul meu, mã simt te iubeascã, sã te citeascã, sã te cerceteze?
desprins din lumea aceasta, mã simt atras spre Slãvit sã fie Domnul! Cartea lui Dumnezeu a
Patria mea de mîine ºi ridicat în marea Familie a început sã cadã ºi peste hotarele þãrii mele!
cerului. Comercianþii de cãrþi se întreabã azi cu mirare de
Cine a zis cã viaþa cea veºnicã începe numai ce nu li se mai trec cãrþile cãzute din cer. Pentru
dupã moarte? O, nu! Ea începe - ea trebuie sã cã a aflat ºi neamul meu Cartea cea cu adevãrat
înceapã - de pe acum. Cînd citesc în Biblie, cãzutã din cer. A ajuns ºi poporul meu la
Dumnezeu vorbeºte cu mine, Fiul Sãu vorbeºte cunoºtinþa Bibliei!
cu mine, Apostolii ºi Prorocii vorbesc cu mine, Fraþii mei iubiþi! Citiþi ºi rãspîndiþi pe tot
cerul vorbeºte cu mine. locul Biblia!
Pag. 38 Biblia - Cartea vieþii

Cercetaþi Scripturile!
viaþa cea veºnicã ce vine de sus, din cer.
Cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi cã în
În Biblie este ceva ce nu se poate spune, ci
ele aveþi viaþa veºnicã; dar tocmai ele
numai se simte. Ca sã poþi afla comoara din
mãrturisesc despre Mine (Ioan 5, 39) .
Biblie, trebuie tu însuþi s-o cauþi. Ca sã poþi afla
Am recomandat mult ºi demult Biblia. Ani de
dulceaþa din Biblie, trebuie tu însuþi s-o guºti.
zile am îndemnat poporul neîncetat sã citeascã
Un credincios cercetase odatã pe un cunoscut
Biblia. De ani de zile am spus mereu ce Carte
de-al lui, un om bogat, dar necredincios. Mergînd
scumpã ºi sfîntã este Biblia.
într-o grãdinã încãrcatã cu poame, bogatul îi zise:
Þinem însã sã spunem cã aceastã recomandare
- Mã tot mir ce plãcere afli tu în Biblia ta;
nu e a noastrã. Ea nu porneºte numai de la noi.
uite, plãcerea mea este aceastã frumoasã grãdinã,
Recomandarea vine de la Însuºi Dumnezeu, de la
pe care n-o dau pe toate cãrþile tale!
Fiul Sãu. Biblia este o Carte pe care o recomandã
Credinciosul nu rãspunse la aceasta nimic.
Însuºi Fiul lui Dumnezeu cu cuvintele din
Dar, mergînd mai departe, oaspetele, arãtînd spre
Evanghelia de la Ioan 5, 39.
un pom încãrcat de pere mari ºi frumoase, zise:
- Pãcat însã cã, la mîncare, nu sînt de nici o
treabã!
- Ce grãieºti prietene? se supãrã gazda. Acesta
e un soi adus din strãinãtate. Perele lui sînt mai
dulci decît zahãrul! Ia gustã numai, sã vezi!
- Ei, vezi? rãspunse credinciosul. Aºa e ºi cu
Biblia mea. În ea este o dulceaþã necunoscutã, o
dulceaþã ce întrece toate dulceþile din lume. Ia
gustã numai, sã vezi! Gustã mai întîi, citeºte mai
întîi în Biblie ºi apoi mã întreabã ce plãcere aflu
eu în Cartea aceasta!
Cercetaþi Scripturile! zice Domnul. Acesta este
ºi cel mai tare rãspuns pentru aceia care sînt
contra cercetãrii Scripturilor.
- Vã rãtãciþi, citind Scripturile! zic adversarii
Bibliei.
- Vã rãtãciþi neºtiind Scripturile!
(Matei 22, 29) - rãspunde Mîntuitorul.
Cãrþile, de regulã, se recomandã cititorilor; ºi,
Biblia este Cartea lui Dumnezeu ºi totuºi sînt
în privinþa aceasta, Biblia este o Carte unicã în
atît de puþini creºtini care se ocupã de aceastã
felul ei. O recomandã Însuºi Fiul lui Dumnezeu.
Carte. Eu zic cã nu este sub soare un lucru mai
Cercetaþi Scripturile! zice Domnul. ªi Mã veþi
dureros decît un creºtin care ºtie citi, dar n-are în
afla în ele pe Mine. Aceasta este taina cea mare
casa lui mãcar Noul Testament ºi nu citeºte
ºi puterea cea mare a Bibliei: în ea Îl afli cu
regulat în el, ca sã ia din el dar ºi putere.
adevãrat pe Isus Mîntuitorul.
Se vorbeºte despre multe lucruri bune pe care
În Biblie, vorbeºte cu tine Însuºi Fiul lui
le-a fãcut Oastea Domnului. Eu cred cã cel dintîi
Dumnezeu, vorbeºte cu tine într-o limbã pe care
lucru este acesta: am strigat mereu cuvintele
nici o altã limbã omeneascã nu o poate grãi.
Mîntuitorului: Cercetaþi Scripturile!
Oricît þi s-ar vorbi despre Isus, niciodatã nu Îl
(Ioan 5, 39) . Am pornit cu poporul întreg în
vei putea cunoaºte aºa de bine ca atunci cînd
cercetarea Scripturilor.
vorbeºti cu El prin Biblie ºi îþi vorbeºte El din
Multe vor mai fi de fãcut la Oaste. Dar treaba
Biblie.
cea dintîi ºi cea mai mare este aceasta: sã
Eu, de cîte ori citesc în Biblie, mã întîlnesc cu
împroprietãrim poporul cu Cuvîntul lui
Dumnezeu, vorbesc cu El ºi El vorbeºte cu mine.
Dumnezeu din Biblie!
Eu, de cîte ori citesc în Noul Testament, mã
Pentru tot restul vieþii mele, învredniceºte-mã,
întîlnesc cu Preadulcele meu Mîntuitor, vorbesc
o, Doamne Isuse, sã strig mai departe cuvintele
cu El ºi El vorbeºte cu mine. Eu L-am aflat cu
Tale: Cercetaþi Scripturile!
adevãrat pe Mîntuitorul în Biblie ºi în întîlnirea
Eu cred cã n-am de la Domnul o altã poruncã
pe care mi-a fãcut-o El în izbeliºtile vieþii.
mai mare decît aceasta.
Cercetaþi Scripturile! - zice Domnul - ºi veþi
Pe patul meu de suferinþã, de multe ori mã
afla în ele viaþã! În Biblie este ceva ce nu-i din
gîndesc ce solie sã mai las din partea Domnului
lumea aceasta. În Biblie este o putere ce vine de
pentru iubiþii mei fraþi. ªi cred cã n-am de la
sus, din cer, este o mîngîiere ce vine de sus, din
Domnul o solie mai mare decît solia aceasta:
cer. Este o învãþãturã ce vine de sus, din cer. Este
Cercetaþi Scripturile!
 Biblia - Cartea vieþii
Cum stãm cu cele douã clãdiri:
cu cea de la Matei cap. 7, 27 ºi cu cea de la 1 Cor. 3, 9-15?
În Biblie sînt douã clãdiri ºubrede.
Una e cea de la Matei 7, 27. Pe aceasta o
rãstoarnã vînturile ºi apele, pentru cã n-are
temelia pe piatrã.
Alta e la 1 Cor. 3, 15. Aceasta are temelia, dar
materialul clãdit pe aceastã temelie e slab ºi nu
rezistã focului.
Sã lãmurim aceastã învãþãturã! Pe cea de la
Matei 7, 27 am tîlcuit-o în cartea cu Pildele
Mîntuitorului. Acum sã luãm pe cea de la 1 Cor.
3, 9-15. O vom explica în legãturã cu o
istorioarã:
Un tînãr bogat, care trãia în desfãtãrile lumii,
ºi de cele sufleteºti habar nu avea, avu într-o
noapte un vis mîntuitor. Se fãcea cã ajunsese în
Rai ºi se desfãta în frumuseþile de acolo, însoþit
fiind de Sf. Ap. Petru, care îi dãdea explicaþiile
necesare. Într-un loc vãzu clãdindu-se un palat
strãlucitor. Tot materialul ce se folosea la zidit
era aur ºi argint strãlucitor.
- Pentru cine se clãdeºte acest palat mãreþ? -
întrebã tînãrul.
- Pentru Nicolae, servitorul tãu! - rãspunse Sf.
Petru.
- Pentru servitorul meu?... întrebã mirat
tînãrul. Dar Nicolae, servitorul meu, nici nu va
ºti sã foloseascã acest palat.
Ap. Petru nu rãspunse nimic. Merserã mai
departe ºi ajunserã într-un loc unde se clãdea un
bordei foarte ºubred ºi slab. Maestrul care lucra
la el încerca sã-i facã pereþii cu trestie, fîn ºi
paie, pe care le lega la un loc, le presa ºi apoi le
lipea cu lut.
- Dar asta ce înseamnã? întrebã tînãrul mirat.
Aºa ceva n-am mai vãzut în viaþa mea: sã
clãdeascã cineva cu paie ºi fîn? O micã scînteie
va preface în scrum ºi cenuºã o astfel de casã de
paie... ªi pentru cine se clãdeºte acest bordei
ºubred?
- Pentru tine! rãspunse Ap. Petru.
- Cum? Pentru mine? întrebã mirat tînãrul. O,
nu!... Acest lucru nu se poate!... Eu am locuit
pînã acum într-un palat... Într-un astfel de bordei
n-aº putea trãi nici un singur minut!
- ªi totuºi - rãspunse Ap. Petru - acest bordei
se clãdeºte pentru tine. Sã ºtii, iubite tinere, cã
aici, în Rai, Maestrul nostru Cel ceresc
(Dumnezeu) clãdeºte pentru fiecare om o casã
Am citit a treia oarã Biblia
Sînt oameni care au citit Biblia de cîte 10-16
ori. Ea este ca o minã în care, sãpînd, dai peste
noi ºi noi comori.
Cãzînd bolnav, a trebuit sã întrerupem lecþiile
din ºcoala Bibliei începutã cu doi ani în urmã.
Dar slãvit sã fie Domnul cã în tot ce face El este
Pag. 39
(2 Cor. 5, 1) . Dar materialul pentru casa asta
îl dã omul, de pe pãmînt. ªi, pe urmã, focul va
decide de poate rãmîne casa aceea sau nu
(1 Cor. 3, 13) . Servitorul tãu, Nicolae, trãieºte
o viaþã de rugãciune ºi de fapte bune; el dã
materialul ce rãmîne: aur ºi argint. Tu trãieºti o
viaþã de desfãtãrile lumeºti; tu dai materialul ce
nu va rezista focului: paie, trestie ºi fîn.
În decursul acestei vorbiri, bordeiul luase foc
ºi trosnea din toate încheieturile.
În zgomotul acestui trosnet, tînãrul se deºteptã
din somn, îngrozit peste mãsurã ºi tremurînd de
fricã. Visul acesta i-a strãpuns inima ºi viaþa. A
ieºit din lume ºi a început sã strîngã material
trainic pentru casa lui cea veºnicã.
Dragã cititorule! Temelia mîntuirii noastre
este Isus Hristos (1 Cor. 3, 11) . Dar fiecare sã
ia seama cum clãdeºte deasupra acestei temelii
(1 Cor. 3, 10) . Iar dacã clãdeºte cineva pe
aceastã temelie aur, argint ºi pietre scumpe, sau
dacã clãdeºte paie, fîn ºi trestie, lucrarea
fiecãruia va fi datã pe faþã: Ziua Domnului
(Judecata de Apoi) o va face cunoscutã, cãci va
dovedi cum este lucrarea fiecãuia
(1 Cor. 3, 12-13) .
Dragã cititorule! Tu ce fel de material dai
pentru clãdirea casei tale din cer? Dacã te-ai
apuca sã-þi zideºti o casã din paie ºi fîn, ar zice
lumea cã nu eºti întreg la minte. ªi faci acest
lucru pentru casa ta cea veºnicã? O, nu mai
stãrui, iubitul meu, în aceastã nebunie de suflet
pierzãtoare! Pune pe inima ta învãþãtura de mai
sus ºi începe îndatã sã-þi strîngi materialul trainic
pentru locuinþa ta cea veºnicã!
o binecuvîntare pe care noi muritorii numai pe
urmã o vedem!
Aºa a fost ºi aici. Zãcînd la Geoagiu, scos pe
un timp din lucrarea de la Sibiu, mi s-a dat prilej
sã citesc din nou Biblia ºi sã mã adîncesc în
comorile ei. Am citit a treia oarã Biblia ºi am
Pag. 40 Biblia - Cartea vieþii
aflat în ea atîtea comori, încît ar trebui, de pe
acoperiºul casei, sã strig neîncetat: Slavã Þie,
Dumnezeule, cã m-ai ajutat sã aflu aceste comori
ºi sã gust din ele!
O, nebunul de mine! M-am tînguit pentru
boala ºi zãcerea mea de la Geoagiu. Dar ce-ar
însemna aceastã boalã faþã de darul cel mare de
care m-a învrednicit Bunul Dumnezeu sã petrec
aproape un an de zile în împãrãþia cea sfîntã ºi
dulce a Sfintelor Scripturi? Tocmai aceastã boalã
este o binecuvîntare pentru ºcoala Bibliei.
Citind a treia oarã Biblia, am fãcut multe,
multe feluri de constatãri. Constatarea cea dintîi
ºi cea mai mare este aceasta: Biblia o poþi citi ºi
înþelege cu adevãrat numai în mãsura în care
înaintezi în omul cel duhovnicesc. Este o uriaºã
deosebire între felul cum citeºte un om lumesc
Biblia ºi felul cum o citeºte un om duhovnicesc.
Aceasta o spun doar din pãþania mea.
Mã uit peste Biblia pe care am citit-o mai întîi
(ca student). Acum vãd cã aceastã citire era
citirea unui om aproape orb în cele duhovniceºti.
Peste cele mai preþioase locuri trecusem în galop,
pentru cã nu vedeam.
Cînd am citit a doua oarã Biblia (ca preot la
þarã), eram încã un orb cam pe jumãtate.
Dar cînd am citit-o acum a treia oarã, am
simþit cã am alþi ochi, altã vedere ºi altã
înþelegere pentru comorile din ea. În mãsura în
care am crescut în omul cel duhovnicesc, m-a
învednicit Bunul Dumnezeu sã pot gusta tot mai
mult ºi din mana cea duhovniceascã a Sfintelor
Scripturi.
Desigur, sînt încã departe de a fi aflat toate
Toate Scripturile aratã Jertfa Crucii O Biblie stropitã cu sînge
Biblia are atîtea ºi atîtea însuºiri minunate ce
grãiesc despre Dumnezeirea ei. Între acestea este
ºi legãtura cea strînsã dintre cãrþile ei. Între cele
66 de cãrþi ale Bibliei este o legãturã atît de
comorile din Biblie ºi a le gusta deplin. Asta
atîrnã de creºterea noastrã cea duhovniceascã ºi
de desãvîrºirea în Domnul. Desigur, cînd voi citi
Biblia a patra oarã, voi afla în ea alte ºi alte
comori. Cãci Sfînta Scripturã este asemenea unei
mine în care, sãpînd, dai peste noi ºi noi comori.
De multe ori rãmîi uimit, aflînd o comoarã, un
verset, peste care de-atîtea ori ai trecut.
În aceastã luminã vãzînd Biblia, înþelegem de
ce în vechime toatã creºtinãtatea þinea sã citeascã
de cît mai multe ori Biblia. Istoria ne dã, în
privinþa aceasta, dovezi grãitoare:
Împãratul Teodosiu cel Mare a scris cu mîna
sa întreg Noul Testament ºi citea în fiecare zi o
parte din Sfînta Scripturã.
Prinþul George al Transilvaniei a citit Biblia
de 27 de ori.
Regele Alfons din Argonia (o provincie a
Spaniei) a citit Biblia de 14 ori.
Un erou al rugãciunii, George Mulurdin, din
Bristol (Anglia), a citit Biblia de 100 de ori. Cu
ajutorul rugãciunii, acest ales al Domnului a
clãdit 2000 de orfelinate, a cãror totalã întreþinere
o acoperea din daruri strînse cu ajutorul
rugãciunii.
Desigur, nu de dragul numerelor au citit aceºti
oameni Biblia de atîtea ori, ci pentru comorile,
puterea ºi darurile ce le aflau în ea. Ce vremuri
de aur erau acestea, cînd împãraþii ºi regii citeau
Sfintele Scripturi! ªi ce vremuri cumplite sînt
cele de azi, cînd tot nãdrãgarul se mîndreºte cã
nu mai crede în cele sfinte!
Închei aceastã lecþie cu cuvintele lui Wilson,
fostul preºedinte al Americii:
Eu plîng pe oamenii care nu citesc Biblia în
fiecare zi. Mã mir cã ei se lipsesc de aceastã
putere ºi plãcere. Biblia este una din cãrþile cele
mai uimitoare. Ori de cîte ori o deschizi, cutare
cuvînt vechi, pe care l-ai citit mai mult de 20 de
ori, se lumineazã deodatã ºi capãtã un înþeles
nou.
Ca sã fii tare în Scripturi, citeºte zilnic, citeºte
regulat Cuvîntul lui Dumnezeu. Asta-i calea
pentru a ajunge sã fii tare în Scripturi.
O uitãturã azi, una mîine, în Biblie n-aduc
mare folos. Dacã însã îþi umpli cãmara inimii cu
adevãrul comorilor din Sf. Scripturã, în clipe
grele vei avea totdeauna la îndemînã o mulþime
de locuri din Biblie care te vor mîngîia ºi atîtea
fãgãduinþe care îþi vor da iarãºi viaþã ºi-þi vor
lumina orice întuneric.
O, dacã face sã fii tare în ceva, apoi fii tare în
Biblie! E tãria care þine totdeauna.
strînsã, încît parcã o mînã nevãzutã a fãcut
aceastã legãturã. Aceastã legãturã o dã, în primul
rînd, învãþãtura despre Dumnezeu, Fãcãtorul
cerului ºi al pãmîntului; iar în al doilea rînd,
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 41

învãþãtura despre Isus, Fiul lui Dumnezeu; ºi

Jertfa Crucii trece ca un fir roºu prin toate cãrþile
Bibliei.
Zilele trecute am vãzut într-o librãrie
nemþeascã o carte veche ºi foarte interesantã
(Biblia). Deschizînd-o ºi uitîndu-te în ea, þi se
pare cã-i stropitã cu sînge. În aceastã Biblie erau
tipãrite cu slove roºii toate locurile unde se
vorbeºte despre Isus Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea
Sfîntã, fie în icoane, fie în prorociri, fie în
asemãnãri, fie deschis. ªi erau aceste locuri atît
de multe, încît întreaga Biblie era plinã cu pete
roºii. Þi se pãrea cu adevãrat cã era stropitã cu
sînge. Ce gînd minunat a avut neamþul care a
tipãrit acum 100 de ani o astfel de Biblie! (O,
cum nu se aflã ºi între cei 30.000 de milionari
din þara noastrã unul credincios, care sã
tipãreascã o astfel de Biblie!).
Cu adevãrat, Biblia este o Carte stropitã cu
sînge: cu Sîngele Mielului. Toate Scripturile ne
aratã Jertfa Crucii. Aproape fiecare paginã din
Biblie e stropitã cu Sîngele Mielului. Cercetaþi
Scripturile ºi veþi afla în ele Jertfa Crucii, de la
început ºi pînã la sfîrºit! O veþi afla în Vechiul
Testament acoperitã în icoane, asemãnãri ºi
prorociri, iar în Noul Testament o veþi afla ca pe
o tainã descoperitã. de putere creºtineascã? Pentru cã se adîncesc în
Toate Scripturile ne aratã Jertfa Crucii. Toate citirea Bibliei, ºi cine se adînceºte tot mai mult în
Scripturile ne îndeamnã sã privim ºi sã primim citirea Bibliei aflã pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui
acest izvor al mîntuirii noastre. Isus Mîntuitorul cea Scumpã. Iar cel ce a aflat pe Mîntuitorul a
ºi Jertfa Lui cea Sfîntã trebuie sã stea mai mult în aflat izvorul puterii noastre de creºtini vii ºi
mijlocul vieþii noastre sufleteºti. Poporul nostru biruitori.
cunoaºte prea puþin pe Mîntuitorul ºi Jertfa Lui, Cercetaþi Scripturile ºi veþi afla în ele izvorul
de aceea e atît de sãracã viaþa noastrã de roadele puterii ºi al îndreptãrii noastre: pe Isus
unei vieþi creºtineºti. Mîntuitorul ºi Jertfa Lui cea Sfîntã.
Eu mã întreb de multe ori: oare þãrile ºi Sã ne uitãm þintã la Cãpetenia credinþei
popoarele care citesc Biblia de ce au o viaþã plinã noastre! (Evrei 12, 2) .

Despre puterea Bibliei

Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi lucrãtor
(Evrei 4, 12) .
Am scris mai înainte cã Biblia este o Carte ce
cuprinde planul de mîntuire a sufletelor noastre;
e o Carte ce cuprinde descoperirea
Dumnezeiascã: cum sã dobîndim Împãrãþia
cerurilor.
Dar sã nu creadã cineva cã Biblia este numai
o carte ce ne aratã poruncile Domnului, o carte
plinã de învãþãturi bune ºi sfaturi înþelepte. O,
nu! Ci, mai presus de acestea, Biblia este o carte
plinã de putere, de dar ºi de har.
Autorul Bibliei este Duhul Sfînt; de aceea în
ea se aflã un ceva deosebit. Se aflã un ceva ce nu
se poate spune, ci numai se simte. În Cuvîntul
Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din
Duhul lui Dumnezeu, este Însuºi Dumnezeu.
Prorocul Ieremia spunea cã simte cuvintele
Domnului ca pe un foc închis în oasele lui: Cã
s-a fãcut Cuvîntul Domnului ca focul ce arde în
oasele mele (Ier. 20, 8-9) . În cuvintele
Scripturilor este Focul Duhului Sfînt. Citind
Biblia, cel credincios simte cuvintele ei ca pe un
foc ce-l aprinde mereu pentru Domnul ºi pentru
rîvna mîntuirii sufleteºti.
Nu sînt cuvintele Mele ca focul? - zice
Domnul (Ier. 23, 29) . Ba da, Preabunule
Doamne, cuvintele Tale sînt ca un adevãrat foc ce
aprinde rãrunchii ºi inima noastrã (Psalm 72) .
Aprinde-ne Doamne, neîncetat cu acest Foc sfînt
ºi ajutã-ne sã aprindem ºi pe alþii!
Cuvîntul Scripturilor este ca o ploaie cereascã.
Precum se coboarã ploaia din cer ºi nu se
întoarce pînã cînd adapã pãmîntul ºi-l face de
rodeºte, aºa va fi Cuvîntul Meu - zice Domnul
(Isaia 55, 10-11) .
Cînd citeºti Scripturile cu dor de mîntuire
sufleteascã ºi cu credinþã, cînd citeºti Scripturile
ca un pãmînt pustiu ºi fãrã apã (Psalm 62, 3) ,
stai sub ploaia darului de sus, stai sub o revãrsare
Pag. 42 Biblia - Cartea vieþii
de dar, stai sub o putere cereascã ce lucreazã ºi
rodeºte în tine.
Nu sînt cuvintele Mele ca ciocanul ce taie
piatra? - zice Domnul (Ier. 23, 29) . Ba da,
Doamne, cuvintele Tale înmoaie ºi sfãrîmã ºi cele
mai împietrite inimi!
Unde cuvîntul tãu nu poate face nimic,
Cuvîntul Domnului taie ºi face ºi din pietre fii ai
lui Avraam.
Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu - zice ap.
Pavel - lucrãtor, mai ascuþit decît orice sabie cu
douã tãiºuri: pãtrunde pînã acolo sã despartã
sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva, judecã
simþurile ºi gîndurile inimii (Evrei 4, 12) .
Nu este pe suprafaþa pãmîntului o altã carte
care sã lucreze cu atîta putere, ca Biblia.
Milioane ºi milioane de inimi a rãnit ºi rãneºte
aceastã Carte a lui Dumnezeu. Milioane ºi
milioane de suflete au aflat ºi aflã pe Dumnezeu
ºi mîntuirea, citind aceastã Carte. Milioane ºi
milioane de suflete au aflat ºi aflã medicament
sufletesc în aceastã Carte.
Evanghelia lui Hristos este Puterea lui Dumnezeu
Romani 1, 16
Despre Puterea Cuvîntului lui Dumnezeu
povesteºte Maria Sick, în cartea ei: Maria vede
îngerul întemniþaþilor.
Într-o zi, Matilda se duce la celula fiorosului
asasin, Matti Haapoja:
- Aþi venit sã-mi predicaþi! - zise criminalul.
Cunosc eu planul dv.: alegeþi un verset ºi-l
tãlmãciþi aºa, ca sã se potriveascã pentru mine. ªi
deschise ea Sfînta Carte la Genesa 1, 1-3: La
început, Dumnezeu a fãcut cerurile ºi pãmîntul.
Pãmîntul era pustiu ºi gol. Peste faþa adîncului de
ape era întuneric ºi Duhul lui Dumnezeu Se
miºca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sã fie
luminã! ªi a fost luminã!
Pãmîntul pe care l-a fãcut Dumnezeu nu e
numai pãmînt de afarã, pãmîntul mai este ºi
inima omului, e inima lui Matti Haapoja. Inima
lui Matti Haapoja e pustie ºi goalã; goalã de tot
ce e bun ºi curat. De ce? Fiindcã e întuneric în
aceastã inimã. În inima lui Matti e o prãpastie
mai întunecoasã decît noaptea. Dar Dumnezeu
Unde purtam cuþitul, port acuma Biblia
Cu lacrimi mã rog neîncetat Domnului pentru
sfinþia ta, pãrinte, care m-ai adus la Domnul,
scãpîndu-mã din moartea cea veºnicã. Cãci pînã
a nu cunoaºte pe Domnul trãiam ca un nemernic.
Mã îmbãtam, cãdeam prin noroi ca animalele,
suduiam ºi pe Dumnezeu, ca un nebun.
Dar astãzi? Astãzi cum sã mulþumesc
Domnului cã am scãpat
creºtin. Prin ramurile ei adie neîncetat Vîntul cel
ceresc al Duhului Sfînt, aducînd celui otrãvit de
pãcate vindecare, putere, sãnãtate ºi viaþã
veºnicã. O Carte minunatã este aceasta, plinã de
cele mai plãcute mîngîieri ºi de cea mai dulce
pace, liniºte ºi bucurie sufleteascã.
Despre creºtinii cei dintîi ne spune Biblia cã
în fiecare zi erau cercetînd Scripturile
(Fap. Ap. 17, 11) , de aceea era atîta putere în
viaþa lor. Biblia trebuie sã fie o hranã zilnicã a
sufletului nostru. Eu citesc în fiecare zi din
Biblie, pentru cã ea este o necesitate a vieþii
mele, întocmai ca apa ce o beau, ca aerul ce-l
rãsuflu ºi ca pîinea ce-o mãnînc. Ca pe un foc
aprins trebuie sã simþim cuvintele lui Dumnezeu
din Biblie; ca pe un argint curat sã-l cãutãm
(Psalm 11, 6) ; ca pe o foame sufleteascã sã-l
simþim (Amos 8, 11) ; ca pe o miere dulce
gîtlejului nostru sã-l gustãm (Psalm 119, 103) ;
ca pe o sabie sã-l încingem (Efes. 6, 17) .
Voi spune, dar, ºi aici ce lucru dureros este un
creºtin care ºtie citi, dar n-are în casa lui Biblia
ºi nu citeºte în ea.
poate sã lumineze ºi prãpastia. Cînd Matti va
pune inima lui goalã ºi întunecoasã în mîna lui
Dumnezeu, atunci Dumnezeu va zice: Sã fie
luminã!, ºi luminã va fi.
Matilda închise Cartea ºi tãcu. ªi omul cel
puternic cãzu la pãmînt ca un stejar trãsnit de
focul cerului. Plîngea uriaºul cu hohote; strigãte
de pocãinþã se ridicau spre cer. Din prãpastia cea
adîncã striga Matti, cerînd ajutor ºi scãpare.
Matilda ºedea nemiºcatã, cu ochii închiºi. N-a
vrut sã tulbure aceastã luptã prin care fiecare om
trebuie sã treacã singur. Plînsul ºi gemetele se
potolirã. Omul se ridicã zdrobit de la pãmînt.
- S-a sãvîrºit! - zise el. Mi-am deschis Lui
inima mea cea neagrã. Mai mult nu pot face.
Acum va lucra El. Dar, te rog, rãmîi cu mine,
pînã voi gãsi pacea!
Matilda se aºezã lîngã el, tãcutã, nemiºcatã. Se
ruga...
Sufletul lui Matti Haapoja s-a însãnãtoºit la
Izvorul vieþii, care este Isus Hristos.
de aceasta? Domnul mi-a scos înainte pe fratele
Mihai Preoteasa, de aici, din Severin, care mi-a
fãcut cunoscute cãrþile ºi foaia Isus Biruitorul, de
pãrintele Iosif Trifa. Iar astãzi, în loc sã mã duc
la beþie ºi la jocuri, mã duc la bisericã. În locul
unde purtam cuþitul, cu care voiam sã înþep, acum
port Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu ºi citesc în
ea.
Alexandru Potînc, ostaº, Tr. Severin.
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 43

Puterea Cuvîntului lui Dumnezeu

Un predicator care putea deschide orice pungã pentru lucrul Domnului
a deschide pungile pentru lucrul Domnului. Cînd
fãcea vreun apel, nimeni nu pleca din adunarea
lui fãrã sã-ºi deschidã punga.
Un credincios, voind sã înfrîngã aceastã faimã
ºi aceastã putere, se duse la adunarea lui Moody
cu gîndul hotãrît sã nu dea nimic, absolut nimic.
Fiind om bogat, luã cu sine ºi o mare sumã de
bani, anume ca sã se poatã lãuda pe urmã: Am
rezistat!
Cînd începu Moody a predica, bogatul îºi zise
voios: Eh! Vorbe de astea am mai auzit eu. Cu de
acestea nu mã va face sã dau nimic.
Dar, mai trecînd puþin, Cuvîntul lui Dumnezeu
ºi puterea cu care-L vestea Moody începurã sã-i
sãgeteze inima.
Grãieºte bine!... ªi, fie! Tot atît!... Voi da ºi
eu banii cei mãrunþi - zise bogatul.
Pe la mijlocul predicii, bogatul, prins de-a
În America, a trãit pe vremuri vestitul
binelea în vraja Cuvîntului lui Dumnezeu, îºi
predicator, Moody. Faima lui s-a rãspîndit în
zise: Aºa ceva n-am mai auzit! Am sã dau ºi eu
toatã lumea ºi e cunoscutã în toatã lumea. A fost
toþi banii de argint ce-i am!...
unul din cei mai mari pescuitori de suflete pentru
Cînd Moody îºi încheie cu o chemare
Hristos. A întors la Dumnezeu o lume întreagã.
cutremurãtoare predica sa, bogatul se grãbi la
Rar vreun pãcãtos putea rezista puterii cu care
lada de ajutoare ºi puse în ea toþi banii ce-i avea:
acest ales al Domnului propovãduia Cuvîntul lui
cei mãrunþi, cei de argint ºi cei de aur. Încã mai
Dumnezeu. În special, i se dusese faima lui
împrumutã ceva ºi de la un cunoscut al sãu.
Moody pentru puterea ce o avea cuvîntul sãu în
Cuvîntul lui Dumnezeu îl biruise.

Din roadele citirii Bibliei

Cel dintîi rod al citirii Bibliei: îl pune pe om pe gînduri
iertãrii noastre prin Sîngele Golgotei. În seara
Cel dintîi rod al citirii Bibliei este acesta: ea
aceea, deschise Biblia cu bucurie, zicînd nevestei
pune omul pe gînduri. Biblia cuprinde adevãrul
sale: Tu, nevastã, dacã e adevãrat ce
cel veºnic, iar acest adevãr îl spune Cartea lui
scrie Cartea aceasta, ºi eu cred cã e adevãrat, cãci
Dumnezeu cu atîta tãrie, cã ºi cel mai împietrit
e Cartea lui Dumnezeu, apoi eu pot fi mîntuit!...
om rãmîne îngîndurat cînd îl citeºte.
ªi citi soþiei sale vestea cea bunã ºi scumpã a
Se spune cã un om, dupã ce îºi cumpãrã o
mîntuirii noastre prin Sîngele Mielului.
Biblie, a început sã citeascã din ea, serile, în
Citirea Bibliei îl îngîndureazã pe om, iar
auzul soþiei sale. Într-o searã, bãrbatul, citind din
îngîndurarea îl duce la neliniºte; neliniºtea, la
Biblie, se opreºte, zicînd: Tu, nevastã, dacã e
cãutare, iar cãutarea, la aflarea cãii mîntuirii.
adevãrat ceea ce se spune aici, atunci e rãu de
Dar citirea Bibliei mai duce ºi la o altã piatrã
noi!
de hotar pentru viaþa omului. Citind Biblia, omul
Peste cîteva seri, se opri din nou în decursul
ajunge la constatarea ºi întrebarea: Viaþa mea nu
citirii, ºi, cutremurat, zise: Tu, nevastã, dacã e
se potriveºte deloc cu ceea ce spune ºi cere
adevãrat ce se spune aici, noi sîntem pierduþi!
Cuvîntul lui Dumnezeu. Ori minte Biblia, ori e o
ªi se cufundã omul tot mai îngîndurat ºi tot
minciunã viaþa mea. Iar dacã Biblia nu poate
mai neliniºtit în citirea Bibliei. Dar, într-o zi,
minþi, o minciunã este viaþa mea, ºi eu trebuie sã
citind Biblia, dãdu peste vestea cea bunã a
ies din aceastã minciunã!

Un alt rod al citirii Sf. Scripturi:

domolirea omului, dupã care se ivesc lacrimile
Am mai spus înainte cã cel dintîi rod al citirii Un alt rod al Bibliei este apoi domolirea
Bibliei este punerea pe gînduri a omului. Îl pune animalului din noi. Prin poarta deschisã de Adam
pe gînduri pe om, pentru cã Biblia spune (ºi lãrgitã de noi, prin trãirea în pãcat), în fiinþa
adevãrul fãrã cruþare ºi fãrã nici o dibuire la noastrã a intrat multã otravã. În fiinþa noastrã s-a
stînga sau la dreapta. întãrit animalul, iar inima ni s-a slãbit.
Pag. 44 Biblia - Cartea vieþii
Cuvîntul lui Dumnezeu vine aici ca un ciocan.
Nu sînt cuvintele Mele... - zice Domnul - ca un
ciocan ce sfãrîmã piatra? (Ier. 23, 29).
Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie sfãrîmã mereu
împietrirea omului. Cine citeºte cu credinþã ºi
rîvnã Noul Testament trece printr-o mare
schimbare de domolire a vieþii sale spirituale.
Pomenesc aici Noul Testament pentru cã, în
direcþia aceasta, el lucreazã mai cu putere decît
Vechiul Testament. Noul Testament ºi Psaltirea
(din Vechiul Testament) sînt Biblia lacrimilor.
Vechiul Testament este plin de arme, de
rãzbunãri ºi rãzboaie. Dar în Noul Testament
rãsare o lume nouã. O dezarmare generalã. Cad
toate armele. Rãmîne numai dragostea ºi se aude
vestea cea nouã: Fericiþi sînt cei ce plîng. În
Noul Testament, omul întîlneºte pe Unul nespus
Un alt rod al citirii Bibliei: Isaia, cap. 11, vers. 5-10
Mai sus am spus cã citirea Bibliei domoleºte
animalul din noi. Cuvîntul lui Dumnezeu sapã
mereu ºi lucreazã mereu la inima omului, pînã ce
se ivesc lacrimile. Ce mare bucurie e sã vezi
acest rod: un suflet plîngînd sub puterea
Cuvîntului lui Dumnezeu din Biblie!
Ce mare putere de schimbare ºi transformare
este în Cuvîntul lui Dumnezeu!
Eu am urmãrit aici, la Sibiu, viaþa unui ostaº.
Era un om complet lumesc: nervos, suduitor,
rîdea de adunãrile noastre. Citind în Sf. Scripturã
cu credinþã ºi cu stãruinþã, s-a schimbat complet.
Azi e alt om.
Biblia face minunea cea mare a dezarmãrii
omului nostru cel vechi. Ne dezarmeazã de urã,
de rãutate, de zavistie, de iubirea lumii, etc. ºi ne
înarmeazã în dragostea ºi frãþietatea evanghelicã.
Se vorbeºte mereu despre diferite sisteme de
educaþie a omului. Dar toate aceste sisteme nu
sînt sãrate cu sarea din Biblie ºi, astfel, nu
valoreazã nimic. Civilizaþia de azi creºte lupi
îmbrãcaþi dupã moda cea mai nouã. Ce deosebire
poate fi între tîlharul din codru ºi cel învãþat,
care furã prin cele cancelarii? Ce deosebire poate
fi între animalul cel furios din codru ºi furiosul
din sat sau oraº?
Legãtura sfîntã dintre Testamentul Vechi ºi Testamentul Nou
ºi ceva despre locuri urîte din Biblie
Biblia se împarte în douã pãrþi mari:
- Vechiul Testament ºi
- Noul Testament.
Între aceste douã pãrþi este o legãturã cu mult
înþeles. Biblia Vechiului Testament cuprinde
istoria ºi frãmîntãrile mîntuirii sufleteºti a
omenirii, începînd de la cãderea din Grãdina
Edenului, pînã la Naºterea Mîntuitorului.
Biblia Noului Testament cuprinde istoria
mîntuirii noastre sufleteºti prin Sîngele Crucii,
de iubitor, care, El Însuºi, plînge cu cei ce plîng
ºi le dã mîngîiere ºi mîntuire.
Cine citeºte cu credinþã ºi cu rîvnã Noul
Testament, zi de zi, în acela se înmoaie omul cel
împietrit, omul cel lumesc din el, pînã ce, în
sfîrºit, cade plîngînd la picioarele Crucii.
Sînt acestea nu numai lacrimi de cãinþã, ci sînt
ºi lacrimile dragostei ºi ale bucuriei pentru o
viaþã nouã. Lacrimile sînt semnul cel mai bun cã
se naºte omul cel nou. Precum topirea zãpezilor
ºi picurul streºinilor vestesc primãvara, aºa ºi
aici: lacrimile sînt semn de primãvarã sufleteascã,
de renaºtere sufleteascã.
Lacrimile sînt un rod al Duhului Sfînt. Este
acesta un rod binecuvîntat, care însã trebuie
aºteptat cu rãbdare ºi trebuie stãruit pentru el cu
dragoste ºi rãbdare. La unii acest rod se iveºte
mai curînd, la alþii, mai tîrziu.
Biblia a profeþit Naºterea Mîntuitorului ca o
înfãþiºare a oamenilor ºi a popoarelor: Atunci
lupul va paºte împreunã cu mielul, ºi pardosul se
va culca împreunã cu iedul, ºi viþelul ºi leul ºi
taurul împreunã vor paºte ºi un prunc mic îi va
paºte pe ei... ºi nu-i vor face rãu, cãci pãmîntul
va fi plin de cunoºtinþa Domnului
(Isaia 11, 5-10) .
Aceste animale îmblînzite prin Pruncul Isus ar
trebui sã fim noi, creºtinii ºi popoarele creºtine.
Dar, vai, cît de departe sîntem de împlinirea
acestei prorocii!
Lumea de zi e mai plinã ca oricînd de animale
neîmblînzite: de urã, de rãutate, de stricãciune.
Totuºi prorocia de la Isaia se împlineºte
pretutindeni unde Cuvîntul lui Dumnezeu este
crezut, primit ºi trãit. Prin casele ºi adunãrile
creºtineºti sînt mii de animale blînde, care,
înainte de a-L primi pe Mîntuitorul, erau niºte
sãlbãticiuni, popoare care fãceau numai rele ºi
prãdãciuni pe tot locul.
Dar la prorocia de la Isaia 11, dupã cum spun
cercetãtorii Scripturilor, se va împlini aievea,
însã numai în cadrul plãcutei ºi fericitei Împãrãþii
a lui Hristos-Mesia, ºi în inima ta, dacã-L
primeºti pe El ca Mîntuitor.
împreunã cu viaþa cea nouã ºi omul cel nou.
Vechiul Testament ne aratã pedeapsa pentru
pãcat. Noul Testament ne aratã mîntuirea prin
har. Vechiul Testament ne aratã pe om aºa cum
este, cu toate scãderile lui. Noul Testament ni-l
aratã pe om aºa cum trebuie sã fie; ne aratã pe
omul cel nou.
Pe lîngã asta, despre Vechiul Testament se
spune cã a fost un pedagog spre Hristos, adicã a
fost dascãlul ce a pregãtit omenirea pentru
 Biblia - Cartea vieþii
venirea ºi primirea Mîntuitorului. Vom scrie
cîndva mai pe larg ºi despre aceasta.
Acum, în legãturã cu raportul dintre Vechiul
Testament ºi Noul Testament, vom spune ceva
despre locurile urîte din Biblie.
În Biblia Vechiului Testament, sînt ºi unele
locuri urîte. Unii strigã contra lor, spunînd cã ar
trebui scoase afarã. Dar aceste locuri îºi au ºi ele
însemnãtatea lor ºi înþelesul lor. Noi am scris
despre ele în cartea Sodoma ºi Gomora (acolo
unde a fost vorba despre beþia ºi desfrînarea lui
Lot).
Sfînta Scripturã ne aratã toatã lucrarea pe care
a fãcut-o Dumnezeu de-a lungul veacurilor pentru
mîntuirea noastrã, a pãcãtoºilor. Dar, pe de altã
parte, Biblia ne aratã ºi toate înºelãciunile ºi
încercãrile pe care le-a fãcut satana, de-a lungul
veacurilor, pentru stricarea ºi pierderea sufletelor
omeneºti. Biblia ne aratã urmele Domnului, iar
de altã parte urmele diavolului. Urît este
diavolul, urîte sînt ºi urmele lui. Biblia ne aratã
aceste urme, tocmai ca sã ne ferim de ele. Biblia
nu ni-l poate arãta pe diavolul ºi lucrurile lui în
chip de înger, ci ni-l aratã aºa cum este.
Însã, ce se întîmplã? Diavolul e miºel mare ºi
aici. Multora dintre cei ce intrã în ºcoala Bibliei
le aratã tocmai aceste locuri - le aratã tocmai
fotografia lui - ºoptindu-le: Iatã, asta-i Biblia
voastrã cea sfîntã ºi mult lãudatã! Poftim, ce
lucruri urîte se aflã în ea!
Cu asta umblã ispititorul sã-l abatã pe om de
la Cuvîntul lui Dumnezeu. Ce miºel mare e
diavolul! El umblã sã-l îndepãrteze pe om de
Biblie.
Mulþi sfãtoºi ºi necredincioºi atacã Biblia pe
chestia asta. Chiar mie mi s-a întîmplat mai anul
trecut sã apuc la o discuþie, în public, cu un
sfãtos de învãþat despre locurile urîte din Biblie.
Trimiterile - locuri paralele din Biblie
Am vorbit mai înainte despre legãtura cea
strînsã dintre cãrþile Bibliei. Biblia este o Carte
a Duhului Sfînt: de aceea între cãrþile ei nu
numai cã nu sînt contradicþii, ci se întregesc
unele pe altele într-un chip minunat.
Toatã Biblia este o minunatã þesãturã, în care
gãseºti de la început, pînã la sfîrºit, acelaºi fir,
aceeaºi urzealã ºi aceeaºi bãtãturã roºie (Sîngele
Crucii). Învãþãtura de la începutul Bibliei o
gãseºti pînã la sfîrºit ºi pe cea de la sfîrºit o afli,
mergînd înapoi, pînã la început.
Bazîndu-se pe aceastã minunatã legãturã,
cercetãtorii Bibliei au fãcut aºa numitele trimiteri
sau locuri paralele. Aceste trimiteri se aflã
însemnate prin Biblie ºi, în decursul citirii
Bibliei, ele îþi zic: Cautã ºi la cartea cutare ºi
cutare, capitolul atîta ºi atîta, ºi vei afla aceeaºi
învãþãturã pe care o citeºti aici. Pentru cei ce
Pag. 45
- O, dragul meu - i-am rãspuns eu - sã
discutãm lucrurile mai departe! Înainte de toate,
trebuie sã-þi spun un lucru: Biblia Vechiului
Testament ni-l aratã pe om aºa cum este, cu toate
pãcatele ºi slãbiciunile lui. În Biblia Vechiului
Testament ne vedem fotografia noastrã cea
sufleteascã, aºa cum este. Dumneata vãd cã te
ingidnezi de cele trei sute de femei ale lui
Solomon. Eu însã te rog frumos, uitã-te cu bãgare
de seamã: nu cumva ºi d-ta eºti pe acolo? Iatã,
aici sînt o mulþime de oameni care ascultã
discuþia noastrã. Eu te rog, în faþa lor, sã spui
d-ta, pe cuvîntul dumitale de onoare, cîte femei ai
cunoscut d-ta, din tinereþile dumitale, pînã la
vîrsta aceasta? Eu vreau sã vãd de sînt mai multe
sau mai puþine decît cele trei sute de þiitoare ale
lui Solomon.
Învãþatul meu se roºi ca racul, pînã dupã
urechi, ºi începu a îngîna alte vorbe. Simþea pe
solomonul din el, dar îi era ruºine sã-l dea în
vileag.
- Ei, vezi, dragul meu? - i-am zis eu. Ne
indignãm de locurile cele urîte din Biblie, ºi nu
ne dãm seama cã în acele locuri sînt puse tocmai
slãbiciunile ºi pãcatele noastre. Locurile urîte din
Biblie sînt puse acolo, dragul meu, tocmai ca sã
vedem în ele ca într-o oglindã urîþenia noastrã
cea sufleteascã ºi sã cãutãm a scãpa de ea.
Se indigneazã sfãtoºii ºi necredincioºii de
locurile urîte din Biblie ºi, vai, tocmai ei ºi
fotografia lor sînt acolo. Se indigneazã de pãcatul
lui David, ºi ei sãvîrºesc tocmai acest pãcat (cu
deosebirea cã David a stropit o viaþã întreagã
acest pãcat cu lacrimi de cãinþã, iar ei îl stropesc
cu alte pãcate). Se ingidneazã sãtoºii de
desfrînarea ce a fãcut-o Lot în beþie, dar nu se
indigneazã de orgiile ºi ticãloºiile ce le fac ei
prin chefuri ºi beþie.
intrã prima datã în ºcoala Bibliei, aici voi spune
cã cele 66 de cãrþi ale Bibliei sînt împãrþite în
capitole, iar capitolele în versete. Astfel cã noi
scriem, de pildã, Matei 10, 22 - asta pe limba
Bibliei însemnînd: Cautã la Evanghelia de la
Matei, capitolul 10, versetul 22.
Trimiterile din Biblie au o însemnãtate foarte
mare. Ele îþi aratã, ºi din ele poþi sã înveþi - sau
poþi afla - minunata legãturã din Biblie.
Trimiterile sînt un fel de dascãl preþios, care te
poartã pe tot locul prin Biblie ºi îþi aratã
legãturile ºi tainele ei. O Biblie cu trimiteri
bogate este o ºcoalã minunatã în care poþi învãþa
- ºi ai ce învãþa o viaþã întreagã.
Cu aceastã Biblie poþi face progrese foarte
frumoase ºi poþi deveni un bun cercetãtor ºi
cunoscãtor al Scripturilor.
Pag. 46 Biblia - Cartea vieþii
ªi eu însumi folosesc aceastã Biblie ºi mã ajut
foarte mult cu trimiterile ei.
Sã luãm acum un exemplu despre ce sînt
trimiterile biblice. Sã deschidem Biblia, spre
exemplu, la 2 Corinteni, capitolul 4, versetele 3
ºi 4. Vom afla acolo scris aºa:
3 - ªi, dacã Evanghelia noastrã este acoperitã,
este acoperitã pentru cei ce sînt pe calea pierzãrii
(Luca. 10, 21; 1 Cor. 1, 18; cap. 2, 15;
2 Tes. 2, 10).
4 - a cãror minte necredincioasã a orbit-o
dumnezeul veacului acestuia, ca sã nu vadã
strãlucind Evanghelia Slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu (Ioan 12, 31; 16, 11;
Efes. 6, 12; Isaia 6, 10; Ioan 12, 40;
c a p . 3 , 14; cap. 3 , 8, 9, 11, 18; vers.
6; Ioan 1, 18; 12, 45; 14, 9;
Filip. 2, 6; Col. 1, 15; Evrei 1, 3).
Iatã douã versete însoþite de trimiterile biblice
(locurile scrise cu litere mãrunte sînt trimiterile);
aceste trimiteri, precum se poate vedea, ne trimit
în peste 20 de locuri din Sf. Scripturã; iar
locurile acelea ne trimit ºi ele, la rîndul lor,
Locuri grele din Biblie - Cum sã citim Biblia
S-a scris mai înainte cã Biblia este o Carte
scrisã pe înþelesul tuturor. Dumnezeirea S-a
îngrijit ca hrana ºi mana cea cereascã din Biblie
sã fie la îndemîna tuturor. Biblia conþine cea mai
uºoarã mîncare: pîine ºi apã duhovniceascã.
Dar, pe de altã parte, în Biblie sînt ºi
mîncãruri duhovniceºti mai grele; sînt ºi ape mai
adînci. Sînt locuri - mai ales pe unde e vorba de
dogme ºi norme de credinþã - pe care alþii mai
înþelepþi le-au lãmurit ºi le lãmuresc. Aceste
locuri nu þin de priceperea ºi amestecul nostru
(cel ce se prinde în astfel de locuri este exact ca
o biatã furnicã ce s-ar apuca sã tragã un buºtean).
De cîte ori vei da peste locuri mai grele din
Biblie, sã zici: Asta-i o apã prea adîncã pentru
mine! ªi sã treci mai departe.
Se poate scãlda oricine, fãrã sã se înece, într-o
apã ce-i ajunge pînã la umeri. Dar pentru o
adîncime mai mare trebui sã ºtie înota.
Oriunde ai merge, pe unde se scaldã lumea
fiecare, în alte ºi alte locuri. Un ceas întreg poþi
stãrui lîngã un astfel de loc, cãutînd prin toatã
Scriptura învãþãturile din el.
Ce petrecere minunatã!... Ce ºcoalã
minunatã!...
Încã un exemplu luat din Vechiul Testament -
Facere, cap. 3, vers. 15:
15 - Vrãjmãºie voi pune între tine ºi femeie,
între sãmînþa ta ºi sãmînþa ei. Aceasta îþi va
zdrobi capul, ºi tu îi vei înþepa cãlcîiul
(Matei 3, 7; 13, 33; 23, 33; Ioan 3, 44;
Fap. Ap. 13, 10; 1 Ioan 3, 8;
Psalm 132, 11; Isaia 7, 14; Mica 5, 3;
Matei 1, 23-25; Luca 1, 31, 34, 35;
Gal. 4, 4; Rom. 16, 20; Col. 2, 15;
Evrei 1, 14; 1 Ioan 5, 5; Apoc. 12, 7-17;
Psalm 48, 6; Isaia 13, 8, 21, 3;
Ioan 16, 21; 1 Tim. 2, 15).
Ce lucru minunat se vede ºi aici! Un loc care
se aflã pe pagina a patra din Biblie iatã, îl vedem
trecînd prin toatã Biblia! E vorba în acest loc
despre profeþia Mîntuitorului. Trimiterile ne aratã
minunatele legãturi ce le au acest loc ºi aceastã
profeþie în întreaga Biblie. Vom spune deci: o
Biblie cu trimiteri bogate este un dascãl minunat
pentru cercetarea, cunoaºterea ºi înþelegerea
Scripturilor.
Aici vom spune cã întreaga miºcare de trezire
pornitã de la Sibiu nu a fost ºi nu este altceva
decît o mare ºcoalã a Bibliei. Cîteva mii de
ºcolari au intrat ºi înaintat în ºcoala aceasta, ºi
numãrul lor tot creºte mereu. Unii ºcolari au
intrat, au fãcut ºi fac progrese în aceastã
minunatã ºcoalã a Bibliei. Cît de mult te bucuri
cînd vezi pe cineva înaintînd în cunoºtinþã, în
credinþã, în dragoste ºi în trãirea Cuvîntului lui
Dumnezeu! Fiindcã acesta este scopul cunoaºterii
Cuvîntului: sã-L trãim, fãcînd voia lui
Dumnezeu.
vara - fie la mare, fie la rîuri, fie la locuri sãrate,
sau calde - în faþa scãldãtorilor, sînt trasate linii
de hotar pentru cei ce nu ºtiu înota. Numai pentru
înotãtori, e scris la aceste hotare; adicã: pînã aici
apa este mai puþin adîncã; poate intra în ea toatã
lumea. Dar, de aici înainte, apa este mai adîncã;
pot intra în ea numai cei ce ºtiu înota.
La fel e ºi cu Biblia. În Biblie sînt apele cele
vii în care poate intra toatã lumea. Dar, pe
alocuri, în aceste ape sînt ºi adîncimi.
O apã vãzut-am curgînd din lãcaºul
Domnului. Un om mi-a zis: Treci apa! ªi am
intrat în apã; ºi apa îmi ajungea pînã la glezne
la început, apoi pînã la genunchi ºi, pe urmã,
pînã la brîu... (Ezec. 47, 4-5) .
Aºa e ºi cu Biblia. Aici apa este micã, dar,
dintr-o datã, parcã o vezi cum creºte ºi se
adînceºte. Cînd adîncimea ei este prea mare
pentru mine, mã opresc.
Spre pildã: Ce folos de va dobîndi omul toatã
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 47

lumea ºi îºi va pierde sufletul sãu?

(Luca 9, 25) . Asta-i o apã micã. Pot intra cu
folos în ea; dar, iatã, deodatã, apa începe a
creºte: Oricine va voi sã-ºi scape viaþa, o va
pierde, dar oricine îºi va pierde viaþa pentru
Mine, o va mîntui ( L u ca 9, 24) . Iatã apa s-a
adîncit. Aici trebuie pregãtire (ºtiinþã de a înota),
iar dacã n-o ai, treci mai departe, cã este destulã
apã potrivitã pentru tine.
În greºeala de a stãrui unde e mîncarea prea
grea ºi apa prea adîncã, îndeosebi cad cei prea
curioºi. Unii dintre aceºtia, bazaþi nu ºtiu pe ce
gînduri, vin sã spunã cã ceata lor este cea de 144
de mii de pecetluiþi, despre care se vorbeºte la
cap. 7, 4 din Apocalipsa. Dar acolo este arãtat
precis cã aceastã ceatã este din seminþiile lui Apocalipsa. Dar bine, dragul meu, - i-am rãspuns
Israel ºi nu din neamuri. Cei mîntuiþi dintre eu unuia din ei - cine te-a pus sã sari tocmai în
neamuri sînt arãtaþi în versetele 9-17. adîncimea aceasta care ºi pentru mine este prea
Pe alþi credincioºi îi atrag în mod deosebit (ca mare?
o ispitã) alte locuri de unde nu mai pot scãpa. Pe (Noi nu spunem sã nu se citeascã anumite
unii îi vezi veºnic la gîrla botezului. Alþii nu mai pãrþi din Biblie, pe motivul cã ar fi prea grele.
ºtiu altceva decît de anumite daruri, cum ar fi Din contrã, citiþi tot ºi pe tot locul, cu rugãciune
vorbirea în limbi. Viaþa sfîntã ºi Jertfa Domnului ºi cu gîndire adîncã. Dar dacã daþi de locuri
Isus abia dacã intereseazã. grele, unde nu înþelegeþi sau nu puteþi înþelege,
Nu demult, au venit la mine unii dintre ostaºii treceþi mai departe! De ce sã te îneci în apa unde
tineri ºi începãtori, sã le explic locul acela din nu poþi înota)?

Cum sã citim Biblia

Biblia conþine cea mai uºoarã mîncare, dar ºi cea mai grea
Cum trebuie cititã Biblia
Vom spune numai atît - pe scurt - cã Biblia,
fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie cititã cu
credinþã, cu rugãciune ºi cu ajutorul Duhului
Sfînt, care este Autorul ºi Scriitorul ei.
Pe lîngã acestea, dupã cum am spus mai
înainte, la citirea Bibliei trebuie sã þinem seama
de un lucru: Biblia este o Carte pe care o poate
înþelege oricine. Ea cuprinde o hranã uºoarã, pe
care o pot primi ºi copiii.
În acelaºi timp însã, în Biblie sînt ºi mîncãruri
duhovniceºti mai grele, pe care nu le pot lua
decît oamenii mari. Astfel de mîncãruri nu sînt
pentru toþi.
De cîte ori vei da peste un loc greu din Biblie,
sã zici: Asta-i o mîncare prea grea pentru mine!
ªi sã treci mai departe, cãci, slavã Domnului,
avem aici, în Cartea aceasta, mîncare destulã.
Însã, durere! Foarte mulþi creºtini, care intrã
în ºcoala cea mare a Bibliei, tocmai în geºeala
aceasta cad: se opresc tocmai în locurile cele Exact aºa sînt ºi unii creºtini, cititori ai
grele, pe care le rãstãlmãcesc spre pierzarea lor. Bibliei. Biblia stã în faþa lor cu hranã multã ºi
Bãgãm de seamã cã ºi aceasta este o ispitã a uºoarã. Ei însã aleg peºtele cu oasele cele mai
diavolului. Eu m-am gîndit în mine cã astfel de multe. Ei se încîlcesc în aceste oase ºi flãmînzesc
creºtini sînt ca omul care s-a apucat sã mãnînce lîngã ele, în loc sã se hrãneascã cu hrana cea
peºte. Acesta, avînd masa încãrcatã cu peºte gras bogatã care le stã înainte.
ºi frumos ºi hrãnitor, se apucã sã aleagã numai pe O seamã de creºtini au o deosebitã atragere
cel cu oase. El flãmînzeºte ciugulind pe oasele pentru mîncarea cea osoasã din Biblie. Îi vezi pe
unui peºte, în loc sã se hrãneascã din hrana cea toate drumurile încîlciþi în oase ºi încercînd sã
bogatã ce-i stã înainte. încîlceascã ºi pe alþii. Uitaþi-vã, de pildã, la
Pag. 48 Biblia - Cartea vieþii

Eu am vãzut la unii creºtini Biblia întreagã

mileniºti, în ce oase mari ºi ascuþite s-au înecat!
însemnatã pe tot locul unde era mîncare grea ºi
Creºtinul trebuie sã se fereascã de asemenea
osoasã. Aveau atragere ºi se ocupau numai de
greºeli. Vom spune aici cã mulþi dintre creºtinii
astfel de locuri grele.
noºtri, ba chiar ºi unii din Oastea Domnului cad
Prin urmare, dacã sînt locuri grele în Biblie,
în aceste greºeli. Pînã la mine, la Sibiu, a venit
asta nu înseamnã cã nu trebuie cititã Biblia. Dacã
un creºtin sã mã întrebe dacã poate folosi sîngele
s-a înecat cineva mîncînd pîine, asta nu înseamnã
de porc, ori ba, cã a citit el în Vechiul Testament
cã nu trebuie sã mai mîncãm pîine.
(ºi i-au spus adventiºtii) cã nu-i iertat sã
Þineþi minte regula: la citirea Bibliei, nu vã
foloseascã sîngele de animal. Sãrmanul! De ani
bãgaþi în locuri greu de înþeles ºi, mai ales, nu
de zile stãtea închircit în acest os, în loc sã
cãutaþi sã tîlcuiþi ce nu înþelegeþi!
citeascã Biblia acolo unde se vorbeºte despre
Noi sã citim Biblia acolo unde avem pãºune ºi
Sîngele Mielului, despre Jertfa cea mare a
apã pentru sufletul nostru! ªi, slavã Domnului,
Scumpului nostru Mîntuitor!
Biblia e plinã cu astfel de locuri!

Toate profeþiile din Biblie s-au împlinit

aduce asupra ta neamuri care îþi vor surpa
Un cititor din Basarabia m-a rugat sã-i scriu
zidurile, îþi vor arunca în apã pietrele ºi lemnele.
cum am ajuns eu la credinþa ce o am. Ar voi ºi el
Te voi face o stîncã goalã, vei fi ca un loc unde
sã aibã o credinþã tare ºi se roagã sã-i rãspund
se prind peºtii ºi nu vei mai fi zidit deloc... te vor
cum am ajuns la aceastã credinþã. Rãspunsul meu
acoperi apele cele mari... te voi nimici cu
e simplu: credinþa mea se reazemã întîi pe aflarea
desãvîrºire ºi nu vei mai fi, zice Domnul
Scumpului meu Mîntuitor ºi a Jertfei Sale Sfinte
(Ezec. 26) .
ce a dat-o pentru mine.
Profeþia s-a împlinit din cuvînt în cuvînt. Tirul
A doua, credinþa mea se reazemã pe minunea
a fost cucerit, prãdat, pustiit de Nebucadneþar,
cea mare ce o vãd în Sfînta Scripturã, în Cartea
împãratul Babilonului. S-a împlinit ºi profeþia cã,
lui Dumnezeu: toate profeþiile din Biblie s-au
va fi acoperit de apele cele mari. Tirul era clãdit
împlinit ºi se împlinesc din cuvînt în cuvînt.
pe o peninsulã, ce intra în mare ca un cui. O
Sfînta Scripturã ni se aratã ca o Carte a lui
rãscolire ºi o umflare a valurilor mãrii au cuprins
Dumnezeu tocmai în minunea aceasta: înainte cu
o jumãtate din locul unde fusese vechiul Tir. Din
sute de ani a profeþit lucruri ºi întîmplãri care
valurile mãrii se vãd ºi azi urmele de ziduri ºi de
s-au împlinit ºi se împlinesc întocmai cum au fost
pietre rãmase din mãreþia Tirului de odinioarã.
prezise. O, cum a orbit diavolul mintea celor
O altã profeþie împlinitã este cea de la Iosua,
necredincioºi, sã nu vadã nici acest adevãr ce
6, 26: Blestemat sã fie înaintea Domnului omul
strãluceºte ca soarele!
care se va scula sã zideascã din nou cetatea
Cu veacuri înainte, Sf. Scripturã a profeþit
aceasta a Ierihonului. Vechiul Ierihon stã pînã în
viaþa Mîntuitorului pînã în cele mai mici
ziua de azi ca o ruinã mare, îngropatã pe jumãtate
amãnunte. Dar sã trecem peste aceste profeþii
în pãmînt.
care privesc ºi pe cei necredincioºi. Sã le arãtãm
O altã profeþie împlinitã este cea de la Isaia,
necredincioºilor alte profeþii ale Bibliei, pe care
cu pustiirea Babilonului: Aºa zice Domnul: Iatã
le întãreºte istoria lumeascã ºi se pot vedea cu
ridic împotriva Babilonului un vînt nimicitor...
ochii, astãzi, de cãtre oricine.
nu va mai fi locuit niciodatã, ci veºnic va
Mîntuitorul a profeþit pustiirea Ierusalimului
rãmînea nelocuit, ca ºi Sodoma ºi Gomora; aºa nu
ºi dãrîmarea Templului lui Solomon
va mai fi locuit nici el, ºi nimeni nu-ºi mai
(Marcu 13, 1-4) . Aceastã profeþie s-a împlinit
întinde cortul acolo, ci fiarele sãlbatice îi vor
întocmai, la anul 70, dupã Hristos, cînd romanii
umple casele, ºacalii vor urla în casele
au fãcut Ierusalimul una cu pãmîntul. ªi nu
împãrãteºti (Isaia 13, 20-22) .
numai atît. Vechiul Sion stã ºi azi ruinat, sub
Fioroasa profeþie s-a împlinit din cuvînt în
profeþia blestemului Scripturii. Un împãrat pãgîn
cuvînt. Pe locul unde a fost Babilonul cel vestit,
a voit sã-l rezideascã ºi flãcãri ieºite din pãmînt
e azi o ruinã pustie, nelocuitã ºi plinã de fior.
au înghiþit pe muncitori, în semnul cã profeþiile
Cãlãtorii englezi spun cã locul unde a fost
Scripturilor trebuie sã se împlineascã.
Babilonul e un loc atît de urît ºi pustiu, încît
O altã profeþie este cea de la prorocul
nimeni nu trece pe acolo.
Ezechiel, care s-a împlinit, despre pustiirea
Chiar ºi beduinii arabi, cãlãtorii pustiurilor, se
Tirului cel u i mîndru. De aceea, aºa grãieºte
feresc de el. Hiene, ºacali, lupi ºi bufniþe întãresc
Domnul: Iatã, am necaz pe tine, Tirule, ºi voi
prin urletele lor împlinirea profeþiilor.
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 49

Una singurã întîrzie...

Israelul va fi mîntuit, dupã cum este scris: Iatã,
Am vorbit mai sus despre profeþiile din Biblie,
vin zile - zice Domnul - cînd voi face cu casa lui
arãtînd cum ele s-au împlinit ºi se împlinesc din
Israel ºi cu casa lui Iuda un legãmînt nou... toþi
cuvînt în cuvînt. Sînt în Biblie unele profeþii care
Mã vor cunoaºte, de la mic, pînã la mare, cãci le
se împlinesc sub ochii noºtri.
voi ierta nelegiuirea ºi nu-Mi voi mai aduce
În cartea, Trãim vremuri biblice, am arãtat pe
aminte de pãcatul lor (Ier. 31, 31-34) .
larg, ºi puteþi citi pe larg, cum se împlinesc
Întrebarea e acum: cînd vor veni întoarcerea ºi
Scripturile sub ochii noºtri ºi în zilele noastre.
mîntuirea lui Israel? Ap. Pavel spune cã la
Vremurile noastre sînt vremuri biblice, sînt
împlinirea numãrului deplin al neamurilor, adicã
vremuri în care se împlinesc Scripturile sub ochii
dupã ce vor primi Evanghelia toate neamurile
noºtri. Încep a se împlini ºi profeþiile cu ivirea
pãgîne. Acest lucru l-a spus ºi Mîntuitorul:
lui Antihrist în lume.
Ierusalimul va fi cãlcat în picioare de neamuri,
O singurã profeþie întîrzie sã se arate: profeþia
pînã se vor împlini vremurile neamurilor
despre întoarcerea poporului evreu din cumplita
(Luca 21, 24) .
orbie sufleteascã în care petrece. Mîntuitorul a
Întoarcerea lui Israel - dupã profeþia Bibliei -
profeþit pedeapsa cu dãrîmarea Ierusalimului ºi
va avea loc cãtre sfîrºitul veacurilor, cînd
împrãºtierea poporului evreu. Profeþia s-a
poporul evreu Îl va primi pe Mîntuitorul; va fi un
împlinit întocmai. Sionul e o ruinã, iar poporul
semn cã se apropie sfîrºitul veacurilor.
evreu, un popor fãrã þarã.
Însã împlinirea acestei profeþii nu se aratã.
Dar, pe de altã parte, Cuvîntul lui Dumnezeu
Poporul evreu este azi mai orb ca oricînd faþã de
din Biblie spune lãmurit cã va veni iar o vreme
adevãrul Evangheliei. Sionismul lucreazã prin fel
de împãcare a lui Dumnezeu cu poporul Sãu.
de fel de tainice legãturi contra creºtinismului.
Acest lucru îl spune ºi ap. Pavel la Romani 11:
Faptul acesta ar fi doar singura mãrturie cã
Fraþilor, nu vreau sã nu ºtiþi taina aceasta: o parte
Ziua Domnului n-a venit încã. Toate celelalte
din Israel (adicã cei care n-au primit Evanghelia)
mersuri din lume aratã semnele sfîrºitului
a cãzut într-o împietrire care va þine pînã va intra
veacurilor, numai aceasta singurã mai trebuie sã
numãrul deplin al neamurilor. ªi, atunci, tot
vinã...

Cãile lui Dumnezeu în tipãrirea ºi rãspîndirea Sfintelor Scripturi

Ceva despre Societatea pentru rãspîndirea ºi tipãrirea Bibliei
Pe la anul 1687, trãia într-un sat din þinutul
Wales (Anglia), o fetiþã cu numele Maria Jonnes,
care, încã din pruncie, de cînd auzise la bisericã
ºi în ºcoalã citindu-se din Sf. Scripturã despre
viaþa Mîntuitorului, fu prinsã de o dorinþã vie ºi
fierbinte de a-ºi avea o Biblie a ei, în care sã
citeascã oricînd.
Dar, pe acele vremuri, Biblia era un lucru
mare, era o Carte scumpã; numai oamenii bogaþi
o puteau avea, iar pãrinþii ei erau meºteºugari
sãraci. Atunci, fetiþa îºi fãcu un plan: îºi cumpãrã
o puºculiþã (cutioarã de strîns bani) ºi începu a
strînge în ea, cu osîrdie, bãnuþ lîngã bãnuþ, ca, pe
urmã, sã-ºi poatã cumpãra din aceºti bani o
Biblie. Era de opt ani cînd începu acest lucru.
ªase ani de zile strînsese neîncetat ban lîngã ban
în aceastã cutie.
Dupã ºase ani, fetiþa strigã plinã de bucurie:
Tatã ºi mamã dragã, eu am bani sã-mi cumpãr o
Biblie! Pãrinþii fetiþei se bucurarã, dar acum era
un alt necaz: Biblia nu se gãsea de vînzare (ºi nu
se putea comanda ca azi, cu poºta) decît în locuri
deosebite. ea porni pe jos ºi desculþã. Peste umeri luã un
Fetiþa ceru sfatul preotului, care îi dãdu o sac, în care, la întoarcere, sã-ºi poatã pune
recomandare în scris cãtre un alt preot, din oraºul comoara dupã care suspina. Peste 50 de km fãcu
Balla, la depãrtare de peste 50 km. Preotul acela fetiþa pe jos, într-o zi de varã, pe o cãldurã
avea ceva Biblii de vînzare, aduse din Londra. înãbuºitoare. Dar ea nu simþea nici cãldura, nici
Fetiþa se pregãti de drum. Cum n-avea mijloace, oboseala, nici picioarele rãnite de pietrele
Pag. 50 Biblia - Cartea vieþii
drumului. Ea simþea numai dragostea ºi dorinþa
fierbinte de a avea o Biblie.
Ajunsã la Balla, ea trase la un cunoscut al
pãrinþilor ei ºi, dimineaþa, se prezentã împreunã
cu ei la preotul cu Bibliile. Dar aici alt necaz:
Bibliile se vînduserã. Mai erau numai trei
exemplare ºi acestea erau reþinute ºi plãtite de
alþii.
- Îmi pare foarte rãu - zise preotul - cã aceastã
fetiþã a fãcut degeaba un drum aºa de lung...
Bibliile s-au gãtat!
Cînd auzi fetiþa aceste cuvinte, începu sã
plîngã cu hohot. S-a sfîrºit! zicea ea. Totul a fost
în zadar. Sãrmana! κi vedea spulberate toate
nãdejdile ºi aºteptãrile ei de ºase ani... Tot ce
clãdise ea se dãrîma... ªi plîngea cu amar.
Dar Domnul nu lãsã pe fiica Lui. Preotul se
înduioºã de lacrimile ei ºi îi dãdu o Biblie din
cele reþinute de alþii. Nu se poate - zicea preotul
- sã n-ascult aceste lacrimi!
Fetiþa se reîntoarse plinã de fericire la casa
pãrinþilor ei ºi trãi pînã la sfîrºitul vieþii sale,
priveghind lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu.
S-a întîmplat cã preotul din oraºul Balla,
Ceva despre traducerile româneºti ale Sfintei Scripturi
Cea dintîi Biblie în româneºte a ieºit la anul
1648, cînd mitropolitul Simeon ªtefan, din
Bãlgrad, a tradus ºi tipãrit pe româneºte, pentru
întîia oarã, Noul Testament. La patruzei de ani
dupã aceea, în anul 1688, a ieºit de sub tipar
prima Biblie româneascã întregitã, tipãritã la
Mitropolia din Bucureºti, sub stãpînirea
voievodului Ioan ªerban Cantacuzino, cunoscutã
sub denumirea de Biblia lui ªerban.
tocmai dupã aceastã întîmplare, s-a dus la
Londra, unde se þinea un sfat despre tipãrirea
Bibliei pentru popor. Preotul a istorisit în chip
miºcãtor întîmplarea cu fetiþa, ºi aceastã istorie
i-a miºcat atît de adînc pe cei prezenþi, încît
strigarã toþi într-un glas: Sã tipãrim Biblia pentru
popor! Sã tipãrim Biblia nu numai pentru poporul
nostru, ci pentru toate popoarele din lume!
Cei de faþã întemeiarã o societate pentru
tipãrirea Bibliei ºi rãspîndirea ei în popor.
Aceastã societate e aºa numita Societate britanicã
pentru tipãrirea ºi rãspîndirea Bibliei.
Prin daruri ºi ajutoare, aceastã societate a
ajuns atît de departe, încît a tipãrit pînã azi Biblia
în 800 de limbi ºi a rãspîndit-o în peste un
miliard de exemplare. Societatea i-a ridicat fetiþei
Maria Jonnes o statuie, în semn de amintire, cã
prin dragostea ºi rîvna acesteia pentru Cuvîntul
lui Dumnezeu s-a înfiinþat societatea ºi a putut
face un lucru atît de minunat.
Milioane de suflete citesc ºi se hrãnesc azi din
Cuvîntul lui Dumnezeu, din Sf. Scripturã, în
urma dragostei nemãrginite ce a avut-o fetiþa
Maria Jonnes pentru Cuvîntul lui Dumnezeu din
Sf. Scripturã.
Pus-am pe scurt aceastã istorie, aici, întîi, ca
un îndemn pentru citirea Scripturilor; apoi,
pentru cei ce spun cã Biblia societãþii din Londra
ar fi o carte pocãitã (ce trebuie ruptã ºi
persecutatã).
Aceastã societate n-are nimic cu sectarii ºi
sectarismul. Ea nu este nici ortodoxã, nici
catolicã, nici protestantã, nici baptistã, nici
adventistã, etc, ci este a tuturor popoarelor. Ea
urmãreºte un singur lucru: rãspîndirea Cuvîntului
lui Dumnezeu în toatã lumea ºi în toate
popoarele, pe un preþ cît se poate mai ieftin.
Aceastã societate s-a întemeiat prin voia lui
Dumnezeu, prin dragostea fierbinte ce a trezit-o
Domnul în sufletul unei fetiþe de opt ani,
dragoste pe care un preot a dus-o la sfatul de la
Londra, sfat în care s-a înfiinþat societatea...
Singura Biblie româneascã, pe care am avut-o
o vreme, a fost cea britanicã.
ªi astãzi, societatea aceasta se îngrijeºte sã
avem la îndemînã Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu,
pe un preþ cît se poate mai ieftin.
În anul 1858, Mitropolitul ªaguna a tipãrit din
nou Biblia, într-o frumoasã înfãþiºare ºi cu mari
osteneli ºi cheltuieli, împodobind-o ºi cu chipuri
religioase aduse de prin Germania. În
Introducerea acestei Biblii, Mitropolitul ªaguna
vorbeºte cu elogii despre cele douã traduceri ale
Bibliei, spunînd, între altele, urmãtoarele: Aceste
douã traduceri sînt uºile pe care s-a învrednicit
ºi poporul nostru românesc a intra în cîmpul cel
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 51

ceresc al Dumnezeieºtilor învãþãturi. Ele sînt

Ce vorbe cuminþi ºi înþelepte a spus ªaguna!
izvoarele care au izvorît întîia datã apa vieþii
ªi nu numai le-a spus, ci le-a ºi urmat. Cu
veºnice pentru neamul acesta în toate þãrile
osteneli ºi cheltuieli uriaºe, a revãzut ºi retipãrit
ro m â n e . D e º t e p t a re a p o p o r u l u i ro m â n e s c ,
aceastã cea de-a doua Biblie româneascã. Pînã
împroprietãrirea lui cu Legea lui Dumnezeu,
mai anii trecuþi, aici, în Ardeal, am avut ºi am
înfãþiºarea neamului românesc ºi rãmînerea în
folosit Biblia lui ªaguna (iar la Blaj s-a folosit
viaþã a limbii sale naþionale, pentru toate aceste
Biblia lui Bob, tradusã tot dupã Bibliile din þarã).
binecuvîntãri avem sã le mulþumim celor dintîi
Numai cã începutul fãcut în vremuri atît de
Scripturi româneºti. Mare ºi adîncã trebuia sã fie
grele n-a fost dus mai departe aºa cum ar fi
mulþumirea noastrã cãtre aceºti bãrbaþi mari
trebuit. Moºtenirea biblicã a fost, fãrã îndoialã,
care în vremuri atît de grele ºi cu mijloace ºi
slab chivernisitã. Cea mai grãitoare dovadã
puteri aºa de smerite au fãcut lucrãri atît de
despre acest adevãr este faptul nespus de dureros
mãreþe!
Înaltã trebuie sã fi fost cugetarea; adîncã,
mintea; fierbinte, credinþa; adevãratã, iubirea
lor cãtre Dumnezeu ºi naþiune, cînd au dãruit ei
naþiei lor un astfel de odor. Sãnãtoasã ºi coaptã
a f o s t c u n o º t i n þ a l o r d e s p re S f î n t a C a r t e ,

îmbrãcînd-o în veºmîntul limbii aceleia care sã

fie înþeleasã de toþi românii. Cu tot dreptul se
pot numi aceste traduceri cea dintîi Biblie a
poporului românesc întreg, cel dintîi glas obºtesc
cu care se roagã acest popor Pãrintelui ceresc.
Limba Bibliei - zicea ªaguna - numai o datã
cã, în anul de la Hristos 1930 ºi la 12 ani dupã
se poate face; dacã poporul a primit cea dintîi
înfãptuirea României Mari, nu avem o Biblie a
traducere - credincioasã ºi înþeleaptã - limba
noastrã, tipãritã în þarã la noi. Dacã n-ar fi Biblia
acestei Biblii a intrat, aºa zicînd, în însãºi fiinþa
societãþii britanice, am fi fost pînã acum o þarã ºi
sa, ºi urmãtorii n-au decît sã îndrepte ºi sã
un popor întreg fãrã Biblie.
înnoiascã acest început binecuvîntat. Cei doi
Bibliile noastre cele vechi s-au tipãrit în
traducãtori au altoit întîia datã Cuvîntul
teascuri, cu greutãþi uriaºe; iar azi, cu maºinile
Sfintelor Scripturi în pom românesc... urmaºii lor
cele moderne - ºi, desigur, cu mijloace materiale
trebuie sã îndrepte ºi sã înnoiascã unde va
mai mari - am lãsat în pãrãginire o moºtenire atît
trebui, cãci limba noastrã e ca un pom viu ce-ºi
de scumpã!
primeneºte mlãdiþele ºi ramurile.
Pag. 52 Biblia - Cartea vieþii
Rãspîndirea Bibliei
Biblia - Cartea cea mai rãspînditã - tipãritã în
aproape 1.100 de limbi, se desface anual în peste
27 de milioane de exemplare. Astfel, Biblia este
cea mai rãspînditã ºi mai cititã Carte din lume. O
mãrturie despre Dumnezeirea Bibliei este ºi
uriaºa ei rãspîndire. Nici o carte nu se poate
mãsura cu ea în privinþa rãspîndirii.
Cu mulþi ani în urmã, erau aproape opt sute de
societãþi creºtine care se ocupau cu tipãrirea ºi
rãspîndirea Bibliei. Cea mai mare dintre toate
este aºa numita Societate britanicã pentru
rãspîndirea Bibliei în Anglia ºi strãinãtate, din
Londra, care tipãreºte ºi rãspîndeºte Biblii, la
preþuri modeste, printre toate popoarele lumii.
Într-o revistã am citit un foarte cald ºi luminos
articol despre lucrul Bibliei în lume, cu amãnunte
interesante. Aflãm, între altele, cã în anul 1936
s-au desfãcut în toatã lumea 27 de milioane de
Biblii. Peste jumãtate din aceste Biblii le desface
Societatea Biblicã Britanicã, din Londra, alte 7
milioane le desface Societatea Biblicã
Americanã, din America. Iar restul, societãþile
biblice germane, elveþiene, franceze, etc.
Aºadar, 27 de milioane de Biblii se revarsã
anual în toatã lumea, traduse ºi rãspîndite
aproape în toate limbile (în 1.100 de limbi) ºi
între toate popoarele lumii.
Iatã, chiar ºi rãspîndirea aceasta este o
grãitoare mãrturie cã de la Dumnezeu este Cartea
aceasta ºi slujba Lui o face. ªi este o împlinire ºi
la ceea ce spunea Domnul Isus cã Evanghelia se
va vesti la orice fãpturã ºi apoi va veni sfîrºitul.
Chiar ºi rãspîndirea extraordinarã pe care a luat-o
Biblia este semnul cã sfîrºitul este aproape.
Numai Societatea Britanicã a rãspîndit de la
înfiinþarea ei mult peste 500 de milioane de
Biblii.
Se spune cã Societatea Britanicã publicã 12
mii de exemplare de Biblii (sau pãrþi de Biblie)
pe zi.
În fruntea cumpãrãtorilor Bibliei se aflã
Europa, cu un milion de Biblii pe an.
Vedeþi ce putere mare stã în Cartea aceasta? ªi
cîte rãzboaie s-au dus împotriva ei! Toate au fost
ºi vor fi în zadar. Cuvîntul Domnului nu rãmîne
de ruºine, ci creºte, creºte mereu.
Fã Doamne, sã creascã ºi sã rodeascã ºi între
copiii poporului meu, care parcã au uitat cã cerul
ºi pãmîntul vor trece... dar cuvintele Tale nu vor
trece! (Marcu 13, 31) .
Lunga dovedire a puterii Bibliei a învãþat pe
atîþia oameni de seamã ai vremurilor trecute sã nu
mai caute alt chip de luminare a obîrºiei, decît
prin punerea Bibliei în mîinile ei. Îndeobºte, în
tot firul istoriei, de cîte ori oamenii au pus mîna
pe Biblie, viaþa lor s-a resimþit imediat. Un cuget
nou a pãtruns într-înºii ºi au început a ieºi din
amorþire.
Sã sprijinim cu toþii ºi sã ajutãm rãspîndirea
Evangheliei! Prin aceasta grãbim apropierea Zilei
celei mari, care va fi bucuria ºi fericirea celor
aleºi ºi sfîrºitul împãrãþiei domnului veacului
acestuia.
În Anglia, Cuvîntul Domnului a dat naºtere la
mari înviorãri. În acea vreme, aºa de mult se
întinsese pofta de ascultare a Sfintei Scripturi,
încît oamenii se duceau pînã departe ºi în alte
sate, ca sã asculte citirile care se fãceau din
Biblie. Nu erau destule Biblii ca sã-i
mulþumeascã pe toþi. Oamenii se întovãrãºeau ca
sã cumpere o Biblie, ca sã poatã trece de la unul
la altul ºi s-o citeascã pe rînd. Se învoiau cîte
doisprezece la cumpãrarea unei Biblii. Ea avea sã
stea cîte o lunã în casa fiecãruia. Un bãtrîn se
nimerise sã fie el al doisprezecelea între cei
înscriºi ºi a strigat cu jale: Doamne, eu pot muri
pînã sã ajungã Biblia ºi la mine!
Atît de mare era setea atunci de a citi ºi a avea
Biblia!
Ni se aratã mai departe un lucru pe care nu
l-am prea ºtiut: creºtinii cei dintîi erau biblici. 60
de mii de Biblii circulau pe atunci între ei. Setea
dupã Cuvîntul lui Dumnezeu era foarte mare, de
aceea ºi cunoºtinþa creºtea.
Dragã cititorule! Cum stai tu faþã de Biblie,
faþã de Cartea lui Dumnezeu? Acum nu mai
trebuie sã o cauþi pe la mari întinderi, nici s-o
citeºti cu rîndul. Pentru cîþiva lei o poþi avea în
casa ta ca pe o comoarã nepreþuitã. ªi tu nu vrei
sã o ai? Þi-o recomandã Însuºi Mîntuitorul ºi tu
nu vrei sã o citeºti?
În Ieremia 1, 12 stã scris: Cãci Eu veghez
asupra Cuvîntului Meu, ca sã-l împlinesc.
Ce eveniment important este acesta pentru
copiii lui Dumnezeu care privesc cu bucurie la
realizarea lui mãreaþã ºi ce avertisment
cutremurãtor pentru întreaga omenire este
cuvîntul care zice: Evanghelia aceasta a
Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea, ca
sã slujeascã de mãrturie tuturor neamurilor.
Atunci va veni sfîrºitul (Matei 24, 14) .
Actul de graþiere este în mîna ta, copil al lui
Dumnezeu, care ai fost iertat. Fratele tãu zace
sub povara pãcatelor ºi a datoriilor lui: du-i ºi lui
aceastã veste bunã! Spune-i cã Domnul Isus a
plãtit preþul pãcatelor lui, cînd a murit însîngerat
pe Cruce. Spune-i cã Sîngele Lui îl curãþeºte de
orice pãcat.
Iar voi, care aveþi în casele voastre aceastã
Sfîntã Carte, citiþi-o, sã nu pãþiþi ca fiul cel
îndãrãtnic, care a murit pentru cã nu a citit
scrisoarea primitã de la tatãl sãu.
Plecat, ca ºi fiul risipitor, a dus o viaþã
dezordonatã, ani de zile, dupã care s-a ales cu o
boalã ce l-a obligat sã se interneze în spital, apoi
într-un sanatoriu, de unde, cînd ºi-a vãzut
 Biblia - Cartea vieþii
neputinþele, a scris acasã o scrisoare prin care
cerea sã fie reprimit. κi recunoºtea greºelile ºi
cerea iertare.
Bieþii pãrinþi, bãtrîni, plini de bucurie cã fiul
lor nu murise, au aranjat cu proprietarul unui
vapor sã plece imediat pînã în portul oraºului
unde era copilul internat.
Pentru a nu întîrzia cu transmiterea bucuriei
lor, i-au trimis imediat o scrisoare, prin care l-au
înºtiinþat despre mãsurile luate: cã va merge un
vapor cu un delegat, cu bani, cu mîncare, cu
haine ºi cu toate cele necesare întoarcerii lui
acasã. Totodatã, au stabilit ºi data, ziua, ora, cînd
va sosi vaporul în port.
Biblia în foileton (fragmente)
Un ziar a publicat nu demult ºtirea de mai jos,
pe care o dãm pe scurt:
Un editor englez, anume Heinemann, a
publicat Biblia într-o frumoasã tipãrire, sub titlul:
The Bible designed to be rend as literature,
adicã: Biblia destinatã a fi cititã ca literaturã.
Datã sub o formã nouã ca tipar, probabil fãrã
versete ºi cu titluri deosebite, cartea va fi avut o
bunã primire, cãci, încurajatã de aceastã
iniþiativã, gazeta englezã Sunday Express, care e
organul duminical cel mai rãspîndit în Anglia, s-a
apucat sã ofere Biblia cititorilor sãi în foileton -
publicînd în fiecare numãr cîte ceva despre
Biblie, pe rînd.
ªi, mai departe, ziaristul scrie:
Biblia pentru orbi
Puþini ºtiu cã orbii pot sã citeascã cu...
degetele.
Sînt semne anume fãcute pentru fiecare literã,
sau cuvinte întregi, însemnate ca niºte rînduri pe
carton, prin strãpungere, pe care orbii,
pipãindu-le cu degetele, pot citi ca ºi cei care
vãd.
Între alte cãrþi, s-a scris cu astfel de litere
(numite Braille) ºi Biblia pentru orbi, în 36 de
volume (mai anii trecuþi).
Pag. 53
Peste cîteva zile, fiul a primit, în sanatoriul
unde era, scrisoarea de la pãrinþi. Primul lucru a
fost sã vadã banii trimiºi. Dar cum nu erau bani
în scrisoare, nervos, a mototolit-o ºi a aruncat-o
la coºul de gunoi. S-a pus în pat ºi îºi judeca în
gîndul lui pãrinþii. Au trecut aºa aproape douã
sãptãmîni, cînd, într-o zi, foarte slãbit ºi bolnav,
a spus unui om de serviciu sã caute în coºul de
gunoi dacã nu cumva se mai aflã acolo scrisoarea
lui. Scrisoarea era acolo; i-a dat-o ºi, dupã ce a
ci t i t - o , a început sã plîngã disperat, fiin d cã
trecuse termenul stabilit de pãrinþii lui pentru
plecarea spre casã. A trimis imediat niºte
cunoscuþi - prieteni de-ai lui - în port, sã caute
vaporul ºi pe cãpitan, dar... dupã ce trecuserã
vreo douã zile de cãutare în zadar, cei veniþi s-au
întors fãrã el.
Cînd au venit prietenii cu trista veste ºi el ºi-a
dat seama cã citise scrisoarea prea tîrziu, plin de
durere ºi de pãrere de rãu cã s-a trezit prea tîrziu,
s-a aºezat în pat cu remuºcãrile amare, care, peste
douã zile, au pus capãt unui capitol din viaþa unui
om.
Sã nu fim ºi noi ca acest tînãr, care a pierit cu
scrisoarea de salvare în mînã!
De aceea, citiþi Biblia ºi ascultaþi cuvîntul ei,
cãci este Cuvîntul Tatãlui ceresc, cu vestea cea
bunã cã ne primeºte ºi ne iartã!
Le Tempe, din care am extras faptele, spune cã
foiletoanele redau Biblia literarã, a lui
Heinemann, adicã sub formã de roman. Le Tempe
adaugã: Noi, evident, am citit Biblia cu toþi ºi
chiar cunoaºtem unele pasaje pe dinafarã. Dar nu
avem cunoºtinþa realã a acestui monument literar,
cel mai mare, cu dramatismul sãu profund, cu
poezia sa sublimã ºi cu proza sa incomparabilã.
Aceastã mãrturisire din partea occidentalilor
are darul de a ne umple de ruºine. Ei, care au citit
Biblia de mai multe ori ºi care cunosc unele
pasaje pe dinafarã, simt mereu nevoia de a
pãtrunde sacrele texte ºi de a se adãpa din
adevãrurile lor eterne.
Cîþi dintre români citesc Biblia? ªi cîþi dintre
doctori ºi teologi, oare, o citesc?
Un creºtin orbise. Atunci, mai mulþi prieteni
credincioºi au început sã se roage pentru
vindecarea lui. Vãzînd cã vindecarea nu mai vine,
creºtinul s-a rugat aºa: Îþi mulþumesc, Doamne,
pentru talantul de a fi orb. O, de-aº putea sã-l
înmulþesc în aºa fel, încît, la venirea Domnului
Isus, sã i se poatã vedea roadele!
Dupã aceastã rugãciune, folosind cunoºtinþele
lui de om de ºtiinþã - fiind medic - a inventat
sistemul de citire pentru orbi, care astãzi e
Pag. 54 Biblia - Cartea vieþii

Ce pildã de evlavie ºi ce dovadã a

întrebuinþat în peste cinci sute de limbi.
înþelepciunii lui Dumnezeu, care transformã
Iatã, aºa au putut mii de orbi sã afle calea
nenorocirea în cel mai mare bine al semenilor ºi
mîntuirii prin acest sistem de citire.
spre slava lui Dumnezeu!

O statisticã despre Biblie

Un învãþat creºtin, înfocat cititor al Bibliei, a
- Expresia nu te teme! e scrisã de 97 de ori în
fãcut o statisticã interesantã în legãturã cu întreg
Noul Testament.
cuprinsul Bibliei.
- În Vechiul Testament sînt 800 de profeþii, iar
Dãm aici cîteva date din aceastã statisticã:
în Noul Testament, 200 de profeþii.
- Numele lui Dumnezeu se aflã de 6.855 de ori
- Biblia întreagã conþine 31.000 de fãgãduinþe.
pomenit în Bibliei.
- Despre Domnul Isus Hristos e scris în Noul
- Numele Domnului se aflã de 1.853 de ori.
Testament de 1.853 de ori.
- Mijlocul Bibliei este Psalmul 117, versetul
- În Noul Testament se vorbeºte despre ultima
8: Mai bine e sã cauþi un adãpost în Domnul,
venire a Mîntuitorului, în 260 capitole, de 300 de
decît sã te încrezi în om.
ori.
- Versetul cel mai lung este cel din Cartea
- Despre Duhul Sfînt este scris de 500 de ori.
Estera, cap. 8, vers. 9: Logofeþii împãratului au
- În Noul Testament se aflã introduse 850 de
fost chemaþi în vremea aceea, în a douãzeci ºi
locuri din Vechiul Testament.
treia zi a lunii a treia, adicã luna Sivan, ºi au
- Apocalipsa face 245 de aluzii la Vechiul
scris, dupã tot ce a poruncit Mardoheu, iudeilor,
Testament; Epistola cãtre Evrei, 85; Epistolele
cãpeteniilor oºtirii, dregãtorilor ºi mai marilor
cãtre Corinteni, 53; Galateni, 16; Evanghelia de
celor o sutã douãzeci ºi ºapte de þinuturi aºezate
la Matei, 100.
de la India la Etiopia, fiecãrui þinut dupã
- Partea cea mai frumoasã din Vechiul
scrierea lui, fiecãrui popor dupã limba lui, ºi
Testament, dupã unii, ar fi Psalmul 22: Domnul
iudeilor dupã scrierea ºi limba lor.
este Pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic...
- Iar versetul cel mai scurt este cel de la Ioan,
iar din Noul Testament, Evanghelia dupã Ioan.
cap. 11, vers. 35: Isus plîngea (ªi totuºi e atît de
- Cele mai mãreþe fãgãduinþe cereºti din
lung ºi atît de mult spune acest verset stropit cu
Biblie, dupã unii, ar fi acestea trei: cea de la Ioan
lacrimile Domnului!).
3, 16: Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu
- Nici un cuvînt din Biblie nu e mai lung de
lumea, cã a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca
ºase silabe.
oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþa
- Capitolul 37 de la Isaia este perfect egal cu
veºnicã; a doua, cea de la Ioan, 6, 47: Adevãrat,
2 Regi 19.
adevãrat vã spun, cã cine crede în Mine, are
- În toatã Biblia sînt 3.586.483 de litere;
viaþa veºnicã; a treia, cea de la Ioan 14, 2-3: În
773.693 de cuvinte; 31.373 de versete; 1.189 de
casa Tatãlui Meu sînt multe locaºuri. Dacã n-ar
capitole ºi 66 de cãrþi în Biblia ediþia britanicã.
fi aºa, v-aº fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un
- Capitolul cel mai scrut este Psalmul 116, iar
loc. ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un
cel mai lung Psalmul 119.
loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca
- Cuvîntul ºi e scris în Biblie de 46.227 de ori.
acolo unde sînt Eu, sã fiþi ºi voi.
- Cuvîntul vino! e scris de 1.990 de ori.
Doamne, învredniceºte-ne ºi pe noi de
- Expresia du-te de la Mine! e scrisã de douã
promisiunea aceasta!
ori.

O Biblie uriaºã
La sediul Societãþii pentru cruciada Bibliei bucãþi din Bibliile mici pentru a ocupa atîta cît
din Anglia se gãseºte o Bibliei uriaºã. Înãlþimea cuprinde aceastã uriaºã Carte, pe care abia o pot
ei mãsoarã 157 cm, lãþimea 105 cm, iar grosimea duce ºase oameni.
e de 25 cm. Deschisã, mãsoarã 237 cm. Cartea Biblia aceasta are ca scop sã arate locul de
are 175 file de carton foarte solid. Pe aceste file frunte pe care îl ocupã ºi trebuie sã-l ocupe
s-a fixat textul scris cu mîna al Bibliei, la care au Cuvîntul lui Dumnezeu în viaþa poporului englez,
lucrat 12.000 de persoane. care, dacã a ajuns cel dintîi popor, apoi aceasta o
S-a socotit cã ar trebui 4.476 datoreazã acestei Cãrþi sfinte, Bibliei.

Cea mai grea carte din lume

Aºa a voit Dumnezeu ca ºi cea mai grea Carte este o Biblie pe care a construit-o un tîmplar din
din lume - socotitã la kilogram - sã fie tot Biblia. Los Angeles - America. Biblia aceasta are o
Cea mai grea Carte din lume grosime de 250 cm ºi cîntãreºte 2.640 kg.
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 55

Cea mai scumpã Carte din lume

Cea mai scumpã Carte din lume - dupã preþul
cuprins din ea - este, desigur, Biblia, Cartea lui
Dumnezeu.
Dar aºa a voit Dumnezeu ca cea mai scumpã
Carte din lume sã fie, ºi dupã preþul ei în bani,
tot Biblia.
Cea mai scumpã Carte din lume este Biblia
tipãritã în anul 1455, de Iohan Gutenberg,
inventatorul tiparului. Un exemplar din aceastã
Biblie a fost cumpãrat anul trecut de un american
cu 300.000 de dolari, ceea ce în banii noºtri face
33.000.000 de lei.

Pãrinþii bisericeºti despre Biblie: Sfînta Scripturã este Cartea lui Dumnezeu;
e o Epistolã a lui Dumnezeu care trebuie sã ajungã la auzul tuturor
Credincioºii de demult, ca ºi cei de azi, au
Dumnezeu; cã Dumnezeu este Autorul Vechiului
recunoscut Dumnezeirea Sfintei Scripturi ºi au
ºi Noului Testament; cã Dumnezeu a insuflat pe
luat ca temelie a vieþii ºi credinþei lor aceastã
autorii cãrþilor sfinte, ferindu-i, pe de o parte, de
Carte, potrivit cuvintelor din Epistola a 2-a cãtre
orice eroare, iar, pe de altã parte, influenþînd
Timotei cap. 3, vers. 16-17: Toatã Scriptura este
raþiunea, voinþa, întreaga lor fiinþã, aºa cã se
insuflatã de Dumnezeu ºi de folos ca sã înveþe, sã
poate pe bunã dreptate spune cã Dumnezeu este
mustre, sã îndrepte, sã dea înþelepciune în
Autorul Sfintei Scripturi.
neprihãnire, pentru ca omul lui Dumnezeu sã fie
Sfînta Scripturã este - dupã cum se exprimã
desãvîrºit ºi cu totul destoinic pentru orice
Sfinþii Pãrinþi - o Epistolã a lui Dumnezeu cãtre
lucrare bunã.
oameni, care le aratã calea cãtre cer.
Ei, cei de atunci, ca ºi cei de azi, au crezut ºi
Aºa fiind, ea trebuie sã ajungã la auzul
susþinut cu hotãrîre adevãrul Sfintelor Scripturi
tuturor.
cã ea este Cartea lui

Izvor nesecat de adevãr

Îndeletniceºte-te necontenit cu... citirea
Bibliei; în felul acesta vei vorbi cu Dumnezeu, ºi
Dumnezeu... va vorbi cu tine... Sfînta Scripturã
este totdeauna superioarã vouã ºi nimeni,
niciodatã, nu o poate covîrºi. Cu cît pãtrundeþi
mai adînc într-însa, cu atît vã încredinþaþi mai
mult cã ea este un izvor nesecat de
adevãr. Chiar de la prima citire, credinciosul
zice: Eu pricep bine adevãrul Evangheliei. Dar,
dupã ce trece mai mult timp, iar mintea lui s-a
mai dezvoltat ºi cunoaºte mai bine pe Hristos, el
recunoaºte ºi mãrturiseºte înaintea Domnului cã
poruncile Lui sînt nemãrginite ºi el abia în parte
începe a le cunoaºte (Sf. Ciprian).

Bea pe Hristos din Sfînta Scripturã!

Din ambele potire sã bei, din al Vechiului ºi al
Noului Testament, pentru cã din ambele Îl bei pe
Hristos.
Bea pe Hristos, cãci este Viaþa.
Bea pe Hristos, cãci este Piatra
care izvorãºte apã.
Bea pe Hristos, cãci este Izvorul Vieþii.
Bea pe Hristos, cãci este Rîul, a cãrui vigoare
înveseleºte Împãrãþia lui Dumnezeu (Sf.
Ambrozie).

Niciodatã sã nu-þi cadã din mînã Biblia

cunoaºte nici puterea ºi nici înþelepciunea lui
Dacã dupã spusele Sf. Ap. Pavel, Hristos este
Dumnezeu...
puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, cine nu
Niciodatã, aceastã Carte sã nu-þi cadã din
cunoaºte Scripturile nu poate
mînã... (Fer. Ieronim).

Un pom rãsãdit lîngã izvor

Sufletul ce se adapã din Dumnezeiasca adicã adevãratã credinþã, ºi se împodobeºte cu
Scripturã este ca ºi pomul rãsãdit la izvorul frunze pururi verzi, cu fapte plãcute
apelor: se îngraºã ºi dã roade pururi coapte, (Sf. Ioan Damaschinul).
Pag. 56 Biblia - Cartea vieþii
Vezi sã nu te împiedice vrãjmaºul, cînd vrei sã citeºti, ci,
sub cãlãuzirea Duhului Sfînt, urmeazã aceste sfaturi:
A - Îndeletniceºte-te întru Dumnezeieºtile
Scripturi
Citirea Dumnezeieºtilor Scripturi strînge
mintea omului cea care rãtãceºte ºi-i dã
cunoºtinþã spre Dumnezeu. Cã scris este:
Îndeletniciþi-vã ºi cunoaºteþi cã Eu sînt
Dumnezeu! (Psalm).
Auzi, fratele meu, ce cunoºtinþã de Dumnezeu
ia acela ce se îndeletniceºte întru Dumnezeieºtile
Scripturi cu adevãratã inimã!
B - Nu te lenevi
Pentru aceea, frate, sã nu te leneveºti de
sufletul tãu; ci îndeletniceºte-te întru citire ºi
întru rugãciune, ca sã se lumineze mintea ta ºi ca
sã te faci desãvîrºit întreg, întru nimic fiind
lipsit.
Alþii se laudã pentru împreunã vorbirea cu
demonii ºi cu boierii ºi cu împãraþii. Iarã tu
laudã-te înaintea îngerilor lui Dumnezeu, cã
vorbeºti împreunã cu Duhul Sfînt, prin Sfintele
Scripturi, cãci Sfîntul Duh este Cel care grãieºte
printr-însele. Deci sîrguieºte-te a citi întru
Dumnezeieºtile Scripturi ºi a stãrui întru
rugãciuni. Cã, de cîte ori vei vorbi cu Dumnezeu
printr-însele, de atîtea ori se sfinþeºte trupul tãu
ºi sufletul. Aceasta dar, cunoscînd-o, fratele meu,
sîrguieºte-te încã mai adeseori a citi dintr-însele.
C - Dacã nu ºtii sã citeºti
Iar dacã nu ºtii sã citeºti, lipeºte-te acolo unde
este cu putinþã a le auzi ºi a le folosi. Cãci este
scris: Dacã vei vedea bãrbat priceput ºi înþelept,
du-te la dînsul ºi treptele uºilor lui sã le calce
piciorul tãu.
D - Sã nu te împiedice vrãjmaºul, cînd vrei sã
citeºti
Vezi ca nu cumva sã te împiedice vrãjmaºul pe
tine, cînd vei voi sã citeºti, aducînd asupra ta
trîndãvie ºi aruncîndu-te întru rãspîndiri ºi
îngrijiri zicîndu-þi: Fã întîi lucrul acesta cît mai
curînd; ºi, aºa, fãcîndu-te fãrã de grijã, vei citi!
Atunci cînd te sfãtuieºte el aceasta, atunci îþi dã
ºi osîndirea la lucrul mîinilor. Cã acestea toate le
aruncã el în gîndul tãu, ca sã te opreascã pe tine
a citi. Atunci cînd ar vedea el pe vreun frate cã
citeºte cu ostenealã ºi osîrdie ºi se foloseºte cu
pricinile acestea ºi cu altele, tãbãrãºte asupra lui,
cãutînd sã-l împiedice pe dînsul.
E - Fã-te ca un cerb ce însteazã
Tu, dar, fratele meu, sã nu-i crezi lui, ci fã-te
ca un cerb ce înseteazã ºi doreºte sã vinã la
izvoarele apelor, adicã la Dumnezeieºtile
Scripturi, ca sã bei dintr-însele ºi sã-þi rãcoreascã
setea ta, cea care te arde pe tine prin patimi. Bea
împreunã ºi folosul cel dintr-însele. Cînd îþi va
dãrui þie Domnul sã citeºti ºi sã cunoºti
dintr-însele vreun cuvînt, sã nu-l treci aºa cum
s-ar întîmpla, ci sã-l cugeþi pe el în inima ta ºi
sã-l scrii pe el în inima ta. ªi întru pomenirea ta
sã-l pãzeºti pe dînsul neºters. Cã este scris: Întru
îndreptãrile Tale voi cugeta. ªi iarãºi zice: Întru
inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sã nu
greºesc Þie. ªi iarãºi: Întru ce îºi va îndrepta
tînãrul calea sa? Cînd va pãzi cuvintele Tale
(Psalm 119).
F - Ascunde cuvîntul în inimã, ca sã aducã
rod
Deci tu þine în minte cuvintele pe care le auzi
ºi îndrepteazã-þi calea ta! Vezi sã nu laºi pãsãrile
cerului sã se pogoare ºi sã mãnînce sãmînþa
Fiului lui Dumnezeu! El a zis: Sãmînþã este
Cuvîntul pe care L-aþi auzit (Matei 13) .
Ascunde sãmînþa în sînurile pãmîntului, adicã
ascunde sãmînþa - Cuvîntul lui Dumnezeu - în
mijlocul inimii tale, ca sã aduci rod Domnului
întru frica ta.
G - Stãruieºte...
ªi, cînd citeºti cu stãruinþã ºi cu ostenealã,
citeºte cu multã statornicie, trecînd stihul! ªi nu
te sîrgui ca filele numai sã le treci; ci, de este
trebuinþã, sã nu pregeþi ºi de douã ori, ºi de trei
ori, ºi de mai multe ori a trece stihul, ca sã-i
înþelegi puterea lui.
H - Roagã-te înainte de a citi
ªi, cînd vrei sã te aºezi ºi sã citeºti, ori citind
altul, sã asculþi, roagã-te mai întîi lui Dumnezeu,
zicînd: Doamne Isuse Hristoase, deschide
urechile ºi ochii inimii mele, ca sã aud eu
cuvintele Tale ºi sã Te înþeleg, ºi sã fac voia Ta.
Cã nemernic sînt eu pe pãmînt. Doamne, sã nu
ascunzi de la mine poruncile Tale, ci descoperã
ochii mei ºi voi cunoaºte minunile din Legea Ta.
Cã spre Tine nãdãjduiesc, Dumnezeul meu, ca Tu
sã luminezi inima mea.
I - Cere ca Dumnezeu sã lumineze mintea ta
prin Duhul Sfînt
Aºa, fratele meu, te rog! Aºa totdeauna
roagã-te lui Dumnezeu, ca sã lumineze mintea ta
ºi sã-þi arate þie puterea cuvintelor Lui. Cã mulþi,
bizuindu-se pe priceperile lor, s-au rãtãcit ºi,
zicînd cã sînt înþelepþi, au înnebunit, neînþelegînd
cele scrise, ºi au cãzut întru huliri ºi au pierit.
J - Neînþelegînd ceva, nu pleca urechea la
ºoapta ispititoare a lui satana
Deci, cînd citeºti, dacã vei afla cuvînt greu de
înþeles, vezi sã nu te înveþe pe tine vicleanul a
zice întru sine-þi: Cã nu este aºa cuvîntul acesta.
Cãci cum poate sã fie aºa? ªi altele ca acestea.
Ci, de crezi în Dumnezeu, crede ºi în cuvintele
Lui. ªi zi cãtre vicleanul: Mergi înapoia mea,
satano! Cã eu ºtiu despre cuvintele lui Dumnezeu
cã sînt cuvinte curate, ca niºte argint cu foc
lãmurit pãmîntului ºi curãþit de ºapte ori, ºi
nimic nu este întru dînsele strîmb sau rãzvrãtit.
Ci toate sînt bune înaintea celor ce le înþeleg ºi
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 57

drepte celor ce aflã cunoºtinþã. Iar eu nepriceput
sînt ºi nu le cunosc. Însã ºtiu cã duhovniceºte
sînt scrise. Cã zice apostolul cã lege
duhovniceascã este (Rom. 7, 14).
K - Crede fãgãduinþele Sfîntului Cuvînt
Apoi, aºa cautã la cer ºi zi: Doamne, eu cred
cuvintele Tale, nu grãiesc împotrivã, ci mã
bizuiesc cuvintelor Sfîntului Duh. Deci Tu,
Doamne, mîntuieºte-mã ca sã aflu har înaintea
Ta. Cã eu altceva nu caut, fãrã numai sã mã
mîntuiesc ºi sã dobîndesc mila Ta, Îndurate!
Sf. Efrem Sirul.

Ce dobîndim citind Scripturile

Scriptura înþelepþeºte pe cel ce o citeºte. Ea
face pe om plãcut înaintea lui Dumnezeu,
netemãtor de cele prezente ºi rîvnitor pentru cele
de Dincolo.
Din ea se poate cunoaºte exact pronia lui
Dumnezeu, vitejia celor drepþi, bunãtatea
Stãpînului ºi mãreþia rãsplãtirii.
Vremea citirii Bibliei nu-i vreme pierdutã!
Citirea Sfintelor Scripturi sã o facem cu multã
bãgare de seamã, cãci numai aºa ne vom
învrednici de cunoºtinþa adevãratã, dacã vom
gîndi ºi vom grãi mereu despre cele cuprinse în
ele. De altfel, nici cã se poate ca acela care se
îndeletniceºte cu Cuvîntul lui Dumnezeu, cu toatã
sîrguinþa ºi cu toatã mulþumirea, sã-ºi piardã
vremea în zadar.

Dascãlul nostru
Chiar dacã nu am avea nici un dascãl, Însuºi înþelepciunea, numai voim a contribui cu cele ce
Stãpînul Cel de sus, intrînd în inimile noastre, ne se cer nouã. Cã El Însuºi zice: Sã nu chemaþi pe
va lumina cugetul, va dezveli cele acoperite, ºi ne nimeni dacãl pe pãmînt, cã Unul este Dascãlul
va deveni Dascãl nouã, celor care nu ºtim vostru, Cel din ceruri.

Cum sã citim
Deci, cînd noi luãm în mînã Cartea Duhului, cu toatã evlavia, cu toatã bãgarea de seamã, ca sã
întorcîndu-ne gîndul ºi alungînd de la noi orice putem fi conduºi de Sf. Duh în priceprea celor
idee omeneascã, vom face citirea scrise ºi a trage de aici un mare folos.

Cine sã citeascã Scriptura, cînd ºi unde

Toþi, nu numai bãrbaþii, ci ºi femeile, ca ºi cei citirea Sfintelor ºi Dumnezeieºtilor cuvinte.
care sînt în viaþa monahalã, toþi trebuie sã ºtie cã Citirea se poate face nu numai acasã, ci ºi
nici un timp nu-i o piedicã pentru umblînd pe drum, mergînd la îndeletnicirile zilei.

Stãpînul nu ne va trece cu vederea

Cã, vãzînd Stãpînul dorinþa noastrã cãtre cele
duhovniceºti, nu ne va trece cu vederea, ci ne va
trimite lumina Sa cea de sus, care va lumina
cugetul nostru. Deci sã nu ne lenevim în citirea
Sfintelor Scripturi, ci fie cã pricepem puterea
celor citite, fie cã nu pricepem încã, necontenit sã
meditãm asupra lor.
Ocupaþia continuã cu Scriptura întãreºte
memoria ºi, de multe ori, neînþelegînd ceea ce am
citit azi, aceasta, repetînd-o mîine, o vom afla
fãrã de veste. Dumnezeu Cel iubitor de oameni
lumineazã nevãzut cugetul nostru.

Armã puternicã împotriva rãtãcirilor

Sã nu ne închipuim, aºa, numai din auzite, cã
cineva este creºtin, ci sã-i cercetãm viaþa. Pentru
asta, se cere a avea simþurile sufletului exercitate.
Numai astfel vom cunoaºte ereziile.
Simþurile cele duhovniceºti se exercitã însã
prin necontenitã ascultare (a predicii) ºi prin
învãþãtura Sfintelor Scripturi, în fiecare zi
învãþînd din ele.
Numai aºa vom fi cu luare aminte la adevãr. ªi
nu vom cãdea în înºelãciune, ci încã ºi pe alþii
cãzuþi îi vom scãpa, îi vom scoate din primejdii.
Ostaºul cel puternic nu numai lui îºi poate fi
Pag. 58 Biblia - Cartea vieþii

Duh aºa a economisit lucrurile încît ni s-au

de folos, ci ºi pe altul îl scapã, slobozindu-l de
pãstrat neatinse.
rãutatea duºmanului.
Din pricina asta, nu este printre noi nimic
Dar acum sînt unii care nici nu ºtiu dacã
sãnãtos, nimic bun, cãci, rãtãciþi neºtiind
existã Sfintele Scripturi cu adevãrat, deºi Sfîntul
Scripturile!
Omilia 35 la Cartea Facerii ºi Omilia 8 la Epistola cãtre Evrei
Sf. Ioan Hrisostom.

Citirea Scripturii este un rai duhovnicesc. Acest rai Dumnezeu nu l-a sãdit în Eden sau undeva în
Rãsãrit, ci la întins peste tot pãmîntul. Du-te la indieni, pe care-i lumineazã mai întîi soarele cînd
rãsare; mergi la ocean sau la Insulele Britaniei; treci Pontul Euxin, Marea Neagrã, sau strãbate în
þãrile de la Miazãzi ºi pretutindeni vei vedea cã toþi ºi fiecare doreºte sã ºtie ce se cuprinde în
Scripturã.
Ce spun oamenii mari despre Biblie
Biblia a avut ºi are admiratori ºi cititori ºi-n rîndul învãþaþilor
credincioºi, care au spus cuvinte mari ºi adevãruri mari despre Cuvîntul lui Dumnezeu
Spicuim mai jos cîteva astfel de vorbe mari.
Voi, învãþaþilor ºi criticilor...
Duhului Sfînt adie cîteodatã blînd, aducînd celui
Biblia este o Carte neobiºnuitã, urîtã ºi
otrãvit de pãcate vindecare, putere, sãnãtate ºi
urmãritã ca nici o alta, ºi care totuºi nu se poate
viaþã veºnicã; o Carte înfricoºatã ºi totuºi
nimici; dispreþuitã ºi slãvitã, batjocoritã ºi
plãcutã, plinã de pace minunatã ce întrece orice
cinstitã, osînditã ºi totuºi vie. Împãraþi, regi ºi
gînd ºi plinã de tunetele ºi fulgerele Puternicului
mulþi cãrturari n-au cruþat nici o trudã ca s-o
Dumnezeu, care zdrobeºte popoarele cum
nimiceascã. Filozofi ºi învãþaþi au fost împotriva
zdrobeºte ºi frãmîntã un olar oalele sale ºi pe
ei cu sudoarea feþei lor, iar astãzi, cînd ºtiinþa
lîngã care omenirea este ca un strop de apã pe
crede cã a sfîrºit cu ea ºi critica vrea s-o
marginea unui vas; plinã de cele mai plãcute
sugrume, Biblia se rãspîndeºte cu o iuþealã
mîngîieri ºi profeþii ale unui Dumnezeu care
nemaipomenitã în sute de limbi, în milioane de
hrãneºte pãsãrile, numãrã firele de pãr din capul
exemplare, peste tot pãmîntul ºi este
nostru ºi, la rugãciunea unei mame, El dã o
propovãduitã în lung ºi-n lat; în puterea ei ºi cu
noapte liniºtitã copilului ei bolnav; o Carte care
credinþã într-însa, mii de negri îndurã arderea de
dezleagã în cîteva cuvinte întrebãrile cele mai
vii. Chinezii ºi armenii suferã chinurile cele mai
grele care au frãmîntat necontenit omenirea,
grozave, pînã la cea din urmã suflare.
rãspunde copilului ºi se joacã cu înþelepciunea
Ei, învãþaþilor, scrieþi ºi voi o asemenea Carte
filozofilor, plinã de o poezie aºa de puternicã, de
ºi vom crede în voi!...
adîncã ºi de înãlþãtoare, cum nu este nici o altã
Biblia este un pom al vieþii. Prin ramurile ei
carte scrisã de oameni.
viguroase ºi verzi totdeauna, vînturile cereºti ale
Bettex - savant naturalist, german.

Datorez trãirea mea Bibliei

În Germania, a trãit pe vremuri vestitul poet
Biblie s-a întors la Dumnezeu.
german, Heinrich Heine. Ca ºi alþi învãþaþi,
M-am întors la Dumnezeu - scrie Heine de pe
cãzuse ºi el în mrejile necredinþei. Prin scrierile
patul de suferinþã - ca fiul cel pierdut. Iar trezirea
lui, batjocorea credinþa ºi rãspîndea otrava
ºi întoarcerea mea le datorez unei Cãrþi.
necredinþei. Dar Bunul Dumnezeu n-a vrut sã
Este o Carte veche, modestã, dar care seamãnã
moarã în pieirea aceasta. Din depãrtarea dragostei
cu soarele care încãlzeºte, cu pîinea care
lui Dumnezeu, o boalã grea s-a apropiat de casa
hrãneºte; aceastã Carte este Cartea cãrþilor, este
lui ºi l-a pus la pat. ªi l-a þinut opt ani de zile pe
Biblia. Cine a pierdut pe Dumnezeu Îl poate gãsi
patul suferinþei. În aceastã ºcoalã a suferinþelor,
în ea. Cine n-a cunoscut pe Cel Veºnic, Îl gãseºte
Bunul Dumnezeu a fãcu sã-i ajungã în mînã o
în cuvintele acestei Cãrþi veºnice (H. Heine).
Biblie. ªi prin aceastã
 Biblia - Cartea vieþii
Evanghelia
Carte tainicã, nimeni n-a pãtruns-o; o citeºti,
o reciteºti ºi tot n-ai citit-o, tot mai rãmîne ceva
nou în ea, ceva neînþeles; ºi iar o reciteºti ºi iar
e nou... ºi, aºa, pînã la sfîrºit.
Ca cerul înstelat; cu cît îl priveºti mai mult, cu
atît e mai strãlucitor, cu atît descoperi mai multe
stele pe el.
Toþi cei care au citit aceastã Carte, toþi care au
trãit-o - ºi dacã o citesc trebuie sã o trãiascã, cãci
altfel nici n-au citit-o - toþi, înþelepþi sau simpli,
învãþaþi sau neînvãþaþi, credincioºi sau atei, toþi,
în taina conºtiinþei lor, spun acelaºi lucru. ªi toþi
veþi pricepe cã nu vorbesc de o carte omeneascã,
nici chiar de Sfînta Carte, nici de întreg Noul
Testament, ci numai de Evanghelie. Citiþi-o ºi
veþi fi fericiþi!
În colibã ºi-n pat
Nãscutã în Orient ºi îmbrãcatã în forme ºi
figuri orientale, Biblia merge prin toatã lumea ºi
la toate popoarele, simþindu-se pretutindeni ca la
ea acasã.
Ea ºtie sã vorbeascã inimii omeneºti în sute de
limbi.
Ea vine în palate sã spunã regilor cã ei sînt
servii Celui Preaînalt ºi intrã în colibe, sã spunã
sãracilor cã ei sînt fiii lui Dumnezeu. Copiii
ascultã cu plãcere istorisirile ei, iar înþelepþii
gãsesc mult de cugetat asupra acestor învãþãturi
ale vieþii.
Ce spune un japonez despre Biblie
Profesorul japonez, Kawaºiri, din Tokyo, scrie
urmãtoarele cuvinte despre Sf. Scripturã:
Biblia e mult mai bãtrînã ca noi, dar uitãm cã
ea e ºi mai tînãrã ca noi. Ea nu e îngrãditã, nici
pe departe; nu are hotare. E Cartea trecutului, a
prezentului ºi a viitorului; ea e Cartea Rãsãritului
ºi a Apusului, Cartea oamenilor de orice culoare:
albi, negri, galbeni. Sã nu ne închipuim vreodatã
cã Biblia e la sfîrºitul misiunii ei. Nu mã sfiesc
a spune cã nici scriitorii germani, pe care-i
Cine rãpeºte Biblia, rãpeºte soarele de pe cer
Scurt ºi lãmurit: tot nenorocul vieþii mele se
datoreazã cauzei cã am fost necredincios. Un om
care ºi-a rupt legãtura cu Dumnezeu nu poate sã
mai primeascã nici un fel de binecuvîntare. Toate
sfãtoºelile omeneºti - cã omul îºi fãureºte el
singur norocul - sînt minciuni! Dacã Dumnezeu
nu clãdeºte o casã, în zadar se trudesc ziditorii.
Acesta este Adevãrul!
Am fost ca un marinar care a pornit sã
Pag. 59
O, minunea minunilor; o, încîntare; o, prilej
de înfricoºare! Nu putem grãi, nu putem gîndi
ceva care întrece Evanghelia; nimic pe lume nu
se poate asemui acestei Cãrþi!
Astfel grãieºte un creºtin din secolul al doilea.
ªi iatã ce spune un creºtin din secolul al
XX-lea:
Evanghelia nu se poate pune alãturi, nici pe
deasupra celorlalte cãrþi scrisã de mînã
omeneascã; este afarã de orice alt scris, nu se
poate mãsura cu el, este de altã fire; se
deosebeºte de celelalte cãrþi, cum se deosebeºte
radiumul de celelalte metale. Evanghelia nu e o
carte, e ceva pentru care nu avem cuvinte.
(Merejkovski - scriitor rus).
Biblia are cuvinte de pace în vremuri grele,
cuvinte de mîngîiere pentru timpuri de
nenorocire, cuvinte de luminã pentru ceasurile
tulburãrii ºi întunecimii. Cuvintele ei sînt vestite
cu putere în mari adunãri ºi sfaturile ei sînt
ºoptite ºi la urechile celor singuratici. Pretinºii
înþelepþi ºi îngîmfaþii tremurã în faþa
avertismentelor ei, dar cei întristaþi ºi porniþi spre
pocãinþã aud dintr-însa o voce ca de mamã
iubitoare.
(Dr. Henry Dyke - învãþat olandez).
cinstim, n-au descoperit toate comorile ascunse în
Biblie. Eu sînt încredinþat cã, dacã s-ar întîmpla
vreodatã ca popoarele Apusului sã nu mai afle
adevãrul, puterea ºi lumina din Biblie, ºi ar
gãsi-o nefolositoare, ar sãri popoarele rãsãritului
cu fãclia luminii celei noi, descoperitã de bãtrîna
Carte.
Biblia este o Carte veºnic nouã; nouã, pentru
trezirea ºi mîntuirea Rãsãritului.
Nici o carte nu se vinde aºa de mult în
Japonia, ca Biblia.
descopere o nouã þarã spiritualã; dar, de cîte ori
credeam cã am dat pese o insulã necunoscutã,
privind mai departe, am vãzut cã era Biblia ºi
Noul Testament.
Un adevãr e indiscutabil: dintre toate darurile,
cel mai mare ºi mãreþ este Cuvîntul lui
Dumnezeu: Biblia. Cine rãpeºte acest dar, rãpeºte
soarele de pe cer.
(Strindlein - poet german).
Pag. 60 Biblia - Cartea vieþii
Biblia nu e o colecþie
Biblia nu e o colecþie de adevãruri în fraze
goale, ci este mersul majestuos, prin
ªtiinþa ºi Biblia
Adevãrata ºtiinþã e în armonie cu Biblia; dar
de-abia dupã mii de ani se dã dreptate Bibliei.
Omul care crede adevãrul revelat (descoperit) de
Cuvîntul lui Dumnezeu e totdeauna cu mulþi paºi
N-aº putea trãi fãrã aceastã Carte
Bossuet (un mare predicator francez) repeta
mereu cuvîntul spus de cãtre Fer. Ieronim lui
Nepotian:
O erezie
Cu siguranþã, fiecare membru al Bisericii are
dreptul de a þine în mîinile lui Biblia.
Fericiþi
Toþi acei care prin botez au jurat în Cuvintele
lui Hristos trebuie introduºi în Biblie.
Istorioare, pilde ºi asemãnãri despre Biblie
Obiceiul unui frumos dar de nuntã la poporul
sãsesc: fiecare pereche de miri primeºte ca dar de
nuntã o Biblie ºi un ceas.
Ce ne învaþã legãtura dintre un ceas ºi o
Biblie?
Saºii au un frumos obicei de nuntã, care
meritã sã fie cunoscut ºi imitat. La nuntã, mirii
primesc drept dar de nuntã o Biblie ºi un ceas.
Acest dar li se dã spre a fi de cãlãuzã în noua lor
viaþã.
Ceasul - sã le arate mersul timpului, iar Biblia
sã le arate mersul vieþii. Ceasul sã le arate cum
trece timpul, trec ºi eu, iar Biblia, cum trebuie
folosit acest timp pentru a dobîndi viaþa; sã le
arate cîºtigarea vieþii celei netrecãtoare.
Iatã deci un dar de nuntã care predicã mirilor
o viaþã întreagã ºi le dã hranã ºi întãrire o viaþã
întreagã. Ceasul le dã aducerea aminte de moarte,
iar Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, le dã hranã
pentru o viaþã întreagã ºi leac contra morþii celei
istoria lumii, al Domnului nostru Isus Hristos,
spre a-i mîntui pe oameni de pãcate.
înaintea ºtiinþei care merge ºchiopãtînd pe urmã
ºi care trebuie sã strãbatã cu greutate prin multe
erori.
(Lars Begard - profesor norvegian).
Niciodatã aceastã Carte sã nu-þi cadã din mînã!
N-aº putea trãi fãrã aceastã Carte!
Interdicþia citirii Bibliei ar fi o erezie.
(Bulgakof - “Ortodoxia”).
Fericiþi acei pe care îi apucã moartea în pãrtãºie
cu Cuvîntul lui Dumnezeu.
sufleteºti.
Cît de preþios este un astfel dar de nuntã, faþã
de lucrurile de nimic care se dãruiesc azi!...
De altfel, legãtura dintre ceas ºi Biblie e foarte
mult grãitoare. Cãci Biblia însãºi este un ceas
uriaº, care îºi are orele, minutele ºi secundele lui.
Numai cã acestea nu sînt împãrþite pe douãzeci ºi
patru de ore, ci pe mii de ani, pe veacuri ºi pe
veºnicie.
Ceasul Bibliei ne aratã mia de ani. Cãci la
Domnul o zi este ca o mie de ani ºi o mie de ani,
ca o zi (2 Petru 3, 8) . Sã nu ne încredem, dar,
în lungimea sau scurtimea vieþii noastre, ci sã fim
totdeauna gata.
Ceasul Bibliei ne aratã anul acesta ca pe un an
al mîntuirii (2 Cor. 6, 2) , ce ni s-a dat prin
dragostea Grãdinarului, care S-a rugat pentru
pomul vieþii noastre sã mai fie lãsat ºi anul acesta
(Luca 13, 8) . Sã facem deci roade vrednice de
pocãinþã (Matei 3, 8) .
Ceasul Bibliei ne aratã luna aceasta, luna
Mielului ºi luna spicelor, de la Exod 12, 2 ºi 14,
4, ºi o neîncetatã aducere aminte cã numai prin
Sîngele Mielului ne putem mîntui.
Ceasul Bibliei ne aratã ziua de azi cu porunca:
Astãzi de veþi auzi glasul Lui, nu vã învîrtoºaþi
inimile voastre! (Evrei 3, 7-8) .
Ceasul Bibliei ne aratã ziua de mîine: Nu te
fãli cu ziua de mîine, cãci nu ºtii ce poate aduce
o zi (Prov. 27, 1) .
Ceasul Bibliei ne aratã noaptea aceasta a
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 61

cocoºilor, sau dimineaþa, ca nu cumva, venind

bogatului cel nebun; o noapte i-a adus moartea ºi
fãrã veste, sã vã gãseascã dormind
osînda, pentru cã nu era pregãtit de moarte.
(Marcu 13, 35) .
Ceasul Bibliei ne aratã ceasul acestei clipe. De
Iatã dar, ce lucruri preþioase ne spune un dar
aceea, fiþi gata, cãci Fiul Omului va veni în
de nuntã cu înþeles creºtinesc: un ceas ºi o Biblie.
ceasul în care nu vã gîndiþi!
Cine însã se preocupã, pe la nunþile pãgîne de
(Matei 24, 44; Luca 12, 40) . Privegheaþi dar,
azi, cu astfel de gînduri sfinte?
pentru cã nu ºtiþi cînd va veni stãpînul casei:
Rugãm pe fraþii credincioºi sã foloseascã
seara, sau la miezul nopþii, sau la cîntatul
astfel de gînduri pe la nunþile credincioºilor.

Nu numai cu pîine va trãi omul...

Aºa ne-a spus Domnul Isus Hristos, cã nu
numai cu pîine va trãi omul, ci cu orice cuvînt ce
iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4) .
Acest cuvînt, care iese - ºi a ieºit - din gura
lui Dumnezeu, se aflã în Biblie, în Cartea cea
Sfîntã, care a fost scrisã de Dumnezeu prin
insuflare (2 Tim. 3, 16) .
Mîntuitorul recomandã, aºadar, Biblia ca pe o
pîine, ca pe o hranã cereascã de care are trebuinþã
sufletul nostru. Precum corpului nostru trebuie
sã-i dãm pîine, ca sã poatã trãi, aºa ºi sufletului
nostru trebuie sã-i dãm pîinea lui.
Biblia este o pîine ce vine din cer, este o pîine
cereascã ce trebuie mîncatã. Cînd am aflat O, nu te mai lãsa nici o clipã, iubitul meu, fãrã
cuvintele Tale, le-am mîncat - zice prorocul aceastã pîine cereascã! Ai stat atîþia ani fãrã
Ieremia la cap. 15, vers. 16. pîinea Bibliei în casa ta. O, nu te mai lãsa ºi anul
Dragã cititorule! Eu te întreb: ai tu pîinea acesta fãrã ea! Pentru cã nici o altã hranã nu
Cuvîntului biblic în casa ta? Ai tu pîinea Bibliei poate înlocui hrana aceasta, pîinea aceasta
în casa ta? ªi mãnînci din ea zilnic? mîntuitoare care vine de sus, de la Dumnezeu!

Biblia la hotel
În þãrile biblice din Apus (Elveþia, Anglia,
Suedia, etc), este obiceiul ca la hoteluri sã se
punã pe masa din camerele de dormit cîte o
Biblie. Asta, pentru ca omul cãlãtor, dacã are
nevoie, sã poatã citi seara ºi dimineaþa ceva din
Cuvîntul lui Dumnezeu. Acesta e un obicei al
popoarelor biblice, sã aibã Biblia la cãpãtîiul
unde dorm.
Pe o astfel de Biblie, un cãlãtor a scris
urmãtoarele rînduri: Fiecare lucru, la locul lui!
Dar locul acestei cãrþi nu este aici!
(Un cãlãtor din Germania).
Un altul a scris, ca replicã, urmãtoarele: Ba
da! Locul acestei Cãrþi este ºi aici! Pentru cã
Cuvîntul lui Dumnezeu din Cartea aceasta
cuprinde în sine Adevãrul ºi Viaþa. Iar de adevãr
ºi viaþã avem nevoie ºi la hotel
(Un cãlãtor din Olanda).
Un alt cãlãtor a scris! Eu, citind Catea aceasta
în cîteva seri cît am stat aici, am aflat în ea
adevãrul creºtin ºi m-am încreºtinat
(Un cãlãtor din Japonia).

Într-un sat cu cinci mii de locuitori

Într-o varã, m-am odihnit într-un sat de frunte,
cu peste cinci mii de suflete. ªi trebuia sã fac o
tîlcuire pentru gazetã. Astfel, am cãutat în sat o
Biblie. Dar în tot satul nu am aflat nici una (era
însã tot la a treia casã
un cazan de fiert rachiu). Nici în satele vecine
n-am aflat o Biblie. Într-un þinut întreg nu am
aflat nici o Biblie. Cu lacrimi în ochi am
suspinat, întrebîndu-mã: Oare, Doamne, în Africa
mã aflu eu aici, ori într-o þarã creºtinã?

Biblia este Cartea lui Dumnezeu

Dumnezeu are o Carte în care vorbeºte despre
El ºi despre planurile Sale. Aceastã Carte este
Sfînta Scripturã. E adevãrat cã oamenii au scris
aceastã Carte, dar au scris-o insuflaþi de
Dumnezeu.
Cînd cineva ia în mînã o Biblie, trebuie sã o ia
ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu.
Cînd vã veþi înfãþiºa la Judecatã înaintea lui
Dumnezeu, eu socot cã una din întrebãri va fi ºi
aceasta:
Pag. 62 Biblia - Cartea vieþii

- Þi-am scris o scrisoare în care te înºtiinþam - Doamne, - vei rãsunde tu - am ºtiut cã Tu ai

despre starea pãcatului tãu ºi despre iertarea ce þi avut o Carte pe pãmînt, dar eu n-am deschis-o
se dã prin Sîngele Fiului Meu. Îþi arãtam în niciodatã!
aceastã Carte cum sã trãieºti ca un fiu al Meu. Ai Va fi vai de tine, cititorule, de nu vei da un alt
citit aceastã scrisoare? rãspuns!

Cum este alcãtuitã Biblia

Biblia este alcãtuitã dintr-un mãnunchi de
cãrþi care s-au scris nu toate odatã, ci într-un
rãstimp de 16 veacuri. Cei care au scris Biblia au
fost oameni feluriþi: proroci, pãstori, pescari,
învãþaþi, preoþi, meºgeºugari ºi alþii. Dar, cu toate
acestea, cãrþile Bibliei alcãtuiesc un întreg bine
închegat, pentru cã ele cuprind planul lui
Dumnezeu despre mîntuirea oamenilor.
Biblia întreagã este alcãtuitã din 66 de cãrþi ºi
este împãrþitã în douã pãrþi mari: Vechiul
Testament ºi Noul Testament.
Vechiul Testament cuprinde pregãtirile pentru
primirea lui Hristos, iar Noul Testament cuprinde
învãþãturile Mîntuitorului Hristos, aflate în cele
patru Evanghelii ºi în cele 21 de epistole ale
apostolilor.

Împroprietãrirea noastrã - În decurs de 5-6 ani, am desfãcut 50.000 de Biblii

Un veac nou se va deschide ºi în istoria
În foaia Lumina Satelor din anul 1924, scriam
neamului nostru. În duminici ºi sãrbãtori, nu vor
urmãtoarele: În iarna trecutã, am împrãºtiat peste
fi numai oameni care sã deschidã uºa crîºmelor,
o mie de exemplare de Biblii ºi Noul Testament,
ca sã bea rachiu ºi sã înjure, ci vor fi ºi dintre
ºi iarna aceasta începusem din nou sã împãrþim
aceia care sã deschidã Cartea Vieþii, Biblia, ca sã
poporului nostru Cuvîntul lui Dumnezeu. Este ºi
bea din ea izvorul vieþii, învãþãturile mîntuirii
acesta un fel de împroprietãrire sufleteascã.
sufleteºti.
Lumina Satelor a înþeles cã poporul e flãmînd nu
O astfel de împroprietãrire vesteam acum nouã
numai dupã pãmînt, ci strigã ºi dupã Cuvîntul lui
ani. ªi Domnul ne-a ajutat sã facem ºi aici mari
Dumnezeu din Scripturi, ºi aºa ne-am apucat ºi
izbînzi. An de an au sporit cei împroprietãriþi în
noi sã facem un fel de împroprietãrire
Cuvîntul lui Dumnezeu. An de an au sporit
sufleteascã. Minunatã este împroprietãrirea
Bibliile trimise în popor.
noastrã. Noi împroprietãrim pe oameni într-un
O statisticã precisã despre cîte Biblii am trimis
pãmînt plin de belºug ºi plin de comori
cu totul în popor n-am putut face. Au trecut zece
nepreþuite; împroprietãrim pe oameni în Cuvîntul
ani de cînd punem Biblia în mîna ºi în sufletul
lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi.
poporului.
În iarna trecutã, am împroprietãrit o mie de
În ultimii 5-6 ani, am desfãcut peste 50.000 de
oameni, ºi cei care lucreazã cu rîvnã în moºia pe
Biblii. Desigur, nu e izbînda pe care ar trebui sã
care le-am dat-o, roadã bogatã de viaþã veºnicã
o avem, judecînd dupã cele 18 milioane de
vor culege. Minunatã este aceastã
români ºi dupã cele 800 de mii de cîrciumi ºi
împroprietãrire. La noi, oricine poate fi
dupã miliardele de lei date pe alcool ºi tutun -
împroprietãrit. Nu trebuie nici un tabel, nici drept
dar începutul izbînzii totuºi îl avem. Am
de împroprietãrire, nici atestate, nici mitã. Nu-þi
împroprietãrit zeci de mii de suflete cu Cuvîntul
trebuie decît 40-50 de lei ºi doi ochi ºi o inimã
lui Dumnezeu. Am împroprietãrit poporul prin
cu care sã plugãreºti moºia ce þi s-a dat.
Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cînd am primit Biblia

spre mine; mi-a pãrut aºa de drag, cã nu sînt în
Iubite ºi cinstite pãrinte Iosif, am primit Biblia
stare sã vã mulþumesc. Vã rog sã-mi trimiteþi
trimisã de sf. voastrã; cînd am vãzut-o, mi-a
cinci bucãþi din Noul Testament, cãci au început
pãrut aºa de bine, de mi se pãrea cã am vãzut pe
sã vinã oamenii la Cuvîntul lui Dumnezeu. Voi
Isus Hristos venind pe norii cerului ºi zîmbind
raporta mai tîrziu.
Mihail Arjocu - ostaº al lui Isus Biruitorul Cocºani, jud. Hunedoara.

Un tatã cumpãrã cinci Biblii pentru cinci copii ai lui

Un þãran din comuna Sãsãuº, jud. Sibiu, a el. Pe unul îl cãsãtoresc acuma ºi m-am gîndit
venit zilele trecute în librãria noastrã sã cumpere cã-i mai bine sã-i dau ca dar ºi o Biblie... Face
o Biblie mare. mai mult decît sutele de lei pe care-i dau.
- Am rãmas vãduv cu cinci copii - ne spunea - Desigur, - îi spuse fratele Opriº - face mai
 Biblia - Cartea vieþii
mult ºi decît mii ºi milioane de lei, pentru cã de
i-ai da cuiva toatã lumea asta, nu i-ai dat nimic
dacã nu i-ai dat ºi pe Dumnezeu ºi Cuvîntul Lui.
- Aºa m-am gîndit ºi eu, mai zise omul; de
aceea vreau ca la fiecare copil sã-i dau zestre cîte
o Biblie...
κi puse apoi desagii pe umãr ºi plecã, ducînd
cu el un dar de zestre atît de bogat. Cãci Cuvîntul
lui Dumnezeu preþuieºte mai mult decît aurul,
decît mult aur curat (Psalm 18, 10) , mai mult
decît o mie de lucruri de aur ºi de argint
(Psalm 119, 72) .
O bogãþie mai vrednicã de primit decît aurul
Mama ºi fiica de la Roºia de Secaº, jud. Sibiu, care s-au hotãrît
sã citeascã zilnic cîte un capitol din Biblie
Poºta ne aduce zilnic scrisori cu fel de fel de
minunate biruinþe de pe frontul cel mare al Oastei
Domnului. Iatã mai jos o astfel de mult grãitoare
scrisoare:
Cucernice Pãrinte Trifa!
Noi, ostaºii Domnului din comuna
greco-catolicã, Roºia de Secaº, am fãcut, cu
ajutorul Domnului Isus, Noaptea Domnului, în
ziua de 31 decembrie, fiind ºi fraþi din comuna
Tãu ºi comuna Pãuca, din judeþul Sibiu, ºi ne-am
petrecut în Cuvîntul Domnului toatã noaptea; ºi
au luat cuvîntul fraþii Nicodim ºi Achim Mare,
din Tãu, Valeriu Gligor, din Pãuca ºi fraþii
Augustin Damian ºi Ilie Hotaza, din localitate, ºi
am lãudat pe Domnul Isus în 42 de cîntãri; am
fost în carul de foc ºi a spus poezie sora Amalia
Damian care a stors lacrimi.
Pãrinte Trifa, vã rog sã publicaþi în foaie cã
sora Anica Damian, cu fetiþa, Amalia, ºi-au pus
în gînd, cu ajutorul Domnului, în toatã ziua sã
citeascã un capitol din Biblie, pînã se terminã
întreaga Biblie.
Slãvit sã fie Domnul!
Roºia de Secaº - 8. 01-1936 - Ilie Hotaza, ostaº
al Domnului.
Frumoasã hotãrîre au luat mama ºi fiica de la
Roºia de Secaº! Sã citeºti în fiecare zi un capitol
din Biblie, din Cartea lui Dumnezeu!
Iatã ceva nespus de frumos ºi preþos.
Domnul sã vã ajute, iubitã mamã ºi fiicã, sã
duceþi la bun sfîrºit hotãrîrea voastrã! Domnul sã
vã ajute sã cutreieraþi cu bine þara cea minunatã
a Bibliei! În cãlãtoria voastrã prin þara aceasta,
veþi da, pas cu pas, peste frumuseþi ºi bunãtãþi
neînchipuite. Veþi da peste rîuri cristaline, în care
saltã apa cea vie a vieþii; veþi da peste munþi ce
înalþã sufletul pînã la cer; veþi da peste fel de fel
de dulci mîncãruri ºi gustãri duhovniceºti.
Ca odinioarã Iosua ºi Caleb, voi plecaþi acum
în cutreierarea Canaanului biblic. Domnul sã vã
ajute sã aflaþi ºi voi miere ºi lapte ºi struguri în
aceastã minunatã cãlãtorie. Ca, pe urmã, sã puteþi
da ºi altora sã guste din aceastã dulceaþã.
Pag. 63
este Cuvîntul lui Dumnezeu, cum spune la
Proverbe: Primiþi mai degrabã învãþãturile mele
decît argintul ºi mai degrabã ºtiinþa Domnului,
decît aurul cel scump. Cãci înþelepciunea
Scripturii preþuieºte mai mult decît mãrgãritarele
ºi nici un lucru nu se poate asemui cu ea.
Fericit gînd a avut tatãl de la Sãlãuº, de a-ºi
înzestra copiii cu zestrea Cuvîntului biblic!
O astfel de zestre ne trebuie ºi nouã, fraþi
tineri! Dupã o astfel de zestre trebuie sã ne
zbatem mai mult.
Pãrinþilor, o astfel de zestre grijiþi sã daþi
copiilor voºtri!
Opriþi-vã! Pregãtiþi-vã inimile, mamã ºi fiicã,
pentru cã voi intraþi în Biserica cea mare ºi
tainicã a Bibliei, unde Îl veþi auzi pe Fiul lui
Dumnezeu ºi pe proroci ºi pe apostoli! ªi veþi
auzi cîntînd corul cetelor îngereºti.
Începeþi citirea Bibliei cu Noul Testament!
Dupã fiecare capitol, îngenuncheaþi ºi vã rugaþi
lui Dumnezeu în inima voastrã, în viaþa voastrã ºi
în faptele voastre!
Ferice de tine, mamã de la Roºia de Secaº,
cãci, în vreme ce altele, atîtea mame, îºi duc
fetele pe la cîrciumi ºi jocuri, tu þi-ai aºezat pe
fiica ta, Amalia, lîngã candela Cuvîntului biblic.
Ferice de voi, mamã ºi fiicã, deoarece în
vreme ce altele, atîtea mame ºi fiice, îºi pierd
vremea în minciuni ºi clevetiri, voi citiþi ºi
cercetaþi adevãrul cel veºnic!
Ferice de voi, cãci candela adevãrului aþi
aºezat în casa voastrã ºi lumina vieþii!
Ferice de voi, cãci, în cãlãtoria voastrã spre
Canaan, spre Patria cereascã, iatã, aveþi de acum
înainte mana cea zilnicã, hrana cea zilnicã a
Cuvîntului lui Dumnezeu!
Pag. 64 Biblia - Cartea vieþii

Binecuvîntarea Domnului se va pogorî peste copiii acestei þãri ºi ai acestui neam, pentru ca
voi ºi casa voastrã! orice suflet din þara aceasta sã poatã zice: Fãclie
Fie ca ºi pilda voastrã sã fie urmatã ºi de alte picioarelor mele este Cuvîntul Tãu ºi luminã
mame ºi fiice. Sã fi urmatã de toþi pãrinþii ºi cãrãrilor mele (Psalm 119, 105) .

Ce am fãcut pe pãmînt
- mãrturisiri despre sf. Scripturã ale scriitorului Mareº Kowskij -
pagini ale acestui prim volum a ajuns cu
Scriitorul rus, Mareº Kowskij, vestit prin
înfãþ i º ar ea v i eþ i i M î n t u i t o r u l u i abia pînã la
multele sale scriieri care au fost traduse ºi în alte
ispitirea de cãtre diavolul ºi la începutul
limbi, a publicat o carte - mai anii trecuþi -
activitãþii publice a Mîntuitorului.
intitulatã: Isus Recunoscãtorul. Este o carte
Din ceea ce este scris în cartea aceea, este
scrisã cu mult meºteºug ºi volumele ce vor urma
izbitoare ºi miºcãtoare mãrturisirea ce o face
promit a fi ºi mai atrãgãtoare, cãci în cele 400 de
despre Noul Testament, ºi pe care o dãm mai jos:

Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos

- tradus din ruseºte, Petersburg - 1890 -
O carte de format mic, avînd 626 de pagini, suflet omenesc ºi Cartea cea Sfîntã, care cuprinde
tipãritã cu literã mãruntã, pe douã coloane ºi Cuvîntul lui Dumnezeu! Dintre toate lucrurile
legatã în piele neagrã. Pe foaia cu titlul am cîte le-a sãvîrºit în traiul sãu pe acest pãmînt,
însemnat cu cernealã anul 1902 - deci, astãzi, în acesta unul se ridicã deasupra ºi le covîrºeºte pe
anul 1930, cînd scriu aceste rînduri, cartea se toate: de a fi citit Cuvîntul lui Dumnezeu din
gãseºte de 28 de ani în posesia mea. Sfintele Scripturi!
Citesc în ea în fiecare zi ºi voi citi-o cît timp Iubite cititorule! Stai o clipã de vorbã cu tine
ochii mei vor avea vederea, la lumina care vine ºi gîndeºte-te ce ai rãspunde dacã þi-ar pune ºi þie
de la soare ºi la cea care se desprinde din inimã, cineva întrebarea: Ce-ai fãcut pe pãmînt? Ai
în zilele cele mai luminoase, ca ºi în nopþile cele
mai întunecoase; fericit ori nefericit, bolnav ori
sãnãtos, credincios ori necredincios, cu
simþãminte înalte ori cu cele scoborîte, eu voi
citi-o întotdeauna. ªi, de cîte ori o citesc, gãsesc
într-însa ceva nou, necunoscut ºi mi se pare ca ºi
cum nicicînd n-aº putea-o citi în tot cuprinsul ei
ºi n-aº putea-o înþelege pînã la adîncimile ei; cãci
ceea ce vãd, vãd numai cu cea mai strîmtã privire
a ochilor; ºi ceea ce simt, simt numai cu cea mai
micã parte a inimii, dar dacã aº putea sã vãd ºi sã
simt în totul, ce-ar fi atunci?
Titlul de pe coperta cãrþii: Noul Testament
este atît de tocit, încît abia se mai poate citi.
Marginea auritã s-a ºters, hîrtia s-a îngãlbenit,
pielea s-a stricat, spatele legãturii s-a desprins,
foile cãrþii se desfac, colþurile lor s-au ros ºi s-au
rãsucit. Ar trebui s-o dau din nou la legat cãci e
pagubã de ea, dar, mãrturisind adevãrul, mã
înfioarã gîndul de a mã despãrþi pentru cîteva zile
de ea.
Întocmai ca ºi mine, un biet muritor, o
îmbrãþiºeazã omenirea întreagã ºi poate cã, va
zice cîndva ºi ea ca mine: Ce sã-mi punã în
sicriul meu? Cartea! Cu ce mã voi scula din putea rãspunde ºi tu aºa: Cel mai mare ºi mai bun
mormînt? Cu ea! Ce am fãcut pe pãmînt? Am lucru ce l-am fãcut pe pãmînt a fost acesta: Am
citit-o ºi mi-am dat toate silinþele s-o trãiesc! citit, am ascultat ºi am trãit Cuvîntul lui
Frumoasã mãrturisire despre legãtura dintre un Dumnezeu din Cartea Sfîntã!
 Biblia - Cartea vieþii Pag. 65

Rostul ºi locul Bibliei - Biblia la încoronarea din Anglia

Sã nu fie nici o colibã fãrã Biblie ºi nici un copil care sã n-o poatã citi.

La încoronarea regilor, în Anglia, Biblia s-a

introdus în anul 1547. Pentru încoronare era
atunci, la rînd, regele Edward al VI-lea. Pe masa
încoronãrii, au fost puse trei sãbii, ca un semn al
puterii regelui peste cele trei regate ce le poseda
pe atunci Anglia: Anglia, Franþa ºi Irlanda.
- Dar mai lipseºte o sabie! - a zis regele.
- Care, Majestate? - întrebarã sfetnicii miraþi.
- Lipseºte Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, care
e sabia Duhului... - rãspunse regele. Fãrã sabia
aceasta nu pot sluji nici lui Dumnezeu, nici
Statului.
ªi de atunci, Biblia merge în fruntea
convoiului de încoronare, iar la bisericã regii
Angliei pun vot ºi legãmînt cã vor îndeplini ºi
þine cele cuprinse în Cartea aceasta.
Anul trecut, s-a fãcut cu mare alai încoronarea
regelui George al VI-lea. La ceremonia
încoronãrii, cuvîntul cel mai greu ºi mai solemn
l-a spus Biblia.
Iatã cum istoriseºte un ziar despre partea pe
care a avut-o Biblia la încoronarea din Anglia:
Dupã ce regele a fost încoronat ºi corul cînta
stihurile: Þine poruncile Domnului ºi umblã în
cãile Lui!, protopopul Westminsterului aduce
Biblia în altar, iar arhiepiscopul de Canteburry o
înfãþiºeazã regelui cu aceste cuvinte: Prea
plãcutul nostru rege, îþi aducem aceastã Carte, cel
mai preþios lucru din cîte sînt pe lume. Aici este
înþelepciunea; aceasta este legea regilor; acestea
sã n-o poatã citi.
sînt vestirile cele vii ale lui Dumnezeu.
Frumos ºi înãlþãtor lucru!
Regele a sãruat apoi Biblia, a ridicat-o sus, în
O Doamne, adu vremea ca ºi în þara mea sã nu
vãzut poporului, ºi a rostit cuvintele: Sã nu se
mai fie nici o colibã fãrã Biblie ºi nici un copil
afle nici o colibã fãrã Biblie, ºi nici un copil care
care sã n-o poatã citi!

O Evanghelie din Abisinia

Rãzboiul din Africa ne fãcu sã aflãm multe
lucruri pe care nu le ºtiam. Astfel, aflarãm cã
acolo, departe, în Africa, trãieºte vechea Etiopie,
þarã biblicã, pe care azi o cheamã Abisinia.
ªi mai aflarãm cã aceastã Abisinie are un
creºtinism din veacurile cele dintîi. La început,
avea legãturã cu marea familie a creºtinismului.
Mai tîrziu însã, a venit Islamul, religia lui
Mohamed, care i-a rupt aceastã legãturã ºi a
izolat-o, ca pe o insulã micã, într-o mare de
popoare pãgîne. Ea ºi-a pãstrat însã creºtinismul.
Cu unele deosebiri - nu prea de tot mari - are
aceeaºi bisericã, aceeaºi slujbã, aceleaºi sãrbãtori
ºi obiceiuri religioase.
Iatã, spre pildã, o Evanghelie din Abisinia! Un
diacon a ridicat-o de pe masa Sfîntului Altar ºi o
înalþã în faþa poporului. Aceeaºi Evanghelie, ca
la noi!
Numai cã, la fel ca la noi, aceastã Carte Sfîntã
stã, ºi la Abisinia, prea mult închisã ºi prea puþin
deschisã. Prea mult ferecatã în aur ºi prea puþin
împãrþit aurul din ea în viaþa oamenilor. De cînd
cu rãzboiul din Africa, am studiat Abisnia,
dintr-o mulþime de cãrþi, ziare ºi reviste. ªi un
lucru m-a izbit: pãcatele, obiceiurile rele ºi urîte,
pãgînãtãþile sînt aceleaºi ca ºi la noi.
Spre pildã: urîtele obiceiuri de la nunþi sînt
exact ca ºi cele de pe la noi. Am citit într-o carte
cîteva strigãturi de pe la ospeþele de acolo. Ei,
bine! În ele sînt aceleaºi vorbe porcoase ca ºi
cele de la noi. Ai crede cã sau abisinienii le-au
luat de la noi, sau noi de la ei (asta explicã prin
aceea cã ele au acelaºi autor - pe diavolul!) ªi
celelalte tot aºa. Dansurile, tot aºa. Doar cu
deosebirea cã creºtinii de aici se îmbatã cu rodul
viþei, cu Sîngele Domnului, iar abisinienii se
îmbatã cu mierea albinelor, cu rodul cel curat al
florilor de pe cîmp (cu bãuturi fãcute din miere).
Pag. 66 Biblia - Cartea vieþii

Un ziarist credincios din Budapesta, fiind de

Anul Nou în Addis-Abeba, capitala Abisiniei,
mãrturiseºte cã n-a vãzut încã un iad aºa de
grozav ca în noaptea aceasta de beþii ºi chefuri.
O, Addis-Abeba, - ofteazã ziaristul - cît de
departe eºti tu ºi totuºi cît de aproape eºti de
Budapesta, de Berlin, de Viena, de Bucureºti!...
Iatã ºi aceasta este o grãitoare dovadã cã
diavolul a lucrat ºi lucreazã la fel pe toatã
întinderea pãmîntului. Pe tot rotocolul
pãmîntului, lucrarea diavolului e la fel; el lasã
litera, dar omoarã duhul. El furã mierea ºi lasã
fagurii goi. Ia miezul ºi lasã coaja.
Diavolul a cucerit ºi cucereºte mereu pãmîntul
ºi pentru cã el are o comandã unitarã; o singurã
comandã pentru toate fronturile din lume.
Iar, în vremea asta, creºtinii, copiii lui
Dumnezeu, în loc sã se strîngã cu toþii la luptã
sub comanda Golgotei ºi a lui Isus Cel Rãstignit
- o, ce dureros! - îi vezi sfîºiaþi în tabere,
urîndu-se ºi rãzboindu-se unii cu alþii, în loc sã
se rãzboiascã cu balaurul cel mare...
O, vino, Doamne Isuse, strînge-Þi copiii Tãi,
strînge-Þi ostaºii tãi de pe Dealul Golgotei ºi
Pãcatele sînt aceleaºi...
du-ne la luptã ºi biruinþã!

Cum sã citim Biblia

Scriptura - spune un vestit predicator - trebuie
sã fie cititã cu rugãciune, pentru cã toatã lumina
ºi toatã binecuvîntarea ei vin de la Duhul Sfînt,
prin har. Cine nu citeºte Scriptura cu o inimã
întoarsã la Dumnezeu ºi plinã de rugãciune, acela
pleacã flãmînd de la o masã bogatã, oricît de mult
ar fi mîncat el cu... capul!
Cercetaþi Scripturile! - Domnul ne îndeamnã
sã citim Biblia - Cartea Vieþii.

Nopþi întregi...

Pãtimaºii jucãtori de cãrþi de multe ori stãruie

nopþi întregi în citirea cãrþilor de joc.
Strãduinþa lor cea diavoleascã ne-ar putea fi ºi
nouã de învãþãturã, nouã, credincioºilor, sã avem
mai multã rîvnã în citirea Bibliei.
Oare cîþi creºtini îºi petrec nopþile în citirea
Bibliei?
... Diavolul îi îndeamnã pe oameni sã citeascã
în biblia lui, în cãrþile de joc.
 Biblia - Cartea vieþii
În þãrile biblice sînt cei mai cinstiþi oameni din lume
E bine sã se ºtie - scria de curînd o revistã - cã
Fîntîni sãpate pe vreme de secetã
Anul 1936! Cãlduri ºi secete au început sã
sece ºi fîntînile. Pe alocuri, se simte mare lipsã
de apã. Sate întregi sînt ameninþate sã rãmînã fãrã
apã. Umblã oamenii cu carele dupã apã.
Într-un ziar citesc cã au secat toate fîntînile
dintr-un sat. O singurã fîntînã mai are apã. Una
care fusese sãpatã pe vreme de secetã, fusese
sãpatã mai adînc decît celelalte, ºi acum numai ea
singurã mai are apã. ªi cel care trimite ºtirea
adaugã sfatul: Sãpaþi fîntînile pe vreme de
secetã!
Citind aceastã ºtire, eu m-am gîndit în mine cã
exact aºa e ºi cu fîntînile noastre cele sufleteºti.
L-ai aflat pe Domnul dupã lungi suferinþe,
încercãri, izbeliºti? ªi asta-i o fîntînã sãpatã pe
timp de secetã, care þine apã ºi în seceta
suferinþelor ºi a încercãrilor.
Ai aflat Cuvîntul lui Dumnezeu din Biblie ca
pe o apã vie ºi rãcoritoare, dupã ce ai rãtãcit
umblînd, de sete, prin pustiul suferinþelor ºi al
pãcatelor? ªi aceasta este o fîntînã sãpatã pe
vreme de secetã.
Un frate povesteºte: Lipsisem de acasã
aproape douã luni de zile. Cînd m-am întors, o
mulþime de veºti rele ºi ameninþãri mã aºteptau,
ca niºte oameni rãi, ºi cãutau sã-mi ia viaþa.
M-am retras pentru a mã ruga ºi a citi Cuvîntul
lui Dumnezeu ºi le-am rãspuns: Este oare ceva
prea greu pentru Domnul? (Genesa 18, 14) ; ºi
am rãspuns: Nu, Doamne, nimic nu-i prea greu
pentru Tine; nici greutãþile mele nu sînt prea
grele pentru Tine! ªi m-am ridicat înviorat ºi plin
de bucurie.
Nu pot uita acest cuvînt!
O sorã rãmãsese, fãrã voie, sub stãpînirea
strãinilor - atunci, la cedare - împreunã cu
întreaga sa familie. Aceºtia le hotãrîserã moartea.
Ne-am pregãtit - spune sora. Eram gata sã primim
moartea cu pace. Înainte de a fi duºi la executare,
ne-am apucat sã mai citim din Biblie.
Pag. 67
cei mai cinstiþi oameni sînt cei din þãrile nordice
ale Europei. Aºa, bunãoarã, sînt suedezii,
norvegienii, danezii, între care nu s-a auzit nici
un fel de hoþie, ceea ce la noi este lege.
Se spune cã în Danemarca a murit un cãlãu,
care, în 20 de ani de meserie, n-a avut de
executat pe nimeni, pentru cã n-a fost nici un
rãufãcãtor.
Da, fiindcã acolo fiecare om are Biblia pe care
o citeºte ºi o trãieºte în fiecare zi!
Oare cînd va fi ºi la noi aºa?
ªi locul unde am deschis spunea: V-aþi strîns
comori în zilele din urmã. N-am sã uit niciodatã
puterea acestui cuvînt, atît de izbitor pentru
împrejurãrile de atunci ºi pentru timpul de acum.
Mulþumim Domnului! Am scãpat cu viaþã.
Un suflet care L-a aflat pe Domnul în vreme
de secetã, de suferinþã ºi de încercare este
totdeauna mai tare decît cel ce L-a aflat pe vreme
bunã ºi grasã. Seceta ne ajutã sã sãpãm mai adînc
în Biblie, mai adînc în taina mîntuirii sufleteºti.
Sãpaþi fîntîni pe vreme de secetã!
Cînd dau peste voi încercãri, necazuri,
suferinþe, folosiþi prilej binecuvîntat sã-L aflaþi
pe Domnul! Folosiþi acest prilej binecuvîntat sã
vã sãpaþi o fîntînã ce þine apã ºi pe vreme de
secetã! ªi folosiþi acest prilej ºi pentru alþii, sã-ºi
sape fîntîni pe vreme de secetã!
Eu mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a ajutat
sã-mi sap fîntînã pe vreme de secetã!
L-am aflat pe Domnul într-un pustiu ºi fãrã
apã (Psalm 62, 3) . L-am aflat într-un pustiu de
suferinþe ºi încercãri.
ªi mulþumesc lui Dumnezeu cã ºi Oastea
Domnului cea vie, aceastã familie a Domnului,
este o fîntînã sãpatã pe vreme de secetã. ªi cei
mai mulþi dintre fraþi, de asemenea, ºi-au sãpat
fîntînã pe vreme de secetã. ªi de aceea fîntîna
Oastei ºi fîntînile de la Oaste au apã destulã ºi pe
vreme de secetã.
Pag. 68 Biblia - Cartea vieþii

Un trãsnet a pus Biblia în mîna popoarelor

S-ar pãrea ciudat titlul de mai sus, dar

înþelesul lui iese din cele istorisite mai jos.
În dupã amiaza zilei de 15 iunie 1499, elevul
de ºcoalã, Martin Luther, marele reformator de
mai tîrziu, mergea de la ºcoalã spre casã,
împreunã cu un coleg de-al lui. Pe drum, i-a
apucat o ploaie cu furtunã. Din vãzduh, se
desprinse deodatã un trãsnet ºi colegul lui Luther
rãmase mort pe loc, iar Luther se alese cu o mare
spaimã. Un trãsnet luase de lîngã el pe colegul
Aceastã traducere - cea mai bunã traducere
lui.
germanã pînã astãzi - a fãcut un mare rãsunet nu
Acest trãsnet l-a zguduit sufleteºte atît de mult
numai în Germania, ci ºi în tot Apusul Europei.
pe Luther, încît n-a mai putut scãpa de aceastã
Prin aceastã traducere inspiratã de Dumnezeu, s-a
zguduiturã. Din faptul cã Dumnezeu lãsase din
tradus ºi a pãtruns Biblia ºi în alte popoare, dupã
doi pe unul - ºi el fusese lãsat sãnãtos - Luther a
ce, veacuri întregi, catolicismul oprise
înþeles tot mai mult cã viaþa lui o trãieºte din
rãspîndirea ei în popor.
graþia lui Dumnezeu ºi trebuie sã o punã în slujba
ªi iatã, Bunul Dumnezeu a folosit un trãsnet
Lui. Dupã cîþiva ani de zile, de lungi frãmîntãri,
ca sã facã dintr-un muritor un ales al Lui, pe care
Luther s-a fãcut cãlugãr ºi a intrat în mînãstire.
l-a folosit apoi la traducerea ºi rãspîndirea
Dupã eruperea conflictului cu Biserica
Bibliei. Lucrarea cea tainicã a lui Dumnezeu,
Catolicã, Luther, ieºind din mînãstire, se retrase
printr-un trãsnet, a pus Biblia în mîna
într-un castel ºi traduse Biblia în limba germanã.
popoarelor!
Carte Sfîntã

Carte Sfîntã, Mînã sfîntã te-a adus în a mea cale

cîte lacrimi semãnat-am eu pe paginile tale!
Cît am plîns pe-a tale file cînd m-am regãsit în tine
ruinat, pierdut în moarte, dar rãscumpãrat, - pe mine.

Am aflat cum prin pãcate eu eram pierdut ºi-n moarte

am aflat chemarea dulce, sã las cãile deºarte,
am aflat iubirea care astfel, n-a mai fost vreodatã
arãtatã pentru mine ca a Bunului Sfînt Tatã.

Am aflat de Marea Jertfã datã pentru-a mea scãpare

pe Isus Mîntuitorul, Scumpul vieþii mele Soare...
ªi-am aflat Lumina, Calea ºi-Adevãrul vieþii mele
ºi - unite cu prigoane - cîte bucurii în ele!...

Eram singurel pe lume, fãrã sorã, fãrã frate

dar apoi ce fericite le-am aflat în Tine toate.
Carte Sfîntã, Mînã sfîntã mi te-au pus la cãpãtîie
de la-ntîia mea cîntare, de la lacrima dintîie.

ªi-azi Cuvîntul Sfînt al Vieþii mi-este-ndemn ºi îndrumare

mîngîiere,-nþelepciune, întãrire ºi mustrare.
Domnul meu din tine-mi spune sã mã-nveþe tot ce-i bine
mîine-osînda sau rãsplata mi-o va spune tot din tine.

Fii cu mine ºi mã-nvaþã ºi mã mustrã ºi mã-ndeamnã,

ca sã-nvãþ ce-nseamnã moartea ºi viaþa ce înseamnã.
Ca sã-nvãþ ce-nseamnã clipa... s-o rãscumpãr mã învaþã
ºi trãind în curãþie sã am veºnica viaþã.

Mai unit sã fiu cu Domnul mai cu rîvnã-n calea strîmtã

Tu, comoara vieþii mele, Carte Sfîntã, Carte Sfîntã!...
Traian Dorz
 - Cuprinsul în ordine - Pag. 69

Cuprinsul în ordine

Nr. Titlul Pag.

1 Biblia - Cartea vieþii 1
2 Biblia - Cartea vieþii 2
3 Pãrintele Iosif ºi Biblia 2
4 Ce este Biblia? 4
5 O carte despre soare 5
6 O mare minune: Cine a scris Biblia? 5
7 Toatã Scriptura de la Dumnezeu este insuflatã 5
8 Cele zece simboluri ale Cuvîntului biblic 7
9 Cel ce se hrãneºte cu Pîinea Cuvîntului biblic 8
10 Apa Cuvîntului biblic 10
11 Dacã înseteazã cineva... 11
12 Toþi cei însetaþi veniþi la ape! 11
13 Ploaia Cuvîntului biblic 12
14 Apa vieþii ºi apa morþii 13
15 Apa morþii - alcoolul 14
16 Focul Cuvîntului biblic 14
17 Pîinea, Apa ºi Focul Cuvîntului biblic 15
18 Sãmînþa Cuvîntului biblic 16
19 Scutul Cuvîntului biblic 17
20 Binecuvîntatã Biblie 18
21 Sabia Cuvîntului biblic 19
22 Cel ce n-are sabie sã-ºi cumpere 20
23 Fãclia Cuvîntului biblic 23
24 Ciocanul Cuvîntului biblic 24
25 Ciocanul încercãrilor 25
26 Ciocanul - unealtã de lucru 26
27 Aurul ºi argintul Cuvîntului biblic 26
28 Citirea ºi adîncirea Bibliei... 27
29 Ai aflat aurul ºi argintul? Fã bani mãrunþi din el! 28
30 Mierea Cuvîntului biblic 28
31 Biblia - Cartea Vieþii - care dã tot ce trebuie vieþii - 29
32 O mare bucurie pentru aflarea unei cãrþi 31
33 Cea dintîi Biblie aruncatã în foc 32
34 Biblia care a prezidat la Sinodul de la Niceea 33
35 Sãptãmîna cãrþii fãrã Cartea cãrþilor! 34
36 Duhul Sfînt e Autorul ºi Dascãlul Bibliei 35
37 Veºnicia Cuvîntului biblic 36
38 O Carte cãzutã din cer: Biblia 37
39 Cercetaþi Scripturile! 38
40 Cum stãm cu cele douã clãdiri: 39
41 Am citit a treia oarã Biblia 39
42 Toate Scripturile aratã Jertfa Crucii 40
43 Despre puterea Bibliei 41
44 Evanghelia lui Hristos este Puterea lui Dumnezeu 42
45 Unde purtam cuþitul, port acuma Biblia 42
46 Puterea Cuvîntului lui Dumnezeu 43
47 Din roadele citirii Bibliei 43
48 Un alt rod al citirii Sf. Scripturi: 43
49 Un alt rod al citirii Bibliei: 44
50 Legãtura sfîntã dintre Testamentul Vechi ºi Testamentul Nou 44
51 Trimiterile - locuri paralele din Biblie 45
52 Locuri grele din Biblie 46
53 Cum sã citim Biblia 47
54 Toate profeþiile din Biblie s-au împlinit 48
55 Una singurã întîrzie... 49
56 Cãile lui Dumnezeu în tipãrirea ºi rãspîndirea Sf. Scripturi 49
57 Ceva despre traducerile româneºti ale Sfintei Scripturi 50
58 Rãspîndirea Bibliei 52
59 Biblia în foileton (fragmente) 53
60 Biblia pentru orbi 53
61 O statisticã despre Biblie 54
62 O Biblie uriaºã 54
63 Cea mai grea carte din lume 54
64 Cea mai scumpã Carte din lume 55
65 Pãrinþii bisericeºti despre Biblie 55
66 Izvor nesecat de adevãr 55
67 Bea pe Hristos din Sfînta Scripturã! 55
68 Niciodatã sã nu-þi cadã din mînã Biblia 55
69 Un pom rãsãdit lîngã izvor 55
70 Vezi sã nu te împiedice vrãjmaºul, cînd vrei sã citeºti 56
71 Ce dobîndim citind Scripturile 57
72 Dascãlul nostru 57
73 Cum sã citim 57
74 Cine sã citeascã Scriptura, cînd ºi unde 57
75 Stãpînul nu ne va trece cu vederea 57
Pag. 70 - Cuprinsul în ordine -

Nr. Titlul Pag.

76 Armã puternicã împotriva rãtãcirilor 57
77 Ce spun oamenii mari despre Biblie 58
78 Voi, învãþaþilor ºi criticilor... 58
79 Datorez trãirea mea Bibliei 58
80 Evanghelia 59
81 În colibã ºi-n pat 59
82 Ce spune un japonez despre Biblie 59
83 Cine rãpeºte Biblia, rãpeºte soarele de pe cer 59
84 Biblia nu e o colecþie 60
85 ªtiinþa ºi Biblia 60
86 N-aº putea trãi fãrã aceastã Carte 60
87 O erezie 60
88 Fericiþi 60
89 Istorioare, pilde ºi asemãnãri despre Biblie 60
90 Nu numai cu pîine va trãi omul... 61
91 Biblia la hotel 61
92 Într-un sat cu cinci mii de locuitori 61
93 Biblia este Cartea lui Dumnezeu 61
94 Cum este alcãtuitã Biblia 62
95 Împroprietãrirea noastrã 62
96 Cînd am primit Biblia 62
97 Un tatã cumpãrã cinci Biblii pentru cinci copii ai lui 62
98 Mama ºi fiica de la Roºia de Secaº, jud. Sibiu 63
99 Ce am fãcut pe pãmînt 64
100 Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos 64
101 Rostul ºi locul Bibliei 65
102 O Evanghelie din Abisinia 65
103 Cum sã citim Biblia 66
104 Nopþi întregi... 66
105 În þãrile biblice sînt cei mai cinstiþi oameni din lume 67
106 Fîntîni sãpate pe vreme de secetã 67
107 Un trãsnet a pus Biblia în mîna popoarelor 68
108 Carte Sfîntã 68
Cuprinsul în ordine 69
Cuprinsul alfabetic 71
 - Cuprinsul alfabetic - Pag. 71

Cuprinsul alfabetic

Nr. Titlul Pag.

1 Biblia - Cartea vieþii 1
2 Ai aflat aurul ºi argintul? Fã bani mãrunþi din el! 28
3 Am citit a treia oarã Biblia 39
4 Apa Cuvîntului biblic 10
5 Apa morþii - alcoolul 14
6 Apa vieþii ºi apa morþii 13
7 Armã puternicã împotriva rãtãcirilor 57
8 Aurul ºi argintul Cuvîntului biblic 26
9 Bea pe Hristos din Sfînta Scripturã! 55
10 Biblia care a prezidat la Sinodul de la Niceea 33
11 Biblia - Cartea vieþii 2
12 Biblia - Cartea Vieþii - care dã tot ce trebuie vieþii - 29
13 Biblia este Cartea lui Dumnezeu 61
14 Biblia în foileton (fragmente) 53
15 Biblia la hotel 61
16 Biblia nu e o colecþie 60
17 Biblia pentru orbi 53
18 Binecuvîntatã Biblie 18
19 Cãile lui Dumnezeu în tipãrirea ºi rãspîndirea Sf. Scripturi 49
20 Carte Sfîntã 68
21 Ce am fãcut pe pãmînt 64
22 Ce dobîndim citind Scripturile 57
23 Ce este Biblia? 4
24 Ce spun oamenii mari despre Biblie 58
25 Ce spune un japonez despre Biblie 59
26 Cea dintîi Biblie aruncatã în foc 32
27 Cea mai grea carte din lume 54
28 Cea mai scumpã Carte din lume 55
29 Cel ce n-are sabie sã-ºi cumpere 20
30 Cel ce se hrãneºte cu Pîinea Cuvîntului biblic 8
31 Cele zece simboluri ale Cuvîntului biblic 7
32 Cercetaþi Scripturile! 38
33 Ceva despre traducerile româneºti ale Sfintei Scripturi 50
34 Cînd am primit Biblia 62
35 Cine rãpeºte Biblia, rãpeºte soarele de pe cer 59
36 Cine sã citeascã Scriptura, cînd ºi unde 57
37 Ciocanul Cuvîntului biblic 24
38 Ciocanul încercãrilor 25
39 Ciocanul - unealtã de lucru 26
40 Citirea ºi adîncirea Bibliei... 27
41 Cum este alcãtuitã Biblia 62
42 Cum sã citim 57
43 Cum sã citim Biblia 66
44 Cum sã citim Biblia 47
45 Cum stãm cu cele douã clãdiri: 39
46 Dacã înseteazã cineva... 11
47 Dascãlul nostru 57
48 Datorez trãirea mea Bibliei 58
49 Despre puterea Bibliei 41
50 Din roadele citirii Bibliei 43
51 Duhul Sfînt e Autorul ºi Dascãlul Bibliei 35
52 Evanghelia 59
53 Evanghelia lui Hristos este Puterea lui Dumnezeu 42
54 Fãclia Cuvîntului biblic 23
55 Fericiþi 60
56 Fîntîni sãpate pe vreme de secetã 67
57 Focul Cuvîntului biblic 14
58 Împroprietãrirea noastrã 62
59 În colibã ºi-n pat 59
60 În þãrile biblice sînt cei mai cinstiþi oameni din lume 67
61 Într-un sat cu cinci mii de locuitori 61
62 Istorioare, pilde ºi asemãnãri despre Biblie 60
63 Izvor nesecat de adevãr 55
64 Legãtura sfîntã dintre Testamentul Vechi ºi Testamentul Nou 44
65 Locuri grele din Biblie 46
66 Mama ºi fiica de la Roºia de Secaº, jud. Sibiu 63
67 Mierea Cuvîntului biblic 28
68 N-aº putea trãi fãrã aceastã Carte 60
69 Niciodatã sã nu-þi cadã din mînã Biblia 55
70 Nopþi întregi... 66
71 Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos 64
72 Nu numai cu pîine va trãi omul... 61
73 O Biblie uriaºã 54
74 O carte despre soare 5
75 O Carte cãzutã din cer: Biblia 37
Pag. 72 - Cuprinsul alfabetic -

Nr. Titlul Pag.

76 O erezie 60
77 O Evanghelie din Abisinia 65
78 O mare bucurie pentru aflarea unei cãrþi 31
79 O mare minune: Cine a scris Biblia? 5
80 O statisticã despre Biblie 54
81 Pãrintele Iosif ºi Biblia 2
82 Pãrinþii bisericeºti despre Biblie 55
83 Pîinea, Apa ºi Focul Cuvîntului biblic 15
84 Ploaia Cuvîntului biblic 12
85 Puterea Cuvîntului lui Dumnezeu 43
86 Rãspîndirea Bibliei 52
87 Rostul ºi locul Bibliei 65
88 Sabia Cuvîntului biblic 19
89 Sãmînþa Cuvîntului biblic 16
90 Sãptãmîna cãrþii fãrã Cartea cãrþilor! 34
91 Scutul Cuvîntului biblic 17
92 Stãpînul nu ne va trece cu vederea 57
93 ªtiinþa ºi Biblia 60
94 Toatã Scriptura de la Dumnezeu este insuflatã 5
95 Toate profeþiile din Biblie s-au împlinit 48
96 Toate Scripturile aratã Jertfa Crucii 40
97 Toþi cei însetaþi veniþi la ape! 11
98 Trimiterile - locuri paralele din Biblie 45
99 Un alt rod al citirii Sf. Scripturi: 43
100 Un alt rod al citirii Bibliei: 44
101 Un pom rãsãdit lîngã izvor 55
102 Un tatã cumpãrã cinci Biblii pentru cinci copii ai lui 62
103 Un trãsnet a pus Biblia în mîna popoarelor 68
104 Una singurã întîrzie... 49
105 Unde purtam cuþitul, port acuma Biblia 42
106 Veºnicia Cuvîntului biblic 36
107 Vezi sã nu te împiedice vrãjmaºul, cînd vrei sã citeºti 56
108 Voi, învãþaþilor ºi criticilor... 58
Cuprinsul în ordine 69
Cuprinsul alfabetic 71

27-I-2015
 Biblia - Cartea vieþii

de

Preot Iosif Trifa

73 pag. = 226.602 caractere = 47.994 cuvinte

5.983 propoziþii = 4.091 fraze - 7.608 rînduri

format Tabloid = 279 mm x 432 mm

Ediþie transcrisã ºi îngrijitã

de

Ion Lupiþa

- ostaº al Domnului -

Slãvit sã fie Domnul !

Astãzi în 30-I-2015 am corectat ºi aranjat definitiv aceastã carte

în format Tabloid cu font de 15 pct.

Ion Lupiþa

Printed in Canada.